Asig Mar 5_salvage

6
Convenţia internaţională asupra salvării pe mare 1989 (SALVAGE) Salvarea pe mare are o importanţă deosebită datorită efectelor pozitive pe care le are asupra echipajului, navelor şi mărfurilor de la bord aflate în pericol şi nu în ultimul rând asupra mediului înconjurător. De cele mai multe ori însă, în urma unei operaţiuni de salvare apar dispute asupra sumelor ce trebuiesc plătite salvatorilor. Pe de o parte salvatorii consideră că fără intervenţia lor nava, marfa şi echipajul s-ar fi pierdut şi prin urmare sunt îndreptăţiţi la o recompensă substanţială, pe de altă parte armatorii au tendinţa de a minimiza acţiunile salvatorilor şi după ce au văzut nava salvată, ar dori să o ofere o recompensă cât mai mică. În foarte puţine cazuri se ajunge la o înţelegere între salvatori şi proprietarii bunurilor salvate şi de aceea a fost fost necesară o convenţie care să reglementeze drepturile şi obligaţile salvatorilor şi proprietarilor de nave. Salvarea pe mare poate fi efectuată de către nave specializate în operaţiuni de salvare sau de către nave comerciale ce se află în zona în care o navă se află în pericol. În cazul navelor comerciale ce au mărfuri la bord trebuie avut în vedere faptul că deplasarea de la ruta uzuală de navigaţie poate fi considerată deviere şi armatorul poate fi responsabil pentru orice avarie produsă mărfii de la bordul navei sale. În cazul în care contractului de transport i se aplică prevederile dreptului comun devierea este acceptată doar dacă se salvează vieţi omeneşti, nu şi proprietăţi. În cazul în care transportul este supus regulilor de la Haga sau Regulilor Haga-Visby devierea este permisă atât pentru a salva vieţi omeneşti cât şi pentru a salva proprietăţi. Convenţia internaţională asupra salvării a fost adoptată la 28 Aprilie 1989 şi a intrat în vigoare la data 14 Iulie 1996. România a aderat, fără rezerve, la această convenţie prin Ordonanţa nr.110 din 31 august 2000 aprobată prin Legea nr. 135 din 2001. Ea a înlocuit Convenţia din 1910 asupra salvării pe mare ce incorpora cunoscutul principiu „no cure-no pay” (nu salvezi – nu plătesc). Cu toate că acest principiu a funcţionat bine în foarte multe situaţii de-a lungul timpului, el nu lua în considerare acţiunile de protecţie asupra mediului înconjurător, dacă operaţiunea de salvare nu avea succes. În acest fel o companie de salvare ce ar fi remorcat un tanc petrolier în afara unei zone sensibile din punct de vedere al mediului înconjurător, dar care nu ar fi reuşit să salveze nava nu ar fi primit nici un fel de compensaţii financiare. În acest fel companiile de salvare nu aveau nici un fel de stimultent financiar pentru a acţiona în situaţiile în care existau foarte puţine şanse de a salva proprietăţile aflate în pericol şi ca urmare preferau să nu-şi utilizeze resursele şi să pună în pericol viaţa celor de la bordul navelor lor decât atunci când existau şanse rezonabile de a salva nava şi marfa aflată în pericol. Convenţia din 1989 a încercat a remedia această deficienţă, prin acordarea de compensaţii financiare salvatorilor pentru eforturile depuse pentru prevenirea sau reducerea impactului asupra mediului înconjurător. Convenţia internaţională asupra salvării pe mare din 1989 este împărţită în cinci capitole ce cuprind 34 de articole. În preambulul Convenţiei se recunoaşte dorinţa de stabilire, de comun acord, de reguli internaţionale uniforme privind operaţiunile de salvare, având în vedere dezvoltările substanţiale, în special preocuparea crescândă pentru protecţia mediului înconjurător, se conştientizează contribuţia majoră pe care operaţiunile de salvare eficiente şi rapide le pot aduce siguranţei navelor şi altor bunuri aflate în pericol, precum şi protecţiei mediului înconjurător şi se acceptă necesitatea de a asigura că stimulente adecvate sunt disponibile pentru persoanele care efectuează operaţiuni de salvare referitoare la nave şi alte bunuri aflate în pericol,

description

Asig Mar 5_salvage

Transcript of Asig Mar 5_salvage

  • Convenia internaional asupra salvrii pe mare 1989 (SALVAGE)

