Arta românească în secolele XIX și XX

Arta românească în secolele XIX, XX ne dezvăluietransformările apărute în arhitectură, pictură și sculp-tură, datorită diverselor curente occidentale ce aduceauaerul modernist și în România. Astfel în arhitectură,neoclasicismul, clasicismul, eclectismul sau linia naționa-lă sunt curente ce aduc elemente noi în construcția clădi-rilor pentru a le da o înfățișare cât mai plăcută. Putemaminti arhitecți de seamă precum: Ion Mincu, Petre An-tonescu, Alexandru Orăscu și alții. Sculptura aduce ele-mente noi, moderniste, prin schimbarea stilului de lucruși ai viziuni artistice fiind realizate nenumărate capodo-pere artistice. Numeroși sculptori realizează sculpturi înpiatră, lemn sau modelaj precum: Karl Storck, Carol Sto-rck, Ion Georgescu, Wladimir Hegel, Dimitrie Paciureași Constantin Brâncuși. Pictura ne aduce o întreagă pa-letă de schimbări majoritatea pictorilor români făcându-și studiile la Paris, la München sau în București încear-că să-și definească propriul stil de lucru îmbinând ele-mente ale modernismului cu cele ale tradiționalismului.În domeniu picturii întâlnim foarte mulți artiști românicum ar fi: Ștefan Luchian, Gheorghe Tattarescu, TheodorAman, Ion Andreescu, Nicolae Tonitza, Gheorghe Pe-trașcu, Theodor Pallady și alții.

1 Arta în sec. al XIX-lea

Ca și în țările din sud-estul Europei, pe teritoriul Româ-niei la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se resimte influențaculturii bizantine. Îndeosebi în Moldova, și Țara Româ-nească, această cultură se dezvoltă mai rapid. Spre de-osebire de cele două țări românești, în Transilvania suntprezente influențe ale curentelor artistice provenite dinzona Europei centrale. Astfel, întâlnim influențe și chiarputem vorbi de arta romanică, gotică, renascentistă, saubarocă. În secolul al XIX-lea, numit și „secolul națiuni-lor”, datorită noilor condiții politice, se pune accent pelegăturile cu Occidentul și astfel, se produce trecerea dela epoca medievală la epoca modernă. Pe teritoriul Ro-mâniei, multă vreme au coexistat elementele orientale șioccidentale, dând artei românești o imagine pitorească.România face legături directe și cu țări precum Franța șiItalia de unde tinerii ce merg să studieze, aduc idei noi cevor puse în practică în timpul revoluției din 1848. AtâtOccidentul cât și Orientul, aduc schimbări accelerate de-terminând un efort de sincronizare a culturii și artei româ-nești cu țările din aceste locuri. Asimilarea în ritm acce-lerat a schimbărilor în arta și cultura românească, au datnaștere unor fenomene specifice cum ar fi așa-zisa „arde-re a etapelor” în care, anumite curente se succed într-un

ritm rapid fără a mai urma evoluția normală. V. Florea, înlucrarea „Arta românească modernă”, afirmă în legăturăcu acest fenomen:„Zămislirea noilor forme de artă este adesea șovăielnică.În virtutea inerției, multe forme vechi dăinuie și după ceși-au pierdut fondul de odinioară, în timp ce forme noi seimpun fără a dobândi și conținuturi corespunzătoare, fărăa fi pe deplin asimilate și adaptate la condițiile specificelocale.”—V. Florea, Arta românească modernă

Dintre curentele artistice de proveniență dinApus, primul curent va fi neoclasicismul,chiar dacă uneori va avea influențe aleacademismului. După apariția neoclasicismu-lui, își vor mai face simțită prezența și alte cu-rente occidentale, diminuând simțitor decala-jul în timp față de arta Apusului.

1.1 Arhitectura

1.1.1 Neoclasicismul

Universitatea din Bucureşti, vechiul sediu.

Chiar de la sfârșitul secolului al XVIII-lea neoclasicis-mul, este prezent punându-și amprenta în edificii re-ligioase, care adaptează elemente decorative specificeclasicismului pe structuri de tip bizantin. Aceste influen-țe, se observă și în cadrul arhitecturii, caselor boierești.După anul 1830, construcția de edificii mari se accentu-ează, dar din lipsă de specialiști se apelează la arhitecțistrăini. Clădirea Universității București, a fost construităîn stil neoclasic ca și Hotelul Bulevard de primul arhitect

1

2 1 ARTA ÎN SEC. AL XIX-LEA

român important, Alexandru Orăscu, acesta terminându-și studiile în Germania. Primele cursuri de arhitectură,vor fi predate la Iași și la București.

1.1.2 Eclectismul

Numeroși arhitecți francezi, formați în spirituleclectismului au realizat în București un numărmare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aiciprovenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemplede arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale,1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), AtheneulRomân, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economiiși Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toatedin București.

• BUC-CEC-OCT.jpg

Casa de Economii şi Consemnaţiuni(CEC),sediul dinBucureşti in jurul anilor 1930.

• Vechiul sediu BNR.

• Ateneul român din Bucureşti, imagine de epocă.

