Pentru a intelege stadiul artei romanesti la inceputul secolului al XIX-lea, e important sa cunoastem contextual istoric si politic al principatelor. Dupa ce secolul XVIII a stat sub semnul domniilor fanariote; inalti functionari greci ai Portii au ocupat tronurile celor doua principate timp de un secol, incepand cu 1711 in Moldova si 1714 in Valahia. La sfarsitul secolului XVIII, razboaiele ruso turce, la care participa si principatele, au reprezentat primul pas semnificativ pentru procesul de modernizare a principatelor(1768-1774). Astfel, prin pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774 monopolul turc este inlaturat, si intram sub protectoratul Imperiului Tarist. O consecinta a acestei influente o reprezinta aparitia in principate a reprezentantelor diplomatice ale Austriei, Prusiei, Frantei si Angliei. Aceasta este epoca in care incepe modernizarea societatii romanesti, se nasc aspiratiile de unitate si de independenta statala. Pana la inceputul secolului XIX, arta din principate era apanajul Bisericii, impusa fiind de canoanele bizantine. Arta insemna: pictura murala, icoane, broderii si manuscrise miniate. Un tip de iconografie aparte este portretul votiv, care este corespondentul oriental al portretului de donator. De obicei aceste portrete il reprezinta pe ctitor si familia acestuia oferind sfantului patron, in chip de ofranda, modelul in miniatura al bisericii.Inceputul secolului XIX se remarca printr-o orientare mai accentuate catre narativi, si prin prezenta mult mai intalnita a picturii de gen. Are loc o innoire si la nivelul statutului artistului, in modul in care acesta se vede pe el, cat si modul in care ceilalti se raporteaza la el. Isi schimba vestimentatia, devine o personalitate in societatea inalta a vremii. Acesta schimbare este determinata in primul rand de comportamentul claselor avute ce devin consumatoare de arta. Emanciparea artistului se manifesta si prin faptul ca iese din anonimat, prin aparitia primelor autoportrete.Tot acum se face deosebirea intre zugravii de subtire si zugravii de gros(categorie generala unde intrau si zugravii, scriitorii de firme, vopsitorii de textile), iar pictori se organizeaza intr-o breasla proprie(1787).O transformare la nivelul societatii, si anume afirmarea burgheziei, descentralizarea societatii, a dus la o schimbare a caracterului artei. Accentul pus pe individualism, si dorinta burgheziei de a-si face cunoscuta conditia sociala a dus la o raspandire a portretelor comisionate, portrete realizate in spatial domestic. Declansarea unei adevarate mode a portretelor va aduce un beneficiu picturii deoarece artistii trebuiau sa asimileze si sa recupereze anumite decalaje fata de Vest in ceea ce priveste diferite elemente de tehnica.Tot la inceputul sec XIX, pe langa artistii autohtoni, ce inca respectau iconografia bizantina, mai apar doua categorii de artisti, romanii formati in afara tarii, si artistii straini sositi in Tarile Romane in cautare de comenzi. Artistii devin preocupati de formarea lor academica, astfel multi dintre ei merg si studiaza in Occident la academiile de arta din Viena, Paris, Munchen, Roma, fiecare din artisti purtand mai apoi, in propria creatie, amprenta mediului cultural in care s-au format si al mentorilor pe care i-au avut.In ceea ce priveste artistii straini, acestia dovedeau calitati tehnice superioare, si tot ei sunt cei care au introdus in spatiul romanesc portretul de tip Biedermeier. Tinuta, accesoriile vestimentare si postura personajelor reflectau statutul social al modelului. Barbatii purtau de obicei barba si erau imbracati in caftan oriental,iar femeile purtau bijuterii si rochii dupa ultima moda in Europa.Progrese in ceea ce priveste invatamantul artistic romanesc(Gheorghe Asachi, intemeietorul Academiei Mihailene din Iasi, in 1835; Ion Heliade Radulescu infiinteaza Catedra de desen de la Colegiul Sf. Sava; in 1837, in una din salile colegiului se deschide primul muzeu din Tara Romaneasca.Artistii de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost martorii unei perioade istorice de o importanta majora, artisti ce au aderat si au sustinut idealul formarii unui specific national. Evenimentele istorice importante ce se succed incepand cu mijlocul secolului coincid cu transformari considerabile in plan cultural. Asadar revolutia de la 1848, unirea Principatelor din1859 si razboiul de independenta de la 1877 coincid temporal cu tranzitia de la pictura de influenta neoclasica si academista la pictura moderna a plein-air-ismului, dar si cu aparitia si formarea scolii romanesti de arta.Aceasta perioada ce incepe odata cu revolutia de la 1848 este pentru artisti epoca romantic-revolutionara, stapanita de idealuri de libertate, de regasire a unei identitati culturale, o perioada de efervescenta culturala, efervescenta ce se manifesta si prin numeroase calatorii intreprinse de artisti in afara tarii, spre Occident sau Orient. Aceasta deschidere a artistilor spre alte culture determina si o diversificare a subiectelor artistice: portretul nuantat psihologic, viata cotidiana zugravita in scene de gen, scene istorice si alegorice. In plan artistic aceasta atmosfera de efervescenta este tronata de valorile romanticilor, si supusa unei diversificari a tehnicilor, a temelor, motivelor. Se trece de la valoarea estetica a artei la o cale de diseminare a idealurilor epocii de dreptate sociala, libertate, unirea romanilor. Acum primeaza mesajul si nu mijloacele.Revolutia a reprezentat totodata si contextual in care debuteaza primii artisti academisti, artisti ce vor participa direct la pregatirea si desfasurarea evenimentelor, folosind arta ca un mijloc de propaganda. Sunt abordate scena istorica, peisajul, portretele-efigie, alegoria. Alaturi de Rosenthal, Negulici, Iscovescu, artistii reprezentanti ai revolutiei pasoptiste se dedica manifestarilor si Constantin Lecca, Gheorghe Tattarescu, Misu Popp, Theodor Aman.Ioan Negulici 1812 Cmpulung Muscel-1851, Constantinopol Dup terminarea colii de biei din Cmpulung Muscel, Ioan Negulici este ncurajat de tatl su, preotul Dimitrie Negulici, s-i urmeze vocaia artistic. n 1830 intr n atelierul lui Niccolo Livaditti din Iai. Timp de trei ani, sub atenta ndrumare a lui Livaditti, Negulici studiaz pictura i desenul, cultivndu-i totodat gustul pentru literatur i limbi strine. i ntlnete n atelierul maestrului su pe Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri i Alexandru Ioan Cuza. n 1834 pleac la studii n Frana, unde urmeaz cursurile Academiei de Arte Frumoase din Paris, n atelierele pictorilor Lon Cogniet i Michel Martin Drolling.Din anul 1843 particip la ntlnirile Societii Literare Fria, alturi de Mihail Koglniceanu, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Costache Negruzzi etc. Din 1845 conduce pentru scurt timp ziarul Curierul Romnesc, unde public proz, dramaturgie i uneori fragmente traduse din scriitori francezi. Colaboreaz ca traductor pentru Mica Bibliotec Enciclopedic-Religioas-Moral-Literar-Petrectoare-tiinific. n 1848 particip activ la Revoluia romn alturi de prietenii si din Societatea Literar Fria.n anul 1848 actvitatea sa plastic i cultural se ntrerupe. Ion Negulici, membru activ al societii Fria, se dedic ntru-totul cauzei revoluiei. Pe 23 iunie 1848 este trimis nPrahova, n calitate de haute- crmuitor (prefect). Dintre portretele de intelectuali i boieri care s-au pstrat, merit amintite: portretul lui Nicolae Blcescu, portretul domnitorului Barbu tirbei, portretul lui Alexandru Sltineanu, portretul lui C.D. Rosenthal. Moare n 1851, n exil la Constantinopol. Dup nbuirea Revoluiei, este exilat la BursaPentru c a reuit s se rup de viziunea miniaturist, Ion Negulici este considerat cel mai bun plastician a primei jumti a secolului XIX. Fiind primul artist romn cu burs n Frana, Negulici a adus n Principate o nou viziune asupra artei. Fa de contemporanii si, exclusiv portretiti Negulici lucraz i peisaje (un gen neabordat pn atunci n pictura romneasc).