Argument
2
Argument Prin structura contabilă de capitaluri sunt delimitate sursele de finanţare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al întreprinderii. Determinativul stabil marchează prezenţa acestor surse la dispoziţia întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. O asemenea trăsătură reprezintă unul din elementele care pledează pentru desemnarea lor şi prin noţiunea de capitaluri permanente. În raport cu modul lor de constituire financiară, capitalurile se diferenţiază în: - capitaluri proprii - provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - datorii pe termen lung. Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţate şi din alte surse financiare nerambursabile. Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor acesteia. Se observă ca mărimea capitalului, în ansamblul sau, este dependentă de evaluarea activelor şi datoriilor. Capitalul reprezintă principala sursa de provenienţă a activelor unei întreprinderi. Acesta este de două feluri: capital propriu şi capital străin. Autofinanţarea constituie în general pivotul finanţării întreprinderilor şi pentru unele dintre ele, sursa exclusiva a finanţării în fazele decisive ale dezvoltării acestora. Caracterul fundamental al cestei resurse ţine de faptul că aceasta constituie elementul în baza căruia finanţarea externă va putea fi solicitată şi atrasă de către întreprindere. Este fără îndoială mai clar dacă spunem că autofinanţarea corespunde unui surplus monetar degajat de întreprindere din activitatea sa şi folosit pentru finanţarea dezvoltării viitoare. Finanţarea ciclului de exploatare se face pe baza unei decizii care are drept scop realizarea echilibrului financiar între nevoia de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate pentru finanţarea acesteia.
-
Upload
alina-valentina -
Category
Documents
-
view
7 -
download
0
description
Argument atestat
Transcript of Argument
Argument Prin structura contabil de capitaluri sunt delimitate sursele de finanare stabile ale valorilor economice constituite ca activ patrimonial al ntreprinderii. Determinativul stabil marcheaz prezena acestor surse la dispoziia ntreprinderii pe o perioad mai mare de un an. O asemenea trstur reprezint unul din elementele care pledeaz pentru desemnarea lor i prin noiunea de capitaluri permanente. n raport cu modul lor de constituire financiar, capitalurile se difereniaz n:- capitaluri proprii- provizioane pentru riscuri i cheltuieli- datorii pe termen lung.Capitalurile proprii se constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanate i din alte surse financiare nerambursabile.Capitalul propriu reprezint interesul rezidual al acionarilor n activele unei ntreprinderi dup deducerea tuturor datoriilor acesteia. Se observ ca mrimea capitalului, n ansamblul sau, este dependent de evaluarea activelor i datoriilor. Capitalul reprezint principala sursa de provenien a activelor unei ntreprinderi. Acesta este de dou feluri: capital propriu i capital strin. Autofinanarea constituie n general pivotul finanrii ntreprinderilor i pentru unele dintre ele, sursa exclusiva a finanrii n fazele decisive ale dezvoltrii acestora. Caracterul fundamental al cestei resurse ine de faptul c aceasta constituie elementul n baza cruia finanarea extern va putea fi solicitat i atras de ctre ntreprindere. Este fr ndoial mai clar dac spunem c autofinanarea corespunde unui surplus monetar degajat de ntreprindere din activitatea sa i folosit pentru finanarea dezvoltrii viitoare.Finanarea ciclului de exploatare se face pe baza unei decizii care are drept scop realizarea echilibruluifinanciarntre nevoia de finanare a activelor circulante i sursele mobilizate pentru finanarea acesteia.Obiectul deciziei de finanare a ciclului de exploatare l constituie selecia i mobilizarea operativ a surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurrii acestora i n condiii de reducere a riscului. Mijloacele de procurare a capitalurilor circulante sunt sursele proprii, atrase i mprumutate. Decizia de finanare a ciclului de exploatare d finalitate ntregii gestiuni a capitalurilor circulante, respectiv echilibrului ce trebuie asigurat ntre nevoia de finanare a ciclului de exploatare i sursele de finanare a acesteia.Mobilizarea surselor proprii, atrase sau mprumutate, se va face n condiii de armonizare a relaiei rentabilitate-lichiditate i de diminuare a riscului. Sursele proprii, chiar dac implic participarea investitorilor de capitaluri la proprietate i la distribuia profitului net, constituie totui cea mai sigur surs de finanare, determin autonomie financiar i elimin riscul retragerii fortuite a capitalurilor.Sursele atrase sunt nesigure. Evoluia lor este strns legat de evoluia i caracteristicile ciclului de exploatare care determin att mrimea datoriilor de exploatare, ct i durata lor de exigibilitate. Sursele mprumutate prezint principalul avantaj al mobilitii lor, pentru a amortiza diferena continuu fluctuant dintre necesarul de finanat i sursele proprii i atrase de capitaluri circulante. n funcie de context, aceast diferen variaz fie n acelai sens, fie n sensuri contrare. Dar, pe lng caracterul oneros, acestea determin creterea gradului de ndatorare a ntreprinderii. O decizie optim de finanare a ciclului de exploatare poate fi aceea care echilibreaz relaia contradictorie dintre creterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor proprii) i necesitatea apelrii la surse mobile , elastice de capitaluri, care s acopere nevoile temporare i s vin n completarea surselor proprii (cu utilizarea creditelor i cu garania rambursrii lor).
