Atasamentul si Dependenta afectiva

Atasamentul si Dependenta afectiva

In ceea ce tine de inima omului, ne spun oamenii de stiinta , cel putin trei sisteme cerebrale independente, dar avand relatii unele cu altele, sunt in joc, fiecare dintre ele indreptandu-se intr-o directie proprie. Pentru a dezlega tainele dragostei, neuropsihologia face distinctita dintre retelele neurale pt atasament, cele pt ingrijire si cele pentru sex.

Atasamentul determina persoanele pe care le alegem sa ne consoleze: ele sunt oamenii de care ne e dor cel mai mult atunci cand lipsesc. Instinctul de ingrijire ne face sa avem grija de oamenii de care suntem cel mai preocupati. Cand suntem atasati, ne legam de cineva: cand ingrijim, oferim ceva. Iar sexul este pur si simplu sex.

Cele 3 se intrepatrund intr-un echilibru elegant, o combinatie care, daca totul merge bine, da curs impulsului naturii de perpetuare a speciei. La urma urmei, sexul nu face decat sa porneasca treaba. Atasamentul ofera liantul care tine laolalta nu numai un cuplu, ci si o familie. Cand atasamentul se intrepatrunde cu grija si atractia sexuala, putem savura o autentica poveste de dragoste. Dar cand oricare din aceste trei lipseste, dragostea romantica se poticneste. Granita dintre atasament si dependenta afectiva Granita este foarte fina intre atasament si dependenta . Atasamentul poate deveni o obisnuinta si edoar un pas in a se transforma in dependenta.

Citat - "Noi, ca oameni, ne ataam prea repede de orice lucru. Viaa este un flux, nimic nu rmne la fel, dar sperm i dorim ca nimic s nu se schimbe.

Exist prea mult frustrare n lume pentru c toate ateptrile noastre rmn nemplinite. Fiecare ateptare aduce nefericire.

Ataamentul nseamn a te aga de un lucru, i nu doreti ca acesta s se schimbe vreodat. Triete, iubete, respect, ai grij, dar nu te ataa.Te ndrgosteti de o persoan, te ataezi, iar apoi eti nefericit. Apoi eti posesiv, apoi te temi ca persoana respectiv s nu se ndrgosteasc de altcineva. ncepi s o ngrdeti, s-i rpeti libertatea, s o reduci la stadiul de obiect. Dragostea i respectul dispar. Totul se transform ntr-o lupt continu ntre cele dou egouri. Tu vrei s-l stpneti, la fel se ntmpl cu cealalt persoan. Cum s reziste dragostea n acest conflict? Ataamentul distruge dragostea. El este otrava dragostei.Iubete profund, dar nu aduce gelozia i posesivitatea ntr-o relaie. Cea mai mare art de a nva este s te lai purtat de via fr a te ataa. Lucrurile vin i pleac, dar tu rmi concentrat asupra fiinei tale, nu te lai distras i nici perturbat." gata citatulAtaamentul, este"otrava dragostei". Din pcate, mentalitatea noastr, este cu totul alta.

Credem c ataamentul este foarte important....De fapt, ataamentul nu are legtur cu iubirea, libertatea.... n viziunea mea,ataamentuleste precum o nchisoare. Cu ct te ataezi mai tare de cineva/ceva, cu att aripile i sunt frnte. Nu mai poi zbura, pentru c atenia i este ndreptat spre obiectul, sufletul de care te-ai ataat. Nu mai ai ochi s priveti n stnga i n dreapta. Dependena ncepe s-i fac loc n inima ta....Este precum dependena de cafea, droguri, igri.

Pentru ca s scpm de dependen, este nevoie de contientizare. Un om contient este treaz! Prin urmare, tie c dependena duce n final la frustrare, dezamgire. Cum mai poi s te ataezi de ceva ce se schimb continuu, i modific forma? ntr-o fraciune de secund, percepia asupra lumii se schimb. De noi depinde dac vrem s trim ntr-o lume imaginar marcat de iluzii....Cel mai bine este s trim clipa, momentul.Viaa mi-a deschis ochii....Acum, tiu c tot ce conteaz este s iubesc necondiionat fr ataament, posesie...Iubete-i prietenii, soia, copii, familia, celul, psrile, cerul, soarele.....ns, nu te ataa de nimic! Un nelept, niciodat nu se ataeaz de nimic, pentru c tie c totul se schimb. Preferai s trii ataai de lumea material? Dac DA, suferina voastr o s fie profund de-a lungul vieii. De voi depinde totul.....Atunci cand vorbim de dependente, ne gandim, de obicei, laalcool,tutun,droguri, desi putem fi dependenti, intr-o masura mai mare sau mai mica, de orice aspect al vietii noastre:jocuri de noroc, munca, mancare, relatii, chiar dragoste.In literatura de specialitate, este folosit termenul de "adictie" (engl. "addiction"), cu intelesul de dependenta, patima, inclinatie. Adictia (sau dependenta) reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta; un ritual compulsiv care a depasit stadiul de optiune; un atasament psihologic sau fizic fata de un "obiect" care, atunci cand este retras provoaca repliere sau intensificarea simptomelor.

Se caracterizeaza prin prezenta mai multor elemente: toleranta (cresterea progresiva a nevoii de obiectul adictiei pentru a obtine acelasi efect); perseverarea intr-un anumit tip de comportament; obsesia (preocuparea); un sentiment de pierdere a controlului.

Suntem tentati sa credem ca orice comportament in exces duce la dependenta, insa, aceasta are de a face, mai degraba, cu impactul obiectului adictiei asupra vietii noastre decat cu cantitatea de obiect (consumata sau traita). Granita dintre dependentele sanatoase si cele nesanatoase este data de prezenta suferintei psihice. Dependenta nesanatoasa are motivatii psihologice, iaridentificarealor este necesara pentru a o putea depasi.

Dependentele pot aparea ca urmare a incercarii inconstiente de satisfacere a nevoilor neimplinite in copilarie si prin consolidarea anumitor credinte puternice dobandite in acea perioada. Cautam raspunsuri la intrebari precum: cine sunt eu?, cine sunt ceilalti?, cum pot obtine ceea ce imi doresc in viata?. Drama, desi neconstientizata, ne afecteaza gandirea,emotiile, alegerile si comportamentele. Miturile, rolurile si restrictii autoimpuse in copilarie pentru satisfacerea nevoilor de supravietuire isi au locul in aceasta drama.

Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre:- este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea;- creste riscul toxicomaniilor -alcoolsau orice forma de drog;- tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma;- tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei;- ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili;- faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu.