Articol 1342amfiteatru Economic

8/19/2019 Articol 1342amfiteatru Economic

1/21

AE Turismul şi dezvoltarea regional ă sustenabil ă în România şi Franţ a:o abordare din perspectiva Noii Geografii Economice

Amfi teatru Economic870

TURISMUL ŞI DEZVOLTAREA REGIONAL Ă SUSTENABIL Ă ÎN ROMÂNIA ŞI FRANŢ A:

O ABORDARE DIN PERSPECTIVA NOII GEOGRAFII ECONOMICE

Gabriela Carmen Pascariu1 şi Ramona Ţigănaşu

2*

1) 2)Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Ia şi, România

RezumatProblematica turismului sustenabil şi a contribuţiei potenţiale pe care acesta o poate

avea la dezvoltarea şi convergenţa regională intra-UE a constituit, în ultimii ani, una dintemele prioritare de cercetare şi o preocupare constantă în politicile europene. În prezent,industria turistică european ă se confrunt ă îns ă cu o pierdere de competitivitate la nivelinternaţional prin reducerea ponderii în turismul mondial, încasări medii mai scăzute, multeregiuni fiind în declin iar fluxurile geografice reorientându-se. Pornind de la aceste aspecte,studiul de faţă propune o analiz ă din perspectiva Noii Geografii Economice, asupra a dou ă ţări din UE, una dezvoltată (Fran ţa), dar situată într-o sub-regiune turistic ă cu pondere înscădere în totalul sosirilor turistice internaţionale (Europa de Vest) şi una în dezvoltare(România), dar dintr-o sub-regiune turistică în cre ştere (Europa Centrală şi de Est).Folosind o analiză comparativ ă la nivel regional, cu trei categorii de func ţii – o funcţie deimpact (economic, social, de mediu), o funcţie de stabilitate şi o funcţie de convergenţă –combinate într-un model matriceal, dorim să realiz ăm o cercetare integrată asupracontribuţiei pe care o aduce turismul în cele două ţări la dezvoltarea şi convergenţaregională. Apoi, ne-am propus o clasificare a regiunilor în funcţie de indicele turismului(destinaţii turistice mature, mai puţin atractive sau aflate în stadiu incipient), concluziilelucr ării conturând mai multe direcţii de acţiune pentru îmbunătăţirea competitivităţiiturismului în regiunile în curs de dezvoltare.

Cuvinte-cheie: turism, dezvoltare regional ă sustenabil ă, Noua Geografie Economică,funcţia de impact, stabilitate, convergenţă, indice al turismului

Clasificare JEL: Q01, Q56, L83, R11

* Autor de contact, Ramona Ţigănaşu – [email protected]


2/21

Abord ări contemporane şi provoc ări ale turismului durabil AE

Vol. XVI • Nr. Special 8 • Noiembrie 2014 871

Introducere

Tema turismului sustenabil este tot mai discutată în ultimii ani deoarece seconştientizează leg ătura complexă dintre mediu şi economie, existând o nevoie stringentă de integrare a acestor două componente, ceea ce înseamn ă fundamentarea pe premisele uneidezvoltări profunde şi de durată, care să genereze un impact pozitiv asupra societ ăţii în

ansamblu. Pornind de la acest considerent, literatura de specialitate aduce în prim-plandiverse abordări ale relaţiei turism sustenabil-dezvoltare regional ă. Astfel, aflăm că pe de o parte, turismul sustenabil reprezintă totalitatea infrastructurilor din spa ţiul natural carefuncţionează pentru regenerarea şi productivitatea viitoare a resurselor disponibile; pe dealtă parte, apare în planul discu ţiei contribuţia pe care indivizii, obiceiurile lor de consum,stilul de viaţă, nivelul veniturilor, o aduc în cadrul turismului (Butler, 1993; Cerina,Markandya şi McAleer, 2011). În acest context, menţionăm că exist ă un efect bidirec ţionaldeoarece pentru a vorbi de durabilitate, acest sector trebuie, la rându-i, să fie capabil s ă creeze o gamă de oportunit ăţi, ţinând cont de: abordarea de mediu, care se concentrează penevoia de a proteja natura, abordarea economică, care are la bază încorporarea nevoilor deresurse, abordarea social ă, ce are ca punct principal de analiză responsabilizarea celordintr-o destinaţie turistică (Sörensson şi von Friedrichs, 2013, p. 15).

Într-o formă incipient ă, turismul sustenabil a fost expus iniţial în Raportul

Brundtland (1987), care susţine că pentru a func ţiona la cote optime, trebuie să se asigureun echilibru între aspectele economice, sociale şi de mediu. Apoi, mai târziu, în 1995, carezultat a primei Conferinţe Mondiale pentru Turism Durabil, din Lanzarote (Spania), s-au pus bazele unei Carte pentru turism durabil , în cadrul căreia se fac referiri la aceste treicomponente, care generează sustenabilitatea. În completarea acestui document, vine Ghidulde turism responsabil fa ţă de mediu (2005), publicat de Programul Na ţiunilor Unite pentruMediu (UNEP). De asemenea, Comisia Europeană (2003) a elaborat un materialinformativ, intitulat ”Basic Orientations for the Sustainability of European Tourism”, alcărui scop a fost ghidarea agenţilor turistici în procesul dezvoltării iar în anul 2012, CE propune „European Charter for Sustainable and Responsible Tourism”, cu scopul de aîncuraja politicile turismului sustenabil şi responsabil şi acţiunile care se cer a fiimplementate în Europa, ca mai apoi acestea să fie promovate în întreaga lume.

Cea mai larg acceptată defini ţie a turismului sustenabil este cea a Organizaţiei

Mondiale a Turismului (WTO), care îl vede ca fiind acea componentă care satisfacenecesităţile actuale ale turiştilor şi ale regiunilor gazdă, protejând în acelaşi timp creştereaoportunităţilor pentru viitor. Dacă ar fi s ă facem referire la situa ţia actuală, în Europa există două tendin ţe: pe de o parte se constată, pe fundalul crizei, diverse manifestări soldate cu presiuni ce diminuează din poten ţialul turistic pe care îl are o anumită zon ă (Bulgaria,Grecia etc.), iar pe de altă parte, în pofida acestor inadverten ţe, se aduce tot mai des îndiscuţie importanţa promovării turismului sustenabil, care să conduc ă la cre ştereeconomică. Aşa se explică faptul c ă acest termen este utilizat la scar ă larg ă de tot mai multeinstituţii de profil, în rapoarte ca: The Travel & Tourism Competitiveness Report, elaboratde către World Economic Forum, World Travel and Tourism Council (TSA Research),documente ale Comisiei Europene, United Nations Environmental Program (UNEP), theWorld Tourism Organization (WTO), care a realizat şi previziuni pentru anul 2020 aturismului mondial (raportul „Tourism 2020 vision”) etc.

Un aspect de o însemnătate deosebită, pe care îl reţinem din multitudinea de rapoarteale UE pe turism, este legătura dintre guvernanţă şi sustenabilitate (nevoia de a urma o planificare teritorială pentru turism, de a implica actorii ce activeaz ă în acest domeniu în


3/21



procesele decizionale, de a ţine cont de resursele financiare disponibile, de a se inducerespectul faţă de mediu, de a se face apel constant la dimensiunea inovativ ă etc.). Dac ă detoate acestea s-ar ţine cont într-o măsur ă accentuat ă, atunci s-ar produce o reorientarea aindustriei turistice, care ar avea ca principală consecin ţă realizarea unui proces deconvergenţă real (Torres-Delgado şi López-Palomeque, 2012). Pe un atare fundal, subiectulcare suscită interes este dac ă turismul are un efect de multiplicare mai mare în regiunile

dezvoltate decât în cele aflate sub incidenţa obiectivului „convergenţă” (au PIB/locuitor sub75% din media Uniunii Europene). După cum se ştie, regiunile periferice se confruntă cudificultăţi structurale şi din acest motiv se impune o evaluare mai atentă şi realistă a potenţialului lor turistic, a rolului turismului în promovarea dezvoltării locale, pentru a segândi strategii optime de dezvoltare (Castellani şi Sala, 2010, p. 873; Popescu, 2005). Maimult, drumul spre competitivitate se obţine f ăcând apel nu doar la elemente de ordineconomic ci şi la cele care descriu fenomenul spaţialităţii, definit prin Noua Geografie Economică (NGE). Planificarea spaţială are un rol important în asigurarea dezvolt ării unuiturism sustenabil, alături de iniţiative care să permit ă reducerea costurilor de tranzac ţie,adoptarea unui comportament responsabil, care să men ţină în acela şi timp integritateaculturilor locale şi a mediului, dezvoltarea comunităţii, obţinerea de randamente crescătoarede scar ă şi efecte de multiplicare (Risteski, Kocevski şi Arnaudov, 2012; Lan, Wu şi Lee,2012). Odată cu accentuarea urbaniz ării, regiunile care deţin un capital natural însemnat

(peisaje, patrimoniu cultural sau biodiversitate deosebită) au devenit destinaţii turistice totmai populare. Însă, resursele necesare turismului (de exemplu, calitatea serviciilor, ainfrastructurii, facilităţile de transport, managementul deşeurilor, modalitatea de utilizare aenergiei etc.) trebuie să fie gestionate corespunz ător pentru a avea impact pozitiv asupracomunităţilor locale şi mediului. Cu cât mai multe regiuni şi ţări dezvoltă industriaturismului lor, se produce un efect de antrenare semnificativ asupra resurselor naturale,modelelor de consum, poluării şi sistemelor sociale. Prin urmare, nevoia de management şi planificare durabilă şi responsabilă este imperativ ă pentru ca aceast ă industrie s ă supravieţuiască ca întreg. Importante în planificarea industriei turistice sunt instrumentelecare iau în calcul formularea de planuri concrete de acţiune la nivel local/regional,conturarea unor strategii pe termen mediu şi lung privind dezvoltarea destinaţiilor turisticeşi stabilirea unor practici de ,,benchmarking al destinaţiei” (transfer de competenţe, bune practici din regiunile competitive către cele de convergenţă) (Lozano-Oyola et al., 2012).

Dacă ar fi s ă privim la nivel macroeconomic, constat ăm că r ăspunsul oferit deindustria turistică la obiectivele sociale şi de mediu ale politicilor europene nu este celaşteptat. În plus, geografia turistică a Uniunii Europene reflect ă decalaje semnificative atâtla nivel naţional, cât şi regional, ridicând semne de întrebare nu doar asupra poten ţialuluiindustriei turistice de a participa la realizarea obiectivelor Uniunii privind dezvoltareadurabilă, ci şi asupra capacităţii de a contribui la reducerea decalajelor economice, socialesi teritoriale, după cum se prevede în documentele strategice ale Comisiei Europene. Avândca punct de plecare aceste constatări, ne propunem ca cercetarea noastr ă s ă reliefeze, într-o primă parte, realit ăţile din domeniul turismului în cele două ţări supuse analizei (Româniaşi Franţa), iar în partea secundă, să surprindem rolul pe care îl are turismul asupradezvoltării şi convergenţei regionale, în baza constituirii a trei funcţii (de impact, stabilitateşi convergenţă) şi a unui indice al turismului, cu ajutorul căruia să putem clasifica regiuniledin România şi Franţa în destinaţii turistice mature, mai puţin atractive sau aflate în stadiuincipient. Rezultatele cercetării ne vor permite să formul ăm, în partea de concluzii, câtevadirecţii de acţiune pe care să le urmeze, în special regiunile aflate în curs de dezvoltare, învederea amelior ării competitivităţii turistice.


4/21



1. Turismul în context internaţional şi european

1.1 Consideraţii asupra turismului sustenabil

Până la momentul prezent, turismul sustenabil a fost supus la trei schimb ări de paradigmă (Clarke, 1997). Prima paradigmă disociaz ă turismul sustenabil de cel de mas ă, primul fiind considerat bun, în timp ce cel din urmă este considerat a fi nociv. A doua paradigmă trateaz ă turismul durabil pe o scar ă de la slab la puternic, în care„slab”presupune bunăstarea prin intermediul creşterii economice şi a inovaţiei tehnice iar„puternic”, protecţia resurselor rare. A treia paradigmă sus ţine că turismul sustenabil artrebui să includ ă toate tipurile de turism iar cel de mas ă s ă fie supus obiectuluiîmbunătăţire. În completarea acestor aspecte, reţinem că pentru a vorbi de convergen ţă,toate formele de turism ar trebui să fie durabile. Actualmente, î şi face prezenţa mai mult caoricând necesitatea de a găsi un echilibru între toate formele de turism, intereseleeconomice trebuind să fie în balan ţă cu aspectele sociale şi de mediu (Kilipiris şi Zardava,2012). Acest lucru înseamnă c ă societ ăţile ar putea maximiza profiturile lor, asumându-şi,în acelaşi timp, o responsabilitate socială şi de mediu.

Turismul internaţional este un sector al economiei care a rezistat cel mai bine crizeicomparativ cu alte sectoare, cum ar fi construcţii, imobiliare, industria auto etc. PotrivitOMT, în viitorul apropiat, primele trei regiuni de primire vor fi Europa, Asia de Est şiAmerica (America Centrală şi de Sud cunosc deja o creştere de 4 până la 7% a num ăruluide sosiri de turişti internaţionali). Creşterea rapidă a turismului interna ţional a dus laapariţia de noi destinaţii, cum ar fi Asia şi Orientul Mijlociu.

Potrivit World Travel and Tourism Council (2013), la nivel global, capitolul„Travel&Tourism” contribuie mai mult la PIB decât producţia de automobile, serviciifinanciare, comunicaţiile şi industria minier ă în fiecare regiune a lumii 1, având aproximativ98 de milioane de persoane angajate direct în 2011, ceea ce înseamnă o angajabilitate de6 ori mai mare decât în cea a industriei automobilelor, de 5 ori mai mare decât în cea defabricaţie a produselor chimice, de 4 ori mai mare decât în minerit. Referitor la raportulvenituri-cheltuieli, pentru fiecare dolar cheltuit pe turism şi călătorii, 3,2 dolari suntgeneraţi în PIB pe întreaga economie. Mai exact, 1 milion de dolari în vânzări de turismcreează de dou ă ori mai multe locuri de munc ă decât acela şi milion de dolari din serviciile

financiare, comunicaţii şi de producţie de automobile.Mutând registrul de la nivelul internaţional la cel european, constatăm că UniuneaEuropeană este principala destina ţie turistică din lume, absorbind circa 60% din volumul deturişti internaţionali, având, de asemenea, un turism intern puternic. ările cu niveluriridicate de venit au o piaţă turistic ă intern ă concentrat ă în principal pe timpul verii. Înschimb, ţările din Europa de Sud au mai mult de 75% din sejururi ca urmare a pieţeiinterne, acestea dispunând de capacitate turistică slab ă, ce generează venituri mai reduse. Înstatele din nordul Europei, procentul de sejururi interne este cuprins între 30 şi 50% dintotalul sejururilor turistice (Ministère de l’Economie, des Finances et de l’Industrie deFrance, 2010). Când europenii merg în vacanţă în str ăinătate, cei mai mulţi dintre ei alegdestinaţia în alte state membre ale Uniunii Europene. Potrivit datelor furnizate de OMT(2012) motivele pentru călătorie sunt: motive de petrecere a timpului liber, recreere şiconcediu (51%), ceea ce reprezintă 467 milioane de sosiri de turi şti internaţionali în 2008;

1 În 2010, activit ăţile turistice au contribuit cu 12% la PIB-ul mondial iar conform Tourism Trends &Policies Statistics (OECD, 2012), sectorul turistic din România ocupa un procent important din PIBşi din total angajări, bucurându-se de o creştere a destinaţiilor turistice.


5/21



15% din călătorii au fost realizate pe motive de afaceri sau motive profesionale; 27% auvizat aspecte ca vizitarea familiei, prietenilor, sănătate, religie, sau alte motive; 7% dincălătorii au niciun motiv specific. Principalele mijloace de transport folosite: 52% turişti aumers la destinaţie cu avionul; 39% pe cale rutier ă, 6% au preferat transportul maritim iar3% transportul pe calea ferată. În schimb, dintre str ăinii care se cazează în România (1,5milioane), 60-70% vin în interes de afaceri nu de petrecere a timpului liber (INS, 2012).

Trebuie remarcat faptul că dup ă 2008, dup ă începerea actualei crize, a existat o sc ădere bruscă a fluxurilor de turi şti din locuri îndepărtate, în timp ce fluxurile intra-europene, înciuda unui declin în ţara destinaţiilor de vacanţă, au rezistat, demonstrând astfel că, pentrueuropeni, întreg teritoriul UE este locul care le asigur ă vacan ţe securizate.

În UE, conform World Tourism Organization (2013), industria turismului generează mai mult de 5% din PIB-ul UE, existând aproximativ 1,8 milioane de companii careangajează în jur de 5,2% din for ţa de muncă total ă (circa 9,7 milioane de locuri de munc ă).Când sectoare conexe sunt luate în considerare, contribuţia estimativă a turismului încrearea PIB este mult mai mare, acesta generând indirect mai mult de 10% din PIB-ulUniunii Europene şi asigurând aproximativ 12% din for ţa de muncă (angajarea direct ă a 10milioane de persoane şi susţinerea a 28 de milioane de locuri de muncă în 2011). În principiu, 72% lucrează în industria de restaurant, 15,5% în industria hotelier ă, 4% înagenţii de turism, 1,5% în structuri de cazare în aer liber (camping, case mobile etc.) şi

4,5% în gestionarea băilor termale. Toate aceste statistici se traduc, în esen ţă, prin creareade efecte de multiplicare (modific ări ale veniturilor şi ocupării for ţei de muncă, rezultatedintr-o variaţie a cheltuielilor). În acest sens, World Economic Forum (2013) a realizat oanaliză pe 20 de ţări de la nivel mondial, reieşind concluzia că doar în Fran ţa şi StateleUnite ale Americii valoarea multiplicatorului economic al turismului şi călătoriilor este maimic decât media veniturilor totale (figura nr. 1).

Figura nr. 1: Multiplicatorul PIB pe total economie, funcţie de venit,

în industria turismului şi călătoriilorSursa: după datele WEF, 2013


6/21



Pentru a surprinde mai pe larg starea de fapt din domeniul turismului de la nivelulstatelor UE, prezentăm câţiva indicatori care fac referire la încasările şi cheltuielile dinturism (figura nr. 2).

Figura nr. 2: Veniturile şi cheltuielile de călătorie în balanţa de plăţi(milioane Euro), 2001-2011

Sursa: prelucr ări proprii după datele Eurostat, 2012

Constatăm, aşadar, că în perioada 2001-2011, la nivelul UE, se înregistreaz ă o rat ă a încasărilor din turism mai redusă decât cea a cheltuielilor (în anul 2011 raportul este de85.016 milioane Euro la 89.578 milioane euro), cel mai bine clasate la acest capitol fiind:Spania (43.026 milioane Euro venituri, comparativ cu 12.423 milioane Euro costuri; Franţa(38.682 milioane Euro venituri, 29.922 milioane Euro costuri); Italia (30.878 milioane Eurovenituri, 20.709 milioane Euro costuri); Austria (14.267 milioane Euro venituri, 7.531milioane Euro costuri); Grecia (10.505 milioane Euro venituri, 2.266 milioane Eurocosturi); Portugalia (8.146 milioane Euro venituri, 2.974 milioane Euro costuri). Româniaînregistrează un deficit, aflându-se pe ultimul loc în UE, cu cheltuieli de 1.409 milioane deEuro, comparativ cu 1.019 milioane Euro venituri din turism. Fran ţa este cea mai popular ă destinaţie turistică din lume iar în termeni de venituri ob ţinute din turism se află pe locul 3,după SUA şi Spania, cu 53.8 miliarde de dolari. În anul 2011, turiştii str ăini sfidează criza

economică, depăşind 81,4 milioane, care stau în medie mai mult de 10 zile, cheltuindaproximativ 33,4 miliarde de euro (cu 8,4% mai mult decât în 2010).Încasările din turism se datorează, în primul rând, unei politici de promovare

eficiente, unor condiţii standardizate, care atrag turiştii. Conform statisticilor WTTO(2013), cele mai numeroase fluxuri de turişti de la nivel european, s-au înregistrat în perioada 1980-2010 în Europa de Sud (fig. nr. 3). În această regiune, statele au deschiderela Marea Mediterană, bucurându-se de un climat temperat, acest lucru explicând în partealegerea de către turiştii str ăini a unor ţări ca Spania, Italia, Grecia, Portugalia.

Privind în perspectivă, datele privind evoluţia fluxurilor turistice internaţionalearată o cre ştere constantă şi deosebit de puternică a turismului, cu o medie prognozat ă laaproximativ 3-4% în perioada 1995 şi 2020, ceea ce ar trebui să conduc ă, la sfâr şitul perioadei de prognoză, la o creştere de 50% a numărului de turişti internaţionali faţă de ceiînregistraţi până în prezent. Trebuie remarcat faptul c ă aceast ă cre ştere nu afectează în

acelaşi mod ţările receptoare, acest lucru însemnând o reechilibrare a cotelor de pia ţă înfavoarea statelor mai puţin dezvoltate, de exemplu a celor din Europa Centrală şi de Est,unde constatăm că ritmul de cre ştere a fluxurilor turistice internaţionale va creşte cel mai


7/21



mult, de aproximativ 7 ori, de la 26.6 milioane turişti în 1980 la 176 milioane turişti în2030.

*previziuniFigura nr. 3: Sosirile turistice internaţionale (milioane), 1980-2030*

Sursa: reprezentare proprie pe baza datelor UNWTO, 2013

După cum am v ăzut, industria turistică european ă se confrunt ă cu decalajeimportante de dezvoltare (încasări medii mai reduse, a devenit net emitentă), fapt ce aduceîn prim-planul discuţiei găsirea de modele de ameliorare a competitivităţii. OMTanticipează c ă principala destina ţie subregională va deveni Europa de Est. La momentul prezent, Franţa reprezintă un punct de referin ţă pentru industria turistic ă european ă datorit ă tradiţiei sale de sute de ani în acest domeniu. Ca urmare, compararea turismului românesccu cel francez se face în alţi termeni, pornind de la realităţi diferite, însă prin metodaextrapolării, modelul francez axat pe responsabilitate socială poate servi drept ghid de bune practici, care să permit ă întreprinz ătorilor români să înve ţe de la cei mai buni în domeniu,să g ăsească instrumente de evaluare şi să creasc ă performan ţa turismului, contribuind astfella dezvoltarea durabilă a destina ţiilor turistice din România.

1.2. Analiza comparativă privind industria turistică în România şi Franţadin perspectiva Noii Geografii Economice

Conform Direction Générale de la Compétitivité, de L'industrie et des Services(DGCIS) (2013) aflăm că înainte de Revolu ţia franceză din 1789, Fran ţa a fost împăr ţită în provincii. În timpul revoluţiei aceste provincii au fost anulate şi teritoriul francez a fostdivizat în 83 de departamente iar după Primul R ăzboi Mondial, dezvoltarea transportuluiurban, construirea de idei regionaliste, determină pe unii s ă pun ă la îndoial ă necesitatea de acrea diviziuni administrative mai mari ca departamentele, aşa cum se dorea. Astăzi, Franţaare în componenţă 27 de regiuni (22 de regiuni din Fran ţa metropolitană (inclusiv Corsica)şi 5 regiuni de peste mări: Guadeloupe, Martinique, Guyana, Reunion şi Mayotte), 101 dedepartamente, 343 judeţe, 4058 districte şi 36.699 comune. În schimb, România fiind o ţar ă mai mică decât Fran ţa, din punct de vedere teritorial şi populaţional, este constituită din 8

regiuni de dezvoltare şi 41 judeţe, plus municipiul Bucureşti. În figura nr. 4 este prezentată împăr ţirea administrativă a celor dou ă state.


8/21



Harta regională a Fran ţei Harta regională a României

1=Nord-Est; 2=Sud-Est; 3=Sud-Muntenia; 4=Sud-Vest-Oltenia; 5=Vest; 6=Nord-Vest; 7=Centru;8=Bucureşti-Ilfov

Figura nr. 4: Regiunile din Franţa vs. regiunile din România

Sursa: reprezentare proprie

Trebuie precizat faptul că indiferent de dimensiune, o ţar ă î şi poate crea avantajecompetitive prin strategii şi politici eficiente îndreptate către sectorul care prezintă poten ţial

de dezvoltare. Un astfel de sector, pentru ambele state analizate, poate fi turismul. Deaceea, în continuare vom prezenta, într-o manier ă comparativ ă, starea de fapt din acestdomeniu, atât în Franţa, cât şi în România. Astfel, în Franţa, consumul de turism intern(CTI) reprezenta 7,1% din PIB în 2010 (137,6 miliarde euro, din care 94,2 miliardeimputabile consumului turistic al vizitatorilor francezi (68,5% din CTI, adică 4,9% dinPIB). Consumul turistic al vizitatorilor str ăini s-a ridicat la 43,3 miliarde de euro, sau31,5% din CTI şi 2,2% din PIB. În perioada 2005-2010 a avut loc o creştere medie de+2,1% a consumului turistic. Potrivit Direction du Tourisme (2013), cei mai mulţi turiştinon-rezidenţi ai Franţei sunt vecinii din Europa de Nord: germanii, britanicii, belgienii, careconcentrează în jur de 46% din sosirile de turi şti. Pe lângă ace ştia, o pondere însemnată odeţin şi olandezii (8,9% sosiri), elveţienii (6,6%). Vecinii din Europa de Sud (italienii, portughezii, spaniolii) constituie 17% din totalul turiştilor. Cu 87% de sosiri şi 83%înnoptări, europenii petrec în medie 5,8 nopţi în Franţa. Dar în stilul lor naţionalist,

francezii au contribuit cel mai mult la veniturile din turism, cheltuind 67.4 miliarde de euroîn vacanţă în propria lor ţar ă anul trecut, în cre ştere cu 10,9% procente.Pentru o lungă perioad ă de timp, a fost destul de realist s ă afirm ăm că 80% din

activitatea de turism din Franţa a fost realizată pe aproximativ 20% din teritoriu, acolo undeerau amplasate structuri mari de cazare, în principal pe litoral şi la munte. Astăzi,dezvoltarea infrastructurii de transport permite un acces rapid la zone de agrement şi descurtă şedere, solicitate de populaţia din mediul urban, prin crearea de noi facilităţi derecreere lângă zone metropolitane importante, zonele rurale bucurându-se de o mareatractivitate. Multe regiuni şi-au dezvoltat propriile puncte de atracţie turistică şi aucompletat harta teritorială, chiar dacă regiunile turistice tradi ţionale continuă s ă fie cele maiînsemnate. Dezvoltarea procesului de urbanizare totuşi cauzează o satura ţie în cadrul celormai renumite zone turistice, ridicând problema de menţinere a activităţii turistice în acesteteritorii, unde se înregistrează un declin de spa ţii de cazare bine amenajate, acest lucru

conducând la modificarea ritmurilor de frecventare turistică. Aşadar, reconsiderareateritorială are la baz ă o serie de factori specifici Noii Geografii Economice (costurile detransport, costul de călătorie, facilităţi de transport, calitatea infrastructurii, distribuţia


9/21



spaţială a formelor de turism pe regiuni etc.). De cele mai multe ori, turi ştii sunt ghidaţi înalegerea destinaţiei de proximitatea geografică a regiunii din care fac parte şi de costurilede oportunitate.

În Franţa, potrivit INSEE, turismul deţine un loc important în cele mai multeregiuni. În anul 2011 a generat 239.000 de locuri de muncă şi 3,3% din exporturi. Faptul caturismul deţine o importanţă însemnat ă în economia francez ă este demonstrat de raportul

acestuia cu celelalte sectoare din economie (figura nr. 5).

Figura nr. 5: Turismul şi alte sectoare în Franţa (2009), la preţuri curente,miliarde Euro

Sursa: INSEE (anul de baz ă este 2000)

Aşadar, punând în balanţă importurile şi exporturile Franţei, constatăm, la capitolulturism, un sold excedentar de +7,8, cel mai mare dintre industriile analizate (+7,3 laindustria auto, +5,3 la cea agro-alimentar ă, -39,8 la energie). Cele mai vizitate atracţiituristice din Franţa, care generează venituri semnificative în economia na ţională, sunt:Turnul Eiffel, Palatul Versailles (6.5 milioane, 70% fiind turişti str ăini), Muzeul Louvre,Centrul Pompidou, Sainte Chapelle, Carcassonne, Arcul de Triumf, Mont Saint-Michel(3.5 milioane vizitatori) etc. iar din România: staţiunile de schi din Poiana Braşov şi de peValea Prahovei, zona Bucovinei, cu mănăstirile aferente, Por ţile de Fier, Transf ăgăr ăşanul,Delta Dunării etc.

În profil regional, potrivit statisticilor Eurostat, constatăm că intensitatea medie aturismului (capacitatea de susţinere turistică) în UE27, care măsoar ă num ărul de înnoptări,

în raport cu populaţia rezidentă, servind drept indicator al importanţei relative a turismului pentru o regiune, a fost de 4.824 înnoptări la 1.000 de locuitori în anul 2011. La nivelulFranţei, acest indicator a înregistrat o valoare medie de 6.153 înnoptări, regiunile cel mai bine plasate fiind Corsica, cu 28.189 înnoptări şi Languedoc-Roussillon, cu 12.624înnoptări, la polul opus aflându-se Picardie, cu 2.599. Referitor la România, tabloul se prezintă sub forma: media na ţională: 840 înnoptări, disparitate extremă (regiunea Sud-Est,1.445 înnoptări pe anul 2011 şi regiunea Nord-Est, cu 420 înnoptări). Din cele 271 deregiuni din întreaga UE27, în 2010, regiunea cea mai popular ă a fost Île de France, cuaproximativ 30 milioane de nopţi petrecute de turiştii interni, această cifr ă crescând la 36 demilioane nopţi în anul 2011. De asemenea, conform Institutului National de Statistică şiStudii Economice din Franţa (2011), în regiunea Languedoc-Roussillon, for ţa de muncă angrenată în turism reprezenta 6%, adic ă 58.700 de locuri de munc ă, în medie, în decursulunui an, aflându-se pe locul 3 în Franţa, după regiunile Corse şi Provence-Alpes-Côte

d’Azur. Gradul de ocupare a for ţei de muncă în turism difer ă în func ţie de sezonalitate, darşi de regiune: de exemplu, zonele de litoral concentrează mai mult de 40% din locurile demuncă din turism în regiune în plin sezon estival şi aproape 12% în zona de munte. Privind


10/21



asupra regiunilor care atrag cel mai mare număr de turişti în Franţa, acestea se prezintă caîn figura nr. 6.

Figura nr. 6: Top 5 destinaţii turistice regionale din Franţa – aprilie 2013Sursa: reprezentare proprie după datele DGCIS, 2013

Aşadar, faţă de anul 2010, când lider era regiunea Île de France, în momentul aprilie2013, ca număr de înnoptări, supremaţia o deţinea regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur(6.8 milioane înnoptări), durata medie a unei călătorii/vacanţe fiind de 5,2 nopţi. Această regiune este preferată de turi ştii rezidenţi, generând 13% contribuţie la dezvoltarea ţării,

turiştii non-rezidenţi alegând regiunea Île de France. În fig. nr. 7 sunt prezentate regiunilecele mai populare sub aspectul înnoptărilor rezidenţilor şi non-rezidenţilor.

Figura nr. 7: Ponderea celor mai populare regiuni în total naţional (%),rezidenţi vs. non-rezidenţi, 2011Sursa: reprezentare proprie după datele Eurostat, 2012


11/21



Ce este demn de reţinut din aceste statistici, este faptul că în topul preferin ţelorturistice externe se află şi regiuni din ţări mai puţin dezvoltate şi mai recent intrate în UE,cum ar fi: Jadranska Hrvatska (HR03), din Croaţia, Yugoiztochen (BG34) din Bulgaria,Közép-Magyarország (HU10) din Ungaria. Bucureşti-Ilfov (RO32) este preferat de non-rezidenţi, explicaţia fiind în strânsă leg ătur ă cu turismul de afaceri, care este principalamotivaţie a celor care vin în această zon ă iar regiunea Sud-Est (RO22) este preferat ă de

rezidenţi, motivul constituindu-l poziţionarea aici a litoralul Mării Negre. Aşadar, pentruregiunile de convergenţă, turismul poate reprezenta unul dintre cei mai mari şi importanţifactori generatori de venit. Una dintre bunele practici care poate fi men ţionată şi care poatefi parte dintr-un proces de durabilitate este strategia de dezvoltare a regiunii Pays de laLoire din Franţa. Printre cele mai importante axe strategice pe care şi le propune această regiune sunt menţionate: dezvoltarea atractivităţii regionale, creşterea competitivităţiiglobale a sectorului de turism şi cultivarea valorilor solidarităţii. Privind prin prismadezvoltării atractivităţii regionale, îmbunătăţirea imaginii unei regiuni se realizează prinefort susţinut. Folosirea unor mărci internaţionale, aşa cum este Loire Valley, în regiuneaPays de la Loire, sau mănăstirile din Bucovina, din regiunea de Nord-Est, România, potservi, de asemenea, ca repere în dezvoltarea turismului în zonele mai puţin promovate.Efortul de îmbunătăţire a competitivităţii economiei turistice în regiunea Nord-Est, punândaccent pe zonele montane, în care turismul deţine o pondere importantă, poate crea valoare

adăugată şi locuri de muncă, în acelaşi fel în care, în regiunea Pays de la Loire, accentul pus pe necesitatea susţinerii zonei litorale a regiunii este aşteptat să produc ă efecte benefice pentru economia regională. Un alt exemplu de bună practic ă specific Fran ţei, de o mareînsemnătate pentru cazul ţărilor în curs de dezvoltare, aşa cum este şi România, este promovarea şi împărtăşirea pe scar ă cât mai larga a valorilor solidarit ăţii, ceea ce promiteun potenţial impact pozitiv important: asupra publicului (turism pentru toţi, timp liber pentru locuitorii regiunii), asupra salariaţilor din turism (condiţii de muncă mai bune,formare profesională continu ă, cazarea salariaţilor permanenţi sau sezonieri), cât şi întreteritorii (difuzarea clientelei turistice). Un exemplu, în acest sens, este înfiinţarea oficiilorturistice, cum ar fi Office de tourisme de Doué la Fontaine, precum şi a uniunilor decomune (Communauté de Communes de la Région de Chemillé sau Communauté deCommunes de la Région de Doué la Fontaine), cu un rol deosebit de important îndezvoltarea pe latura turistică, dar nu numai, a regiunii respective.

Măsurarea impactului pe care îl are turismul la creşterea economică scoate în

evidenţă faptul c ă sustenabilitatea la scar ă local ă tinde s ă fie mai adecvat ă şi mai relevantă decât cea de pe o scar ă mai larg ă (Chávez-Cortés şi Alcántara-Maya, 2010, p. 3076) iaracest lucru întrucât populaţia, exper ţi şi autorităţile locale sunt cei care se pot implica activîn definirea şi evaluarea destinaţiilor turistice optime, nevoilor turiştilor, impactuluiactivităţilor desf ăşurate asupra mediului. Preocuparea pentru turismul responsabil social şiimplicarea tuturor (turişti, operatori turistici, alţi operatori economici, decidenţi dinadministraţia locală şi centrală, instituţii cu rol în educaţie şi cercetare, indivizi, ONG-uri şiasociaţii etc.) în înţelegerea şi promovarea acestuia este larg dezbătută în studiile de profil(Timur şi Getz, 2009; Brebbia şi Pineda, 2010; Blancas, et al., 2010). Rezultatele obţinuteîn urma cercetărilor lui Timur şi Getz (2009) evidenţiază atât similarit ăţi, cât şi diferenţe de percepţie (din punct de vedere economic, socio-cultural, mediu), inclusiv o lipsă deinformare a actorilor din industria turistică asupra a ceea ce înseamn ă turism responsabil.Ca urmare, recomandările specialiştilor vizează o abordare mai intens participativ ă a

politicilor care susţin dezvoltarea unui turism sustenabil, reţele durabile care să integrezediferitele categorii de păr ţi interesate, cu diverse interese, opinii şi putere decizională.Acesta poate fi un punct de plecare în justificarea preocupării pentru rolul strategiilor şi


12/21



programelor de responsabilitate socială în sus ţinerea destinaţiilor turistice, cum este, deexemplu, „Riva Del Garda Action Statement for Enhancing Competitiveness andSustainability in Tourism” (2008).

2. Metodologie

Pornind de la aspectele prezentate, în cele ce urmează dorim a surprinde rela ţiaturism-dezvoltare regional ă sustenabil ă, fiind ghidaţi în analiza noastr ă de urm ătoareleconsiderente:

• activitatea de turism are un impact major în economie. Pe de o parte, aceasta areinfluenţe pozitive asupra mediului şi comunităţii (creşterea gradului de ocupare, contribuţiemai însemnată la PIB, servicii de mai bun ă calitate, salarii mai mari, produc ţie mare,generare de capital, buget local mai mare prin colectare de taxe, atragerea de investitori înzonă etc.), iar pe de alta, poate genera efecte negative (grad înalt de poluare, polarizare maiaccentuată etc.) (Saarinen, 2006; Cernat şi Gourdon, 2012);

• cele mai multe studii de evaluare a impactului economic al activităţilor turistice iauîn calcul, de obicei, date privind numărul de sosiri, venitul pe turist, durata medie de cazareşi alţi indicatori economici. Spre deosebire de multe studii care tratează numai mediul fizicşi uman, Miller et al. (2010) prezintă o serie de indicatori care acoper ă multe aspecte legate

de durabilitate: problemele de mediu, ocuparea for ţei de muncă, scurgeri financiare dinsistem, aspecte referitoare la client (nivelul de satisfacţie, comportamentul de consum,gradul de responsabilitate socială a firmelor din turism etc.). Func ţie de nivelul de corelaţiedintre variabile, se poate acţiona în direcţia dezvoltării prin elaborarea de strategii pentrucreşterea numărului de sosiri turişti, facilităţi pentru prelungirea duratei de şedere etc.;

• Ko (2005), HwanSuk şi Sirakaya (2006) consider ă c ă majoritatea studiilor cu privirela dezvoltarea durabilă a turismului sunt descriptive, bazate pe date calitative şi subiectiveîn concluziile lor, lipsite astfel de o metodologie riguroasă. După identificarea acestuidecalaj în literatura de specialitate, autorii menţionaţi dezvoltă un cadru conceptual pentruevaluarea turismului sustenabil bazat pe opt dimensiuni: politică, economică, socio-culturală, aspecte legate de producţie, impactul asupra mediului, calitatea ecosistemului, biodiversitatea şi politicile de mediu. Fiecare dimensiune este evaluată pe baza mai multorindicatori cantitativi şi calitativi, care sunt scalaţi şi grupaţi pentru a măsura durabilitateaunei destinaţii turistice;

•

analiza formelor de turism, problemele întâmpinate de firmele de turism, cum sunthotelurile sau agenţiile de turism, analiza turiştilor str ăini sosiţi în ţar ă, a celor care pleacă, azonelor puţin cunoscute turistic sunt elemente ce suscită interes în cercet ările legate deturismul sustenabil. Statisticile oficiale din România, realizate de Institutul Naţional deStatistică, ne ofer ă, în raportul „Turismul României”, informaţii importante precum:capacitatea de cazare turistică a României, pe tipuri de structuri, categorii de confort,destinaţii turistice, activitatea de cazare turistică, indici de utilizare netă a capacit ăţii de cazareturistică în func ţiune, activitatea agenţiilor de turism, categorii de turism pe regiuni dedezvoltare, călătoriile internaţionale înregistrate la frontiere, cererea turistică a reziden ţilor înRomânia, date care ne pot ajuta să calcul ăm statistic diver şi indici ai competitivităţii în turism,ca de exemplu: indicele competitivităţii preţului, calitatea infrastructurii şi serviciilor oferite,deschiderea către clientelă, aplecarea către nevoile societăţii, nivelul tehnologiei, gradul deaplicare a normelor de mediu, calitatea resurselor umane din industria turistică etc. În scopul

de a măsura competitivitatea globală a c ălătoriilor şi turismului unei ţări, Forumul EconomicMondial, calculează anual un indice, ca medie aritmetic ă agregat ă a mai multor variabile:cadrul de reglementare a politicilor turistice, de afaceri în turism, mediul, infrastructura,


13/21



resursele naturale şi culturale, afinitatea pentru călătorii şi turism ş.a. Conform acestui indice,în anul 2013, România ocupa locul 68 din 140 de ţări analizate, obţinând un scor de 4.04 puncte, pe o scar ă de la 1-7, unde 7 reprezint ă maximum de competitivitate. Fran ţa, înschimb, este plasată pe pozi ţia 7, acumulând 5.31 puncte, fiind în scădere faţă de anul 2011,când a ocupat locul 3. Actualmente, la acest capitol, pe primele poziţii se află: Elveţia,Germania, Austria, Spania, Marea Britanie, SUA.

Din păcate, la nivel NUTS 2 (nivel regional, conform Nomenclatorului UnităţilorTeritorial Statistice) datele referitoare la indicatorii amintiţi sunt fie incomplete, fie lipsesc întotalitate şi în consecinţă, demersul de a cuantifica impactul turismului asupra economiei esteunul destul de anevoios. Prin urmare, apelând la statistici oficiale cum ar fi Eurostat,UNWTO, Oxford Economics, am colectat variabile care definesc 3 func ţii pe care dorim să leanalizăm: o func ţ ie de impact (F1), o func ţ ie de stabilitate (F2) şi o func ţ ie de convergen ţă (F3), cu scopul de a sublinia contribuţia pe care o are turismul în cele două state (România şiFranţa) la dezvoltarea şi convergenţa regională. În plus, analiza ne va permite, în bazarezultatelor obţinute, să identific ăm factorii cu efect de multiplicare pozitiv, ce să determineeconomii crescătoare de scar ă în industria turistic ă şi implicit o diminuare a decalajelor decompetitivitate între regiunile dezvoltate şi cele de convergenţă. Fiecare funcţie este formată din anumite variabile, care definesc cel mai bine însemnătatea lor. Întrucât Institutul Naţionalde Statistică şi Studii Economice din Franţa şi Institutului Naţional de Statistică din România

nu dispun de statistici regionale pe fiecare dintre indicatorii selectaţi, cu atât mai puţin alteorganisme de statistică, am recurs la selectarea fiecărei valori a indicatorilor consultând paginile programelor de dezvoltare aferente fiecărei regiuni în parte. Astfel, se explică selectarea îngustă a unor indicatori, prezenta ţi în figura nr. 8.

Figura nr. 8: Indicatorii supuşi analizeiSursa: reprezentare proprie

TURISMUL

SUSTENABIL

Funcţia

de impact

(F1)

Funcţia

de stabilitate

(F2)

Funcţia

de convergenţă

(F3)

I5: Intensitatea turismului: înnoptări în hoteluri,campinguri şi alte unităţi de cazare turistică colective (la1000 locuitori) (INT_TUR)I6: Venitul gospodăriilor (Euro pe locuitor) (VENIT_G)

I7: Densitatea autostr ăzilor (km pe 1 000 km2)(DENS_AU);I8: Suprafaţa (km2) (SUPR)

I1: PIB/locuitor în PCS (PIB);I2: Gradul de ocupare în turism (% din totalul ocupării)(GO_TUR);I3: Densitatea populaţiei (locuitor pe km2) (DENS_POP);I4: Numărul structurilor de cazare, dormitoarelor şi paturilor (NR_STRCAZ)

I9: Contribuţia turismului la PIB (%)(CONTR_TUR_PIB)I10: Ponderea nopţilor petrecute de non-rezidenţi înhoteluri, campinguri şi alte unităţi de cazare colectivă (%din totalul nopţi petrecute de rezidenţi şinerezidenţi)(PNon_R);I11: Durata medie de şedere în hoteluri, campinguri şialte locuri de cazare turistică colective (zile) (DMdeS);I12: Transportul aerian de pasageri (total de pasageriîmbarcaţi şi debarcaţi), unitate = 1000 de pasageri(TRANSP_AER).


14/21



În plus, analiza ne-a permis, pe baza rezultatelor obţinute, să specific ăm, în partea deconcluzii, care sunt factorii de multiplicare care determină economii ridicate de scar ă înindustria turismului generând, astfel, o scădere a decalajelor de competitivitate dintreregiunile dezvoltate şi cele de convergenţă.

3. Rezultate şi discuţii

Prin demersul nostru am dorit să ar ătăm care regiuni sunt eficiente sub aspectulcompetitivităţii în turism şi care regiuni sunt non-eficiente. Astfel, într-o primă etap ă, amconsiderat un sistem de ecuaţii pentru fiecare funcţie definită mai sus.

F1 = α1*x+ε1PIB=(GO_TUR+DENS_POP+NR_STRCAZ)*x+ε1 (1)

F2 = α2*x+ε2INT_TUR=(VENIT_G+DENS_AU+SUPR)*x+ε2 (2)

F3 = α3*x+ε3CONTR_TUR_PIB=(PNon_R+DMdeS+TRANSP_AER)*x+ε3 (3)

unde α reprezint ă variabilele care compun fiecare func ţie iar ε este eroarea standard.În urma aplicării regresiei, am obţinut următoarele rezultate (tabelul nr. 1):

Tabel nr. 1: Matricea indicatorilor

Indicatori F1 F2 F3

I1. (PIB)I2. (GO_TUR)I3. (DENS_POP)I4. (NR_STRCAZ)I5. (INT_TUR)I6. (VENIT_G)I7. (DENS_AU)I8. (SUPR)I9. (CONTR_TUR_PIB)I10. (PNon_R)

I11. (DMdeS)I12. (TRANSP_AER)

1.000.730.535.447

1.000.675.449.147

1.000.399

.469.543

Sursa: calcule proprii

Constatăm că cea mai puternic ă leg ătur ă exist ă între I1 şi I2, ceea ce explică intercondiţionalitatea dintre PIB şi GO_TUR în propor ţie de 73%. O altă rela ţie intensă estestabilită între INT_TUR şi VENIT_G (67,5%). Plecând de la aceste rezultate, pentru a faceo distincţie mai clar ă a regiunilor, într-o a doua etap ă a cercet ării, am calculat un indice alturismului (IT), în baza căruia am grupat regiunile analizate în destina ţ ii turistice mature (valori ale indicelui cuprinse între 0.5-1.0), destina ţ ii turistice de nivel mediu spre înalt (0.25-0.49), destina ţ ii turistice de nivel mediu spre scă zut (0.1-0.24) şi destina ţ ii turisticeaflate în stadiu incipient (sub 0.1). IT ia valori între 0 şi 1, unde 1 reprezintă intensitateamaximă a turismului. Având ca punct de plecare studiul ESPON (2006), IT va fi calculat ca

medie ponderată între INT_TUR, CONTR_TUR_PIB, GO_TUR, NR_STRCAZ,DENS_AU astfel:

ITij=(Xij-minXi)/(maxXi-minXi) (4)


15/21



unde ITij reprezintă indicele de intensitate a turismului; X ij – valoarea variabilei i înregiunea j, iar maxXi şi minXi – valorile maxime şi minime ale variabilelor considerate. Întabelul nr. 2 sunt evidenţiate rezultatele obţinute.

Tabelul nr. 2: Indicele turismului în regiunile din Franţa şi România

Codregiune Regiune INT_TUR CONTR_ TUR_PIB GO_TUR NR_STRCAZ DENS _AU IT

FR10 Île de France 0.220 1.000 1.000 0.716 0.980 0.783FR21 Champagne-Ardenne 0.084 0.551 0.036 0.103 0.392 0.233FR22 Picardie 0.078 0.520 0.046 0.110 0.549 0.260FR23 Haute-Normandie 0.078 0.499 0.050 0.105 0.686 0.283FR24 Centre 0.114 0.489 0.079 0.252 0.451 0.277FR25 Basse-Normandie 0.197 0.468 0.050 0.205 0.275 0.239FR26 Bourgogne 0.128 0.395 0.057 0.211 0.431 0.244FR30 Nord-Pas-de-Calais 0.049 0.405 0.139 0.203 1.000 0.359FR41 Lorraine 0.077 0.499 0.082 0.162 0.392 0.242FR42 Alsace 0.148 0.619 0.096 0.184 0.706 0.350FR43 Franche-Comté 0.105 0.447 0.029 0.122 0.255 0.191FR51 Pays de la Loire 0.183 0.666 0.121 0.395 0.451 0.363

FR52 Bretagne 0.201 0.656 0.129 0.487 0.039 0.302FR53 Poitou-Charentes 0.260 0.551 0.054 0.263 0.235 0.272FR61 Aquitaine 0.324 0.582 0.146 0.564 0.294 0.382FR62 Midi-Pyrénées 0.204 0.645 0.125 0.541 0.275 0.358FR63 Limousin 0.115 0.499 0.014 0.117 0.314 0.211FR71 Rhône-Alpes 0.258 0.676 0.432 0.992 0.549 0.581FR72 Auvergne 0.159 0.395 0.043 0.267 0.294 0.231FR81 Languedoc-Roussillon 0.440 0.656 0.132 0.531 0.392 0.430

FR82Provence-Alpes-Côted'Azur 0.391 0.739 0.382 0.901 0.471 0.576

FR83 Corse 1.000 0.697 0.011 0.163 0.000 0.374RO11 Nord-Vest 0.012 0.169 0.018 0.169 0.000 0.073RO12 Centru 0.032 -0.018 0.000 0.378 0.000 0.078RO21 Nord-Est 0.000 0.100 0.004 0.173 0.000 0.055

RO22 Sud-Est 0.037 0.000 0.032 0.229 0.000 0.059RO31 Sud - Muntenia 0.003 0.148 0.014 0.144 0.137 0.089RO32 Bucureşti - Ilfov 0.018 0.234 0.029 0.000 0.569 0.170RO41 Sud-Vest-Oltenia 0.005 -0.043 0.000 0.098 0.000 0.012RO42 Vest 0.016 0.142 0.011 0.150 0.000 0.063

Sursa: calcule proprii

Aşadar, potrivit IT, doar 3 regiuni franceze se încadrează în categoria destina ţ ii turistice mature (1): Île de France, Rhône-Alpes şi Provence-Alpes-Côte d'Azur. În ceea ce priveşte destina ţ iile turistice de nivel mediu spre înalt (2), constat ăm că sunt 12 regiuni,toate din Franţa. Doar o regiune din România, Bucureşti-Ilfov, face parte din categoriadestina ţ iilor turistice de nivel mediu spre scă zut (3) iar celelalte 7 regiuni ale Românieisunt, din păcate, destina ţ ii turistice aflate în stadiu incipient (4). În această ultim ă

categorie, nu se află nicio regiune din Fran ţa. În figura nr. 9 este reprezentată distribu ţiaregiunilor în funcţie de IT.


16/21



Figura nr. 9: Gruparea regiunilor conform indicelui turismuluiSursa: reprezentare proprie în baza rezultatelor indicelui turismului

Figura nr. 10 vine să sus ţină leg ătura dintre turism şi dezvoltare, oferind o imagine

relevantă asupra corela ţiei dintre PIB/locuitor în PCS (UE27=100) şi intensitateaturismului.

Figura nr. 10: Interrelaţia PIB - intensitatea turismuluiSursa: reprezentare proprie

Aşadar, rezultatele evidenţiază o tendin ţă de accentuare a activit ăţilor turistice înzonele mai dezvoltate. În ceea ce priveşte regiunile de convergenţă, se impune o regândire a

strategiilor pe turism, un accent deosebit trebuind a fi pus pe valorificarea factorilornaturali, gestionarea eficace a resurselor, implementarea principiilor de responsabilitatesocială corporativ ă şi de dezvoltare durabilă.


17/21



Concluzii

Provocările pluridimensionale cu care se confruntă sectorul turistic din întreagalume (mondializarea şi evoluţia pieţelor, impactul turismului asupra economiei globale,schimbările climatice, economia cunoaşterii, evoluţia în domeniul resurselor umane, productivitatea şi competitivitatea), impun o atenţie deosebită din partea organismelor

guvernamentale, orientată c ătre dezvoltarea unui turism bazat pe practici de responsabilitatesocială. Pentru aceasta este nevoie de o abordare guvernamentală integrat ă, care să încurajeze şi să sus ţină cre şterea nivelului de competitivitate şi dezvoltarea durabilă aturismului. Exprimat în câteva cuvinte, turismul sustenabil trebuie să se axeze pe creareaunei sinergii între urmărirea scopurilor turistice şi protejarea naturii, a peisajelor şi a patrimoniului cultural, promovarea transporturilor „prietenoase” cu mediul pentruactivităţile de petrecere a timpului liber. Acest lucru desemnează, în esenţă, un efort de ainvestiga şi descoperi cele mai bune practici de responsabilitate socială pentru o dezvoltaredurabilă. Astfel, după cum au subliniat rezultatele studiului nostru, regiunile din Româniaar putea avea drept model de bune practici experienţa franceză în ceea ce prive şte turismulsustenabil, lucru care ar putea permite atingerea unui nivel mai bun de calitate, reduceri decosturi şi timp, toate cu impact în dezvoltarea destinaţiilor turistice. Regiunile din Franţa aureuşit să organizeze filiere turistice diversificând oferta urban ă, structurând turismul în

natur ă şi rearanjând oferta turistică în a şa fel încât au devenit atractive din punct de vedereturistic în toate sezoanele. De asemenea, politicile ambiţioase realizate pentru a acredita şi poziţiona favorabil o destinaţie turistică şi conştientizarea efectelor benefice ale turismuluiasupra creşterii (creare de venituri, de locuri de muncă, resurse umane instruite adecvat,economii de scar ă etc.) au fost considerente în baza c ărora Franţa, în pofida crizeifinanciare, a reuşit să se men ţină în topul celor mai atractive destina ţii turistice de la nivelmondial.

Pornind de la experienţa franceză, pot fi descrise diverse direcţii de acţiune, ca liniiorientative, pe care să le urmeze destina ţiile turistice din România pentru prelungireaciclului de viaţă a produselor oferite şi ameliorarea atractivităţii. Astfel, se poate impulsionaformarea de parteneriate public-privat prin intermediul cărora să se pun ă în practic ă, la oscar ă mai larg ă, principiile generale de responsabilitate socială corporativ ă în turism. Estecunoscut faptul că nivelul sc ăzut de dezvoltare economică în ceea ce prive şte infrastructura

turistică din Europa Central ă şi de Est atrage forme turistice cu impact scăzut de antrenare.Tocmai din acest motiv, s-ar putea realiza o asociere între regiuni pentru a atinge obiectivecomune şi a măsura mai precis ocuparea în turism, sezonalitatea, modalităţile de adaptare lacerinţele turiştilor etc. Amintim, în acest context, de factorul localizare care, în termenii Noii Geografii Economice, este unul determinant în procesul de convergenţă în turism.Distanţa până la o destina ţie turistică, costurile de transport, timpul, reprezintă, de cele maimulte ori, aspectele ce stau la baza deciziilor de călătorie. Drept urmare, în lipsa unorinfrastructuri care să faciliteze accesibilitatea, turismul are de pierdut într-o anumit ă regiune. Astfel, se explică pozi ţia codaşă a regiunii Nord-Est din România în clasamentuldestinaţiilor turistice, deşi aceasta dispune de atracţii însemnate (mănăstirile din Bucovina,Carpaţii Orientali etc.). În plus, metodele actuale de investigare a impactului turismului nuofer ă o imagine integrat ă asupra poten ţialului său, în special pe forme, practici etc. Caurmare, este nevoie de o adaptare a indicatorilor din turism pentru a susţine dezvoltarea

acestui sector conform modelului european al dezvoltării durabile, în funcţie despecificitatea naţională. Atât la nivel NUTS 1, cât şi la nivel NUTS 2, este nevoie degenerarea de noi indicatori statistici relevanţi, inspiraţi după modelul francez, care s ă


18/21



deschidă calea unei uniformit ăţi relative a bazelor de date (creşterea gradului decomparativitate - analiza asupra gradului de reprezentativitate a datelor actuale, modul încare ele sunt integrate diverselor studii). De asemenea, se impune dezvoltarea unei platforme de monitorizare si management durabil al destinaţiilor. Este necesar ă existen ţaunui sistem integrat de evaluare, monitorizare a evoluţiilor turistice în destinaţii întrucâtacest instrument poate contribui la o mai bună m ăsurare a contribuţiei turismului la

dezvoltare si convergentă prin identificarea din timp a riscurilor economice, sociale, demediu, identificarea de oportunităţi, adoptarea de strategii, politici, îmbunătăţirea potenţialului turistic, o mai bună cunoa ştere a cererii, o mai aprofundată eviden ţă aactivităţilor turistice, reducerea evaziunii fiscale, ceea ce va conduce, în cele din urmă, lacreşterea contribuţiei turismului la PIB, ocupare etc.

În scopul de a realiza forme de turism mai durabile, este nevoie să se pun ă accent şi pe zonele mai periferice, prin intensificarea implicării autorităţilor competente, diverselorcategorii profesionale, populaţiei locale din destinaţia turistică respectiv ă, în găsirea punctelor slabe şi transformarea acestora în posibile avantaje, care să atrag ă turi ştii. Deasemenea, profesionalismul actorilor din turism este un obiectiv ce ţine de dezvoltareaturistică a oric ărei regiuni, fiind cu atât mai necesar în zone f ăr ă o tradi ţie îndelungată.Calificarea profesională genereaz ă locuri de munc ă durabile, dar, în acela şi timp, pune învaloare, într-un mod superior, oferta turistică regional ă. Aceasta se realizează prin formarea

tinerilor la toate nivelurile de pregătire, prin îmbunătăţirea pregătirii profesionale amanagerilor de întreprinderi turistice şi a salariaţilor, intrarea în reţea a actorilor turistici potenţiali şi susţinerea teritoriilor cu vocaţie turistică. Astfel, o regiune interesată dedezvoltarea sa trebuie să investeasc ă în formarea ini ţială a personalului din turism, printr-oeventuală extindere a ofertei educa ţionale şi de cercetare. Există deja o serie de programerecunoscute şi acceptate la nivel internaţional, acestea trebuind să fie promovate şi aplicateîn turism mai degrabă decât s ă se recurg ă la elaborarea de noi formule care adaug ă şi maimultă confuzie atât industriei turistice, cât şi consumatorilor.

Conform rezultatelor analizei întreprinse, Franţa, dacă dore şte să p ăstreze poziţia deexcelenţă pe plan turistic, trebuie s ă sus ţină o politic ă de eficien ţă în furnizarea de produseşi echipamente turistice, de păstrare a calităţii serviciilor oferite pentru valorizarea în rândulturiştilor naţionali şi internaţionali a capitalul său turistic. Însă, e puţin probabil ca turiştiistr ăini să manifeste dezinteres fa ţă de Fran ţa, având în vedere bogăţia şi varietatea

produselor oferite, cu toate că competi ţia cu ţările în curs de dezvoltare, care avansează rapid în faţa turismului modern şi receptiv la dezvoltarea durabilă, va fi tot mai acerbă înviitor. Cât priveşte România, sunt necesare strategii eficiente şi eficace, mecanisme deevaluare şi reglementări adecvate care să protejeze destina ţiile turistice, populaţia şi mediul,iar aceste elemente sunt posibile doar prin consultare, consens, acţiuni comune, educaţie,schimb de cunoaştere şi experienţă între categoriile de p ăr ţi implicate. Pentru revigorareaturismului, care reprezintă un domeniu cu poten ţial însemnat pentru România, se resimtenevoia de ghidare şi de mecanisme care să asigure conexiunea între participan ţi, realizareaunei diagnoze realiste a importanţei acordate comportamentului şi programelor deresponsabilitate socială în sus ţinerea destinaţiilor turistice din perspectiva decidenţilor, a bunelor practici existente la nivel local şi oferirea posibilităţii transferului acestora şicompararea cu cele de la nivel internaţional.

În perspectivă, dacă statisticile cu privire la industria turistic ă s-ar extinde şi asupra

unor indicatori ce vizează componenta de mediu şi cea socială, cercetările în domeniu ar produce rezultate mai concludente şi mai apropiate de realitatea faptică a fiec ărei regiuni, înaceastă manier ă institu ţiile abilitate putând acţiona mai bine pe fiecare palier deficitar.


19/21



Sperând că cercet ările viitoare se vor produce sub auspiciul acestor deziderate, suscită interes realizarea unor analize comparative extinse, între România şi ţările Europei Centraleşi de Est, relativ comparabile din punct de vedere economic, privind poziţionarea acestoraîn industria turistică, pornind de la diver şi indicatori ce ar putea să defineasc ă cele treifuncţii utilizate în prezentul studiu (funcţia de impact, stabilitate şi convergenţă). Astfel, seva putea observa potenţialul de dezvoltare al turismului din partea estică a Europei, în baza

căruia se pot contura căi de acţiune pentru îmbunătătirea competitivităţii turismului.

Bibliografie

Blancas, F.J., González, M., Lozano-Oyola, M. şi Pérez, F., 2010. The assessment ofsustainable tourism: application to Spanish costal destinations. Ecological Indicators,10(2), pp. 484-492.

Brebbia, C.A. şi Pineda, F.D. eds., 2010. Sustainable tourism. London: WIT Press.

Brundtland Report, 1987. Report of world commission on environment and development:our common future. Oxford: Oxford University Press. [online] Disponibil la: [Accesat la 12 mai 2013].

Butler, R.W., 1993. Tourism – an evolutionary perspective. In: J.G. Nelson, R.W. Butler,G. Wall, eds. 1993. Tourism and Sustainable Development: Monitoring, Planning, Managing . Waterloo: University of Waterloo. pp. 27-44.

Castellani, V. şi Sala, S., 2010. Sustainable performance index for tourism policydevelopment. Tourism Management , 31, pp. 871–880.

Cerina, F., Markandya, A. şi McAleer, M. eds., 2011. Economics of sustainable tourism. New York: Routledge.

Cernat, L. şi Gourdon, J., 2012. Paths to success: benchmarking cross-country sustainabletourism. Tourism Management , 33, pp. 1044-1056.

Chávez-Cortés, M. şi Alcántara-Maya, J.A., 2010. Identifying and structuring values toguide the choice of sustainability indicators for tourism development. Sustainability, 2, pp. 3074-3099.

Clarke, J., 1997. A framework of approaches to sustainable tourism. Journal of SustainableTourism, 5(3), pp. 224-233.

Direction Générale de la Compétitivité, de l’Industrie et des Services (DGCIS), 2013. Etudes et statistiques. [online] Disponibil la: <

http://www.entreprises.gouv.fr/ etudes-et-statistiques> [Accesat la 4 aprilie 2013].

European Comission, 2003. Basic orientations for the sustainability of European tourism.[online] Disponibil la: [Accesat la 27 aprilie 2013].

European Comission, 2012. European charter for sustainable and responsible tourism.[online] Disponibil la: [Accesat la 19 mai 2013].


20/21



European Spatial Planning Observation Network (ESPON), 2006. Preparatory study of spatially relevant aspects of tourism. Norwegian Institute for Urban and RegionalResearch. [online] Disponibil la: [Accesat la 5 mai 2013].

HwanSuk, C.C. şi Sirakaya, E., 2006. Sustainability indicators for managing community

tourism. Tourism Management , 27, pp. 1274-1289.Institut National de la Statistique et des Études Économiques de France (INSEE), 2013. Les

comptes de la nation en 2011. [online] Disponibil la: [Accesat la 7 iunie 2013].

Institutul Naţional de Statistică din România (INS), 2013. Tourism of Romania. [online]Disponibil la: [Accesat la 14 iunie 2013].

Kilipiris, F. şi Zardava, S., 2012. Developing sustainable tourism in a changingenvironment: issues for the tourism enterprises (travel agencies and hospitalityenterprises). Procedia - Social and Behavioral Sciences, 44, pp. 44-52.

Ko, T.G. (2005). Development of a tourism sustainability assessment procedure: aconceptual approach. Tourism Management , 26(3), pp. 431-445.

Lan, L.W., Wu, W.W. şi Lee, Y.T. (2012), Exploring an objective weighting system fortravel & tourism pillars. Procedia - Social and Behavioral Sciences, 57, pp. 183-192.

Lozano-Oyola, M., Blancas, F.J., González, M. şi Caballero, R., 2012. Sustainable tourismindicators as planning tools in cultural destinations. Ecological Indicators, 18, pp. 659-675.

Miller, G., Rathouse, K., Scarles, C., Holmes, K. şi Tribe, J., 2010. Public understanding ofsustainable tourism. Annals of Tourism Research, 37(3), pp. 627–645.

Ministère de l’Economie, des Finances et de l’Industrie, Conseil National du Tourisme deFrance, 2010. Le poids économique et social du tourisme. [online] Disponibil la: [Accesat la 10 iunie 2013].

Organization for Economic Cooperation and Development (OECD), 2008. Riva del gardaaction statement for enhancing competitiveness and sustainability in tourism . [online]Disponibil la: [Accesat la 12aprilie 2013].

Organization for Economic Cooperation and Development (OECD), 2012. Tourism trends& policies statistics. [online] Disponibil la: [Accesat la 3 iunie2013].

Popescu, D., 2005. Turism, arhitectur ă şi dezvoltare durabilă (Tourism, architecture andsustainable development). Amfiteatru Economic, VII(18), pp. 98-103.

Risteski, M., Kocevski, J. şi Arnaudov, K., 2012. Spatial planning and sustainable tourismas basis for developing competitive tourist destinations. Procedia-Social and

Behavioral Sciences, 44, pp. 375-386.Saarinen, J., 2006. Traditions of sustainability in tourism studies. Annals of Tourism

Research, 33(4), pp. 1121-1140.


21/21



Sörensson, A. şi von Friedrichs, Y., 2013. An importance–performance analysis ofsustainable tourism: A comparison between international and national tourists. Journalof Destination Marketing&Management , 2, pp. 14-21.

Timur, S. şi Getz, D., 2009. Sustainable tourism development: how do destinationstakeholders perceive sustainable urban tourism?. Sustainable Development, 17(4), pp. 220-232.

Torres-Delgado, A. şi López-Palomeque, F., 2012. The growth and spread of the concept ofsustainable tourism: the contribution of institutional initiatives to tourism policy.Tourism Management Perspectives, 4, pp. 1–10.

United Nations Environment Programme (UNEP), 2005. Guide for responsible tourism -integrating sustainability into business. [online] Disponibil la: [Accesat la 17 iunie2013].

World Economic Forum (WEF), 2013. The travel & tourism competitiveness report 2013.[online] Disponibil la: [Accesat la 2 iulie 2013].

World Tourism Organization (UNWTO), 2013. Tourism 2020 vision. [online] Disponibilla: [Accesat la 4 mai 2013].

World Tourism Organization (UNWTO), 2013. UNWTO world tourism barometer . [online]Disponibil la: [Accesat la 4 mai 2013].

World Travel and Tourism Council (WTTC), 2013. Travel & tourism economic impact2013. Europe. [online] Disponibil la: [Accesat la 9 mai 2013].

Articol 1342amfiteatru Economic

Documents

Transcript of Articol 1342amfiteatru Economic