    Salvarea pe mare are o importan deosebit datorit efectelor pozitive pe care le are

    asupra echipajului, navelor i mrfurilor de la bord aflate n pericol i nu n ultimul rnd asupra mediului nconjurtor. De cele mai multe ori ns, n urma unei operaiuni de salvare apar dispute asupra sumelor ce trebuiesc pltite salvatorilor. Pe de o parte salvatorii consider c fr intervenia lor nava, marfa i echipajul s-ar fi pierdut i prin urmare sunt ndreptii la o recompens substanial, pe de alt parte armatorii au tendina de a minimiza aciunile salvatorilor i dup ce au vzut nava salvat, ar dori s o ofere o recompens ct mai mic. n foarte puine cazuri se ajunge la o nelegere ntre salvatori i proprietarii bunurilor salvate i de aceea a fost fost necesar o convenie care s reglementeze drepturile i obligaile salvatorilor i proprietarilor de nave. Salvarea pe mare poate fi efectuat de ctre nave specializate n operaiuni de salvare sau de ctre nave comerciale ce se afl n zona n care o nav se afl n pericol.

    n cazul navelor comerciale ce au mrfuri la bord trebuie avut n vedere faptul c deplasarea de la ruta uzual de navigaie poate fi considerat deviere i armatorul poate fi responsabil pentru orice avarie produs mrfii de la bordul navei sale. n cazul n care contractului de transport i se aplic prevederile dreptului comun devierea este acceptat doar dac se salveaz viei omeneti, nu i proprieti. n cazul n care transportul este supus regulilor de la Haga sau Regulilor Haga-Visby devierea este permis att pentru a salva viei omeneti ct i pentru a salva proprieti.

    Convenia internaional asupra salvrii a fost adoptat la 28 Aprilie 1989 i a intrat n vigoare la data 14 Iulie 1996. Romnia a aderat, fr rezerve, la aceast convenie prin Ordonana nr.110 din 31 august 2000 aprobat prin Legea nr. 135 din 2001. Ea a nlocuit Convenia din 1910 asupra salvrii pe mare ce incorpora cunoscutul principiu no cure-no pay (nu salvezi nu pltesc). Cu toate c acest principiu a funcionat bine n foarte multe situaii de-a lungul timpului, el nu lua n considerare aciunile de protecie asupra mediului nconjurtor, dac operaiunea de salvare nu avea succes. n acest fel o companie de salvare ce ar fi remorcat un tanc petrolier n afara unei zone sensibile din punct de vedere al mediului nconjurtor, dar care nu ar fi reuit s salveze nava nu ar fi primit nici un fel de compensaii financiare. n acest fel companiile de salvare nu aveau nici un fel de stimultent financiar pentru a aciona n situaiile n care existau foarte puine anse de a salva proprietile aflate n pericol i ca urmare preferau s nu-i utilizeze resursele i s pun n pericol viaa celor de la bordul navelor lor dect atunci cnd existau anse rezonabile de a salva nava i marfa aflat n pericol.

    Convenia din 1989 a ncercat a remedia aceast deficien, prin acordarea de compensaii financiare salvatorilor pentru eforturile depuse pentru prevenirea sau reducerea impactului asupra mediului nconjurtor.