1.1.3 Linia națională

La sfârșitul secolului XIX, în paralel cu arhitecturaeclectică, se afirmă și arhitectura veche românească,valorificându-se tradițiile arhitecturale românești. În ar-hitectura veche românească, se pune accent pe orien-tarea romantică care presupune preluarea stilistică dinarhitectura gotică. Exemple elocvente sunt: Casa Fili-pescu (Casa Universitarilor) din București, reprezentândcel mai tipic monument de inspirație romantică de lanoi, Castelul Peleș, din Sinaia, 1880, (arhitecți Dodererși Schultz), Palatul Administrativ din Iași, 1925 (arhitecțiI. D. Berindei). Linia națională a fost inițiată de Ion Min-cu, aceasta fiind numită și stil neo-românesc. Ion Mincu,îmbină în mod armonios, elemente din arhitectura noas-tră medievală, punând accent pe pridvorul cu arcade sauarcaturile în acoladă, elemente ce pot fi observate la CasaLahovary (1886), Bufetul de la Șosea (1892) sau ȘcoalaCentrală de fete (1890), toate fiind construite în Bucu-rești. Un alt arhitect român, Petre Antonescu va conti-nua stilul lui Ion Mincu. Acesta a creat clădirea primărieidin București sau Palatul Administrativ din Craiova. Sti-lul lui I. Mincu este preluat de o serie de arhitecți carepun în valoare elementele ornamentale din stilul brânco-venesc, aceștia fiind: Grigore și Cristofi Cerchez, NicolaeGhica–Budești sau I. Socolescu. Arhitectura româneascădin 1900 (sau Arta 1900), are influențe provenite din maimulte curente de la începutul secolului XX, dar și din sti-lul neoromânesc. Construcții ce aparțin acestui stil speci-fic aniilor 1900 se pot găsi în Transilvania, având influen-țe ale secesionismului vienez, exemple putând fii: PalatulCulturii din Târgu Mureș terminat în 1913 (de arhitecții

Jacab Dezso și Marcel Komor). Curentul Art Nouveaufrancez, va fi mai prezent în fostul regat, unde putem în-tâlni ce exemple Hotelul Athenée Palace și Casinoul dinConstanța.

1.2 Sculptura

Sculptura în arta medievală românească pune accent pedecorațiuni. După mijlocul secolului al XIX-lea, sedezvoltă în România sculptura ronde-bosse. Karl Storck,german la origine se stabilește în București și având unstil neoclasic, realizează o operă varită remarcându-se înportretistică („portretul lui Theodor Aman”) dar realizândși numeroase monumente, cum ar fi: „Domnița Bălașa”,„Spătarul Mihail Cantacuzino” (București). Acest sculp-tor are o contribuție deosebită în ceea ce privește înce-puturile învățământului academic, predând la catedra desculptură din București. Fiul său, Carol Storck fiind ele-vul acestuia, își va continua studiile în Italia și StateleUnite ajungând astfel la un nivel profesional de invidiat.Carol Storck creează portrete („B. P. Hasdeu”), alegorii(„Progresul”, „Electricitatea”), și sculptură monumentală(„Carol Davilla”).Ion Georgescu, fiind și el elev al Școlii de Arte Frumoasedin București, realizează portrete într-un mod realist da-torită unor vaste cunoștințe anatomice(„Actorul MiahilPascaly”), dar are și înclinații spre romantism(„Copilițărugându-se”). Acesta are realizări și în domeniul sculptu-rii monumentale, creând statuia lui „Gheorghe Lazăr” dinPiața Universității din București și statuia lui „GheorgheAsachi” de la Iași, dar și figuri alegorice „Justiția” și „Agri-cultura” de la Banca Națională din București. Un oponental neoclasicismului lui Georgescu este Ștefan Ionescu-Valbudea, ce pune accent pe anatomia umană, caracte-rizată prin forță și dramatism. Dintre lucrările sale seremarcă „Mihai Nebunul” și „Speriatul” fiind tratate cuun modelaj nervos, anticipând opera îndrăzneață a luiPaciurea.Un alt sculptor, Wladimir Hegel de origine poloneză,stabilit în București realizează câteva lucrări importanteprintre care se numără și „Monumentul pompierilor dinDealul Spirii” din București. Acesta, în calitate de profe-sor îi va avea ca elevi pe Dimitrie Paciurea și ConstantinBrâncuși.

1.3 Pictura

La începutul secolului al XIX-lea, își face simțită pre-zența tradiția occidentală și pe meleagurile românești. Înpictură această tradiție este confirmată prin numărul ma-re de portrete. La sfârșitul secolului al XVIII-lea pictoriise diferențiază de vopsitorii de tot felul, astfel ei sunt nu-miți „zugravii de subțire” iar ceilalți „zugravii de gros”.Pictorii de pe meleagurile României provin din rânduliconarilor, al foștilor pictori de biserici sau din pictoriistrăini experimentați în țările de unde provin. Portrete-

1.3 Pictura 3

„România Revoluţionară” de C. D. Rosenthal

Familia vornicului Vasile Alecsandri de Nicollo Livaditti

le realizate de „zugravii de subțire” sunt hieratice, pre-zentând naivități de desen și în general convenționalism.Spre deosebire de pictură, arta grafică este mai detaila-tă insistând pe realizarea detaliului în vestimentație, fieorientală sau occidentală. Lucrările realizate în aceastăperioadă erau în mare parte anonime deoarece, autorii nuîși puneau semnătura neavând conștiința paternității ar-

