245

ATELIER DE STICLA RUBIN LA DIERNA (ORŞOVA)

Cu ocazia săpăturilor efectuate în 1968 la Orşova au fost scoase la zi printre alte obiecte - mai multe cioburi de creuzete din material refractar, lucrate la roată.

Gu ajutorul acestor cioburi1, şi pe baza unui studiu mineralogic aprofundat al lor, s-a putut dovedi existenţa în Orşova antică (Dierna) a unui atelier de sticlărie colorată, culmi­nînd cu producerea „sticlei rubin de cu p r u" 2, cunoscută În antichitate sub denumi­rea de „porporino" (la romani) sau de „hematinon" (la greci)3•

Sticla rubin de cupru se producea în mod curent În atelierul din localitatea Dierna, aşa

după cum rezultă atît din studiul sticlei cu un colorit deosebit Jc frumos, produsă aici, cît şi

din cercetarea materialului ceramic refractar, folosit la confecţionarea creuzetelor pentru topit sticla.

Creuzetele au o. formă de trunchi de con alungit În direqi.i axului vertical, realizînd diametre de 3 cm la bază şi de 8 cm la gura creuzetului. Grosimea pereţilor variază Între 0,3 şi 0,8 cm. Pe pereţii externi ai creuzetului se recunosc ornamentaţii liniare formate din 5 cercuri paralele, echidistante, trasate cu multă precizie cu ocazia fasonării la roată.

Analiza microscopică a ciobului ne indică folosirea unei paste ceramice compuse din caolinit, cuarţ şi feldspat de cea mai bună calitate, care arde alb şi rezistă Ja· temperam.I.fi ridicate, pe care le apreciem în jur de 1650° C. Ca o dovadă a realizării temperaturilor înalte stă mărturie mulli-tizarea foarte înaintată a acestor creuzete.

Din microfotografia ciobului (fig. 1) se constată o mullitizare atît a feldspatului, cît şi a caolinitului din corpul creuzetului, iar la o mărire mai puternică a imaginii se observă

textura pîsloasă a cristalelor aciculare de mullit din masa fundamentală (fig. 2). Ceilalţi componenţi mineralogici ai ciobului sînt formaţi din cuarţ, feldspat aproape

complet mullitizat, spincli, şi din cantităţi variabile de pori, de_ diferite mărimi (fig. 1 şi 2). Prin dozarea degresantului, format din cuarţ, se pot obţine paste ceramice de poroz1taţ1

variabile, din care rezultă creuzete refractare .care rezistă la temperaturile ridicate cerute de tehnologia sticlei (1400°-1500° C).

În aceste tipuri de creuzete refractare se proceda la sinteza prin topire a sticlelor divers colorate. Pe baza unor procedee bine definite, experimentate timp îndelungat, se trecea apoi la elaborarea atît a sticlelor roşii-rubin, cît şi a celor albastre, În funcţie de pro­cedeul aplicat, de cantitatea de pigment mineral folosită - În cazul de faţă oxidul de cupru

1 Materialul pentru studiu l-am primit de la Institutul de Arheologie din Cluj, prin bunăvoinţa tov. prof. Andrei Bodor şi a tov. cercetător şt. Iudita Winkler, pentru a-mi spune părerea.

2 În an~~chitatie se cunoştea şi „sticla de rubin de aur•, o va,riantă în care coloritul rubiniu al sticlei se datorează aurului coloidal din sticlă, ceva în genul „purpurei lui Cassius".

3 K. A. Hofmann, Lehrbuch der anorganischen Chemie, 1924; Gmelins Handbuch der anorganischen Chemie, 1960; Ullmann's Enzyklopedie der technischen Chemie, 1960; Meyers Neues Lexikon, 1962; H. Rompp, Chemie - Lexikon, 1952; Kirk - Othmer, Encyclopaedia of chemical technology, 1969; H. Schulz, Die Geschichte der Glaserzeugung, 1928.

