Arhim. Hieroteos Vlachos - O noapte în pustie

8/15/2019 Arhim. Hieroteos Vlachos - O noapte n pustie

1/91

Arhimandritului Hieroteos Vlachos, O noapte in pustie

1

Arhimandritului Hieroteos Vlachos

O noapte in pustie

Sf. Munte Athos

Prolog

Din inspiratia dragostei dumnezeiesti, n zilele noastre asistam la o renvierea dorului pentru teologia mistica si nvatatura Sfintilor Parinti, pentru nevointa,ascetism si rugaciunea nencetata a inimii.Cum se explica oare faptul ca n mijlocul tendintei de a pune pe om n centrullumii, se ivesc suflete ce tnjesc dupa adevarata viata n Hristos cautnd

perfectiunea unirea cu Dumnezeu, suflete care vor sa traiasca potrivit cu traditiaBisericii noastre si cu Sfintii Parinti? Aceasta este schimbarea dreptei CeluiPreanalt (Psalm 76, 10). Aceasta este lucrarea Sfntului Duh, Care vietuieste nvesnicie si Care alege si sfinteste sufletele n trupul lui Hristos sfnta,soborniceasca si apostoleasca noastra Biserica.

Dupa multe eforturi chinuitoare, devine din ce n ce mai clar n ziua de azica traditia Sfintilor Parinti nu este un lucru extravagant, ci o conditie esentiala

pentru un mod de viata cu adevarat ortodox. Si este o mare binecuvntare capreamilostivul nostru Stapn a sadit, n mijlocul Bisericii, raiul Gradinii MaiciiDomnului Sfntul Munte spre a renvia Biserica prin darul harului luiDumnezeu care se coboara la noi astazi, nentrerupt, prin traditia vie a SfintilorParinti.

Autorul acestei carti tnjeste dupa aceasta traditie. El traieste si munceste nlume, dar locuinta sa este n rai, raiul Sfntului Munte, arvuna mparatiei ce vasa vina.

Domnul, Care iubeste toata faptura omeneasca si care ne daruieste ceea ce

sufletul nostru doreste cu adevarat, a daruit si Arhimandritului Hieroteos Vlachos,harul de a ndragi viata duhovniceasca a Sfntului Munte si de a regasi nlauntrul


2/91


2

inimii sale emotia tainica a cuvintelor rugaciunii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul.

Stnd de vorba cu Sfintii Parinti a primit binecuvntarea lor, a ascultatcuvinte rostite din nemurire si din preaplinul inimii iar acum le ofera si fratilor sai.

Este un semn al dragostei Sfintilor Parinti pentru noi, dezvaluindu-ne

culmile vietii duhovnicesti si ncurajndu-ne sa nu fim sovaielnici n eforturilenoastre de a le ajunge, aratndu-ne n acelasi timp primii pasi pe care noi, ceinencercati trebuie sa-i facem.

Astfel aceasta lucrare nu prezinta doar starea cea desavrsita a rugaciunii, cine introduce si n stadiile sale cele mai de jos pentru ca si fratii nostri din lume sa o

poata practica, spre ntarirea sufleteasca si spre sfintirea lor. Cred ca prinbinecuvntarea Stapnei noastre, de Dumnezeu Nascatoare, care Ea nsasi a primitsi a trait plinatatea harului, aceasta carte se va dovedi de folos att autorului ct sicititorului. Nu mai este nevoie a spune ca o mai deasa citire a cartilor despre

rugaciunea lui Iisus, va naste n oameni o mai mare dorinta de a o practica.A Domnului Dumnezeului nostru, de la care primim atta bunatate sidesavrsire, sa fie slava n vecii vecilor.

Arhimandritul Gheorghe,Egumenul manastirii Sf. Grigorie,Sf. Munte Athos


3/91


3

Introducere

n paginile ce urmeaza prezint o discutie pe care am avut-o cu un staret la

Muntele Athos. Pe atunci nu ma gndeam ca va fi subiectul unei carti. Dar ntr-ozi, pe cnd ma pregateam sa citesc una din scrierile Sf. Maxim Marturisitorul, amauzit o voce dinlauntru ndemnndu-ma sa astern pe hrtie conversatia purtataatunci cu nteleptul calugar atonit. Si m-am supus acelei voci pe care, vamarturisesc, nu am mai auzit-o vreodata. Am nceput sa scriu dupa cum mi-a venitn minte. Aceasta este motivul pentru care ceea ce urmeaza este produsul a doarctorva ore de munca, si pentru aceasta mi cer iertare cititorilor. nainte de toate,as dori sa fac cteva precizari.

n primul rnd, aceasta carte n-ar trebui citita ca o povestire sau ca un basm,

ci mai degraba ca o nvatatura trimisa de Dumnezeu acelui ntelept atonit, care eraun purtator de Dumnezeu prin har. Cititorul ar trebui sa se opreasca din cnd ncnd sa se gndeasca, ba mai mult, sa se roage. S-ar putea chiar ca n unele locurisa aiba nevoie sa citeasca de doua ori.

n al doilea rnd, dialogul trebuie citit pastrnd n minte scopul pentru care afost scris, adica practicarea unei vieti de rugaciune. Ar trebui ca de ndata sa nehotarm a intra n ntunericul dumnezeiesc al rugaciunii lui Iisus, Sinaiul siTaborul unde l vom ntlni pe Dumnezeu. Chemarea numelui lui Iisus esteimediat urmata de prezenta Sa, pentru ca numele evoca o forma a prezentei Lui

Iisus (Paul Evdokimov). Aceasta idee urmeaza cuvintelor Domnului: unde suntdoi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor(Matei 18,20), la fel si cuvntului rostit de apostol De aceea, va fac cunoscut ca nimeni nu

poate sa zica Domnul este Iisus, dect n Duhul Sfnt (1 Corinteni 12, 3). Cndcineva rosteste rugaciunea lui Iisus, Sfntul Duh coboara, ca un nor pe MunteleTabor.

n al treilea rnd, cititorul n-ar trebui sa ncerce sa afle cine este monahul cucare am vorbit. S-ar putea sa nu reuseasca si rationamentele lui ar putea fi gresite.Acelui sfnt staret nu i-ar placea acest lucru.

n al patrulea rnd, cititorul ar putea fi impresionat de numarul mare decitate din Sfintii Parinti. Totusi, trebuie subliniat faptul ca Sfntul Duh, care alocuit si a lucrat n Sfintii Parinti, locuieste si lucreaza de asemenea n purureaveghetorii atoniti. Ei au, cu alte cuvinte, duhul parintilor si astfel pot fi ntotdeauna

patrunsi de nvataturile lor, fara prea multa truda si eforturi deosebite. Pe lngaaceasta, de multe ori n timpul discutiei, nteleptul pustnic, care s-a nvrednicit avedea pe Dumnezeu, si-a deschis cartile sale (Sf. Grigorie Palama, Sf. Simeon

Noul Teolog, Filocalia, etc.) pe care le pastra lnga el, comentnd multe pasaje.Dorinta mea arzatoare este sa existe cititori care sa fie ajutati sa practice

rugaciunea lui Iisus, rugaciune care a sfintit pe multi altii , pentru a putea fi si ei

sfintiti.


4/91


4

Ma simt dator sa-mi ndrept gndurile si spre preacuviosii calugari,imitatori ai dragostei dumnezeiesti care locuiesc n Muntele Athos, care au lasatlumea si traiesc adevarata lume, lumea transfigurata care l cunoaste pe DumnezeuCel Viu. Ei sunt marturisitorii contemporani ai lui Hristos, care s-au despartit deaceasta lume si care sunt de fapt morti fata de ea. Acesti sfinti barbati m-au

sprijinit si ajutat de multe ori, m-au hranit cu pinea lor; si eu, care sunt sarac, ledatorez att de mult. Sunt sarac. Dar, daca n-as fi luat chiar si aceasta putina hrana,as fi murit! Sunt flamnd, totusi traiesc prin harul lor, binecuvntarile si dragostealor.

Rndurile care urmeaza le sunt, astfel, dedicate acestor parinti care aucunoscut raiul n Sfntul Munte, ca recunostinta pentru marea lor dragoste nschimbul dragostei lor , si care au iubit patimas ntreita nevointa: cea materiala(saracia), cea duhovniceasca (smerenia si ascultarea) si cea a trupului (curatia);acestor parinti care au trait cu adevarat fericirile lui Dumnezeu; pentru ca,

devenind saraci cu duhul au ajuns bogati si devenind blnzi au mostenit pamntul;au plns si au fost mngiati; au fost milostivi si s-au miluit; au devenit curati cuinima si L-au vazut pe Dumnezeu n toata puterea Lui; au devenit facatori de pacesi s-au chemat fii ai lui Dumnezeu.

Oh, Sfinti Parinti, binecuvntati calugari si pustnici, noi, cei ce suntempacatosi, va marturisim pe voi binecuvntati, cei tineri pe cei batrni, fiii pe parinti,pacatosii pe sfinti (Sf. Nicodim Aghioritul).

Arhimandritul Hieroteos Vlachos.


5/91


5

Despre tacere, cuvntare si viata calugarilor

Sfntul Munte este un loc de taina unde tacerea, care este nsasi vesnicia,

vorbeste intens, caci tacerea este limbajul vietii viitoare. Precum sfintii ngeri au oputere mai presus de ratiune, pentru noi de neconceput, prin care ei si transmit uniialtora gnduri dumnezeiesti (Sfntul Vasile cel Mare), n acelasi fel ngerii

pamntesti care traiesc n Sfntul Munte si se ntrec cu cei ceresti si netrupesti ntraire si n rugaciune au alta putere pentru a transmite ceea ce traiesc. Si aceasta

putere este aceea a tacerii care, mai ales la Sfntul Munte, este cea mai elocventapredica, un ndemn tacut. Monahii de acolo nu vorbesc mult; traiesc tainele luiDumnezeu n tacere si se adncesc n apofatismul Ortodoxiei. Asculta glasul luiDumnezeu prin tacere si primesc virtute. Dupa Sfntul Simeon Noul Teolog

tacerea buzelor, nchiderea ochilor si asurzirea urechilor sunt pentru ncepatorii nviata duhovniceasca cea mai rapida cale de a ajunge la virtute.Tacerea calugarilor este ziditoare. n Pateric citim urmatoarele: Avva

Theofil arhiepiscopul s-a dus odata la Schit. Si adunndu-se fratii, au zis lui AvvaPamvo: zi vreun cuvnt episcopului, ca sa se foloseasca. Zis-a lor batrnul: daca nuse foloseste de tacerea mea nici de cuvntul meu nu poate sa se foloseasca.

Ar trebui sa mearga cineva la Sfntul Munte cu intentia de a fi zidit printacere. Pelerinului care stie cum sa asculte aceasta tacere, totul i va vorbi.Chipurile tacute ale calugarilor, pesterile pustnicilor, manastirile patrunse de

atmosfera de pocainta, natura nsasi precum si toate lucrurile nensufletite din jurulsau, vor povesti multe si i vor mpartasi nvataturi minunate. Acesta este felul ncare Sfntul Munte vorbeste n tacere.

Dar uneori vorbesc si atunci zidesc sufleteste, deoarece se fac pilde prinnsisi viata pe care o duc. Caci viata fara de cuvnt mai mult foloseste dectcuvntul fara viata. Viata si tacnd foloseste, iar cuvntul si strignd supara. Dardaca si cuvntul si viata se vor ntlni, fac o icoana a toata filosofia (Avva IsidorPelusiotul). Pentru ca Sfintii Parinti duc o viata sfnta si au devenit unelte aleSfntului Duh, trmbite mistice ale Sfintei Treimi, ale Iubirii, ale Cuvntului siale ntelepciunii nalta, n orice cuvinte s-ar exprima. Au cuvinte sa vorbeasca,deoarece faptele lor sunt din belsug. Si atunci cnd sunt ntrebati, ei rostesc acestecuvinte.

n Pateric, ntlnim foarte des urmatoarea cerere: Parinte, spune-mi uncuvnt sa ma mntui. Un cuvnt rostit din sufletul pustnicului ca de la DuhulSfnt, n limbajul pustiei, este considerat revelat si nendoielnic; si cel care l cere,l primeste ca pe un rod al harului, fara sa l explice n mintea sa. Acest cuvnt dela parintele nduhovnicit este de neaparata trebuinta pentru cel care l cere.Cuvntul vine dintr-un suflet ce este prieten al lui Dumnezeu, un suflet ranit deiubirea Sa, fiind rostit dupa masura setei celui care l cere. Precum Preasfnta

Maica a Domnului a zamislit pe Cuvntul lui Dumnezeu si a dat nastere lui HristosDumnezeu si Omul devenind din aceasta pricina, bucuria ntregii fapturi, n


6/91


6

acelasi fel parintii, datorita curateniei lor au zamislit cuvntul si l-au transmis celorcare nseteaza dupa el, facndu-li-se pricina de bucurie.