„Bărăţia din Câmpulung” de Ion Negulici

tistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-leapictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baro-mir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez șiavând calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit operioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum es-te „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința cla-robscurului. Un merit deosebit îl are un alt reprezentantal școlii italiene pe nume Niccolò Livaditti ce introduceși la noi portretul de grup(„Familia Vornicului Alecsan-dri”). Cehul Anton Chladek lucrează portrete folosind otehnică miniaturală, dar este cunoscut și prin faptul că vaavea printre ucenicii săi și pe Nicolae Grigorescu.

În prima jumătate a secolului XIX, în domeni-ul învățământului artistic, apar și în România,primele inițiative. Astfel, Gheorghe Asachiinaugurează „clasul de zugrăvie” de la Acade-mia Mihăileană din Iași recomandându-le pic-torilor, realizarea „tabloanelor istorice”. LaColegiul „Sfântul Sava” din București, la cate-dra de desen se află Carol Valstain ce a realizat„Portret în albastru” stabilind o armonie de to-nuri reci. În anul 1848 în momentele de entu-ziasm ale revoluției, pictura românească avândtente de romantism, trece printr-o schimbareaceasta fiind la nivelul transmiterii mesajuluiartistic. Alt pictor este și Constantin DanielRosenthal ce va fi cunoscut prin realizarea ta-bloului alegoric „România revoluționară”, cre-ând „o figură eroică, nobilă și blândă”. Ion Ne-gulici, renumit în arta portretului(„N. Bălces-cu”, „C. A. Rossetti”) realizează o lucrare de-osebită prin prospețimea culorilor numită „Bă-răția din Câmpulung”. Barbu Iscovescu prin-tre lucrările sale cele mai cunoscute, întâlnimși portretele unora dintre conducătorii revolu-ției cum ar fi „Avram Iancu”.

4 1 ARTA ÎN SEC. AL XIX-LEA

Alexandru Ioan Cuza de Carol Popp de Szathmary.

1.3.1 Academismul

Stilul academic pătrunde încet încet pe la mijlocul seco-lului al XIX-lea și în România, deși în pictură se regăsescși elemente venind dinspre Romantism sau Realism. Deșiexistă o paletă mare a genurilor, portretul rămâne încă deactualitate. Un important pictor academist român esteGheorghe Tattarescu care mai întâi ca „zugrav de subți-re” își arată interesul pentru portretism. Fiind atras dearta academică de factură clasică și formându-se în spi-ritul frumosului ideal dobândit prin absolvirea „Acade-miei di San Luca” din Roma, reîntors în țară relizeazănumeroase compoziții mitologice și religioase(„Agar îndeșert”), dar și numeroase ansambluri de pictură muralăbisericească. O compoziție deosebită este „DeșteptareaRomâniei”, transmițând cu generozitate idealuri naționa-le este tratată cu mai puțin interes. Tattarescu este capa-bil de a transmite sentimente deosebite prin lucrările salepline de prospețime cum sunt „Portretul lui Bălcescu” sau„Peștera Dâmbovicioara”. În a doua jumătate a secolu-lui XIX, artiști români acordă o importanță momentuluiUnirii Principatelor, un exemplu fiind compoziția istori-că a ardeleanul Constantin Lecca numită „Uciderea luiMihai Viteazul”. Constantin Lecca ca și pictorul MișuPopp, pictează portrete feminine punând în valoare su-fletul feminin. Gh. Panaiteanu-Bardasare, un alt pictorimportant școlit la Academia din München, dobândindun stil de pictură de o corectitudine „pedantă și rece” în-ființează Școala de Arte Frumoase din Iași. Tot în sferaacademismului găsim și pe „Carol Popp de Szathmary”pictor și grafician cu înclinații romantice. Față de Tatta-rescu, acesta pune accent pe observarea directă a realitățiiși realizează în picturile sale aspecte pline de pitoresc sur-

prinse în târguri sau bâlciuri, oameni și monumente adu-nate în călătoriile sale prin țară sau orient folosindu-se decreion sau aparatul de fotografiat.