246

Fig. 1 - Ciob ceramic refractar cu fond mullitic bogat, cu feldspat mullitizat (P:M), cuarţ (Q) , spineli (S) şi pori închişi

· (P) de diferite mărimi. Imagine mărită de 160-ori.

Fig. 2 - Detaliu din _fig. 1, prin care se ilustrează gradul înaintat de mullitizare (M) al creuzetelor refractare, prin rea­lizarea unor texturi pîsloase, caracteristice, de mullit acicular .

. ,Imagine mărită de 500-ori.

E. STOICOVIC[

I ! I .

•• I

.. sau carbonatul bazic de cupru -Î~ funqie de materialele redµcătoare adăugate_ la şarj a de materii prime normale ale unei sticle, alcătuită din cuarţ, calcar şi sodă .

. Prin ' identificarea pe pereţii interni şi externi ai creuzetelor a resturilor de substanţe răm'a se - .în urma stiăpungerii de către . topitura de _ - sticlă a - pereţilor creuzere'ior. pot' ) t .~re-, construite fl~X:urile . tehnol_ogice apli.catţ. :_ Aceste;i constau· în ~şenţă ,din: .. respectarea st,rictă

A TEL-1.ER DE STICLA RUBIN 247

a unor condiţii de mediu oxidant sau reducător, dirijarea optimă a mersului ascendent al u:mpcran1rii şi, bine Înţeles, de compoziţia Încărcăturii (a şarjei).

Pentru obţinerea sticlei albastre se cere o topire oxidantă, pentru ca Întreaga c.intitatc de pigment de cupru incorporată în topitura de sticlă să rămînă În stare de ion cupric, deci de cuptu bivalent. Se obţine astfel o sticlă albastră, cunoscută şi apreciată În antichitate sub denumirea de „albastru de Egipt«.

In cazul sticlei roşii-rubin, folosind acelaşi pigment - oxid sau carbonat bazic de cupru -, se declanşa în mod deliberat o reducere a cuprului bivalent la cupru elementar, neutru. Acesta se incorpora În sticlă ca suspensie coloidală sau ca agregat elementar cripto­cristalin, colorînd sticla în roşu-rubin, după o recoacere Îngrijită.

Ca material reducător se foloseau diferite substanţe, ca de ex. pilitura de fier, funingi­nea, cărbunele vegetal rezultat din arderea tartraţi-lor din tescovină etc.

Procedînd astfel, în mod reducător, se obţinea iniţial o sticlă incoloră, care prin recoacere atentă la 500°-600° C, se colora în roşu-rubin. După cum se dirijează recoacerea se poate obţine fie o sticlă roşie-rubin omogenă (porporino), fie o sticlă roşie-rubin neomo­genă, cu incluziuni de octaedri aurii de cupru, numită „aventurin".

Prezenţa cuprului În sticla rubin s-a confirmat şi pe cale Ri::intgen-structurală. obtin în­du-se distanţele reticulare caracteristice ale acestui element· (Tabel 1 ). Reducerea cuprului bivalent făcîndu-se treptat, deci trecînd prin starea monovalentă, s-au mai pus În evidenţă

şi distanţele reticulare ale oxidului cupros (Tabel 1). Microfotografiile din figurile 3 p111a la 5 pun în evidenţă cuprul metaliic şi sticlele colorate În roşu-mbin şi în albastru, a5a cum au fost obţinute la Dierna.

Cupru Cu

Cuprit Cu,O

Mullit 3Al10 3 -2SiO,

Componenţi Distanţe reticulare caracteristice in

A (10-' cm)

2,0851 ; 1,806; 1,276; 1,0887

2,456; 1,505; 1,280; 1,226

3,356; 2,687; 2,518; 2,196 1,527; 1,331; 1,276; 1,261

Tabel

In creuzetele refractare, recuperate la Orşova, se pot urmări deci diferitele faze ale proccS'lllui de colorare a sticlei, pe acestea păstrîndu-se atît sticla albastră, cît şi sticla roşie­rubin. Acest amestec de culori se explică prin faptul că au fost recuperate· doar creuzete cu material sticlos ratat (rebutat), cel bun fiind folosit integral În scopuri artizanale. Rateurile s-au produs fie din cauza unor defecţiuni tehnice, fie din cauza unor dozaje nepotrivite a componenţ.ilor sticlei. La toate creuzetele găsite la Orşova s-au pus clar în evidenţă scurgeri înafara pereţilor, sub forma unor cruste de grosimi şi compoziţii variate, făcînd corp comun, ins:parabil, cu creuzetul.