Au venit la Avva Fillic niste frati, care aveau cu ei ctiva mireni si i s-aurugat sa le spuna vreun cuvnt. Iar batrnul tacea. Si fiindca l rugau, le-a zis lor:Cuvnt voiti sa auziti? Si i-au zis: da Avvo. Deci a zis batrnul: acum nu este

cuvnt. Cnd ntrebau fratii pe batrni si faceau cele ce le ziceau lor, Dumnezeu leda cum sa graiasca. Dar acum, pentru ca ntreaba fara sa mplineasca ceea ce aud,Dumnezeu a ndepartat harul cuvntului Sau de la batrni. Si ei nu mai au ce sagraiasca, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Si auzind fratii acestea, au suspinat,zicnd: roaga-te pentru noi, Avvo!

Prin aceasta pilda se vadeste ca ntelepciunea este rodul harului. Harulmpodobeste oamenii curati si sfinti, si ntrupeaza cuvintele lor. Este clar deci, canaltimea cuvntului este pe masura nsetarii celui care l cere iar monahii stiu cumsa frnga si cele mai mpietrite inimi si sa le ntoarca spre Dumnezeu, chiar daca

folosesc un repros discret.Asadar, daca i ntrebi cu simplitate, cu smerenie si cu dorinta de a asculta,vei auzi licaririle harului. Sunt cuvinte simple, smerite, totusi pline dentelepciune si har, sunt cuvinte pline de duh.

n acest fel ei l imita pe Hristos, care este atotputernicul Logos al Tatalui sin acelasi timp ntruchiparea tacerii profunde. El a vorbit, dar de asemenea a pastrattacerea.

Miscarea lui Dumnezeu spre om este cu siguranta nu doar o revelare aCuvntului ci si o expresie a tacerii. Prin urmare miscarea omului spreDumnezeu, ca si spre aproapele sau ar trebui sa se distinga prin acestea doua. Tendrepti spre Sfntul Munte cu intentia de a fi nvatat mai mult prin tacere si mai

putin prin cuvnt.Monahii de la Sfntul Munte, pustnicii, aceste pasari cntatoare ale

desertului, traiesc viata la apogeul ei. Ei sunt deja n rai. Sunt cu adevaratpurtatori de Dumnezeu, traind viata lui Hristos n vase de lut, adica n trupuriistovite de nevointa si de slujirea aproapelui. n acesti monahi cineva ar puteavedea ndumnezeirea n fapta, ca sa spunem asa, si nu ndumnezeirea nvatatateoretic, de catre cel lipsit de experienta n ale teologisirii. Ei traiesc n acelasi timpsi credinta si faptele. Pentru ca, fara ndoiala, credinta fara fapte este o iluzie, dar

faptele fara credinta sunt idolatrie.Harul lui Dumnezeu, chipul lui Hristos, sunt ntiparite pe fetele lor batatorite

de vreme. Dansul sfintilor asceti fuge de ceea ce este mpotriva firii, arata ceeace este al firii si devine vrednic de darurile ce sunt mai presus de fire (Sf. NicodimAghioritul).

Cnd i privesti ai impresia ca sunt nefericiti si tristi. nsa atunci cndlinistea lor interioara se revarsa, te copleseste.

Acesti sfinti nevoitori sunt asemeni stavilarelor ce opresc apele. Dar cndstavilarul se rupe, apele si arata forta, inundnd mprejurimile. Cnd gura

pustnicului se deschide te inunda cu mireasma. Gurile monahilor sunt izvoaredin care se revarsa miere si apa vie. Ai putea crede ca vietile lor sunt fara valoare,dar ti vei da seama curnd ca acesti pustnici sunt copaci ce ajung sus la cer,


7/91


7

daruiti cu frunze ce aduc umbra, dndu-ti adapost si racorindu-te. Ti-i imaginezimbracati n rase, de neclintit din tacerea lor si nespalati datorita retinerii lor de laspalare (alousia). nsa foarte curnd i vezi ca plante nemuritoare rodind fructeminunate, crini vesnic nfloriti si de-a pururi nmiresmati, al caror parfum teumple de placere! Si toate acestea pentru ca Hristos, viata cea adevarata, traieste n

ei. Viata lor este ascunsa cu Hristos n Dumnezeu (Coloseni 3, 3)n fiecare calugar atonit care calca pe urmele Sfintilor Parinti si traiestepotrivit nvataturilor lor, poti distinge, daca porti n tine duhul lui Dumnezeu,mpreuna-lucrare a doua stari, n aparenta opuse: cea a mortii si cea a vietii. Viataizvoraste dintr-o moarte de zi cu zi, si moartea devine mai adnca daca te bucuri deviata. Cu ct sporeste moartea mortii (a pacatului), cu att este mai deplin traitaviata n Viata (ntru Hristos); si cu ct cineva traieste mai deplin Viata, cu attomoara moartea, pna acolo nct acela ajunge sa vada n sine nsusi nvierea sinaltarea lui Hristos. Adica este omort pacatul si se naste viata. Deci, s-ar putea

spune ca monahii se mbraca cu moartea si dobndesc Viata. Sfntul Pavel scriecatre Romani: Stiind ca Hristos, nviat din morti, nu mai moare. Moartea nu maiare stapnire asupra Lui. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna,iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu (Romani 6, 9-10).

Sfntul Nichita Stithatul scrie ca la fel se ntmpla cu omul sfnt, devenitasemeni lui Hristos, deoarece este mort si ngropat pentru lume, traind viata luiHristos: Cel ce a fost ridicat din moarte, a fost ridicat mpreuna cu Hristos. Dacael a fost ridicat cu Hristos prin cunoasterea Sa si moartea nemaiavnd stapnire

peste Hristos, atunci nici peste acela nu mai are stapnire moartea necunostintei.Astfel ca el nu mai traieste pentru trup si pentru lume, fiind mort fata demadularele sale si fata de grijile lumii, dar ntru el traieste Hristos, fiind sub legeaharului Sfntului Duh, iar nu sub legea carnii, adica el si-a oferit madularele sale caarme ale dreptatii lui Dumnezeu Tatal.

Chiar si n calugarii ajunsi la cele mai nalte stari de nduhovnicire seregaseste mpletirea dintre odihna si lucrare. Dupa Sfntul Maxim, ei traiesc unrepaus n vesnica miscare si o miscare neclintita.

Ramn n Hristos si se misca nencetat spre o ct mai desavrsita bucuriede El, deoarece Hristos este nestemata cea de mare pret. Sfntul Grigorie de Nyssalamureste acest lucru: Ciudat lucru este ca repaosul si miscarea pot sta la un loc.

Caci cel ce urca deloc nu sta, iar cel ce sta nu urca; dar aici urcarea este mplinitaprin a ramne n aceeasi stare, ntelegnd prin aceasta cu ct unul ramne statornicsi neclintit n bine, cu att strabate mai mult din calea virtutii. Adica ramnestatornic n bine, miscndu-se n acelasi timp. Se afla ntr-o continua miscare sitotusi ramne n Hristos. Este setea nencetata dupa Hristos, dar n acelasi timp sisatietatea dumnezeiasca. Un monah a spus odata: Ceva ciudat mi se ntmpla.Sunt nfometat si totusi ma simt satul. nsa pentru omul lui Dumnezeu acest lucrunu e deloc ciudat. Aceasta este desavrsita dar totusi nedesavrsita desavrsire acelui desavrsit de care vorbeste sfntul Ioan Scararul.

Viata calugarului devine necontenit viata Cuvntului lui Dumnezeu, viata luiHristos. Silindu-se calugarul vietuieste pe deplin vrstele lui Hristos. Hristos estentrupat n el, faptuieste minuni, ndura Patimile, nvie si Se nalta. Traind, de


8/91


8

aceea, n Hristos, ajunge nu doar la unificarea lumii sale interioare ci si a celei dinjurul sau. Trece peste toate deosebirile, ridicndu-se la o stare mai nalta dect ceade dinainte de Cadere devine asemeni lui Adam cel dinti. Sfntul Maximaminteste cele cinci deosebiri pe care Adam nu le-a nvins, pe cnd omul reusesteacum sa le depaseasca cu ajutorul lui Adam cel Nou, adica a lui Hristos. El poate

trece peste deosebirea dintre creat si necreat, dintre minte si simturi, cer si pamnt,rai si lume, dintre barbat si femeie. Trecnd-o pe ultima dintre ele, continua sa odepaseasca pe prima, cea dintre creat si necreat. Un sfnt al lui Dumnezeu sedaruieste pe sine ntreg si daruieste lumea ntreaga lui Dumnezeu, aratndu-se prinaceasta cel mai mare binefacator al firii omenesti.

La Sfntul Munte m-am apropiat odata de un astfel de staret (Gheron), unstaret care gusta deplinatatea nesfrsita a milostivului Dumnezeu. Locuind ntr-ocrapatura a pamntului, el a depasit toate tiparele acestei lumi. Nu exista cuvintecare sa-l poata descrie. Daca i spui ntelept, spui prea putin, numindu-l nebun nu

cuprinzi pe de-a-ntregul masura nebuniei sale pentru Hristos pur si simplu nu stiicum sa-l descrii. Pentru ca a iesit din masurile acestei lumi si se ndreapta spredepartarile vesniciei. Atinge dumnezeiescul foc si este pur si simplu n flacari,arznd acum de Lumina necreata. Ore ntregi, n timp ce vorbesti cu el, ai impresiaca va fi aprins si ca va fi mistuit. Crezi ca va dispare complet din fata ta precum

proorocul Ilie n carul cu foc. Chiar n momentul n care ti vorbeste, crezi ca se vaurca la cer, ca Domnul care, pe cnd i binecuvnta, S-a despartit de ei si S-analtat la cer (Luca 24, 51). Si totusi nu se ntmpla nimic din ceea ce ai crezut. Sentmpla altceva, ceva ce simti n timp ce-ti vorbeste despre lucruri privitoare laviata duhovniceasca. Este asemenea uimirii care i-a cuprins pe apostoli pemuntele Tabor. un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicnd:Acesta este Fiul Meu Cel iubit, n care am binevoit; pe Acesta ascultati-L si,auzind ucenicii au cazut cu fata la pamnt si s-au umplut de spaima. (Matei 17, 5-6).

n timp ce vorbeste, Duhul Sfnt coboara dintr-o data, nvaluindu-te,prinzndu-te. Te cuprinde teama, dar si dorinta de a ramne acolo. Ascultndcuvintele lui simple si linistite, ti amintesti de Hristos vorbind ucenicilor penaltimea unui munte sau ntr-o corabie, pe mare. Sfntul ti vorbeste ntr-adevar de

pe muntele theoriei (vederii lui Dumnezeu) si de pe marea vesniciei, dincolo de

lucrurile banale si omenesti, dincolo de ceea ce esti.

M-am apropiat de acest Gheron ntr-o zi. Stiam ca era un adevarat teolog.Nu avea cunoastere despre Dumnezeu, ci cunoasterea lui Dumnezeu, care esteneajunsa celor mai multi oameni! Caci cu adevarat munte naltat pieptis si greu deurcat este cunoasterea lui Dumnezeu. Si multimea poporului de-abia ajunge la

poalele ei. Doar Moise a fost n stare sa urce muntele vederii lui Dumnezeu. SiGheron era si el, asemeni lui Moise, unul care L-a vazut pe Dumnezeu.

La nceput m-am simtit stngaci. Despre ce as putea sa vorbesc cu el? Ce

aveam noi n comun? Eram noi pe aceeasi treapta? Noi ceilalti suntem la primulstadiu al filosofiei practice (curatirii), n timp ce el a trecut deja de lacontemplarea naturala (iluminarea mintii) la teologia mistica (cunoasterea lui


9/91


9

Dumnezeu) adica la cunoasterea vesnica. Noi suntem plini de patimi, n timp ce ele tronul aurit al mparatului. Noi nchipuim iadul, el e desfatarea Raiului.

Dar n timpul discutiei noastre pustnicul a cobort din naltimea sa si m-aridicat pe mine mai sus. S-a desertat pe sine si m-a mbogatit pe mine. Desi a fostodata bogat, a devenit sarac, ca sa pot fi si eu bogat prin saracia lui. Pentru ca

ntotdeauna unitatea presupune o miscare nspre exteriorul sinelui de ambele parti,acelasi lucru se ntmpla si n unirea cu Dumnezeu. Survine o miscare de laDumnezeu nspre om ca si o miscare de la om nspre Dumnezeu. Aceasta estetrasatura distinctiva a dragostei dumnezeiesti.

Teologii numesc dumnezeirea uneori forta erotica, alteori dragoste, sialteori ceea ce este dorit si iubit. Prin urmare, ca forta erotica si ca dragoste,divinul nsusi este subiect de miscare; si fiind ceea ce este dorit si iubit cuintensitate, atrage spre el tot ce este receptiv la aceasta forta si dragoste (Sf.Maxim Marturisitorul). Acelasi sfnt parinte spune mai departe: Aceasta dragoste

dumnezeiasca extatica i sileste pe cei ce iubesc sa nu-si apartina lor ci celor pecare i iubesc. Aceasta este aratata la cele de deasupra prin grija fata de cele de maijos, la cei ce se afla n aceeasi stare prin sprijinul pe care si-l dau unii altora si lacei mai de jos prin aceea ca sunt ntorsi mai nti de toate numai nspredumnezeire. Cu alte cuvinte Sfntul Maxim Marturisitorul arata o asezare desprecare Sfntul Dionisie Areopagitul spune: erosul dumnezeiesc este si extatic,nelasnd pe cei ndragostiti sa fie ai lor, ci ai celor de care sunt ndragostiti. Siarata pe cele superioare, purtatoare de grija pentru cele inferioare, si pe cele deacelasi grad sustinndu-se una pe alta, si pe cele inferioare ntr-o ntoarceredumnezeiasca spre cele dinti.

Voi pastra ntotdeauna n minte ba mai mult, n inima, fiecare minut al aceleiconversatii. Ceea ce urmeaza este prezentarea ntlnirii si a dialogului nostru.


10/91


10

Apus de soare n Muntele Athos

Soarele cobora spre vest. Diminetile n muntele Athos sunt nmiresmate,

fermecatoare. ntunericul noptii se mprastie n timp ce calugarii sunt laKatholikonul (biserica cea mare) Sfintelor Manastiri, cntnd Slava Tie, Celui cene-ai aratat noua lumina. S-ar putea spune ca cele ce alunga ntunericul suntvocile melodioase, rasunnd blnd si ritmul cald al clopotelor.

Dupa-amiezile la Athos sunt si ele linistite. O zi de stradanii a trecut sinoaptea si mprastie valul n care monahul va ascunde multe lupte, lacrimimbelsugate si multe nevointe duhovnicesti. Soarele cel vazut coboara spre asfintitdar Soarele Cel ce se afla n inimile nevoitorilor nu se stinge. n inimile lor cu totulcurate, neumbrite de norii patimilor si are locul o zi vesnic luminoasa. O, apusul

de soare la Athos! Apus plin de farmec, plin de har, nvaluit n liniste.Dupa vecernie unii monahi, miscndu-se ncet, cu capetele aplecate, ies dinKatholikonul Sfintelor Manastiri sau din micile capele ale schiturilor sa seodihneasca n aerul curat, asezndu-se pe o banca din piatra si meditnd asupradulcelui nume al lui Hristos. Vor si staruie sa-si nscrie n inimile lor literele de aurale rugaciunii. Sunt furat de aceste ceasuri de liniste, cnd pna si natura estecalma, cnd chiar si valurile marii abia se aud lovindu-se de stnci, cnd regelesoare zugraveste cerul n toate culorile. Natura la Athos are un farmec deosebit, datde rugaciune si de sfintenie. ntr-adevar, harul necreat patrunde prin suflet, n trup,

ntinzndu-se pna si la firea negnditoare si la ntreaga zidire. Aici nu se vedeceva salbatic, nici macar nu exista ceva salbatic, totul e linistit. La Athos toatezilele si noptile ard n rugaciune. Chiar si natura este mblnzita de glasurilefrumoase ale calugarilor, de sunetul clopotelor si de smerenie! Aici apa este mai

buna, aerul este mai blnd si adierea lui mai calda, nvaluindu-ne pe noi cei reci;pretutindenea vezi paduri ce se nalta dese, cu copaci vesnic verzi care ncntaprivirea; vezi maslini, vita-de-vie, dafini, mirt si tot felul de pomi. Nevointa tacuta,care pe unii i hraneste iar pe altii i desfata, a curatat acest pamnt de blestem(Eugen Boulgaris).

Nu ma simt atras n mod deosebit de catre natura. nsa la Sfntul Munteaceasta are un har deosebit. Ar putea sa o priveasca cineva cu ochii monahilor

purtatori de Dumnezeu si sa se lumineze. Ar putea sa o priveasca, contemplndu-onu cu ochii sau cu mintea ci cu inima nduhovnicita. Si inima stie cum sa iubeascasi sa aprecieze lucrurile. S-ar putea ca tacerea n plinatatea ei sa joace un rol foarteimportant, daca viata care este lipsita de temeri, datorita credintei sale nDumnezeu se misca din fire spre o ntelegere a creatiei lui Dumnezeu (Sf.Grigorie Palama).


11/91


11

Urcndu-mi propriul Tabor

Apus de soare la Athos n timp ce soarele se pregatea sa apuna, eu urcam

pregatindu-ma sa rasar! Apusul soarelui m-a gasit urcnd cu mare greutate opoteca strmta si abrupta spre rasarit! Saraci n credinta, gasim cu greu o bucurien astfel de urcusuri catre cei plini de credinta, care au purtat hotarrea lor eroicade a renunta la lume cu toate atractiile si placerile ei, si care au mbratisat nevointa.Urcam undeva pe partea de nord a Athosului. Voiam sa pun n practica cuvintelesfntului Ioan Hrisostom: Pna-ti este dorinta calda, ndreapta-te spre acesti ngerisi fa-o mai calda. Pentru ca vorbele omenesti nu vor putea sa-ti aprinda inima asacum o poate face vederea lucrurilor dumnezeiesti.

De-a dreapta si de-a stnga, se ridicau stnci impenetrabile cu vrfurile lor

ascutite, parca strapungnd cerul, precum o fac vocile si vietile locuitorilorSfntului Munte. Mergeam aplecat, cu rugaciunea lui Iisus pe buze, n inima,nlauntrul fiintei mele. Pentru ca acesta este felul n care ar trebui vizitat SfntulMunte, cu sentimentul unui simplu pelerin. La mica distanta de poteca, printrestnci, se puteau vedea case mici, chilii de pustnici. Unele dintre ele sunt n pesteri,altele ies putin nafara, si cnd le privesti ai senzatia ca vor cadea n mare.nlauntrul acestor grote traiesc albinele duhovnicesti, gatind mierea dulce a isihiei.Imnul pe care sfntul Nicodim l-a compus pentru parintii atoniti mi-a venit atuncin minte si am nceput sa-l cnt. O, albine alese de Dumnezeu, ce-si fac n grotele

si pesterile pamntului din Sfntul Munte chilii de ceara, pline de mierea cea maidulce a linistii..Chilii asemanatoare exista si n partea de sud a Muntelui, cunoscuta sub

numele de Karoulia. Acolo, spectacolul este incomparabil mai uimitor. Pesuprafata rosiatica a stncilor, care dau impresia ca sunt nvelite n rugina, multelocuinte atrna una de alta, n vrf, la o naltime ametitoare. Unele dintre ele sunt

pesteri cu intrarea nchisa de pereti, avnd doar o mica deschizatura. n alta parte, oproeminenta a stncii a dat posibilitatea unui pustnic curajos sa construiasca unparaclis ngust, una sau doua chilii si o gradina strmta din care o padure minunatade chiparosi a nflorit din solul adus din alt loc, dnd o imagine exotica peisajului.Culoarea pura n care sunt mbracate toate aceste locuri ascunse da impresia ca elearata ca niste cuiburi de pescarusi. Schimnicii comunica ntre ei prin poteci,invizibile de pe mare. Dar sa urci pe ele nseamna sa iei o hotarre foartendrazneata. Sunt multi dintre pustnici care n-au iesit din ograda strmta de ani dezile. De aceea n schiturile mai mari exista cimitire, iar n pesteri firide unde sunt

pastrate ramasitele fratilor; pe fruntea fiecarui craniu este nscris numele fratelui sidata mortii sale. (Photis Kontoglou).

Acesti pescarusi duhovnicesti, porumbeii raiului care l traiesc pe Dumnezeusi se nalta pna la al treilea cer, sunt raspnditi de o parte si de alta a stncilor.

Oricine urca poteca aceea strmta din partea de nord a Muntelui, pe care o urcam sieu la apus, observa acelasi spectacol. Si se nfioara. Simte harul lui Dumnezeu


12/91


12

racorindu-l si n acelasi timp mistuindu-l ca rugul aprins al lui Moise. i vin nminte imagini cu parinti naintasi, care au trecut prin acel loc si acum dorm n pacesi liniste, asteptnd vocea Arhanghelului anuntnd venirea Mirelui caruia vor fidaruiti spre nunta; incontestabil inima lui este departe de lume si de toate placerileei. Ei au luptat aici o viata ntreaga ca sa poata gasi pacea, si au aflat-o. Acum se

odihnesc n snul lui Avraam. Glasul lui Hristos, n-a murit ci doarme (Matei 9,26) suna ncet n aceste locuri izolate.Urcam cu gnduri si simtaminte deosebite. ntregul tinut era stapnit de

liniste. Foarte rar puteai auzi pasari salbatice zburnd pe deasupra si ciripind, sauchiar privighetori cntnd. Athosul hraneste privighetori multe si minunate (Sf.

Nicodim Aghioritul). Din cnd n cnd se putea auzi sunetul unor bubuiturinfundate. Mergnd, am ajuns la o casuta, unde am zarit un pustnic care ncerca sasparga o piatra.

Binecuvnteaza, Gheron, am spus.

Domnul sa te binecuvnteze, mi-a raspuns.Acesta este salutul la Muntele Athos. Cnd ceri binecuvntare, ti raspund:Domnul (sa te binecuvnteze). Cunosc foarte bine importanta lui Hristos pentruviata duhovniceasca. si cunosc, de asemenea propriile slabiciuni. Domnul estedorirea lor si locuinta lor adevarata. i repeta foarte des numele pentru ca traiesc n

prezenta Lui. El este Cel ce doarme cu ei, se trezeste cu ei, le ndulceste si lencnta inima prin mngierea Sfntului Duh.

Ce faci acolo, Gheron? ncerc, fiule, sa sparg bolovanul acesta ca sa fac un mic rezervor, sa adun

apa de ploaie, pentru a putea bea putin. Anul trecut am suferit mult de sete. Dar e o munca foarte grea! Cu att mai mult fara uneltele potrivite. Ce pot face? Trupul are nevoie de apa. Ma va ajuta Dumnezeu. Putem sa

nu avem nimic aici, n pustie, dar de putina apa este nevoie. Vino n chilie, sa obinecuvntezi pentru mine.

Eu, sa binecuvntez chilia celui binecuvntat, m-am gndit! Necuratitul sasfinteasca pe cel curat!

Am intrat n chilie ncet, cu mare grija. n chilia unui pustnic intri cu teama,ca ntr-un loc de taina. Era murdar, nengrijit. Dar acestea sunt lucruri faraimportanta pentru atletul lui Hristos. Cum sa gasesti timp pentru un astfel de lucru?

Mi-a adus apa si putin rahat, semne ale dragostei lui. ntr-adevar, n pustia aceeantelegi dragostea curata si sincera. ntreaga inima a monahului se regaseste pe tavaaceea mica cu putina apa si dulceata! El ti daruieste totul.

Ai venit din lume? Da. Cum e acolo?Aceasta e ntrebarea obisnuita pe care o auzi la Athos. De aceasta data,

totusi, este de mare importanta. Asta pentru ca cel ce a ntrebat a lasat lumea, ce sendreapta spre distrugere, acum cincizeci de ani si nu s-a mai ntors. Deci,

pustnicul stie foarte bine ce nseamna lumea. Este zidirea lui Dumnezeu dar nacelasi timp devine nselatoria celui rau. Nu l-a nselat diavolul pe Adam folosindlucrarea minilor Lui? Cti dintre noi nu patesc la fel?


13/91


13

Lumea, Gheron, s-a ndepartat de Dumnezeu. Nu-si mai aminteste de El,nici nu mai traieste dupa poruncile Lui. Bisericile sunt goale, n schimb toatelocurile diavolului sunt pline. Oamenii si-au parasit duhovnicii si au umplutspitalele de boli mintale.

Slujbele lor le aduc numai neliniste si toate grijile lor sunt lumesti. Azi avem

alegeri, mine guvernul cade, poimine mitinguri. Citesc doar ziare si suntindiferenti fata de Scriptura. Ore ntregi urmaresc filme inspirate de diavol, care iadorm, si nu nvata din Vietile Sfintilor

O, lumea aceasta nefericita, a raspuns pustnicul. E condusa de catrediavol. Zilnic aduce lucruri si ntmplari ca sa alunge amintirea lui Hristos dinmintea oamenilor. i face sa nu se mai uite la ei nsisi si sa nu le mai pese demizeria lor interioara.

i face mai interesati de altii de ct de ei nsisi. Aceasta este fuga de laDumnezeu si teama despre care ai vorbit mai devreme. Adam a pacatuit, s-a

ascuns, a fugit de la Dumnezeu si apoi au urmat toate suferintele. Acelasi lucru lfac si oamenii. Ma rog fierbinte pentru mntuirea ntregii lumi. Doamne IisuseHristoase, ai mila de mine si de lumea Ta. Toata noaptea ma rog ca Dumnezeu sa-si arate mila Sa catre lume. Aceasta este menirea noastra n aceste vremuri tulburi.Sortii cad asupra noastra sa devenim martiri.

Pustnicul mi-a mai spus si altele. De cte ori vizitezi Athosul auzi felulacesta de ntelepciune la fiecare pas. I-am multumit, am cerut binecuvntare, l-amrugat sa ma pomeneasca n rugaciunile sale si gnditor, am iesit din chilia care-ieste acum mormnt, dar din care va fi nviat n viata adevarata.


14/91


14

ntlnirea cu pustnicul

Mi-am continuat drumul spre naltimi, spre muntele schimbarii mele la fata.

Si n sfrsit, cu mare greu am ajuns la locul pe care doream sa-l vizitez. Am statputin afara sa ma racoresc.

Chilia unui pustnic, m-am gndit, nu este doar un loc de taina ci si un salasceresc. Cel ce salasluieste acolo si se ocupa cu isihia si rugaciunea este unApostol al lui Hristos. Sfntul Grigorie Palama spune aceasta ntr-una din omiliilecatre tesaloniceni, unde si-a luat ca pricina mprejurarea n care Sfntul ApostolToma nu s-a nvrednicit a-L vedea pe Hristos Cel nviat, nefiind cu ceilaltiApostoli n Duminica nvierii. Dar L-a vazut pe Domnul dupa opt zile, cnd erampreuna cu ceilalti Apostoli. Si spune Sfntul lui Dumnezeu: Duminica dupa

Sfnta Liturghie, ai grija sa gasesti pe cineva care urmeaza Apostolilor lui Hristossi ramne retras, n rugaciune tacuta, cntnd psalmi si dorindu-L pe Hristos. Dacal gasesti, intra n chilia lui cu credinta ca ntr-un loc sfnt, pentru ca are putereasfintitoare a Sfntului Duh. Si rami acolo ct mai mult, vorbeste cu el despreDumnezeu si cele ceresti si cu smerenie cere povatuire si ajutor prin

binecuvntarea lui. Atunci, Domnul Iisus va veni si la tine nevazut, asa cum a venitsi la Toma. El va da pace sufletului tau, ti va nmulti credinta, te va sprijini si te vanumara printre alesii mparatiei Cerurilor.

Urmnd povatuirea Sfntului, m-am apropiat de chilie privind-o ca pe un loc

tainic.nauntru am avut senzatia ca Gheron era un Apostol al lui Hristos, care L-avazut deja pe Mntuitorul si era n lacasurile Ierusalimului Ceresc. Asa nct adevenit dumnezeu dupa har si este partas energiilor necreate ale lui Dumnezeu,avnd tot ceea ce are Dumnezeu, nafara de Fiinta Sa. Toate cele ale luiDumnezeu le are cel ndumnezeit prin har, fara numai Fiinta Sa (Sf. GrigoriePalama). Cum as putea sa-l vad altfel daca Dumnezeu vorbeste despre el n acestfel, prin Sfntul Grigorie ? Am vrut, asemeni lui Toma sa-L vad pe Hristos, deaceea am hotart sa ma apropii de el cu smerenie si pocainta si sa mplinesc oricemi-ar fi spus. Dupa cum si va da seama si cititorul, datorita acestei discutii despreDumnezeu si lucrurile ceresti, am simtit o pace adnca revarsndu-se n sufletulmeu

Am batut la usa colibei sale. O liniste nesfrsita domnea acolo, lucru ce m-anfricosat putin. S-au auzit niste pasi marunti. Usa s-a deschis tacut si unul dinucenici s-a ivit n fata mea.

Binecuvntati ! Domnul ! As vrea, daca se poate, sa-l vad pe Gheron. E ocupat?

Trebuie sa fi foarte discret atunci cnd vizitezi un pustnic. S-ar putea sa-lntrerupi din rugaciune. Ar putea fi n rapire dumnezeiasca, pe Muntele Tabor, si tu


15/91


15

l-ai aduce napoi n lumea zgomotoasa. Ar fi cel mai mare rau pe care i l-ai puteaface. N-ar fi necajit daca l-ai insulta, ci daca l-ai aduce jos de pe munte. Dar nacelasi timp ar fi cel mai bun lucru ce l-ai putea face pentru tine, caci te-ar umplede mireasma dumnezeiasca! Stralucirea pe care a dobndit-o te va orbi. Se naltadin rugaciune arznd (Sf. Grigorie Palama) la fel cum ardea si Moise cnd a

cobort de pe Sinai, iar israelitii nu l-au putut privi, pentru ca era asemeni fieruluidupa ce se scoate din foc. Traiesti o scnteie de nemurire. Sa ntreb, a raspuns ucenicul. S-a ntors dupa cteva minute. Gheron e bolnav, dar se va ridica sa te primeasca. Sa intram, daca doresti.

Am stat putin cu acest monah tnar. Am fost miscat de prezenta lui n acel locaspru, de viata si tineretea lui n chilia aceea saracacioasa. Nu-l stiam, dar amsimtit admiratie pentru el.

Sunteti multi aici? Am ntrebat. Gheron si trei ucenici ai lui.

Am vrut sa discut cteva lucruri ce ma preocupa. De aceea am venit nlocul acesta singuratic. E bine ca ai facut asa. Cu astfel de gnduri ar trebui sa vina pelerinii aici!

Unii vin doar din simpla curiozitate. Vin sa-l vada pe Gheron n persoana, si apoise mndresc ca l-au vazut. Acestia l obosesc foarte mult. i simte ca pe nistevizitatori la gradina zoologica, ca pe niste turisti. Asa ca e bine pentru tine sa-lntrebi de cele duhovnicesti si sa-i spui ce te framnta. Si trebuie sa stii ca nu veiasculta vorbe goale. El vorbeste din experienta.

Gheron traieste aceste lucruri si vorbeste despre unele dintre ele celor ce-lviziteaza, pentru a-i ajuta.

Abia am terminat ca Parintele a aparut naintea mea. A fost ca soarelerasarind brusc! Ca primavara ce revarsa bucurie. Ca o lumnare n ntuneric! Barbaalba i se revarsa ca o cascada pe fata. Ochii lui patrunzatori, stralucitori, luminau.Rar am vazut astfel de ochi transfigurati.

Sfntul Grigorie Palama spune ca Apostolilor, nainte de a vedea LuminaNecreata de pe Tabor, ochii le-au fost schimbati prin puterea Sfntului Duh, pentrua o putea vedea: ntelegi? n fata acelei lumini orbi sunt ochii celor ce vad dupafire. Asadar nici nu va simti acea lumina nici nu o va vedea privirea simpla, ci doarschimbata prin puterea Sfntului Duh. Aceia au fost schimbati si aceasta

schimbare, care nu a fost desavrsita, ci a fost cea pe care a putut sa o ia fireanoastra muritoare, au primit-o de la Dumnezeu, prin unirea cu Cuvntul.

Si acest Parinte, care adeseori a vazut lumina Taborului, avea privireatransfigurata de aceasta experienta, schimbarea fiind evidenta si binecuvntata.

Binecuvntati, am spus, aplecndu-ma sa-i sarut mna ce purta urmelemultor nevointe. Dar el s-a aplecat mai jos si a fost primul care mi-a sarutat mna.Am ramas socat.

Dar, parinte, de ce mi-ai facut asta mie, unui nevrednic slujitor al luiDumnezeu, unul din turma?

Ah, tu esti preot si ai harul lui Dumnezeu. Ce am eu mai mult dect tine?


16/91


16

Noi, cei ce traim n aceasta lume slaba suntem plini de pacate, n timp cetu, n pustie, te bucuri de harul lui Dumnezeu. Te-ai facut tronul Sau aurit,heruvimul arzator.

Scripturile sunt ntreit scrise nlauntrul inimii tale, astfel ca tu ai mintea luiHristos si ai devenit salasul viu al lui Hristos n duh (Sf. Grigorie Teologul). De

ce mi-ai facut aceasta?Ma plngeam de parca as fi fost coplesit. Si ntr-adevar eram covrsit desfintenia si de smerenia sa. Adeseori suntem mai adnc miscati de smerenia cuivadect de spusele sale! Dragostea lui este mai suparatoare dect criticile sale!

mi pare ca nu cunosti felul n care gndim n pustie, a spus, plecndu-sicapul. Una dintre caracteristicile isihiei este constientizarea pacatului. Cel cevegheaza asupra lui nsusi n fiecare zi, vede asemenea stari pacatoase, asemeneaispite ale diavolului nlauntrul sau, nct se simte cu adevarat cel mai rau dintre

pacatosi. Crede-ma parinte, oricine intra n chilia mea este mai sfnt dect mine.

Este un nger al lui Dumnezeu.N-am spus nimic. M-a prins de mna si, calauzindu-ma cu mare dragosteca si cum as fi fost orb, m-a dus nspre paraclis. M-am simtit n acel moment ca unnevazator n fata luminii arzatoare a soarelui, neputincios n fata unui urias, uncopilas n fata unui batrn ntelept! Prima lui fapta a fost preludiul alteia care avenit putin mai trziu. Ct de sigur m-am simtit cu el! Ce har negrait! Chiar siacum i simt mna calda!

Am pasit prin doua usi joase, unde trebuie sa te apleci ca sa poti trece. Totulaici e plin de smerenie. n chilia unui pustnic ar trebui sa intri ntotdeauna aplecat.Ar trebui sa uiti cine ai fost sau cine esti. Aici nu este loc pentru oamenii egoisti,care cred despre ei ca sunt cineva. Am ajuns ntr-un mic paraclis. M-a dus sa manchin la icoanele de pe iconostas si naintea Sfintei Mese din Sfntul Altar, n timpce el aprindea candelele, cntnd troparul sfntului caruia i era nchinata biserica.

Primul lucru pe care ti-l vor spune, n oricare manastire sau schit intri, estesa te nchini la icoanele bisericii si primul semn de prietenie este sa-ti dea SfinteleMoaste sa te nchini. Ele sunt cel mai important lucru ntr-o coliba saraca. Ombogatesc! Moastele Sfintilor, care sunt pastrate cu att de mult respect arata lipsasfintilor din lume dar si prezenta lor prin har. Cnd sufletul Sfntului parasestetrupul si si atinge desavrsirea, ntreg trupul primeste harul dumnezeiesc. Asa se

explica minunile sfintelor moaste si mireasma lor. n acest mic paraclis, Gheron siucenicii lui simt bunatatea lui Dumnezeu si sunt partasi Cinei celei de Taina.

Mai trziu m-a dus ntr-un loc care, mi-a spus, era camera lui de zi. Acoloerau cteva scaunele si cteva carti ale Sfintilor Parinti: Filocalia, ScrierileParintilor pustiei, Sfntul Isaac Sirul, Sfntul Efrem Sirul, Sfntul Grigorie Palama,etc.

Ne-am asezat pe doua scaunele. M-a chemat sa vin lnga el, si apoi a fostcuprins de tacere. Evident se ruga la Dumnezeu sa ma lumineze pentru a ma puteavedea pe mine nsumi, dar sa-l lumineze si pe el pentru a putea spune ceea ce era

nevoie.


17/91


17

Convorbire cu Gheron despre rugaciunea lui Iisus

Parinte, am nceput cu o voce joasa, n ultima vreme ma simt cuprins de odorinta puternica, sadita de Dumnezeu, cred, de a fi curatit. Vad patimile luptndu-

se nlauntrul meu, vad cum inima mea este ca o jungla ce hraneste multe fiare,stapnita de diavol, care-si face toate poftele. Vreau sa ma eliberez de aceasta starenspaimntatoare. As vrea sa-i daruiesc sufletul meu doar lui Dumnezeu, as dori sama lumineze. Vicleanul diavol l-a chinuit destula vreme.

Asa ca vreau sa fiu curatit dar nu stiu cum. Ma auzi, Gheron? Vreau sa fiucuratit! Arata-mi cum! Sunt gata sa ascult fara crcnire orice mi-ai spune!

Am nceput ncet, dar am ajuns sa strig si sa plng. Ultimele mele cuvinte s-ar putea sa fi sunat ca tunetul n urechile pustnicului, att de puternice au fost! A

pastrat o vreme tacere. M-a privit cu multa dragoste; numai monahii au acest fel de

dragoste si stiu cum sa o arate. Mi-a dat impresia ca nu trebuia sa ma tulbureaceasta grija, caci era binecuvntata. Este vadit, a spus, ca atunci cnd traim o astfel de stare Duhul Sfnt se

salasluieste si lucreaza nlauntrul nostru. Asa facem primii pasi pe calea vederii luiDumnezeu (theoria). Daca vederea desavrsita a luminii necreate este onemaipomenita ncntare pentru suflet, pocainta si constientizarea pacatosenieinoastre este pentru el mistuirea focului. Pocainta si dorinta de curatire asufletului de patimi este o clipa de har. Numai cnd harul intra nlauntrul nostru

putem vedea mizeria, ne putem da seama ct de departe suntem de Dumnezeu si

luptam sa ne unim cu el. Noi nu putem avea aceste gnduri si aceste dorinte dacaharul lui Dumnezeu nu ne cerceteaza.Era un ndrumator ntelept, un duhovnic experimentat, un om cu adevarat

plin de har. Stia, asemeni celui mai bun doctor, cum sa te linisteasca, sa-tidaruiasca pace, sa-ti dea o doctorie linistitoare, nu pentru ca sa te lase multumit negoismul tau, ci ca sa te dezlege de el, sa te vindece.

Odata lamurit acest lucru, a spus el mai departe, trebuie sa-ti arat unelemijloace sau, mai bine zis, cel mai simplu mijloc. Sa nu crezi cumva ca am sa tempovarez cu lucruri foarte grele. Rugaciunea lui Iisus, Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul, strigatul nencetat spreDumnezeu Mntuitorul nostru, ne curata sufletul. Toata mntuirea noastra sesprijina pe chemarea lui Iisus si unirea cu El. Sa-L chemam si El ne va vindeca

prin venirea Lui. Sa gemem ca un om bolnav si El, ca un doctor, va veni iubitor najutorul nostru. Sa strigam ca cel ce a cazut ntre tlhari si Bunul Samarinean vaveni sa ne curete ranile si sa ne calauzeasca spre han, adica spre vederea luminii(theoria) care ne mistuie ntreaga fiinta.

Cnd Dumnezeu coboara n inima noastra, El biruie diavolul si curatarautatile pe care acesta le-a facut. Biruinta asupra diavolului este, de aceea, biruintalui Hristos n noi. Sa facem ceea ce tine de partea omeneasca, adica sa-L chemam

pe Hristos, si El va face ceea ce tine de partea dumnezeiasca, va birui asupradiavolului si l va izgoni. Asadar sa nu urmarim sa facem noi nsine cele


18/91


18

dumnezeiesti si sa ne asteptam ca Dumnezeu sa le faca pe cele omenesti. Trebuiesa ntelegem bine acest lucru, noi facem cele omenesti, rugaciunea lui Iisus, siDumnezeu cele dumnezeiesti, adica mntuirea noastra. ntreaga lucrare a Bisericiieste colaborarea dintre divin si uman.

I. Semnificatia rugaciunii lui Iisus

Daca am nteles bine, omul biruieste mai ales prin nevointa, priveghere sirugaciunea lui Iisus. Permite-mi totusi o ntrebare. Nu o pun pentru ca sunt deacord cu ea, ci pentru ca aud multe obiectii despre rugaciunea lui Iisus. Se spune carugaciunea lui Iisus si felul n care este practicata este o yoga crestina si este legatade prototipurile religiilor orientale. Ce parere ai despre aceasta?

Se pare ca cei ce spun asta sunt complet ignoranti fata de starea dedeplinatate a harului din Biserica noastra, si pe care noi l primim prin rugaciunealui Iisus. Ei nu l-au trait, de aceea nu l cunosc. Deci n-ar trebui sa-i acuze pe cei cel-au cunoscut. Sustinnd acestea hulesc si mpotriva Sfintilor Parinti. Multi dintreParinti au luptat pentru rugaciunea lui Iisus si au sustinut cu tarie nsemnatatea ei.Atunci? Au cazut ei n greseala? A gresit Sfntul Grigorie Palama? Ei suntindiferenti chiar si fata de Sfnta Scriptura.

Orbii au rostit cuvintele: Fiul lui David, ai mila de noi (Matei 20, 30), ceeace nseamna Iisuse, ai mila de noi si le-a fost redata vederea; leprosii au spus-o si

s-au vindecat de lepra lor (Luca 4, 27) etc. Rugaciunea Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul are doua puncte de sprijin:cel dogmatic recunoasterea Dumnezeirii lui Hristos, si cel de cerere rugaciunea

pentru mntuirea noastra. Cu alte cuvinte marturisirea credintei n Hristos estelegata de marturisirea neputintei noastre de a fi mntuiti doar prin puterea noastra.Aceasta spune totul, si ntreaga lupta a crestinului si are temelia pe aceste doualucruri: credinta n Hristos si cunostinta pacatoseniei noastre. Astfel, rugaciunea luiIisus arata n cteva cuvinte toata stradania credinciosului si sintetizeaza ntreaganvatatura dogmatica a Bisericii noastre Ortodoxe.

Noi atingem aceasta ndoita cunoastere prin rugaciunea lui Iisus. SfntulMaxim arata ca patima mndriei sta n a nu lua n seama doua lucruri: a nu lua nseama puterea dumnezeiasca si slabiciunea omeneasca. Si aceasta dublanesocotinta da nastere unei minti dezordonate. Prin urmare, cel mndru esteomul nesocotintei, n timp ce dimpotriva, cel smerit este omul ndoitei cunoasteri.Ultimul si cunoaste propria slabiciune si puterea lui Hristos. Asadar, prinrugaciunea lui Iisus, noi cunoastem si marturisim puterea lui Hristos (Doamne,Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu) ca si propria noastra slabiciune (miluieste-ma

pe mine, pacatosul). Atingem n acest fel starea binecuvntata a smereniei. Undeeste smerenia este si harul lui Hristos, si acest har este mparatia Cerurilor. Vezi

atunci valoarea rugaciunii lui Iisus? Vezi ca putem cstiga mparatia Cerurilor prinputerea ei?


19/91


19

Stiu, Gheron, ca o conditie de capati a nvataturii ortodoxe este aceea dea nu desparti niciodata pe Hristos de celelalte persoane ale Sfintei Treimi. Dinacest motiv adeseori chemam si preaslavim Sfnta Treime n toate rugaciunilerostite n taina de preot ca si n ecfonisurile acestora din timpul Sfintei Liturghii:Ca tie se cuvine slava, cinste si nchinaciune, Tatalui si Fiului si Sfntului Duh

acum si pururea, Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea luiDumnezeu Tatal si mpartasirea Sfntului Duh sa fie cu voi, cu toti etc. Ma ntrebdaca nu cumva rugaciunea lui Iisus, care se refera doar la a doua Persoana a SfinteiTreimi, cade de la aceasta nvatatura dreapta.

n nici un caz, si ti voi explica mai departe de ce. Rugaciunea se numesterugaciunea lui Iisus dar se ntemeiaza pe o baza trinitara. Mai mult dect attHristos, fiind unul din Sfnta Treime nu exista niciodata fara Tatal si SfntulDuh si alcatuieste, mpreuna cu celelalte Persoane, Treimea cea de o fiinta sinedespartita. Hristologia este strns legata de Triadologie.

Dar sa ma ntorc la problema rugaciunii lui Iisus. Tatal ceresc i-a poruncitprin nger lui Iosif sa-L numeasca pe Hristos, Iisus si vei chema numele Lui:Iisus(Matei 1, 21). Iosif, ascultnd Tatalui, L-a numit pe Fiul PreasfinteiFecioare, Iisus. Mergnd mai departe, potrivit Sfntului Duh care l-a luminat peSfntul Apostol Pavel, nimeni nu poate sa zica Domn este Iisus dect n SfntulDuh (Corinteni 12, 3). Rostind deci, rugaciunea Doamne Iisuse Hristoase, Fiullui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul l recunoastem pe Tatal si isuntem supusi Lui. Ba, mai mult, simtim lucrarea si mpartasirea Sfntului Duh.

Parintii, luminati de Sfntul Duh ne-au spus ca Tatal prin Fiul n SfntulDuh, savrseste toate. ntreaga Sfnta Treime a creat lumea si a facut omul, siiarasi ntreaga Sfnta Treime a re-creat omul si lumea. Tatal a binevoit, CuvntulS-a ntrupat. Si S-a ntrupat de la Duhul Sfnt. Altfel spus, ntruparea luiHristos s-a facut din vointa Tatalui si prin lucrarea Sfntului Duh. Din acestmotiv spunem ca mntuirea omului si dobndirea darurilor dumnezeiesti sunt faptecomune Sfintei Treimi. Asculta ce spun Sfintii Parinti despre aceasta.

Sfntul Simeon Noul Teolog scrie ca Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu este usamntuirii potrivit cuvintelor Sale: Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se vamntui, si va intra si va iesi si pasune va afla (Ioan 10, 9). Daca Hristos este Usa,Tatal este casa. n casa Tatalui Meu multe locasuri sunt (Ioan 14, 2). Asa ca

intram la Tatal prin Hristos. Si pentru a deschide usa (care este Hristos) avemnevoie de cheie, care este Sfntul Duh, caci cunoastem Adevarul, care este Hristos,

prin lucrarea Sfntului Duh. Tatal a trimis pe Fiul n lume, Fiul si Cuvntul luiDumnezeu l descopera pe Tatal si Sfntul Duh, care purcede din Tatal si estetrimis prin Fiul, zamisleste pe Hristos n inimile noastre! l cunoastem deci, peTatal prin Fiul n Sfntul Duh.

Sfntul Maxim vorbeste adeseori n operele sale despre ntruparile misticeale Cuvntului. El scrie ca, precum cuvintele Legii si ale profetilor au fostnaintemergatorii venirii n trup a Cuvntului, n acelasi fel Fiul si Cuvntul lui

Dumnezeu, ntrupat fiind a devenit naintemergatorul prezentei lui n Duh,nvatnd sufletele prin cuvintele Sale, astfel ca ele sa fie n stare sa primeascaprezenta Lui dumnezeiasca. Cu alte cuvinte Hristos trebuie sa se ntrupeze


20/91


20

nlauntrul nostru, noi neputnd altfel vedea slava Sa n Ceruri. ntruparea luiHristos n noi este plinita prin bunavointa Tatalui si prin lucrarea Sfntului Duh.Vezi cum este exprimata mpreuna lucrarea Sfintei Treimi, cum primim simarturisim marea taina ca Domnul ni s-a descoperit prin ntruparea Sa? Acela caredupa toate acestea neaga si nu primeste rugaciunea lui Iisus face o mare greseala.

El neaga Sfnta Treime. Nu se supune Tatalui si nu primeste luminarea SfntuluiDuh, asadar nu are adevarata mpartasire cu Hristos. Deci trebuie sa se ntrebe dacaeste cu adevarat crestin sau nu.

As dori sa-mi explici mai n amanunt ceea ce spuneai mai devreme,diferentele ntre rugaciunea lui Iisus si yoga, si sa-mi arati n ce constasuperioritatea ei asupra religiilor orientale.

Subiectul este foarte larg, fiule, si s-ar putea spune multe lucruri peaceasta tema. Din ce am spus mai nainte, se disting urmatoarele:

n primul rnd, n rugaciunea lui Iisus se regaseste credinta n Dumnezeu,

Care a creat lumea si Care o conduce si o iubeste. Este un Parinte iubitor care aregrija sa mntuiasca zidirea Lui. Mntuirea se obtine n Dumnezeu. Din acestmotiv, atunci cnd ne rugam l imploram zicnd: miluieste-ma! Auto-rascumpararea si auto-ndumnezeirea sunt departe de lucratorul rugaciunii mintii,

pentru ca acesta este pacatul lui Adam, pacatul Caderii. El a vrut sa devinadumnezeu nafara a ceea ce Dumnezeu a hotart pentru el. Mntuirea nu esteobtinuta prin noi nsine si nu vine din noi nsine, asa cum pretind sistemelefilosofice omenesti, ci este atinsa n Dumnezeu.

n al doilea rnd noi nu luptam sa ntlnim un Dumnezeu impersonal prinrugaciunea lui Iisus. Nu ne cautam naltarea spre nimicul absolut. Rugaciuneanoastra se ndreapta spre Dumnezeul personal, Dumnezeul-Om Iisus, de aceeaspunem Doamne Iisuse, Fiul lui Dumnezeu. Firea dumnezeiasca si ceaomeneasca se ntlnesc n Hristos, cu alte cuvinte ntru El locuieste, trupeste, toata

plinatatea Dumnezeirii (Coloseni 2, 9). Asadar, n monahismul ortodoxantropologia si soteriologia, adica nvatatura despre om si cea despre mntuirea lui,sunt strns legate de hristologie. Noi l iubim pe Hristos si i pazim poruncile.Acordam mare importanta acestui aspect. Staruim n pazirea poruncilor lui Hristos.El nsusi a spus: Daca ma iubiti, paziti poruncile mele (Ioan 14, 15). Iubindu-L

pe Hristos si pazindu-I poruncile suntem uniti cu ntreaga Sfnta Treime.

n al treilea rnd, prin rugaciunea nencetata nu atingem o stare de mndrie.Sistemele filosofice pe care le-ai amintit mai nainte sunt stapnite de mndrie.Prin rugaciunea lui Iisus, noi ajungem la binecuvntata stare de smerenie. Spunemmiluieste-ma si ne consideram cei mai rai dintre toti. Nu dispretuim pe nici unuldintre fratii nostri. Cel ce lucreaza rugaciunea lui Iisus este strain de orice mndrie,iar oricine e mndru este nebun.

n al patrulea rnd mntuirea, dupa cum am spus, nu este o notiune abstractaci unire cu Dumnezeu, cu Sfnta Treime n persoana Domnului nostru IisusHristos. Dar aceasta unire nu sterge latura omeneasca. Nu suntem integrati, din

moment ce si noi nsine suntem persoane.n al cincilea rnd, pe masura ce sporeste rugaciunea ajungem la putinta de adeosebi nselatoria. Putem vedea si distinge miscarile diavolului, dar n acelasi


21/91


21

timp si lucrarea lui Hristos. Recunoastem duhul nselaciunii, care de multe ori seschimba chiar si ntr-un nger de lumina. Distingem, deci binele de rau, necreatulde creat.

n al saselea rnd, lupta pentru rugaciunea lui Iisus este legata de curatireasufletului si trupului de nrurrile stricacioase ale patimilor. Nu tintim a atinge

apatia stoicilor, ci ne straduim sa ajungem starea de nepatimire lucratoare, adica nudorim mortificarea patimilor ci transformarea lor. Fara nepatimire nimeni nu poateiubi pe Dumnezeu si nu poate fi mntuit. Dar, din cauza ca aceasta dragoste a fost

pervertita si deformata, noi ne straduim pentru transformarea ei. Luptam saschimbam starile pervertite create nlauntrul nostru de catre diavol. Nu putem fimntuiti fara acest razboi personal care este realizat cu ajutorul harului lui Hristos.Dupa Sfntul Maxim Marturisitorul, priceperea duhovniceasca fara curatireainimii este teologia diavolilor.

n al saptelea rnd, prin rugaciunea lui Iisus noi nu ncercam sa calauzim

mintea spre nimicul absolut ci sa o ntoarcem spre inima si sa coborm harul LuiDumnezeu n suflet, de unde se va raspndi n tot trupul.mparatia lui Dumnezeu este nlauntrul vostru (Luca 17, 21). Dupa cum

nvata Biserica, nu trupul n sine este rau, ci felul nostru de a gndi dupa trup. Nutrebuie sa scapam de haina sufletului cum pretind sistemele filosofice, ci trebuiesa o mntuim. n plus, mntuirea nseamna rascumpararea ntregului om, asufletului si a trupului. Nu avem prin urmare, ca scop distrugerea trupului ciluptam mpotriva idolatrizarii lui. Nu dorim nici distrugerea vietii. Nu rvnim saajungem n starea de a nu dori viata pentru a nceta suferinta. Noi practicamrugaciunea lui Iisus pentru ca nsetam dupa viata si vrem sa traim vesnic cuDumnezeu.

n al optulea rnd nu suntem indiferenti la lumea din jurul nostru. Feluritelesisteme pe care le-ai amintit nainte evita sa nfrunte problemele oamenilor, pentrua putea mentine pacea si indiferenta. Noi avem n minte contrariul: ne rugamnencetat pentru toti. Suntem mijlocitori pentru lumea ntreaga. Mai mult,mntuirea este unire cu Hristos n timp ce suntem n comuniune cu alte persoaneomenesti. Nu ne putem mntui prin noi nsine. O bucurie care e numai a noastra,fara sa fie bucurie si pentru ceilalti, nu este bucurie adevarata.

n al noualea rnd nu dam prea mare importanta tehnicilor psihosomatice si

nici diferitelor pozitii ale corpului. Consideram doar ca unele dintre ele ajuta laadunarea mintii n inima, ceea ce este posibil n cele din urma si fara acestea.Repet, noi nu luptam pentru nepasare, care este o stare negativa, ci pentrudobndirea harului lui Dumnezeu.

ti multumesc mult, Gheron, pentru aceste nvataturi. Ele au o mareimportanta pentru ca vin de la tine, care le cunosti din experienta. As vrea sa te maintreb ceva. Este dobndita curatirea si mntuirea, adica ndumnezeirea, doar prinrugaciunea lui Iisus? Celelalte rugaciuni nu sunt potrivite? Ele nu ajuta?

Fiecare rugaciune are o putere uriasa. Este un strigat al sufletului.

Ajutorul dumnezeiesc vine potrivit credintei si stradaniei celui ce-l cere. Exista maimulte feluri de rugaciune: rugaciunea liturgica, rugaciunea individuala, etc.


22/91


22

Dar rugaciunea lui Iisus are o valoare nepretuita caci, dupa cum spuneSfntul Isaac Sirul, ea este acea cheita cu ajutorul careia putem patrunde taine pecare ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, nici inima omului nu le-anchipuit. Adica rugaciunea lui Iisus poate stapni mintea si o poate face sa seroage fara ncetare; atunci mintea devine fara culoare, fara forma, fara

contur si dobndeste ntr-un rastimp scurt har peste har. Rugaciunea lui Iisusaduce mult har, mai mult chiar dect psalmodierea, pentru ca este strns legata desmerenie si de constiinta pacatoseniei noastre. Asa ne nvata Parintii.

Asa de pilda, Sfntul Grigorie Sinaitul ne spune ca psalmodierea este pentrucei ce lupta pentru curatirea inimii si pentru ncepatori, n timp ce rugaciunea luiIisus este pentru cei ce au gustat harul dumnezeiesc, pentru isihasti. Tu nu cntanici mult, caci aceasta aduce tulburare, Cntarea multa este a celor ce sendeletnicesc cu faptuirea, pentru necunostinta si pentru osteneala, nu a celor ce selinistesc, carora le ajunge sa se roage numai lui Dumnezeu, n inima, si sa se abtina

de la gnduri. Iar cel ce a gustat din har trebuie sa cnte cu masura, dupa cumspun parintii, ndeletnicindu-se cel mai mult cu rugaciunea; si cnd se leneveste, sacnte, sau sa citeasca scrierile despre faptuire ale parintilor.

De obicei, fiul meu, a continuat el, odata cu psalmodierea vine dezordinea,patrunznd n inima egoismul si mndria pentru maiestria cntarii, pentru parerilepe care le au ceilalti, pe cnd nu exista nimic dinafara care sa strneasca mndriacelui ce rosteste Doamne, miluieste-ma n chilia lui. Pentru acest motiv isihastii

practica mai mult acest fel de rugaciune lasat de Parintii nostri si fac utreniile sivecerniile cu mataniile, repetnd rugaciunea lui Iisus.

Rugaciunea lui Iisus e destul de scurta. Cum se poate fixa mintea asupraei?

Mintea se concentreaza mai bine pe fraze scurte. Dar rugaciunea lui Iisusare o profunzime imensa care nu poate fi vazuta dinafara. Mintea dobndestensusirile lucrurilor n care ramne si catre acelea si ndreapta dorinta si dragostea.Aceasta o spune Sfntul Maxim: mintea ramne statornica n lucrurile care osporesc; de aceea asupra acelor ce o sporesc si ndreapta si dorinta si dragostea, fieca sunt dumnezeiesti si proprii si ntelegatoare, fie ca sunt lucruri trupesti si

patimase. Mai mult, acelasi lucru se ntmpla cu cunoasterea. Ceva ce la primavedere poate parea simplu, poate deveni un subiect de meditatie si de studiu

ndelungat. Cu att mai mult dulcele nume al lui Iisus! Poti medita toata viataasupra lui.

Deoarece rugaciunea lui Iisus are o astfel de putere, lamureste-maGheron, cum este alcatuita. Cum se poate cineva bucura de ea? Stiu ca te potsupara fiind nestiutor n aceste probleme, dar ma poti ajuta foarte mult spunndu-mi acestea.

Rugaciunea lui Iisus este cea mai mare stiinta, fiul meu. Nu poate fidescrisa exact nici nu poate fi definita de teama de a nu fi prost sau nedeplinnteleasa de cei ce nu au avut nici cea mai mica experienta. Este ntr-adevar un

lucru maret. As spune chiar ca este cea mai nalta forma prin care dobndimTheologia sau vederea lui Dumnezeu, care este izvodirea si sfrsitul rugaciunii


23/91


23

curate, fructul ei binecuvntat. Locul n care se cstiga rugaciunea curata estelinistea dulcei pustii cu tot ceea ce nseamna aceasta.

Am citit, Gheron, cteva carti si articole referitoare la aceasta lucrareplina de har, lucrarea rugaciunii mintii, chemarea nencetata a numelui lui Iisus.nsa, deoarece mi-ai aratat mai amanuntit semnificatia ei, as vrea sa-mi

mpartasesti cteva gnduri ivite din cautarile tale si din nvatatura Sfintilor Parinti.Nu vreau sa nvat doar din curiozitate ci din zelul meu de a trai, att ct pot,aceasta stare binecuvntata. Te rog, nu-mi refuza dorinta!

II. Treptele rugaciunii lui Iisus

n parte am vorbit despre ea, putin mai nainte. Rugaciunea inimii cere n

primul rnd renuntarea la lume, ascultarea de un duhovnic, hotarrea de a senstraina si de a pazi poruncile lui Hristos. La nceput atentia noastra seconcentreaza pe mplinirea poruncilor lui Hristos si este ocupata cu deprindereanfrnarii si ascultarii. Stim din nvatatura Sfintilor Parinti ca virtutile nu unescdesavrsit pe om cu Dumnezeu ci ele sunt mijlocul cel mai bun pentru dobndirearugaciunii care uneste pe om cu Dumnezeu-Sfnta Treime. Virtutile sunt conditiaesentiala pentru a primi mai mult har, dar ele aduc prin ele nsele har. Cndduhovnicul, care are experienta rugaciunii lui Iisus, realizeaza ca vointa uceniculuisau a fost taiata si ca a fost curatit de patimile cele mai grozave, numai atunci

hotaraste sa-i dezvaluie tainele rugaciunii lui Iisus. Dar chiar si atunci, nu i spunetotul ci doar att ct poate el duce si lucra. l calauzeste putin cte putin pentru aevita o cadere prea mare, n caz ca ar putea fi dezamagit sau nselat.

Ce sunt aceste trepte? Care sunt pasii care ne duc la unirea cu Hristos sila nfruptarea din harul ndumnezeitor?

Scopul fundamental al rugaciunii lui Iisus este reunificarea omului cares-a mpartit.

Iarta-ma te rog ca te ntrerup. Ce nseamna reunificarea omului? Omul, potrivit Scripturii, a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu

(Coloseni 3, 10). Dumnezeu este Treime, adica, fiinta n trei ipostasuri (Tata, Fiu siDuh Sfnt). Astfel, sufletul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu, este unic darmultiplu. El are trei puteri: mintea (ratiunea), dorinta (pofta) si vointa (mnia).Toate trei trebuie sa fie unite si ndreptate spre Dumnezeu. Dupa Sfntul MaximMarturisitorul, prefacerea lor dupa fire nseamna pentru minte sa cunoasca peDumnezeu, pentru dorinta sa doreasca si sa iubeasca numai pe Dumnezeu, iar

pentru vointa sa mplineasca voia lui Dumnezeu. n acest fel e mplinita poruncasa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din totcugetul tau si din toata puterea ta (Marcu 12, 30). Cnd mintea ramne nDumnezeu, ridica dorinta sa l iubeasca si vointa sa lupte mpotriva duhului rau si

sa caute curatirea. Astfel, existnd un imbold spre Dumnezeu, exista unirea.Pacatul rupe uniunea celor trei nsusiri ale sufletului. Mintea tinde sa-L


24/91


24

nesocoteasca pe Dumnezeu, pofta este ndreptata nspre creaturi nu spre Creator,iar vointa este supusa tiraniei patimilor. n acest fel, pacatul nrobeste cu totulsufletul. Priveste cum descrie Sfntul Grigorie Palama aceasta stare. Mai ntimintea se misca departe de Dumnezeu si se ntoarce spre celelalte creaturi: de cteori deschidem o usa patimilor, mintea se mprastie imediat, preocupata tot timpul

de lucrurile trupesti si lumesti, asupra multimii placerilor si gndurilor mpatimitecare vin cu ele. Apoi mintea, caznd de la Dumnezeu, abate dorinta de la El si dela poruncile Lui: cnd mintea rataceste, dorinta se risipeste n desfrnare sinebunie, mprastiindu-se asupra nenumarator lucruri rele iar mintea molesindu-se, puterile sufletului se mputineaza iubind mai mult fapturile si dorindu-le peacelea. Tnjind dupa diversitate, pofta se dezbina n placeri, risipindu-se n ele, deaceea ajungnd sa doreasca necuratiile nu cele trebuincioase, adica cele trupesti nucele cuviincioase, sau cu alte cuvinte dorind nu lucrurile cele ce-i sunt de trebuinta,ci pe cele desarte si lipsite de slava. n cele din urma vointa este supusa patimilor,

este chinuita si omul, care a fost sortit sa devina fiu al lui Dumnezeu, se faceucigas si nu doar asemeni celor mai salbatice fiare, ci si trtoarelor si animalelorotravitoare, asemanndu-se unui scorpion, unui sarpe, unui pui de vipera.

Deci, cele trei puteri ale sufletului se abat de la Dumnezeu si n acelasi timpse pierde unitatea dintre ele. Dorinta ar vrea sa se ntoarca la Dumnezeu dar vointanu-i permite; pofta ar vrea sa se ntoarca la Dumnezeu dar mintea, neavndcredinta n El, nu vrea sa-L iubeasca. Noi luptam pentru aceasta unitate si oatingem, n final, prin rugaciunea lui Iisus. ntoarcerea la Dumnezeu ncepe cuadunarea mintii. Scopul nostru este sa despartim mintea de atractiile care onconjoara si sa o aducem nlauntrul ei astfel nct si pofta sa fie adusa napoi.

Mi-ai facut o prezentare stralucita, multumita careia am nteles foartebine.

Nu eu fiule, ci Parintii sunt cei care ti-au spus acestea. Ai putea sa-mi explici mai amanuntit care sunt treptele rugaciunii? De

unde se ncepe si cum se nainteaza? Sunt cinci stadii importante. Prima treapta consta n rostirea cu voce tare

a rugaciunii lui Iisus. Rostim rugaciunea cu buzele, n acelasi timp ncercnd sa nendreptam atentia asupra cuvintelor rugaciunii.

n al doilea stadiu spunem rugaciunea lui Iisus n minte. ntreaga noastra

atentie este ndreptata din nou asupra cuvintelor, dar este adunata n minte. Cndmintea oboseste o lasam sa se odihneasca si ncepem din nou sa rostim rugaciuneacu buzele. Aceasta metoda ca si folosirea mataniilor este nca nivelul cel mai de josal rugaciunii lui Iisus. nsa de la acesta trebuie sa porneasca oricine si de ndata ceajunge la desavrsire dispar cele ale nedesavrsirii. Dupa ce mintea s-a odihnit,rencepem rugaciunea, concentrndu-ne din nou toata atentia nauntrul ei.

Sfntul Nil ne sfatuieste: Aminteste-ti ntotdeauna de Dumnezeu si minteati va deveni rai. Apoi n al treilea stadiu rugaciunea lui Iisus coboara n inima.Mintea si inima sunt acum unite. Atentia este adunata toata n inima si este

cufundata din nou n cuvintele rugaciunii lui Iisus, dar mai nainte de toatenlauntrul numelui lui Iisus, care are o adncime neperceputa.


25/91


25

n al patrulea stadiu rugaciunea se rosteste de la sine, n timp ce ascetullucreaza, mannca, vorbeste, cnd el este la biserica sau chiar atunci cnd doarme.Eu dorm dar inima-mi vegheaza se spune n Sfnta Scriptura (Cntarea cntarilor5, 2).

Apoi, la al cincilea stadiu nlauntrul sufletului se simte o flacara

dumnezeiasca, arznd blnd si nveselindu-l. Harul lui Hristos salasluieste ninima, Sfnta Treime Si-a facut locas. Si suntem lacas al lui Dumnezeu, atuncicnd El traieste nlauntrul nostru, asezat n amintire. Devenim biserica al luiDumnezeu atunci cnd amintirea Lui nu este umbrita de griji pamntesti, si minteanu este tulburata de gnduri nestapnite; de care fugind, prietenul lui Dumnezeu seretrage nlauntrul Lui, alungnd patimile care cheama gndurile nestavilite, sivietuind ntr-un mod care-l duce la virtuti (Sf. Vasile cel Mare). Astfel, el simtenlauntrul sau prezenta dumnezeiesca, harul acesteia mpartasindu-se si trupuluisau care devine mort pentru lume si rastignit patimilor. Si acesta este stadiul cel

mai nalt, care este uneori legat de vederea Luminii necreate. Acesta este, practic,cursul dezvoltarii rugaciunii lui Iisus. Fiecarui stadiu i corespunde un anume dar. Gheron, ngaduie-mi cteva ntrebari care s-au ivit n timp ce vorbeai de

treptele rugaciunii lui Iisus. Ce ntelegi prin cuvntul inima? Inima este, potrivit nvataturilor Sfintilor Parinti centrul lumii spirituale.

Dintre multele pareri ale Parintilor cu privire la acest subiect voi mentiona unadeosebita, a Sfntului Epifanie, episcopul Constantiei Ciprului: Din acest motiv,n-avem nevoie n vreun fel sa cautam sau sa descoperim ce parte a omuluicorespunde chipului lui Dumnezeu, ci sa marturisim ca acest chip exista n om.Astfel nu vom dispretui harul lui Dumnezeu si vom crede n El. Pentru ca oricespune Dumnezeu e adevarat, macar ca n oarecare masura cuvntul Sau a scapat

puterii noastre de ntelegere. Asa cum o raza cnd cade pe o prisma estemprastiata n toate partile, n acelasi chip sufletul se exprima prin ntreaga fiintaumana. Totusi cnd rostim rugaciunea lui Iisus, ne fixam atentia pe organulfiziologic, adica pe inima, fiind astfel ntorsi nlauntrul nostru, n adncul inimii,despartiti de lumea exterioara. Prin ntoarcerea n sine a mintii, aceasta fiind unadintre puterile sufletului se rentoarce n locuinta sa si este unita cu celelalte

puteri sufletesti. ngaduie-mi o alta ntrebare. Toti cei ce se bucura de Dumnezeu urmeaza

drumul pe care tocmai mi l-ai descris? Majoritatea, da. Sunt nsa unii care, chiar de la nceput cauta sa uneasca

mintea cu inima facnd exercitii de respiratie. Inspira pe cuvintele Doamne IisuseHristoase si expira pe cuvintele miluieste-ma, urmarind n minte aerul pe totdrumul lui, de cum intra n nas pna la inima unde ramn ctva timp.

Acest lucru, binenteles, se face pentru a permite mintii sa se fixeze perugaciune. Sfintii Parinti ne-au lasat si o alta metoda. Inspiram rostind cuvintelerugaciunii lui Iisus si lasam aerul sa iasa repetndu-le. nsa aceasta metoda cerematuritate duhovniceasca, deoarece folosind acest mod de respiratie pot aparea

multe greutati, multe probleme si de aceea ar trebui evitata daca nu avem unduhovnic ncercat care sa ne ndrume. Poate fi folosita, nsa doar pentru a fixa


26/91


27/91


27

treaza.

III. Caile rugaciunii lui Iisus

ti multumesc foarte mult, Gheron, pentru aceste explicatii. Pna aici amreusit sa te urmaresc. Stiu acum care sunt treptele rugaciunii, adica felul n caresporesti n aceasta deprindere dumnezeiasca. Dar, as vrea sa te ntreb daca aceastalucrare se face fara nici un fel de munca. Nu e necesara lupta si nevointa?mparatia lui Dumnezeu se ia prin straduinta, si cei ce se silesc pun mna pe ea(Matei 11, 12) nu este nevoie de violenta si n aceasta lucrare a rugaciunii luiIisus, daca mparatia lui Dumnezeu este gustata prin ea? Pentru ca, dupa cum amcitit n Sfntul Grigorie Palama, vederea Luminii necreate este mparatia Cerurilor.Atunci n ce consta lupta?

Binenteles ca lupta este trebuincioasa, a raspuns nteleptul Atonit, ba maimult, atletul trebuie sa verse mult snge. n acest caz, se mplinesc spusele SfintilorParinti: Dai snge si iei duh. Chiar si Adam, care a fost n starea vederii luiDumnezeu, a pierdut Paradisul pentru ca nu s-a luptat. Cu att mai mult ne estenoua trebuincioasa lupta pentru a ne nsusi harul dumnezeiesc. Cei ce pretind ca nue necesara lupta se nseala. Priceperea duhovniceasca fara curatirea inimii esteteologia diavolilor, dupa Sfntul Maxim Marturisitorul. nainte de Cadererugaciunea s-a facut fara efort, ca de exemplu n nencetata doxologie a ngerilor.nsa dupa cadere sunt absolut necesare lupta si efortul. Numai n mparatia lui

Dumnezeu dreptii se vor ntoarce la acea stare initiala. As dori mult sa-mi descrii aceasta lupta. Prima si cea mai mare lupta a omului este sa-si adune mintea: sa o

desparta de lucrurile din jurul lui, de obiecte, ntmplari, gnduri rele si chiar si decele bune. Pentru ca mintea cnd pleaca de la Dumnezeu si pierde sursa de viata,devine moarta, ca pestele scos din apa. Asa spune Sfntul Isaac Sirul: Ceea ce i sentmpla pestelui ce a iesit din apa, i se ntmpla si mintii cnd iese din amintirealui Dumnezeu si este atrasa n amintirea lumii. Dupa cadere, mintea este asemenicinelui care tot timpul vrea sa fuga si care este foarte dibace n a scapa. Esteasemenea fiului risipitor din parabola, care voind sa plece de la casa parinteasca, siia partea de avere cu el (dorinta si vointa), pe care o risipeste si o iroseste ndesfru. Aceasta o spun Parintii, mai ales Sfntul Grigorie Palama care, cum amspus mai nainte, a trait aceasta viata launtrica.

Dar cum poate fi mintea adunata? Este ceea ce s-a ntmplat si cu fiul risipitor. Ce citim n acest capitol?

Dar, venindu-si n sine, a zis: Cti argati ai tatalui meu, sunt ndestulati de pine,iar eu pier aici de foame! Sculndu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune:Tata, am gresit la cer si naintea ta; Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. Si sculndu-se, a venit la tatal sau Si a zis tatal

catre slugile sale aduceti vitelul cel ngrasat si-l njunghiati si mncnd, sa ne


28/91


28

veselim; Caci acest fiu al meu mort era si a nviat; pierdut era si s-a aflat. Si aunceput sa se veseleasca. (Luca 15, 17-24)

Mintea risipitoare are si ea nevoie sa se ntoarca n sine de la distragereaei, sa simta dulceata si fericirea caminului parintesc si sa se ntoarca n acesta, undeva fi sarbatoarea cea mare si unde va simti multa bucurie. Va auzi glasul rostind

fiul meu mort era si a nviat; pierdut era si s-a aflat (Luca 15, 24) si minteamoarta va fi nviata. Numai cnd mintea coboara n inima ia nastere bucuria, caatunci cnd cineva care locuieste n strainatate se ntoarce la casa sa, asa cum scrie

Nichifor Monahul. Asemeni unui om care a trait n strainatate, cnd se ntoarceacasa nu stie ce sa faca de bucurie pentru ntlnirea cu sotia si copiii sai, n acelasifel mintea, cnd este unita cu sufletul, se umple de bucurie si placere negraita.Pentru a-ti aduna mintea trebuie mai nti sa-ti ncalzesti inima. Pururea pomenitulmeu Staret obisnuia sa sada putin cnd apunea soarele, gndindu-se la starea salauntrica. Dupa aceasta inima fiindu-i pregatita (ncalzita), ncepea sa rosteasca

rugaciunea lui Iisus pna n zori, cnd ncepea Sfnta Liturghie.Apoi Gheron, iarta-ma ca te ntrerup. N-am reusit sa te urmaresc foarte bine.

Ce nseamna si ncalzea inima? Cum se ncalzeste inima si de ce este necesaraaceasta lucrare pentru rugaciunea lui Iisus?

Te va ajuta exemplul fiului risipitor. Dar venindu-si n sine, a zis: Ctiargati ai tatalui meu sunt ndestulati de pine, iar eu pier aici de foame! Sculndu-ma ma voi duce la tatal meu (Luca 15, 17-18). Adica s-a gndit n acelasi timp la

belsugul caminului parintesc precum si la starea sa mizera si a fost ndemnatimediat sa se rentoarca la tatal sau. A facut un efort urias pentru a-si obliga dorintasi pofta sa vrea sa se ntoarca. Si noi facem la fel cu rugaciunea lui Iisus.

ncercam sa devenim constienti de pacatosenia noastra, de starea noastramizera.

Sa ne vedem nelegiuirile lucrate n fiecare zi. Sa ne cercetam diferitelentmplari si pacate, dar numai la suprafata, adica din afara si ne simtim de parcaam fi n fata unui tribunal unde suntem judecati. Dumnezeu este Judecatorul si noistam n banca acuzatilor. Cu astfel de simtaminte sa strigam dupa mila si sa

plngem, caci rugaciunea netulburata vine prin lacrimi. Parintii spun ca de va voicineva sa ajunga la rugaciune nencetata si la o viata monahala desavrsita, trebuie

sa nvete sa plnga, sa se nvinuiasca si sa se certe pe sine cu toata puterea sa. Sa sevada mai rau dect toti celalti. Sa se vada asemeni un animal murdar ce traieste nntunericul pacatului si al necunostintei. Ar trebui sa se faca remarcat pentrutalentul de a se pr, dupa cum spune Sfntul Vasile cel Mare, ar trebui sa senvinuiasca pentru pacatele sale, prndu-se si certndu-se si nu sa astepte dojanacelorlalti Cu alte cuvinte, ar trebui sa fie el primul care sa se osndeasca, dupacum se spune n Pildele lui Solomon, si n acest chip sa se pregateasca pentrurugaciune. Sfntul Isaac Sirul scrie ca nainte de a ncepe sa ne rugam, sa cadem ngenunchi, cu minile la spate si sa ne socotim osnditi. Asa, va veni gndul

vinovatiei. De fiecare data ar putea fi altfel. Trebuie sa staruim si sa chibzuimasupra acestui gnd ferindu-ne n acelasi timp de orice imagine. Atunci minteacoboara n inima cu pocainta, ncepem sa plngem si rugaciunea este rostita fara


29/91


29

tulburare. Dar sa folosesc un exemplu din viata lumeasca. Cnd un om din lume siaminteste supararea pe care i-a facut-o cineva si staruie asupra acestui gnd, simteo muscatura n inima si ncepe sa plnga imediat. Acelasi lucru se ntmpla cu celce practica rugaciunea lui Iisus eliberat de gndurile lumesti si egoiste. Segndeste: L-am suparat pe Hristos, m-am ndepartat de darul lui Dumnezeu.

Inima poate fi ranita adnc de un astfel de sentiment. Si cnd inima e strapunsa depocainta (iar nu de o forta exterioara) doare mai mult dect orice rana facuta petrup. Aceasta rana pastreaza necontenit mintea n Dumnezeu si cel ce este ranit nu

poate nici macar sa doarma noaptea, simtindu-se de parca ar sedea pe carbuniaprinsi. Este, de aceea, cu putinta ca el sa rosteasca rugaciunea lui Iisus, cu inimastrapunsa, pentru un sfert de ora iar apoi sufletul sau rascolit si va aminti de Iisuszi si noapte. Aceasta este rugaciunea nencetata. Repet, el poate realiza aceastadupa cteva minute de rugaciune intensa, cu lacrimi, si poate simti lucrarearugaciunii lui Iisus nlauntrul sau multe zile. Trebuie accentuat faptul ca este

absolut necesar sa recunoastem nevrednicia noastra pentru ca rugaciunea lui Iisussa lucreze nlauntrul nostru. Sporirea rugaciunii depinde de sporirea constiinteipacatoseniei noastre. Fara aceasta constiinta, rugaciunea adevarata nu exista. Deci,rugaciunea ar trebui mpletita cu tnguirea. ntr-adevar, Parintii nvata ca urcareaspre rai este legata de coborrea nlauntrul nostru. Cu ct ne coborm atentia maiadnc n suflet, cu att descoperim tainitele inimii noastre. Prin pocainta mparatiaCerurilor coboara nlauntrul inimii si o transforma n rai. ndemnul pocaiti-va cas-a apropiat mparatia cerurilor (Matei 3, 2) este ntotdeauna n putere. Doar prin

pocainta suntem noi calauziti spre vederea mparatiei. Este posibil ca omul devenind constient de pacatosenia sa sa

deznadajduiasca si sa abandoneze lupta? Binenteles ca este posibil. Daca se ntmpla asa, nseamna ca diavolul i-a

strecurat ideea de pacatosenie n minte spre a-l arunca n disperare. Cnd devenindconstienti de pacatosenia noastra, ne ntoarcem spre Dumnezeu si i cerem harul

prin rugaciune, aceasta este un dar de la Dumnezeu, o lucrare a harului lui Hristos.Separat de constiinta pacatului, a continuat Gheron, sunt si alte cai de

ncalzire a inimii. Spre exemplu, amintirea mortii. Acestea-mi sunt ultimeleceasuri, se gndeste el, si diavolii vor veni n scurt timp sa-mi ia sufletul. Acestgnd, atunci cnd nu este nsotit de imaginatie, aduce n suflet teama si ndeamna

la rugaciune. Avva Teofil arhiepiscopul ne sfatuieste sa chibzuim ce fel de frica sicutremur si nevoie avem sa vedem, cnd sufletul se desparteste de trup! Ca vine lanoi oaste si putere de la stapnirile cele potrivnice, stapnii ntunericului,stapnitorii viclesugului si ncepatoriile si stapniile, duhurile rautatii si ca ntr-unchip de judecata l tin pe suflet, aducnd asupra-i toate pacatele lui cele ntru stiintasi cele ntru nestiinta, de la tinerete pna la vrsta n care a raposat. Deci, stau

prndu-l de toate cele facute de dnsul. Ce fel, dar, de cutremur socotesti ca aresufletul n ceasul acela, pna ce va iesi hotarrea si i se va face slobozenia lui?Acesta este ceasul nevoii lui, pna ce va vedea ce sfrsit va lua el. Si iarasi

dumnezeiestile puteri stau n preajma fetei celor potrivnici si ele aducnd cele buneale lui. Ia seama dar, ca sufletul stnd n mijloc, cu multa frica si cutremur sta,pna ce judecata lui va lua hotarre de la Dreptul Judecator. Si de va fi vrednic,


30/91


30

aceia iau certare, iar el se rapeste de la dnsii si de aceea fara de grija este, sau maibine sa zic, locuieste dupa cum este scris: precum al celor ce se veselesc tuturor leeste locasul la Tine (Psalm 85, 7). Atunci se mplinesc cele scrise: au fugitdurerea, ntristarea si suspinarea (Isaia 35, 10). Atunci scapnd, se duce la acea

bucurie si slava negraita, n care se va si aseza. Iar de va fi trait cu lenevire, aude

glasul cel prea nfricosat: sa fie ridicat cel necredincios, ca sa nu vada slavaDomnului (Isaia 37, 10). Atunci l apuca pe el zi de urgie, zi de necaz si denevoie, zi de ntuneric si de bezna, dndu-se la ntunericul cel mai din afara si nfocul cel vesnic osndindu-se, n veci, fara de sfrsit se va munci.

Atunci unde e fala lumii? Unde slava cea desarta? Unde desfatarea? Underasfatarea? Unde nalucirea? Unde odihna? Unde lauda? Unde banii? Unde neamulcel mare? Unde tatal? Unde mama? Unde fratele? Cine dintre acestia va putea sascoata pe cel ce se arde n foc si este tinut de muncile cele amare?

Alte gnduri pot fi cele legate de sentimentul dulcetii raiului si al slavei

sfintilor, ca si de marea iubire a lui Dumnezeu, mai ales n ziua mpartasirii cuSfintele Taine. Gheron, cnd oamenii aud despre astfel de gnduri, ei si exprima

ndoiala si necredinta. Exista si multi teologi si chiar duhovnici care nu sunt deacord cu aceste idei. Ei pretind ca aceste lucruri nu sunt pentru cei ce traiesc nlume punndu-se chiar mpotriva Sfintilor Parinti. i mpart pe Sfintii Parinti nneptici si sociali, punndu-i deasupra pe cei sociali pentru ca nvatatura loreste mai pe pamnt, n timp ce nvatatura Parintilor neptici este spun ei

pentru manastiri. Eu nu stiu n ce masura acele opinii sunt adevarate. Atingi un subiect nsemnat, ce ridica multe probleme si care de aceea,

necesita mult timp. Nu pot sa te ajut n alt fel dect oferindu-ti niste raspunsurigenerale. nainte de toate, nu este cu putinta sa mparti Sfintii Parinti n neptici (saumistici) si sociali, ca si cum ar fi doua categorii complet separate, asa cum nu este

posibil sa mparti teologia n mistica si non-mistica sau viata duhovniceasca nmonastica si seculara spunnd de pilda, ca unele nvataturi se aplica laicilor iaraltele monahilor. Nu este posibil pentru ca ntreaga Teologie a Bisericii Ortodoxeeste mistica si toata viata duhovniceasca este ascetica. Toti Sfintii Parinti au acelasimod de a gndi, de a trai si de a nvata. Toti au ajuns la starea binecuvntata de

purtatori-de-Dumnezeu, avndu-L pe Hristos nlauntrul lor, devenind, n acest

chip, ei nsisi Hristos, totodata avnd si Sfntul Duh lucrator prin ei. Asa, Parintiineptici sunt ntotdeauna si sociali, iar cei asa-numiti sociali sunt neaparat neptici(mistici). Faptul ca Parintii sunt sociali se datoreaza faptului ca sunt neptici. Aceiadintre ei care sunt angajati n probleme sociale sunt nu doar sociologi, sau

psihologi, sau filosofi, sau pedagogi, ci teologi n toata puterea cuvntului. nti ltraiesc ei nsisi pe Dumnezeu si apoi ncearca sa-i ajute pe ceilalti oameni sa-Ltraiasca. Sociabilitatea lor, asadar, este o dimensiune a teologiei, adica a vietii nHristos, care este viata n Sfntul Duh si n Biserica.

ntr-adevar Biserica este locul teologiei dreptslavitoare, iar teologia este

glasul Bisericii. Toti Parintii au ceva n comun: teologia Ortodoxa, gndireaecleziastica, si au trait ori ca preoti ori ca monahi. Este o mare greseala, astfel, sa-i


31/91


31

mparti n neptici si sociali, deoarece aceasta mpartire are multe consecinte asupravietii duhovnicesti si n cele din urma poate deveni pacat mpotriva Sfntului Duh.

Nu crezi ca sunt unii dintre Parinti, ca Sfntul Vasile cel Mare sauSfntul Ioan Hrisostom care au vorbit mult despre problemele sociale si astfel s-auapropiat mai mult de oameni?

Cu siguranta. Numai ca, asa cum am spus mai nainte, trebuiesc datecteva explicatii. nti, faptul ca au vorbit despre problemele sociale nu nseamnaca n-au trait n rugaciune, n virtutea trezviei si n lacrimi. nvatatura lor despre

problemele sociale n-ar trebui despartita de viata lor launtrica. N-ar trebui sacioprtim opera unui Sfnt Parinte, pentru ca a fost interpretat separat ca sociologsau filosof. Deoarece este mare diferenta ntre un sociolog si un teolog. Punctul de

pornire, metodele si felul lor de a vorbi despre oameni sunt total diferite. n aldoilea rnd, daca unii Parinti au vorbit mai mult despre probl

Arhim. Hieroteos Vlachos - O noapte în pustie

Documents

Transcript of Arhim. Hieroteos Vlachos - O noapte în pustie