Theodor Aman (1831-1891) O importanță deosebităpentru pictura românească este Theodor Aman (1831-1891) fiind un artist desăvârșit cu studii academice laParis și cu succese deosebite cum ar fi în 1853 „Autopor-tretul” și compoziția „Bătălia de la Oltenița” din 1854.Aman este interesat de tehnicile artistice ale picturii,gravurii sau sculpturii folosind toate genurile din pictu-ra secolului al XIX-lea. Respectă normele compozițieiacademice și pictează evenimente istorice trecute exem-plu fiind „Izgonirea turcilor la Călugăreni” și „Vlad Țe-peș și soli turci”, dar și lucrări inspirate din evenimen-tele contemporane cum este „Hora Unirii la Craiova”.Fiind foarte talentat, a putut să abordeze diverse mo-dalități de tratare, mai moderne, realiste, romantice, șichiar preimpresioniste. Ca desenator, Theodor Aman es-te apreciat datorită manierei asemănătoare neoclasicilorce finisau fiecare formă în parte și subordonau culoareadesenului, exemplu fiind compoziția neterminată „Boie-rii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș”. Picto-rul fascinat de stilul de viață al bucureștenilor, pictea-ză petrecerile date în atelierul său, realizând o adevăra-tă cronică mondenă pictată. Exemple de astfel de picturisunt:„Petrecere cu lăutari”, „Bal mascat în atelier”, „Sera-tă”, „Dama cu câinele”, „La fereastra atelierului cel mic”.Viața la țară este o altă temă abordată de pictor, realizândlucrări de mici dimensiuni în care personajele sunt plasa-te în mijlocul peisajului căpătând prospețime datorită li-bertății pensulației și luminozității culorilor. Exemple potfi: „Hora la Aninoasa”, „Glume de peste Olt”, „În grădi-na pictorului”, sau „Siestă în grădină”. Datorită faptuluică gravura autohtonă era la început, Aman abordează șiaceastă secție artistică și învață tehnicile reușind lucrărideosebite în acvaforte („Autoportret”, „Țăran cu căciulaîn mână”). Artistul are un merit deosebit și în învățământdeoarece înființează în București în anul 1865 „Academiade Belle-Arte” pe care o va conduce timp de peste 25 deani. El organizează „Pinacoteca Statului” și tot el iniția-ză expoziții colective ca la Paris, prima fiind „Expozițiaartiștilor în viață” din 1865.

• Theodor Aman (Autoportret)

• „Vlad Ţepeş” şi soli turci

• Hora Unirii la Craiova

• Bal mascat în atelier

• Hora de la Aninoasa

• Coş cu fructe

• Izgonirea turcilor la Călugăreni

• Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş(lucrare neterminată)

5

Nicolae Grigorescu (1838-1907) Un alt mare pictorromân, Nicolae Grigorescu (1838-1907), aduce un su-flu nou în pictura românească. Până la vârsta de 23de ani, Grigorescu picta icoane (Căldărușani) și bise-rici(Agapia). În 1861, ajunge la Paris cu o bursă de studiidevenind elev al Școlii de Belle-Arte și studiind conștiin-cios pe marii maeștri cum ar fi Rembrandt, Rubens sauGéricault. Pictorul inițiază un nou mod de a gândi plasticfiind mai aproape de peisajul plein-air-iștilor de la Bar-bizon. Totodată este influențat și de pictura lui Millet,Corot sau Courbet el realizează un stil personal contopindstilurile celor trei. Experiența acumulată face ca Grigo-rescu să fie un deschizător de drumuri din punct de ve-dere al viziuni, un exemplu fiind lucrarea „Paznicul de laChailly” (1867) punând accent în principal pe trăirile su-fletești ale personajelor. Cea mai importantă schimbarese evidențiază în peisaj, stil nepracticat înainte de pleca-rea în Franța și foarte rar abordat de înaintașii săi, darcare îl va urma în întreaga activitate. Noul stil al lui Gri-gorescu constă în delimitarea formelor plastice de petede culoare și nu de linie utilizând o pensulație rapidă șienergică. Cu timpul stilul se perfecționează ajungând a fio variantă proprie a plein-air-ismului deosebindu-l de celal barbizoniștilor cât și de cel al impresioniștilor. În 1877,Grigorescu este prezent pe front ca reporter și realizeazăo compoziție istorică („Atacul de la Smârdan”) punândîn valoare mișcarea unui personaj din câteva linii. Ca pe-isajist, Grigorescu, nu urmărește specificul etnografic cisugestiile plastice. Peisajul realizat de acesta are o tentălirică înfățișând seninătatea verilor toride de pe meleagu-rile românești luminate puternic, determinând un universireal. Importanța luminii în peisajele grigoresciene estedeosebită subordonând componența limbajului plastic șianume forma, culoarea și spațiul. Față de motivele dinnordul Franței pictate în tonuri intense, folosind pensu-lația energică, peisajele din România sunt realizate cu otendință de a așterne o „surdină” ce se va accentua o da-tă cu scurgerea timpului. La bătrânețe Grigorescu pic-tează care cu boi sau ciobănași reluând astfel subiectelesale de succes. Tehnica folosită dă posibilitatea artistu-lui de a pune în evidență pe pânză vibrațiile sentimen-tului. Lucrările mai cunoscute ale lui Grigorescu sunt:„Mocan”, „Vatra la Rucăr”, „Evreul cu Gâsca”, „Case laVitré”, „Andreescu la Barbizon”, „Țărancă torcând”, „În-toarcerea de la târg”, autoportrete.

