Armingenii De George CosbucPe cnd umbla Hristos prin arLind cuvntul su frumos,Ovreii toi i-au scos ocari crturari de-ai lor cercarPrilegi s piard pe Hristoc.Aa, -ntr-o noapte-ntunecatCnd vecinicul MntuitorDormea-ntr-o cas-ncretinat,Gsitu-l-au ovreii-ndati sfat fcut-au de omor.La miezul nopii aveau s vieLa casa unde el dormea -i, casa pentru ca s-o tie,Au pus ca semn i mrturien faa casei o nuia.Dar Dumnezeu, cel ce scoboari-n gndul cel mai nevdit,Nu las p-al su fiu s moar,Cci a rscumprrii oari vremea morii n-a sosit.i Dumnezeu orbit-a fireaOvreilor mpini la ru,nct s n-aib nicireaVrun chip de-a fptui pierireaNscutului din Dumnezeu.La miezul nopii-n gloat mareOvreii pe furi pornesc -Sunt mui ovreii de mirare,C ei la casa fiecareCa semn cte-o nuia zresc.- Dac-am pierdut i astzi prada,Cu greu putea-vom s-o gsim.Pornete-apoi rgnind grmada,Piernd-n zgomot toat stradaTcutului Ierusalim.Dar neputnd s mai gseascPe Christ ca s-l omoare-n somn,Pierdut-au noaptea dumneasci n-au putut s-ndeplineascPierirea venicului Domn.i dintr-acea zi-nainteRmas-a obicei, i spun,Ca pentru-aducerea-aminteDe noaptea mntuirii sfinteRomnii i-azi armingeni pun.