    Convenia internaional asupra salvrii pe mare din 1989 este mprit n cinci capitole ce cuprind 34 de articole.

    n preambulul Conveniei se recunoate dorina de stabilire, de comun acord, de reguli internaionale uniforme privind operaiunile de salvare, avnd n vedere dezvoltrile substaniale, n special preocuparea crescnd pentru protecia mediului nconjurtor, se contientizeaz contribuia major pe care operaiunile de salvare eficiente i rapide le pot aduce siguranei navelor i altor bunuri aflate n pericol, precum i proteciei mediului nconjurtor i se accept necesitatea de a asigura c stimulente adecvate sunt disponibile pentru persoanele care efectueaz operaiuni de salvare referitoare la nave i alte bunuri aflate n pericol,

  • n Capitolul I intitulat Prevederi generale se definesc principalele noiuni ntlnite n convenie i stabilete n ce condiii se aplic prevederile conveniei. Dintre definiii cele mai importante se refer la definirea operaiunii de salvare i la definirea noiunii de daun produs mediului nconjurtor. Prin operaiunea de salvare se desemneaz orice act sau activitate ntreprins n scopul acordrii de asisten unei nave sau oricror alte bunuri aflate n pericol n apele navigabile sau n orice alte ape, oricare ar fi acestea. Prin daun produs mediului nconjurtor desemneaz deteriorarea fizic substanial produs sntii umane sau vieii marine ori resurselor din apele de coast sau interioare sau n zonele adiacente acestora, cauzat prin poluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidente majore similare;

    Convenia se va aplica ori de cte ori ntr-un stat parte apar proceduri judiciare sau de arbitraj privitoare la aspecte reglementate de convenia internaional asupra salvrii.

    Prevederile conveniei nu se aplic: - platformelor fixe sau plutitoare atunci cnd acestea se afl pe poziie, fiind angajate

    n explorarea, exploatarea sau extracia de resurse minerale de pe fundul mrii; - navelor de rzboi sau altor nave necomerciale deinute sau operate de un stat; - serviciilor oferite pe baza contractelor existente, cu excepia situaiei n care

    serviciile acordate depesc ceea ce este considerat n mod rezonabil ca o prestaie datorat n temeiul contractului ncheiat nainte de apariia pericolului (art.17)

    - servicilor acordate fr a lua n considerare interdicia expres i rezonabil a proprietarului sau comandantului navei ori a proprietarului altor bunuri n pericol (art. 19)

    De asemenea Convenia internaional asupra salvrii pe mare nu se aplic acordurilor

    voluntare privind: - salvarea proprietii din nave care sunt deja scufundate; - nlturarea epavelor; - remorcarea navelor avariate care nu sunt n pericol; - furnizarea remorcherelor portuare; - remorcarea platformelor petroliere sau a navelor dezafectate.

    Aceste operaiuni pot fi negociate printr-un contract normal fr a fi necesar o decizie

    sub presiunea momentului. O prevedere importat a conveniei este aceea c ea se aplic doar n msura n care nu

    exist un contract care prevede altfel n mod expres sau implicit. Comandantul navei are autoritatea de a ncheia contracte pentru operaiuni de salvare n numele proprietarului navei. Comandantul sau proprietarul navei au autoritatea de a ncheia asemenea contracte n numele proprietarilor bunurilor aflate la bordul navei. Avnd n vedere faptul c aceste contracte se pot ncheia sub presiunea timpului prin convenie se menioneaz c un contract sau orice clauze ale acestuia pot fi anulate sau modificate de instan sau de curtea de arbitraj dac:

    - contractul a fost ncheiat sub influena dolului sau a pericolului i clauzele sale

    sunt neechitabile; sau - plata ce trebuie fcut n baza contractului este n mod excesiv prea mare sau prea

    mic n raport cu serviciile efectiv efectuate. Dei decizia cu privire la solicitarea asistenei sau salvrii trebuie s fie mereu a

    comandantului, odat cu dezvoltarea sistemelor de comunicaie modern muli armatori au dat instruciuni comandanilor navelor ca n astfel de situaii s obin acordul scris sau verbal al

  • armatorului nainte de a solicita servicii de salvare. Din pcate, acest lucru a fcut ca multe nave s nu reueasc s se mai salveze deoarece s-a pierdut timp preios ateptnd o decizie din partea armatorului. n egal msur au fost i situaii n care nava nu se afla ntr-un pericol real i cu toate acestea anumii comandani au dat parma unor nave ce se aflau n zon i astfel au dat dreptul acestora s solicite prim de salvare.