• Car cu boi

• Autoportret

• Atacul de la Smârdan

• Țăranca voioasă

• Andreescu la Barbizon

• Toamna la Fontainebleau

• Cap de țărancă

• Car cu b

Ion Andreescu (1850-1882) Absolvent al Școlii deBelle-Arte din București, acesta predă timp de șapte anila Buzău fără a prevede viitorul său ca pictor. În picturădebutează mai întâi cu subiecte modeste, naturi moarte,portrete dar adevărata vocație o are ca peisajist, fiind des-coperit de Grigorescu cu prilejul unei ample expoziții aacestuia la București în anul 1873. Ca peisajist mai în-tâi pictează imagini nesemnificative a marginilor de satdin preajma Buzăului. La Paris, ajunge în ultimii 3 aniai vieții pentru a asimila noutatea în pictura momentu-lui. La îndemnul lui Grigorescu acesta va lucra mai multla Barbizon decât va frecventa Academia Juliană. Dato-rită contactului său cu stilul parisian, arta sa devine maisenină și capătă un dezechilibru sufletesc. Spre deose-bire de peisajistica lui Grigorescu plină de lumină, înfă-țișând diverse aspecte de vară, Andreescu pictează pe-isaje din toate anotimpurile. Acesta abordează o tentăgravă și concentrată cu o dominantă rece. De remarcateste claritatea formei care nu se destramă sub influențaluminii. Lucrările precum „Pădurea desfrunzită”, „Iarnaîn pădure”, „Stejarul”, „Iarna la Barbizon” exprimă per-sonalitatea sa contemplativă, impresionând prin senzațiacă privirea noastră ne introduce într-un spațiu imens darfoarte tensionat. Datorită capacității sale de a pătrundeîn adâncul lucrurilor și a lipsei de sentimentalism, An-dreescu se deosebește atât de artiștii obișnuiți dar și dealți mari pictori.

• Ghiocei

• Câmp înflorit

• Pădure de fagi vara

• Autoportret

• Crizanteme

• Stejar

• Pădurea desfrunzită

• Iarna la Barbizon

2 Arta românească în prima jumă-tate a secolului XX

2.1 La Belle époque

De la sfârșitul secolului al XIX-lea până la intrarea Ro-mâniei în primul război mondial parcurgem o perioadăcunoscută în Europa sub numele de “la belle époque”.În această perioadă, tradiționalismul și modernismul suntîntr-o aprigă confruntare. Arta anilor 1900 este arta ar-tiștilor reveniți în țară după studiile făcute în Germania șiFranța. Putem aminti pictori ca: Ștefan Luchian, AbgarBaltazar, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popes-cu, Kimon Loghi sau Cecilia Cuțescu-Storck. Înainte de

6 3 PERIOADA INTERBELICĂ

primul război mondial, în arta românească se regăsesctendințe primitiviste, fove sau expresioniste și mai puțincubiste. Una din problemele teoretice ale timpului eracea legată de „specificul național”.

2.1.1 Ștefan Luchian (1868-1916)

Pictor de excepție ce va fi un deschizător de drumuri înșcoala de pictură, Ștefan Luchian (1868-1916) aduce unaer de modernism de la München sau de la Paris. Se sim-te mai aproape de pictura grigoresciană decât de cea aca-demică. Datorită contactului său cu tendințele din afa-ra țării, reușind să vadă multe expoziții ale unor pictoride seamă, el revine în țară luptând împotriva academis-mului și artei oficiale. Are un rol important în organiza-rea „Expoziției artiștilor independenți” din 1896, dar șiîn cazul înființări societății „Ileana” ce avea ca scop răs-pândirea simțului artistic în România. În 1899 aceastăsocietate își închide activitatea dar numele ei este preluatde o revistă de artă, la care Luchian este un colaboratoractiv. Datorită lui Luchian pictura românească va trecede impresionism apropiindu-se din ce în ce mai mult depostimpresionism. În 1901, pictorul realizează o lucra-re deosebită numită „Safta florăreasa” ce are o încărcă-tură melancolică, și este realizată în contururi lineare ceînchid ferm suprafețele de culoare. Luchian realizeazăpeisaje, portrete, naturi moarte, compoziții cu personajedar și un număr important de pasteluri de o calitate artis-tică deosebită rămânând cel mai important artist românce a folosit această tehnică. Artistul nu renunță în tota-litate la tradiționalism ci păstrează elemente ale acestuiacombinându-le cu cele ale modernismului. Luchian esteun iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemeibucureștene(„Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și,cea a mahalalei(„Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghe-reta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”).Vara obișnuia să plece din București în căutarea motive-lor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de Pădure.Lucrări ca: „Fântâna de la Brebu”, „Moara de la poduri”,„Scrânciobul”, „Sălciile de la Chiajna”, toate realizate înculori pastelate ce absorb lumina albăstruie a cerului, darfără ca forma să se piardă sunt capodopere ale genului.Luchian acordă un loc important în arta sa și florilor,dându-le viață și strălucire în lucrări precum: „Anemo-ne”, „Cascada tăcută a culorilor”, „Scara cu flori”. O datăcu realizarea compoziției „Lăutul”, Luchian marchează onouă etapă în pictura românească.„Un tablou ca <Lăutul>, care prin valorile sale decorativepoate fi socotit un veritabil testament plastic, îl anunțădefapt pe Pallady și pe Tonitza, acesta din urmă și mulțialți adoptând tipul de expresie plastică folosit de Luchian...”—V. Florea

A pictat și autoportrete dar cel mai celebru este cel in-titulat „Un zugrav”, acesta impresionând prin patetismul

său.

• Anemone

• Lăutul

• Peisaj

• Safta florăreasa

• Alecu literatu

• Stefan Luchian - Colt din strHJYGYK

• Scara cu flori

• Un zugrav

3 Perioada interbelică

În perioada interbelică, arta românească cunoaște schim-bări majore. Chiar dacă ecourile cubismului și clasicis-mului modern stârnesc controverse, acestea sunt benefi-ce.

3.1 Pictura

Pictura românească interbelică are trei izvoare de pleca-re: lirismul grigorescian, ecourile curentelor noi în artaEuropeană și interpretarea modernă a tradiției populareși culte. Acestea se întrepătrund adesea dând naștere laelemente artistice moderne.„...Se poate constata că fiecare din artiști de seamă, de-ja afirmați în intervalul 1900-1916 cu viziuni înnoitoare- Ressu, Iser, Șirato, Tonitza, Pallady, Pătrașcu-își vorschimba maniera de a picta și viziunea după 1918 și încăbrusc.”—Amelia Pavel

În contrast cu arta occidentală, în România, nici avangar-da și nici modernitatea artiștilor noștri nu au negat în tota-litate tradiția, ea având continuitate de la Theodor Amanpână la sfârșitul perioadei interbelice.

3.1.1 Gheorghe Petrașcu (1872-1949)

Școlit la academiile de la București, München și Paris un-de face cunoștință cu ultimele noutăți în domeniul teh-nicii artistice, Gheorghe Petrașcu, deși apropiindu-se deopera lui Nicolae Grigorescu, ajunge să se deosebeascăde aceasta prin evoluția artei sale ce are un parcurs sigurspre perfecționism. Întors în București în 1901, artis-tul participă ca membru fondator la înființarea grupării„Tinerimea artistică”. Gheorghe Petrașcu abordează înlucrările sale o atmosferă sumbră, romantică, în care se

3.1 Pictura 7

folosește mult negru de aceea fiind numit „primul marepoet al nocturnului” din pictura românească. Petrașcu cași Grigorescu a abordat peisagistica dar, însă apropriindu-se mai mult peisajul urban. De aceea, el nu mai foloseșteelementul vegetal ci își îndreaptă atenția spre ziduri pen-tru că, pentru el, întreaga pictură este o zidărie. Pentruartist, culorile pun în evidență densitatea materiei „împie-trită asemenea magatelor”.„Petrașcu are omogenitatea subtilă și puternică amateriei,suculența tușei cu care surprinde dintr-o dată tonul, formași anvelopa”—Henri Focillon, critic francez

Petrașcu pictează și naturi moarte, dar acestea sunt alcă-tuite din lucruri vechi pe care și-a pus amprenta timpul.Interioarele pictate de el sunt la fel, uitate de vreme caniște naturi moarte supradimensionate, iar florile picta-te de acesta au un aspect pe care îl întâlnim și la ȘtefanLuchian.

3.1.2 Theodor Pallady (1871-1956)

Ca și Petrașcu, Theodor Pallady se formează la școlile dinParis în atelierele marilor pictori, având colegi pe Matis-se, Marquet, și Rouault. El preia elemente de inspirațieArt-Nouveau sau tendințe decorativiste din arta nabiști-lor și fovilor toate aceste tendințe Pallady le va armoni-za și va da naștere celei mai originale sinteze din picturaromânească. În 1942 pictează lucrarea „Autoportretul”,lucrare ce prezintă chipul hieratic al pictorului asemănatcu o icoană. Pallady având o personalitate cu structurăclasică se apropie de pictura lui Ingres și va admira operalui Leonardo. În evoluția artei sale ajunge treptat la unstil modern dar fără excese.„Până la 50 de ani pictura a fost aceea care m-a stăpânitpe mine; după ce am împlinit 50 de ani am izbutit s-osupun, și de atunci am fost eu acela care a stăpânit-o peea.”—Theodor Pallady

Pictura lui Pallady conține toate elementele de limbajplastic ale tabloului: linii, culori, forme, folosește desenulcu măiestrie dar și compoziția cromatică într-un stil de-săvârșit. Din punct de vedere cromatic, Pallady foloseștetonuri stinse de griuri îmbinate cu desene geometrice. Olucrare deosebită este „Pălăria și umbrela artistului” în ca-re artistul își demonstrează calitatea deosebită de coloristși în același timp de mare desenator.

3.1.3 Jean Al. Steriadi (1880-1956)

Ca alți pictori ai epocii, și Jean Al. Steriadi (1880-1956)parcurge același itinerariu pentru a se forma ca pictor de-săvârșit. În 1904 la Paris expune, la „Salonul de Toam-

nă” o pânză numită „Chivuțele din Piața Mare”. Întorsîn țară, intră în rândurile „tinerimii artistice” unde expunenumeroase tablouri exprimând portrete, compoziții, pei-saje, realizate riguros unele având chiar efect de clarobs-cur(„Hamali în port”). Având un rafinament și o culturăvizuală demnă de un artist modern, acesta realizează lu-crări deosebite cum ar fi: „Crapii”, „Natură moartă cu pi-pă și fructe” sau „Farfurie cu raci”. În peisajele sale suntimortalizate momente ale amiezii de vară cu aer încinsși lumină intensă. O importanță deosebită este acordatătehnicii gravurii, Steriadi fiind foarte pasionat de aceasta.

3.1.4 Nicolae Dărăscu (1883-1959)

Dărăscu după ce a terminat studiile la Paris se întoarceîn țară fiind un adept al neoimpresionismului dar în ace-lași timp apropiindu-se prin culoare de influență cezanni-ană și acceptând ecouri ale fovismului din acea perioa-dă. Dărăscu face parte din grupul pictorilor români cumar fi Grigorescu, Andreescu și Luchian datorită stiluluide pictură folosit. Preferă motivele acvatice, iar formelesale absorb lumina sau sunt învăluite de ceața unei zilemohorâte, având mereu o consistență observabilă. Își în-dreaptă atenția mai ales spre vederile panoramice ca înpeisajul bucureștean „Piața Teatrului Național pe ploa-ie”, aceasta fiind una din cele mai cunoscute lucrări alesale.

3.1.5 Nicolae Tonitza (1886-1940)

Nicolae Tonitza, fiind un admirator al lui Luchian, adoptăstilul acestuia, dar vine și cu influențe din pictura moder-nă, cu accente decorative, creându-și propriul său stil. În-ceputul său în pictură are o tentă expresionistă cu accentenarative pusă în evidență mai ales în desene. Tonitza areo operă vastă compusă din peisaje, portrete, naturi moar-te, interioare, sau nuduri ce exprimă un subtil lirism ca înportretul scriitorului „Gala Galaction”. În acest tablou seobservă forme aspre, colțuroase sugerând tragicul. Chiarși pe chipurile pure ai copiilor pictați de acesta se întreve-de o umbră de tristețe („Fetița pădurarului”, „Cătiușa Li-poveanca” sau „Fetița olandeză”). În picturile înfățișândnaturi moarte, Tonitza înfățișează obiecte de artă popu-lară și sporește luminozitatea culorilor. Tonitza nu estenumai pictor ci și un desăvârșit grafician, profesor pentruelevii săi printre care se număra și Corneliu Baba.

• Nicolae Tonitza Autoportret

• Irina

• Galaction

• Fetiţa pădurarului

• Grădina din Văleni

• Coadă la pâine

8 3 PERIOADA INTERBELICĂ

• Piaţa Sf. Spiridon

• Cătiuşa Lipoveanca

3.1.6 Iosif Iser (1881-1958)

Iosif Iser, un adept al expresionismului și al cubismului,este unul dintre pictorii români ai epocii ce va fi cel maimarcat de atmosfera artistică parisiană. Artistul aduceschimbări în arta românească fiind în contact cu cele mainoi manifestări artistice. Iser se inspiră din lumea țără-nească având contact cu universul dobrogean; el picteazăde nenumărate ori peisaje dar și chipuri umane încărcatede exotism. Compoziția „Familie de tătari” este o lucraredeosebită, cu elemente ale cubismului într-o notă moder-nistă. Această lucrare înfățișează personaje ce au o ten-tă tragică, această trăsătură fiind întâlnită în majoritateapicturilor sale.

3.1.7 Camil Ressu (1880-1962)

A studiat la școlile de arte frumoase din București și Iași,apoi de la München și Paris. Camil Ressu este inspiratde lumea satului, realizând compoziții încărcate de pito-resc și sentimentalism. Picturile sale oferă prospețimeși realism înfățișând țăranul român și lumea lui („Cosașodihnindu-se”, „Țărănci din Vlaici”). Studiind arta popu-lară, acesta își îmbogățește paleta coloristică renunțândla obișnuitele brunuri și griuri în favoarea unei cromaticipline de puritate.Pe lângă universul rural, Camil Ressu abordează și lumeacitadină a intelectualilor și artiștilor, realizând portretepline de lirism („Portretul de fetiță”,„Terasa Oteteleșea-nu”).

3.2 Sculptura

În prima jumătate a secolului XX, sculptura româneas-că va fi marcată de doi mari sculptori și anume DimitriePaciurea și Constantin Brâncuși.

3.2.1 Dimitrie Paciurea (1873-1932)

Numit și „Luchian al sculpturii românești”, Dimitrie Pa-ciurea aduce o notă de modernism în sculptura româneas-că. Paciurea a studiat la „Școala de Arte Frumoase dinBucurești” avându-l ca profesor peWladimir Hegel. Întreanii 1896 și 1900, el studiază la Paris, fiind impresionatde arta lui Rodin și luând contact și cu atmosfera Art-Nouveau-lui. „Gigantul” (1907), una din capodoperelesale, este destinată parcului Filaret, fiind singura coman-dă importantă care a primit-o după întoarcerea în țară.Paciurea se va împlini doar în portretistică realizând lu-crări ca „Himerele”. Acesta execută numeroase portreteale contemporanilor săi: Petrașcu, Luchian, Hașdeu, sau

Dimitrie Paciurea

Himera pământului de Dimitrie Paciurea

a unor personalități ale culturii universale: Spiru Haret,Beethoven, Tolstoi, Shakespeare.

3.2.2 Constantin Brâncuși (1876-1957)

Constantin Brâncuși, remarcat prin talentul său, frecven-tează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova,Școala de Belle-Arte din București apoi Școala de ArteFrumoase din Paris. Brâncuși se află la polul opus față dePaciurea, abordând alt stil în sculptură. El învață tehnicamodelajului în atelierul lui Rodin din Paris. Printre nu-meroase lucrări cum ar fi: „Portretul pictorului Dărăscu”,„Orgoliu”, „Supliciu”, „Rugăciunea”, „Sărutul”, „Cumin-

9

țenia pământului”.Unele lucrări sunt inspirate din stilistica artei bizantine(„Rugăciunea”). În cele două lucrări: „Sărutul” și „Cu-mințenia pământului”, Brâncuși renunță la modelaj folo-sind cioplitul în piatră pentru a da senzația unei lucrăriarhaice. În 1910, acesta începe să sculpteze în lemn,întorcându-se la tehnicile sculpturii din arta româneascăpopulară dar și din sculptura africană precum este sculp-tura numită „Pasărea măiastră”. În 1918 sculptează înlemn primele coloane, care vor căpăta formă definitivă în1938 sub forma „Coloanei fără sfârșit” făcând parte dinansamblul de la Târgu Jiu. Ansamblul de la Târgu Jiu afost realizat în memoria soldaților căzuți în primul răz-boi mondial. Traseul pe care sunt amplasate elementeleansamblului începe de la „Masa tăcerii”, se continuă cu„Poarta sărutului” reprezentând teritoriul iubirii, apoi bi-serica așezată pe același ax și se încheie cu „Coloana” casimbol al ascensiunii spirituale.

4 Bibliografie• Mihaela Buliga și Bogdan Panțu, Istoria Artei și Ar-hitecturii, pag. 121-147

5 Lectură suplimentară• Arta româneascǎ în secolul XIX, Ion Frunzetti, Edi-tura Meridiane, 1991

6 Legături externe• Arhitectura de factură romantică

• FOTO Cum s-a născut România modernă, 24 ianu-arie 2013, Doinel Tronaru, Adevărul

10 7 TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES

7 Text and image sources, contributors, and licenses

7.1 Text• Arta românească în secolele XIX și XX Source: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta%20rom%C3%A2neasc%C4%83%20%C3%AEn%

20secolele%20XIX%20%C8%99i%20XX?oldid=9017723 Contributors: Rebel, Remigiu, KlaudiuMihaila, Miehs, Strainubot, Cristi215,Rsocol, Minisarm, CommonsDelinker, Mycomp, Horia mar, Cerghizan Radu, Impy4ever, FeodorBezuhov, Gikü, Ark25, Moeng, Chent,SpunkyLepton, Nerissa-Marie, RsocolBot, Gdaniel111, XXN-bot, Mishu57, Trollguitarist și Anonymous: 14

7.2 Images• Fișier:Carol_Popp_de_Szathmary_-_Alexandru_Ioan_Cuza.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/af/

Carol_Popp_de_Szathmary_-_Alexandru_Ioan_Cuza.jpg License: Public domain Contributors: http://www.orasuliasi.ro/personalitati_iasi.html Original artist: Carol Popp de Szathmáry

• Fișier:Dimitrie_Paciurea.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Dimitrie_Paciurea.jpg License: Public do-main Contributors: http://www.ici.ro/romania/en/cultura/p_paciurea.html Original artist: Necunoscut. Photographer is unlisted at source.

• Fișier:Dimitrie_Paciurea_-_Himera_pamantului.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/06/Dimitrie_Paciurea_-_Himera_pamantului.jpg License: Public domain Contributors: Necunoscut Original artist: Dimitrie Paciurea

• Fișier:Ion_Negulici_-_Biserica_din_Campulung.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b9/Ion_Negulici_-_Biserica_din_Campulung.jpg License: Public domain Contributors: http://www.mnar.arts.ro/ro/galerii/lucrare-moderna.php?id_autor=163&id=21 Original artist: Ion Negulici

• Fișier:Niccolo_Livaditti_-_Familia_vornicului_Vasile_Alecsandri.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8e/Niccolo_Livaditti_-_Familia_vornicului_Vasile_Alecsandri.jpg License: Public domain Contributors: http://www.mnar.arts.ro/ro/galerii/lucrare-moderna.php?id_autor=165&id=29 Original artist: Nicolo Livaditti

• Fișier:Question_book-4.svg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/64/Question_book-4.svg License: CC-BY-SA-3.0 Contributors: Created from scratch in Adobe Illustrator. Originally based on Image:Question book.png created by User:Equazcion.Original artist: Tkgd2007

• Fișier:Revolutionary_Romania_by_C_D_Rosenthal.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9a/Revolutionary_Romania_by_C_D_Rosenthal.jpg License: Public domain Contributors: User:CristianChirita Original artist: ConstantinDaniel Rosenthal

• Fișier:Universitatea_L.jpg Source: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/a/a1/Universitatea_L.jpg License: ? Contributors:http://www1.pmb.ro/pmb/bucuresti/poze_bucuresti/foto%20vechi/universitatea_L.jpg Original artist:

7.3 Content license• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0