Articol ISIS

31
Cuprins 1. Introducere 2. Terorismul islamic 3. Al-Qaeda, Abu Musab al-Zarqawi şi gruparea Jama'at al-Tawhid wal Jihad-a 4. Abu Bakr al-Baghdadi, renaşterea şi expasiunea Statului Islamic 5. Paralela istorică dintre califatul Abassid şi Statul Islamic 6. Statul Islamic în 2014 şi proclamarea Caifatului 7. Concluzii 1

description

Califatul islamic de factura neo/islamista.

Transcript of Articol ISIS

Page 1: Articol ISIS

Cuprins

1. Introducere2. Terorismul islamic3. Al-Qaeda, Abu Musab al-Zarqawi şi gruparea Jama'at al-Tawhid wal Jihad-a4. Abu Bakr al-Baghdadi, renaşterea şi expasiunea Statului Islamic5. Paralela istorică dintre califatul Abassid şi Statul Islamic6. Statul Islamic în 2014 şi proclamarea Caifatului7. Concluzii

1

Page 2: Articol ISIS

Statul islamic nu este un fenomen abstract, apărut de nicăieri ce se îndreaptă spre nicăieri. Naşterea acestei grupări teroriste a fost condiţionată de realităţile social-politice ale Orientului Mijlociu. În următorul articol voi încerca să prezint evoluţia ISIS văzută prin ochii mijloacelor mas-media, studiilor de specialitate şi analiştilor politici. Orice analiză ce are drept scop prezentarea unor realităţi, în acest articol, nu se bazează pe orientări politice, ci pe interpretării proprii şi dorinţa de a sistematiza evoluţia unui fenome istoric-contemporan, ce are implicaţii profunde la nivelul serviciilor de informaţii, razboaielor nevăzute şi dosarelor secretizate.

1. Introducere

În secolul XXI, marea provocare pentru lumea contemporană este terorismul, fie el de stat, fie individual sau de grup. De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat cu diverse provocări: războaie, epidemii, genocide, crize alimentare etc. După cele două deflagraţii mondiale, când diferitele dictaturi europene au fost eliminate de pe scena politică internaţională, idei precum antisemitismul şi aparthed-ul au dispărut, lumea părea a fi uşurată. În perioada postbelică crizele mondiale au ţinut de cele două superputeri, S.U.A şi U.R.S.S., chiar dacă exista mereu frica generală ca un conflict atomic să izbucnească; totuşi, balanţa era echilibrată de greutatea influenţelor ambelor blocuri.

O însemnătate aparte, o are regiunea Orientului Mijlociu, unde în anul 1948 puterile învingătoare(SUA, URSS, Anglia şi Franţa) oferă posibilitatea poporului evreu de a-şi proclama propriul stat. Nu era numai o despăgubire oferită israeliţilor pentru genocidul îndurat în lagărele de exterminare naziste, ci şi îndeplinirea unui vis milenar al naţiunii evreieşti. Realitatea demografică în regiune era diferită decât cea din vremurile Imperiului Roman; un factor esenţial se pare, că nu fusese luat în considerare sau a fost trecut cu vederea, poporul arab. Arabii populau Palestina şi religia islamică era cea dominantă. Rezoluţia 181 din 15 mai 1948 a ONU, prin care se decreta partajarea Palestinei în două state, este categoric respinsă de statele arabe; acestea intrând imediat în conflict cu fragilul stat Israel. Acesta este momentul cheie în care s-au pus bazele unor nemulţumirii din partea arabilor şi în care arabii s-au simţit excluşi. Refugiaţii palestinieni şi numeroasele nedreptăţi suportate de populaţia arabă, cât şi spijinul politico-economico-militar oferit evreilor din partea Occidentului, creează un sentiment puternic de răzbunare şi răzvrătire în mentalitatea colectivă a arabilor. În următorii ani, războaiele dintre arabi şi evrei vor fi în număr de patru şi situaţia de tensiunea se va menţine până în astăzi.

Plecând de la acest act istoric, a fost uşor pentru mulţi lideri arabi să îmbine naţionalismul, antisemitismul şi fundamentalismul religios1; pentru a creea acea senzaţie şi îndatorire în rândul tinerelor generaţii, de luptă în numele lui Allah, numită Jihad. O luptă dusă împotriva necredincioşilor, mutând problema de pe un plan politic şi social pe unul religios.

2. Terorismul islamic

1 Sitaru, Laura, Gândirea politică arabă, concepte-cheie între tradiţie şi inovaţie, Ed. Polirom, Iaşi 2009. pag 255

2

Page 3: Articol ISIS

O analiză obiectivă presupune o conştientizare a limitei între adevăratele probleme ale Orientului Mijlociu şi începerea acelei psihoze aberante a violenţei nejustificate. Pentru a cunoaşte mai bine ce este terorismul, ne putem referi la definiţia oferită de titlul 22 al Codului Statelor Unite: “Termenul de terorism înseamnă violenţa premedidată, politic motivată, direcţionată împotriva unor ţinte non combatante de către grupuri subnaţionale sau agenţi clandestini, având de obicei intenţia de a influenţa audienţa”.2 Acestă definiţie oferă o dimensiune clară a începutului terorismului, argumentaţia sa şi ţintele sale, însă nu ne trimit la o înţelegere amănunţită a psihicului unui lider terorist. Citându-l pe Dostoievsky : “Dacă nu este nimic mai uşor decât să îl denunţi pe terorist, nu este nimic mai dificil decât să îl înţelegi.”; putem analiza faptele istorice concrete însă devine enorm de dificil să oferim explicaţii psihologice, deşi ca viitori istorici avem obligativitatea de a înţelege în profunzime orice fenomen şi mai ales cel al terorismului.

“Există desigur lideri teorişti cu probleme psihice, dar mojoritatea sunt ghidaţi în acţiunile lor de supradimensionrea unor probleme reale, cum este problema Palestinei”3. “A ucide sau a sacrifica în numele religiei sau în numele colectivităţii presupune o lipsă de individualizare, un altruism şi un sacrifiu pentru ceilalţi”4. In studierea acestui fenomen, facem diferenţa netă, între sinuciderea egoistă a unei persoane deprimate şi sinuciderea altruistă. Folosirea martiriului, denumită în teologia islamică ca istihad sau shahid; a fost preferată de Saddam Hussein în timpul războiului Iran-Irak, scopul acestei utilizări era acela de a coaliza masele. “Al-shuhada ‘aksam mima jami’au”, “martirii sunt cei mai onoraţi dintre noi toţi”. Acest episod vine în confirmarea faptului mai sus amintit, acela că problemele politice şi sociale au fost supradimensionate şi duse în sfera religioasă, pentru a fi folosite de către anumiţi lideri în scopuri personale de legitimare a propriului regim. “Teroriştii nu sunt psihopaţi sau lipsiţi de orice raţionament, ei sunt animaţi de o logică colectivă în numele unui crez comun”5.

În lumea globalizată, terorismul islamic s-a extins, acest fapt este cauzat de tehnica şi informatica modernă. Modul în care vin propagate ideile jihadiste este unul simplu pentru liderii terorişti, datorită internetului. Devine foarte uşor să comunici din Afganistan şi să transmiţi ideile propagandistice tinerilor musulmani din occident, să-i radicalizeti şi apoi să-i induci la comiterea unor atentate. În acest sens un grup terorist foarte cunoscut este al-Qaeda, prima grupare care care a fost transnaţională şi globală. “Acesta poate fi definită ca o grupare fundamentalistă islamică, salafistă, în sensul în care predică revenirea la un islam strict, curăţat de toate elementele locale şi radicală deoarece alege jihadul ca singurul mod de impunere a valorilor”6. Al-Qaeda moştenită de la Abdullah Azzam şi dezvoltată de bin-Laden reprezintă un paradox; ea poate fi cu uşurinţă încadrată în curentul numit revitalist, o manifestare târzie survenită în lumea 2Mihai, Andreea-Cristina, “Noul terorism şi dilemele sale. Incursiune în raţiunea teroristă.” pag. 48 publicat în Monitorul Strategic, ianuarie 2010, editat de I.S.P.A.I.M. (accesat la data de 11.01.2015)3 Ibidem 4 Ibidem 5 Ibidem 6 Mihai, Andreea-Cristina, “Noul terorism şi dilemele sale. Incursiune în raţiunea teroristă.” pag. 48 publicat în Monitorul Strategic, ianuarie 2010, editat de I.S.P.A.I.M. (accesat la data de 11.01.2015)

3

Page 4: Articol ISIS

islamică, a modernismului. “Pentru al-Qaeda, lumea se află într-o continuă stare de război, în care violenţa nu are doar o dimensiune a legitimităţii ci şi una profund religioasă, metoda jihadului”7.

Jihadul în teologia islamică este înţeles în primul rând ca un “efort”, “strădanie”, “luptă”, toate acestea sunt depuse pentru a atinge un ţel. Este în primul rând un act de voinţă interioară, de mobilizare a energiilor fizice pentru autoperfecţionare, o opoziţie faţă de propria voinţă, acesta fiind jihadul mic. Războiul sfânt sau lupta pentru apărarea credinţei şi proliferarea acesteia prin recusul la forţa brută, este definit ca jihadul mare. În zilele noastre îndeosebi după atentatele de la 11 septembrie 2001, latura militară şi militantistă a jihadului a fost în aşa măsură vehiculată în discursul oficial, încât celalate înţelesuri ale jihadului au fost voit trecute într-un con de umbră. Islamul oferă neîndoielnic şi o latură a violenţei pusă sub semnul iraţionalului8, al terorismului orb şi al crimei ce ţine de fapta penală. În acelaşi timp nu trebuie să se ignore adevărul istoric, că revelaţia islamică s-a petrecut în veacul al –VII-lea, o perioadă în care razboiul, fie sfânt sau laic, a constituit o coordonată existenţială.

3. Al-Qaeda, Abu Musab al-Zarqawi şi gruparea Jama'at al-Tawhid wal Jihad-a

Voi încerca în următoarele rânduri să prezint evoluţia, care a dus la formarea Statului Islamic din Irak şi Levant. Începutul grupării S.I. este legat de fondatorul acesteia, Abu Musab al-Zarqawi, un jihadist de origine palestineză, din oraşul Zarqa, Iordania. În anul 1989, Abu Musab s-a deplasat în Afganistan pentru a lupta alături de talibani, însă, în acelaşi an trupele sovietice tocmai fuseseră retrase de pe teritoriul afgan. În Afganistan, a luat contact pentru prima oară cu Osama bin Laden. Singura activitate depusă de Zarqawi în teritoriul afgan, a fost aceea de reporter pentru un buletin informativ islamist. De remacat, este că aici îşi dezvoltă cunoştinţele de luptă şi capacitatea de organizare a celulelor teroriste. Nefiind un orator însemnat, foloseşte carisma si cruditatea pentru a se impune în rândul jihadiştilor9.

În anii ’90, Zarqawi a fost arestat în Iordania pentru deţinerea ilegală de arme şi muniţie de război; după eliberarea din închisoare întreprinde mai multe calătorii în Pakistan şi în aproprierea graniţei cu Afganistanul. Aici, stabileşte o tabară de antrenament pentru militanţi jihadişti lângă oraşul Herat în N-E ţării. Se reîntâlneşte cu Osama bin Laden şi Saif al-Adel informându-i de înfiinţarea grupării de militanţi iordanieni. Serviciile de informaţii iordaniene descoperă înfiinţarea grupului Jund al-Sham, finanţat direct de bin-Laden cu 200.000 de dolari. Această celulă teroristă numara în jur de 150 de membri. Prin eficienţă serviciile de intelligence iordaniene şi prin inflitrarea de agenţi, Jund al-Sham, a fost destrămată.

7 Chican, Dumitru ; „Jihad sau drumul spre Djanna”, pag. 558 Chican, Dumitru ; „Jihad sau drumul spre Djanna”, pag. 499 http://www.theguardian.com/world/2006/jun/08/iraq.alqaida1

4

Page 5: Articol ISIS

În Afganistan in 1999 a fost infiinţată gruparea Jama'at al-Tawhid wal Jihad-a (Gruparea Moteismului şi a Jihadului). Al-Tawhid se dezvoltă pe baza sciziunii ideologice între Zarqawi şi bin Laden. Al-Qaeda aspira la un islam de tip “legiunea straină”, la un jihadism internaţional, însă Zarqawi credea că este nevoie de un califat islamic într-un singur stat care să conducă jihadul şi să se extindă. Un alt punct de ruptură între bin Laden şi Zarqawi a fost intrepretarea acestuia asupra “takfir” ceea ce în islam este apostazia, dând putere autorităţii (califatului) să extermine pe oricine este considerat apostaz. Zarqawi credea că toţi şiiţi sunt apostazi şi trebuiesc eliminaţi, interpretare, pe care bin Laden o consideră mult prea radicală10. Pe de altă parte, există şi o diferenţă socială între bin-Laden şi Zarqawi, influenţa liderului al-Qaeda venea din statutul său social elevat, iar apropiaţi săi erau cu toţii şeici cu resurse financiare imense ce au influenţat organizaţia. Zarqawi reprezenta o părură socială inferioară, lipsită de o pregătire intelectuală şi depârghii financiare, aceste diferenţe, făceau ca iordanianul să reprezinte grupul de militanţi jihadişti din prima linie, astfel atrăgând simpatia multora dintre militanţi11. Zarqawi declara că nu sunt reprezentativi cei care luptă în spatele frontului, intelectuali şi ideologi, importanţi sunt cei din linia întâi, aceste afirmaţii produc o ruptură decisivă.

După invadarea Iraqului din anul 2003, şi răsturnarea regimului lui Saddam Hussein, în Irak se formează forţe de rezistenţă, grupuri alogene ce încearcă pe orice cale să se opună oricărei influenţă americane, şi oricăru-i proces de ocuparea politico-militară12. Situaţia era una gravă în Irak, o ţară măcinată de lupte politice în sânul regimului baasist, numeroasele sancţiuni economice şi embargouri, au creeat generaţii de tineri lipsiţi de o viaţă normală, o alimentaţie normală. Toate aceste lipsuri şi nevoi ale populaţiei creeau mari nemulţumiri, faţă de Saddam care tocmai fusese răsturnat dar mai ales faţă de acei invazori care au atras imediat antipatia populaţiei autohtone. Mulţi tineri neavând de ales, s-au înrolat în aceste grupări şi au pornit un război de rezistenţă împotriva trupelor Coaliţiei. Printre combatanţi se aflau şi o bună parte a corpului de ofiţeri ai armatei fostului regim, militari în termen şi oameni abţi de luptă; neunindu-i un crez politic, ci unul religios şi un “jihad legitim” dus împotriva invazorilor. Intervenţia lui Zarqawi în Irak a fost decisivă13, el reuşind să găsească aici un teren fertil pentru a-şi dezvolta gruparea şi pentru lupta împotriva “necredincioşilor”, prin propagandă şi influenţă armată reuşeşte să revigoreze gruparea al-Tawin dandu-i o valenţă autohtonă în anul 2004, astfel ia naştere, Tanzim Qaidat al-Jihad fi Bilad al-Rafidayn (Organizaţia a Bazei Jihadului în Mesopotamia, cunoscută ca al-Qaeda în Iraq). Această denumire de reprezentant al-Qaeda, este acceptată de Zarqawi mai ales ca o convivenţă de convenienţă, dar cu trecerea timpului, gruparea va căpăta o personalitate proprie. În acest sens lupta grupului A.Q. I. este dusă nu numai împotriva trupelor americane, ci şi împotriva sunniţilor apostazi sau a şiiţilor, un obiectiv esenţial promovat de această celulă fiind acela de îndepărtare a Şiiţilor de la putere, a acelui guvern considerat ostil de către jihadişti. În încercarea de a da grupării o latură naţionalistă, în anul 2006

10 http://www.washingtoninstitute.org/uploads/Documents/pubs/ResearchNote_20_Zelin.pdf 11 The Clarion Project, Special Report The Islamic State, 2014 http://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf 12 Ross, Stewart, Orientul Mijlociu în flăcări, Ed. Niculescu 2011, pag. 223 13

5

Page 6: Articol ISIS

se formează, Majlis Shura al-Mujahedin (Consiliul Mujadedin al Shurei) , fiind o fuziune cu alte patru grupări rebele, făcându-se un jurământ, numit Hilf al-muṭayyabīn14. După ce prin numeroase atentate şi diferite lupte se legitimează puterea Majlis Shura al-Mujahedin, în aceste lupte îşi pierde viaţa Musab al-Zarqawi, acesta creind o problemă de succesiune.

În anul 2006 ia fiinţă Dawlat al-ʿIrāq al-Islāmiyya(Statul Islamic din Iraq), comandantul S.I.S., se autoproclamă Abu Omar al-Baghdadi. Proclamarea S.I. este criticată aspru de mulţi dintre lideri jihadişti şi de foarte mulţi militanţi din interiorul şi exteriorul Irakului. După uciderea lui Zarqawi grupul pierduse din unitate şi credibilitate. O altă gafă politică comisă de grupare a fost aceea de a ataca foarte mulţi civili inocenţi din rândul sunniţilor, ceea ce a şcindat gruparea, foartea mulţi părăsind celula teroristă şi colaborând cu forţele americane pentru anihilarea acesteia. Astfel în anul 2008 în area oraşului Mosul din Nordul Irakului, raidurile armatei americane reuşesc să izgonească mulţi dintre susţinătorii Statului Islamic Irakian. În anul 2009 succesul atacurilor forţelor armate irakiene şi americane creşte; lângă oraşul Tikrit au fost ucişi liderul Abu Omar al-Baghdadi şi  Abū Ayyūb al-Maṣrī. Forţele americane au declarat că 80 % din lideri Statului Islamic au fost exterminaţi sau capturaţi şi finanaţori acestuia, gruparea părea să fie anilihată definitiv.

4. Abu Bakr al-Baghdadi, renaşterea şi expasiunea Statului Islamic

În anul 2009 Abu Bakr al-Baghdadi15 (a se vedea Anexa 1) a fost eliberat din închisoarea Camp Bucca. Baghdadi este un lider terorist, ce pare că înainte de anul 2003 ar fi absolvit studiile de teologie islamică în Baghdad şi ar fi fost imam. Mulţi în interiorul A.Q.I. îl defineau drept “emirul din Rawa”, sau judecător al “tribunalelor islamice” ce condamnau pe cei ce încălcau Sharia. Informaţiile asupra lui Baghdadi sunt sporadice din pricina lipsei unei documentaţii adecvate. În anul 2009 a fost eliberat din închisoare în condiţii suspecte, Camp Bucca părea a fi mai mult o tabără de antrenament a teroriştilor decăt o inchisoare. În anul 2010 al-Baghdadi a fost proclamat liderul Statului Islamic al Irakului. Acesta a revitalizat gruparea înrolănd în rândul acesteia mai mulţi ofiţeri ai serviciilor secrete irakiene din regimul lui Saddam, refăcând astfel lidearshipul S.I. În anii urmatori Statul Islamic, va ataca mai multe închisori unde erau deţinuţi mulţi veterani ai insurgenţei irakiene, ce vor fi înrolaţi în rândul militanţilor S.I. Prin aceste mişcări strategice organizaţia recapată credibilitatea din trecut şi mulţi luptători se înrolează.

În anul 2011 în Siria încep protestele împotriva regimului lui Bashar al-Assad, “în rândul opoziţiei există foarte multe grupări”16. În contextul tulburărilor politice siriane (a se vedea anexa 2), al-Baghdadi întreprinde o altă mişcare tactică pentru a-şi mării influenţa, astfel finanţează jihadişti sirieni şi trimite în teritoriul sirian mai multi lideri şi militanţi ai Statului

14 Acesta era un pact făcut în secolul VI între diferitele facţiuni care făceau parte din tribul Quraysh de lângă Mecca. 15 http://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf 16 Dr. Şerban F. Cioculescu , “Evoluţii ale războiului civil din Siria: factorii interni şi externi. Rolul Iranului şi al Turciei”, Monitorul Strategic, nr 3-4, 2013http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/ms342013.pdf

6

Page 7: Articol ISIS

Islamic Irakian. În acelaşi an se înfiinţează în Siria Frontul al-Nushra, creeat cu ajutorul lui Baghdadi. Intenţiile “califului” sunt exprimate imediat şi acesta declară în presa arabă în 2012 că Statul Islamic Irakian şi Frontul al- Nushra vor fuziona, dar liderul grupării siriene  Abū Muḥammad al-Jawlānī refuză orice contopire. După moartea liderului al-Qaida Osama bin-Laden, noul lider Alman al-Zawahiri va renega legitimitatea Statului Islamic Irakian, în lupta civilă siriană, oferind astfel credibilitatea Frontul al-Nushra. Astfe influenţele Statului Islamic în Siria se intensifică până la o ocupare totală a zonei centrale şi setentrionale siriane si a mai multor oraşe: Atmeh, al-Bab, Azaz e Jarablus, iar în 2013 marele oraş Raqqa ce va deveni capitala Califatului.

5. Paralela istorică dintre califatul Abassid şi Statul Islamic

În aprilie 2014 Abu Bakr al-Bagdadhi proclama reinfiinţarea Califatului şi se autoproclamă calif, carând tuturor musulmanilor să i se supună şi să vină în rândurile luptătorilor pentru califat17. Această autoproclamare a califatului are în istoria islamului rădăcini profunde şi o istorie zbuciumată. Voi încerca să prezint foarte pe scurt istoria Califilor şi paralele care există.

După moartea profetului Mohammed, în anul 632, s-a declanşat în rândul urmaşilor săi o criză dinastică. Profetul aleses pe Abu Bakr, “unul dintre primii şi cei mai respectaţi dinte adepţi; acesta atribuindu-şi denumirea de Khalifa, o abiguitate fericită între noţiunea de succesor şi adjunct”18. Sub conducerea sa arabi au cucerit Peninsula Arabă şi apoi întreaga regiune a Orientului Mijlociu. Vastele teritorii din Asia de Sud-Vest, din Nordul Africii şi din alte părţi care vor construi ulterior Islamul, în aceste teritorii trecerea de la o cultură locală la cultura, limba şi religia arabă s-a făcut uşor. Triburile berberilor vor înbrăţişa religia islamic, în Persia statutul imperial şi ierarhia reliioasă nepuntincioasă, au văzut în islam posibilitate renaşterii. După moarte lui Abu Bakr, a urmat în 634 Omar, a cărui domnie de 10 ani a avut o importanţă decisivă pentru formarea statului musulman19. Mulţi dintre adepţii imperiuui au acceptat numirea lui Omar în vârful Califatului, dar urmaşii lui Ali, vărul Profetului, contestau această numire. Dar, calităţile de lider a lui Omar, au făcut ca imperiul să rămână unit. În timpul vieţii sale Omar nu a numit un succesor, şi se relatează de către tradiţia islamică că pe patul de moarte el ar fi numit un sfat format din 6 însoţitori ai Profetului, care să desemneze un succesor. Succesorul fiind ales în 644 Usman, membru al clanului Omeia de la Mecca. Acesta nu se bucura de acelaşi respect al predecesorilor săi. În acea perioadă imperiul deţinea teritorii din Siria, Irak, Egipt şi mare parte a Iranului, în Bătălia de la Finike, floata musulmană a obţinut o mare victorie, şi extinderile păreau să se fi oprit. O astfel de pauză a oferit posibilitatea triburilor să de-a frâu liber nemulţumirilor, izbucnind diverse războaie civile. În aceste conflicte, “vărul Profetului, Ali îşi cerea drepturile de succesor, asemănările fizice cu Profetul şi determinarea sa îl făceau candidatul ideal”20. Cei care l-au urmat pe Ali, au fost numiţi Shiatu Ali, sau mai simplu şiiţi. În

17 http://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf 18 Lewins, Bernard „Istoria Orientului Mijlociu, de la apariţia creştinismului până în prezent”, pag. 4919 Sitaru, Laura, Gândirea politică arabă, concepte-cheie între tradiţie şi inovaţie, Ed. Polirom, Iaşi 2009. pag .4520 Lewins, Bernard „Istoria Orientului Mijlociu, de la apariţia creştinismului până în prezent”,, pag. 56

7

Page 8: Articol ISIS

661 după cinci ani de lupte, Ali a fost ucis, din acest moment dând naştere unei sciziuni majore în Islam. Dintre numeroasele facţiuni beligerante, exista una condusă de Muawizah ibn Abi Sufzan (Mavia), guvernatorul provinciei Siria, aceasta fiind triumfătoare. Ca memebru al Casei de Oamia de la Mecca, şi văr al califului ucis Usman, el se proclamă noul Calif, dând naşterele Califatului Omeiad. Fiul lui Ali, Hasan recunoscand numirea lui Moavia.

Califatul Omeiad a durat mai puţin de un secol, iar tradiţia istoriografică islamică îi tratează sever. Pentru şiism Omeiayii fiind uzurpatori ce au smul cu forţa califatul de la Ali şi fii săi, chiar şi pentru istoricii sunniţi Omeiazii erau uzurpatori deşi nu tiranici. În 680 Hussein, fiul lui Ali, a condus în Karbala o răscoală care a fost suprimată brutal de către Omeiazi, acest maacru fiind amintit de şiiţi ca un eveniment major şi tragic. Acest masacru a grăbit schizma şi a transformat pe şiiţi dintr-o facţiune politică, într-o religie propriu-zisă.

În 747, Abu Muslim, un sclav persan eliberat şi liderul unei secte militante, a ridicat steagurile negre ale revoltei în provincia Khurasan21. El şi predecesori săi fiind opoziţia faţă de regimul Omeiazilor, susţinund revendicările rudelor Profetului, în special cele ale urmaşilor uchilui lui Mohammed, Abu al-Abba, definiţi ca Abbasizi. Populaţia persană era nemulţumită de abuzurile comise de Omeiazi, având susţinerea ne-arabilor dar şi o parte a arabilor, Abu Muslim, a putut să cucerească întregul Khurasan, iar de aici a înaintat traversând Iranul spre vest, către o provincie cosmopilită a Irakului. În 749 armatele sale au învins forţa armată omeiadă, în acelaşi an Abu al-Abbas fiind proclamat Calif. Victoriile succesive din 749, 750 au pecetluit soarta Omeiazilor. Această schimbare radicală este percepută în istoriografie ca o revoluţie a non-arabilor, părerile fiind împărţite. Cu siguranţă că principiile folosite de Omeiazi, prin care doar cei care aveau ambi părinţi arabi puteau să ajungă în funcţii de conducere a creeat nemulţumiri mari. Taxele impuse necredincioşilor şi voinţa acestora de a se converti împotriva vreri imperialilor a creeat nemulţumiri22 (cei care nu erau musulmani, îşi puteau păstra religia în schimbul unei taxe, dar de cele mai multe ori s-a preferat din partea Imperialilor să impiedice convertirea pentru a nu pierde acest avantaj fiscal, însă odata convertiţi, populaţiile erau considerate nepure, neoriginale şi în consecinţă trecute pe un palier inferior), toate acestea ducând la revolte. În timpul Califatului Abassid, toţi cei ce nu erau arabi aveau acces la funcţiile de conducere, dar această schimbare nu a însemnat o dezarabizare a Imperiului; califul era arab şi limba oficială a rămas cea arabă, iar tradiţiile locale au fost îndepărtate.

În 775, pentru a se rupe de casa Omeiadă, capitala a fost mutată de la Damasc într-un nou oraş numit Madinat al-Salam, Oraşul Păcii. Este vorba de actualul Bagdad. Bagdadul era un oraş nou, înfloritor, al culturii şi al ştiinţei şi în mijlocul său se afla un centru arhitectural rotund ca semn a nemuriri şi continuităţii imperiului. Califatul Abbasid a dezvoltat, politicie predecesorilor săi, multe schimbări pozitive sub Omeiazi au fost continuate de Abbasizi. Califul numai era un “superşeic” autocrat, ci un conducător ce îşi legitima autoritatea prin consimţămîntul triburilor.

21Ibidem, pag. 6522 Ibidem, pag. 69

8

Page 9: Articol ISIS

Domnia lui Harun al-Rashid (786-806) este văzută ca apogeul puterii abbaside dar încă din acea vreme erau vizibile forme ae declinului. Unul dintre motive fiind colapsul autorităţii califului. Ultimii califi fiind practic manevraţi de varii facţiuni politice. Sfârşitul Abbasizilor se concretizează în 1094 când moare ultimul calif Fatimid al-Mutansir.

De remarcat sunt în special culorile şi steagurile negre ridicate de revolta lui Abu Muslim, aceasta culoare este azi folosită de Statul Islamic, tocmai pentru a legitima legătura genetică dintre vechiul Califat Abbasid şi cel nou. Evident că diferenţele sunt cruciale, nu umai cele temporale, dar şi cele de evoluţie politico-militară. O altă asemănare însusită de jihadişti contemporani, este aplicarea legii Shariei şi a texelor pentru ne-credincioşi23. Legitimitatea Statului Islamic este una autoproclamată şi nerecunoscută ce clerul islamic şi de majoritatea populaţiei.

6. Statul Islamic în 2014 şi proclamarea Caifatului

După ce Abu Bakr al-Bagdadhi proclamă, Califatul, reacţiile multor jihadişti rivali nu întârzie, aceştia defiinind noul Califat, drept unul imaginar şi virtual, un Califat Twiter, făcându-se referire la reţeaua de socializare folosită des de jihadişti pentru a transmite varii mesaje. Dar amuzamentul asupra Statului Islamic al jihadiştilor adversari şi al populaţiei arabe în ansamblul său s-a sfârşit cu creşterea rapidă a SI din toate punctele de vedere. Cu o săptămână înaintea proclamării Statului Islamic, trupele ISIS au intrat în oraşul iordanian Tribal, această victorie reprezenta un precedent, deoarece niciodată nu a fost depăşită frontiera iordaniană. În aceiaşi perioadă Raghad Hussein fiica lui Saddam a declarat întreaga sa susţinere pentru SI, fiind o alianţă între adepţi Partidului Baas şi SI. Rând pe rând au căzut în faţa SI multe oraşe irakiene şi siriene(a se vedea anexa nr.3), din cauza lipsei de opoziţie a populaţieie autohtone ce de foarte multe ori îi percep pe jihadişti ca eliberatori. Pe 25 iulie moscheea din Mosul a fost dinamitată de jihadişti fiind considerată un loc unde intrau creştinii şi unde erau “blestemate” orice fel de activităţi religioase islamice. În Mosul foarte mulţi creştini au fost sfătuiţi de lideri SI să abandoneze oraşul24, altfel vor fi nevoiţi să plătească o taxă dacă nu se convertesc la islam, o altă variantă fiind decapitarea. “În timpul avansări miliţienilor ISIS spre nordul Irakului, au fost luaţi drept ţintă minoritatea Yazidă, numai în prima zi fiind executaţi 500 de yazizi, în timp ce alţi 20000 erau blocaţi pe munţi”25. Preşedintele Barack Obama a ordonat armatei primele atacuri asupra SI, şi pentru a-i elibera pe yazizi au fost mobilizaţi 100 de militari.

Strategia armatei SUA în Irak împotriva ISIS a fost una dificilă şi lipsită de eficienţă. În contextul în care populaţia locală este reticentă faţă de americani, armata irakiană lipsită de organizare şi confruntată cu multe dezertări, opinia publică occidentală este contrarie unei intervenţii terestre în Irak, singura cale era aceea a înarmării unora dintre adversarii ISIS.

23 http://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf 24 http://www.ilfattoquotidiano.it/2014/07/21/iraq-pulizia-religiosa-contro-i-cristiani-o-ti-converti-allislam-o-ti-uccidiamo/1067188/25 Nigro, Vincenzo, “Gli yazidi, adoratori dell Angelo Pavone. La deputatta: “vogliono sterminarci tutti”, www.reppublica.it

9

Page 10: Articol ISIS

Minoritatea kurdă a fost afectată de atrocităţile comise de jihadişti, astfel prin organizarea eficientă a kurzilor şi înarmarea lor de către puterile occidentale, s-a reuşit o contrapunere militară terestră în faţa jihadiştilor, ofensiva terestră este sprijinită de atacurile aeriene ale armatei SUA. În perioada iulie-august 2014 au fost ucişi de către SI între 5000 şi 7000 de yazizi. O altă minoritate persecutată a fost cea a turcmenilor, peste 700 de turcmeni fiind executaţi de jihadişti între 11 şi 12 iulie. În oraşul Mosul 670 de şiiţi au fost executaţi după ce au fost întemniţeţi. Tot în această perioadă peste 1500 de soldaţi irakieni au fost executaţi şi 500 de soldaţi sirieni26. La sfârşitul lunii august, mai multe masacre au fost săvârşite de jihadişti, toate acestea stârnind reacţia kurzilor, care prin efortul lor militar au eliberat digul din oraşul Mosul, un punct strategic militar.

O bătălie importantă dusă de jihadişti a fost cea din oraşul sirian Kobane(a se vedea anexa nr.4). “O întreagă istorie a acestei bătălii complicate a ţinut opinia publică internaţională cu sufletul la gură”27. Contextul era şi este unul complicat, minoritatea kurdă din Siria şi Turcia este unită de un sentiment naţional profund, membri ai acestei comunitaţi etnice se află pe teritoriul mai multor state, precum Irak, Iran sau Turcia. În oraşul Kobane situat la graniţa Siriei cu Turcia, minoritatea Kurdă constituie mojoritatea, trupele jiahdiştilor au atacat oraşul Kobane pentru a controla graniţa cu Turcia şi pentru a extermina toată populaţia kurdă. Turcia era obligată să ofere sprijin kurzilor, o minoritate care totuşi a creeat statului turc destule probleme, din cauza revendicărilor auronomiste, astfel reacţia statului turc a fost întârziată. În timp ce populaţia în număr de 40000 era asediată în interiorul oraşului, statul turc refuza să creeze o zonă tampon prin care să fie evacuată, această reacţie venind mult mai târziu. Miliţieini Statului Islamic păreau de neoprit, astfel printr-o mobilizare generală a kurzilor susţinuţi de bombardamentele aviaţiei SUA, s-a reuşit pe 16 septembrie să se lovească în forţa militară a jihadiştilor care au pierdut peste 600 de jihadişti. Rezistenţa kurzilor28(a se vedea anexa 5) în faţa atacului SI şi respingerea asediului a fost prima lovitură puternică aplicată Statului Islamic, o lovitură care a dovedit că SI nu este invincibil. După acest episod mai multe minorităţi s-au răsculat împotriva SI acestă intrând intr-un lent declin.

Marea forţă a Statului Isamic este cea financiară, după ce a cucerit oraşul Mosul, a jefuit Banca Centrală, intrând în conturile SI 425 de milioane de dolari29. Alte încasări provin din traficul cu petrol, exploatarea puţurilor petroliere, rafinăriilor fiind unul sub preţul pieţei şi ridicând bugetul anual al Statului Islamic estimat între 1 si 3 miliarde de dolari. Mai multe studii ale experilor în terorism au arătat că Statul Islamic îşi măreşte cârştigurile financiare făcând trafic de sclavi. O parte din încasări provin şi din donaţiile primite din partea şeicilor care spijină SI, dar aceastea nu depăşeşsc 10% din bugetul anual. Toate încasările sunt folosite pentru

26 http://www.theguardian.com/world/2014/jul/18/iraqi-civilian-death-toll-5500-2014-isis 27 “Raid coalizione su Kobane, ma l'IS non molla l'assedio. La Turchia zona-cuscinetto per acorgliere profughi”, www.reppublica.it 28 http://www.balcanicaucaso.org/aree/Turchia/Turchia-si-riacutizza-la-questione-curda-12336529http://adevarul.ro/international/in-lume/statul-islamic-cea-mai-bogata-organizatie-terorista-lume-In-spatele- ideologieise-ascunde-avere-impresionanta-1_53bbb8140d133766a83db1c8/index.html

10

Page 11: Articol ISIS

achiziţia de armament şi plata jihadiştilor care estimată la 600 de dolari pe lună, plus anumite bonusuri din traficul de sclavi.

Obiectivele pe termen lung al Statului islamic sunt acelea de a a-şi mării teritoriul, mulţi dintre lideri SI au declarat că nu se va opri niciodată războiul până când întreaga lume nu va face parte din Califat. Un alt obiectiv este acela de a converti lumea la islam şi de a extermina orice formă de “eretism şi necredinţă”. Prin aceste forme extreme de interpretare a Coranului se elimină orice cale de dialog şi orice viziune asupra stabilităţii în regiune. Obiectivele militare ale SI sunt acelea de a cuceri Bagdadul acesta fiind capital fostului Califat Abbasid, o lovitură simbolică ce ar oferi o mai mare credibilitatea Statului Islamic, astfel Califatul ar fi complet, capitala actuala fiind oraşul sirian Raqqa.

11

Page 12: Articol ISIS

7. Concluzii

Evoluţia Statului Islamic a fost una dificilă şi alimentată în special de erorile politico-militare comise de armata SUA în Irak. După invazia Irakului, obiectivele reale ale americanilor în regiune nu au fost cele anunţate: de stabilitate şi pace; ci au fost resurselor petroliere. Violenţa folosită de armata SUA a fost percepută de populaţie ca o invazie nu ca ca o eliberare. În anul 2003, o tânără generaţie creşte cu imaginea războiului în ochi; foamea, lipsa alimentelor de bază, lipsă păcii; distrugerea orice speranţă a tinerei generaţii, aceasta s-a transformat într-o armată juhadistă. După 10 ani de la invazia americană, acea generaţie de tineri este forţa tânără a Irakului, pentru care ura faţă de americani şi sacriificiul pentru Allah sunt singurele alegeri. Această generaţie alimentează astăzi rândurile jihadiştilor, din lipsa unei alternative. Dezvoltarea SI este şi opera urmelor vechiul regim a lui Saddam Hussein, liderul care a lăsat în urma sa ca moştenire morală poporului irakian, un obiectiv major, acela de a lupta împotriva invazorilor. Această îndrumare a fost luată de o mare parte a populaţiei drept singura raţiune de existenţă. În urma căderii regimului baasist, la conducerea Irakului a urmat un guvern şiit şi kurd, ce a trecut cu vederea nevoile majorităţii sunnite, printr-o guvernare coruptă şi total aservită intereselor SUA în Irak. Acest tip de guvernare provocând o dezbinare etnică şi religioasă ce nu va putea fi elimanată curând. Toate aceste elemente au fost mană cerească pentru propagandişti Statului Islamic ce au folosit pârghiile realităţi pentru a se proclama singurii luptători împotriva invazorilor americani, stârnind un val de simpatie în rândul irakienilor. Sprijinul popular de care se bucură SI nu este numai unul izvorât din acţiunle de luptă împotriva americanilor, ci din forţa militară de care dispune ce a transformat o luptă de gherilă într-o dictură teocratică. Succesul SI a fost alimentat şi de destabilizarea Siriei, ia fiind singura ţară din regiune stabilă după 2003. Lipsa controlului asupra teritoriului sirian a regimului de la Damasc, protestele stârnite în anul 2011 au creat o ocazie de nepierdut pentru Statul Islamic de a se implica activ, militar, politic şi financiar în războiul civil sirian şi de a impune propriul control; o implicare ce a dat roade în timp. În Siria situaţia era aceiaşi ca în Irak, dupa regimul lui Bashar al-Assad şi instabilitatea războiului SI oferea o stabilitate incertă dar reală, astfel au fost percepuţi ca eliberatori.

O altă componentă a SI sunt diverşi militanţi veniţi din occident, tineri ce au ales calea jihadului. Aceşti tineri au şocat lumea prin alegerea lor, fiind destul de mulţi, tineri educaţi şi crescuţi în occident, fiind a doua generaţie de imigranţi nu numai musulmani ci şi de naţionalitaţi europene ce aleg sa plece pe frontul din Orientul Mijlociu alături de jihadişti. Nu este greu de explicat alegerea acestor tineri, un occident lipsit de obiective clare pentru ei, lipsit de orice fel de credinţă şi de educaţie morală, nu poate decât îndepărtă generaţiile. Occidentul cosmopolit şi multicultural, cu o competiţie acerbă şi un capitalism crud, creeaza frustrări în rândul celor mai slabi. Dacă societatea nu este capabilă să ocrotească astfel de elemente oferindu-le alternative clare şi obiective precise creează premizele extremismului. Porpaganda jihadistă pe internet

12

Page 13: Articol ISIS

atrage astfel tinerii şi îi susţine în alegerea unei vieţi aventuriere, oferindu-le un obiectiv clar, lupta pentru Allah. Aceşti tineri după ce vor lupta alături de jihadişti, reîntorşi acasă vor creea mari probleme statelor europene ( vezi ultimul atentat din Paris).

Securitatea în Orientul Mijlociu nu poate fi ajunsă prin război continuu, când două ţări precum Irakul şi Siria sunt destabilizate cu forţa pentru a servi intereselor SUA în regiune, reacţiile populaţiei nu pot fi pozitive. Grupuri mici de terorişti pot astfel profita de lipsa de interes social al SUA şi pot manipula populaţia săracă şi lipsită de alternativă. Este departe o rezolvare a problemelor Orientului Mijlociu, şi un sfârşit al Statului Islamic este la fel de departe, o altă intervenţie terestră a armatei SUA ar creea noi controverse şi ar alimenta indignarea opiniei publice internaţionale. O atenţie sporită la educarea tinerol genraţii şi o impicare activă în procesul de pace are rezolva marile lacune ale Orientului Mijlociu, deoarece multă pace aduce pace iar mult război aduce doar război.

13

Page 14: Articol ISIS

Bibliografie

Bibliografie generală

1. Chican, Dumitru, Jihad sau drumul spre Djanna, Ed. Corint, Bucureşti, 20112. Geiss, Imanuel; Istoria lumii, din preistorie până astăzi , Ed. All Educational, Bucureşti,

20123. Lewins, Bernard, Istoria Orientului Mijlociu, de la apariţia creştinismului până în

prezent, Editura Polirom, 20144. Sitaru, Laura, Gândirea politică arabă, concepte-cheie între tradiţie şi inovaţie, Ed.

Polirom, Iaşi 20095. Rondot, Philippe, Istoria Irakului, Ed. Corint, Bucureşti, 20036. Ross, Stewart, Orientul Mijlociu în flăcări, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2011

Resurse web:

1. http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/ms122010.pdf accesat la data de: 10.01.20152. http://www.theguardian.com/world/2006/jun/08/iraq.alqaida1 accesat la data de:

10.01.20153. http://www.dawn.com/news/1146351 accesat la data de: 10.01.20154. http://www.antiwar.com/orig/napoleoni.php?articleid=7988 accesat la data de:

10.01.20155. http://www.jamestown.org/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=27305 accesat la data de:

10.01.20156. http://www.washingtoninstitute.org/uploads/Documents/pubs/

ResearchNote_20_Zelin.pdf accesat la data de: 10.01.20157. http://www.dailymail.co.uk/indiahome/indianews/article-2664637/Threat-partition-Iraq-

caught-jihadi-line-fire.html accesat la data de: 12.01.20158. http://www.ilfattoquotidiano.it/2014/07/21/iraq-pulizia-religiosa-contro-i-cristiani-o-ti-

converti-allislam-o-ti-uccidiamo/1067188/ accesat la data de: 12.01.20159. http://www.mapn.ro/diepa/ispaim/files/ms342013.pdf accesat la data de: 12.01.201510. http://www.washingtonpost.com/world/middle_east/al-qaeda-disavows-any-ties-with-

radical-islamist-isis-group-in-syria-iraq/2014/02/03/2c9afc3a-8cef-11e3-98ab-fe5228217bd1_story.html accesat la data de: 12.01.2015

11. http://www.theguardian.com/world/2014/jul/18/iraqi-civilian-death-toll-5500-2014-isis accesat la data de: 12.01.2015

12. http://www.bloomberg.com/news/2014-06-23/militants-seize-iraqi-town-near-border- with-jordan.html accesat la data de: 12.01.2015

14

Page 15: Articol ISIS

13. http://adevarul.ro/international/in-lume/jihadul-total-anihilam-distrugem-urma-trecerii- pamant-1_53f853890d133766a8823d94/index.html accesat la data de : 17.01.2015

14. http://www.repubblica.it/esteri/2014/08/09/news/ gli_yazidi_gli_adoratori_dell_angelo_pavone_parla_un_loro_deputato_questo_un_genocidio_vogliono_sterminarci_tutti-93474114/ accesat la data de : 17.01.2015

15. http://www.corriere.it/esteri/14_agosto_13/iraq-consiglieri-militari-usa-blocco- compagnie-petrolifere-3b9634b8-22ca-11e4-9eb4-50fb62fb3913.shtml accesat la data de : 17.01.2015

16. http://www.panorama.it/news/esteri/iraq-armi-curdi-chi-sono/ accesat la data de : 17.01.2015

17. http://www.repubblica.it/esteri/2014/10/08/news/isis_siria_turchia_is_kobane-97616949/ accesat la data de : 17.01.2015

18. http://www.peacelink.it/conflitti/a/14329.html accesat la data de : 17.01.201519. http://www.balcanicaucaso.org/aree/Turchia/Turchia-si-riacutizza-la-questione-curda-

123365 accesat la data de : 17.01.201520. http://www.ilmessaggero.it/PRIMOPIANO/ESTERI/

isis_iraq_australia_usa_medicine_consiglieri_curdi/notizie/965836.shtml accesat la data de : 17.01.2015

21. http://www.mediafax.ro/externe/peste-1-000-de-persoane-au-fost-ucise-in-luptele-de-la- kobane-a-anuntat-osdo-13520137 accesat la data de : 17.01.2015

22. http://adevarul.ro/international/in-lume/statul-islamic-cea-mai-bogata-organizatie- terorista-lume-In-spatele-ideologieise-ascunde-avere-impresionanta-1_53bbb8140d133766a83db1c8/index.html accesat la data de : 17.01.2015

23. http://www.internazionale.it/opinione/bernard-guetta/2014/09/03/i-veri-obiettivi-dello- stato-islamico accesat la data de : 17.01.2015

24. http://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf accesat la data de 06.02.2015

15

Page 16: Articol ISIS

Anexe

Anexa nr. 1

Liderul S.I. al-Baghdadi

16

Page 17: Articol ISIS

Anexa nr. 2

17

Page 18: Articol ISIS

Hartă reprezintă disclocările de trupe internaţionale, din anul 2011 în Siria. La acea vreme dinscutându-se foarte mult de o intervenţie armata a SUA împotriva regimului de la Damasc, motivul fiind atacurile cu arme chimice asupra populaţiei.

Anexa nr. 3

18

Page 19: Articol ISIS

În harta prezentată sunt teritoriile sub controlul Statului Islamic, oraşe siriene şi irakiene, de remarcat oraşul Mosul şi Tikrit unde şi acum se duc lupte grele pentru controlul lor. Capitala S.I. a fost aleasă Raqqa deoarece este un oraş lipsit de pericole pentru jihaidişti ISIS.

Anexa nr.4

19

Page 20: Articol ISIS

Harta reprezintă trupele jihadiştilor ISIS (steaguri negre) ce asediază oraşul Kobane, apărat de miliţiile kurde(steagurile galben-roşii-verzi). La graniţă sunt disclocate trupele turceşti (steagurile roşii).

Anexa nr.5

20

Page 21: Articol ISIS

21