ATRIBUTELE AUTENTIFICĂRII ARTEFACTELOR VECHI ŞI SISTEME

ANALITICE DE INVESTIGARE ŞTIINŢIFICĂ

Autori: Autori: Prof.univ.dr. Sandu Ion, Prof.univ.dr. Sandu Ion,

CCercet.şt.dr. Vasilache Viorica,ercet.şt.dr. Vasilache Viorica,

CCercet.şt.dr. Vrînceanu Narcisa,ercet.şt.dr. Vrînceanu Narcisa,

LLect.dr. Cotiugă Vasileect.dr. Cotiugă Vasile

LLect.dr. Ciocan Adeline-Camelia,ect.dr. Ciocan Adeline-Camelia,

„Alexandru Ioan Cuza”

UNIVERSITY of IAŞI

B-dul Carol I, nr. 11Iaşi, 700506, RomâniaTel: 040 232 201010Fax: 040 232 201201

ARHEOINVEST PlatformLaboratory of Scientific

Investigation and Cultural Heritage Conservation

B-dul Carol, nr. 11Iaşi, 700506, România

Tel: 040 232 201 662Fax: 040 232 214 816

În lucrare se prezintă metodele analitice În lucrare se prezintă metodele analitice

utilizate în utilizate în evidenevidenţţiereierea şi selectarea a şi selectarea

caracteristicilorcaracteristicilor arheometrice sau artefactometrice, arheometrice sau artefactometrice,

cu caracter de cu caracter de aatribut probatoriu, utilizat în tribut probatoriu, utilizat în

stabilirea autenticităţii, paternităţii, cotei valorice, stabilirea autenticităţii, paternităţii, cotei valorice,

itinerariului sau a traseului parcurs de o operă de itinerariului sau a traseului parcurs de o operă de

artă etc.artă etc.

Introducere

În cazul unui artefact autenticitatea sa istorică trebuie să se refere la fazele semnificative ale construcţiei şi utilizării sale. Distrugerea stratificărilor istorice reduce originalitatea obiectului.

Pentru a fi autentic un artefact trebuie să fie intact, aşa cum a fost creat sau cum a rezultat prin trecerea timpului.

Există cinci grupe seriale de atribute probatorii utilizate în autentificare, de care se ţine seama în conservarea ştiinţifică şi valorificarea unui bun de patrimoniu cultural: originar/original, concepţia/autorul/locul, materialul/tehnica artistică/tehnologia de punere în operă, ambientul sau contextul fabricării şi cel al utilizării/itinerarii sau transhumanţa, starea de conservare/vechime/patină. De asemenea, foarte des sunt utilizate şi atributele rezultate din analiza estetico-artistică sau plastică folosite de criticii sau istoricii de artă sau cele implicate în comerţul acestora.

Originalitatea materialului este referinţă pentru celelalte tipuri de autenticitate, care toate împreună, alături de paternitate şi cota valorică (preţul) formează grupul elementelor patrimoniale [2, 3].

De asemenea, urmele trecerii prin timp, uzura istorică şi de utilizare, fac parte din „stratificarea istorică”, tradusă prin patină şi fixează obiectul în timp, făcându-l „unic” [4].

Originea termenului “autentic”

Cu

vân

tul

au

ten

tic p

oate

fi f

olo

sit

doar

în s

en

su

l str

ict

de

atr

ibu

t, î

n p

reciz

are

a (

sta

bilir

ea,

dete

rmin

are

a,

evalu

are

a)

un

ui

ele

men

t valo

ric ş

i în

fixare

a e

lem

en

tulu

i p

atr

imon

ial,

resp

ecti

v a

u

nu

i b

un

de p

atr

imon

iu c

ult

ura

l.

În s

en

s p

rop

riu

, exp

resia

de a

ute

nti

c e

ste

îm

pru

mu

tată

d

in

lim

baju

l fo

ren

sic

(j

uri

dic

),

cu

re

feri

re

la

„p

roven

ien

ţa

sig

ură

” a

un

ui

ob

iect

(docu

men

t, o

peră

etc

.).

Astf

el,

Lala

nd

e [

5]

defi

neşte

te

rmen

ul

ca o exp

resie

ce se fo

loseşte

în

D

rep

t, cu

re

feri

re l

a u

n d

ocu

men

t sau

o o

peră

, ca fi

ind

atr

ibu

it u

nu

i au

tor

şi fi

ind

op

us f

als

ulu

i.

Investigarea ştiinţifică a artefactelor

Direcţiile fundamentale ale investigării ştiinţifice au în

atenţie, în ordinea prioritară de rezolvare:

- determinarea stării de conservare,

- stabilirea elementelor şi funcţiilor patrimoniale,

- studiile de compatibilitate privind intervenţiile de prezervare

activă şi

restaurare cu noile materiale,

- monitorizarea intervenţiilor pe o anumită perioadă (mai

mare de un an)

Rezolvarea lor se face pe baza unor expertize, care pot avea

un anumit grad de specificitate, definit prin însăşi tipul expertizei (de

exemplu: expertiza de autentificare, expertiza de stabilire a

paternităţii, expertiza de evaluare a cotei de bursă sau catalog,

expertiza stării de conservare etc.).

În rezolvarea obiectivelor diverselor expertize, se implică o

serie de analize, studii, teste şi încercări prin utilizarea metodelor şi

tehnicilor aferente mai multor discipline artistice, tehnice sau

ştiinţifice.

In stabilirea autenticităţii unei opere de artă este necesară

coroborarea a trei categorii de analize:

a. studiul documentelor istorice (arhivare, biblioteci, site-uri, etc),

care implică analiza şi sinteza istoriografică;

b. analiza estetică, în sens larg, incluzând şi consideraţii grafologice,

hagiografice etc. şi analiza plastică;

c. analizele fizico-chimice, mineralogice, antropologice,

microbiologice etc.

Investigarea ştiinţifică a artefactelor

Rolul şi importanţa expertizelor de

autentificare

Cunoaşterea tuturor aspectelor legate de un artefact vechi, în

vederea tezaurizării şi valorificării lui, se realizează prin cercetări

laboriase, implicând investigaţii tehnico-ştiinţifice, artistice,

sociologice etc.

Rolul autentificărilor este de necontestat, mai ales că pe lângă

informaţii legate de originalitate, unicitate şi de atribuire, putem

obţine o serie de date privind starea de conservare sau natura

materialelor, tehnica artistică şi tehnologia de punere în operă, ce

permit realizarea studiilor de compatibilitate şi selectarea sistemelor

de intervenţie în prezervarea activă (tratamente) sau în restaurare

(consolidări, stabilizări, reintegrări).

Metodele, procedeele şi mijloacele operative de

specialitate implicate in expertizele de autentificare a

artefactelor vechi se diferenţiază în funcţie de:

- scop,

- cantitatea de substanţă luată în analiză,

- concentraţia diferitelor specii chimice,

- tehnica sau modul de operare,

- nivelul sau profunzimea şi tipul analizei,

- categoria materialelor sau a elementelor

structural-funcţionale,

- sistemele de referinţă (comparaţie sau raportare)

şi de etalonare etc.

Metode analitice de investigare a artefactelor vechi

Metode analitice de investigare a artefactelor vechi

Folosirea metodelor instrumentale în autentificarea

artefactelor vechi s-a impus datorită faptului că expertiza

estetica şi cea plastică, bazate pe consideraţii stilistice şi

completate cu relevarea detaliului caracteristic, nu sunt

suficiente, şi deci, pentru exactitatea autentificării şi

identificării, se apelează la sistemul de coroborare cu acestea.

Principalelor metode şi tehnici moderne utilizate în

autentificare, se impart in:

- nedestructive sau directe

- semidestructive sau paradestructive, dar neinvazive

Dintre metodele nedesctructive, în ordinea frecvenţei în utilizare, menţionăm: - analiza vizuală cu ochiul liber şi cu dispozitive de mărit, - micro şi macro fotogrammetria, - stereofotogrammetria, - reflectografia în UV, Vis şi IR (asistată de tehnicile foto sau video), - colorimetria prin reflexie, - emisiografia, - termografia în IR, - termoluminiscenţa, - microendoscopia şi altele.

Metode analitice de investigare a artefactelor vechi

Dintre metodele semidestructive sau paradestructive,

tot în ordinea frecvenţei, amintim:

- microstratigrafia asistată sau nu de microchimie,

- microscopia optică şi electronică asistată de SEM-EDX

şi FT-IR

- termogravimetria şi calorimetria diferenţială,

- spectroscopia în UV, Vis şi IR,

- roentgenografia sau difracţia de raze X,

- gaz-cromatografia normală sau pirolitică (ultima cu

sau fără

sililare, dar asistată de spectrometria de masă) şi

altele.

Metode analitice de investigare a artefactelor vechi

Pentru majoritatea metodelor, problema cea mai

importanta o reprezintă sistemul de referinţă, comparare sau

raportare şi sistemul de etalonare (curbe, diagrame, nivele, grupe,

cote, grile etc.).

Sistemele de referinţă, comparare sau raportare se pot

prezenta sub formă de: cataloage; librării de date; colecţii;

pinacoteci; depozite; arhive; care conţin: obiecte ca atare, replici

ştiinţifice sau documente ale lor, fotografiate sau filmate (filme,

diapozitive sau fotografii – alb negru şi color) şi respectiv,

documentele desenate (planşe, schiţe, relevee, desene de autor

etc.).

Sistemele de etalonare solicită o activitate de cercetare

fundamentală complexă şi laborioasă.

Metode analitice de investigare a artefactelor vechi

VĂ MULŢUMESC

PENTRU ATENTIE!