În interiorul creuzetelor n-au mai rămas decît slabe resturi din încărcătura primară (şar­ja): minereu de cupru, cărbune vegetal, carbonaµ.

In felul acesta se explică coexistenţa atît a sticlei albastre, cît şi a sticlei roşii-rubin, a5a după cum se vede din fig. 3 şi 4, din care rezultă că procesul formării sticlei a fost Întrerupt în diferitele sale faze de elaborare (a sticlei colorate). Tot din aceeaşi cauză variază şi proporţia celor două sticle colorate.

248

Fig. 4 - Sticla rubin ; (R) în preponderenţă faţă de sticl a albastră (A). Imagine

mărită de 160-ori.

E. sTo'Ic6vrcr

Fig. 3 Sticlă rubt#' (R) formată pe socoteala , sticlei albastre (A)', în amestec cu impurităţi din creuzetul re­fractar„ Imagine mări,ţ~ de

160-ori.

Fig. 5 - Cupru metalic (C)' prezent in •sticla rubin! pus· in evidenţă la microscop, în lumină reflectată. Ima-

gine mărită de 160-ori.

ATELIER DE STICLA RUBIN 249

Aceste procedee de marc fineţe, cc stau la baza tehnologiei sticlei rubin, implică multă iscu~intă. şi, sigur, moştenirea- unei bogate tradiţii din partea meşterilor- sticlari din antichitate. Empirismul lor este vrednic de toată admiraţia noastră. ·c1:,

, 1n altă ordine de idei, dimensiunile relativ reduse :Ile creuzetelor refractare de la Dierna elimină posibilitatea folosirii lor in metalurgia cuprului, Întrucît se ştie că am se obţm"eat1 turte şi lingouri metalice mult mai mari ca suprafaţă şi volum.

· -o altă ipoteză în legătură cu posibilitatea folosirii acestor creuzete refractare ar fi: pentru tatonări de laborator în legătură cu dozajul optim al şarjelor metalurgice. Şi această

ipoteză cade, din cauza prezenţei sticlei rubin pe pereţii creuzetelor, incompatibilă _ cu zgura bogată În fier şi în calciu al unui proces m~talurgic normal, cunoscut la pcrfeqie Încă ·din preistorie.

Dacă acum trecem şi analizăm factorii externi, privind materiile prime din zona Orşo­

vei, ·constatăm că aceştia sînt favorabili pentru întemeierea aici a unei activităţi artizanale prospere, avînd ca scop producerea sticlei colorate, În speţă a sticlei rubin de cupru.

Vom arăta mai încii situaţia materialului refractar, format dintr-un amestec dozat de caolinit şi de cuarţ, la care se adaugă feldspatul alcalin. Recunoaştem, astfd, compo­nenţii granitului 5i ai rocilor granitoide din Munţii Semcnic şi Almajului, Începînd de la Ogradena, situată la vest de Orşova, şi pînă la Sicheviţa, ţinut În care, sub influenta factorilor endo- şi exogeni, rocile amintite se transform:'! în caolinit, dind zone de alterare de extinderi mai mari sau mai mici ~i de grade de caolinizare diferite1. Transportul mate­riei _prime rezultate se putea efectua cu U')urinţ:'i pe Dunăre.

, La fel de favorabilă se prezenta şi posibilitatea procurării minereurilor cuprifere nece­sare producerii sticlei rubin de cupru. În ~udul Banatului (b Moldova Nouă, Sasca, Oraviţa,

Dognecea de azi) se cunoşteau şi se exploatau - încă din epoca roman:'! - o scrie de iviri de cupru şi chiar de aur (În V. Nera şi V. Bîrzava), de unde se puteau procura mine­reurile necesare: fie oxidul negru de cupru (mdaconiwl, CuO), fie carbonatul bazic de cupru (malachitul, Cu2 [(0H)2/C03]). Acestea reprezintă pigmenţii cei mai indicaţi pcntni sticla rubin, acit prin simplitatea, cît şi prin operativitatea fluxului tehnologic pc c:tre îl re­clamă.

În carnl introducerii În reţeta sticlei rubin a malachitului, se impune un control mat atent al temperaturii, pentru a evita o degajare brusca a bioxidului de carbon. Acc~t.1, pc lîngă funcţia pozitivă de clarificator, favorizînd spumarea şi limpezirc:t topiourii de sticlă, mai prezintă şi risrnl de a face să <: reverse conţinutul creuzetului, dacă temperatura ~e Tidică prea repede. Probabil că folosind malachitul ca pi~mcnt s-au Înregistrat rateuri ş1 debordări ale topiturii. în felul acesta, rateurile aruncate la r,·lltlt au putut fi regăsite cu ocazia săpăturilor din 1968 de la Or~on.

în ceea ce priveŞte marca cantitate de energie calorică cerută de topirea sticlei, ea putea fi obţinută fie prin folosirea mangalului, fie a cărbunelui natural d~ cea mai hun:'i calitate, aflat tot În sudul Banatului (Bigăr, Secul, Lupac, Doman, Anina etc.).

Printre piesele recuperate la Orşova se mai numără cîtcva nhiecte de podoabă: mărgele din sticlă albastră de co ba I t sau dintr-o sticlă sidefoasă, numcrn:1,c cioburi de sticlă albă devitrificată, după cum şi un disc de serpentin frumos şlefuit 5i fasonat, care provine din zăcămîntul de la Iuţi, din proximitate. Toate aceste piese plcdc:ază în favoarea existenţei În localitate a unor ateliere de topit şi de prelucrat sticla în scopuri utilitare.

4 E. Stoicovici, N. Ciontea, M. Cristian, G. Cristian, R. Weingănncr, Studiul înno­bilării caolinului de Sicheviţa, În Studii şi Cercetări de geologie-geografie, Acad. R.P.R., Fii. Cluj, an. VIII, 1957, p. 303-313.

250 E. s,:orcov1c1 ,

în concluzie, putem deci afirma: La Dierna-Orşova exista un atelier artizanal de producere a unor ~ticle colorate: · şi,

m special, a sticlei rubin de cupru. ,.: Aici se cunoştea şi se producea o ceramică refractară autentică, adecvată pcntn.1 topi­

rea sticlei. în sudul Banatului, În apropiere de Orşova, există materiile prime necesare producerii

ceramicii refractare, minereurile cuprifere adecvate şi combustibilul necesar pentru ol,ri.nerea sticlei rubin de cupm sau a altor sticle colorate, ornameT'\tale.

EUGEN STOICOVJC!

DIE GEWERBLIU-IE GLASHOTfE I:\l' DIER.i'\/A (ORŞOVA)

(Zusammenf assung)

Dic Anwescnheit in Orşova (in dcr al ten Dierna) einer gewerblichen Gla~hiille fi.ir die Erz.eugung de-<; gefărbten Glases und besonders des Kupferrubinglases, wurde durch den Bcfund und die Untersuchung mancher feuerfesten Scherben, bedcckt mit sokhen gefarhten Glăsem, nachgewiesen.

E.s konnte weiter fcstgestellt werden, dass sowohl der fcuerfeste Staff als auch <lie zur Fărbung angewendeten Kupfermineralien und auch die zum Schmclzen und Rcdu:z.ieren des Giases gebrauchte hochwertige Kohle, in der Gegend von Orşova - Diema zu finden sind, und folglich, auch di.ese gewerbliche Glashi.ittentătigkeit - in die entsprechende Romcr­ieit - als eine Wirklichkeit anzusehen ist.