ETIENNE GILSON

Ateismul, greu de suslinut

Prefali de Henri Gouhier

tiPrezentare de Th.-D, Humbrecht

Traducere din limba francezdde Cristina Sivoiu

ffiItws*lh

2018

Gilson gi ateismul

Prefa;a lui Henri Gouhier la Ateismul, greu de

suslinut, edilia din 1979, nu;i-a pierdut din temeinicieniciun dram. Gouhier, unul dintre discipolii lui Gilsonpe care il nume;te ,,maestrul" meu, este primuldoctorand al acestuia dupi numirea lui ca profesor laSorbona.l Niscut Ia Auxerre in 1898, mort la Paris in1994, Gouhier igi are obir;ia in aceeagi arie geograficiprecum inaintagul siu, de la care mostenegte ;iaplecarea pentru o viali indelungati. De;i parizian,Etienne Gilson [1884 - 1978] nu se dezicea de

originile sale burgunde, el fiind inmormAntat lAngiAuxerre.2 Este absolvent de ;coalI normali, Iicenliat infilosofie, diplomat al $colii Practice de StudiiSuperioare fEcole Pratique des Hautes Etudes), doctot,profesor la Sorbona, membru al Academiei de $tiinleMorale Si Politice, dar qi al Academiei Franceze.

indemnat de Gilson si studieze perioada pe atunci maipulin cunoscute de la Sf. Toma la Descartes, Gouhier se

indepdrteazi totupi de medievism in favoarea filosofiei

I Henri Gouhier tSi aminte;te... Ori, cum sd devii un istoric alideilor, G. Belgioioso 9i M.-L.Gouhier (eds.), Paris, Vrin,2005,p. 52r ,,i6tienne Gilson era maestrul meu." Era maestrul seu,

dupi Bergson, p. 69 sq. Cf. ultimei lucriri a lui Henri Gouhiet,omagiul sdu din urmi: Etienne Gilson, trei eseuri: Bergson,

filosofia te;tind, arta, Paris, Vrin, 1993.2 Henri Gouhier i;i dminte|te... , ed . cit., pp. 37 , L42.

moderne [mai ales Descartes, Pascal, Malebranche,Comte, ftlre se omitem eseurile despre teatru].

Discursul de receplie al lui Gouhier pentru ocupareafotoliului lui Gilson la Academia francezd, cu elogiulde cuviinfi adresat predecesorului s5u, poate servi ;iastlzi ca introducere la viala gi opera acestuia. in plus,mai aflim din el qi despre cunogtin;ele lui Gilson inmaterie de vinuri ;i brSnzeturi.l in rispunsul, nu maipulin savuros, al lui Jean Guitton la discursul lui HenriGouhie4, Gilson gi Gouhier sunt prezentali ca leul gimielul.'z

1 H. Gouhief Discurs de recep.tie, Acad.emia francezd.,22noiembrie 1979, in Le Moide,Z3 noiembrie 7979.2 Guitton incepe cu Gilson: ,,Gilson mi-a aperut ca leu,scuturandu-gi coama, afirmativ, ba chiar dogmatic, pitoresc,corpolent, debordAnd de viate $i decertitudine, bucurindu-sede paradoxurile sale." Merturisegte cI admira la el ,,oferocitate eleganti, un bun sim! ca al lui Diogene, bucuria dea contrazice, dorinla de a fi singurul, chiar printre noi, caresd gAndeasci ce gnndea. in aceasti privinle, Gilson era cetmai puFn tomist dintre discipolii Sf. Toma, daci e adevirat cdSf. Toma avea o vocatie de impeciuitor." Despre Gouhier: ,,lardumneavoastre, discret, afabil, plicAndu-vd se convingeli,feri a contrazice aproape niciodati. Mi s-a int6mplat si dauin Sorbona lucrare scrisi cu dumneavoastrd ;i si vd audcum ridicali in slivi o lucrare despre care imi spuseserilici era mediocri. Invers, vd auzeam ciutAnd purici intr-oprea frumoasd blane de angora. Firea dumneavoastrd calmica oglinda unui lac restabilea egalitatea dintre persoane,cum procedali ti intre genii, in ce4ile dumneavoastri.Manifestali, poate, o indiferenli esenliali?" in fine, despreunul gi celilalt:,,M8 incipilAnez a crede ci pentru a definiun ganditor trebuie dezviluit felul siu de a suferi gi felul de

Cat despre circumstanlele in care a fost scrisAteismul, greu de suslinut, biografia lui Shook din1984 nu aduce nimic in plus fa!5 de prefala luiGouhier, ca de altfel nici cea a lui Murphy din 2004.1

Avorbit Etienne Gilson prea adeseori despre ateism?Numai din cind in cAnd. in afara volumului de fa!5,

avAnd titlul dorit de auto!, deosebim gapte momenteprincipale, inaintea ultimei mefturii din 7967 - l97O(publicati insi parlial postum, aSa cum se arati inprefa;a lui Gouhierl.

Un prim moment il reprezinte o disputi cu L6onBrunschvicg din \928'?; al doilea, experienga Si analiza

a zimbi. Ironia, distanla aceasta fini pe care grecii ne-audeprins a o ageza inffe cuget gi obiectul sdu, venea de laGilson pe neagteptate ca fulgerul, amestecate uneori cu

amirdciune. lronia dumneavoastre este blindi, gtearsd,

de-abia perceptibile. Stilul dumneavoastre nu este niciodataamuzanq uneori, el este amuzat. in fula adversitelii,Gilson te ducea cu gdndul la Iacov luptdnd cu ingerul; iardumneavoastra, mai degrabi la Isaac care nu indrezneasi-i puni intrebiri lui Avraam ti purta cu blandele povara

sacrificiului", Jean Guitton, ,,Rispuns lui Henri Gouhier",

Academia francezS,, 22 noiembrie 7979, in Le Monde, 23noiembrie 1979. Aceste doue discursuri [Gouhier ti Guitton)sunt acum disponibile pe site-ul Academiei franceze, ca dealtminteri gi cel de la receplia lui Etienne Gilson gi rdspunsullui Louis-Pasteur Vallery-Radot, 29 mai 1947.1 Laurence K. Shook, Etienne Gilson, Toronto, PontificalInstitute of Mediae l studies, 1984, p. 378; Francesca AranM,xphy, Art and lntellect in the Philosophy of Etienne Gilson,

Columbia & London, University ofMissouri Press, 2004 (care

nu vorbegte despre).2 L6on Brunschvicg, De la vraie et de la fausse conversion,

comunismului rusesc, din 1,922 9i 7934; al treilea, o

conferinlI adresate Intelectualilor catolici, in 19481; altreilea este o prezentare a lui Sartre in cAteva pagini dinFiinla $i esenla'z; al patrulea, analiza lui Auguste Comte

$i a lui Marx tn Metamorfoze ale cetdfii lui Dumnezeu,in 79523; al cincilea, o comunicare despre posibili-tatea ateismului, la un colocviu in Italia, din 19624; algaselea ;ine de moda ateismului specifici anilor 1960,in special in versiunea marxiste a intelectualilor fran-cezi, care nu sunt inci numili mediatici,

Din intervenliile lui Gilson pe tema ateismului, pot fidesprinse cAteva idei principale?

Disputa ateismului

L6on Brunschvice $869-1944) este unul dintrefrunta;ii Sorbonei de la inceputul veacului )0(, repre-zentant al idealismului de stil francez, cunoscut

;i de liceeni datoritl ediliei Cugetdrilor lui Pascal

suivi de la querelle de I'athdisme (Despre adevdrata $i falsaconvertire, urmare a disputei desprc oteism), Paris, PU.F.,

1957, pp.2o7-264.1 litienne Gilson, ,,lntelectualii $i pacea", in Les intellectuelsdevant la Chariti du Christ (lntelectualii tn fafu lubirii luiHristos"), Semaine des lntellectuels catholiques {Sdptdmdnaintelectualilor catolic, (17-18 iulie 1948), Paris, Ed. De

Flore, 19 49, pp. 218-229.2 Etienne Gilson, I:Ctre et l'essence, Paris, Vrin, 19481, insipasajul despre Sartre indicd a doua edilie, 1962'z,,,AppendiceItl pp. 358-364, impreune, mai departe, cu analiza devenitdcelebre a gandirii fiinlei la Heidegger [pp. 355-378].

supravieluitoare a celor mai bune edilii aparute ulte-rior. Daci Gilson nu-9i ascunde admiralia pentruDurkheim sau L6vy-Bruhl ;i, mai ales, pentru Bergsonl,el se arati critic fa;i de Brunschvicg.

in Filosoful $i teologia, Gilson scrie: ,,Filosofia luiLr6on Brunschvicg este o constanti repudiere a iudais-mului pe care l-a urmlrit pAni chiar in crestinism. De

aici, spinozismul HrI substangi care a fost filosofia lui[...]. Cu trecerea anilot, L6on Brunschvicg vorbea totmai mult intr-o limbi teologici, deosebind adeviratade falsa convertire, care era a celorlalfi. Erai uneoridescumpinit si te vezi binuit de ateism numai datoriticredinlei in existenla Iui Dumnezeu, de cdtre el, care nucredea in ea. Potrivit considerentelor sale, a-l gdndi pe

Dumnezeu ca fiind cineva era echivalent cu aJ gAndi

L f,. Gilson, Le philosophe et la th4ologie (Filosoful ti teologia) ,Paris, Fayard, 19601, 20052 (paginalia corespunde edifiei a

doua) ,,VI - Cazul Bergson", pp. 99-121, 9i ,,Vtll - Revanga

lui Bergson", pp. L57-178, din care: ,,[Bergsonismul] nuavea in sine cu ce si se ridice la Dumnezeul cregtin, inseatunci cand presimlirile de adevir pe care le aducea s-au

intalnit in cugetele cre$tine cu filosofia cregtine, ele cumval-au urcat dineuntru, aspirate parce de singura fo4e carele-a putut conduce la perfecliune [...]. Bergson nu ne-aconvertit la bergsonism, el nu ne-a convertit nici la tomism,in plus, el nu ne-a determinat nici si-l bergsonificim pe Sf.

Toma, ci dezintoxicandu-ne cugetul de efectele unui exces

de abstractie, ne-a permis sd deslugim in gAndirea Sf Tomaunele adeviruri esenliale ale filosofiei cregtine ale cereiafiniteli armonice ne cucerisere in filosofia sa. Filosofia luiBergson ne-a u$urat accesul Ia Dumnezeul autentic al Sf.

Toma de Aquino" [p. 155).

ca fiind ceva, ceea ce inseamni propriu-zis a-l nega"1.Textul acesta este o aluzie impliciti la o dezbatere ceavusese loc in urmi cu treizeci de ani, la SocietateaFrancezi de Filosofie, in gedinla din 24 martie 1928,gi care pusese din nou in circulalie formula consacratd,,Disputa ateismului".

Discuria reunea in jurul lui Brunschvicg gi asupraoperelor sale cAteva nume din Universitate: XavierL6o4 Edouard Le Roy, Gabriel Marcel, firi a mai socotio comunicare a lui Maurice Blondel gi insircinirile luiGilson. Punctul de pornire al disputei este distincliapreluati de Brunschvicg de la Pascal dintre Dumne-zeul lui Avraam, al lui Isaac gi al lui Iacov, gi Dumne-zeul oamenilor de Stiinli, pentru a o interpreta intr-unsens pe care Gilson il in;elege gi il contestl in modulurmitor: ,,Citind comunicarea Dlui Brunschvicg, aiimpresia ci Dumnezeul lui Awaam se suprapune cuDumnezeul simfului comun, autor imaginar al lumiigi, la urma urmelo4, cu un Dumnezeu infra-filosofic.Poate nu este lipsit de importanli sI observim ciDumnezeul lui Avraam despre care vorbe;te Memo-rialul este Dumnezeul misticilof deci un Dumnezeusuprafilosofic."'z,,inainte de [a invinge metafizica trad!lionali], trebuie si te conflunli cu ea; Dl Brunschvicgs-a luptat numai cu umbra ei."3,,in concluzie, nu credagadar ci existe o dispute a ateismului ci, in misura

I E. Gilson, Le philosophe etla th1ologie (Filosoful ri teotogia),ed. cit., pp. 30-31.2 L. Brunschvic& D e la vraie et de la fausse conversion (Despreadevdrata ;i falsa convertire'), ed. eit, comunicarea lui Gilson,p.21,4.3(bid.,p.276.

10

in care ar exista una, am mai degrabi impresia ci DlBrunschvicg este cel care o cauti, in ce md privegte,a-mi pune intrebarea de ce line el si pistreze termenulDumnezeu devreme ce 1l golegte de orice conlinut,primesc sI iau partea atitudinii comune a cdrei binu'iali el se plAnge ci ar stnrni-o. $i am o dubli surprizi;ancorat in atitudinea comuni, mi aflu intr-o prea bunicompanie, cici sunt allturi de Pascal, condamnat,impreunl cu el gi cu cei asemenea lui Pentru ateism,pentru a nu fi descoperit, nici in gAndirea mea, niciintr-a lo4 fantasma de;arti a inchipuirii pe care DlBrunschvicg pretinde a o exorciza,"l

Urmare a acestei tirade, pricepem - iar intreagaintervenlie a lui Gilson este din acela;i metal - undebate observalia lui Xavier L6on: ,,Brunschvicg ridi-case deia aceasti problemi de prim ordin intr-unarticol consacrat comentariului lui Gilson despreDiscurs asupra metodei,li oferisem lui Gilson prilejulde a rlspunde, inse el nu este prea convins de eficienladiscufiilor. Cu atat mai mult ii mullumesc pentru a fibinevoit si se prezinte in aceasti rundi gi si ia, impo-triva lui Brunschvicg, apirarea Dumnezeului stremo'gilor acestuia."2 Henri Gouhier are gi o alti explicaliea stilului bitiios al lui Gilson: ,,L-am cunoscut binepe Etienne Gilson, care era de o vitalitate uimitoare[...]. Gilson era caracterizat de un puternic sentimentpentru celelalt, manifestat prin libertatea cu care i;ideclara pe fali dezacordul fali de interlocutorul siu,frri precaugii retorice, in acelagi timp in care nici nu

L lbid.,p.22L.2 lbid., cuvant inainte de X. L6on, pp. 270-211.

11