    Contractul standard de salvare este Lloyds Open Form (LOF), ultima variant a acestuia fiind emis n anul 2000. La bordul fiecrei nave comerciale ar trebui s existe un astfel de contract standard i negocierea lui poate fi fcut prin schimbarea de mesaje electronice, dac timpul o permite.

    Avantajul oricarui contract scris este acela c ambele pri pot vedea, la momentul semnrii i ulterior cnd apare o disput, clauzele contractelor i penalizrile. LOF cuprinde urmtoarele conditii:

    - salvatorul accept s transporte nava ntr-un port numit sau ntr-un loc sigur; - proprietarii i prepuii navei salvate vor coopera deplin cu salvatorii, permindu-

    le folosirea echipamentelor, mainilor, ancorelor etc.; - remuneraia va fi stabilit prin arbitraj la Londra; - proprietarii navelor vor accepta relivrarea prompt a navelor salvate; - salvatorul poate cere nscrierea unei garanii privind acoperirea posibilelor sale

    pretenii privind salvarea; - salvatorul va avea un drept de sechestru maritim asupra navei salvate, dar i va

    exercita acest drept cu condiia ca garania cerut s fie nscris. Pentru prima dat la LOF 1980 a fost adaugat o anex, prin care se permitea astfel

    salvatorilor s pretind costurile de prevenire a polurii plus 15% n eventualitatea unei ncercri de salvare nereuit asupra unui petrolier nencrcat sau parial ncrcat, pentru toate cheltuielile fcute cu pentru prevenirea polurii

    Angajarea salvatorilor pe baza acordului ''nu salveazi nu pltesc'' (''no cure - no pay'') este foarte simpl. Iniial se stabilesc contacte ntre nav i/sau armator i/sau salvatori apoi se ncheie un acord verbal urmat de confirmarea radio sau telex de la nav sau armator ctre salvatori, dup care se trece la semnarea oficial a acordului de salvare. Odat ce serviciile lor au nceput, salvatorii au un drept de sechestru maritim asupra ntregii proprieti. Ei pot reine posesiunea (dar nu i proprietatea) asupra navei i mrfii pn n momentul n care au fost pltii pentru serviciile efectuate sau au primit garanii de plat.

    Capitolul II se refer la modul n care se desfoar operaiunile de salvare. Un aspect important al aciunilor de salvare se refer la obligaiile salvatorului, proprietarului i comandantului navei ntre care trebuie s existe cooperare deplin pentru salvarea proprieilor i vieilor umane aflate n pericol. Avnd n vedere faptul c uneori este necesar ca pentru salvarea unei nave aceasta s fie adus ct mai aproape de apele teritoriale ale unui stat riveran, acesta are dreptul, pentru a-i proteja litoralul sau interesele conexe de poluare ori ameninarea cu poluarea, de a da dispoziii n legtur cu operaiunile de salvare. Din pcate reticena autoritilor, ce acioneaz de multe ori sub presiunea exercitat de mass media i de opinia public, a fcut ca de multe ori operaiunile de salvare sa fie mult ngreunate. n legtur cu operaiunile de salvare trebuie menionat c fiecare comandant este obligat, n msura n care poate s fac aceasta fr a pune n pericol propria nav i persoanele aflate la bordul acesteia, s acorde asisten oricrei persoane aflate n pericol de a se pierde pe mare. Din pcate, de multe ori, nu se ntmpl acest lucru i multe viei omeneti se pierd, dei ar fi putut fi salvate.

  • n Capitolul III sunt prezentate drepturile salvatorilor. Convenia stabilete c orice operaiune de salvare care are un rezultat util d dreptul la recompens. Se observ aici c dreptul la recompens nu mai este limitat la cazurile n care nava sau marfa sunt salvate ci i la aspecte legate de reducerea impactului asupra mediului nconjurtor.

    Pentru stabilirea nivelului recompnesei instanele vor lua n considerare urmtoarele criterii, indiferent de ordinea n care sunt prezentate mai jos:

    a) valoarea salvat a navei i a altor bunuri; b) calificarea i eforturile depuse de salvatori pentru prevenirea sau reducerea la

    minimum a daunelor produse mediului nconjurtor; c) msura n care operaiunile de salvare au reuit; d) natura i gradul pericolului; e) calificarea i eforturile depuse de salvatori pentru salvarea navei, a altor bunuri,

    precum i pentru salvarea vieilor omeneti; f) timpul folosit, cheltuielile i pierderile suferite de salvatori; g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate de salvatori i de echipamentele

    acestora; h) promptitudinea serviciilor acordate; i) disponibilitatea i utilizarea de nave sau alte echipamente destinate operaiunilor

    de salvare; j) gradul de pregtire i eficien a echipamentelor salvatorului, precum i valoarea

    acestora. Plata recompensei se face de toi cei interesai de nav i de alte bunuri, proporional

    cu respectivele valori salvate ale fiecruia. Cu toate acestea, un stat parte poate s prevad n legislaia sa naional ca plata recompensei s fie fcut de unul dintre cei interesai, condiionat de existena unui drept de recurs al acestuia mpotriva celorlali interesai pentru prile din recompens ce trebuie pltite de fiecare. Nici o prevedere a prezentului articol nu va interzice dreptul la aprare. Recompensele, fr includerea dobnzilor i a costurilor legale recuperabile ce ar putea fi pltite suplimentar, nu vor putea depi valoarea salvat a navei i a celorlalte bunuri.

    Dac salvatorul a efectuat operaiuni de salvare a unei nave care, prin ea nsi sau datorit ncrcturii sale, prezenta un pericol pentru mediul nconjurtor, i nu a reuit s obin o recompens de salvare el este ndreptit la o compensaie special egal cu cheltuielile suportate de salvator plus maximum 30% din aceste cheltuieli. Cu toate acestea, tribunalul, dac apreciaz c este corect i just s fac aceasta i lund n considerare criteriile relevante, poate n continuare s majoreze aceast compensaie special, ns n nici un caz majorarea total nu va putea depi 100% din cheltuielile suportate de salvator. Cheltuielile salvatorului includ cheltuielile proprii suportate n mod rezonabil de salvator n cursul operaiunilor de salvare i o valoare echitabil pentru echipamentul i personalul utilizate efectiv i rezonabil n operaiunile de salvare. Compensaia special este pltit numai dac i n msura n care o asemenea compensaie este mai mare dect orice recompens ce ar putea fi recuperat de salvator pentru salvarea proprietilor aflate n pericol. n cazul operaiunilor de salvare n care nava se pierde se poate constata c proprietarul navei trebui s suporte i compensaia special la care au dreptul salvatorii, fapt ce conduce la creterea riscurilor pentru asiguratorii P&I i n acest fel la creterea primelor de asigurare pltite de armator. Deoarece acest sum ar fi putut fi considerat avarie comun, printr-o rezoluie la convenie s-a cerut secretarului general al IMO s ia msuri pentru ca acest compensaie s nu fie inclus n avaria comun.

  • n situaia n care salvatorul este neglijent i astfel d gre n ncercarea de a preveni sau a reduce la minimum daunele produse mediului nconjurtor, el va putea fi privat, n totalitate sau n parte, de orice compensaie special datorat n temeiul prezentului articol. mprirea recompensei ntre proprietar, comandant i alte persoane aflate n serviciul fiecrei nave de salvare se va face n conformitate cu legea pavilionului fiecrei nave. Dac salvarea nu a fost efectuat de o nav, mprirea va fi fcut conform legii care guverneaz contractul dintre salvator i cei aflai n serviciul su.

    Trebuie fcut diferena ntre salvarea de proprieti i salvarea de viei umane pe mare n sensul c pentru salvarea de viei umane nu se datoreaz nici o remuneraie, cu toate c prin articolul 16 alin 1 se las la latitudinea fiecrei ri s stabileasc altfel. De asemenea n situaia n care la operaiunile de salvare au participat mai multe persoane, cei care salveaz viei umane sunt ndreptii la o cot parte echitabil din plata acordat salvatorului pentru salvarea navei sau a altor bunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produse mediului nconjurtor. Capitolul IV se refer la preeniile i aciunile ce pot aprea ca urmare a unei aciuni de salvare. Conform art. 20 salvatorul are un drept de sechestru asupra bunurilor salvate, dar el este obligat s le elibereze de sub sechestru atunci cnd o garanie satisfctoare pentru preteniile sale, incluznd dobnzile i cheltuielile, a fost n mod corespunztor oferit sau depus. Avnd n vedere c proprietile salvate pot aparine mai multor persoane, proprietarul navei trebuie s se asigure c proprietarii celorlalte bunuri aflate la bord au depus garanii satisfctoare pentru preteniile formulate mpotriva lor. Nu exist drept de sechestru n cazul urmtoarelor categorii de mrfuri:

    - mrfuri necomerciale aparinnd unui stat i care au dreptul, la momentul operaiunii de salvare, la imunitate suveran n temeiul principiilor general recunoscute ale dreptului internaional (art.24);

    - mrfuri umanitare donate de un stat, dac acest stat a fost de acord s plteasc pentru serviciile de salvare acordate acelor mrfuri umanitare (art. 25)

    Conform art.23 orice aciune privitoare la plile fcute n temeiul conveniei va fi

    prescris dac nu au fost instituite proceduri judectoreti sau de arbitraj, ntr-o perioad de 2 ani din ziua n care operaiunile de salvare au luat sfrit. Acest termen poate fi extins printr-o declaraie scris a prii mpotriva creia s-au formulat pretenii. Capitolul V se refer la ratificarea, intrarea n vigoare i denunarea conveniei. Pentru a deveni parte la convenia internaional asupra salvarii, statele interesate o pot face prin:

    - semnare fr rezerve n ceea ce privete ratificarea, acceptarea sau aprobarea; sau - semnare sub rezerva ratificrii, acceptrii sau aprobrii, urmat de ratificare,

    acceptare ori aprobare; sau - aderare Convenia a intrat n vigoare la un an de la data la care 15 state -au exprimat

    consimmntul de a deveni parte la aceasta. Prin articolul 30 convenia d libertate statelor de a nu aplica prevederile conveniei:

    - atunci cnd operaiunile de salvare au loc n apele interioare i toate navele

    implicate sunt de navigaie interioar; - atunci cnd operaiunile de salvare au loc n apele interioare i nici o nav nu este

    implicat; - atunci cnd toate prile interesate sunt ceteni ai acelui stat;

  • - atunci cnd bunurile implicate sunt proprietate cultural-maritim de interes preistoric, arheologic sau istoric i sunt situate pe fundul mrii.

    Convenia poate fi denunat de orice stat-parte n orice moment dup expirarea unui

    an de la data la care convenia a intrat n vigoare pentru statul respectiv. Pentru a revizui sau amenda convenia este necesar ca cererea s fie fcut de 8 state pri sau o ptrime din numrul statelor pri, oricare din aceste cifre este mai mare. Prin art 33 se stabilete c textul convenei va fi depus la secretarul general al Organizaiei Maritime Internaionale i acesta:

    va informa toate statele pri care au semnat convenia sau au aderat la aceasta i toi membrii organizaiei despre:

    o fiecare nou semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, precum i data acesteia;

    o data intrrii n vigoare a conveniei; o depunerea oricrui instrument de denunare a prezentei convenii i data la care

    s-a primit aceasta, precum i data la care denunarea produce efecte; o orice amendare adoptat n conformitate cu art. 32; o primirea oricrei rezerve, declaraii sau notificri fcute n temeiul prezentei

    convenii; va transmite copii certificate conforme de pe prezenta convenie tuturor statelor care

    au semnat prezenta convenie sau au aderat la aceasta.