Teoria dezvoltarii

afective Henri

Wallon

Definirea teoriei dezvoltarii afective in viziunea lui

Henri Wallon.

Cunoasterea stadiilor dezvoltarii afective si

intelegerea caracteristicilor fiecarui stadiu.

Identificarea implicatiilor practice

explica comportamentul copilului ca pe un tot, afectivitatea si inteligenta influentandu-se de-a lungul devenirii persoanei

dezvoltarea psihica se realizeaza stadial: 6 etape (0 si 14-16 ani)

3 etape orientate centrifug - cunoasterea realitatii: dezvoltarea cognitiva

3 etape orientate centripet construirea persoanei: dezvoltarea afectiva

varsta

Dezvoltare afectiva

stadii centripete

Dezvoltare cognitiva

stadii centripete

0-3 luni

-

Stadiul impulsiv

3-12 luni

Stadiul emotional

-

1-3 ani

-

Stadiul senzorio-

motor si proiectiv

3-6 ani

Stadiul

personalismului

-

6-11 ani

-

Stadiul categorial

11- 14/16 ani

Adolescenta

-

debut: 2-3 luni, apogeu: 6 luni

preponderenta expresiilor emoionale: gesturi, atitudini, mimici

care exprima nevoi diferite provocnd intervenia anturajului;

nuanarea expresiilor vocale si a reactiilor motrice exprimand

emotii diferite: durere, bucurie, frica, suparare

copilul se manifesta prin gesturi, comunica prin mimica si

vocalizare

apare constiinta corporala si cea sociala

3-4 ani : Opozitie

refuzul obisnuinta

cristalizarea vointei

dependenta de adult

Dorinta de a cuceri afectiunea

celor din jur duce la duplicitati,

mascarea intentiilor, pastrarea

unor secrete.

4-5 ani: Narcisism

personalism mai pozitiv

perioada a gratiei si a timiditatii

Copilul se place daca este placut de

altul, se admira numai daca este

admirat

5-6 ani: Imitatie

formarea gustului de a imita

In jocurile imitative se regaseste

ambivalenta identificare- ostilitate

Imitatia nu este o simpla copiere de

gesturi ci de valori si personaje, prin

imatatie copilul asimilandu-l pe

altul.

sentimentul modificarii

reforma si transformare

ambivalenta sentimentelor

afirmarea identitatii

autonomie

afilierea la grup

Mediul (3-6 ani receptivitate maxima):

Mediu, care include obiecte fizice i relaii umane, este de

o importan major pentru dezvoltarea persoanei. n acest

sens, este de o importan fundamental c mediul fizic din

grdini sa fie planificat si structurat in functie de

caracteristicile si particularitatile grupelor de copii.

Rolul de cellalt n construirea cunotinelor este

indiscutabil. Astfel, interaciunile copilului cu profesorul i cu

ceilali copii s devin o condiie pentru construirea nu numai a

cunoaterii, ci si a personalitatii lor ca intreg.

Emotia:

Rol primordial n dezvoltarea subiectului, n special pentru copii in contextul educatiei timpurii fiind necesara si foarte importanta o relatie emotionala buna intre educator si copii

Conflicte, crize i contradiciile sunt importante pentru

nelegerea persoanei umane. Cunoscnd importana i necesitatea de comportament opozant a copilului fa de cealalt pentru construirea personalitii sale, educatorul poate atribui o valoare pozitiv conflictului i poate folosi strategii pedagogice pentru a evita situatii care implica o mai mare dezordine emoional.

Educator practica de predare

Educatorul nu mai este agentul exclusiv de informare i

educare a copiilor, deoarece interaciunea cu ali copii de

asemenea, joac un rol-cheie n dezvoltarea i nvarea

fiecaruia. Cu toate acestea rolul sau este extrem de important,

deoarece el este cel care va facilita i media interactiunile

copiilor intre ei si cu mediul inconjurator.

Practica de predare trebuie s se bazeze pe nevoile

copiilor ca un ntreg promovand dezvoltarea lor sub toate

aspectele: afectiv, cognitiv si locomotor.

Bonchis, E. (2006); Teorii ale dezvoltarii copilului; Editura

Dacia, Cluj-Napoca;

Wallon, H., (1964); De la act la gandire; Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti;

Wallon, H., (1975); Evolutia psihologica a copilului; Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti;