ARGUMENT - Alba Iulia Smart City · 2018-07-24 · ARGUMENT Alba Iulia are cu ce se mândri, cu...

ARGUMENT

Alba Iulia are cu ce se mândri, cu oamenii ei şi cu ce se face pentru ei în fiecare zi.

Dezvoltarea din ultimii ani arată că oraşul trăieşte prin oamenii săi. Şi dacă nu sunt

oamenii cei la care te raportezi, înseamnă că ai o problemă tu, ca administrator, delegat de

oameni. Am considerat necesară o cercetare ştiinţifică a opiniei albaiulienilor pentru că

vrem să vedem concret ce gândesc, ce-şi doresc majoritatea albaiulienilor, nu să ne

orientăm activitatea doar după părerile celor care strigă mai tare. Cunoaştem foarte bine

oraşul şi locuitorii lui, altfel ar însemna că realitatea nu ne aparţine. Prin aceasta cercetare

ştiinţifică avem confirmări clare şi obiective pentru noi începuturi. Știm ce se vrea şi

pentru asta suntem aici, să facem să se şi poată, într-o cât mai mare măsură. Să

mulţumeşti total, pe fiecare, este o utopie, dar să munceşti în direcţia în care vor oamenii

este un gest de normalitate şi răspundere.

Mircea Hava

Primar Alba Iulia

Anul trecut aveam rezultatele primei cercetări anuale a Barometrului comunităţii

locale, pe anul 2014. Rezultatele acestei cercetări ne-au susţinut eforturile în direcţia

pregătirii unui pachet complex de proiecte de dezvoltare a oraşului.

Alba Iulia are câteva atuuri majore în ceea ce priveşte resursele sale umane şi cele

infrastructurale. Printre acestea faptul că o treime din populaţia sa adultă are studii

superioare. Că este un simbol al României şi al Europei centrale („Toată zona voastră este

împânzită de istoria lumii” ne spunea un ilustru vizitator). Că are, prin proiectele de

succes ale Cetăţii Alba Carolina, o mare scenă pentru activităţi culturale şi de

divertisment şi o oportunitate uriaşă de dezvoltare. Oraşul se reinventează pe sine şi intră

în competiţia pentru oraşele viitorului cu încredere şi cu speranţă. Oraşul are numeroase

parteneriate lucrative cu mari instituţii şi cu mari agenţii de dezvoltare, cu ambasade şi

corporaţii internaţionale, precum şi cu multe alte organizaţii şi oameni care lucrează cu

noi din pasiune şi nu cu gândul la mari beneficii.

Barometrul pe 2015 ne-a susţinut eforturile curente şi ne va fi de un real folos în

eficientizarea cheltuirii banilor publici, a transparentizării deciziilor administraţiei şi a

pregătirii temeinice a oraşului pentru competiţiile de proiecte din perioada 2016 – 2020.

Barometrul comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2015

6

În 2015 municipalitatea oraşului a decis să intre în competiţia pentru Capitala

Europeană a Culturii. Alături de mari oraşe din România competiţia a fost pentru noi una

benefică. Deşi mulţi nu ne dădeau nici o şansă, am reuşit să trecem de prima etapă de

preselecţie şi să ajungem în compania unora dintre cele mai mari şi mai importante oraşe

din România. Că am avut o strategie bună ne-o confirmă Ministerul Culturii care a

inivitat recent oraşele care nu au intrat în marea finală să participe la un proiect comun, de

promovare şi dezvoltare culturală. Alba Iulia a ieşit din anonimatul cultural. Alba Iulia se

promovează bine cu cheltuieli mici. S-a creat deja o faimă a oraşului în ceea ce priveşte

capacitatea lui de a atrage proiecte şi de a le transforma în realitate. Într-o realitate din ce

în ce mai apreciată. De turişti români şi străini. De locuitori, de firme şi lideri din diverse

sectoare şi colţuri ale lumii. Suntem pe un drum bun. Dar municipalitatea este conştientă

că a crede că lucrurile merg de la sine, inclusiv în ceea ce priveşte dezvoltarea oraşului,

este o periculoasă iluzie. Viteza cu care se schimbă oraşul şi tulburările din ordinea

mondială ne determină să fim conştienţi de nevoia unei cunoaşteri aprofundate ştiinţifice

şi periodice atunci când proiectăm dezvoltarea.

Cartea de faţă reprezintă nu numai încă un document de lucru pentru administraţie

din care vom avea fundamente pentru viitoare acţiuni şi proiecte, dar şi un constant mod

de comunicare publică, prin care vrem să oferim cetăţenilor un instrument de susţinere a

transparenţei publice şi de cunoaştere a comunităţii. În acest sens cred că le procurăm

cetăţenilor oraşului o reală surpriză prin prezentarea mediului de lucru şi a reacţiilor

consilierilor la strategiile şi proiectele de dezvoltare urbană. Firmele, prin reprezentanţii

acestora, au şi ele un important cuvânt în această lucrare. În 2015 Barometrul comunităţii

locale are şi o pagină web1 în cadrul Centrului de Cercetări Sociologice al Universităţii „1

Decembrie 1918” din Alba Iulia. Toate reacţiile la volumul curent şi la rezultatele

Barometrului vor fi cu siguranţă utilizate pentru îmbunătăţirea viitoarelor activităţi de

acest gen.

Nicolaie Moldovan

City Manager Alba Iulia

1 ccs.uab.ro

I.

METODOLOGIA ŞI PRACTICA

BAROMETRULUI COMUNITĂŢII LOCALE

Lucian Marina, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,

Departamentul de Ştiinţe Sociale

1. Prezentarea proiectului

Barometrul comunităţii locale (BCL) este un program de analiză şi suport pentru

dezvoltarea locală. Barometrul comunităţii locale reprezintă un complex de activităţi de

cercetare, de diseminare a rezultatelor lor şi de forme de stimulare a participării civice în

Alba Iulia care se desfăşoară conform Protocolului de colaborare nr. 64655/02.09.2014

dintre Universitatea „1 Decembrie 1918” şi Municipiul Alba Iulia. În momentul de faţă,

protocolul prevede ca Barometrul să se realizeze din 2014 până în 2017.

Protocolul de colaborare pe baza căruia se desfăşoară Barometrul Comunităţii

Locale stabileşte că anual vor fi culese date pe baza metodologiei propuse de Centrul de

Cercetări Sociologice de la 800 de persoane din Alba Iulia sau implicate în dezvoltarea

locală din Alba Iulia. Persoanele care fac parte din eşantionul de 800 de persoane sunt

alese după criterii de regulă aleatorii, care să susţină reprezentativitatea statistică sau

socială.

În 2014 au fost astfel realizate 3 cercetări distincte subsumate cercetării generale a

BCL 2014: barometrul cetăţenilor pe 602 cetăţeni cu vârsta cuprinsă între 18 şi 80 de ani;

barometrul asociaţiilor de proprietari pe 109 reprezentanţi ai asociaţiilor de proprietari din

Alba Iulia şi barometrul elevilor, pe 190 elevi de liceu de clasele a XI-a şi a XII-a.

Rezultatele acestor cercetări au fost diseminate public sub forma unor rapoarte şi a unei

cărţi. În cadrul unei şedinţe de Consiliu Local a fost realizată o prezentare a rezultatelor

cercetării pe 2014. Cartea care a prezentat în formă compactă rezultatele cercetării pe

2014 a stârnit ecouri pozitive în presa locală şi regională.

Barometrul comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2015 8

Primăria Alba Iulia alocă anual 80000 de lei pentru susţinerea Barometrului

comunităţii locale. Universitatea pune la dispoziţie spaţii unde se introduc şi analizează

datele şi logistica aferentă. Cadrele didactice, membre ale Centrului de Cercetare

Sociologică şi studenţii Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia sunt cei care

desfăşoară o gamă variată de activităţi de cercetare şi de informare publică pe temele

abordate. Rezultatele cercetărilor Barometrului comunităţii locale sunt diseminate prin

publicaţii, articole şi emisiuni în mass-media, comunicări în mediul on-line şi în social

media, prezentarea raportului în Consiliul Local şi prin întâlniri directe sau interviuri cu

cetăţeni ai oraşului.

Impactul proiectului este măsurat prin indicatori cantitativi şi calitativi ce privesc

numărul de persoane de la care s-au cules date, rata de răspuns la chestionarele adresate

cetăţenilor, numărul de persoane care participă la întâlniri sau interviuri, numărul de

activităţi diferite de cercetare realizate într-un an, numărul de persoane implicate în

culegerea, prelucrarea şi analiza datelor, numărul şi tipul de publicaţii care reflectă

proiectul, numărul şi tipul de media (distincte) care dezbat sau menţionează rezultate ale

barometrului, numărul mediu de întâlniri lunare cu decidenţi locali, moduri de raportare

ale consilierilor locali şi ale Primarului faţă de rezultatele Barometrului, numărul de

citări/menţiuni în documente ale administraţiei publice, numărul şi tipul de proiecte,

strategii şi măsuri locale care preiau rezultate ale barometrului.

2. Metodele şi instrumentele de cercetare

Proiectul Barometrul comunităţii locale este definit ca un proiect de cercetare

ştiinţifică care se realizează în Alba Iulia prin studiul sociologic al comunităţii.

Metodologia de cercetare este propusă anual de Centrul de Cercetări Sociologice al

Universităţii „1 Decembrie 1918” prin experţii săi, sociologi, economişti şi de alte

profesii.

Barometrul utilizează o metodologie interactivă de culegere a datelor bazată pe

instrumentele de cercetare atât cantitative (chestionare), cât şi calitative (ghiduri de

interviu). Dificultatea metodologiei interactive este dată de timpul mare care trebuie

alocat pentru proiectarea şi testarea instrumentelor, contactarea subiecţilor şi obţinerea

acceptului acestora, aplicarea în teren a instrumentelor, verificarea şi validarea datelor

culese, transcrierea (interviurilor), introducerea în baze de date (a chestionarelor),

prelucrarea informaţiilor cu ajutorul calculatorului, analiza şi prezentarea rezultatelor.

Metodologia şi practica Barometrului comunităţii locale

9

Chestionarele se utilizează pentru a măsura opiniile, reprezentările şi

comportamentele cu impact comunitar ale persoanelor care locuiesc sau sunt în tranzit în

Alba Iulia. Subiecţii completează cel mai adesea chestionarele la domiciliul lor pentru a fi

cât mai puţin influenţaţi de prezenţa celorlalţi. Varianta completării on-line a

chestionarelor nu poate reprezenta în acest moment decât o soluţie complementară celei

de aplicare la domiciliu, datorită faptului că există categorii sociale largi care nu

utilizează Internetul sau nu au acces la Internet.

Ghidurile de interviu au în principal rolul de a culege informaţii de la persoane care

au un bun simţ observaţional sau un rol social important şi pot furniza evaluări şi opinii

pertinente într-o anumită chestiune. În cadrul interviului subiectul are o mai mare libertate

de exprimare, neprimind, de regulă, variante de răspuns. Interviurile se înregistrează şi se

transcriu, iar textele produse se analizează cantitativ (frecvenţa de apariţie a unor teme)

sau calitativ (se caută motivaţii, reprezentări şi comportamente care se standardizează şi

se sistematizează).

3. Activităţi ale proiectului în 2015

În anul 2015, activităţile realizate în cadrul Barometrului comunităţii locale au fost:

În primul trimestru: editarea şi tipărirea cărţii Barometrul comunităţii locale.

Municipiul Alba Iulia 2014 şi prezentarea ei în Consiliul Local, precum şi

proiectarea instrumentelor de cercetare pentru primăvara - vara 2015 (ghiduri de

interviu şi chestionare);

În al doilea trimestru: contactarea şi realizarea interviurilor cu cei 21 de

consilierii locali ai municipiului Alba Iulia (aprilie - iunie 2015); transcrierea şi

analiza primară a interviurilor cu consilierii locali; contactarea şi realizarea a 50

de interviuri cu reprezentanţi ai firmelor din Alba Iulia; transcrierea şi analiza

primară a interviurilor cu reprezentanţi ai firmelor din Alba Iulia;

În al treilea trimestru: culegerea de date de la sediul a 180 de firme din Alba Iulia

utilizând criterii de stratificare (zonă a oraşului, tip de activitate, listă de firme în

ordine alfabetică); realizarea a 215 interviuri cu turişti şi vizitatori ai Cetăţii

istorice; realizarea bazei de date în SPSS pentru introducerea datelor culese de la

firme; verificarea datelor culese de la firme, pe teren şi în baza de date a

Ministerului de Finanţe; introducerea datelor culese de la firme în baza de date;

prelucrarea primară a datelor culese de la firme; redactarea şi predarea raportului

intermediar pe luna septembrie;


În al ultimul trimestru: proiectarea instrumentelor de cercetare pentru ancheta pe

cetăţeni (luna octombrie); transcrierea şi analiza interviurilor efectuate în vara

anului 2015 cu vizitatori/turişti din Cetate (interviuri validate); proiectarea şi

realizarea anchetei de teren pe cetăţeni; prelucrarea primară a datelor culese de la

cetăţeni; redactarea şi predarea raportului final la BCL 2015.

Pe lângă munca directă de cercetare s-au mai realizat activităţi de documentare

ştiinţifică, de coordonare a culegerii de date, instruirea operatorilor de interviu şi de

anchetă, coordonarea analizei de date, centralizarea datelor şi organizarea de şedinţe de

analiză a procesului de cercetare, precum şi întâlniri cu diverse categorii de public pentru

diseminarea şi restituirea rezultatelor cercetării.

4. Caracterul inovativ al proiectului

Caracterul inovativ al Barometrului comunităţii locale este dat şi de modul cum se

proiectează instrumentele de cercetare în cadrul lui. Astfel într-o primă fază, în primul

trimestru al anului, se stabilesc împreună cu experţi din cadrul Primăriei temele care vor

fi abordate prin Barometrul anual, grupurile sociale de la care se culeg date şi modul de

culegere a informaţiilor (prin anchetă sau interviu). În etapa următoare sunt realizate

instrumentele de cercetare de către experţii Centrului de Cercetări Sociologice şi testate

prin anchete pilot. După testare, instrumentele sunt rediscutate cu grupuri de locuitori,

studenţi, profesori, diverşi experţi. De exemplu, în 2015, instrumentele de cercetare au

fost analizate împreună cu arhitecţi şi urbanişti, cu profesori, elevi, studenţi şi consilieri

locali. Dacă datele se culeg prin intermediul unor instituţii, solicităm şi punctul de vedere

al acestora inclusiv pe conţinutul chestionarului.

În privinţa modului de culegere a datelor, de organizare a cercetării, de prelucrare şi

analiză a datelor, metodologia sociologică nu permite o variaţie substanţială. Totuşi este

posibil, în condiţiile unei bune cunoaşteri a unei comunităţi să aplici tehnici de cercetare

care, în altă parte, în alt context să nu dea rezultate.

În anul 2015 am reuşit în cadrul Barometrului comunităţii locale să aplicăm o

tehnică de autocompletare a chestionarelor care, în general, conduce la o rată de refuzuri

(nonrăspunsuri) de 80-90% (Rotariu şi Iluţ, 1997). Prin procedura aplicată de noi, ea a

produs o rată de nonrăspunsuri de sub 20%. Cum a fost posibil acest lucru? Succesul

nostru se explică prin faptul că am valorificat câteva avantaje oferite de contextul în care

am aplicat chestionarul şi că am beneficiat de unele rezultate ale cercetărilor noastre

anterioare, tot în Alba Iulia.


11

Tehnica de chestionare de la Barometrul din 2015 a fost verificată într-o anchetă de

mai mici dimensiuni realizată de Asociaţia pentru Educaţie Urbană Alba Iulia la începutul

anului 2015 în şcolile din oraş. În ancheta la care facem referire şi la care am participat în

calitate de expert pe partea de metodologie, am construit două tipuri de chestionar, unul

pentru elev şi altul pentru unul din părinţii elevului. Anterior am obţinut din partea

profesorilor şi a directorilor de şcoală acceptul de a ne facilita accesul la ora de dirigenţie

pentru aplicarea primului chestionar. După ce elevul completa chestionarul, în acelaşi

timp cu alţi elevi, ne înmâna chestionarul lui, cel pentru părinte îl ducea acasă şi după

două zile îl aducea completat, iar noi îl recuperam de la dirigintele clasei. O primă

problemă de care ne-am lovit în această anchetă era dată de faptul că deşi am obţinut o

rată de întoarcere a chestionarului pentru părinte foarte mare, undeva de 70%,

răspunsurile erau oferite în 75% din cazuri de mamă. O altă problemă a fost că era destul

de greu să împerechem chestionarele completate de elev şi părinte şi că nu puteam să

facem comparaţii valide între răspunsul elevului şi cel al părintelui, ci doar per global,

între răspunsurile elevilor şi cele ale părinţilor. Dincolo de aceste dificultăţi, ne-am dat

seama de avantajele tehnicii folosite de noi şi de modalităţile prin care ar putea fi

îmbunătăţită şi folosită cu succes în cadrul Barometrului comunităţii locale.

În toamna anului 2015 am obţinut din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba

acceptul pentru a aplica chestionare la unităţile de învăţământ din oraş.1 Totodată, a fost

trimisă şi o adresă către directorii de şcoli în care erau solicitaţi să faciliteze aplicarea

chestionarelor de către echipa de cercetare (un cadru didactic membru al Centrului de

Cercetări Sociologie împreună cu o echipă de studenţi). În următoarea etapă ne-am

organizat munca de teren pe responsabilităţi precise, ale cadrelor didactice şi ale

studenţilor. Fiecare cadru didactic avea obligaţia să contacteze telefonic, dar şi la faţa

locului directorul şcolii şi apoi profesorul de la clasa unde se aplicau chestionarele.

Obiectivul nostru tehnic în cadrul Barometrului din 2015 era de a construi un

eşantion multistratificat reprezentativ pentru persoanele de peste 18 ani din Alba Iulia.

Am ales, deşi părea riscantă, tehnica aplicării de chestionare prin intermediul elevilor la

adulţii din familie. Deoarece am vrut să preîntâmpinăm problema suprareprezentării

femeilor descrisă anterior am cerut elevului (am repetat această solicitare şi în cuprinsul

chestionarului) ca adultul căruia îi era înmânat chestionarul (părinte sau altă persoană), să

1 Mulţumim doamnei inspector general prof. Dărămuş Marcela şi doamnei inspector general

adjunct prof. Alexandra Popa care ne-au sprijinit în demersul nostru.


fie de acelaşi sex cu el şi să fie o persoană care are ziua de naştere cea mai apropiată de 1

Decembrie (intenţionat am ales această dată de rezonanţă pentru albaiulieni).

Timp de două săptămâni, respectiv ultima săptămână din octombrie şi ultima din

noiembrie a anului 2015, echipele de cercetare au aplicat chestionare la grădiniţe, şcoli

generale şi licee din Alba Iulia. La grădiniţe chestionarele au fost distribuite părinţilor în

mod direct, la fel şi la clasa pregătitoare şi la clasa întâi. Începând cu clasele a II-a şi până

la clasa a XII-a inclusiv, chestionarele cuprindeau şi un set de întrebări pentru elevi

referitoare la cum apreciază aspectul clasei, al şcoli, al străzii pe care locuiesc, al

cartierului şi al oraşului. Le mai solicitam elevilor să răspundă la trei întrebări deschise

despre schimbări dorite la şcoala, strada şi cartierul lor. Cea mai mare parte a

chestionarului era consacrată însă adultului din familie care răspundea la întrebări legate

de mobilitatea fizică a sa şi a elevului, de participarea la evenimente culturale, calitatea

mediului urban (la nivel de stradă, cartier şi oraş), raportarea la proiectele de reabilitare a

unor spaţii din Cetatea istorică etc. A se vedea chestionarul în prezenta lucrare, de la

anexa capitolului VII.

Din 2000 de chestionare distribuite prin şcoli am recuperat 1622 de chestionare

completate, adică o rată de răspuns de 81,1 %, mult superioară chiar şi anchetelor directe

realizate la domiciliu (Rotariu şi Iluţ, 1997). După verificarea completitudinii şi a

suprapunerilor au rămas în această fază 1526 de chestionare, adică o rată chestionare

valide / chestionare distribuite de 76,3%.

Trebuie să menţionăm că în final am avut în anchetă 1717 chestionare, deoarece am

aplicat un set de chestionare şi la domiciliul persoanelor mai în vârstă, pentru a avea

posibilitatea apoi de a construi un eşantion ponderat după sex şi vârstă.

Cum se explică succesul tehnicii noastre combinate, bazată însă pe autocompletare?

Ce factori au condus spre o rată atât de scăzută de nonrăspunsuri, rar întâlnită şi în

anchetele la domiciliu? Vom încerca să dăm unele răspunsuri şi câteva explicaţii

suplimentare privind contextul aplicării. Joule (1998), plecând de la un comentariu la

teoria angajamentului, reţine că, cu cât o persoană se simte mai liberă în decizia sa cu atât

sunt mai mari şansele ca ea să realizeze un comportament dorit. Dacă anterior, în

contextul formulării cererii noastre de a realiza acel comportament, persoana îşi ia un

angajament public şi realizează deja anumite acte din liberă voinţă, în direcţia dorită,

şansele de succes ale acţiunii de influenţare cresc. În situaţia de aplicare a chestionarului

de la Barometru, elevul a fost foarte încântat că i se cere părerea despre şcoala, strada şi

cartierul lui. Ba mai mult, întrebările din chestionar, referitoare la cum doreşte adultul să

evolueze oraşul, erau şi pe placul copilului. Deşi neexplicit şi neforţat, elevul şi-a luat un

angajament de înmânare a chestionarului persoanei adulte şi de recuperare a lui. La fel s-a

întâmplat şi în ceea ce priveşte angajamentul profesorului de a recupera chestionarul de la


13

elevi şi de a ne facilita cercetarea. Sigur că nu întotdeauna acest mecanism

sociopsihologic a funcţionat, consecinţa fiind şi apariţia unor chestionare necompletate,

incomplete etc. Faptul că elevul a completat în clasă răspunsuri la chestionar, inclusiv la

întrebări deschise, ne-a mai oferit suplimentar şi o posibilitate de a controla completarea

sau nu a chestionarului de către adult.

5. Dezbaterea unor activităţi şi a unor rezultate ale Barometrului

Barometrul comunităţii locale este în principal un set de activităţi de cercetare, de o

mare complexitate şi de multe ori greu de delimitat metodologic. Principala lui funcţie în

cadrul comunităţii este aceea de cunoaştere sociologică aplicată nevoilor administraţiei

locale care doreşte să aibă încrederea şi suportul populaţiei pentru proiectele de

dezvoltare pe care le propune sau le implementează. Rolul lui poate fi dezbătut şi prin

prisma altor activităţi conexe celor de cercetare, cum ar fi antrenarea unui număr mare de

persoane în activităţile de cercetare sau prin prisma consecinţelor difuzării şi dezbaterii

rezultatelor sale la nivel local. În 2015, de exemplu, au fost antrenaţi în procesele de

cercetare, experţi din cadrul administraţiei locale, toţi cei 21 de consilieri locali, 90 de

profesori, 15 directori de unităţi de învăţământ, 120 de studenţi, 2000 de adulţi, 1542 de

elevi, 215 turişti şi vizitatori şi 230 de patroni şi administratori de firme. La aceştia îi

putem adăuga pe cei care au participat la întâlnirile de diseminare şi dezbatere a

rezultatelor.

Barometrul are şi un efect în ceea ce priveşte stimularea participării în comunitatea

locală. Multe activităţi participative din cadrul unei comunităţi reclamă nu atât eforturi

fizice sau intelectuale, cât mai ales interes manifestat prin prezenţa la anumite acţiuni

comune, exprimarea deschisă a opiniei etc. A participa în sens comunitar poate însemna a

fi prezent alături de alte persoane la o manifestare sau acţiune a comunităţii. Participarea

cetăţeanului pe plan local este influenţată în bună măsură de interesul autorităţii locale în

participarea acestuia. Cadrul participării este realizat de autoritate care poate găsi formule

de a o stimula, indiferent de nivelul implicării sau al spiritului civic existent în comunitate

la un moment dat. Din motivele expuse în paragrafele anterioare apreciem că Barometrul

comunităţii locale, un instrument de cercetare susţinut de Primărie şi de Universitatea „1

Decembrie 1918” şi în care acestea se implică activ, poate induce participarea la

guvernarea locală (Pascaru, 2014).

În cercetările noastre de la Barometru, am observat că, în sens statistic, participarea

la o acţiune de grup poate conduce la o schimbare a opiniei individuale, în direcţia


acceptării unei schimbări, a unei inovaţii sau a unei modernizări. În cazul Cetăţii istorice,

participarea cetăţenilor la evenimentele culturale organizate în zonă induce sociologic o

acceptare a valorificării spaţiilor nefolosite în scop educaţional, cultural sau turistic la

toate categoriile sociale, dar în mai mare măsură la tineri şi la persoanele cu studii

superioare (Marina, 2015).

O altă constatare pleacă de la faptul că în 2014 aproape jumătate dintre adulţii

chestionaţi, din Alba Iulia, nu erau de acord cu schimbarea destinaţiei clădirii Unităţii

Militare de la Poarta a III-a (Marina, 2014). În 2015, 81% dintre cetăţenii chestionaţi sunt

de acord cu schimbarea. Ce s-a întâmplat între timp? Trebuie precizat că noi realizăm

Barometrul pe eşantioane diferite de la an la an, nu intervievăm sau chestionăm aceleaşi

persoane, ci doar facem o cercetare periodică în aceeaşi comunitate. Nu s-a dus astfel

autoritatea locală la cei chestionaţi de noi în 2014 şi i-a informat special, ci s-a produs

ceva în spaţiul public comunitar. În primul rând am putea identifica participarea la

evenimente culturale ca ducând la schimbarea opiniei, aşa cum am prezentat mai sus.

Totuşi între 2014 şi 2015 participarea la evenimente creşte doar cu câteva procente

(Marina, 2015). Creşterea numărului de evenimente la care a participat un cetăţean să fie

responsabilă de această schimbare? Sociologic, o explicaţie ar putea fi dată de faptul că a

crescut încrederea publicului în procesul de valorificare a spaţiilor Unităţii Militare. Ce

anume însă poate cauza o astfel de creştere? Din păcate pentru 2015 nu putem decât să ne

oprim la acest punct al explicaţiei. În viitor vom avea mai multe date şi vom putea face

mai multe corelaţii.

În Alba Iulia, la nivelul cetăţenilor, percepţia situaţiei locurilor de muncă este una

ambiguă. O parte din cetăţeni văd o schimbare în bine în 2015 faţă de 2014, dar percepţia

nu este una dominată de speranţă nici în 2015. Cercetarea realizată pe întreprinzători în

2015 ne arată că la nivelul acestora se manifestă un optimism ridicat în ceea ce priveşte

dezvoltarea afacerii din punct de vedere al profitului şi al cifrei de afaceri, dar unul

moderat atunci când sunt chestionaţi asupra angajării de personal în propriile firme.

Consilierii locali exprimă şi ei puncte de vedere diverse pe această temă, multe

interpretări ale situaţiei fiind probabil dictate de apartenenţa politică. Percepţiile neclare,

vagi pe această temă contrastează puternic cu rezultatele din 2014 referitoare la direcţiile

de dezvoltare dorite de cetăţeni sau cu afirmaţiile consilierilor locali sau ale

întreprinzătorilor privind nevoia de a avea o dezvoltare durabilă în Alba Iulia, fără

poluarea dată de dezvoltarea industriei grele. Rezumate, rezultatele de la Barometru ne

spun că în această privinţă s-ar dori mari investitori care să vină cu locuri de muncă de

calitate pentru locuitori, dar care să nu aducă poluare şi nici schimbări profunde în ceea

ce priveşte modul de viaţă predominant în oraş.


15

Alte rezultate de la Barometru pot deschide o dezbatere amplă strategică asupra

viitorului oraşului şi asupra provocărilor la care administraţia locală şi cea centrală vor

trebui să dea un răspuns, o soluţie. În Alba Iulia, ne-o arată studiile din acest volum, dar şi

cele publicate în 2014, o mare parte a comunităţii este deschisă prioritar spre investiţiile

în infrastructura culturală (Marina şi Pascaru, 2014). Aşteptarea publicului local de a

vedea un proiect viabil cultural, un Teatru sau o nouă Casă de Cultură este foarte mare în

2015. Albaiulienii optează ca acest proiect să fie implementat prin colaborare între

Consiliul Judeţean şi Primăria Alba Iulia. Această soluţie agreată public este de altfel

adoptată şi în cazul Teatrului pentru copii „Prichindel” din localitate sau la Deva, în cazul

Teatrului de Artă (fost de estradă). O altă variantă care merită luată în considerare, având

în vedere dimensiunea simbolică a oraşului, este sprijinul autorităţilor centrale pentru

realizarea unui mare edificiu cultural.

6. Concluzii şi propuneri

În cei doi ani de implementare ai Barometrului comunităţii locale, datele strânse ne

permit să afirmăm că suntem în faţa unei comunităţi eterogene cu aşteptări diverse şi

percepţii diferite asupra acţiunilor şi proiectelor comunitare influenţate în principal de

vârstă şi mai ales de nivelul de educaţie. Dar explicaţiile nu se pot reduce la aceste două

variabile şi în cazul volumului de faţă o serie de alte apartenenţe şi influenţe au fost

testate sau interpretate.

Barometrul comunităţii locale produce pe măsura implementării sale un

semnificativ volum de date şi o mulţime de rezultate calitative şi cantitative. Exploatarea

datelor reclamă, pe măsura trecerii anilor şi a acumulării de informaţii, o organizare tot

mai bună, costuri mai mari, dar şi rezultate pe măsură.

O cerinţă pentru dezvoltarea urbană a oraşului poate fi implementarea unei

metodologii de inventariere a turiştilor şi vizitatorilor, alături de o testare periodică a

satisfacţiei şi reprezentărilor acestora. Instrumentele şi rezultatele din cadrul Barometrului

pot susţine în viitor realizarea unui astfel de obiectiv.

Implicarea puternică a profesorilor şi a studenţilor, expertiza Centrului de Cercetări

Sociologice şi a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, calitatea unor experţi

din cadrul Primăriei, devin extrem de importante pentru succesul cercetării. Alături de

aceşti factori, Barometrul îşi propune să atragă spre activităţile sale, profesorii şi elevii


din Alba Iulia, absolvenţii Universităţii, ONG-urile din Alba Iulia cu rezultate în sfera

cercetării şi intervenţiei sociale, firmele ce desfăşoară acţiuni de responsabilitate socială,

instituţiile cu rol în dezvoltarea oraşului şi alţi stakeholderi.

Bibliografie

1. Joule, R. V. (1998), „Supunerea liber consimţită: schimbarea atitudinilor şi

comportamentelor sociale” în Moscovici, S., coord., Psihologia socială a

relaţiilor cu celălalt, Polirom, Iaşi, pp. 190-207.

2. Marina L., Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul comunităţii locale. Municipiul

Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca.

3. Marina, L. (2014), „Reprezentări şi opţiuni ale populaţiei din Alba Iulia asupra

proiectelor de dezvoltare”, în Marina L. și Pascaru, M., coord., Barometrul

comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca, pp.

15-34.

4. Marina, L. (2015), Participation in cultural events and historical heritage, Annales

Universitatis Apulensis Seria Oeconomica, No. 2/ 2015.

5. Pascaru, M. (2014), „Barometrul comunității locale şi guvernarea participativă”

în Marina L. și Pascaru, M., coord., Barometrul comunităţii locale. Municipiul

Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca, pp. 7-14.

6. Rotariu, T., Iluţ, P. (1997), Ancheta sociologică şi sondajul de opinie, Polirom,

Iaşi.

II.

RESTITUIREA REZULTATELOR

BAROMETRULUI COMUNITĂŢII LOCALE

Mihai Pascaru, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


1. Consideraţii introductive

Aşa cum precizam şi într-un alt context (Buţiu şi Pascaru, 2014), restituirea

rezultatelor a constituit o preocupare relativ constantă pentru noi în ultimul deceniu, de

cele mai multe ori în legătură cu dezvoltarea comunitară (Pascaru şi Buţiu, 2007) sau

cercetarea-acţiune participativă (Pascaru, 2011). Reluăm şi aici câteva aspecte importante

legate de această tehnică de investigaţie.

Pe cât de mult manualele de cercetare şi alte ghiduri metodologice vorbesc de

instrumente şi oferă sfaturi pentru adecvarea şi organizarea culegerii datelor, remarca

Bergier, pe atât de mult se neglijează relaţia cu destinatarii şi impactul acesteia asupra

sociologului şi etnologului (Bergier, 2000, p. 5), destinatarul vizat prin restituire fiind

reprezentat de interlocutorii din teren ai cercetătorului. Bergier propunea această definiţie

pentru restituire: „Acel act sau acea dinamică prin care cercetătorul împărtăşeşte

interlocutorilor din teren, în scopuri etice şi/sau euristice, rezultatele provizorii şi/sau

definitive ale prelucrării datelor colectate, în vederea analizei lor”. (Bergier, 2000, p. 8).

Într-o clasificare propusă în lucrarea citată, Bergier va prezenta trei tipuri de restituire: 1)

restituirea savantă, 2) restituirea elucidantă şi 3) restituirea militantă. În restituirea

elucidantă sau în cea militantă orientarea transformatoare a restituirii este asumată.

Intervenientul determină o schimbare, fiind şi parte integrantă a acestei schimbări.

Restituirea nu mai este strict transmisivă, ea este formativă (elucidând originile

problemelor identificate) şi apropriativă (dezvoltând moduri colective de acţiune). În

ambele cazuri, sublinia Bergier, restituirea nu mai este închisă, dominată de normele

comanditarului, ci este deschisă şi centrată pe subiectul cercetării şi pe procesele vizate.

(Bergier, 2000, pp. 59-60).

Pe parcursul cercetărilor noastre anterioare (Pascaru, 2010) am experimentat, între

altele, restituirea rezultatelor către autorităţile locale atunci când erau vizate aspecte ale

guvernării ca realitate şi aspiraţie locală. Astfel, într-o cercetare asupra participării la

guvernarea locală în ruralul montan, locuitori din micro-regiunea Albac-Scărişoara-Horea


18

au fost puşi în situaţia ipotetică în care toate deciziile la nivel local ar fi luate în cadrul

adunărilor cetăţeneşti. Au declarat atunci că ar participa la adunările organizate în acest

scop 82,9% dintre cei chestionaţi şi că nu ar participa 15%. Restul nu s-au pronunţat în

legătură cu acest subiect. Opiniile locuitorilor au făcut obiectul unei restituiri colective la

nivelul Consiliului Local Albac.

Consilierii şi primarul din Albac, am constatat pe parcursul restituirii colective

amintite, nu respingeau din start ideea, dar semnalau numeroase bariere posibile, bariere

de ordin organizatoric sau socio-psihologic. Astfel primarul comunei remarca: „Când se

iau decizii la nivel local e bine să fie consultată şi populaţia, e chiar foarte bine! Dar

decizia finală nu cred că e bine să o ia populaţia… pentru că atâtea minţi - atâtea idei,

atâtea minţi - atâtea interese”. Adunările cetăţeneşti şi luarea deciziilor la nivelul lor ar

fi utile, spunea un consilier, dar oamenii nu vor putea fi adunaţi: „…E bine să consulţi

toată populaţia, ca să nu se zică că noi, consilierii, în interesul nostru am hotărât. Dar

dacă s-a pus problema ca 70% să vină... E greu să aduni şi consilierii...”.

O observaţie mai generală considerăm că merită o analiză specială şi investigaţii

mai ample, pe teritorii mai largi: „Nu cred că populaţia României e pregătită pentru aşa

ceva ... Nu e pregătită! E drept că de la 10 - 20 de ani de democraţie n-ai ce să aştepţi”.

Fie că este vorba de cercetările noastre anterioare sau de cele prezentate în studiul

de faţă, trebuie să facem o scurtă precizare cu privire la raporturile dintre restituire şi

diseminarea rezultatelor. Sigur, am putea vorbi de o restituire a rezultatelor în sensul

strict al termenului dacă ancheta ale cărei rezultate se restituie ar fi fost una realizată în

rândul consilierilor locali. Deoarece ancheta a vizat cu deosebire cetăţenii, avem de a face

mai degrabă cu o diseminare a rezultatelor la nivelul consilierilor locali. Dar diseminarea

este în acelaşi timp şi o restituire mijlocită către participanţii la anchetă în măsura în care

deciziile Consiliului Local sunt implicate, mai devreme sau mai târziu, în viaţa fiecăruia

dintre participanţii la ea.

2. Metodologie

Principalele rezultate ale Barometrului comunităţii locale – Municipiul Alba Iulia

2014 – au fost publicate într-un volum (Marina şi Pascaru, 2014) care a fost pus la

dispoziţia legislativului şi executivului locale, în primul rând, dar şi a altor stakeholderi

locali. După câteva luni de la prezentare, unele rezultate ale barometrului (Marina, 2014;

Marina şi Muntean, 2014; Stânea, 2014) au făcut obiectul unor interviuri cu consilierii

locali, parte din acest instrument având caracteristicile unui interviu de restituire.

Întrebările care au reluat, implicit sau explicit, rezultate ale cercetării din 2014 sunt

prezentate în ANEXĂ.

Restituirea rezultatelor Barometrului comunităţii locale

19

3. Poziţii ale consilierilor locali faţă de unele rezultate ale Barometrului comunităţii locale

2014

3.1. Poziţii faţă de evaluarea de către cetăţeni a Cetăţii istorice, a evenimentelor şi

manifestărilor legate de aceasta

În ceea ce priveşte evaluarea de către cetăţeni a evenimentelor din Cetatea istorică,

unii consilieri locali reţin diversitatea răspunsurilor, acceptând şi explicând în termeni

proprii această diversitate: „În legătură cu datele legate de evenimente, este logic că

unele evenimente sunt pentru toată lumea şi unele evenimente sunt mai culturale, pentru o

parte mai mică, persoane cu o anumită cultură sau pentru persoanele cu o anumită

educaţie. De aici este şi normal ca, dacă vorbim despre Fest Alba, să audă foarte multă

lume de el, şi dacă vorbim despre Alba Jazz, să ştie foarte puţină lume, sau despre

Festivalul de Teatru. Din păcate, sunt unele dintre ele care nu sunt apreciate la

adevărata lor valoare. Dar e un lucru natural, adică oriunde ne-am duce, ar fi aceeaşi

problemă, pentru că aşa e omul.” O altă variabilă invocată este vârsta celor chestionaţi în

anchetă: „Bine, am văzut că nu toate îs bine văzute... Acuma, depinde, poate unul mai în

vârstă zice că nu îi place aia, tineretul că-i place distracţia, muzica, le trebuie

restaurante, cafenele, distracţii la tineri, prin Cetate... Barurile, distracţia, drogurile.”

Cu un fel de consolare, unul dintre consilieri aprecia că întotdeauna, oricâte ai face, vor

exista şi „cârcotaşi”. Dincolo de asemenea aproximări, noi am considerat că trebuie să

reţinem distincţia sugerată de unul dintre consilieri: între evenimente pentru locuitorii

oraşului şi evenimente pentru turişti: „S-ar putea să fie adevărul la mijloc: unele să nu fie

suficient de gustate de publicul albaiulian, iar altele să nu fie suficient de mediatizate,

pentru că este foarte clar că aceste evenimente se adresează şi cetăţenilor din Alba Iulia,

dar încearcă, tot mai mult, să se adreseze şi celor care noi ne dorim să vină ca turişti.”

Se sugerează realizarea unui barometru similar în rândul turiştilor: „Colaboraţi mai bine

cu Universitatea, care vă poate face un studiu de genul acesta: Cine, de unde vine? Veniţi

pentru prima oară? Vă place sau nu? Nu poţi să ai un feed-back fară să faci un studiu

ştiinţific. Eu aşa aş lucra.”

În legătură cu audienţa scăzută a unor evenimente, principala cauză identificată de

către consilierii locali o reprezintă, aşa cum s-a mai sugerat deja, slaba lor promovare:

„Nu sunt cunoscute şi nu sunt promovate suficient de bine. Aicea nu ştiu oamenii.” O

serie de critici vizează însă şi denumirea sub care sunt promovate unele evenimente:

„Acuma, nu mi-au plăcut niciodată denumirile, englezismele astea… Feeric Fashion

Days ... Ce-i Feeric Fashion Days? ... Niciodată nu mi-a plăcut slugărnicia asta ...

Feeric Fashion Days ne-a adus turişti, din Statele Unite şi Anglia, foarte mulţi ... de la

Miceşti, în sus! Alba Iulia City Race ... Alba Iulia Film and Music Festival ... N-a putut fi

Festivalul de Film şi Muzică Alba Iulia. E un detaliu, care nu ştiu cât contează, dar pe


20

mine m-a enervat ... Avem şi-o medie de vârstă destul de ridicată la Alba Iulia,

comparativ cu Clujul, [aflat] în veşnică înflorire, sau altele şi când pui pe afiş Feeric

Fashion Days ...”

În general se insistă pe identificarea şi promovarea unor evenimente specifice Albei

şi care să nu fie „îngrămădite” într-un spaţiu restrâns, ci să pună în valoare o suprafaţă cât

mai mare a zonei istorice a oraşului.

Între soluţiile de mare anvergură, le reţinem aici pe cele referitoare la realizarea

unor parteneriate prin care promovarea Cetăţii istorice, organizarea evenimentelor şi

manifestărilor să fie susţinute de o infrastructură de cazare şi alimentaţie publică

adecvate: „Deocamdată trebuie să punem bazele unei colaborari totale cu HORECA,

obligatoriu, pentru că, dacă acum în Alba Iulia vin trei autocare, nu avem unde-i caza,

nu avem ce să le dăm să mănânce, nu-i putem servi, deci avem o problemă extraordinară

în Alba Iulia, suntem descoperiţi total. Vom face o asociaţie, tot de primărie pornită, că

ei nu vor să se asocieze, sub nicio formă, ei nu văd decât concurenţa, nu văd şi că pot să

facă ceva împreună, benefic tot pentru ei şi pentru dezvoltare. Oricum, sunt puţini ...”

Alte aspecte semnalate de către consilierii locali privesc eforturile depuse pentru

satisfacerea concomitentă a cerinţelor culturale şi a celor comerciale: „...Deja am început

să gestionăm altfel amplasamentele pentru desfăşurarea evenimentelor… Unde aveam o

mare presiune la evenimente şi la agenţii economici, desfăşuram evenimentul într-un

areal care să permită lucrul ăsta, spre exemplu, şanţurile Cetăţii, în partea de nord, în

partea de sud ...”

Un singur consilier aprecia: „Nu trebuie neapărat, când vine vorba de dezvoltare,

să fim atât de permisivi cu impunerea indicatorilor de către populaţie pentru că

populaţia urmează, în ceea ce priveşte dezvoltarea, administraţia. Nevoile trebuie să fie

în sens invers.”

Cu privire la ce mai este de făcut, un consilier remarca: „La Cetate, ce s-ar mai

putea [face] ar fi spaţiile din interior… Numa’ la licitaţie mai trebuie scoase. Nu ştiu de

ce durează aşa de mult.”

3.2. Poziţia consilierilor locali cu privire la ierarhizarea proiectelor de către

cetăţeni

Cei mai mulţi dintre consilieri se declară cel puţin surprinşi de faptul că reabilitarea

clădirilor de învăţământ apare pe primul loc în ierarhia proiectelor: „Nu pot să apreciez

câtă nevoie există de reabilitarea clădirilor de învăţământ. Cred, totuşi, că Primăria e

preocupată de acest aspect şi mă surprinde că acest proiect este primul, în ordinea

importanţei acordate de cetăţeni.”

Atunci când se acceptă că totuşi unele intervenţii la nivelul şcolilor trebuie făcute,

propunerile de referă la reabilitarea termică a unor şcoli, dar şi la reducerea costurilor


21

printr-o mai bună gestionare sezonală a consumului de energie termică: „…La câteva

şcoli, s-au constatat nişte nereguli. Căldura mergea... Dacă le izolează, mai ales şi cu

geamurile, contează, nu o să mai consume atât de mult. Banii rămân la altceva.”

O susţinere mai puternică la nivelul consilierilor intervievaţi par a avea proiectele

dedicate parcului industrial, spaţiilor verzi şi reabilitării străzilor: „Amenajarea şi

refacerea spaţiilor verzi constituie o prioritate, în sensul în care acestea să asigure un

climat sănătos, aerul curat de care are nevoie orice cetăţean… Reabilitarea străzilor este

o problemă ce priveşte mai ales străzile nou apărute şi cartierele mărginaşe, în timp ce

suplimentarea locurilor de parcare este o problemă pentru zona centrală. Eu aş pune pe

un loc fruntaş problema realizării unui parc industrial, chiar dacă, în opinia mea,

amplasamentul acestuia nu trebuie să fie în locaţia indicată în Barometru: Alba Iulia-

Sebeş. Primăria trebuie să identifice terenuri pe care să le poată pune la dispoziţia

investitorilor… De asemenea, aici trebuie hotărâtă o dată ruperea pisicii, adică alocarea

unor fonduri pentru crearea de facilităţi – curent electric, canalizare şi gaz – chiar dacă

încă nu sunt cunoscuţi viitorii beneficiari.”

Interesantă ni se pare identificarea de către consilieri a unor zone din perimetrul

municipiului pentru facilităţile parcului industrial: „Nu neapărat Sebeş. Este aicea, la

Drîmbar, o zonă foarte mare, [la] care, din păcate, nu ne uităm. Primarul din Ciugud, o

comună extrem de mică, partea lui e plină. Dacă aţi fost acolo, sunt fabrici. Este o

fabrică de ciocolată, fabrică de rulmenţi, sunt o grămada de hale ... Partea noastră ...”

O problemă tratată oarecum diferenţiat de către consilieri este cea a centrelor

sociale: „Centrele sociale de îngrijire bătrâni, centre care preiau bătrânii paralizaţi.

Sunt mulţi care n-au pe nimeni. Ar trebui să se dezvolte. Nu mai ai loc la Galda, nu mai

ai loc la Baia de Arieş. Vin tot felul de oameni, care nu au posibilităţi”; „Centre sociale.

Probabil, ar trebui ceva făcut şi în Cetate, pentru că avem centrul de zi de aici, de jos,

din oraş. S-a analizat situaţia asta: vârstnicii din Cetate vin jos. S-a creat o unitate între

ei. Eu cred ca s-ar face degeaba pentru că nu cred că cei din Cetate, care şi-au creat

prieteni, relaţii, joacă table, joacă remi, joacă ... Centrul de vârstnici nu este ocupat nici

la ora aceasta. Acolo sunt 100 de locuri. La ora actuală cred că sunt vreo 80 de locuri

ocupate… În ceea ce priveşte construcţia unui centru social de o asemenea natură, ar

impune o cheltuială mare pentru... şi nu ştiu cetăţenii municipiului [ce ar spune]… Adică

tot ce se face se face din banul public, din banii cetăţenilor… Ca să generalizezi

chestiunea, să zică cetăţenii: da, toată lumea e de acord că avem nevoie de un asemenea

centru şi să-l ţinem pe cheltuiala Primăriei…” ; „Sunt un consilier de dreapta, nu

apreciez foarte mult asta… Au răspuns albaiulienii că există necesitatea acestor centre

sociale. Le avem. Avem un centru de urgenţă, lângă gară, unde astfel de oameni, mai ales

în nopţile de iarnă, au adăpost. Avem aceste colaborări, le repet, cu Filantropia, Caritas,

Speromax, AS 2001, care fac astfel de servicii, inclusiv la domiciliu. Nu cred ca veţi auzi


22

la Alba Iulia de un caz special, atât de tragic. E avantajul unei comunităţi mici, pe care o

poţi gestiona, vedea, consulta mereu.”

Chiar dacă unii consilieri consideră problema parcărilor în mare parte rezolvată la

nivel de cartiere, în Cetatea istorică aceasta rămâne încă o problemă, după aprecierea unui

consilier: „În zona Cetăţii, trebuie încă extinsă capacitatea de parcare, pentru că ne

vedem depăşiţi de situaţie atunci când avem astfel de evenimente, de care am vorbit, şi,

dincolo de bariera care încă nu funcţionează, la un moment dat ajungem la faza de full şi

nu există spaţiu pregătit în afară, în zona porţilor. Poliţia locală îi dirijează în direcţia

aceea, dar, la evenimentele astea nemondene, de familie, nunţile, ne vedem depăşiţi, în

sâmbetele şi duminicile de vară. Şi slujbele aglomerează toată zona.”

Un alt proiect care pare să aibă susţinerea consilierilor este reprezentat de sala

polivalentă: „Dacă mă întrebaţi pe mine, ca şi principiu sau ca şi dorinţă de consilier şi

lucru pentru care am luptat foarte tare, este construirea unei săli polivalente. Da, ăsta e

un lucru care devine necesar la Alba Iulia.” Aceasta ar o putea avea o importanţă

departamentală: „Mă mir foarte mult de Sala Polivalentă. Poate lumea se gândeşte că nu

sunt activităţi sportive şi culturale care să umple o sală polivalentă şi că ar costa prea

mult municipalitatea. Această sală n-aş vedea-o neapărat folosită la nivel de municipiu.

Asta deja ar fi pentru tot judeţul. Orice echipă, că e de la Blaj, că e de la Cîmpeni, poate

să joace aici…”

3.3. Poziţia consilierilor faţă de raportarea cetăţenilor la Primar şi Consiliul

local

Din datele Brometrului comunităţii locale 2014 reieşea o mai bună apreciere a

activităţii primarului din partea cetăţenilor, în comparaţie cu aprecierea Consiliului Local

(Stânea, 2014, pp. 41-42).

Diferenţa de apreciere a primarului şi Consiliului Local, a fost explicată de către

unii consilieri printr-o multitudine de variabile: „Diferenţa de percepţie între Consiliul

Local şi primar nu poate sta altfel deoarece primarul are carismă, este o persoană cu o

activitate foarte lungă în această funcţie, pe care cetăţenii o percep distinct de partidele

politice. Consiliul Local este văzut de populaţie ca o combinaţie de partide, iar simpatia

generală faţă de partide, la noi, nu este foarte ridicată.” Sunt scoase în evidenţă inclusiv

unele abilităţi ale primarului actual: „Cred că a ştiut întotdeauna că cel mai important

lucru, în politică, este imaginea pe care o creezi. Nu l-am surprins niciodată în vreo

ipostază în care să nu exploateze, în avantaj propriu, orice neînţelegere. Posedă, cu

adevărat, arta de a converti totul într-un plus de imagine în beneficiul său.” Activitatea

Consiliului Local, în schimb, nu este suficient mediatizată: „Totdeauna primarul e mai

bine, că e vizibil, vorbeşte. Activitatea Consiliului Local nu prea e cunoscută.


23

Mediatizează mai mult cancanuri. Nu eşti întrebat, nu ştiu oamenii ce faci.” O soluţie ar

fi asumarea de către consilieri a unor zone ale oraşului în care să comunice mai mult cu

cetăţenii: „Consiliul cred ca este mai puţin vizibil şi asta e şi vina consilierilor…, dar ar

trebui insistat ca fiecare consilier sa aibă în responsabilitate o zonă a municipiului…”

Este necesară de asemenea o mai bună informare a cetăţenilor cu privire la atribuţiile

Consiliului Local şi cu privire la modul lui concret de funcţionare: „Ei se gândesc că

primarul îţi spune ce trebuie să faci. Da, necunoaşterea rolului Consiliului Local şi

popularitatea primarului ... E absolut explicabilă, firească, şi situaţia pe care mi-o

doresc şi la momentul când voi fi eu primar, poate chiar mai în avantajul primarului mi-o

doresc. Probabil că răzbat în afară, prin ştirile locale, prin presa locală, unele

contradicţii. Şi acestea sunt normale. Unanimitatea nu o regăseam decât în socialism.”

Colaborarea dintre primar şi Consiliul Local este apreciată ca fiind una bună: „Pe o

scara de la 1 la 5, 4, deci buna”. O observaţie interesantă a unui consilier scoate în

evidenţă rolul benefic al prestigiului primarului pentru imaginea Consiliului Local:

„Presa sau primarul poate creşte vizibilitatea Consiliul Local… Toate programele,

fondurile se votează în Consiliul Local. Dacă nu se vota nici un program, primarul ce

merit ar mai fi avut? Sau ar mai fi fost vizibil? Nu. Noi suntem Primărie, Primar -

Consiliu Local.”

3.4. Poziţia consilierilor locali faţă de propunerile cetăţenilor în legătură cu

încurajarea investitorilor şi domeniile prioritare de investiţii

Oarecum în dezacord cu opiniile comunităţii, consilierii locali susţin mai degrabă

ideea pregătirii unor locaţii pentru investitori, în strânsă legătură cu „terminarea

autostrăzii Turda-Sibiu”, care, desigur, nu mai ţine de atribuţiile primăriei. Declară în

acest sens un consilier: „Cred că trebuie făcută plecând de la oferta de locaţii cu toate

utilităţile şi mai puţin prin scutire de taxe, oferire de consultanţă sau promovarea

activităţilor prin târguri naţionale şi internaţionale. Sunt şi acestea căi de stimulare, dar

mult mai puţin importante decât cea nominalizată. Mai există o problemă: terminarea

autostrăzii Turda-Sibiu şi a tuturor accesurilor dinspre municipiu spre această

autostradă, care va schimba situaţia atractivitătii pentru investitori a municipiului. Sunt

convins că Sebeşul a fost preferat de investitori pentru că el s-a aflat pe proiectele de

autostradă, încă de la intrarea României în UE.” Un alt consilier aduce precizări

suplimentare: „Este foarte important, de exemplu, să atragem investitori prin a le asigura

o zonă bună, unde pot să îşi creeze o activitate, să le arătăm ce personal pregătit avem în

zonă, să îi arătăm o anumită stabilitate.” Acelaşi consilier mai ţine să atragă atenţia

asupra nevoii de finalizare a strategiilor de dezvoltare la nivel economic ca şi asupra

nevoii de a căuta investitorii şi nu de a aştepta pur şi simplu să fie căutat oraşul de către

investitori: „…Nu e suficient să facem documentaţie şi tot ce trebuie, trebuie să mergem


24

şi noi să îi căutăm. Aşa funcţionează în ziua de astăzi. Oferta pe piaţă este mult mai mare

decât cea de pe vremuri.”

Cu privire la scutirea de taxe, preconizată de către subiecţii anchetei din 2014,

consilierii fac nişte observaţii interesante, care pun în discuţie această posibilitate. Mai

întâi, este vorba de calitatea României de membru al UE, care ar limita reducerile de taxe:

„Autoritatea locală nu poate face de capul ei scutire de taxe şi impozite. Nu putem fi ţară

membră a UE, atunci când atragem fonduri şi să nu ne mai placă atunci când trebuie să

dăm taxe şi impozite. O legislaţie care se referă la concurenţa loială ne obligă pe noi toţi,

primăria din Alba Iulia cât şi primaria din alta parte, să facem la fel. Nu putem să scutim

decât pe un grafic foarte bine pus la punct şi aprobat de Comisia Europeană.” Apoi,

apreciază consilierii, scutirea de taxe ar putea genera o anumită discriminare: „OK, sunt

de acord să-i scutim pe noii investitori, dar ce facem cu cei vechi? Nu se simt ei un pic

discriminaţi? Nu ştiu, stau şi mă gândesc. Un investitor care a venit, să zic, în Alba Iulia

şi se chinuie de 10 ani aici, cu ce-i mai prejos decât unul nou?”

În condiţiile în care s-ar proceda totuşi la scutirea de taxe, aceasta ar trebui

condiţionată de crearea unui număr mai mare locuri de muncă: „Atâta timp cât scuteşti pe

cineva de taxe şi impozite locale, trebuie să îi şi ceri un plan de afaceri pentru

comunitate: Creezi atâtea locuri de muncă!”

Nici crearea unui birou pentru investitori în cadrul primăriei nu este plenar

susţinută ca prioritate de către unii consilieri: „Mi se pare prioritară promovarea asta.

Nu văd sensul creării acestui birou. Ce treabă au cetăţenii cu investitorul? Nu văd sensul

nici la scutire. În momentul în care încep să producă, să şi plătească, categoric, impozite

şi taxe şi aşa mai departe. Singura chestie cu care sunt de acord e promovarea activităţii

economice.”; „Ăsta este punctul unu, ca să poţi să atragi investitori: infrastructura. Că,

dacă nu ai infrastructură, poţi sa faci 10 birouri şi să te dai de-a dura peste tot, că nu

realizezi nimic.”

În încercările de promovare a facilităţilor municipiului Alba Iulia, consilierii au

remarcat lipsa unui parteneriat sau chiar a unei solidarităţi a agenţilor economici cu

autoritatea locală: „Am avut onoarea anul ăsta să particip, împreună cu primăria, adică

să fiu din partea primăriei, la târgul de turism internaţional de la Viena, unde ne-am dus

sa promovăm Cetatea şi municipiul… Au fost foarte mulţi oameni care ne întrebau

despre Alba Iulia şi noi n-aveam nici măcar un număr de telefon”.

Cu privire la tipurile de investiţii care ar trebui încurajate în viitor în Alba Iulia, un

consilier apreciază: „Domeniul nu-l putem dicta noi. În funcţie de ce investim, noi trebuie

să încurajăm, indiferent de ce o să vină. Numai să nu fie ceva poluant.” Analizând

şansele dezvoltării activităţilor industriale, consilierii locali remarcă la un moment dat

incertitudinile legate de existenţa forţei de muncă calificate: „La activităţile industriale,

care înseamnă nealimentare şi construcţii, nici măcar nu avem mâna de lucru calificată...

Sunt o grămadă în zonă, care ar veni. Ori, nu avem forţa de muncă calificată, nu avem…


25

Şcoli profesionale nu mai există, numai cu calificarea la locul de muncă este foarte greu

să rezolvi nişte probleme. Nu poţi, sunt anumite domenii în care nu poţi să-l califici la

locul de muncă sau îţiâ ia prea mult timp şi atunci omul preferă să se ducă către o zonă

în care industria respectivă a fost cât de cât prezentă şi atuncea investeşte acolo. Absolut

normal.”

În atari condiţii, pe primul loc ar trebui să fie aşezat turismul ca domeniu major de

investiţii: „Mie mi-ar plăcea ca pe locul unu să fie încurajarea turismului... Turismul nu

este poluant. Turismul, în primul rând, socio-cultural… Ai avea foarte mult de câştigat.”

Important ni s-a părut faptul că turismul albaiulian este proiectat de către unii consilieri

locali în context judeţeam şi, mai larg, regional: „Dacă noi am început acest motor al

oraşului, pe partea de turism, şi eu cred că, colateral sau direct, avem cu ce le lucra pe

domeniul turismului şi cu judeţul, şi pe tot ce înseamnă Valea Sebeşului, Apuseni,

Târnavele, Jidvei... Avem conexiunile. Lângă noi, la 70 km este aeroportul Sibiu, la 110

km aeroportul din Cluj. Acuma discutăm de autostrada care se face. Toate nodurile astea

care se creează, ele vin cumva lângă tot ce am dezvoltat noi în ultimii ani. Ăsta este un

lucru foarte bun pentru turism. Oricând Alba poate fi vizitată de oricine din globul

pamântesc, care oriunde aterizează sau cu ce vine, în 40 de minute, o oră maximum,

poate să fie în oraş”.

3.5. Teme de investigaţie/problematici propuse pentru ancheta Barometru din

toamna anului 2015

Dintre propunerile consilierilor locali este de reţinut mai întâi tema modului de

funcţionare a Consiliului Local însuşi: „Poate ar putea fi un pic dezvoltată problematica

aceea de la început, cu modul de funcţionare a Consiliului Local. Acolo, poate, s-ar

putea un pic lărgi felul de abordare.”

O altă temă propusă este cea a sănătăţii, fie că este vorba de medicina de familie

sau de medicina de urgenţă: „…Mi-ar plăcea să extindem, măcar pentru secţia de

urgenţe, Unitatea Primiri Urgente, şi să aplicăm un sondaj acolo, pentru că foarte multă

lume este nemulţumită de modul în care eşti tratat când ajungi la secţia de urgenţe. Dar

asta deja este o altă discuţie ... Foarte mulţi pacienţi, de multe ori, sunt de aici, iar

nemulţumirea de acolo, credeţi-mă, v-ar aduce nişte date foarte interesante... Ne putem

duce spre medicii de familie şi relaţia cu ei ...”

Extrem de interesantă găsim şi propunerea temei generaţiei tinere şi a opţiunilor ei

pentru viitor: „Eu i-aş întreba următorul lucru: ce-am putea să facem noi, administraţia

locală, Consiliul Local, în a opri tinerii de a pleca de aici, de a pleca nu numai dincolo,

ci şi în oraşe mai mari, mai tentante pentru ei? Sigur că vor pune, probabil, problema de

locuinţe, a locurilor de muncă ... Mi-e teamă ca în câţiva ani ne depopulăm şi devenim un

oraş bătrân.”


26

De altfel, problematica viitorului oraşului în viziunea cetăţenilor este o propunere

susţinută şi sub altă formă: „Cum vor vedea ei oraşul? Ce vor să se dezvolte?”

3.6. Barometrul comunităţii locale şi agenda Consiliului Local

Pentru a ilustra măsura în care unele rezultate ale Barometrului s-ar dori integrate

în agenda de lucru a Consiliului Local am reţinut aceste comentarii relevante: „O grijă

prioritară faţă de ceea ce înseamnă verde la Alba Iulia trebuie menţinută în politica

administraţiei locale. Iată că ne-o indică, prin Barometru, şi cetăţenii. Pentru asta voi

milita mereu. Şi din ceea ce cunoaştem, din propriile sondaje şi, iată, că relevă şi

Barometrul, când au vorbit de parcul industrial au vorbit, cu siguranţă, de necesitatea

locurilor de muncă, a locurilor de muncă pe durate lungi, nedeterminate, bine plătite.

Da, este o prioritate, dar ţine tot de dezvoltare. Dacă turismul ne va aduce mai mulţi

bani, e cu siguranţă un motor. Va fi comerţ mai bun, servicii mai bune ... Ţine de toate

aceste direcţii pe care le-am adoptat şi care ţin de noi, în bună măsură, să reuşească şi

să creăm o mai bună economie. Dar nu e doar turismul prioritar. E şi această latură

tehnologică, industrială, care o putem însuşi, în continuare. Un turism care funcţionează

înseamnă o cetate care trăieşte şi cetatea asta nu e doar pe gustul, pe placul turistului, ci

şi al localnicului. E locul de muncă care înseamnă parcul acela industrial şi nu numai şi

viaţa sanătoasă, care înseamnă verde, mult verde.”

4. Discuţii şi concluzii

Prezentarea relativ extinsă a poziţiei consilierilor locali din Alba Iulia cu privire la

diferitele opinii ale locuitorilor poate fi analizată din perspectiva celor trei tipuri de

restituire menţionate în partea introductivă a acestui studiu: savantă, elucidantă şi

militantă.

Aşa cum s-a putut vedea, prezentarea unor rezultate ale cercetării a stimulat

înclinaţiile explicative ale consilierilor, fie prin enunţul unor ipoteze, fie prin susţinerea

mai categorică a unor poziţii proprii. Este tocmai ceea ce ar ţine de restituirea savantă,

adică de aprofundarea cunoaşterii problematicii puse în discuţie.

De remarcat, de asemenea, este înclinaţia consilierilor locali înspre a găsi soluţii sau

a ierarhiza, în manieră proprie, soluţiile oferite de către populaţie în cazul unor situaţii

problematice la nivel local. Dimensiunea elucidantă a restituirii se conturează astfel

dincolo de „contribuţiile teoretice” corective sau complementare la rezultatele restituite

ale cercetării.

Mai greu de verificat prin restituirea însăşi este dimensiunea militantă a restituirii.

Aici întrebarea este simplă: Vor acţiona oare consilierii în direcţia implementării

soluţiilor pe care ei înşişi le-au conturat? Nu excludem demersurile în care se pot face


27

testări şi evaluări ante şi post-restituire. Dar, în absenţa unor asemenea proceduri pentru

cazul de faţă, credem că putem semnala totuşi dorinţa de implicare plenară a unor

consilieri intervievaţi mai ales în susţinerea unor priorităţi de dezvoltare locală, cum ar fi

cele de mediu, sau a asigurării unor facilităţi pentru investitori. Tonul general este cel al

unui militantism mai mult sau mai puţin explicit şi nu al unei indiferenţe păguboase faţă

de rezultatele restituite şi valoarea lor practică.

Am remarcat deja înclinaţia consilierilor locali spre a găsi o serie de explicaţii

plauzibile evaluărilor pe care cetăţenii le fac diferitelor evenimente, proiecte şi priorităţi

de dezvoltare în municipiul Alba Iulia. De o importanţă teoretică dar şi practică aparte

considerăm însă că este semnalarea unor aspecte mai puţin vizate de anchetă: 1) nevoia

unui echilibru între cultural şi comercial în organizarea evenimentelor locale de

anvergură; 2) evidenţierea nevoii de parteneriate solide şi nevoia de solidaritate locală

constructivă între organizatorii evenimentelor culturale şi agenţii economici locali; 3)

nevoia identificării unor elemente de identitate locală şi promovarea cu prioritate a

acestora.

Sunt acestea teme interesante şi pentru echipa de realizare a Barometrului

comunităţii locale, care poate include dimensiuni noi în cercetările sale din anii următori.

Distanţa dintre opinia cetăţenilor şi poziţia consilierilor locali creşte atunci când

este vorba de prioritizarea proiectelor de dezvoltare. La acest capitol, consilierii locali par

a se aşeza mai temeinic în rolul de experţi decât în cazul evaluării evenimentelor din

Cetatea istorică. Vom vedea cum această poziţie se prelungeşte şi în cazul evaluării

investiţiilor prioritare şi al măsurilor destinate atragerii de noi investitori.

Dintre propunerile mai interesante ale consilierilor locali la capitolul proiecte

prioritare credem că trebuie reţinute cele referitoare la amenajarea unui parc industrial pe

teritoriul municipiului Alba Iulia, iar nu în zona spre Sebeş cum ani de zile s-a discutat.

De analizat în cercetările viitoare sunt şi nevoile locale care ar impune construirea

unor centre sociale, imaginea consilierilor locali fiind aceea a existenţei unei asistenţe

sociale adecvate la Alba Iulia.

Consilierii locali se implică în creionarea unor explicaţii plauzibile, adesea validate

ştiinţific, şi în cazul diferenţelor în evaluarea pe care cetăţenii o fac Primarului şi

Consiliului Local. De reţinut ideea potenţării imaginii Consiliului Local prin prestigiul

deosebit al primarului, dar şi necesitatea unei mai bune implicări a consilierilor în viaţa

comunităţii. Care sunt aşteptările cetăţenilor în acest sens? Iată o dimensiune nouă de

cercetare pentru viitoarele etape ale Barometrului comunităţii locale.

În cazul măsurilor menite să atragă investitorii în Alba Iulia, consilierii locali

considerau că prioritară este organizarea unui parc industrial în contextul favorabil mai

larg generat de viitoarea autostradă Turda-Sibiu. Scutirea de taxe, agreată de către

cetăţeni, este văzută ca problematică, datorită normelor europene, şi insuficientă fără o

serie de condiţionări legate de crearea de noi locuri de muncă. Nici crearea unui birou


28

special pentru investitori nu este ferm suţinută de către consilieri. Doar promovarea

activităţilor economice are şi susţinerea unor consilieri locali.

Diferenţa de priorităţi între cetăţeni şi consilierii locali este relativă în cazul

tipurilor de investiţii care ar trebui încurajate pe viitor în Alba Iulia. În timp ce locuitorii

par să susţină mai degrabă activităţile industriale, consilierii locali văd ca prioritare

investiţiile în turism, printr-o mai bună valorificare a contextului regional favorabil.

Având în vedere cele evidenţiate mai sus, o temă nouă se conturează pentru echipa

de cercetare care gestionează Barometrul comunităţii locale: concordanţa/ neconcordanţa

viziunii cetăţenilor cu cea a guvernanţilor locali. Este o concordanţă totală de dorit? Este

oare discordanţa neapărat disfuncţională? Complexitatea acestei teme cere un angajament

teoretic pe masură dar şi proiectarea unor noi direcţii de investigare.

Existenţa unor propuneri de îmbogăţire a dimensiunilor de cercetare ale

Barometrului comunităţii locale arată, pe de o parte, încrederea consilierilor locali în

demersul ştiinţific şi, pe de altă parte, existenţa unor îngrijorări (preocupări) legitime,

cum ar fi cele legate de accesul populaţiei la serviciile de sănătate sau la îmbătrânirea

demografică datorată migraţiei populaţiei tinere spre alte oraşe ale regiunii şi ţării.

Întrebarea fundamentală pe care am lăsat-o la final vizează măsura în care datele

Barometrului comunităţii locale vor fi utilizate în rescrierea agendei Consiliului Local

Alba Iulia. Am reţinut la momentul potrivit faptul că opţiunile populaţiei vor putea fi

invocate în sprijinul unei dezvoltări integrate şi durabile, cu accent pe ameliorările de

mediu. Nu putem spune acum dacă este mult sau puţin acest lucru, dar ne putem aştepta

la invocarea Barometrului comunităţii locale şi a rezultatelor sale în mai multe dezbateri

ale consilierilor locali din Alba Iulia.

Prin interviurile realizate în rândurile consilierilor locali, Barometrul comunităţii

Locale – Alba Iulia 2015 a contribuit la dobândirea unor achiziţii metodologice care, la

un moment dat, ar merita o analiză aparte. Este vorba în primul rând de aplicarea într-un

context nou a principiului triangulaţiei în designul cercetării sociologice.

Într-o primă lucrare consacrată de noi acestei teme (Pascaru şi Bezerita, 2004),

reţineam faptul că, după observaţiile lui Kelle, dezbaterea privind metodologia corectă în

ştiinţele sociale însumează câteva decade. În acest timp, reprezentanţii celor două

paradigme (cantitativă şi calitativă) au adus însemnate contribuţii teoretice şi empirice

(Kelle, 2001, §1). După Fielding şi Schreier (2001, §29) reţineam şi noi mai departe

faptul că majoritatea abordărilor privind diferitele modele de combinare a metodelor

cantitative şi calitative în sociologie au drept concept central pe cel al triangulaţiei. În

acest sens, Fielding şi Schreier considerau că a combina metodele cantitative şi calitative

este aproape prin definiţie o chestiune referitoare la metoda triangulaţiei (Fielding şi

Schreier, 2001, §29).

Revenind la Kelle, să amintim şi aici faptul că el sugerează trei înţelesuri ale

termenului de triangulaţie în ştiinţele sociale: (1) triangulaţia ca validare mutuală a


29

rezultatelor obţinute pe baza metodelor diferite (the validity model); (2) triangulaţia ca

mijloc de a obţine o imagine mai completă asupra unui fenomen (the complementary

model) şi (3) triangulaţia în sensul său original, trigonometric, potrivit căruia este

necesară o combinaţie de metode pentru a obţine o imagine a unui fenomen (the

trigonometric model) (Kelle, 2001, §8-11). Aplicarea triangulaţiei, după Kelle, ne poate

semnala: (1) Convergenţa rezultatelor cantitative şi calitative (rezultatele conduc la

aceleaşi concluzii); (2) Complementaritatea rezultatelor (rezultatele pot fi legate de

diferite obiecte sau fenomene, dar se suplimenteză reciproc); (3) Divergenţa sau

contradicţia rezultatelor (rezultatele pot fi divergente sau contradictorii). (Kelle, 2001,

§15).

Jakob reţinea şi el, după alţi autori, mai multe tipuri de triangulaţie: (1) Metode

multiple de colectare a datelor (triangulaţia datelor cercetării), (2) Investigatori multipli

(triangulaţia cercetătorilor) şi (3) Mai multe cadre teoretice (triangulaţia teoretică) şi (4)

Mai multe perspective metodologice (triangulaţia metodologică). (Jakob, 2001, §2).

Prin restituirea unor rezultate ale Barometrului către consilierii locali s-a îmbogăţit

pachetul de metode de colectare a datelor, perspectiva metodologică cantitativă, susţinută

prin anchetă, fiind strâns împletită cu cea calitativă, materializată prin interviul

semistructurat. Parte din rezultatele anchetei au putut fi validate şi pe această cale, dar cea

mai importantă achiziţie este reprezentată de obţinerea unei imagini mai clare a ceea ce

înseamnă reprezentările locale cu privire la o serie de realizări marcante în Alba Iulia, la

evenimente semnificative sau la proiecte şi aspiraţii de dezvoltare. O serie de rezultate

convergente, dar mai ales o serie de divergenţe au fost relevate astfel. Modul acesta de

lucru poate fi în continuare perfectat prin preluarea unor teme de cercetare sugerate de

intervievaţi în viitoarele anchete ale Barometrului comunităţii locale.

Bibliografie

1. Buţiu, C. A. şi Pascaru, M. (2014), Triangulation and Results Restitution in

Social Service Needs Assessment, Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială,

No. 46, pp. 273-287.

2. Fielding, N. şi Schreier, M. (2001), Introduction: On the Compatibility between

Qualitative and Quantitative Research Methods, Forum Qualitative

Sozialforschung / Forum: Qualitative Social Research [On-line Journal], 2(1).

Disponibil la: http://www.qualitative-research.net/fqs-texte/1-01/1-01hrsg-e.htm

(accesat în 15 martie 2015).

3. Jakob, A. (2001), Möglichkeiten und Grenzen der Triangulation quantitativer und

qualitativer Daten am Beispiel der (Re-) Konstruktion einer Typologie

erwerbsbiographischer Sicherheitskonzepte, Forum Qualitative Sozialforschung /


30

Forum: Qualitative Social Research [On-line Journal], 2(1). Disponibil la :

http ://qualitative-research.net/fqs/fqs.htm (accesat în martie 2013).

4. Kelle, U. (2001), Sociological Explanations between Micro and Macro and the

Integration of Qualitative and Quantitative Methods, Forum Qualitative

Sozialforschung / Forum: Qualitative Social Research [On-line Journal], 2(1).

Disponibil la: http://www.qualitative-research.net/fqs-texte/1-01/1-01kelle-e.htm

(accesat în martie 2015).

5. Marina, L. şi Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul comunităţii locale.

Municipiul Alba Iulia 2014, Cluj-Napoca, Editura Limes.


proiectelor de dezvoltare”, în Marina, L. şi Pascaru, M., coord. (2014),

Barometrul comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Cluj-Napoca, Editura

Limes, pp. 15-34.

7. Marina, L. şi Muntean, A. (2014), „Opţiuni ale cetăţenilor în privinţa dezvoltării

economice a oraşului”, în Marina, L. şi Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul

comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Cluj-Napoca, Editura Limes, pp.

59-66.

8. Pascaru, M. şi Bezerita, D. (2004), „The Qualitative Methodology as a

Parenthesis for the Quantitative Methodology”, în Proceedings of Sixth

International Conference on Social Science Methodology. Recent Developments

and Applications in Social Research Methodology, Amsterdam, The Netherlands,

August 16-20, 2004. Disponibil la: http://konference.fdvinfo.net:8080/

rc33/2004/START_CDROM.htm (accesat septembrie 2013).

9. Pascaru, M. şi Buţiu, C. A. (2007), Restituirea rezultatelor şi dezvoltarea

comunitară, Cluj-Napoca, Editura Argonaut.

10. Pascaru, M., coord. (2010), Inteligenţă teritorială, matrice comunitară şi

guvernare participativă, Alba Iulia, Editura Aeternitas.

11. Pascaru, M. (2011), Cercetare participativă şi ştiinţe sociale aplicate, Cluj-

Napoca, Presa Universitară Clujeană.

12. Stânea, R. S. (2014), „Raportarea cetăţenilor la serviciile primăriei”, în Marina,

L. şi Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul comunităţii locale. Municipiul Alba

Iulia 2014, Cluj-Napoca, Editura Limes, pp. 37-44.


31

Anexa

GHID DE INTERVIU (EXTRASE)

- Cetăţenii au fost chestionaţi în Barometrul comunităţii locale şi asupra felului

cum apreciază ceea ce s-a făcut în Cetatea istorică de către Municipalitate. Dvs. cum vă

raportaţi la ceea ce au răspuns cetăţenii, aţi introduce nuanţe sau chiar puncte de vedere

opuse faţă de modul cum sunt valorizate anumite evenimente, manifestări sau reabilitări

în spaţiul Cetăţii istorice? Evidenţiaţi punctele forte şi/sau neajunsurile înregistrate,

punctual la evenimente, manifestări, reabilitări, construcţii noi.

- Cetăţenilor li s-a cerut în ancheta Barometru din 2014 să spună cât de importantă

li se pare realizarea unor proiecte de dezvoltare urbană, în curs sau propuse, care vor fi

proiecte finanţate cu bani europeni. Mai mult de trei sferturi dintre etăţenii chestionaţi

(80% şi peste) consideră ca importante şi foarte importante 7 tipuri de proiecte, din lista

Primăriei. În ordinea descrescătoare a importanţei acordate, avem: reabilitarea clădirilor

de învăţământ, amenajarea şi refacerea spaţiilor verzi, reabilitare străzi şi amenajare

parcări, construirea unor centre sociale, extinderea şi reabilitarea sistemului de iluminat,

continuarea lucrărilor de restaurare şi reabilitare din Cetate şi construire piste de biciclete

şi alei pietonale. Mai puţin valorizate, deşi peste jumătate dintre cetăţeni le consideră

importante sunt : construire Sală Polivalentă, reabilitare Casă de Cultură, realizarea unui

Parc industrial Alba Iulia-Sebeş şi refacerea Stadionului Municipal. Aţi propune o altă

ordine a valorizării proiectelor? Care ar fi aceasta? Consideraţi că există şi alte tipuri

de proiecte importante diferite de cele de mai sus? Care ar fi acestea?

- În Barometrul comunităţii locale 2014, a fost testat şi modul în care se raportează

cetăţenii la Consiliul Local, la Primar şi la Serviciile Primăriei. Ce v-a atras

atenţia/interesul la acest capitol al cercetării/cărţii? Cum apreciaţi colaborarea Primar-

Consiliu Local şi modul cum este aceasta percepută de cetăţeni?

- La o întrebare referitoare la modul în care Primăria Alba Iulia poate încuraja

investiţiile şi întreprinzătorii (întrebare din cadrul cercetării Barometrului comunităţii

locale 2014), cetăţenii au pus pe prima poziţie: „Scutirea noilor investitori, un anumit

timp, de la plata unor impozite locale”, pe a doua: „Crearea unui Birou de relaţii cu

investitorii care să meargă în întâmpinarea acestora” şi pe a treia: „Promovarea

activităţilor economice din municipiul Alba-Iulia la târguri naţionale şi internaţionale”.

Dvs. ce aţi pune pe primele 3 poziţii ca măsuri pe care ar trebui să le ia Primăria?

Puteţi propune aceste măsuri sau altele.

- La o întrebare referitoare la ce tip de investiţii ar trebui încurajate în viitor în

Alba Iulia (întrebare din cadrul cercetării Barometrului comunităţii locale 2014), cetăţenii

au pus pe prima poziţie: „Activităţile industriale (întreprinderi de productie mărfuri

nealimentare şi construcţii)” pe a doua: „Activităţile de turism (agenţii de turism, firme


32

de consultanţă turistică, hoteluri, restaurante etc.)” şi pe a treia: „Activităţile în domeniul

sănătăţii (inclusiv întreprinderi de tip SPA, centre de sănătate etc.)”. Dvs. ce aţi pune pe

primele 3 poziţii ca tipuri de activităţi economice care ar trebui încurajate pe viitor în

Alba Iulia? Puteţi propune aceste activităţi sau altele. Ce teme de investigaţie/

problematici aţi propune pentru ancheta Barometru pe cetăţenii oraşului din toamna

anului 2015?

III.

ROLUL CONSILIULUI LOCAL ÎN DEZVOLTAREA

URBANĂ

Rodica Stânea, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


Liliana Ionaș, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


1. Considerații preliminare

Studiul vieţii urbane şi al spaţiului public oferit de oraşe are o tradiţie mai lungă de

un secol. Ideea planificării spaţiului public după principii strategice, nu după modele

transmise cutumiar sau dictate de utilitatea momentului, i-a venit, la sfârşitul secolului al

XIX-lea, unui estetician. Austriacul Camillo Sitte (1843-1903) deschide acest domeniu

prin publicarea lucrării sale Der Städtebau nach Seinen künstlerischen Grundsätzen -

Planificare urbană în conformitate cu principiile artistice - apărută la Viena, în mai 1889.

A început atunci o nouă eră în planificarea orașului germanic. Camillo Sitte a criticat cu

fermitate accentul pus pe bulevardele largi, drepte, piețe publice, aranjate în principal

pentru comoditatea traficului, precum și eforturile de a dezbrăca reperele publice de

structurile alăturate mai mici, considerate a greva monumentele trecutului. Ideile sale au

fost larg acceptate în Austria, Germania și Scandinavia. În mai puțin de un deceniu, stilul

său de design urban a ajuns să fie acceptat ca normă în aceste țări. Principiile artistice

aduse de Sitte au fost completate de principii formulate de arhitecți, sociologi, psihologi,

economiști și alți specialiști în urbanistică (Gehl şi Svarre, 2015).

A trebuit să treacă mai mult de şase decenii până când studiul vieţii publice urbane

s-a conturat ca un domeniu academic interdisciplinar la graniţa dintre domeniile:

arhitectură, sociologie, psihologie socială, administraţie publică şi economie. Pe traseul

istoric parcurs de această disciplină există nume de rezonanţă pe care în acest cadru nu

putem decât să le enumerăm cronologic şi foarte selectiv, ataşându-le principala operă.

Este vorba despre: E. Howard, Garden Cities of To-Morrow (1902), Le Corbusier, Vers

une architecture (1923), J. Jacobs, The Death and Life of Great American Cities (1961),

E. Goffman, Behavior in Public Places (1963), A. Rossi, Larchitettura della città, Jan

Gehl, Life between buildings (1971), O. Newman, Defensible Space (1972), W.H. Whyte,


34

The Social Life of Small Urban Spaces (1980), C.C. Marcus şi C. Francis, People Places

(1990). Din anii ’90 şi până în prezent literatura domeniului a cunoscut o reală explozie,

fapt ce nu semnifică nimic altceva decât că nivelul conştientizării problemelor ce le ridică

dezvoltarea urbană este în creştere. În contextul teoretic în plină dezvoltare, dar și sub

presiunea nevoii elaborării unor strategii de dezvoltare cât mai solide nu este de mirare că

se pune problema construcţiei metodologice a ştiinţei vieţii urbane. Cartea Cum se

studiază viaţa urbană semnată de Jan Gehl şi Brigitte Svarre, este un exemplu concludent

pentru aceste preocupări metodologice şi un argument pentru nevoia sintezelor

interdisciplinare în acest domeniu complex. A se vedea şi Gehl şi Svarre (2015).

În 1900 doar 13% din populația lumii trăia în orașe. În prezent mai mult de 50% din

locuitorii planetei trăiesc în mediul urban. Prognozele statistice subliniază faptul că acest

procent va ajunge în 2050 la 70%. Această urbanizare fără precedent este o emblemă a

progresului economic și social (mai ales pentru națiunile în curs de dezvoltare), dar și o

povară uriașă asupra infrastructurii planetei. În condiţiile date, Consiliul Europei a

adoptat, în 1983, Carta europeană a Amenajării Teritoriului1 (Carta de la Torremolinos)

devenită cadru principial de dezvoltare durabilă pentru toate statele componente ale

Uniunii Europene. În viziunea Uniunii Europene, orașele:

joacă un rol esențial în dezvoltarea durabilă;

sunt motoare ale economiei;

sunt medii favorabile conectivității, creativității, cunoașterii și inovării;

sunt centre de servicii pentru zonele înconjurătoare.2

Intrată în UE relativ recent, România se străduieşte să îşi alinieze toate proiectele şi

practicile comunitare noului cadru strategic. În acest sens Ministerul Dezvoltării

Regionale şi Administraţiei Publice a elaborat în ultimă ediţie, în octombrie 2015,

Strategia de dezvoltare teritorială a României3. Integrat teritorial Regiunii Centru, oraşul

Alba Iulia beneficiază de datele principalului document de planificare și programare al

acesteia: Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru pentru perioada 2014-20204.

1 Website-ul oficial, European Commission, ”Regional Policy - Inforegio”, secțiunea ”Urban

development”, http://ec.europa.eu/regional_policy/activity/urban/index_en.cfm. 2 Website-ul oficial al Comisei Europene, Documentul Dezvoltarea Urbană Durabilă Integrată.

Politica de Coeziune 2014-2020”,

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/urban_ro.pdf . 3 Strategia de dezvoltare teritorială a României. România policentrică 2035. Coeziune şi

competitivitate teritorială, dezvoltare şi şanse egale pentru oameni. 4 Website-ul oficial al Agenției pentru Dezvoltare Regională Centru, http://regio-adrcentru.ro/

(secțiunea „PROGRAMARE 2014-2020”, subsecțiunea „Planul Regional de Dezvoltare 2014-

2020”).

Rolul Consiliului Local în dezvoltarea urbană

35

2. Metodologia

Subiecții intervievați au fost cei 21 de consilieri ce formează Consiliul Local al

Municipiului Alba Iulia.

Metoda utilizată în cercetare a fost interviul semistructurat, aplicat individual. Am

optat pentru o metodă calitativă, având în vedere posibilitatea abordării exhaustive a

grupului de subiecți. O metodă de tip cantitativ ne apare ca fiind neadecvată la cercetarea

de față, ținând cont de dimensiunea redusă a grupului luat în studiu, ca și de faptul că

nuanțele individuale sunt mai valoroase decât frecvența semnificativă a unor puncte de

vedere exprimate.

Dimensiunile cercetării au fost:

Raportarea consilierilor locali la strategia de dezvoltare a municipiului Alba Iulia

și urmărirea efectelor hotărârilor adoptate;

Procesul de inițiere a proiectelor de hotărâri ale Consiliului Local;

Climatul care influențează adoptarea și implementarea hotărârilor de Consiliu

Local;

Evaluarea hotărârilor adoptate și a proiectelor implementate;

Diferențe şi asemănări în aprecierea priorității unor proiecte de dezvoltare, între

consilierii locali și cetățenii municipiului Alba Iulia;

Comunicarea internă și cu mediul extern întreținută de Consiliul Local;

Colaborări și parteneriate ale Consiliului Local.

În majoritatea cazurilor, interviurile au fost realizate în sediul Primăriei

Municipiului Alba Iulia sau, în funcție de programul consilierilor, la Departamentul de

Științe Sociale al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, ori la sediul partidelor

de apartenență. În linii mari, subiecții au fost cooperanți, dificultățile întâmpinate fiind

legate de multiplele sarcini pe care consilierii locali le au, derivând nu numai din calitatea

lor de consilier, ci și din profesiile și ocupațiile practicate de aceștia. Cu unii dintre

consilieri a fost necesară reprogramarea întâlnirilor, ca și schimbarea locului de

desfășurare a interviului. Consilierii locali au fost intervievați în perioada aprilie-iunie

2015.

Transcrierea înregistrărilor audio s-a operat în perioada mai-iunie 2015 și

septembrie 2015. Transcrierea s-a realizat cu soft-urile: Express Scribe Transcription

Software şi WavePad Sound Editor. Transcrierea fiecărui interviu a necesitat un timp de

aproximativ cinci ori mai mare decât durata înregistrării. Prelucrarea și analiza

conținutului transcrierilor a început în luna septembrie 2015.

Dezvoltarea urbană poate fi definită ca un proces de transformări la nivel urban

„…generate de aplicarea unor strategii, politici, programe de dezvoltare” (Vârdol, 2007,

p. 187). Am plecat de la premisa că într-un proces atât de complex, cum e dezvoltarea


36

urbană, rolul Consiliului Local este unul important, reieşit din atribuţiile sale legale.

Studiul nostru este integrat în seria de cercetări de sub egida Barometrului comunităţii

locale la ale cărui obiective şi rezultate ne-am raportat (Marina şi Pascaru, 2014).

Obiectivele principale ale investigaţiei au fost:

evidențierea raportării consilierilor locali față de proiectele de dezvoltare a

municipiului Alba Iulia;

relevarea poziţionării consilierilor faţă de Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a

Municipiului Alba Iulia 2009-2015 și față de nivelul de implementare a acestuia;

surprinderea relației percepute de consilieri între Consiliul Local și executivul

Primăriei Municipiului Alba Iulia;

cunoaşterea iniţiativelor şi atitudinii consilierilor în privinţa dezvoltării urbane.

cunoaşterea opiniilor consilierilor despre funcţionarea Consiliului Local.

3. Analiza interviurilor

Dezvoltarea remarcabilă pe care municipiul Alba Iulia a cunoscut-o în ultimii 20 de

ani, în mod special în ultimii 10 ani, ar fi fost imposibilă dacă municipiul nu ar fi

beneficiat de un plan de dezvoltare strategică bine întocmit. Unul din obiectivele

cercetării noastre a fost să surprindem raportarea consilierilor locali faţă de strategia de

dezvoltare a municipiului, din care au fost generate proiectele de hotărâri referitoare la

dezvoltarea comunităţii. De asemenea, cercetarea noastră a avut ca ţintă surprinderea

poziţionării Consiliului Local, inclusiv a fiecărui consilier local, faţă de modul de

implementare a proiectelor de dezvoltare a municipiului.

3.1. Raportarea consilierilor locali la strategia de dezvoltare

Ideile dezvoltate de consilierii locali cu privire la strategia de dezvoltare a

municipiului se pot rezuma în următoarele:

În linii mari, strategia de dezvoltare iniţială este respectată, modificările fiind

făcute numai după consultarea populaţiei;

Strategia de dezvoltare are ca ax central dezvoltarea Cetăţii istorice şi

promovarea ei turistică;

Valoarea strategiei este dată de modul ei de construcţie şi de implementare;

Strategia de dezvoltare trebuie să fie în slujba interesului general al comunităţii şi

nu trebuie să fie modificată de interese de grup;

Strategia este construită pe propunerile făcute de specialişti, inclusiv consultanţi

privaţi, dar decizia finală şi responsabilitatea aparţin majorităţii din Consiliul

Local;


37

Implementarea proiectelor ce urmăresc ţintele strategice este influenţată de

factori conjuncturali ce generează atitudini diverse din partea consilierilor faţă de

procesul implementării propriu-zise.

Apariţia şi evoluţia documentelor strategice

Privind generarea Planului de dezvoltare strategică a municipiului Alba Iulia, am

aflat, din investigaţia noastră, că o preocupare de a elabora o strategie de dezvoltare a

existat încă din 1998 şi se referea la perioada 1999-2000. Administraţia locală a

conştientizat, încă din acea perioadă, necesitatea implicării unor profesionişti în

fundamentarea unui plan strategic de dezvoltare a localităţii şi a acţionat în consecinţă:

„Am început să punem bazele unei strategii de dezvoltare și o platformă pentru tot ce

înseamnă partea de domeniu public, infrastructura și suprastructura, în ’98, ’99-2000.

Eu cred că prin anii 2000 s-a scris, prima dată, de către ... Ţarălungă, parcă-l chema,

din București, un domn care a avut comandat un proiect în ceea ce privește strategia de

dezvoltare a municipiului Alba Iulia. Prima dată, atunci am început să scriem aceste

lucruri profesionist, să spunem, la un mod tehnic.” Tot în acea perioadă responsabilii din

Consiliul Local şi Primărie au definit principalii parteneri pe care considerau că trebuie să

îi implice în elaborarea documentelor strategice și s-a conturat şi maniera, adecvată la

nivelul municipiului, de folosire a planului strategic de dezvoltare ca instrument-cadru

menit să circumscrie întreaga activitate deliberativă a Consiliului Local al Municipiului

Alba Iulia. Consilierii, care au o continuitate de trei sau mai multe mandate în această

funcţie, au şi o imagine mai clară asupra documentelor ce fixează cadrul strategic de

dezvoltare a Municipiului Alba Iulia: „Pentru a produce acest document, ne-am întâlnit

cu societatea civilă, cu firme, cu ONG-uri, cu servicii comunitare, servicii ale Primăriei

și aşa mai departe... Au fost diferite întâlniri, pe care le-am avut în fosta sală de ședințe

(unde era PAEM-ul, lângă PRO TV). După un an, un an și ceva, s-a scris prima strategie

de dezvoltare a municipiului Alba Iulia. Pe acea strategie, cei din conducerea Primăriei

și Consiliul Local am făcut, în 2007, un PIDU5. Coordonatorul acelui Plan Integrat de

Dezvoltare Urbană a municipiului, votat de Consiliul Local, a fost, din 2007 până în

2014, Paul Voicu. În acel PIDU, am scris cele 7 proiecte pe care, în 2009, în martie, le-

am depus și am obținut finanțarea pentru toate acele proiecte care au dus la dezvoltarea

actuală a municipiului Alba Iulia.6”.

5 Hotărâre Consiliu Local nr. 126/2009, privind asumarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Alba Iulia 2009-2015 și participarea municipiului Alba Iulia la Programul Operațional Regional, Axa 1. Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere. Domeniul Major de

Intervenție 1.1. – Planuri Integrate de Dezvoltare Urbană. Subdomeniul: Centre urbane. 6 Hotărâre Consiliu Local 256/2009, privind înființarea Unității de Implementare Locală a proiectului „Planul

Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Alba Iulia.


38

Opinia majoritar exprimată față de urmărirea planului strategic este că el nu a fost

niciodată ignorat și temele conținute de acesta sunt constant cadrul în care Consiliul Local

analizează toate proiectele de hotărâre asupra cărora trebuie să delibereze, să le adopte

sau să le respingă. Chiar și consilierii aleși în ultimul mandat exprimă aceeași opinie:

„Din 2012 până în prezent, am observat o cursivitate în ce privește programele de

dezvoltare. Dacă a început în 1999, se văd și chiar am observat, la unele ședințe, că se

iau în discuție și teme din programul de început.”.

Unii dintre consilierii nou aleși au asupra planului strategic de dezvoltare a

municipiului o altă așteptare. Ei consideră că acesta nu este folosit suficient ca etalon de

apreciere a proiectelor pe care Consiliul Local le analizează şi le adoptă ca hotărâri în

prezent. Acești consilieri apreciază că strategia proiectată este mai cuprinzătoare decât

ceea ce se urmărește punctual prin hotărârile adoptate: „Există, cu siguranță, această

strategie de dezvoltare. S-a mai adus, așa, tangențial, uneori, vorba despre ea. Nu este,

cu siguranță, urmărită punctual. Nu se spune: adoptăm asta pentru că face parte din

strategia noastră și, dacă n-o adoptăm, o să ne abatem. În ultimii ani, tot ce a însemnat

dezvoltare, cu sau fără strategie, a însemnat investiții concentrate, în mare măsură,

asupra Cetății, reabilitarea Cetății din Alba Iulia. Tot ce a fost pe lângă a fost de

urgență: trebuie acum.”.

Aprecierea modului în care acest plan strategic este cunoscut și se concretizează,

prin hotărârile generate de Consiliul Local, se face în următorii termeni: „În general, am

observat că există un program de dezvoltare, de fapt, mai multe programe de dezvoltare

și îmi place că sunt implicate toate părțile care concură la dezvoltarea orașului în sine.

Aici mă refer atât la administrația locală, Consiliul Local, cât și la unele persoane şi

companii private din orașul nostru.”.

Documentele strategice sunt apreciate ca fiind elastice şi permisive în raport de

nevoile nou apărute sau de schimbarea condiţiilor concrete de dezvoltare a comunităţii

locale. Cei intervievați apreciază capacitatea comunității de a îmbogăți și perfecționa

viziunea cuprinsă în documentul strategic fundamental PIDU: „Pe ici, pe colo, mai vin

modificări sau diverse propuneri ale consilierilor, ale populației, dar, în linii mari, se

respectă strategia. Sunt imagini care, pe parcurs, se schimbă, dar le putem analiza,

cerem opinia populației și, uneori, se mai modifică, pentru că totul este perfectibil. Pe

măsură ce se implementează, se discută, se analizează și propunerile populației și

revenim. Pe parcurs, se ameliorează.”.

Se întâmplă ca, uneori, referindu-se la strategia urmărită de Consiliul Local să se

facă referinţă doar la proiectele care o concretizează pe aceasta ca semn că fiecare etapă

este considerată un factor dinamizator ce îi responsabilizează pe consilieri pentru prezent

și viitor. Accentul este pus pe adoptarea realizărilor obținute ca pe o valoare ce obligă la

păstrarea ștachetei la aceeași cotă: „Trebuie continuată, într-adevăr, strategia și trebuie


39

finalizată. De exemplu, Cetatea. A început Cetatea. Foarte bine și frumos, dar mai este

partea cealaltă... De la Hotel Cetate și până aicea jos, trebuie să continue modernizarea,

cu șanțurile, cu tot ce trebuie. Trebuie continuată Cetatea. E păcat de ea, că s-a investit

prea mult și să rămână acuma așa. Strategia îi bună, dar trebuie să continuăm.”.

Unii consilieri municipali exprimă în forme diferite ideea că există posibilitatea de

a folosi documentele strategice, elaborate anterior, în scopul unei mai accentuate

implicări a tuturor factorilor decidenţi faţă de orice hotărâre nouă adoptată. Ei nu se

declară neapărat mulțumiți de acest nivel al implicării. Este sugerată ideea găsirii unor

canale și procedee de sensibilizare, de solidarizare activă a tuturor pe conținutul țintelor

strategice. Ca produs de cultură organizațională documentul strategic trebuie să

declanșeze trăiri și atitudini constante și puternice ori opinia majoritară în rândul

consilierilor este că acest fapt nu se produce. Cauza identificată pentru această stare de

fapt este o comunicare insuficientă pe această temă precum și faptul că nimeni nu își

asumă rolul de a ține vii țintele strategice în atenția colegilor consilieri: „N-avem pe

frontispiciul Consiliului ținta, obiectivul, visul nostru, știți, cum își fac organizațiile:

Misiunea noastră, menirea noastră! Să ajungem în punctul acela... la sfârșitul

mandatului, acolo! N-o repetă nimeni, niciodată ... Aluzie se mai face, câteodată, dar

dacă am avea un colectiv al executivului, Primăriei, închegat, setat pe asta, educat pe

asta... Avem o strategie, asta o urmărim, acolo trebuie să ajungem în 2016, la sfârșit de

mandat. Am învăța-o, am adopta-o, am accepta-o și noi. N-o repetă nimeni...”.

Consilierii apreciază că valoarea documentelor strategice este dată de nivelul

conştientizării şi urmăririi realizării lor ca o temă majoră a întregii comunităţi şi nu doar a

Consiliului Local și a executivului primăriei. Se apreciază că este necesară aducerea

documentelor strategice la nivelul unor expresii simple (cu impact de slogan, eventual)

care să dețină puterea de a fi urmărite de cât mai mulți membri ai comunității locale:

„Strategia scrisă, un document scris, există, dar acela e scris cu limbajul de specialitate.

Nu… Noi, executiv, legislativ și, mai ales, cetățenii, trebuie să știm niște ținte foarte

concret stabilite. Noi, în 2016, trebuie să ajungem la ... 20000 de turiști, lunar. E

obiectivul nostru. Cum ajungem noi acolo? Nu există astfel de obiective. Strategia, dacă

există un document stufos, elaborat, foarte bine, știu că există, însă obiectivele trebuie să

fie simple, clare, pe înțelesul tuturor și repetate obsesiv, urmărite obsesiv”.

Se sugerează chiar o asumare personală a acestor ținte strategice atât de către

fiecare consilier cât și de fiecare investitor, activ deja sau potențial, care în optica

intervievaților lucrează pentru viitorul comunității nu doar pentru propria prosperitate:

„Consider că în această strategie de dezvoltare a orașului activez și eu, în mod direct, și

consider că strategia este una bună. De fapt, se și vede din rezultatele care au fost deja

obținute. În afară investițiilor de fonduri europene, efectiv sunt rezultate și pe partea

privată. La urma urmei aceste investiții ne pot asigura un viitor și sunt și investițiile de


40

durată. Când atragem investiții private, astăzi se investește, mâine la fel iar poate, peste

10 ani, lucrurile continuă.”

S-a exprimat opinia că documentul strategic trebuie folosit ca un cadru normativ în

raport de care consilierii aleși au prilejul și chiar datoria să își aducă, în funcție de

competențele deținute, contribuția la precizarea și adaptarea dinamică a perspectivei de

dezvoltare concretă a municipiului. De asemenea se apreciază calitatea intelectuală și

profesională a componenților consiliului care dispun atât de abilități profesionale cât și

asertive, suficiente pentru a concretiza strategia într-o manieră benefică pentru

comunitate: „Fiecare consilier sau Consiliul Local, în totalitatea lui, are posibilitatea de

a interveni, nu neapărat asupra strategiei per ansamblu, pentru că strategia este destul

de vastă, dar asupra unor lucruri care se dezvoltă în oraș, fiecare poate să intervină, în

funcție de capacitățile fiecăruia, punctual.”.

Referindu-se la posibilitatea și preocuparea de a ajusta proiectul strategic

funcțional, mai mulți consilieri consideră că au șanse reduse din start datorită barierei

majorității covârșitoare a celor ce dețin aceeași culoare politică în Consiliul Local și

formează blocul compact ce susține doar opinia primarului și a executivului. Tot o astfel

de barieră este reclamată și de consilierii aleși în ultimul mandat care reclamă o inhibare a

inițiativelor lor prin constituirea unei majorități formată din consilierii cu mai multe

mandate care aduc uneori în derizoriu propunerile făcute de noii consilieri în numele

experienței acumulate: „Noi, cei din opoziție, avem foarte puține pârghii în influențarea

strategiei de dezvoltare a municipiului Alba Iulia. Chiar și atunci când majoritatea era

mai fragilă, în Consiliul Local, strategia era stabilită prin conlucrarea dintre

reprezentanții PDL și aparatul executiv al Primăriei.”; „Există o majoritate în Consiliul

Local, care majoritate e aceeași cu a primarului, căci altfel nu s-ar aproba. La multe

proiecte sunt lucruri mărunte, care trebuiesc modificate sau nu a apărut chiar

formularea care trebuia și iarăși trebuiesc refăcute. Aș zice 10%.”.

Alți consilieri cred că, privit în ansamblu, Consiliul Local nu este cel mai potrivit

for spre a i se încredința sarcini de proiectare strategică și aceasta nu pentru că el nu ar fi

alcătuit din cetățeni prestigioși profesional și nici pentru că ar exista diferențe majore de

viziune după culorile lor politice ci pentru că maniera de lucru a Consiliului este

distorsionată de stilul de comunicare, de disciplina din timpul anumitor sesiuni de lucru și

chiar de seriozitatea cu care se raportează unii dintre ei la conținutul acestor documente:

„Strategia e facută cu firme care se ocupă cu acest lucru, deci putem spune că are efect și

pe scurtă durată, dar și pe durată lungă. Apreciez faptul că o face o firmă, căci, dacă ar

fi să fie făcută în Consiliul Local, nu știu ce ar ieși, căci suntem 20 de persoane cu opinii

diferite, profesii diferite, experiențe diferite … Până la urmă, fiecare trebuie să își facă

meseria la care se pricepe.”.


41

Implementarea strategiei

Implementarea proiectelor ce urmăresc ţintele strategice este condiţionată de factori

care generează atitudini diverse din partea consilierilor faţă de procesul implementării

propriu-zise. Referitor la dimensiunea fondurilor investite pentru realizarea strategiei

asumate de către municipialitate, fără excepție, consilierii albaiulieni se declară satisfăcuți

de performanța accesării unui nivel ridicat de fonduri comunitare și chiar găsesc un motiv

de mândrie în faptul că Alba Iulia este, în opinia lor, un model în acest sens. Consilierii,

într-o majoritate covârșitoare, fără diferențiere după culoarea politică, nutresc

convingerea că aceste fonduri au schimbat în bine viața comunității locale și i-au adus un

plus de prestigiu în plan național și internațional. In acest context, cei intervievați

apreciază cvasiunanim, munca Departamentului Proiecte al Primăriei Alba Iulia și echipa

construită în timp pentru accesarea fondurilor comunitare căreia cred că li se datorează

mare parte din resursele atrase în dezvoltarea municipiului. Când privesc la viitor, nu uită

să amintească sentimentul de încredere pe care acest colectiv îl dă comunității: „Alba

Iulia dispune de un colectiv foarte talentat în scrierea proiectelor, foarte competent, care

suntem convinși că va găsi soluții și în viitor la fel de benefice pentru comunitatea

noastră locală. Cinste lor! Deci, urmărim, în continuare, liniile de finanțare ale

Comunității Europene.”; „Suntem într-un top 5, la nivel național, ca accesare de fonduri.

Trebuie să găsim resursele pentru cofinanțarea acestor proiecte.”; „Ca municipalitate,

am excelat în atragerea de fonduri europene. Suma investită în reabilitarea Cetății e una

mare, comparativ cu ce au accesat și au folosit, până acum, municipii de dimensiunile

noastre.”; „Motorul principal a ceea ce s-a făcut până acum a fost finanțarea

europeană, însă ne dăm seama cu toții că motorul principal trebuie să fie dezvoltarea

economică, încurajarea investițiilor aici. Suntem stat membru, țară contributoare la

bugetul european, avem obligația față de cetățenii noștri să readucem fonduri înapoi.

Urmărim strategiile și aplicăm, dar asta nu e suficient.”.

Intervievații noștri s-au diferențiat, ca opinii, într-o singură privință, atunci când s-

au referit la alocarea resurselor bugetare pe proiectele adoptate ca hotărâri ale Consiliului

Local. Există în această privință o opinie susținută majoritar de către consilierii opoziției

dar prezentă și la câțiva dintre consilierii PNL, chiar la cei cu mai multe mandate

succesive, că sunt necesare surse bugetare mai consistente pentru a se putea derula și alte

proiecte decât cele implementate până în prezent. Chiar se sugerează ideea că atașamentul

față de proiectul Cetății Alba Carolina ar pune într-un con de umbră proiecte urbanistice

de utilitate curentă spre care în viitor trebuie să se îndrepte mai multe resurse financiare:

„Au fost cazuri când mai mulți colegi de-ai mei au făcut unele propuneri apropo de acest

subiect (alocarea resurselor n.n.) și bineînțeles că s-a ajuns și la motivarea că nu avem


42

resurse, că există un program și nu putem să le facem pe toate. Programul de dezvoltare

strategică ar trebui să cuprindă și o atitudine mai prietenoasă cu dezvoltările pe care le

fac unele persoane private sau chiar firme. Pentru că sunt zone unde chiar locuiesc

destul de mulți oameni și părerea mea este că chiar sunt lăsați pe planul doi.”.

Diferențele dintre costurile estimate și cele rezultate în urma licitației lucrărilor sunt

interpretate diferit de către consilieri: „Ne lovim totdeauna de partea asta financiară,

pentru că poți avea orice viziune, poți dezvolta orice proiect, poți să ajungi la autorizare

de construire, dacă nu ai sursa de finanțare, e mai puțin probabil să reușești să

implementezi proiectul respectiv. Dar eu spun că proiectele de hotărâre, în special, au

bază.”Aceste diferențe de costuri sunt sesizate chiar de consilierii din comisia de finanțe

care lucrează în estimările lor cu serviciile specializate ale primăriei, servicii unanim

apreciate ca foarte competente în materie: „Costurile au fost reduse, uneori, încât noi,

care suntem în comisia de finanțe, de multe ori ne punem semne de întrebare, ne sperie

de-a dreptul. Au fost proiecte pe care le-am licitat și au fost adjudecate undeva la 65%

din devizul estimat în proiect. Sigur că am luat încă o dată oferta. Am văzut că lucrarea

se poate executa la valorile respective și le-am atribuit și le-am și executat.”.

Modul de alocare a resurselor bugetare pe proiecte constituie, cum este și firesc, un

aspect de intens interes pentru consilierii din opoziție care induc ideea unei supraevaluări

intenționate a costurilor de implementare a proiectelor ca și ideea că promovarea acestora

este influențată de scorul electoral urmărit de majoritari: „Găsirea resurselor de

implementare a strategiei se constituie într-o barieră de realizare a acesteia, mai ales

dacă proiectele ce o servesc sunt supraevaluate valoric, lucru care se întâmplă destul de

des. Analiza calculelor, costurilor, pe fiecare proiect în parte, este o preocupare a mea,

constantă, și pot să susțin că am avut succes, în acest sens. A existat un proiect de

refacere a unui loc de joacă, care a fost ajustat la un preț de zece ori mai mic.”.

În intenția de a sesiza existența unei alte viziuni strategice, proprie opoziției, am

cerut explicații suplimentare asupra inițiativelor acesteia de a trece hotărâri de Consiliu

diferite de spiritul celor majoritare: „Inițiativele opoziției au foarte mici șanse de a fi

adoptate, chiar dacă unele dintre acestea sunt, sigur, raționale și ar crea avantaje

cetățenilor din Alba Iulia. Un exemplu ar putea fi proiectul propus de noi pentru

gratuitatea transportului local pentru elevi. Dar elevii nu votează, deci nu trebuie mituiți.

Am luptat pentru acest proiect, la care ținem în continuare, dar el nu a trecut. De

asemenea, propunerile de micșorare a taxelor plătite de albaiulieni la diverse obiective

cultural-sportive au avut aceeași soartă.”. Consilierii opoziției consideră că bugetul ar

putea fi mai bogat dacă investițiile făcute până în prezent s-ar fi constituit deja în sursă de

venit la acest buget alături de alte surse de venit care în opinia opoziției nu sunt

identificate și folosite: „În realitate, există multe surse de venituri, care nu sunt


43

exploatate. Până în prezent, investițiile făcute în Cetatea Alba Carolina nu au adus la

buget venituri ce ar fi necesare și justificate de amploarea investițiilor.”.

Punctul de vedere al consilierilor PNL cu privire la respingerea unor proiecte din

motivul insuficienței fondurilor de la bugetul local ține să sublinieze responsabilitatea față

de folosirea banilor publici. Tocmai acest spirit responsabil, consideră ei, a adus prestigiul

municipiului și îi asigură credibilitatea în fața partenerilor: „Acum, Alba Iulia, din acest

punct de vedere, nu a avut probleme. A vrut să ia un credit, cu ceva timp în urmă, și în

momentul când a avut nevoie, a avut de unde. Asta spune ceva despre cum folosim noi

banii.”.

Nici majoritarii nu sunt unanim satisfăcuți de faptul că anumite proiecte sunt fie

amânate, fie respinse, fie reierarhizate pe lista priorităților din lipsa fondurilor necesare

realizării lor: „Constrângerile financiare sunt reale și cred că sunt cauza unor insistente

reveniri asupra priorităților.”.

Un interes sporit par să manifeste consilierii locali pentru urmărirea procesului de

implementre a hotărârilor adoptate. Selecţia unor firme care să realizeze lucrări de calitate

este limitată de legislaţie, afirmă consilierii. Deşi selecţia după „cel mai mic preţ” aduce

şi însemnate economii la bugetul public, pe termen lung acest fapt poate genera noi

costuri pentru lucrări de întreţinere sau reparaţii ale lucrurilor prost-făcute. Aceste

evaluări sunt caracteristice tuturor consilierilor, fie că sunt din opoziţie sau de la putere,

desigur cu nuanțe. În acest domeniu, nu puțini au fost cei care cred că dispozițiile legale

care fac să se adjudece execuția unui proiect de către firma ce oferă prețul cel mai mic

este și o piedică în calea execuției de cea mai bună calitate. Chiar și consilierii din

comisia juridică împărtășesc aceeași opinie: „Datorită legilor actuale și modului de

organizare a licitațiilor, la nivelul țării, prețul cel mai mic câștigă. Nu există posibilitatea

de a diferenția calitativ. Licitația se desfășoară ca atare, se contestă și, oricum, câștigă

cel cu prețul cel mai mic. Nu ai nicio șansă să faci altceva.” „Trebuie să încercăm să

atragem oameni cât mai profesioniști, în evaluare. Contestațiile la licitații, de multe ori,

ne-au întârziat, chiar și un an, un an jumate.”.

Trecând peste inconvenientul prețului cel mai mic, consilierii cred că alegerea

firmelor în urma licitațiilor publice nu a deservit major obiectivele urmărite și că în cele

mai multe situații lucrările executate au fost de o bună calitate, depășind sub acest aspect

investiții făcute de alte foruri și investitori: „La Alba Iulia putem vedea diferența dintre

ANL-urile făcute sus, în Cetate, și blocurile sociale făcute lângă Stadion, unde se poate

vedea diferența dintre doi constructori, care au câștigat o licitație. Au ajuns oamenii

acolo ... și spuneau clar că blocurile sociale, care normal ar trebui să fie pentru o

categorie mult mai defavorizată, arată mult mai bine decât ANL-ul.”.

Procesul de selecție a firmelor constituie o preocupare pentru interlocutorii noștri și

sub aspectul corectitudinii desfășurării lui ca și pentru efectul întârzierii executării unor


44

proiecte prin atacarea în instanță a rezultatelor unor licitații și probabil și pentru afectarea

imaginii edililor locali datorită mediatizării unora dintre rezultatele devenite litigioase:

„S-a luat pe calitate și pe competențe, nu pe alt gen de selecție…”.

Dar acest climat de conformitate cu legea nu generează instantaneu încrederea că

soluția este optimă: „Păi, ce a fost și cu Polaris? E un scandal cu Salprest-ul. A fost firma

care a licitat. A ieșit mai bine. Un an și ceva s-au judecat. Și a câștigat și la licitație. De

ce ați scos Salprest-ul, că ei au fost înainte? Este hotărârea instanței. Nu poți să anulezi

o hotărâre a instanței.”.

Consilierii țin să exemplifice modalitatea ce generează licitațiile publice și în

majoritatea lor cred în corectitudinea acestor licitații deoarece și cele contestate în

instanța judecătorească atestă această stare de lucruri. Un alt motiv de încredere este

furnizat de folosirea unor specialiști, parteneri externi, care propun soluții și regulamente

de execuție maximal obiective: „Acum s-au aprobat criteriile prin care spațiile din

Cetate urmează să fie populate cu agenți economici ... A trecut proiectul cu criteriile de

selecție și cu comisia de evaluare. Acuma, vis-à-vis de strategie, de obiective, depinde de

noi cât de mult reușim să însuflețim, să dăm viață acestei Cetăți. Noi am comandat un

studiu DALI, care a venit și a făcut o evaluare a acestor spații și noi pe acel studiu DALI

ne-am structurat tot ce înseamnă regulament și, mai ales, prețuri și mod de funcționare a

acestor spații.”.

Consiliul Local urmărește efectul hotărârilor adoptate și intervine atunci când este

cazul. Există hotărâri care, la un moment dat, trebuie reevaluate și reformulate sau

hotărâri care sunt atacate în instanță, ceea ce devansează termenele lor de execuție: „Sunt

lucruri care trebuie îmbunătățite și s-a ținut cont de chestiuni de genul ăsta și s-a revenit

asupra unor hotărâri care s-au luat. Asta, bineînțeles, în favoarea bunului mers al

orașului.”; „De multe ori s-a întâmplat, la capitolul diverselor, să se spună: am luat acea

hotărâre, în urmă cu câteva luni de zile, dar lucrurile stagnează. Au fost și cazuri în care

am venit cu rectificarea unor proiecte de hotărâre, în încercarea de a îmbunătăți bunul

mers. Regulamentul bazinului olimpic – care, din nefericire, s-a dovedit un fiasco

economic - în care am modificat hotărârea, în încercarea de a crește încasările, pentru a

reduce pierderea.”.

Interpretarea dată de opoziție procesului de rectificare a unor hotărâri adoptate

anterior diferă de cea a consilierilor majoritari. Un prim aspect este numărul considerat

prea mare al acestor reevaluări și reformulări a hotărârilor deja adoptate după un timp

prea scurt pentru a produce efecte, iar un alt aspect incriminat este maniera în care

executivul își impune punctul de vedere în adoptarea proiectelor ca hotărâri: „Este foarte

frecvent, se întâmplă destul de des să se revină asupra hotărârilor adoptate, se întâmplă

chiar după ce s-a votat, să se reia votul. Noi nu avem absolut nimic, noi suntem 5, plus 2


45

de la PPDD, suntem 7, din 21. Degeaba, orice am face noi ... Chiar în ultima ședință s-a

întâmplat.”.

O problemă considerată majoră de către unii dintre consilierii ce dețin mai multe

mandate este schimbarea destinației unor spații în care s-a investit deja și asupra cărora

dezvoltarea concretă a orașului impune o altă optică decât cea inițială. Consilierii cred că

în aceste cazuri au responsabilitatea de a se lupta cu toată energia și chiar cu riscul de a fi

ridiculizați de colegii din Consiliul Local: „Cel mai insistent, cred că enervant de

insistent, am fost pe înverzirea Cetății. Atunci când s-a pus problema desființării parcului

Custozza și înlocuierea lui cu acea esplanadă, necesară în orașele în care faci spectacole

- o esplanadă pe care încap cinci, zece mii de oameni. Am fost cel mai vocal atunci când

am spus că între toate zidurile acestea nu ne mai permitem și un zid terestru. Adică, o să

fie o oală de beton. Acuma, rămâne justificată prin punerea în valoare a fațadelor doar,

dar scandalul de atunci unii l-au considerat penibil, cu lanțul viu în jurul copacilor ...

Acela a modificat proiectul de reabilitare, în sensul că a suferit îmbunătățiri și cred că a

rămas în memoria tuturor faptul că aici există opoziție, atunci când vrei modificări.”.

Este un fapt cert că există practica, la consilierii locali, de a verifica exactitatea

respectării proiectelor votate și corectitudinea în alocarea fondurilor de la buget. Dialogul

cu executivul în acest sens pare unul corect, de care majoritatea intervievaților se declară

mulțumiți: „Avem libertate de a verifica, de a cere detalii, de a cere rapoarte. Am avut

foarte multe discuții și am cerut foarte multe rapoarte, legate de transportul public local.

Mereu am cerut dări de seamă, cu alocarea fondurilor. Și am cerut, și ne-au adus și au

justificat sumele mari de bani care au fost acolo.”.

Volumul problemelor ce stau în atenția consilierilor este raportat ca foarte mare. Se

solicită o atenție sporită, pe o arie spațială relativ extinsă, ceea ce reclamă o intensă

activitate de cunoaștere concretă și evaluare continuă a stadiilor prin care trece execuția.

Se raportează o stare de vigilență față de implementarea proiectelor ce au făcut obiectul

unor hotărâri de consiliu și sunt cunoscute procedurile de intervenție în cazul neregulilor

apărute chiar dacă volumul lucărilor este foarte mare: „Sunt lucruri pe care nu le poți

urmări, nu poți să te bagi peste aparatul tehnic. Nu poți, ca și consilier, decât să sesizezi,

eventual, neîndeplinirea unor hotărâri și să ... poți și asta, să înștiințezi în scris aparatul,

când ceva e în neregulă. Nu am ajuns la partea de înștiințare scrisă, ci doar la discuții cu

aparatul tehnic.”.

În selectarea proiectelor de hotărâri promovate se urmărește ținerea în echilibru a

intereselor electorale cu exigențele impuse de o viziune strategică de dezvoltare a

municipiului, de lungă durată. Există aici ideea că, privit în ansamblu, ca un tot, corpul

cetățenilor nu deține competențe de evaluare corectă a proiectelor implementate, dar că

nu se pot ignora reprezentările electoratului referitoare la calitatea și utilitatea proiectelor

promovate: „A, ții cont de dorințele cetățenilor, că pentru ei faci! Vă pot da un exemplu


46

de contradicție, între așteptările cetățenilor și viziuni ale specialiștilor noștri. Skatepark-

ul acela, pe o suprafață nu foarte mare, lângă terenul de tenis din șanțurile Cetății...

Costul lui e destul de mare… Putem face altceva!... Nu, nu, banii ăia sunt pentru așa

ceva, că pentru asta a fost scris proiectul. Dacă îi întrebăm pe cetățeni de banii ăia,

gândesc imediat: Auleu, câți bani! Și strada mea, pe care locuiesc?... Ce să faci, la un

moment dat, în mandatul tău? Înlocuirea tuturor țevilor din oraș e un lucru extraordinar.

Nu se văd, sunt toate în pământ… Echilibrul este necesar între interesul electoral,

investiție oportună și necesară, imagine ...”.

Consilierii majoritari văd revenirile pe hotărârile deja adoptate ca şanse de a face un

lucru mai bun, plecând de la principiul că orice hotărâre de Consiliu Local trebuie să țină

cont de realităţile din teren şi de reacţia celor afectaţi de ele.

Consilierii din opoziţie insistă pe aspectul disfuncţional şi, spun ei, arbitrar al unor

reveniri pe hotărârile de Consiliu Local. Se subliniază rolul major al proiectului de Buget

local, în special de către consilierii din opoziţie care punctează respingerea de către

majoritate a iniţiativelor şi amendamentelor lor, deşi, în opinia lor, acestea erau

concordante cu strategia de dezvoltare a oraşului și cu interesele autentice ale cetățenilor

ce i-au delegat: „Cele mai bune intervenții pe proiecte, și eu am încercat acolo să

intervin, le poți face la momentul adoptării și dezbaterii proiectului de buget. Acolo este

momentul amendamentelor. Eu votez bugetul, dacă ... acceptați și amendamentele

acestea, pentru că ele sunt obiective, pe care le-ai identificat și e chiar foarte OK, e un

semnal de activitate, să vii cu astfel de amendamente. Eu am venit, nu mi-au trecut sau

foarte puține mi-au trecut. Dar nu-s tipul care renunță la ele. Cu aceleași amendamente o

să vin și la bugetul de anul viitor și timpul să le amintesc îl voi avea și la execuția

bugetară de anul acesta, la sfârșit de an.”.

Consilierii, fie din opoziţie, fie de la putere, se manifestă ca instanţe de cenzurare a

cheltuielilor publice şi de dezvoltare echilibrată a cartierelor oraşului, amintind în acest

sens iniţiativele personale. Unii consilieri declară că urmăresc personal, în teren modul de

îndeplinire a hotărârilor de Consiliu Local: „Eu pot să spun că m-am implicat în

hotărârile ce urmăresc urbanismul. Am fost, nu o dată, ci de mai multe ori, în teren, să

văd.”.

Inițierea proiectelor de hotărâri

Un aspect subliniat în interviuri este numărul mic de proiecte de hotărâri inițiate de

consilierii locali sau sugerate de aceștia (se aproximează undeva între 1 și 15% hotărâri

iniţiate de consilieri). Uneori, consilierii vin şi cu iniţiative care nu pot fi probate ca

reprezentând părerea majorităţii cetăţenilor, ci doar a celor mai activi dintre ei sau poate fi

doar viziunea personală a consilierului respectiv. Alteori, se consideră, de către cei din


47

opoziţie, că există o lipsă de colaborare din partea unor structuri ale executivului (n.n.:

sunt şi unele confuzii se pare între aparatul propriu al primarului şi executivul Primăriei)

în susţinerea iniţiativelor consilierilor locali: „Raportul dintre inițiativele de hotărâri ale

Consiliului Local și cele ale aparatului de specialitate al Primăriei? În 99% aparatul

tehnic, 1% Consiliul Local. Se poate schimba proporția, în compoziția actuală a

Consiliului Local, dar părerea mea este că o hotărâre făcută doar de Consiliul Local are

niște mici probleme, care nu prea pot fi puse cap la cap, dacă nu o pui de acord și cu

aparatul tehnic, care trebuie să o ducă la îndeplinire. Consiliul Local poate să dea

hotărâri, aparatul tehnic este obligat să ducă la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.

În același timp, nu poate fi pus nici să facă aberații pentru că ne-am hotărât noi, niște

consilieri, să plantăm Sequoia în oraș, pe lângă Primărie. Am discutat în întâlniri

convocate ori de domnul primar, ori de domnul viceprimar ori chiar de câte o comisie

...”; „Cam 95% din proiectele de hotărâre sunt făcute de Primărie, de specialiști din

cadrul Primăriei. Prea puține sunt făcute de consilieri. Este vorba că mergi mai bine la

cineva de specialitate și-ţi face el proiectul. Consilierul vine cu propunerea și executivul

îi dă forma.”; „Cu ce au venit consilierii? Cu puține lucruri. E dificil. Noi știam și

înainte de a produce dumneavoastră acest material profesionist, știam, de la cetățeni, de

la cât am reușit să discutăm cu toții, din executiv și din Consiliul Local, cu ei, că a fost un

lucru bun, deci am luat o hotărâre bună când am dat drumul la toate cele 3 proiecte în

Cetate sau am hotărât ceva pentru un anumit bloc sau poate chiar pentru un cartier.”.

Consilierii cred că sunt dezavantajați ca tratament atunci când inițiază un proiect de

hotărâre în comparație cu primarul și corpul de experți și înțeleg această situație prin tipul

de relații informale construite într-un timp lung între aparatul tehnic al primarului și

executivul primăriei: „Dacă luăm Legea 215 sau toate normativele legate de

administrația publică locală, legislativul e mai puternic, e superior, și aparatul de

specialitate, mai ales secretarul Primăriei - secretarul este secretarul Consiliului Local,

nicidecum al Primăriei - trebuie să răspundă la fel de prompt și oricărui consilier, care

vine cu o inițiativă. Nu spun că n-o fac sau că nu sunt drăguți, dar, subit, toate dispar, la

un moment dat, sau se înfundă undeva și tot ale primarului răzbat, în hățișul

administrației de aici. Nu e o acuză, e oarecum explicabil, la atâția ani de mandat, să ...

deja să dezvolți și o colaborare, dacă nu chiar o subordonare de-asta soldățească, o

colaborare, hai, să zicem, foarte bună între funcționari și primar, care lasă un pic cam

pe din afară consilierii locali, dar nu e vina nimănui, ci mai degrabă a consilierilor, că

nu sunt ei mai insistenți atunci când au o idee, un obiectiv ... Sunt doar patru ani.

Jumătate îi folosesc să se prindă despre ce-i vorba, și cealaltă jumătate să se

pregătească, dacă mai prind sau nu un mandat.” Și cam în același mod reflectă situația

inițiativelor proprii și alți consilieri: „Sunt destul de puține proiecte, în jur de 10%-15%,

ale consilierilor, față de proiectele executivului. Ca inițiative, pot fi amendamente foarte


48

multe. Dar, la un proiect de hotărâre nu e doar ideea de a propune ceva. Trebuie să ai o

fundamentare foarte clară. Executivul are aparatul de specialitate al Primăriei care,

până la urmă, argumentează toate aceste proiecte de hotărâre. Mi-aș dori ca, în

activitatea lor, consilierii locali să aibă mai multă inițiativă.”.

Mai mulţi consilieri ne-au subliniat atunci când am discutat această temă că pe ei îi

interesează nu atât numărul de iniţiative, cât anumite propuneri personale prin care au

încercat/încearcă să rezolve probleme ale unor categorii sociale/ale unor zone din oraş:

„Eu…am avut o grămadă de inițiative. Unele s-au votat, altele nu s-au votat. Dau câteva

exemple: gratuitatea pe transport pentru șomeri și pentru cei în căutare de loc de muncă,

statuia lui Avram Iancu, bustul lui Blaga, statui sau monumente la care cel puțin o dată

pe an să se facă o mică manifestare. Aș fi vrut să-mi treacă și cred că o să reiau această

inițiativă, monitorizarea și transmiterea online a ședințelor de Consiliu Local, ca lumea

să vadă exact ce se întâmplă acolo. Amplasarea de camere video la toate străzile și

intersecțiile importante, pentru a putea monitoriza, nu atâta traficul, ci chiar și serviciile

descentralizate ale Primăriei: salubritate, spații verzi, poliție comunitară, să vedem cum

își fac datoria. Nu am reușit acum 4 ani, dar vreau să reiau acest proiect.”.

Sunt și consilieri care sunt satisfăcuți de hotărâri pe care au reușit să le treacă prin

Consiliu și care au produs efecte pozitive în domenii de interes pentru cetățenii

municipiului și zonei: „O propunere a mea, care a fost respectată, a fost propunerea de

locuințe pentru medici. Fiind un oraș cu un spital mai mic, scoteam posturi la concurs și

nu veneau cadre medicale aici. Sunt salarii foarte mici și nu au unde locui. S-au alocat

niște locuințe, în apropiere de spital. Locuințele respective s-au modernizat, s-au

igienizat ... Un gen de locuințe sociale, ca sumă pe care o plătesc cei care locuiesc acolo.

Foarte mulți medici tineri au început să vină. Medici din toată țara. Îi mai ușor decât

într-un oraș mare. Pentru ei e foarte important să ai de la ce să pleci.”.

Sunt inițiate și urmărite proiecte pe domenii distincte ale vieții urbane pentru care

consilierii consideră că au competențe și le acordă o importanță din perspectiva

dezvoltării viitoare a orașului: „Noi am prins, deja de anul trecut, în buget, să facem un

studiu de trafic în Alba Iulia. Pot să vă spun că o parte din sensurile giratorii care sunt în

Alba Iulia, am venit eu cu propunere să fie făcute. Mi se pare un lucru important pentru

viitor: traficul. Sper să putem termina cât mai repede acest studiu și să regândim traficul

din Alba Iulia, pentru că încă și în Cetate, și în alte câteva locuri e o problemă majoră cu

traficul, deocamdată.”.

3.2. Raportarea consilierilor locali față de aparatul tehnic al Primăriei

Analizând modul de generare a proiectelor, consilierii locali găsesc că există un

spațiu de îmbunătățire a acestui mecanism, deși exprimă, la unison, părerea că aparatul


49

executiv este foarte competent. De o apreciere unanimă se bucură echipa de specialiști în

scrierea de proiecte pentru obținerea de fonduri europene: „Alături de echipa asta, am

avut plăcerea și onoarea să lucrăm ultimii 10, 11, 12 ani - o echipă foarte tânără, pe

partea dezvoltare. Au venit acești copii deosebiți, Nicușor Moldovan, Crina Iacob, toți

colegii lor. Sunt 30, 40, 50 ... Și eu zic că impulsul ăsta, față de experiența pe care echipa

domnului primar, cu oameni cum sunt cei de la Investiții, cei de la Urbanism, de câți ani

de zile lucrează în domeniu ... Așa s-a conturat tot ceea ce am dezvoltat și proiectele pe

care le avem, în continuare, pentru municipiul Alba Iulia. Un om singur nu cred că putea

să aibă viziunea a tot ce s-a dezvoltat și tot ce vrem să dezvoltăm în oraș.”; „Aparatul

executiv al Primăriei Municipiului Alba Iulia e un aparat performant, ... e constituit din

persoane, rodate în administrație, experimentate. Sunt fundamentate proiectele. Dosarele

sunt OK. Rar se întâmplă să ajungem să ne blocăm, că nu găsim explicații, nu găsim

fundamentul, baza legislativă la un proiect ... Ajungem la fundături pentru că trebuie să

înțelegem toți, 21, atunci când votăm ceva, dar, în general, sunt bine puse la punct, bine

organizate. E OK. Puține ar fi de reproșat.”.

Rolul executivului Primăriei este văzut ca decisiv în şedinţele de comisie unde, de

multe ori, trebuie realizate expertize noi şi medierea unor interese divergente. În acest

sens, în depăşirea unor termene pentru depunerea unor acte sunt invocaţi funcţionarii din

Primărie, al căror profesionalism nu este pus la îndoială, dar care, uneori, provoacă

neintenţionat întârzierea unor hotărâri: „Înaintea ședințelor de plen avem ședințele de

comisie. Le avem și discutăm. Le putem cere și convoca și noi, dar, de regulă, le cere

executivul, anunțându-ne că sunt 3, 4, 5, 10 proiecte, legate de comisia noastră. Le

discutăm înainte de ședință. Volumul de muncă ar trebui să fie și este, dacă luăm ad

literam, unul mare: să studiezi tot dosarul și să te documentezi asupra proiectelor.

Dosarul, cu o medie de 30 de propuneri, lunar. Le ai cu 5 zile înainte, iar cele în regim

de urgență, cu 3 zile înainte. De obicei, trec, pentru că cine vine cu ele, funcționarul din

Primărie, vine și-ți invocă și scuza: n-am avut timp, ne-au venit acte de la București, de

la minister, prea târziu, e necesar să-l votăm acum, pentru că, dacă nu, pierdem o lună

de ... Îs convingători, de obicei, și ... n-o fac intenționat, sunt convins că au scuze

întemeiate și, de regulă, trec, dar v-am spus că sunt colegi care sunt nemulțumiți că la

media aceea de 30 se adaugă, în fiecare lună, cam 3, 4, 5 proiecte terminate atunci, care

n-au fost în mapa predată cu 5 zile înainte. Vin în ziua ședinței. Chiar am sesizat, la

început. De aia au și căzut vreo două.”.

3.3. Evaluarea proiectelor aprobate de Consiliu şi implementate

Am cerut consilierilor să nominalizeze proiectul cel mai valoros adoptat și

implementat. Se subliniază nevoia de feedback şi consultare din partea populaţiei pentru


50

hotărârile adoptate şi pentru proiectele implementate, deşi se consideră că este o mare

probabilitate ca evaluarea publică să fie una pozitivă, datorită calităţii investiţiilor

realizate: „Având în vedere că primul lucru, pe agenda cetățeanului din Alba Iulia, erau

străzile, situația străzilor, eu cred că cel mai bun lucru, în ultimii 3 ani, a fost acel

proiect de hotărâre cu refacerea completă a 56 de străzi din municipiu.(…)Trebuie să

facem tot posibilul, să încercăm să mărim acest număr de kilometri reabilitați. Eu cred

că este cel mai important, pentru că văd satisfacția pe care o creează.”.

Cvasiunanimitatea consilierilor consideră ca fiind centrale şi pozitive proiectele şi

realizările privind Cetatea istorică. Există o identificare ridicată cu proiectele de

reabilitare a Cetății şi se manifestă o importantă doză de mândrie locală pe acest subiect:

„Pentru mine, tot ce e modernizare în Cetate. E important să facem drumurile, să creezi

locuri de muncă, dar, în sufletul meu, este Cetatea, care se dezvoltă, și tot ce implică

Cetatea.” ; „Sunt atât de multe! ... Mi-e greu să mă pronunț. Au fost multe, legate de

Cetate, de finalizarea unor zone din Cetate. Foarte reușite! Zona Pieței Cetății, cu

castrul roman. Sunt multe, chiar mi-e greu să mă pronunț în mod special asupra unuia

dintre proiectele care au fost adoptate. Toate acestea sunt bine-venite pentru bugetul

local, în sensul că punerea în valoare a acestei cetăți Vauban a fost un scop și s-a

realizat. Sigur că numărul de turiști în Alba a crescut, orașul s-a modernizat. Este un

oraș european. Pot să spun că ne caută din toată Europa, ba și din afara Europei.

Funcționând metodele astea moderne de transmitere a informațiilor, lumea s-a informat,

știu ce găsesc la Alba Iulia și, într-adevăr, au ce găsi.”.

O parte a consilierilor locali evaluează, alături de proiectele destinate Cetății, ca

fiind foarte importante pentru activitatea legislativului local, o serie de reglementări ce

privesc teritoriul sau facilităţile urbane: „Pentru mine, personal, are o valoare hotărârea

din Consiliul Local prin care se stipulează dezvoltarea urbanistică din punct de vedere al

cromaticii. Este hotărârea la care am lucrat direct și am fost un pic dezamăgit de

amploarea pe care o ia dezvoltarea cromatică în oraș.[…]După acestea, dezvoltarea din

punct de vedere urbanistic.”; „PUG-ul. În mandatul acesta este PUG-ul, pe care îl

așteptam de ani de zile, lucra o echipă de arhitecți la el și a fost adoptat, la finalul anului

trecut. PUG-ul este, cu siguranță, cea mai valoroasă hotărâre a Consiliului Local,

adoptată în acest mandat.”.

3.4. Proiecte de dezvoltare prioritare în viziunea consilierilor locali

Consilierii au nominalizat mai multe proiecte, care, în opinia lor, este strict necesar

să fie realizate pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor din Alba Iulia și pentru asigurarea

nivelului local de prosperitate care să facă municipiul atractiv în special pentru tânăra


51

generație, astfel încât să determine un număr cât mai mare dintre tinerii valoroși să

rămână în Alba Iulia. Între acestea se numără:

a. Asigurarea accesului spre municipiu pe căi de comunicație modernizate.

Mai mulţi consilieri vorbesc de importanța majoră a apariției autostrăzii Turda-Sebeș, dar

și a realizării unor facilități de conectare pe calea aerului, cum ar fi un aerodrom. Legat de

acest aspect, alţi consilieri consideră necesară investirea unor fonduri pentru conectarea la

autostradă, care cade în sarcina Primăriei: „Cred că trebuie totul făcut plecând de la

oferta de locații spre investitori, cu toate utilitățile, și mai puțin prin scutire de taxe,

oferire de consultanță sau promovarea activităților prin târguri naționale și

internaționale. Sunt, și acestea, căi de stimulare, dar mult mai puțin importante decât cea

nominalizată. Mai există o problemă: terminarea autostrăzii Turda-Sibiu și a tuturor

acceselor dinspre municipiu spre această autostradă, care va schimba situația

atractivității pentru investitori a municipiului. Sunt convins că Sebeșul a fost preferat de

investitori pentru că s-a aflat pe proiectele de autostradă, încă de la intrarea României în

Uniunea Europeană.”; „Primăria oferă teren. Foarte mulți doresc construirea. Și în

perioada când am încercat să dăm ștrandul, de sus, unei firme serioase au venit

investitori de-ai noștri să facă dovada că au potență financiară. […] Oamenii vor să aibă

niște facilități. Scutiri de impozite, conform legii, nu poți să faci, nu le hotărâm noi, dar

un teren, pentru început, poate. Autostrăzile, aeroportul contează foarte mult.”.

b. Stimularea investițiilor durabile. Investiţiile trebuie să satisfacă cel puțin două

exigențe majore: un mediu natural nepoluat și câștiguri materiale înalte pentru populație.

Propunerile referitoare la menţinerea atractivităţii oraşului pentru populaţia tânără,

dar şi pentru cei care, eventual, ar putea veni în oraş din zonele limitrofe și din alte zone

se centrează pe principiul transformării Primăriei într-un investitor strategic în privinţa

fondului de locuinţe, a susţinerii procesului de atragere a investitorilor mai mari și mai

puțin mari, a creşterii calităţii mediului urban şi a resursei umane: „Investiții industriale

mari nu sunt specifice acestei zone. Serviciile, dezvoltați serviciile! […] Categoric, prin

profesia mea, nu pot să las la o parte importanța activităților industriale, dar astea le-aș

dori măcar la 10 kilometri de oraș. Chinezii sunt foarte interesați de mediul de afaceri.

Ei vor să vină încoace. Am luat niște contacte. Numai că ei, de regulă, vor să deschidă o

afacere de anvergură. La noi, ca să deschizi așa ceva, ți-ar trebui și teren foarte mult, și

mână de lucru calificată… Dar discuțiile sunt.”.

Preferințele unora din consilierii opoziției se îndreaptă spre proiectele industriale,

evidențiind componenta socială a absorbției forței de muncă. În această privință

majoritatea consilierilor citează municipiul vecin, Sebeșul, cu un soi de complexare, deși

nu puțini conștientizează cu îngrijorare prețul plătit de sebeșeni pentru industrializarea de

care au parte, adică deteriorarea gravă a mediului, poluarea. Din această comparație,

foarte frecventă în discursul consilierilor, rezultă precizarea pe care o fac atunci când


52

vorbesc despre industrializarea municipiului lor, faptul că doresc o industrie neapărat

nepoluantă: „Ar trebui să fii de rea credință să nu observi dezvoltarea municipiului Alba

Iulia, în ultimii 20 de ani. Dar asta nu înseamnă că nu ar fi putut fi realizate și mai bine

proiectele de dezvoltare. Ar fi existat și alte proiecte, care meritau atenție și care ar fi

fost profitabile pentru cetățenii din Alba Iulia, în principal proiecte lucrative, care să

atragă investitori serioși, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la Sebeș. În prezent,

albaiulienii caută locuri de muncă, în domeniul industrial, și fac naveta la Sebeș.”.

c. Edilii albaiulieni cred că au făcut eforturi importante pentru generarea spațiilor

verzi, chiar dacă din Barometrul comunităţii locale 2014 rezultă că aceștia reclamă mai

mult verde pentru municipiul lor. Tema spațiilor verzi este plasată în viziunea cetățenilor

pe locul doi privind direcția de investire a fondurilor bugetului local, după investiția în

școli: „Spațiile verzi? Noi, dacă luăm, după documentații, proiecte ... În Cetate, pe acea

platformă de 110 hectare și adiacentă celor 110 hectare, avem de nu știu câte ori mai

mult spațiu verde acum, după reabilitare, decât am avut înainte. Avem mai mult spațiu

verde acuma. Mai mult decât atâta, înainte de a rezolva problemele care sunt acolo, în

Cetate, de a face aceste proiecte, de a scrie și a implementa aceste proiecte, nici nu

dețineam spații verzi. Păi, nu vă aduceți aminte că bălăriile, în Cetate, nici nu erau

întreținute, pentru că erau prea mulți bani să le tundem? Acum avem trei firme pe

întreținere spații verzi. (…) Sunt o grămadă de bani pe care îi investim numai pe acest

contract de întreținere spații verzi. Am dezvoltat parcul dendrologic, pistele de biciclete,

am făcut spații imense de zone verzi. Zone verzi? Să mai faci!...”.

d. O altă problemă care polarizează interesul cetățenilor sunt parcările și rezultă

din precedenta ediție a Barometrului comunităţii locale că așteptările albaiulienilor se

concentrează pe găsirea de către edili a unei soluții de suplimentare a spațiilor de parcare

în cartierele de blocuri: „Pentru parcări ... Păi, așa au fost proiectate blocurile, în

municipiul Alba Iulia, în 1970, ’75, ’80, ’85, când s-au proiectat. Discutând cu

specialiștii, care erau atunci Proiectările, am aflat că era un grad de motorizare cu o

cifră, cred că 7-9%. Asta era cifra de motorizare pentru proiectele pe care ei le făceau

pentru blocuri. Păi, acuma, gradul de motorizare este 70%. Și atunci ce poți să faci, ca

administrator public? Să tai spațiile verzi? Nu, că îi pe locul doi. Să faci parcări? Păi,

nu, că trebuie să tai spațiile verzi, care parcări sunt pe 3 sau pe 4. Oricum, noi, în ultimii

ani, am făcut mii de parcări, în municipiul Alba Iulia, că am lucrat în toate cartierele,

înainte de fonduri europene, chiar și în Lumea Nouă și în Ampoi. În proiectele viitoare, o

să scriem un proiect, Orașul verde. Este un proiect foarte drag domnului primar și noi

suntem alături de dânsul și suntem conștienți că trebuie să luăm un pic chiar și parcul

Unirii. Cred că trebuie redesenat tot și regândit tot. Nu mai putem merge pe specialiștii

locali, cred că trebuie niște specialiști de talie națională, internațională, să vină, să ne

învețe ce înseamnă oraș verde.”.


53

e. Ridicarea nivelului cultural al oraşului şi accentuarea celui universitar.

Evaluarea consilierilor locali este că în Alba Iulia cultura poate fi una dintre cele mai

importante şanse de dezvoltare. Creşterea nivelului de educaţie şi a celui de cultură a

populaţiei oraşului trebuie văzute ca fiind strâns legate. Un avantaj pentru profilul cultural

al oraşului este astfel însăşi Universitatea „1 Decembrie 1918” care are o importantă

componentă umanistă şi culturală, cu specializări care pot fi valorificate de această

direcţie majoră de evoluţie urbană: „Colaborarea cu Universitatea? Sprijinul e

necondiționat, pentru că eu consider că pentru oraș a fost cel mai mare lucru să avem

Uuniversitatea, pentru că i-a ridicat nivelul de cultură, i-a ridicat, din toate punctele de

vedere, nivelul de civilizație și așa mai departe. La diferitele conferințe, simpozioane, la

care am participat și eu, la foarte multe, am întâlnit mulți profesori și am fost încântat de

nivelul lor.”.

Oferta culturală le apare consilierilor de cea mai mare însemnătate pentru viitorul

municipiului. Ea este concepută de către unii consilieri ca o componentă a dezvoltării

turismului și ca un argument pentru redescoperirea și promovarea identității comunitare.

De asemenea acești consilieri cred că această ofertă diversificată este o sursă de educație

civică nu numai estetică și un argument major în concurența la care Alba Iulia trebuie să

facă față în mediul industriei turistice: „Pentru orașul acesta este vital să se fixeze aici

oameni tineri, de calitate, dar aceștia au nevoi pe care Alba Iulia, în prezent, le satisface

în mică măsură. Mă refer mai ales la nevoi culturale. Tinerii și copiii acestora au

așteptări culturale ridicate. Alba Iulia trebuie să ofere nu doar niște evenimente

culturale, ci o permanență a acestor manifestări. Nu poți să îți iei copiii și să pleci, de

fiecare dată, la Cluj, la Sibiu sau altundeva pentru un concert, pentru un spectacol de

operă, pentru un film bun. Oferta culturală a orașului trebuie ridicată la alt nivel. Și

educația culturală trebuie îmbunătățită.”.

În contextul discuţiei despre importanţa culturii şi a nevoii unei mai clare conturări

a strategiei culturale a municipiului vine şi analiza nevoii de îmbunătăţire a infrastructurii

culturale. Principalul obstacol în calea unui salt calitativ şi cantitativ al ofertei culturale în

Alba Iulia este văzută a fi lipsa unui spaţiu adecvat şi dedicat pentru ceea ce se numeşte

cultură majoră. În acest sens soluţia merge înspre un spaţiu și edificii noi pentru cultură în

oraş, de dimensiuni mari, şi de o calitate infrastructurală net superioară celor existente.

Denumirile pot fi diverse. Până acum în dezbaterile publice două au fost denumirile

menţionate. Cea a Casei de Cultură este cel mai des vehiculată şi pentru că există deja

mai multe spaţii cu această denumire în municipiu, fără însă a întruni nici cerinţele

calitative, nici pe cele cantitative. O altă denumire care este mai degrabă adecvată

„culturii de masă şi sportului” este cea de Sală Polivalentă. O altă denumire mai neutră şi

vehiculată mai mult în schiţarea unor proiecte este cea de Centru Cultural. O denumire


54

mai aparte, care există în oraşele cu tradiţie culturală, puţin menţionată de albaiulieni este

cea de Palat al Culturii.

Infrastuctura culturală trebuie să fie regândită și să-i preocupe mai intens pe

proiectanții viitorului municipiu. Consilierii conștientizează precaritatea acesteia și nevoia

soluționării problemei: „Dacă mă întrebați pe mine, - lucrul pentru care am luptat foarte

tare - este construirea unei săli polivalente. Da, ăsta e un lucru care devine necesar la

Alba Iulia. Reabilitarea Casei de Cultură este un proiect pe care, din păcate, știu sigur

că și domnul primar îl are de foarte mult timp, dar nu se poate realiza, momentan, tot

datorită proprietății asupra spațiului respectiv. Cu Casa de Cultură a Studenților ne-am

asumat un risc major și am luat o hotărâre în Consiliul Local, prin care am luat înapoi

dreptul de administrare (…) Ne-am asumat riscul și o să vedem exact ce se întâmplă, că

sigur va urma și un proces, dar asta deja e o decizie asumată. Mai degrabă o sală

polivalentă, pentru că activitatea sportivă începe să ducă, încet, încet, către sporturi care

necesită o sală. O sală polivalentă ar putea să găzduiască multe evenimente, inclusiv

culturale…”.

Dezvoltarea culturală a municipiului este posibilă, în viziunea unor consilieri locali

și prin susținerea unor parteneriate valoroase cu ONG-uri și cu Universitatea „1

Decembrie 1918” din Alba Iulia: „Cred că mai sunt anumite ONG-uri cu care se poate

lucra mai bine ... Mai trebuie și niște legi care trebuie făcute mai bine și respectate.

Există o lege care spune că ONG-ul trebuie să fie de utilitate publică, pentru ca să poți

să dezvolți parteneriate. Sunt câteva ONG-uri, care sunt în faza finală de a obține actul

pentru utilitate publică și cu care se pot dezvolta foarte frumos niște lucruri. Este o

organizație non-profit, Asociația interpreților de folclor, de exemplu - președinte este

domnul Ionuț Fulea, care anul trecut chiar a făcut un concert în Alba Iulia, un concert de

mare valoare. Este înființată din 2009 și, în fiecare an, fac o tabără a artiștilor, care,

până acuma, din 2009, s-a desfășurat în județul Alba. Anul trecut, a fost la Alba Iulia. Ei

sunt foarte aproape de a-și obține actul de organizație de utilitate publică și, în momentul

acela, Consiliul Local poate porni susținerea dezvoltării folclorului autentic.”.

În privința evenimentelor culturale desfășurate în Alba Iulia, unii consilieri arată

nevoia de adecvare a acestora la gusturile publicului local, dar și o regândire a unor

evenimente pentru a nu deveni copii ale celor deja consacrate din domeniul dat. Dar, pe

lângă publicul local, un loc important trebuie să revină turistului cultural: „S-ar putea ca

unele să nu fie suficient de gustate de publicul albaiulian, dar încearcă, tot mai mult, să

se adreseze și celor care noi ne dorim să vină ca turiști. Pentru că ai făcut o investiție de

60 de milioane de euro, să încerci întâi să ți-o amortizezi, prin niște venituri, să se

întrețină singură, din câștigurile respective. Noi, ca administrație locală, ne dorim acest

lucru. Poate că e vorba și de o mediatizare deficitară și le spuneam colegilor de la

direcția de evenimente că eu de multe evenimente din țară auzeam la radio, în mașină,


55

citeam într-un ziar... Am zis că este foarte important să le marcheze și la nivel național.

Am văzut, la un concert cum a fost cu Bonnie Tyler, că au intrat 10 mii de oameni în

Piața Custozza și foarte mulți erau din Cluj, din Sibiu ...”.

În formarea culturii comunitare, consilierii identifică posibilitatea folosirii

investițiilor actuale ca sursă de îmbunătățire a serviciilor turistice oferite, în sensul

valorificării lor ca ambient al unor evenimente remarcabile, din punct de vedere cultural.

În acest sens, sunt necesare și investiții private complementare: „Gândirea evenimentelor

de așa natură încât să-l determini pe turist să rămână, să se deruleze pe mai multe zile,

să aibă ceva interesant, (…)să pui la o anumită oră evenimentul, încât să rămână în

restaurant, înainte sau după. (…)Și la ce restaurant să rămână, că nu existau în

perimetru? ... Trebuie să aibă viață și dinamică Cetatea, ca să poată să producă. Prin

astfel de evenimente și printr-o promovare profesionistă, la care știu că se lucrează. O

firmă de specialitate va veni și ne va propune un logo, slogan, cu care să mergem…”

Referitor la sensul în care trebuie orientate evenimentele organizate apare și ideea

atragerii unor nume de referință culturală majoră, mai ales sub forma unor spectacole ce

au, cred consilierii, și efecte benefice asupra turismului. Ținta vizată este evenimentul cu

impact de masă care să mobilizeze vizitatori ai orașului de pe o arie teritorială largă: „Cel

puțin un nume greu pe an. Sperăm că așa va fi anul acesta la Goran Bregovic. Are un

nume greu. Când îți vine un nume greu, eclipsează evenimentul, nu mai contează când a

fost. Dacă îi întrebați pe oameni în cadrul cărui eveniment a fost Bonnie Tyler, habar n-

au. Evenimentele astea sunt noi, sunt tatonări, sunt tendința și dorința noastră de a

însufleți Cetatea. Echipa de aici a creat toate acestea. Sunt noutăți, în afară de Zilele

orașului. Le încearcă un an, doi, trei. Nu merge, schimbăm ... Dar ar trebui să avem

chestii originale, legate de Cetate - romanii, dacii … Dacă nu reușim, prin aceste

evenimente - și încă nu ne dăm seama, n-avem indicatorii - dacă nu reușim să răzbatem

granițele municipiului, ale județului, nu știu ce eficiență au pentru Alba Iulia, pentru

PIB-ul local. Riscăm să fim acuzați că sunt numai electoral. Pentru că dacă îți vin doar

ai tăi, pentru ce le faceți? Pentru imagine? ... Bonnie Tyler - nume greu. Am spart

granițele județului, cu el. Goran Bregovic, anul acesta, cu siguranță va fi de rezonanță.”.

Investițiile făcute în Cetate trebuie să constituie o sursă de educație estetică pentru

toți cei ce vin în contact cu ele și neapărat un motiv ce conferă identitate culturală

orașului. Trebuie găsite motive culturale care nu pot fi consumate nicăieri în altă parte

decât la Alba Iulia: „Turistul, noi îl dorim pe cel care vrea să rămână (…)E foarte

important să lași gustul ăla plăcut, care te determină să te reîntorci ca turist. Dacă nu te

readuce nimic la Alba Iulia, n-am reușit.”; „Eu văd necesară, într-un loc bine amplasat,

refacerea scenetei tragerii pe roată. E evenimentul nostru, sunt personaje deosebite față

de restul Europei. Genul acela de țărani moți, răsculați, cu părul mare, precum Horea,

Cloșca, nu știu unde mai găsești prin Europa ... Și genul acela de pedeapsă, pe care


56

împăratul a ales-o atuncea ... E o poveste care ne aparține, pe care ar trebui să o

valorificăm. Poți prelungi traseul turistic până acolo, la măgura aceea, undeva deasupra

străzii Viilor, spre Porțelanul ... Trebuie să-i dai poveste Cetății. Dacă noi avem povestea

lui Avram Iancu, povestea lui Horea, Cloșca și Crișan ... Sunt povești atât de pline de

substanță și nu trebuie să le îmbunătățim și să le împopoțonăm cu nimica, încât chiar

poți crea povestea Cetății …”.

f. Gestionarea problemelor sociale. Dintre problemele sociale, cel mai frecvent

menţionată de consilieri este cea a vârstnicilor. Chiar dacă Alba Iulia nu este un oraş cu o

structură îmbătrânită a populaţiei atât de marcantă precum alte oraşe din Transilvania,

istoria unor servicii sociale de succes şi spiritul de comunitate face ca această problemă să

fie apreciată de unii consilieri locali ca prioritară: „În ce privește sănătatea, e nevoie de

centre sociale, centre pentru îngrijirea vârstnicilor. Pentru cei cu posibilități scăzute,

azilul nu mai face față. Trebuie neapărat centre sociale pentru îngrijirea vârstnicilor. Nu

mai știm unde să-i ducem. E o problemă serioasă.”.

3.5. Funcţionarea Consiliului Local

În majoritate, consilierii intervievați nu au denunțat programul de lucru al

Consiliului Local ca fiind incorect alcătuit. Ședințele de lucru ale Consiliului Local se

derulează conform unei programări riguroase, frecvența acestora fiind normată legal la o

ședință ordinară lunar, care este completată de sesiuni extraordinare ale Consiliului,

impuse de apariția unor probleme punctuale. În cazul apariției unor obiecții față de

sesiunile extraordinare, pe fond ce incriminează ora la care acestea au loc și nu se

contestă necesitatea desfășurării lor, de unde se poate deduce și disponibilitatea tuturor

consilierilor de a activa suplimentar în vederea soluționării problemelor de interes

comunitar: „Din păcate, orele la care sunt puse ședinţele sunt niște ore nepotrivite. De

obicei, la ora unu sau la ora două, e la job, fiecare.”.

Fluxul informațional, modelat de Regulamentul de Organizare și Funcționare a

Consiliului Local, impune depunerea proiectelor de hotărâri la comisiile de specialitate

înainte cu minimum cincisprezece zile de introducerea acestora în plenul Consiliului

Local. De asemenea, înainte cu minimum cinci zile de dezbaterea în plen, consilierii

locali primesc mapele, în format imprimat și/sau electronic, ceea ce permite un acces

neobstrucționat la informațiile necesare.

Consilierii consideră că informația vehiculată în cadrul comisiilor de specialitate

este optim structurată, fapt ce permite, în general, cunoașterea aprofundată a problemelor

puse în discuție. Dificultățile citate apar doar în domeniul urbanismului, unde volumul de

muncă este mare, iar verificarea situațiilor în teren le apare consilierilor ca fiind, uneori,

imposibilă, în timpul limitat pe care îl au la dispoziție. Specia care evidențiază această


57

situație este formată din hotărârile ce autorizează construcții. Unul dintre consilierii

locali, membru al PNL, redă într-un mod sugestiv dificultatea de a respecta termenul

limită atunci când dorește să verifice conformitatea documentației primite cu situația

reală, din teren: „Așadar, ca să vii documentat în ședința de plen și să votezi în cunoștință

de cauză, trebuie să studiezi întreg dosarul: și proiectele care vin de la buget-finanțe, și

cele care vin de la urbanism etc. [...]. Înaintea ședințelor de plen avem ședințele de

comisie. Le putem cere și convoca și noi, dar, de regulă, le cere executivul, anunțându-ne

că sunt trei, patru, cinci, zece proiecte legate de comisia noastră. Volumul de muncă ar

trebui să fie și este, unul mare. Du-te până în zona aceea și vezi dacă e așa, întreabă

specialiștii, instalatorii și pe cei care lucrează acolo! ...”.

Un alt consilier, de la acelaşi partid, declară că, de cele mai multe ori, atunci când

pe ordinea de zi a ședinței se află proiecte de hotărâre din domeniul urbanismului, se

bazează pe avizul comisiei de specialitate, fără a mai verifica pe teren fiecare situație în

parte: „Suntem puși în fața unor cereri de PUZ, PUD și așa mai departe, pe care dacă le

iei din punctul de vedere al consilierului care primește o mapă, studiază și nu știe norma

în sine - și n-ai cum să știi tot ce se întâmplă ... Sunt o grămadă de zone care se dezvoltă

în orașul ăsta - străzi întregi, în Micești, Dealul Furcilor ... N-ai cum să le vezi pe toate.”

Referitor la dificultățile asociate exercitării rolului de consilier local, unii dintre cei

intervievați au afirmat că ordinea de zi a ședinței Consiliului Local este modificată,

uneori, în ultimul moment, prin introducerea unor proiecte de hotărâre suplimentare, a

căror documentație de fundamentare nu a putut fi consultată în intervalul de timp

prevăzut în lege. Acest fapt conduce la prelungirea sau blocarea procesului de adoptare a

unor hotărâri, ca urmare a refuzului principial al unor consilieri de a vota astfel de

proiecte de hotărâre. Persoanele în cauză au declarat că manifestă această atitudine de

împotrivire ori de câte ori îi suspectează pe cei care pregătesc ședințele Consiliului Local

de eludarea legii, de încercarea de a mușamaliza anumite nereguli sau de a-i manipula pe

consilieri: „Eu am spus, de când am intrat în Consiliul Local, că nu voi vota acele

proiecte de pe ordinea de zi care nu ne sunt prezentate de dinainte. Cei care se ocupă de

întocmirea materialelor, când îi ședință, vin și ne pun două, trei materiale în față ...

Cinci, șase pagini când le citesc? Ori încearcă să fim noi păcăliți ... Nu știu ce s-o

urmări.”.

Nu doar cei din opoziție reclamă unele neajunsuri în privința modului de organizare

a ședințelor Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, ci şi cei de la putere: „Am colegi

care se supără că apar proiecte pe ultima sută de metri și n-au timp să le studieze. Bine

ar fi să facă asta, proiect cu proiect!... Dacă o spun, îmi place să cred că într-adevăr le

studiază, punctual, și de-aia îi nemulțumește că ultimele, aduse în regim de urgență, nu

reușesc. Cine vine cu ele, funcționarul din Primărie, vine și-ți invocă și scuza: n-am avut

timp, ne-au venit acte de la București, de la minister, prea târziu, e necesar să-l votăm


58

acum pentru că, dacă nu, pierdem o lună de ... Dar v-am spus că sunt colegi care sunt

nemulțumiți că la media aceea de 30 se adaugă, în fiecare lună, cam trei, patru, cinci

proiecte terminate atunci.”.

Procesul de fundamentare a proiectelor de hotărâre a Consiliului Local ar putea fi

îmbunătățit dacă factorii implicați în soluționarea problemei la care răspunde proiectul ar

fi mai amplu consultați în perioada anterioară formulării acestuia. Cu siguranță, nimeni

nu deține toate informațiile și nici nu poate anticipa toate implicațiile pe care le va avea

un proiect ce presupune o intervenție majoră, amplă, în spațiul urban. În acest sens,

vorbește unul dintre consilieri despre nevoia dialogului tuturor factorilor care sunt

implicați în executarea unui proiect: „Mai întâi trebuie așa: Consiliul Local să vină cu

idei către executiv, executivul să le preia, prin departamentele specifice, să le

centralizeze și, ulterior, să se adreseze forurilor care le pot gestiona sau da sfaturi sau

orice altceva. Sunt convins că sunt tot felul de instituții și organizații care depind unele

de celelelte și dacă s-ar pune la acea masă de discuții, ar găsi soluții.”.

Cum este firesc, Consiliul Local este compus din consilieri aparținând unor culori

politice diferite: 14 de la PNL, 5 de la PSD, 2 de la PPDD. Coloratura lor politică ar putea

să reprezinte o sursă de constituire a unor bariere în comunicarea din interiorul

Consiliului. Urmărind această temă, am constatat că viziunea strategică a consilierilor,

privind dezvoltarea comunității locale, nu diferă în funcție de apartenența la un partid dat.

Există un anumit stil de comunicare, care construiește un centru de presiune asupra celui

care încearcă să promoveze o idee nouă sau diferită față de cea a majorității. Acest climat

se poate constitui oricând într-un factor de inhibare a inițiativelor consilierilor. Faptul

poate izvorî direct din imaginea pe care consilierii o au față de rolul pe care trebuie să-l

joace în cadrul Consiliului. În situația dată, nu este de mirare că numărul inițiativelor

pornite de la consilieri este atât de redus, iar comportamentul lor este mai degrabă reactiv

decât proactiv: Cum apreciez comunicarea în cadrul Consiliului Local? Pe scara clasică

de evaluare, de la 1 la 10, cu 7. Colegii mai vechi din Consiliu, aflați la al doilea, la al

treilea, la al patrulea mandat, au dezvoltat, în timp, un obicei destul de neplăcut și

anume: când vor să descurajeze pe cineva, să își impună punctul de vedere sau să-i

combată efectiv propunerea, îl iau în derâdere. Îi găsesc o chichiță. A, păi n-ai habar,

umbli cu așa ceva! ... Indiferent cât de puerilă mi se pare propunerea sau amendamentul

lui, ar trebui dezbătut cu seriozitate. Superioritatea manifestată fie de cei din aparat, fie

de cei mai vechi în Consiliu, nu e una productivă. Nu mă refer neapărat la majoritatea

politică, ci la majoritatea formată de cei vechi, o solidaritate de-asta, așa,

înrădăcinată.”.

Făcând analiza semantică a limbajului în care consilierii își descriu activitatea în

cadrul Consiliului, am descoperit că verbele cel mai frecvent utilizate în totalul cuvintelor

prin care consilierii își descriu propriile atribuții sunt: a ști, a cunoaște (0,6%), a vota


59

(0,5%), a hotărî (0,4%), a merge (0,3%), a discuta (0,3%), a găsi soluții, a rezolva (0,2%),

a dezbate, a comunica, a cere, a întreba, a colabora, a explica, a înțelege (toate cele

enumerate 0,1%), a citi, a lua decizii, a reprezenta, a răspunde, a se informa, a se întâlni

(toate cele enumerate 0,08%) urmate de verbe cu frecvențe mai mici. Termenii cheie în

care consilierii intervievați își descriu propria activitate sugerează o matrice acțională

reactivă mai prezentă la executanți decât la decidenți.

Atunci când am cerut consilierilor să nominalizeze proiectele pe care le-au inițiat

sau pentru care au fost co-inițiatori, am observat că preocupările lor țin mai degrabă de

probleme cu impact relativ restrâns asupra comunității, cum ar fi: acordarea unor

gratuități pe transportul în comun sau la vizitarea unor muzee, pentru anumite categorii de

albaiulieni (elevi, pensionari), zugrăvirea scărilor unui bloc de locuințe în aceeași

culoare, stabilirea prețului biletului de acces la bazinul olimpic, înregistrarea video a

ședințelor Consiliului Local. Nu dorim să minimizăm importanța acestor inițiative

legislative, ci dorim să subliniem faptul că ele nu sunt direct legate de viziunea strategică

asumată de către Consiliul Local. Consilierii înșiși consideră, de altfel, că în ședințele de

Consiliu Local se discută, la capitolul diverse, despre chestiuni mărunte, lipsite de

importanță: „Dacă mi se pare că proiectul respectiv este de prea mare amploare pentru a

lua decizia de azi pe mâine, atunci normal că nu aș fi de acord fără o dezbatere, dar

niciodată nu se întreabă de proiecte de mare amploare, întotdeauna discutăm de lucruri

mărunte, care trebuie aprobate cât mai repede.”.

Totuși, nu putem trece cu vederea unele inițiative valoroase ale consilierilor, care

deja s-au concretizat, precum cele menite să contribuie la fluidizarea circulației rutiere în

municipiu sau la atragerea în Alba Iulia a unor medici specialiști tineri prin asigurarea

unor locuințe pentru aceştia.

Cu referire expresă la atitudinea față de conținutul problemelor puse în dezbatere se

înregistrează părerea că aceasta nu contează în declanșarea unor conflicte verbale sau a

unor stări de indiferență sau tensiune. Unii dintre consilieri susțin că în Consiliul Local al

Municipiului Alba Iulia domnește un climat democratic, care permite exprimarea liberă a

punctelor de vedere ale consilierilor. Un alt consilier, declară că divergența opiniilor și

manifestarea opoziției, sunt preferabile unei unanimități absolute: „Probabil că răzbat în

afară, prin știrile locale, prin presa locală, unele contradicții. Și acestea sunt normale.

Unanimitatea nu o regăseam decât în socialism. Voturi împotrivă ... Probabil cetățenii

înțeleg că nu colaborăm. Nu suntem pe aceeași idee. Vine primarul cu o propunere, un

consilier consideră alte priorități, altfel văd lucrurile. Normal ar fi ca și cei din propriul

partid să aibă idei diferite. Nu până acolo încât să-i blochezi activitatea, pentru că e

colegul tău, nu-i slăbești poziția.”.

Cerând consilierilor locali să surprindă atmosfera din timpul ședințelor de lucru

printr-o figură de stil, metaforă sau epitet, am obținut următoarele expresii: „sfatul


60

înțelepților”, „groapa cu lei”, „ring politic”, „majoritate convenabilă”, ca metafore, iar ca

epitete: „haotic”, „la voia întâmplării”, „veseli”, „puerili”, „bun”, „constructiv”,

„interesant”, „surprinzător”, „teatrali”, „caragialești”.

Deși sunt exprimate opinii de dezaprobare privind stilul comunicării, Consiliul

Local al Municipiului Alba Iulia se confruntă doar accidental cu situații autentic

tensionate: „Am avut şedință de Consiliu Local care pot să spun că a fost scăpată din

mâini de către președinte: dialoguri, râsete, o nebunie totală. Președintele a spus, la un

moment dat: domnilor, revenim la ordinea de zi, revenim la seriozitate, revenim la ceea

ce înseamnă o ședință publică de Consiliu Local, da?! Tu ai vorbit încontinuu, ai râs, ai

glumit, ai dialogat cu toată lumea, n-ai respectat regulamentul, nu mai poți vota. Alt

consilier spune: domnule președinte, n-ați fost în alte consilii, ca să vedeți ce-i acolo?

Păi așa trebuie să ajungem și noi, mai teatrali, mai caragialești?”.

Atmosfera de amuzament, incriminată de consilierul mai sus citat, este justificată,

de către un alt consilier astfel: „Eu am o părere față de nemulțumirea unor colegi legată

de atmosferă. Faptul că cineva mai face o glumă sau că mai destinde un pic atmosfera,

nu înseamnă că nu se tratează serios un punct sau altul de pe ordinea de zi. Și dacă s-ar

spune două bancuri, între două puncte de pe ordinea de zi, eu la fel aș vota. Nu m-ar

deranja, dimpotrivă: nu mergem acolo ca să fim încruntați sau înnorați în privire și în

gândire, pentru că nu e benefic.”.

Este mai adecvat să afirmăm că unii dintre consilieri cred că există tentația, la o

parte dintre colegii lor, să exagereze modul de exprimare și de manifestare atunci când

anticipează o reflectare în presă, fie favorabilă, fie chiar defavorabilă, numai să se facă

vizibili sau când problema pusă în dezbatere este una de interes mai larg. Aceeași intenție

de a obține un plus de imagine motivează și intervenții în probleme în care consilierii știu

și chiar afirmă că nu au competențe: „De multe ori, auzi în Consiliul Local, câte un

consilier începând astfel: domnilor, eu nu mă pricep la problema respectivă, dar părerea

mea este că ... Dacă spui că nu te pricepi, de ce îți mai dai părerea? Asta o văd de prin

’94, n-o văd numai acum.”; „Sunt foarte multe voci, care vin în ședința Consiliului

Local, la diferite proiecte, chiar tehnice sau financiare, și acolo se trezesc întrebând

neapărat: «dar ce se întâmplă cu valorile respective?». Acolo e presa, acolo sunt oameni,

acolo îi văd pe domnii consilieri că au nu-știu-ce activitate …”.

Aceste sincope nu reprezintă problema reală a procesului de comunicare din cadrul

Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, chiar dacă ele au o contribuție la dilatarea

timpului de desfășurare a ședințelor de consiliu. O problemă reală de comunicare o

constituie proiectarea asupra unora dintre consilieri a câtorva imagini negative, legate de

intenția pe care o au, interesele pe care le servesc și disponibilitatea de a dialoga și

negocia. În acest sens, apartenența politică este folosită ca argument pentru a nu dialoga

în afara cadrului formal strict: „Nu sunt multe probleme, că de comunicat comunicăm cu


61

toții. Poate sunt două, trei probleme față de anumiți consilieri locali care, pe lângă faptul

că sunt consilieri, au joburi care sunt în alte domenii, cu inteese concurente. […]Cu ce

interes votează această persoană în Consiliul Local? […]Interese de grup, interese de

business, interese politice, sunt o groază de interese care sunt în cadrul Consiliului

Local, pentru votul pe care îl dă un consilier. Sunt mai multe exemple, din păcate.”.

Barierele de comunicare pot diminua eficiența implementării unor proiecte. Există

probleme concrete, punctuale, care și-ar găsi mult mai repede rezolvarea pozitivă dacă s-

ar valorifica cunoștințele și competențele pe care le dețin consilierii, ignorându-se

apartenența politică și angajând dialoguri ce au ca singură țintă soluționarea acestor

probleme: „După o ceartă de aproape un an de zile pe niște aprobări de extinderi cu

Primăria Municipiului Alba Iulia, într-un final am ajuns la un consens și am reușit să

facem bulevardul Horea să arate ca un bulevard adevărat. Dar a trebuit un an de zile ca

să ne certăm pe tot felul de legi, până am stat la masă și am zis: domnule, haideți să

găsim soluții! Poate mi-am depășit un pic atribuțiile, eu, personal, ca să discut cu

angajații din Primărie și cu primarul. Eu ar fi trebuit ca la domnul primar să mă duc să-i

dau ideea, domnul primar să-și convoace oamenii lui, eu pe-ai mei să-i pun la masă și să

discute, noi doi să găsim soluții pentru altceva.”.

3.6. Imaginea publică a Consiliului Local

Deși Consiliul Local are un scor de imagine mai scăzut decât cel al primarului

municipiului, consilierii locali au identificat ca unică sursă a acestei diferențe valoarea

personalității primarului, apreciată pozitiv, atât de către consilierii partidului majoritar,

cât și de către cei din opoziție. În principal, atunci când sunt întrebați despre imaginea

publică a Consiliului Local, consilierii se referă la aprecierea pe care acesta o primește

prin intermediul presei. Consilierii afirmă că presa este pozitivă în materialele pe care le

produce, despre activitatea primarului: „…presa nu-l vorbește niciodată de rău. Dacă e

vorba de noi, da. În afară de un singur ziarist…”; „Consiliul este într-un con de umbră și

nu e vina primarului, că el e cel mai în față și cel mai prezent. E vina consiliului că nu

iese niciodată și că n-a fost în stare să trântească un proiect de hotărâre și atuncea să

spună presa că n-a trecut aia, nu se face aia, că nu vrea consiliul. Cine e Consiliul?... s-

ar naște întrebarea. A!... Parlamentul național are o imagine bună? Categoric, nu. E tot

vina lor. Ăsta e parlamentul local. Stă mai bine la capitolul imagine pentru că e mai în

umbră, mai tăcut, așa ...” Însă când detaliem subiectul și ne concentrăm direct pe

imaginea Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia, apar și voci critice, care traduc

mai corect relația dintre Consiliul Local și presă. Un prim aspect ce s-a conturat a fost

acela că nu toți consilierii au avut o intervenție de presă în ultimul mandat, ci doar cei

care dețin sau au deținut anumite responsabilități publice. Un alt aspect, mai puțin fericit,


62

al acestei relații constă în slaba vizibilitate pe care Consiliul Local, ca entitate, o are în

presa locală. Întrebați expres ce mijloace consideră că ar putea fi folosite pentru sporirea

vizibilității Consiliului Local, consilierii au identificat ca principale modalități:

Organizarea de evenimente de promovare a unei noi imagini diferită de cea din

sala de consiliu: „La imaginea Consiliului Local s-ar putea lucra. Este o părere

personală. De exemplu, într-o zi, hai să mergem zece consilieri, să fim și de la

PNL, PPDD, PSD, să mergem prin oraș. Mergem din centru, pe la Obelisc, pe

Transilvaniei, să ne vadă lumea. Noi, când este vorba de municipiu, suntem uniți.

Sunt foarte multe proiecte care trec cu 21 de voturi ... Pentru imagine, să ne vadă

uniți, ei, oamenii. Dacă de Zilele orașului, acolo, am fi și noi, de exemplu, am sta

toți consilierii la o masă...”.

Contactul nemijlocit cu cetățenii al fiecărui consilier, pe o zonă din municipiu,

arondată în acest scop: „Consiliul cred că este mai puțin vizibil și asta e și vina

consilierilor, pentru ca să nu consider o greșeală, dar ar trebui insistat ca fiecare

consilier să aibă în responsabilitate o zonă a municipiului, așa cum mie mi-a zis

și mi-am asumat: eu vreau să mă ocup de Micești. […] Sau pe Pîclișa, sunt doi

consilieri de acolo, care și ei reprezintă ceva...”.

Organizarea unor contacte de grup între consilieri și cetățeni, în cadrul unor

evenimente proiectate în acest scop: „Singurul lucru pe care îl putem face este să

comunicăm cu cetățenii. Dacă nu știm să comunicăm, este vina noastră.

Întotdeauna domnul primar are mult mai multe subiecte și, oricum, el reprezintă

Primăria. Noi, consilierii locali, mai puțin.”.

Înregistrarea ședințelor și punerea la dispoziția publicului interesat: „Apropo de

iniţiativa cu transmiterea ședințelor online, sunt convins că se situa mult mai

bine (Consiliul Local, n.n.), dacă mulți dintre cetățeni vedeau cu ce se ocupă

consilierii ăștia acolo.”.

3.7. Colaborări și parteneriate

Am urmărit, în interviuri, surprinderea viziunii pe care consilierii locali o au asupra

sistemului de parteneriat dezvoltat de către Primăria Municipiului Alba Iulia, cu scopul

atingerii țintelor strategice propuse. O primă observație ce se impune este că majoritatea

consilierilor recunosc în calitate de parteneri acele organizații care desfăşoară activități

semnificative pentru comunitate. În această categorie intră parteneriatele cu o serie de

ONG-uri și alte tipuri de organizații, care furnizează servicii de interes public, din

domeniul asistenței sociale (Căminul pentru Persoane Vârstnice Alba Iulia, Asociația

Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, Asociația „Maria Beatrice” Alba Iulia, Asociația SM


63

SPEROMAX Alba), din domeniul cultural (Uniunea Artiștilor Interpreți de Folclor

Muzical din România, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Muzeul Național

al Unirii Alba Iulia, unități de învățământ preuniversitar, Asociația R.Y.M.A.), din

domeniul sportiv, din domeniul sanitar (Spitalul Județean de Urgență Alba, Direcția

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba), din domeniul protecției

mediului (Agenția pentru Protecția Mediului Alba), din domeniul administrației publice

(Consiliul Județean Alba, Instituția Prefectului Județul Alba) şi din alte domenii. În viitor,

rămâne deschisă intensificarea colaborării cu organizații ale societății civile, cum ar fi

asociațiile de proprietari și locatari, diversele cluburi și asociații profesionale, comitetele

de părinți (din școli și grădinițe), asociații cu caracter religios și altele citate de consilieri

ca sensuri de dezvoltare a parteneriatelor viitoare: „Colaborăm cu Ordinul Arhitecților -

nu intră în Consilul Local proiecte dacă nu au viza acestei comisii tehnice, în care eu

spun că 90% din arhitecții din municipiul Alba Iulia sunt membri. Ei își dau avizul, chiar

dacă este consultativ, dar își dau avizul tehnic pentru toate aceste lucrări. Nici nu lipsesc

de la ședințe. Am încheiat un parteneriat la nivel național cu ROREC. Le-am pus la

dispoziție o centrală termică, în Cetate, pe Tulnicului - pe banii lor au investit, au

modernizat-o total - și tot ce înseamnă dispozitive electrice și electronice se reciclează

prin intermediul lor. De ani de zile căutăm și cred că până la urmă vom găsi niște

parteneriate foarte serioase pe partea de tot ce înseamnă reciclare din deșeuri.”.

Toate aceste entități din mediul extern al Consiliului Local se îndreaptă spre o

colaborare cu Primăria și o văd ca un tot unitar: consiliu, aparat, primar. Ei vor să

colaboreze cu autoritatea locală din Alba Iulia. Separat de Primărie, o colaborare strânsă,

eficientă, vizibilă, tradițională, cu cineva concret nu cunosc. Pe această dimensiune

Primăria se prezintă ca un important suport al actvității publice: „Avem aceste colaborări

cu Filantropia, Caritas, Speromax, AS 2001, care fac servicii, inclusiv la domiciliu.

Fundația pentru Dezvoltare Comunitară vine și ne propune tot felul de parteneriate, cu

tinerii din licee. Asociațiile culturale ... Revista Discobolul, revista Daco-Romania ...

Dincolo de colaborări, vorbim pur și simplu de susțineri, în proporție de sută la sută.”;

„Nu vă măgulesc, dar, la momentul apariției Barometrului, eu am spus-o, în plen, că mi

se pare cea mai importantă colaborare de până acum: cu Universitatea și cu Catedra de

Sociologie. Cu universitatea colaborăm și în ceea ce privește, de exemplu, echipa de

baschet, unde băgăm o căruţă de bani pentru niște jucătoare, care ... nici una nu-i din

Alba Iulia. Eu nu mă împotrivesc, e OK, mă bucur că avem Universitate la Alba Iulia.”.

În același sens, pot să fie urmărite și intensificate relațiile parteneriale cu orașele

înfrățite, care ar putea aduce un plus în consistența vieții culturale și economice a

municipiului Alba Iulia: „Suntem înfrățiți cu vreo 14 localități din străinătate. Este tot o

colaborare. Înfrățirea aceasta, pe lângă respectarea sloganului european „Unitate în

diversitate”, trebuie să fie o experiență de bune practici, un schimb de bune practici. Așa


64

văd eu. În anii ’90, erau un pic mai jenante pentru noi, în sensul că veneau cu ajutoarele

acelea, pe care le știm, dar, între timp, au evoluat. Ne place să credem că discutăm de la

același nivel. Acum avem, doar așa, niște întâlniri cel mult culturale. Dincolo de relația

culturală, simbolică, pe care o avem cu ei și asta putem dezvolta: o relație economică.”.

Credem că, din imaginea pe care o cultivă consilierii locali asupra dezvoltării

sistemului partenerial, nu lipsesc parteneriatele public-private, ce ar avea un impact major

asupra calității vieții în municipiu. În acest sistem partenerial, ar putea fi proiectată

activitatea de valorificare a spațiilor create prin investițiile bazate pe fondurile europene,

din incinta Cetății istorice. De asemenea, au fost consilieri care au nominalizat

parteneriatul dintre Primărie, Consiliul Județean și Prefectură ca un mod de soluționare a

unor probleme de interes sporit pentru comunitate. Acest parteneriat a fost bine descris de

către membrii comisiei juridice a Consiliului Local și, de asemenea, de către consilierii

care au manifestat un interes sporit pentru dezvoltarea sistemului de asistență medicală

din municipiu. Aceștia au considerat că există o colaborare normală cu partenerii citați,

care poate fi, în viitor, și mai bine dezvoltată, în interesul comunității locale.

Un aspect menționat ca nesatisfăcător, de către majoritatea consilierilor, este gradul

de implicare a cetățenilor în susținerea politicilor publice și a proiectelor Primăriei.

Această relație vizează în mod expres nivelul civismului și este dependentă de cultura

civică a albaiulienilor. Este de notorietate faptul că la noi voluntariatul se află încă într-o

stare incipientă de conturare, ceea ce nu scutește însă Consiliul Local de preocuparea de a

găsi forme de atragere a cetățenilor la activități de interes public. Consilierii sunt

preocupați de acest aspect și caută forme atractive pentru sporirea gradului de civism în

municipiu: „Am plantat niște pomi. Am fost chiar vreo 20, 30. Poate nu s-a făcut destulă

reclamă. Poate lumea n-a știut. Poate mai multă reclamă și mai mulți oameni, și din

exterior, era mult mai bine. Lumea, dacă nu mergi să-i chemi, se cam dă deoparte.

Trebuie împinși oamenii, nu știu cum să vă zic.”; „Privind gradul de deschidere și

interes manifestat de cetățenii municipiului spre problemele Primăriei și ale Consiliului

Local, nu pot să afirm că acesta ar fi foarte ridicat. Este greu să îi mobilizezi pe români

pentru rezolvarea problemelor comunităților lor.”; „Sunt convins că există domenii în

care poți să-i atragi, să-i implici mai mult, și sunt domenii în care nu se poate. Deși,

teoretic, s-ar putea în toate. A fost, efectiv, o încercare, în care toți cetățenii au fost

invitați să participe la ecologizarea vecinătății fiecăruia. Tot în acest sens, se pot face

acțiuni de împădurire, lângă oraș. Eu, personal, am și plantat mai demult 200 de pomi.

Asta contează mult. Ar trebui să ne iubim orașul și atunci am fi mult mai buni.”.

Interesul pentru activitatea Consiliului Local pare a se manifesta doar atunci când

cetățenii sunt informați că urmează o ședință în care se va adopta o hotărâre ce privește

direct cartierul propriu sau chiar strada pe care locuiesc ei. Același mod de participare se

înregistrează însă și în alte organizații cum ar fi, de pildă, asociațiile de proprietari: „Doar


65

cei care au interes pe un proiect, în rest nu vine nimeni, să știți. Poate sunt unul sau doi

în sală, nu prea vin.”; „La M-uri, nu m-a obligat nimeni, m-am dus ca pentru cultura

mea. Nu se poate, la o scară, din 40 de familii, să vină 12 oameni la ședință și dintr-o

scară, din 28 de familii, să vină 6 oameni la ședință! Era problema blocului lor! ... Toți

știu să spună, tot ăia care nu vin nicăieri, ăia spun că asta a costat niște sume fabuloase,

că s-au făcut niște afaceri ... Foarte greu! ...”.

Problemele de interes general, cu impact major asupra dezvoltării comunității trec,

din păcate, neobservate și întrunesc o participare extrem de redusă din partea cetățenilor

la activitățile derulate de Consiliul Local. Un exemplu, în acest sens, poate fi adoptarea

bugetului anual: „Facem, în fiecare an, dezbatere publică pe buget. Anii trecuți venea

câte o persoană, maximum două, câțiva din presă. Anul ăsta am avut o surpriză: au venit

cetățenii din două zone: un cartier din spatele Mall-ului, Livezii-Mihail Kogălniceanu,

care a fost un cartier privat - persoana care a investit acolo n-a mai rezolvat nimic pe

partea de utilități comune. Am intervenit, de 2, 3 ani, și am rezolvat problema cu apa,

integral, cu canalizarea, cu iluminatul. Acuma a rămas partea de suprastructură. Le

trebuie drum ... Deci au venit și au discutat cu noi, nu pe buget, întregul buget, pentru tot

orașul. Și a mai venit un grup, care este interesat de o stradă de pe Valea Popii. Deci au

venit, punctual, câțiva cetățeni, dar surpriză, față de alți ani, acum au venit vreo 15,

20.”.

Punerea în dezbatere publică a unor proiecte importante nu se concretizează, spun

consilierii, prin sugestii și observații consistente din partea cetățenilor: „Dacă acest

sistem de consultare publică pe proiectele pe care le avem, pe proiecte de dezvoltare,

financiare, pe buget, pe ce avem … Noi am așteptat cetățenii organizați, din cartier,

blocuri, unde o fi, să vină să spună. Acolo, la asociație, se pot organiza ... Facem o

adunare generală. Comitetul vă convoacă în data de, cu următoarea ordine de zi. Avem

aspectele astea. Ce hotărâm?”.

3.8. Relația cu partidul de apartenență

Calitatea de consilier, pe care o dețin cei cu care am dialogat, își are originea în

apartența lor la un partid politic, în cadrul Consiliului Local al Municipiului Alba Iulia

neexistând consilieri independenți. Aceasta constituie sursa unor relații puternice cu

partidele politice care i-au delegat în Consiliul Local, deși aproape toți consilierii au ținut

să precizeze că poziția lor în adoptarea unor hotărâri nu este dictată de partidul de

apartenență, afirmând că responsabilitatea lor majoră este față de electorat, adică față de

cetățenii municipiului: „Nu mi se impune nimic, în ședințele pe care le avem noi, în

interiorul partidului. Mulți îmi spun: eu îți urmăresc ședințele și văd ce și cum.

Majoritatea apreciază activitatea pe care o am în Consiliul Local. Când ești puțin ca


66

număr, nu rezolvi nimic… Se poate, mi-a trecut un proiect de hotărâre de consiliu, ca

dovadă că am fost apreciat corect.”; „Nu mi-a impus niciodată să votez și nu-mi poate

impune, că nu votez, indiferent la ce proiect. Dacă eu consider că nu, nu. De foarte multe

ori, am păreri diferite față de colegi. Noi discutăm, ne întâlnim la partid, unde le spun:

vedeți că eu acolo am văzut aia și aia ... Până nu îi în regulă din punct de vedere juridic,

nu votez. Ceilalți colegi, cei din alte partide zic: măi, la voi de ce nu se merge unit?”.

Relația cu propriul electorat se derulează, de fapt, în cadrul sediilor de partide. În

acest sens, partidele de apartenență sunt sursă pentru informarea consilierilor cu o parte

dintre problemele ce apar în comunitate: „În partidul din care eu fac parte și pe care îl

reprezint în Consiliul Local nu s-a pus niciodată problema mandatului imperativ. Nu mi-

a impus nimeni votul, nu mi-a impus nimeni nicio direcție. Am avut mandatul liber,

decizie proprie, libertatea și confortul de a putea face și administrație și politică, exact

așa cum trebuie să fie. Regăsesc la unii colegi, din celelalte partide, atitudinea contrară.

La noi nu s-a pus problema așa.”.

De asemenea, în cadrul întâlnirilor cu membrii partidului de apartenență, consilierii

afirmă că primesc informații despre așteptările pe care aceștia le au de la ei în exercitarea

calității de consilier. Formal sau informal, consilierii raportează asupra activității derulate

în Consiliul Local și au, față de această practică, atitudini mai mult sau mai puțin

pozitive: „Oricum sunt lucrurile, le discutăm pentru că mi se pare foarte normal că

oricare ales pe care îl are un partid trebuie să vină să dea și un raport. Vorbind politic,

eu am ajuns acolo pentru că am îndeplinit condițiile și mi se pare foarte normal să

discutăm de lucruri care se întâmplă în Alba Iulia, pentru că și ei trebuie să știe ce se

întâmplă, și ei trebuie să vină cu idei.”; „Te mai întreabă, dar nu este obligatoriu.

Discutăm problemele, dar nu neapărat cu rapoarte.”.

Suportul partidului, în construirea unei relații mai intense cu cetățenii, este denunțat

ca fiind inegal pe parcursul unui mandat și că forma cea mai înaltă se materializează în

campaniile electorale, când viitorii consilieri, ca și aparatul activ al partidului, practică

metoda vizitei la domiciliul cetățenilor și a contactului din ușă în ușă. Consilierii cred că

această practică ar trebui să fie prelungită dincolo de campaniile electorale și identifică

aici o formă importantă de susținere din partea partidului a activității Consiliului: „Într-o

lună de zile, în campanii electorale locale, mergem pe fiecare stradă, aproape. Și sunt

lucruri pe care atunci le rezolvăm, punctual. Dacă îmi spune un cetățean, atunci dau

telefon la domnul primar, atunci dau hotărâre. Le rezolvăm sute de lucruri, punctual,

atuncea ... Dar poate că lucrurile astea ar trebui făcute nu numai în campaniile

electorale, poate că ar trebui să găsim o formă prin care și noi să știm și să putem să

mergem mai aproape de cetățeni și poate că și ei ar trebui să se organizeze în alt mod și

ei să vină mai aproape de noi.”.


67

Ca o concluzie generală, toți consilierii susțin că, după alegerea lor în funcția de

consilier nu s-a schimbat cu nimic modul în care sunt percepuți în cadrul partidului ce i-a

delegat în această funcție.

4. Concluzii

În abordarea strategiei generale de dezvoltare a municipiului Alba Iulia, cei 21 de

consilieri locali, intervievați individual, dovedesc o remarcabilă convergență a ideilor și

opiniilor exprimate. Apartenența politică a consilierilor nu conduce la o gândire strategică

sensibil diferită. Diferențe semnificative în modul de raportare la Planul Integrat de

Dezvoltare Urbană a Municipiului Alba Iulia 2009-2015 apar corelate cu durata

exercițiului de consilier local. Consilierii locali ce au un exercițiu mai lung în această

funcție dovedesc o cunoaștere mai nuanțată a strategiei și un interes mai mare în

urmărirea modului de implementare a acesteia.

Subliniem următoarele aspecte referitoare la modul cum se raportează consilierii la

dezvoltarea locală a oraşului:

Comisia de specialitate a Consiliului Local, din care face parte fiecare consilier

local, este principala sursă de informație și de interes pentru acesta.

Proiectele care suscită cel mai mare interes din partea consilierilor locali sunt cele

care au conexiune cu formația profesională a acestora.

Majoritatea consilierilor locali țin să sublinieze că votul acordat de ei în ședințele

de consiliu este rezultatul opiniilor proprii și că nu resimt presiunea formațiunilor politice

din care fac parte sau a altor grupuri de interese. Mulți dintre consilieri afirmă, însă,

despre colegii lor, de o altă culoare politică, că votează după o comandă partinică.

În privința inițierii proiectelor de hotărâri, Consiliul Local prin majoritatea

membrilor săi, se manifestă mai curând ca o entitate ce adoptă inițiative venite din partea

executivului, decât ca un organism ce inițiază proiecte.

Prioritățile identificate de către consilierii locali se structurează în funcție de gradul

de cunoaștere a Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Alba Iulia,

gravitând în jurul valorificării investițiilor deja făcute în municipiu.

Există o preocupare generală a consilierilor locali pentru calitatea vieții în Alba

Iulia, principalele direcții de îmbunătățire a acesteia fiind cele care depind de asigurarea

accesului locuitorilor municipiului la utilitățile publice (apă, canal, gaz, curent, iluminat

public, transport public), modernizarea străzilor, conservarea mediului natural, sporirea

numărului locurilor de muncă mai ales a celor bine plătite, asigurarea accesului la servicii

de asistență medicală, îmbunătățirea circulației rutiere la nivel local și creșterea

numărului locurilor de parcare.


68

Transformarea Consiliului Local într-un organism proactiv, care cunoaște și

respectă Planul Integrat de Dezvoltare Urbană a Municipiului Alba Iulia și generează, în

cunoștință de cauză, proiecte de hotărâri menite să concretizeze acest document, rămâne

un deziderat. Aparatul tehnic al Primăriei, apreciat unanim pentru competența sa, trebuie

să reprezinte, pentru Consiliul Local, corpul de experți necesar formulării proiectelor și

nu principala sursă a acestor proiecte. Pentru ca acest lucru să poată fi realizat, resursele

ideatice de care dispun consilierii locali trebuie îmbunătățite și valorificate integral fără

nici o discriminare după culoarea politică.

Consiliul Local poate contribui de asemenea, prin inițiativele de hotărâri, la

soluționarea problemelor specifice unor zone ale municipiului Alba Iulia, cu condiția ca

informațiile furnizate acestuia de către consilierii ce și-au asumat, formal sau informal,

rolul de reprezentanți ai locuitorilor din aceste sub-unități ale municipiului să fie mai bine

valorificate.

O Revistă a Primăriei şi / sau a Consiliului Local7 (pe principiul „Verba volant,

scripta manent”) într-o formulă dezbătută şi agreată de experţi şi consilieri ar putea

susţine şi dezideratul transparenţei, cât şi pe cel al informării şi inovării în interesul

comunităţii. O astfel de revistă poate avea rolul de a transmite informaţii către acei

cetăţeni care nu au timp / nu ştiu / nu vor să se informeze on-line şi / sau din presa locală.

O altă necesitate poate fi dată de faptul că cetăţenii au nevoie de informaţii scrise şi foto

ample care nu sunt preluate de presă, din considerente ce ţin de logica de funcţionare a

acesteia.

Bibliografie

1. Gehl, J. şi Svarre, B. (2015), Cum se studiază viața orașelor, Ed.Igloomedia,

Bucureşti.

2. Marina, L. şi Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul comunității locale.

Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj- Napoca.

3. Vârdol, A. (2007), „Dezvoltare urbană”, în Zamfir, C. şi Stănescu, S., coord.,

Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi, pp. 185-194.

7 În mai multe oraşe din România funcţionează astfel de publicaţii. La pagina

http://www.sannicolau-mare.ro/monitorul.php avem monitorul oraşului Sinnicolau Mare, care

apare atât în format electronic, cât şi tipărit. La pagina http://www.primariatm.ro/m/2-

Monitorul_Primariei_Timisoara/10-Consiliul_Local_Timi%C5%9Foara.html avem Monitorul

Primăriei Timişoarei.

http://www.sannicolau-mare.ro/monitorul.php

IV.

IMPLICAREA FIRMELOR ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ



Andreea Muntean, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,

Departamentul de Administrarea Afacerilor şi Marketing

Alin Tomuş, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,

Centrul de Cercetări Sociologice

1. Introducere

Pentru început ar util să facem câteva precizări în privinţa conceptului de dezvoltare

locală pe care l-am tratat pe parcursul mai multor ani, în studiile Centrului de Cercetări

Sociologice, ca fiind unul strâns legat de cel de dezvoltare comunitară (Marina, 2011;

Marina, 2014). Poziţia noastră este în acord cu ceea ce susţine D. Sandu (2011):

„…dezvoltarea comunitară este, în fapt, o variantă participativă a dezvoltării locale”

(p.27).

Dezvoltarea locală este definită, în general ca rezultantă a proceselor de dezvoltare

economică, dezvoltare socială, dezvoltare comunitară și a altor tipuri de dezvoltare. Ea

reprezintă procesul care determină o creştere a calităţii vieţii, într-o anumită regiune sau

unitate administrativ-teritorială. Dezvoltarea locală are două obiective principale:

asigurarea prosperităţii economice şi a bunăstării sociale. Realizată, de regulă, pe baza

unor strategii locale, dezvoltarea locală implică apariţia unui mediu favorabil pentru

afaceri, concomitent cu integrarea socială a grupurilor vulnerabile, folosirea resurselor de

pe plan local, dezvoltarea sectorului privat etc. (Matei, 2008).

Dezvoltarea durabilă, care poate intra şi ea în rândul proceselor componente ale

dezvoltării locale1, poate fi definită ca tipul de dezvoltare care urmărește satisfacerea

nevoilor din prezent, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și îndeplini

propriile nevoi (Precupeţiu, 2007, p. 158).

1 Termenul consacrat pentru combinaţia dintre dezvoltarea locală şi dezvoltarea durabilă este

dezvoltare locală durabilă (DLD).


70

Un alt concept asociat celui de dezvoltare locală este dezvoltarea socială care se

referă la „…orientarea unei comunități / instituții spre realizarea unei stări dezirabile,

puse ca obiectiv de atins printr-un proces planificat în timp, rezultat al unui set de acțiuni

conjugate.” (Zamfir, 2007, p. 173). Conform lui Cătălin Zamfir, dezvoltarea socială este

„…un obiectiv de realizat de către o comunitate (actorul social) și un set de acțiuni

desfășurate în timp pentru realizarea respectivului obiectiv (strategii, planuri, programe)”

(Zamfir, 2007, p.173). Zamfir (2007) atrage atenţia asupra faptului că sunt situaţii în care

dezvoltarea socială este un proces mai complicat, în care actorul social, ce poate fi o

comunitate săracă de exemplu, nu ştie exact spre ce tinde în dezvoltarea sa, are doar un

ideal şi nu un obiectiv concret sprijinit de planuri şi instrumente de lucru.

Dezvoltarea locală include, printre alte tipuri de dezvoltare, şi pe cea comunitară. În

funcţie de gradul de participare implicat (şi deci de modelul de dezvoltare comunitară),

putem avea o dezvoltare locală mai comunitaristă sau mai autoritaristă: „O acţiune de

dezvoltare locală poate avea un grad maxim de comunitarism în măsura în care este

iniţiată local, după un model care nu este predeterminat de o autoritate centrală şi se

înfăptuieşte cu resurse locale. Situaţia opusă, specifică pentru dezvoltarea locală

neparticipativă, autoritaristă, este cea în care iniţiativa, modelul şi resursele aparţin

autorităţilor locale, regionale sau centrale.” (Sandu, 2011, p.27).

Dezvoltarea locală poate fi abordată şi din perspectivă preponderent economică, ca

dezvoltare economică locală, respectiv „…procesul prin care diferiţi actori din sectorul

public, mediul de afaceri şi sectorul non-guvernamental colaborează pentru a crea condiţii

mai bune de creştere economică şi pentru a genera noi locuri de muncă. Prin acest proces

ei stabilesc şi menţin o cultură antreprenorială dinamică şi creează resurse materiale

pentru comunitate şi mediul de afaceri, cu scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii întregii

colectivităţi locale” (Popescu, 2003, p.102). Pentru realizarea unei dezvoltări economice

locale, în ultimii 50 de ani, s-au conturat variate opţiuni strategice (vezi Tabelul IV.1).

Popescu (2003) reţine următoarele măsuri de creştere a competitivităţii economice pe care

le are la dispoziţie o comunitate locală: consultanţă şi resurse pentru creşterea volumului

de afaceri locale, suport tehnic pentru înfiinţarea de noi afaceri de către întreprinzători

locali, promovarea atragerii investiţiilor din alte părţi ale ţării sau din afara ei, investiţii în

infrastructura de transport, apă industrială şi potabilă, managementul deşeurilor, sisteme

de furnizare a energiei, sisteme de telecomunicaţie, parcuri comerciale şi industriale,

îmbunătăţirea mediului de afaceri prin simplificarea reglementărilor, calificare

profesională şi educaţie în afaceri, cercetare şi dezvoltare, servicii de consultanţă de tip

birou unic, interconectarea afacerilor, ghidare pentru utilizarea surselor de finanţare şi a

celor de capital, facilitarea legăturilor şi interdependenţelor dintre firme, regenerarea unui

centru al oraşului, a unei zone comerciale sau a unui cartier, programe pentru asigurarea

unor locuri de muncă sau pentru recalificarea profesională a unor categorii defavorizate

etc.

Implicarea firmelor în dezvoltarea locală

71

Tabelul IV.1. Concepţii în privinţa dezvoltării economice locale

SCOPURI INSTRUMENTE

Anii `60 până la începutul anilor `80

- Atragerea investiţiilor din exterior în domeniul industriei grele

- Atragerea investiţiilor directe din exterior - Realizarea de investiţii puternice în

infrastructură (exclusiv sectorul public)

- Investiţii subvenţionate pentru infrastructură - Costuri de producţie reduse prin utilizarea de

tehnici cum ar fi recrutarea forţei de muncă ieftine

- Granturi, breşe fiscale, împrumuturi subvenţionate pentru investitori

Anii `80 până spre mijlocul anilor `90

- Retenţia şi creşterea afacerilor locale - Accent pus pe atragerea investiţiilor, însă

canalizat spre sectoare specifice din anumite arii geografice (ghidat de sectorul public)

- Plăţi directe către firme individuale - Spaţii destinate special afacerilor - Consultanţă şi şcolarizare pentru

întreprinderile mici şi mijlocii - Suport tehnic - Suport pentru începerea afacerii - Investiţii pentru infrastructură

Sfârşitul anilor `90 până în prezent - Crearea de medii de afaceri favorabile - Investiţii soft pentru infrastructură (ex.

dezvoltarea resurselor umane, raţionalizarea reglementărilor)

- Parteneriate publice/private - Înclinarea investiţiilor sectorului privat spre

beneficiul public - Atragerea investiţiilor orientată pe avantajul

competitiv la nivel local (condusă de sectorul public)

- Strategie comprehensivă pentru a oferi un mediu de afaceri competitiv şi pentru a stimula creşterea firmelor locale

- Colaborarea între colectivităţi umane - Înfiinţarea unei reţele inter-comunităţi - Dezvoltarea forţei de muncă - Îmbunătăţirea calităţii vieţii - Dezvoltarea de parcuri de afaceri - Promovarea oportunităţilor economice locale

la târguri şi expoziţii

Preluat şi adaptat după Popescu, I. (2003, p. 104).

În anul 2014, prin Barometrul comunităţii locale, am verificat, după analize cu

experţi din administraţia publică locală, opiniile locuitorilor din Alba Iulia despre

măsurile de implementat pe plan local, pentru atragerea investitorilor. Am constatat că,

locuitorii ar sprijini cel mai mult măsurile „hard” de încurajare a investitorilor, adică,

scutiri de taxe, crearea unui Birou de relaţii cu investitorii, promovarea oportunităţilor de

afaceri din Alba Iulia la târguri naţionale şi internaţionale şi o zonă de dezvoltare

economică la marginea oraşului (Marina şi Muntean, 2014).

2. Scopul și obiectivele cercetării

În 2015, prin Barometrul comunităţii locale, am urmărit să aprofundăm tema

dezvoltării locale, printr-o investigaţie sociologică mixtă, calitativă şi cantitativă, asupra

firmelor din Alba Iulia. Studiul nostru s-a derulat în două etape, una calitativă, prin

intervievarea a 50 de reprezentanţi ai firmelor, şi alta cantitativă, în care am aplicat


72

chestionare standardizate unui număr de 180 de reprezentanţi / patroni ai firmelor care

activează în Alba Iulia. Studiul s-a derulat în primăvara şi vara anului 2015 cu implicarea

studenţilor şi masteranzilor din domeniul de studii Sociologie al Universităţii „1

Decembrie 1918” din Alba Iulia. Concret, în cadrul demersului nostru asupra firmelor din

Alba Iulia, am urmărit să cunoaştem atât profilul afacerii şi situaţia resurselor umane din

firmă, cât şi implicarea în comunitate şi atitudinea faţă de dezvoltarea acesteia în rândul

reprezentanţilor firmelor / a patronilor.

3. Aspecte metodologice ale cercetării calitative

Dimensiunile cercetării calitative, urmărite prin interviurile cu reprezentanţii

firmelor, au fost: a) Raportarea antreprenorilor la dezvoltarea afacerii proprii şi a

resurselor umane; b) Colaborarea antreprenorilor cu alte entităţi locale; c) Implicarea

firmelor în activităţi sociale sau caritabile; d) Raportarea antreprenorilor la direcţiile de

dezvoltare locală.

În prelucrarea şi analiza datelor culese, am încercat să separăm punctele de vedere

personale ale reprezentanţilor firmei de ceea ce ar putea fi caracteristicile unei afaceri în

comunitatea locală. Nu întotdeauna este uşor să separi satisfăcător aceste poziţii.

4. Metodologia cercetării cantitative

Datele de la cele 180 de chestionare validate, aplicate reprezentanţilor firmelor, au

fost introduse pe calculator într-o bază de date realizată cu programul SPSS 21.0. Baza de

date a fost completată cu date oficiale despre firme și apoi verificată pentru eliminarea

erorilor de introducere. Analiza primară a datelor s-a realizat în lunile august-septembrie

2015.

Chestionarele de teren au fost aplicate de studenţi de la Sociologie, instruiţi în

prealabil. Fiecare student a primit o listă de 30 de firme din care trebuia să selecteze

maxim 10 firme neconsecutive pe listă. De asemenea, prin colaborarea cu Camera de

Comerţ şi Industrie Alba s-au obţinut date referitoare la firmele pe profit, cu sediul

principal în Alba Iulia, aflate în evidenţa acestei instituţii, respectiv 464 de firme.

Informaţiile furnizate au cuprins: datele de contact şi de înregistrare, numărul de angajaţi,

cifra de afaceri şi profitul brut din ultimul an. Alte date au fost obţinute de la Direcţia de

taxe şi impozite a Primăriei, despre taxele locale plătite.

Cele 9 dimensiuni pentru care s-au cules date au fost: 1) Raportarea antreprenorilor

la dezvoltarea afacerii proprii şi a resurselor umane; 2) Colaborarea cu alte organizaţii; 3)

Implicarea în practica studenţilor; 4) Atractivitatea zonei Cetăţii istorice pentru

dezvoltarea de afaceri; 5) Barierele în calea dezvoltării afacerii; 6) Perceperea rolului

Primăriei şi a Consiliului Local în susţinerea mediului de afaceri; 7) Raportarea


73

antreprenorilor la responsabilitatea socială; 8) Raportarea antreprenorilor la dezvoltarea

oraşului; 9) Rolul proiectului Cetăţii Alba Carolina în dezvoltarea oraşului.

5. Rezultate ale cercetării calitative

5.1. Sunt preocupaţi antreprenorii de calitatea resurselor umane din propria

firmă?

Majoritatea antreprenorilor au o atitudine reflexivă faţă de viitorul firmelor lor și

afirmă că au o viziune clară pentru dezvoltarea afacerii. Sunt menţionate o serie de

aspecte care fac dificilă, în prezent, implementarea strategiei iniţiale de dezvoltare a

afacerii: „momentan este foarte greu pentru că este concurență foarte mare”; „dorim

asta, însă momentan este dificil”; „credite prea scumpe și lipsa sprijinului din partea

unor instituții, Primăria și Consiliul Local”; „volumul mic al construcțiilor pe piața

locală”, „cadrul legislativ care se modifică permanent”; „lipsa unei reprezentări reale la

nivel local pentru mediul economic și situația generalizată în România de concurență

neloială”.

Când s-a discutat despre importanța existenței specialiștilor și a personalului

calificat în domeniul respectiv, cel mai des semnalat aspect a fost că „…există un deficit

de persoane calificate datorită sistemului de învățământ care în ultima perioadă nu a

ținut cont de nevoile pieței”. Sunt şi întreprinzători care apreciază că nu resursele umane

din firmă sunt importante, ci „…volumul de vânzări” sau „…cifra de afaceri şi profitul”.

Un alt element de convergenţă a percepţiei antreprenorilor este ideea că o firmă se

poate dezvolta în special prin angajarea de personal pe motiv că „firmele care nu cresc

numeric, mor intelectual” şi că „nici o firmă nu ar trebui să aibă un plan de afaceri

speculativ”.

Antreprenorii declară că firmele lor au o strategie de formare profesională a

personalului angajat (nu am identificat şi nici nu ni s-au furnizat documente scrise în

acest sens). Formarea angajaţilor este văzută însă nu ca o nevoie internă, ci mai mult ca o

obligaţie legală: „Cu siguranță da, trimitem la cursul de formare, există chiar o legislație

în România obligatorie pentru a trimite personalul.” Sunt însă şi firme care consideră că

„există prea multă formare, şi prea puţină specializare”. Nu este foarte clară distincţia

între formare şi specializare în rândul celor intervievaţi şi adesea sunt confundate sau

amestecate voit cele două procese.


74

5.2. Cu cine şi cum colaborează antreprenorii pe plan local?

În special, patronii firmelor din domeniul turistic şi hotelier sunt mai dispuşi la a

aprecia colaborarea cu instituţiile locale. În schimb, reprezentanţii firmelor mari din

domeniul productiv, deşi menţionează implicarea în diverse proiecte şi colaborări, nu au

în strategia lor de dezvoltare iniţierea de proiecte cu entităţi publice, nici măcar în

domeniul resursei umane. Din punctul de vedere al colaborării antreprenorilor cu alte

entități locale, majoritatea intervievaţilor au răspuns că au parteneriate cu firme care aduc

beneficii firmelor lor proprii. De exemplu, pe domeniul proiectării şi execuţiei

instalațiilor, s-a răspuns: „E.ON Distribuție România SA”, APA CTTA”, în domeniul

transporturilor: „firme particulare, furnizori piese auto”, „firme private, de transport și

construcții”. Primăria Municipiului Alba Iulia sau Universitatea “1 Decembrie 1918” din

Alba Iulia au fost și ele menţionate ca parteneri sau ca posibile opțiuni pentru o viitoare

colaborare, dar de un număr redus de antreprenori.

5.3. Sunt implicate firmele în acţiuni de responsabilitate socială?

Într-un material realizat pentru Consiliul Economic şi Social din România, Bărbuţă

et al (2014) susţin că responsabilitatea socială corporativă este o concepţie general

răspândită, conform căreia companiile trebuie să contribuie la dezvoltarea societăţilor sau

comunităţilor în care activează. Pe parcursul ultimelor decenii, contribuţia solicitată

firmelor de comunităţi şi cetăţeni a fost denumită printr-o varietate de termeni: corporate

citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs etc.

Kotler şi Lee (2005) definesc responsabilitatea socială corporativă ca fiind „…un

angajament care contribuie la bunăstarea comunităţii prin practici proprii de afaceri şi

prin contribuţia cu resurse ale companiei" (p. 3). După Ihlen (2005) punctul de plecare al

înţelegerii responsabilităţii sociale corporatiste este conceptul de capital social al lui

Bourdieu, care ne arată că esenţial în succesul unei acţiuni sociale este încrederea

generalizată. Organizaţiile care dezvoltă practici de responsabilitate socială devin în

comunitate angajatori preferaţi, vecini aleşi şi comercianţi frecventaţi.

Cei mai mulți dintre antreprenori intervievaţi de noi menţionează ca activităţi de

responsabilitate socială „…acțiunile caritabile și simpozioanele culturale/artistice” sau

„sponsorizările pentru conferinţe, de Crăciun, de Paște…”. Sunt foarte puţine menţiuni

de evenimente sau activităţi periodice desfăşurate pentru comunitate sau în sprijinul unor

persoane defavorizate. Doar o firmă din cele 50 declară că are angajaţi persoane cu

dizabilităţi şi facilităţi pentru acestea.


75

5.4. Sunt preocupate/interesate firmele de dezvoltarea locală, în special de

proiectele Cetăţii Alba Carolina?

Antreprenorii văd, de regulă, o legătură strânsă între succesul afacerii proprii şi

dezvoltarea oraşului, afirmând că: „dezvoltarea orașului va influența creșterea

oportunităților”; „vor veni tot mai mulți oameni, orașul va avea nevoie de mai multe

servicii, mărindu-se și gama auto”.

Prin solicitarea adresată celor intervievaţi de a face propuneri concrete de

acţiuni/politici/măsuri pe care să le ia Primăria Alba Iulia pentru a impulsiona dezvoltarea

locală am urmărit să vedem în ce măsură firmele au opţiuni structurate în acest domeniu.

Din păcate, am obţinut în cea mai mare parte propuneri generale de genul „să inițieze

Primăria o acțiune prin care sa poată să adune sau să identifice anumiți investitori locali

care în ultima perioadă au dinamică de creștere și care pe domeniile lor sunt chiar firme

de top și să poată să vadă în ce măsură există acele măsuri care ar putea duce la o

impulsionare mai mare a mediului economic”. Alte propuneri sunt: „reducerea taxelor și

impozitelor, aplicarea unor facilități fiscale o dată cu angajarea forței de muncă”; „să se

ocupe de simplificarea modului de obținere a avizelor și reducerea taxelor și impozitelor

locale”; „să ajute să promovăm firmele locale apoi celelalte”; „investiții privind partea

de loisir, folosirea timpului liber, centre culturale, teatre, terenuri de sport publice, deci

cu intrare liberă, parcuri de mișcare, după exemplul Clujului”.

La întrebarea „Ce rol ar trebui să aibă dezvoltarea proiectului Cetăţii Alba

Carolina în dezvoltarea de ansamblu a orașului Alba Iulia?” unii dintre reprezentanţii

firmelor au considerat că în prezent este un anumit blocaj al dezvoltării oraşului: „prea se

concentrează doar pe Cetate și restul este ignorat”; „obiectul nostru de activitate nu este

condiționat de dezvoltarea proiectului Cetăţii”. Totuşi, cei mai mulţi antreprenori au

poziţionări favorabile continuării proiectelor de reabilitare a Cetăţii istorice: „Alba

Carolina este un proiect în derulare, ar fi o greșeală ca să nu îl dezvoltăm și aici aș

merge cu toată viteza spre a-l dezvolta cât mai repede și cât mai bine. În turism, toți

banii care vin rămân aici, îi aduc alții, turiștii, și îi dau la firmele locale, de la comerț la

turism la meșteșug și altele.”.

Un antreprenor din domeniul IT subliniază relaţia complexă dintre studenți,

comunitate și investitori, venind cu un exemplu al unui oraș care a profitat din plin de

acest aspect: „Exact cum a făcut Clujul, unde s-au creat facilități, s-au atras investitori și

totul se răsfrânge prin studenții care vin şi rămân, își lasă amprenta… deci aşa a crescut

orașul Cluj.”.

Mulţi antreprenori, dintre cei intervievaţi, menţionează rolul major al Universităţii

„1 Decembrie 1918” din Alba Iulia în susţinerea investiţiilor, prin aportul demografic de

forţă de muncă tânără şi cu educaţie superioară.


76

Un administrator de agenţie de turism a susţinut că este important ca instituțiile să

fie în acelaşi loc, cum ar fi Cetatea istorică: „ar fi indicat să se mute toate instituțiile

statului în Cetate, astfel devine un punct de interes local și automat se dezvoltă partea

turistică și altfel va prinde viață dacă apare mai multă activitate publică.” .

În privinţa evoluţiei turistice a oraşului, părerile antreprenorilor converg în a

aprecia că „… dezvoltarea Cetății Alba Carolina va atrage un număr mare de turiști, prin

urmare va creşte bugetul local”. Prin turism va spori şi atractivitatea oraşului, susţin cei

intervievaţi: „Devine mai cunoscut orașul, poate crește populația, economia, oricum,

împreună cu ea creştem și noi.”; „Turiştii duc cu ei o imagine demnă de transmis mai

departe.”.

5. Rezultate ale cercetării cantitative

5.1. Date despre firmele participante

Din totalul celor 180 de firme cuprinse în eşantion, 92,3% funcţionează ca SRL,

4,9% ca SA şi 2,7% au alte forme de organizare.După numărul de angajaţi avem

următoarea distribuţie: firme cu până la 9 angajaţi (47,9%), firme cu 10-49 de angajaţi

(28,8%), firme cu 50-249 de angajaţi (13,7%) şi firme cu peste 250 de angajaţi (9,4%).

Dacă luăm doar numărul de angajaţi ai firmelor de pe teritoriul oraşului, procentele

se schimbă în sensul că avem un procent mult mai mare de microîntreprinderi şi firme

mici: firme cu până la 9 angajaţi (61,6%), firme cu 10-49 de angajaţi (32,3%), firme cu

50-249 de angajaţi (5,5%) şi firme cu peste 250 de angajaţi (1,2%). A se vedea Graficul

IV.1.

Graficul IV.1. Distribuția firmelor din Alba Iulia, pe eşantionul de 180 de cazuri,

după numărul de angajaţi

61,2

32,3

5,5

1,2

firme cu până la 9 angajaţi

firme cu 10-49 de angajaţi

firme cu 50-249 de angajaţi

firme cu peste 250 de angajaţi

Procent firme eşantion


77

Din punct de vedere al profitabilității, 58,3% dintre firmele din eşantionul de

anchetă sunt pe profit, restul fiind firme noi, firme în pierdere sau chiar în insolvenţă sau

dizolvare. După sectorul de activitate, în eşantionul de anchetă de 180 de firme avem:

9,4% industrie, 2,2% agricultură, 55% comerţ, 30% servicii şi 3,5% construcţii. De

subliniat este şi faptul că 60% dintre firmele din eşantionul de anchetă au sediul în Alba

Iulia, restul în altă localitate.

5.2. Plata taxelor locale de către firme

Doar 42,3% dintre firmele din eşantion plătesc direct taxe la bugetul local. Probabil

restul de firme au spaţii în chirie şi doar proprietarul spaţiilor plăteşte la bugetul local.

Este posibil de asemenea să existe şi situaţii în care sub diverse forme juridice anumite

firme să evite plata taxelor locale.

Profilul firmelor care plătesc taxe locale este următorul: mai degrabă firme pe

profit, în mai mare măsură au sediul principal în Alba Iulia şi care au cifre de afaceri mai

mari faţă de cele care nu plătesc taxe locale.

5.3. Contribuţia firmelor la dezvoltarea economiei oraşului

Topuri oficiale ale firmelor de pe piaţa oraşului au fost întocmite până în prezent de

Camera de Comerţ şi Industrie Alba, Prefectura Alba, Consiliul Judeţean şi Primăria Alba

Iulia. Şi A.N.A.F. sau Casa de Asigurări de Sănătate Alba publică sporadic liste ale

firmelor care nu au / au datorii fiscale.

Luând în calcul prevederile legislative (legea 273/2006 cu modificările şi

completările ulterioare, legea bugetului de stat etc.), dar şi modalităţile în care firmele pot

să aibă un impact economic la scara unei localităţi, ne-am propus să construim un set de

indicatori care să reflecte contribuţia firmelor la dezvoltarea economiei oraşului. În acest

scop, am solicitat unui grup de şase experţi în finanţe şi economie din Alba Iulia (trei

cadre didactice universitare, un director de sucursală bancară, doi economişti patroni de

firme) să acorde ponderi diferite pentru trei indicatori: numărul de angajaţi, cifra de

afaceri şi profitul brut al firmei. A se vedea Tabelul IV.1.

De notat, aşa cum se vede şi în Tabelul IV.1, că deşi ponderile diferă substanţial de

la expert la expert, ordinea este aceeaşi. Ponderile acordate în final celor 3 indicatori sunt:

46% pentru numărul de angajaţi

34% cifra de afaceri

20 % profitul brut al firmei


78

Tabelul IV.1. Ponderi acordate de experţi pentru indicatorii activităţii firmelor care

să intre în componenţa unui indicator sintetic de contribuţie a firmelor la dezvoltarea pieţei

economice a oraşului

Experţi

Pondere pentru

numărul de angajaţi

pe piaţa locala

Pondere pentru

profitul brut

Pondere pentru

cifra de afaceri

Expert 1 finanţe univ. 48 22 30



Expert 4 finanţe firmă 50 12 38

Expert 5 finanţe firmă 49 20 31

Expert 6 finanţe bancă 40 25 35

Media scorurilor 46,16 19,5 34,33

Sursa: Calcule proprii

Pentru a construi indicele I_peo_total (Indicele de contribuţie la viaţa economică

a oraşului) am operat cu datele disponibile în felul următor:

1. Am calculat numărul total de angajaţi cu domiciliul în Alba Iulia ai firmelor din

eşantion. Cele 180 de firme au împreună un număr de 5485 de angajaţi. INSSE

TEMPO online dă pentru Alba Iulia cifra de 29879 de salariaţi, din care angajaţii

în sectorul de stat/public cu domiciliul în Alba Iulia avem 7900 de angajaţi.

Rezultă că în sectorul privat sunt angajaţi 21879 de persoane din Alba Iulia,

marea majoritate fiind angajaţi la firme din Alba Iulia. Prin urmare, cel puţin din

punct de vedere al numărului de angajaţi, firmele din eşantion acoperă 25,07%

din totalul pe oraş.

2. Am conexat cele două baze de date, cea rezultată din cercetarea pe bază de

chestionar şi cea furnizată de Camera de Comerţ şi Industrie Alba, obţinând în

final un eşantion mai mare, de 618 firme.

3. La firmele din baza de date de la Camera de Comerţ şi Industrie Alba am aplicat

coeficientul de 0,74 la numărul de angajaţi total ai firmelor pentru a obţine

angajaţii cu domiciliul în Alba Iulia.

4. În cazul firmelor care nu au sediul principal al activităţii în Alba Iulia2 s-a aplicat,

la calculul profitului şi al cifrei de afaceri pentru Alba Iulia, coeficientul rezultat

din raportul dintre numărul de angajaţi la sediile din Alba Iulia şi numărul total

de angajaţi ai firmei.

2 În cazul benzinăriilor, algoritmul de calcul a profitului şi a cifrei de afaceri este unul special,

luându-se profitul mediu şi cifra de afaceri medie a firmelor din eşantion. Din această cauză

poziţia în clasament a acestor firme nu este relevantă.


79

5. Numărul total de angajaţi cu domiciliul în Alba Iulia pentru eşantionul de 618

firme este de 10932. Raportat la cifra totală de angajaţi în sectorul privat din Alba

Iulia (21879) acesta reprezintă 49,96%, deci aproape jumătate din numărul total

de angajaţi, cetăţeni ai oraşului Alba Iulia, sunt reprezentaţi pe acest eşantion.

6. Prin extrapolare de la numărul de angajaţi s-a considerat că şi în ceea ce priveşte

cifra de afaceri avem în eşantion 50% din cifra de afaceri a sectorului privat din

Alba Iulia. La fel în ceea ce priveşte profitul brut din eşantionul total (de 618

firme care operează pe piaţa locală).

7. Am calculat indicele de contribuţie la piaţa de angajaţi în sectorul privat al

oraşului (I_peo_angajați) după formula următoare:

Ipeoangajati= 0,46 ∗

Nangajatidomiciliuoras

total angajati sectorul privat oras∗ 100

= 0,46 ∗Nangajatidomiciliuoras

21879∗ 100

8. Am calculat indicele de contribuţie la cifra de afaceri în sectorul privat al oraşului

(I_peo_cifra de afaceri) după formula următoare:

Ipeocifra de afaceri=0,34*

Cifra de afaceri firma anul 2014

2*total suma cifra de afaceri pe eşantion total*100

9. Am calculat indicele de contribuţie la masa de profit firme oraş (I_peo_profit)

după formula următoare:

Ipeoprofit= 0,20 ∗

Profit brut firma anul 2014

2 ∗ 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙 𝑠𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡 𝑖𝑛 𝑒s𝑎𝑛𝑡𝑖𝑜𝑛 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙∗ 100

10. În ultimul pas am calculat pe eşantionul total I_peo_total (Indicele de

contribuţie la viaţa economică a oraşului) ca sumă a celor trei indicatori

construiţi la punctele 7, 8 şi 9 cu formula:

IpeoTOTAL= Ipeoangajati

+ Ipeocifra de afaceri+ Ipeoprofit

I_peo_total (Indicele de contribuţie la viaţa economică a oraşului) se poate

utiliza, atât pentru a compara firmele între ele, cât şi pentru a surprinde evoluţiile de la an

la an a fiecărei firme. De asemenea, acest indicator poate fi utilizat şi pentru a vedea

concentrarea activităţii economice pe sectoare, calculându-se un I_peo_total pe sectoare

economice (Tabelul IV.2).


80

Tabelul IV.2. Concentrarea activităţii firmelor din Alba Iulia pe sectoare economice prin

însumarea I_peo_total (date de la 617 firme)

Sectoare

economice

Procent

I_peo_angajați

Procent

I_peo_cifra de

afaceri

Procent

I_peo_profit

Procent

I_peo_total

Procent de

firme pe

sector

raportat la

total

eşantion

Industrie 55,95 53,75 45,19 53,10 17,3

Agricultură 6,38 6,32 9,45 6,99 2,7

Comerţ 14,87 24,27 18,49 18,72 33,2

Servicii 16,19 10,08 20,19 14,93 39,1

Construcţii 6,58 5,58 6,68 6,27 7,5

Total pe eşantion 100 100 100 100 100


Concluziile pe care le putem deduce pe baza calculelor de până acum sintetizate în

Tabelul IV.2 sunt:

Din punct de vedere a contribuţiei la volumul de angajaţi cea mai importantă

contribuţie este a industriei cu 56%, urmează serviciile cu 16,19% şi apoi

comerţul cu 14,87%.

Din punct de vedere a contribuţiei la cifra de afaceri a sectorului privat din oraş

cea mai importantă contribuţie este tot a industriei, cu 53,45% , urmează apoi

comerţul cu 24,27% şi pe locul trei serviciile cu 10,08%.

După contribuţia la profitul sectorului privat din oraş, industria predomină, dar

nu aşa de clar, cu 45,19% din total, urmează apoi serviciile şi, pe locul trei,

comerţul.

După contribuţia totală la viaţa economică aşa cum am definit-o mai sus, cea mai

mare cotă o are industria cu 53,1%, urmează comerţul cu 18,72% şi apoi

serviciile cu 14,93% .

În ceea ce priveşte topul primelor 20 de firme din oraş3, după indicele I_peo_total,

avem clasamentul prezentat în tabelul IV.3.

3 În anexă sunt ierarhizate următoarele 30 de firme. Ierarhizarea tuturor firmelor de pe eşantion

poate fi consultată la pagina www.ccs.uab.ro.


81

Tabelul IV.3. Clasamentul firmelor din Alba Iulia după indicele I_peo_total

(Indicele de contribuţie la viaţa economică a oraşului) pe eşantionul total (617 firme)

Nr. crt. Denumire firmă Indicele

I_peo_total

Clasa firmă

1 SEWS ROMANIA SRL 4,227 firme mari

2 ALBALACT SA 2,498 firme mari

3 APA-CTTA SA 2,305 firme mari

4 TRANSAVIA SA 2,201 firme mari

5 APULUM SA 2,148 firme mari

6 IPEC SA 2,008 firme mari

7 FLOREA GRUP SRL 1,660 firme mari

8 SATURN SA 1,623 firme mari

9 REKORD SRL 1,593 firme mari

10 SUPREMIA GRUP SRL 1,522 firme mari

11 ROMENERGY INDUSTRY SRL 1,445 firme mici

12 S.T.P. SA 0,575 firme mari

13 DACIA SA 0,571 firme mijlocii

14 MATIN-MAIER SRL 0,568 firme mari

15 FAIR PLAY IMPEX SRL 0,560 firme mijlocii

16 CORINT SRL 0,521 firme mijlocii

17 MAGAZIN DEDEMAN ALBA IULIA

PUNCT LUCRU

0,482 firme mari

18 ALOREF SRL 0,469 firme mijlocii

19 LIVIO-DARIO SRL 0,418 firme mijlocii

20 ATLAS IMOBILIARE SRL 0,393 firme mici

Indicele I_peo poate fi interpretat, datorită modului său de construcţie, ca o cotă de

piaţă a firmelor la nivelul oraşului. Două firme din Top 20 sunt firme cu capital public:

APA-CTTA SA şi S.T.P. Alba Iulia. De asemenea, din cele 20 de firme, 14 sunt firme

mari, 5 mijlocii şi una este la categoria firmă mică.

Datorită modului de construcţie a lui I_peo, este posibil ca o firmă care nu este în

baza de date pe eşantion să poată să fie inclusă cu uşurinţă în clasament, dacă se cunosc

datele referitoare la profitul brut, cifra de afaceri, numărul de angajaţi total, numărul de

angajaţi de la punctele de lucru din Alba Iulia şi numărul de angajaţi care au domiciliul în

Alba Iulia.

Tot cu ajutorul indicelui I_peo se pot realiza topuri ale firmelor pe sectoare

economice, clase de firme, după sediul firmelor (în Alba Iulia sau în afara localităţii) etc.


82

5.4. Raportarea antreprenorilor la dezvoltarea afacerii şi a resurselor umane

Un prim aspect analizat este modul cum sunt anunţate posturile vacante. Constatăm

că foarte multe firme din oraş, în special cele mici, utilizează mijloace tradiţionale,

informale de anunţ, aşa cum se vede în Graficul IV. 2.

Graficul IV.2. Răspunsuri la întrebarea „Când vreţi să faceţi angajări, cum anunţaţi

faptul că aveţi posturi vacante?”

Întrebaţi care sunt modalităţile pe care le utilizează cel mai des, pentru selecţia de

personal, reprezentanţii firmelor au răspuns că: 79,3% - prin interviu; 5,1% - prin analiza

CV-ului şi a referinţelor; 55,3% - prin probă de lucru; 52,2% - prin angajare de probă;

23,5% - prin test psihologic; 13,5% - prin probă scrisă.

În privinţa formării profesionale continue a angajaţilor proprii, 54% dintre firme nu

au derulat în ultimii 5 ani un curs sau un proiect, iar 44% nici nu au în intenţie acest lucru.

Pentru anul 2016, la întrebarea privind intenţia angajării de personal cu studii

superioare, se prevede de către 27,2% dintre firme o creştere, 37,8% anticipează o

staţionare, 2,8 % o scădere, iar 32,2% nu pot evalua acest aspect.

La acelaşi tip de întrebare, dar referitoare la intenţia angajării de personal fără

studii superioare în 2016, sunt mai puţini antreprenori care prevăd o creştere (21,8%),

36,3% anticipează o staţionare, 6,1 % prevăd o scădere şi 35,8% nu pot evalua acest

aspect.

La întrebarea privind evoluţia cifrei de afaceri în următorul an, 2016, identificăm

un mare procent de optimişti: 62,8% văd o creştere, 23,3% văd o staţionare, 1,1 % văd o

scădere şi 12,8% nu pot evalua acest aspect.

Ca şi în cazul cifrei de afaceri, la întrebarea despre evoluţia profitului în următorul

an, prognozele sunt optimiste la aproape două treimi dintre antreprenori: 63,3% văd o

creştere, 21,1% văd o staţionare, 1,7 % văd o scădere şi 13,9% nu pot evalua acest aspect.

48,7

48,2

33,3

23,6

6,6

anunţă prietenii şi cunoştinţele

dau anunţ la ziar

anunţă prin afişe şi pliante

trimit la AJOFM

aşteaptă pur şi simplu să fie căutaţi

procent firme


83

Coroborând datele despre prognoza numărului de afaceri, a cifrei de afaceri şi a

profitului, reţinem că pentru aproximativ o treime dintre firme se răspunde că prevăd o

creştere semnificativă a profitului şi a cifrei de afaceri fără să se întrevadă şi o creştere a

numărului de angajaţi. Întrebarea este cum se va face acest lucru şi dacă nu cumva

suntem în faţa unui optimism nefundamentat.

5.5. Colaborări şi parteneriate

Doar una din cinci firme organizează practica pentru studenţi sau elevi în prezent

(20%), dar aproape trei din cinci ar dori să organizeze această practică pe viitor (55%),

aşa cum se vede în Graficul IV.3. Deducem că e nevoie de acţiune din partea IŞJ Alba şi

a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia pentru a valorifica această

disponibilitate a firmelor.

Graficul IV.3. Cum organizează practica firmele din Alba Iulia pentru

elevi/studenţi şi cum doresc să o organizeze (date de la 180 firme)

Conform răspunsurile date de întreprinzătorii chestionaţi, 54,7% dintre ei doresc să

colaboreze cu alte organizaţii pentru proiecte de formare a angajaţilor proprii cu studii

medii. Un procent şi mai mare, 70%, ar vrea să colaboreze cu alte firme pentru proiectele

de formare ale angajaţilor cu studii superioare.

Mai mult de două treimi dintre firme (70%) doresc să colaboreze cu alte firme

pentru proiecte de investiţii în utilaje. Şi mai multe firme, 88%, declară că ar dori să

colaboreze pentru proiecte de investiţii în echipamente de birou sau producţie. Procentele

par destul de mari, ceea ce este încurajator din perspectiva dezvoltării locale, dar credem

că sunt şi exagerări sau neînţelegeri la mijloc, referitoare la ce înseamnă o colaborare.

Credem că mai mulţi reprezentanţi ai unor firme au înţeles că discutăm despre un simplu

act de achiziţie a unor bunuri.

79,9

19,5

nu organizez practica

organizez practica

nu organizez practica organizez practica

55,5

40,1

4,4

0 20 40 60

doresc sa organizez

nu doresc sa…

nu raspund

doresc sa organizez

nu doresc sa organizez

nu raspund


84

Dintre instituţiile cu care se doreşte o legătură mai strânsă sunt nominalizate

Primăria şi Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Nu sunt menţionate tipurile

de proiecte pentru care s-ar dori o colaborare, dar putem presupune că s-au gândit la

formarea resurselor umane.

5.6. Aprecierea barierelor în dezvoltarea afacerii

La întrebarea „Consideraţi că există bariere în calea dezvoltării afacerii dvs.?” ,

51% dintre întreprinzători spun că nu există bariere, 35% spun că există şi 14% nu se

pronunţă.

Graficul IV.4. Răspunsuri la întrebarea „Care considerați că sunt principalele

cauze care împiedică dezvoltarea firmei?” (date de la 180 de firme)

Când antreprenorilor li s-a prezentat, în chestionar, o listă de bariere posibile în

calea dezvoltării afacerii, a crescut foarte mult numărul celor care au recunoscut o

problemă sau alta. Cele mai importante obstacole, în opinia întreprinzătorilor locali, sunt:

veniturile mici ale populaţiei oraşului (71,1%), numărul de locuitori ai oraşului (prea mic

pentru o afacere de anvergură cu desfacere predominantă pe plan local sau/şi cu forţă de

muncă locală) şi cererea mică pe plan local. Un grup de factori aparte sunt cei care pot fi

puşi în categoria percepţiilor referitoare la mediul de business: lipsa de susţinere din

partea autorităţilor, favorizarea anumitor categorii de investitori şi lipsa de susţinere a

mediului de afaceri din partea unor instituţii. A se vedea Graficul IV.4.

71,10

32,77

26,10

15,00

5,50

13,30

15,50

6,60

5,60

Veniturile mici ale populației oraşului

Volumul prea mic al populației oraşului

Cerere mică pe plan local

Instituții locale care îngreunează activitatea firmei

ONG-uri care subminează firma

Infrastructură locală deficitară

Favorizarea firmelor care fac investiții mari

Aspecte privind legislația muncii

Aspecte privind impozitarea


85

5.7. Aprecierea rolului Primăriei şi Consiliului Local în sprijinirea firmelor

În Barometrul comunităţii locale din anul 2014, cetăţenii apreciau în proporţie de

93,5% că Primăria şi Consiliul Local trebuie să desfăşoare acţiuni de impulsionare a

dezvoltării economice şi a mediului de afaceri (Marina şi Muntean, 2014). Din acest

punct de vedere întreprinzătorii chestionaţi în 2015 au o percepţie destul de diferită de

ceilalţi locuitori, doar 48% dintre ei considerând că Primarul, Consiliul Local sau aparatul

Primăriei în ansamblul său pot desfăşura acţiuni şi măsuri în sprijinul firmelor (am

cumulat răspunsurile mult şi foarte mult). Întrebaţi şi dacă un anumit departament ar

trebui să aibă acest rol de susţinere, reţinerile au fost numeroase: 33,9% dintre

întreprinzători s-au abţinut la acest item. Urmărind doar categoria de răspuns „foarte mult

- ar trebui să susţină acţiuni şi măsuri în sprijinul firmelor”: 0,6% au menţionat un anumit

departament al Primăriei, 16,7% au răspuns Consiliul Local, 18,3% aparatul Primăriei în

întregul său şi 18,9% Primarul.

5.8. Participarea la şedinţele Consiliului Local şi aprecierea impactului

dezvoltării oraşului asupra dezvoltării firmei

Un procent destul de mic de firme au participat la şedinţele Consiliului Local, 76%

dintre ele nu au avut niciodată reprezentanţi la aceste dezbateri. Doar 16% dintre firme

spun că au participat cel puţin o dată la şedinţele de Consiliu Local (Graficul IV.5).

Apreciem că este un procent mic din prisma guvernării participative, chiar dacă nu avem

date comparative la nivel naţional sau din alte localităţi. Interesul firmelor pentru aceste

şedinţe ar trebui stimulat prin forme de social media şi prin buletine de informaţii pe bază

de abonament gratuit.

Graficul IV.5. Răspunsuri la întrebarea „Aţi participat dvs. sau altă persoană din

firmă la şedinţele Consiliului Local în ultimii 3 ani?” (date de la 180 de firme)

A participat cineva din firmă la şedinţele CL

16%

Nu a participat nimeni din firmă la şedinţele CL

76%

Nu răspunde/nu se pronunţă

8%


86

Chestionaţi asupra percepţiei pe care o au referitor la impactul dezvoltării oraşului

din ultimii ani asupra firmei proprii, majoritatea întreprinzătorilor spun că a avut o

influenţă mai degrabă pozitivă, doar 6,7% văzând o influenţă negativă (Graficul IV.6). O

atenţie mai specială trebuie acordată de către administraţia locală transmiterii de

informaţii economice către firme şi, de asemenea, dezbaterii directe cu acestea a

măsurilor ce le pot afecta activitatea. Cei 35,6% dintre întreprinzători care nu decelează

nici un efect pozitiv sau negativ a direcţiei de dezvoltare a oraşului asupra propriei firme

arată că există probabil un mare procent de indiferenţă /necunoaştere a indicatorilor

privind evoluţia economică a oraşului din ultimii ani.

Graficul IV.6. Răspunsuri la întrebarea „Modul în care s-a dezvoltat Alba Iulia în

ultimii 5 ani a avut o influență mai degrabă pozitivă sau mai degrabă negativă asupra

propriei firme?” (date de la 180 de firme)

5.9. Angajarea de persoane cu domiciliul în oraş

Am urmărit să vedem atitudinile şi comportamentul firmelor în ceea ce priveşte

angajarea de persoane în firma lor, care să aibă domiciliul în oraş. Pentru cunoaşterea

atitudinii am folosit itemul dihotomic „Când faceţi angajări la firmă, ați prefera să fie

persoane cu domiciliul în Alba Iulia?”, iar pentru comportament, indicatorul

„Actualmente, din totalul angajaților din firmă câți au domiciliul în Alba Iulia? (dacă nu

știți exact, aproximați)”. Analiza s-a realizat pe sectoarele economice de activitate a

firmelor, pe tipuri de firme (SRL, SA şi altele), după locaţia sediului principal al firmei şi

după situaţia firme pe profit versus firme pe pierdere.

Sectorul de construcţii are atitudinea cea mai puternică în privinţa angajării de

persoane cu domiciliul în Alba Iulia, iar firmele din agricultură, atitudinea cea mai

deschisă faţă de angajaţii din afara localităţii, industria, comerţul şi serviciile situându-se

în zona mediană. Din punct de vedere al comportamentului, firmele din comerţ au, însă,

procentul cel mai mare de angajaţi cu domiciliul în localitate. În privinţa relaţiei

atitudine-comportament, cea mai mare discrepanţă este în construcţii.(Tabelul IV.4).

52,8 35,6

6,7 4,4

Influenţă maidegrabă pozitivă

+

N-a avut influenţă0

Influenţă maidegrabă negativă

-

Nu ştiu/nurăspund


87

Tabelul IV.4. Raportul atitudine-comportament în privinţa angajării persoanelor cu

domiciliul în Alba Iulia la firmele din Alba Iulia, pe sectoare economice(180 de firme)

Sectoare economice Procent

Atitudine

Procent

Comportament

Industrie 59 66

Agricultură 50 56

Comerţ 57 74

Servicii 64 70

Construcţii 83 70

Media pe eşantion 60 71


SRL-urile au o atitudine mai deschisă faţă de angajarea de personal din afara

localităţii decât SA-urile, însă în privinţa comportamentelor, diferenţele, deşi se menţin,

sunt mai mici. Firmele mici, cu altă organizare juridică decât SA-urile sau SRL-urile, au

coerenţa cea mai mare atitudine-comportament şi totodată şi cel mai mare procent de

angajaţi cu domiciliul în localitate (Tabelul IV.5).

Tabelul IV. 5. Raportul atitudine-comportament în privinţa angajării persoanelor

cu domiciliul în Alba Iulia la firmele din Alba Iulia, pe tipuri de firme (180 de firme)

Tipuri de organizare a firmelor Procent

Atitudine

Procent

Comportament

SRL 58 70

SA 88 78

Alta 80 80


Firmele cu sediul principal al activităţii în Alba Iulia au, faţă de cele cu sediul în

afara oraşului, o uşoară diferenţiere atât în sensul atitudinii, cât şi al comportamentului de

a angaja persoane cu domiciliul în localitate (Tabelul IV.6).


domiciliul în Alba Iulia, după locaţia sau nu în Alba Iulia a sediului firmei (180 de firme)

Locaţia principală Procent

Atitudine

Procent

Comportament

În Alba Iulia 63 73

În altă localitate 57 68



88

Firmele pe profit au o incoerenţă mai mare între atitudine şi comportament în

sensul că preferă mai puţin decât cele pe pierdere angajaţii din afara localităţii, dar ajung

să fie în comportament peste firmele pe pierdere (Tabelul IV.7).


domiciliul în Alba Iulia la firmele din Alba Iulia, în firme cu profit sau firme pe pierdere

(date de la 180 de firme)

Situaţia firmei după profit Procent

Atitudine

Procent

Comportament

Firme pe profit 54 72

Firme pe pierdere 69 70


Incoerenţa cea mai mare între atitudine şi comportament este la firmele mici (cu 10-

49 de angajaţi) şi la firmele mari (cu peste 250 de angajaţi) în sensul că deşi declară în

procente mai mici că nu preferă angajaţi cu domiciliul în Alba Iulia au, în fapt, un procent

de angajaţi cu domiciliul în Alba Iulia similar cu al celorlalte tipuri de firme (Tabelul

IV.8).


domiciliul în Alba Iulia la firmele din Alba Iulia, după numărul de angajaţi

(date de la 180 de firme)

Sectoare economice Procent

Atitudine

Procent

Comportament

Microîntreprinderi 65 74

Firme mici 53 71

Firme mijlocii 60 63

Firme mari 56 70


5.10. Implicarea firmelor în activităţi de responsabilitate socială

Dintre firmele chestionate de noi, 40% nu au realizat de la înfiinţare până în

prezent vreo acţiune de responsabilitate socială, nici măcar pentru angajaţii proprii.

Răspunsurile celor care au declarat că au susţinut activităţi de acest gen se văd în Graficul

IV.7.


89

Graficul IV.7.Răspunsuri la întrebarea „Aţi susţinut într-o formă financiară și / sau

materială următoarele activități din oraşul Alba Iulia? ” (date de la 180 de firme)

Faptul de a fi pe profit, de a fi cu sediul social în afara oraşului, de a fi din sectorul

de servicii sau de a fi o SA creşte probabilitatea ca firma să se implice în acţiuni de

responsabilitate socială.

Analizând acţiunile în care se implică firmele, remarcăm o centrare spre activităţile

caritabile, care sunt activităţi cu caracter punctual, nesistematic şi sporadic. Doar

aproximativ 25% dintre firme au o implicare mai ridicată în activităţi cultural-artistice,

sportive sau de asistenţă socială pentru persoanele defavorizate. Un alt aspect care ar

trebui să dea de gândit este faptul că doar 4,4% dintre firme se orientează către proprii

angajaţi prin oferirea unor servicii de suport gen creşe, centre de respiro etc. (Grafic

IV.7). În condiţiile în care se doreşte ca şi politică naţională creşterea ratei de ocupare în

special pe seama populaţiei feminine, ar fi nevoie de o stimulare administrativă sau

legislativă a firmelor în a implementa astfel de servicii.

Antreprenorii au răspuns şi la o întrebare legată de intenţia lor de a se implica în

„luarea în custodie” a unor spaţii publice din oraş. 7,8% dintre firme ar dori acest lucru în

mare măsură şi 15% „Aşa şi aşa”. Restul nu doresc să se implice în această chestiune.

Răspunsurile detaliate se pot vedea în graficul IV.8.

43,9

6,1

21,1

21,7

14,4

4,4

1,1

Actiuni caritabile

Simpozioane ştiinţifice

Manifestări culturale/artistice

Manifestări sportive

Asistența socială pentru persoane defavorizate

Servicii sociale pentru angajații proprii (creșă, centre de respiro, etc.)

Alte activități din gamă


90

Graficul IV.8. Răspunsuri la întrebarea „În ce măsură aţi fi interesat să preluaţi în

custodie spaţii publice din oraş de care să aveţi grijă, gen sensuri giratorii, spaţii

neamenajate din zona unor blocuri?” (date de la 180 de firme)

5.11. Raportarea firmelor la proiectul de regenerare al Cetăţii istorice

Dintre firmele chestionate, 7,7% au o afacere în zona Cetăţii istorice, iar dintre cele

care nu au, încă 8,7% ar dori Mult şi Foarte Mult să aibă o afacere în această zonă. Putem

astfel estima o dublare pe viitor a numărului de firme care vor activa în Cetatea istorică,

desigur dacă vor fi îndeplinite unele condiţii, printre care şi iniţiative directe ale Primăriei

de a chema firmele interesate la o discuţie pe acest subiect.

Chestionaţi asupra afacerilor pe care le consideră viabile în zona Cetăţii istorice,

majoritatea întreprinzătorilor optează pentru formule deja implementate. Cele mai de

succes afaceri par a fi cele care se vor realiza subsumate unor evenimente culturale şi de

divertisment, prin spaţii de proiecţie, spaţii pentru work-shopuri, terase, cafenele şi

cofetării. În Graficul IV.9 se pot urmări răspunsurile centralizate la acest item.

Graficul IV.9. Răspunsuri la întrebarea „După părerea dvs. de întreprinzător, dar şi

de cetăţean al oraşului ce tipuri de afaceri credeți că mai pot fi realizate cu profit în zona

Cetății istorice (în plus faţă de cele existente)?” (date de la 180 de firme)

41,1

15,0

7,8

18,9

Deloc

Asa si asa

In mare masura

Nu sunt decis deocamdata

42,3 28,0 28,0 27,5

23,0 21,4

17,6 17,0

15,4 14,8 14,8

8,4 7,1

spaţii de proiecţie filmespaţii pentru workshopuri, intilniri

terasecafenelecofetarii

tonete cu suveniruriceainarii

vanzari carti, cd-uri, hartiinchirieri obiecte de joaca, divertisment

inchirieri bicicletepatinoar

tonete cu produse alimentarealtceva


91

Ultima întrebare din chestionarul pentru antreprenori a vizat raportarea firmelor la

proiectele Cetăţii Alba Carolina.

Graficul IV.10. Răspunsuri - în procente - la întrebarea „Ce rol ar trebui să aibă

dezvoltarea proiectului Cetăţii Alba Carolina în dezvoltarea de ansamblu a oraşului Alba

Iulia? (alegeţi una din gradaţii, unde 1- înseamnă rol deloc semnificativ iar 9-înseamnă

rol foarte important)”. Date de la 180 de firme

Constatăm, aşa cum se poate vedea în Graficul 10, că proiectul Cetăţii istorice este

bine apreciat, în special de firmele mici (10-49 de angajaţi), din servicii. Este, probabil, şi o

consecinţă a interesului pentru a deschide o afacere în zonă. Firmele cu sediul principal în

afara oraşului par de asemenea a avea o raportare mai bună la proiectul Cetăţii, diferenţa

fiind destul de mică.

6. Concluzii

Majoritatea firmelor participante la ancheta Barometru din vara 2015 au fost firme

locale, cu sediul principal în localitate (60%) şi care sunt pe profit (58,3%). Totuşi în mai

6,88

6,71

6,76

sediul firmeiin afaraoraşului

sediul firmeiîn Alba Iulia

Total

6,44 7,27

5,50 6,67 6,76

6,71

6,58

7,40

6,00

6,76

6,64

6,91

Firma pe pierdere Firmă pe profit


92

mare măsură firmele cu sediul în afara localităţii sunt pe profit. E de remarcat, în ipoteza

extrapolării datelor de anchetă, că o treime din firme sunt pe pierdere.

Sectorul de activitate ca şi număr de firme cel mai bine reprezentat este cel al

comerţului, urmat de servicii. Firmele din sectorul industrial, deși mult mai puţin

numeroase, au importanţă decisivă pentru piaţa economică a oraşului (s-a calculat în acest

scop un indice I_peo_total -Indicele de contribuţie la viaţa economică a oraşului).

Firmele care plătesc taxe locale sunt, de regulă, firme pe profit, cu cifră de afaceri

mare şi cu sediul în Alba Iulia. Totuşi suma plătită pentru taxe şi impozite locale este

mică faţă de alte contribuţii ale firmelor la viaţa economică a oraşului.

În Alba Iulia, cea mai importantă contribuţie la viaţa economică o are industria cu

55,1%, apoi comerţul şi serviciile (a se vedea I_peo_total). Cele mai de succes afaceri ale

oraşului sunt cele din sectorul industrial, unde deşi sunt sub 20% firme, avem aproape

jumătate din cota de profit a firmelor din sectorul privat. Urmează, pe locul doi, afacerile

din comerţ şi pe locul trei, cele din servicii. Acest fapt se reflectă puternic în topul

primelor 20 de afaceri din oraş, care sunt predominant firme din sectorul industrial.

Se constată că majoritatea firmelor din oraş utilizează mijloace tradiționale şi chiar

rudimentare de recrutare. Cele mai multe firme folosesc interviul şi analiza CV-urilor şi

mai puţin testele psihologice de aptitudini în selectarea personalului.

Chiar dacă datele financiare nu par a le justifica întrutotul atitudinea, două treimi

dintre antreprenorii chestionaţi susţin că în 2016 firmele lor vor înregistra o creştere a

cifrei de afaceri şi a profitului. Totuşi doar 21,8% văd o creştere şi în privinţa angajării de

personal.

Ca principale bariere în dezvoltarea afacerii lor, antreprenorii identifică: veniturile

mici ale populaţiei oraşului, populaţia relativ mică faţă de alte reşedinţe de judeţ, cererea

scăzută de pe plan local pentru serviciile/produsele firmei, lipsa de susţinere din partea

autorităţilor, favorizarea anumitor categorii de investitori şi activitatea unor instituţii sau

ONG-uri care „pun beţe în roate” mediului de afaceri.

Doar 16% dintre firme spun că au participat la şedinţele de Consiliu Local. Este un

procent mic prin prisma guvernării participative. Interesul firmelor pentru aceste şedinţe

ar trebui stimulat prin social media şi prin buletine de informare pe bază de abonament

gratuit.

Dintre firmele chestionate, 40% nu au realizat de la înfiinţare până în prezent

acţiuni de responsabilitate socială, nici măcar pentru angajaţii proprii. Demn de remarcat

este faptul că, printre cele mai menţionate acţiuni de responsabilitate socială se numără şi

cele cultural-artistice, aproximativ la 20% dintre firme. Un alt aspect care ar trebui să dea

de gândit este faptul că doar 4,4% dintre firme se orientează către proprii angajaţi prin

oferirea unor servicii de suport gen creşe, centre de respiro etc. Politici publice şi/sau

programe de conştientizare şi suport în acest domeniut se impun.


93

Firmele mici din servicii (cu 10-49 de angajaţi) par a fi cele mai deschise atât spre a

iniţia o afacere în zona Cetăţii istorice din Alba Iulia, cât şi în a aprecia mai bine

proiectele de punere în valoarea a acesteia. Riscul este ca firmele care până în prezent

apreciază şi ele aproape la fel de bine proiectele din zonă, să îşi schimbe atitudinea dacă

nu sunt informate periodic şi substanţial asupra sensului investiţiilor sau proiectelor de

dezvoltare.

Bibliografie

1. Barbuţă, R. Hentea, M., Meşteru, S.D., Cociorvei, D. (2014), Rolul CES-urilor şi

al instituţiilor similare din UE în promovarea conceptului de Responsabilitate

Socială a Companiilor, disponibil la http://www.ces.ro/NEwlib/studii-

ces/STUDIUL-Responsabilitate-Sociala-Companii.pdf, accesat la 15 decembrie

2015.

2. Ihlen, Ø. (2005), The power of social capital: Adapting Bourdieu to the study of

public relations, Public Relations Review, 31(4), pp. 492-496.

3. Kotler, P., Roberto, N. şi Lee, N. (2002), Social Marketing: Improving the

Quality of Life (2nd edition), London: Sage.

4. Marina L. (2014), „Reprezentări şi opţiuni ale populaţiei din Alba Iulia asupra

proiectelor de dezvoltare” în Marina L., Pascaru, M., coord., Barometrul

comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, pp. 15-34.

5. Marina L. şi Muntean, A. (2014), „Opţiuni ale cetăţenilor în privinţa dezvoltării

economice a oraşului” în Marina L., Pascaru, M., coord., Barometrul comunităţii

locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, pp. 59-66.

6. Marina, L. (2011), „Practica dezvoltării comunitare şi rolul sociologiei” în

Pascaru, M., Marina, L., Buţiu, C., A., Millea V., Dezvoltare socială şi

inteligenţă teritorială, Editura Aeternitas, Alba Iulia, pp. 161-165

7. Matei, A. I. (2008) Systemic Models of Local Development, International

Journal of Public Administration in Central and Eastern Europe, (1), pp. 49-73.

8. Popescu, I. (2003), Dezvoltare economică locală, Administraţie şi management

public, Nr. 1, pp. 102-109.

9. Precupeţiu, I. (2007), „Dezvoltare durabilă” în Zamfir, C., Stănescu, S., coord.,

(2007), Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi, pp. 158-161.

10. Sandu, D. (2011), Dezvoltare comunitară şi regională, Bucureşti, disponibil la

https://sites.google.com/site/dumitrusandu/dumitrusandusociologsociologist/antro

pologie-dezvoltare-comunitara-si-regionala, consultat în 10 decembrie 2015.

11. Zamfir, C. (2007), „Dezvoltare socială” în Zamfir, C., Stănescu, S., coord.,

(2007), Enciclopedia dezvoltării sociale, Editura Polirom, Iaşi, pp. 173-178.

http://www.ces.ro/NEwlib/studii-ces/STUDIUL-Responsabilitate-Sociala-Companii.pdf

http://www.ces.ro/NEwlib/studii-ces/STUDIUL-Responsabilitate-Sociala-Companii.pdf

https://sites.google.com/site/dumitrusandu/dumitrusandusociologsociologist/antropologie-dezvoltare-comunitara-si-regionala

https://sites.google.com/site/dumitrusandu/dumitrusandusociologsociologist/antropologie-dezvoltare-comunitara-si-regionala


94

Anexă

Clasamentul firmelor din Alba Iulia după indicele I_peo_total (Indicele de

contribuţie la viaţa economică a oraşului), Poziţiile 21-50

Nr. crt. Denumire firmă Indicele I_peo_total Clasă firmă

(număr angajaţi)

21 EUROPEXPRES SRL 0,3741123205632304 firme mijlocii

22 TREND SRL 0,3438526229328912 firme mijlocii

23 DRUMURI ŞI PODURI LOCALE ALBA SA 0,3356788374028977 firme mijlocii

24 PEMONT SRL 0,3311201503878221 firme mijlocii

25 INSTALATORUL SA 0,3233145002589589 firme mijlocii

26 AMBIENT punct de lucru 0,3148306645985089 firme mari

27 KOSMOS TRE SRL 0,3078730928216177 firme mijlocii

28 EURO STAR GROUP SRL 0,2969211222301036 firme mici

29 LACTO AGRAR SRL 0,2700850456305798 firme mici

30 E-QUATION SRL 0,2512370565725147 firme mici

31 CIRRUS COMEXIM SRL 0,2443195083615374 firme mici

32 POMAROM SRL 0,2432227026567496 firme mijlocii

33 CONDORUL PROTECTIE ŞI PAZA SRL 0,2310114469370607 firme mijlocii

34 ANCAU COMPANY SRL 0,2252854580448490 firme mijlocii

35 TOBIMAR CONSTRUCT SRL 0,2161972601845281 firme mijlocii

36 ALBANIC SERVICE SRL 0,2080976979838560 firme mici

37 ECO TRADE SRL 0,2075678750672390 firme mici

38 INFOGRUP SRL 0,1977399666865731 firme mici

39 ENSOL SRL 0,1923095733531842 firme mici

40 OVINEX GLIGOR SRL 0,1895723774930559 firme mici

41 TIMISANA-LANDS-COMPANY SRL 0,1874149106796787 firme mici

42 DN AGRAR SERVICE SRL 0,1821421328237139 firme mici

43 COMPACT CONSTRUCT SRL 0,1813756039522758 firme mijlocii

44 PRETURI PENTRU TINE 0,1770341701713228 firme mari

45 TRANSILVANIA GOLD GAMES SRL 0,1765267364503904 firme mijlocii

46 ENERGOTRANS SRL 0,1764203701801478 firme mici

47 TERRA GRES SRL 0,1758892954946408 firme mici

48 EUTELSAT SRL 0,1737251872332296 microîntreprinderi

49 MALL ALBA SRL 0,1736721682689334 firme mici

50 POLIFARM SRL 0,1728935009495137 firme mici

V.

SATISFACŢIA LOCUITORILOR FAŢĂ DE CALITATEA VIEŢII

URBANE ÎN 2015

Vlad Zeno Millea, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,





Populația urbană a lumii crește continuu, în doar opt ani (2006-2014) ponderea ei

evoluând de la 49,5% la 53,4% World Bank, 2015). În general, se apreciază că habitatul

urban oferă mai multe avantaje decât cel rural, accesul la mai multe facilități / resurse

specifice și că gradul de urbanizare al unei țări reflectă, într-o anumită măsură, nivelul ei de

dezvoltare. Perspectiva simplistă asupra urbanizării a fost reevaluată odată ce consecințele

negative ale industrializării și-au făcut simțită prezența (adesea în mod dramatic). Conceptul

de bază utilizat pentru evaluarea relației dintre individ și contextul existenței sale a devenit

cel de „calitate a vieții”, concept definit ca multidimensional, subsumând evaluările

subiecților privitoare la aspectele esențiale ale vieții lor (Bonaiuto, Fornara și Bonnes,

2006). Într-un document din 1994, a World Health Organization (WHO) este definită

calitatea vieții ca o percepție a indivizilor asupra modului în care se raportează la existența

lor în contextul culturii și sistemului de valori la care participă și în relație cu propriile

scopuri, așteptări, standarde și preocupări. Putem constata faptul că definiția propusă de

WHO (1994) vizează doar dimensiunea subiectivă a conceptului de calitate a vieții

(Bonaiuto, Fornara și Bonnes, 2006), prin opoziție cu definițiile care pun accent pe

aspectele „obiective” de natură economică, socială sau medicală. În anul 1998, WHO

propune patru domenii distincte pentru calitatea vieții: dimensiunea fizică, cea psihologică,

relațiile sociale și mediul înconjurător. Ultimul aspect viza libertatea și siguranța/securitatea

fizică, sănătatea și asistența medicală, mediul de locuire, participarea și oportunitățile de a

participa la recreere / loisir, mediul fizic (poluare, zgomot, trafic, climă), transport, resurse

financiare, oportunități de a obține noi informații și abilități. Într-un studiu trans-cultural al

WHO din 1999 s-a demonstrat că aspectele vizând mediul înconjurător sunt cel puțin la fel

de importante ca și celelalte dimensiuni ale calității vieții și, drept urmare, e esențială

îmbunătățirea mediului ambiant pentru ca existența umană să fie percepută ca oferind mai

http://www.sciencedirect.com.ux4ll8xu6v.useaccesscontrol.com/science/article/pii/S1162908805000812







multe satisfacții, ca fiind mai împlinită (Bonaiuto, Fornara și Bonnes, 2006).

În studiul nostru suntem interesați de mediul urban, de felul în care poate fi definit

și evaluat, de particularitățile conceptului în raport cu cel generic de „mediu

înconjurător”.

Mediul urban, ca orice alt tip de mediu, are propriile sale caracteristici obiective care

pot fi descrise folosind o multitudine de indicatori, incluzând aspecte obiective de natură

fizică, socială, funcțională sau contextuală (Dębek și Dębek, 2015). Totuși, dacă avem în

vedere doar descriptorii cu nivelul maxim de obiectivitate ai mediului urban – în mod

special aspectele cantitative – va fi imposibil să surprindem atitudinea oamenilor față de

respectivul mediu. Descrierea obiectivă a mediului urban, în lipsa altor perspective, este

incapabilă să ofere un fundament pentru predicții ale comportamentului sau stărilor

psihologice în relație cu ambientul citadin. (Dębek și Dębek, 2015) relevă faptul că, din

perspectiva psihologiei ambientale, doar în momentul în care aspectele obiective ale

realității sunt confruntate cu percepțiile subiective ale indivizilor devine posibilă emergența

stărilor psihologice semnificative, cum ar fi calitatea subiectivă a vieții, atașamentul față de

diferite spații și sentimentul identității (Dębek și Dębek, 2015). Din păcate, există

divergențe privitoare la definirea calității vieții, a calității mediului ambient, a satisfacției în

raport cu locuirea, divergențe care se regăsesc, evident, și privitor la evaluarea / măsurarea

acestor concepte. În aceste condiții, în cele mai multe dintre cercetările vizând (satisfacția

față de) viața urbană au fost utilizate sisteme conceptuale și metodologii proprii fiecărui

cercetător, care au măsurat indicatori considerați ca fiind semnificativi pentru un proiect

specific. Rezultatul a fost acela că analize vizând aspecte foarte apropiate sau chiar identice

nu au produs rezultate științifice comparabile, făcând imposibilă structurarea unei imagini

coerente asupra relației dintre indivizi și mediul urban. (Dębek și Dębek, 2015) apreciază

că, din fericire, în prezent situația s-a schimbat, cercetătorii având la dispoziție o serie de

conceptualizări cvasi-universale relativ la relația dintre indivizi și mediul înconjurător

(urban) care au fost deja verificate empiric și au fost acceptate de comunitatea științifică.

Nu ne propunem să facem o trecere în revistă exhaustivă a conceptelor sau teoriilor

și indicatorilor care au fost utilizați în studiul calității vieții urbane ci ne limităm să oferim

două repere ale convergenței teoretico-metodologice din acest domeniu.

Un pas important înspre comparabilitatea internațională a informațiilor privind

habitatul urban l-a constituit fundamentarea și aplicarea multinațională a unui instrument

elaborat sub egida Națiunilor Unite (UN-Habitat City Prosperity Index, 2012/2013).

Indicatorul global este compus din 5 dimensiuni:

Indicele productivității, măsurat prin producția totală de bunuri și servicii a

populației dintr-un an (valoare adăugată), compus din investițiile de capital,

ocuparea în muncă (formală / informală), inflația, comerțul, banii economisiți,

exportul / importul și veniturile gospodăriilor;

Indicele calității vieții, care este o combinație de trei sub-indici: educație,




Satisfacţia locuitorilor faţă de calitatea vieţii urbane în 2015

97

sănătate și spațiul public;

Dezvoltarea infrastructurii, subsumând doi sub-indici, unul al adecvării

infrastructurii iar celălalt al calității locuirii;

Sustenabilitatea mediului ambiant, indice format din trei sub-indici: calitatea

aerului, emisiile de CO2 și poluarea din spațiile interioare;

Echitate și incluziune socială, dimensiune care combină măsurători statistice ale

inegalității veniturilor / consumului (coeficientul Gini) și inegalitatea de acces la

servicii și infrastructură.

Metodologia utilizată pentru construcția „City Prosperity Index” a fost contestată

(Bonaiuto et al, 2015a) din perspectiva pretenției de a reprezenta un instrument de

evaluare obiectivă a mediului urban, care realizează un fel de diagnosticare tehnică (cu

ajutorul experților) bazată pe instrumente specifice și sisteme de măsurare (a lungimii,

greutății) bine precizate științific și tehnic. Autorii apreciază că acest tip de instrumente

nu pot să surprindă dimensiunea subiectivă a calității mediului urban, adică viziunea și

experiențele legate de un spațiu citadin particular.

În continuare vom prezenta succint un alt instrument de evaluare a percepției asupra

calității mediului urban care se bucură de o bună recunoaștere academică, fiind tradus în

multe limbi și aplicat într-o mare diversitate de spații culturale.

Indicele calității percepute a mediului rezidențial PREQIs (Bonaiuto et al, 2015b)

reprezintă un set de indicatori, măsurând modul în care oamenii percep calitatea mediului

lor rezidențial urban, în special cartierul. Acest instrument a fost creat, ne spun autorii,

pornind de la literatura de specialitate relevantă și de la interviuri semi-structurate de

profunzime, care au generat un mare număr de itemi, a căror rafinare, prin analiza unei

baze largi de date empirice, a condus la definirea a 11 scale (Bonaiuto et al, 2015b).

Scalele sunt organizate în patru dimensiuni macro-evaluative ale calității mediului

rezidențial: caracteristici arhitecturale și de planificare, caracteristici socio-relaționale,

aspecte funcționale și, respectiv, de natură contextuală. Dimensiunea vizând arhitectura /

planificarea urbană subsumează scalele de arhitectură și organizare a spațiului urban, de

accesibilitate și drumuri respectiv spațiile verzi. Dimensiunea referitoare la

caracteristicile socio-relaționale este surprinsă printr-o scală denumită chiar caracteristici

socio-relaționale. Dimensiunea desemnând caracteristici funcționale cuprinde scalele care

evaluează serviciile de asistență socială, serviciile de recreere, cele comerciale și de

transport. Dimensiunea având ca obiect caracteristicile de context subsumează scalele

ritmului de viață, sănătății mediului urban respectiv întreținerea și îngrijirea.

Din momentul în care Scala de evaluare a calității percepute a mediului rezidențial

(PREQIs) a fost definitivată (Bonaiuto, Fornara și Bonnes, 2003), ea a fost tradusă în mai

multe limbi vorbite în Europa (franceză, spaniolă, suedeză, croată), Orientului Apropiat

(turcă, persană, azeră, farsi) și în Orientul Îndepărtat (chineză). Cu același instrument s-au


colectat date din Australia și America de Sud - Quito, Ecuador (Bonaiuto et al, 2015 a).

În continuare prezentăm datele (în termeni comparativi cu eșantionul național

reprezentativ pentru Italia - Bonaiuto et al, 2006) privind unele vecinătăți rezidențiale în

care au fost aplicate chestionare conținând forma extinsă a scalei PREQIs: Paris (N =

340), Istanbul (N = 327) și Chongqing (China, N = 340). De notat că în aceeași cercetare

s-a aplicat scala PREQIs, în formă prescurtată, în Madrid (N=150), Malmo (Suedia,

N=110) și Tabriz (Iran, N=239).

Tabelul V.1. Forma extinsă a scalei PREQIs (preluat din Bonaiuto et al, 2015, pag. 167).

Italy

(N = 1488)

Paris

(N = 383)

Istanbul

(N = 227)

Chongqing

(N = 340)

Indici Sub-indici

N

itemi α

N

itemi α

N

itemi α

N

itemi α

I. Arhitectura și planificarea

spațiilor urbane

1. Estetica clădirilor 8 ,88 8 ,89 6 ,83 6 ,86

2. Densitatea clădirilor 7 ,90 7 ,84 7 ,79 6 ,84

3. Volumul clădirilor 6 ,89 6 ,92 5 ,78 4 ,89

II. Organizarea accesibilității

și drumurile

1. Practicabilitatea internă 8 ,83 8 ,76 6 ,74 6 ,74

2. Conexiunile externe 6 ,77 6 ,76 6 ,73 5 ,80

III. Spațiile verzi 1. Spațiile verzi 10 ,85 10 ,89 10 ,84 9 ,85

IV. Oamenii și relațiile

sociale

1. Securitatea 6 ,85 5 ,92 6 ,80 4 ,82

2. Discreția 5 ,86 5 ,78 5 ,71 3 ,68

3. Sociabilitatea 7 ,81 7 ,81 7 ,69 7 ,82

V. Servicii de asistență

socială

1. Servicii de educație 6 ,85 6 ,76 6 ,71 6 ,83

2. Servicii sociale de sănătate 5 ,71 5 ,70 3 ,62 5 ,77

VI. Servicii culturale și de

recreere

1. Servicii sportive 8 ,88 8 ,84 8 ,82 8 ,89

2. Activități socio-culturale 8 ,84 8 ,84 4 ,72 6 ,72

VII. Servicii comerciale 1. Servicii comerciale 8 ,90 8 ,82 7 ,78 7 ,82

VIII. Servicii de transport 1. Transport public 7 ,89 7 ,84 7 ,68 7 ,75

IX. Ritmul de viață 1. Relaxant / stresant 8 ,89 8 ,91 8 ,75 8 ,90

2. Stimulant / plicticos 8 ,84 8 ,88 8 ,69 7 ,77

X. Sănătatea mediului urban 1. Sănătatea mediului urban 7 ,91 7 ,90 7 ,78 7 ,88

XI. Întreținere și îngrijire 1. Întreținere și îngrijire 12 ,85 12 ,85 12 ,79 10 ,85

Număr de itemi (N itemi) și consistența internă (α) în diferite contexte lingvistice

Pentru eșantionul urban italian, la nivelul fiecărei set de itemi care sunt subsumați

unui indice s-au realizat analize factoriale care au confirmat structura prezentată în

Tabelul V.1, inclusiv din perspectiva sub-indicilor determinați (Bonaiuto et al, 2003 și

2006). Tabelul sus-amintit permite evaluarea fidelității și consistenței interne a scalelor:

cu doar 4 excepții, valoarea coeficientului Cronbach alpha e acceptabilă - mai mare sau

egală cu 0,7 (cele 4 valori care reprezintă excepții sunt cuprinse între 0,68 și 0,69).

În final, ne spun cei care au creat scala de evaluare a calității percepute a mediului

rezidențial (PREQIs), instrumentul își propune să ofere cunoștințe științifice pentru

înțelegerea relațiilor dintre oameni și cartierele în care trăiesc, facilitând crearea unei


99

platforme de date bazată pe dovezi științifice, utilă pentru designul mediului urban și

pentru management (Bonaiuto și Alves, 2005c). În plus, studiile comparative dintre țările

estice și vestice, folosind un instrument standardizat, ar facilita identificarea diferențelor

culturale la nivelul dimensiunilor care afectează răspunsuri psiho-sociale mai generale,

cum ar fi atașamentul față de cartier sau satisfacția în raport cu mediul rezidențial

(Bonaiuto și Alves, 2005c). Analiza relațiilor dintre indicatorii și sub-indicatorii PREQIs

permite stabilirea modului în care anumite caracteristici ale rezidenței urbane le afectează

pe celelalte (de exemplu, percepția mediului citadin ca estetic și bine întreținut e asociată

cu definirea vecinătății ca relaxantă pe când frecvența activităților – sociale, culturale,

comerciale etc. – e corelată cu evaluarea mediului urban ca stimulativ. De asemenea,

percepția ritmului vieții orașului este un predictor important al atașamentului față de

vecinătate).

Concluzia noastă este că ar fi important ca analiza calității percepute a vieții urbane

să evolueze înspre utilizarea unor instrumente standardizate, bine fundamentate teoretic și

metodologic și care au fost testate practic, de-a lungul anilor, într-o multitudine de spații

culturale (permițând, evident, comparații la nivel național și internațional).

Credem, totuși, că simpla preluare a unui suport teoretic-metodologic conceput

(inițial) într-un context particular, care diferă sensibil de cel din România, nu reprezintă

soluția optimă. A aborda problematica în discuție printr-o analiză urmărind confirmarea

unor ipoteze dar, mai ales, explorarea atitudinilor / intereselor / problemelor cu care se

confruntă orășenii poate fi un bun punct de plecare pentru verificarea măsurii în care

instrumente mai complexe, standardizate și supuse comparațiilor inter-culturale sunt

potrivite / adaptabile contextului și structurii urbane din țara noastră.


În studiul nostru ne-am propus să relevăm satisfacția cetățenilor în raport cu

anumite dimensiuni ale calității vieții urbane surprinsă la nivelul străzii unde e situată

locuința, al cartierului, respectiv al orașului, în ansamblul său. Am dorit, de asemenea, să

identificăm diferențe, pentru calitatea percepută a mediului urban, între zona definită „de

regenerare urbană”1 și cealaltă parte a orașului, respectiv între cartierele componente

2 ale

Municipiului Alba Iulia. Nu în ultimul rând, am urmărit să stabilim dacă aspecte de

1 Zona de regenerare urbană a fost definită pe baza datelor furnizate de Direcţia Regională de Statistică Alba. Datele se referă la calitatea resursei umane (educaţie, vârstă, ocupaţii) şi calitatea

mediului fizic (infrastructură, structuri edilitare etc.). Zona de regenerare urbană include (de aici şi

numele) numeroase obiective care pot face obiectul proiectelor de regenerare urbană: situri

industriale şi istorice, ghettouri urbane etc. 2 Configurația cartierelor a fost stabilită împreună cu experți din cadrul Primăriei Alba Iulia.


natură socio-demografică sunt relevante pentru măsura în care oamenii sunt mulțumiți de

strada, cartierul și propriul oraș. Pentru a facilita comparațiile dintre cartierele orașului

respectiv dintre zona de regenerare urbană și restul localității folosind variabile de control

socio-demografice, ne-am propus să construim indicatori sintetici ai percepției calității

locuirii urbane pentru fiecare din cele 3 paliere supuse analizei: strada, cartierul, orașul.

În final, am dorit să evaluăm relațiile dintre variabilele care se referă la percepția asupra

celor 3 paliere anterior menționate.

3. Aspecte metodologice

Datele analizate în acest studiu reprezintă o parte a informațiilor culese în cadrul

Barometrului comunităţii locale 2015 (realizat efectiv în cadrul Centrului de Cercetări

Sociologice al Departamentului de Științe Sociale). În consecință, numărul total al

scalelor și itemilor care au vizat calitatea percepută a mediului urban a fost limitat de

necesitatea abordării unei multitudini de probleme punctuale cu care se confruntă

administrația orașului și referitor la care doreau să cunoască opiniile cetățenilor.

Chestionarul utilizat în acest studiu a fost aplicate unui număr de 1717 locuitori ai

Municipiului Alba Iulia având vârsta de 18 ani și peste (de notat că același instrument a

fost folosit pentru a pune câteva întrebări şi unor elevi – copii ai adulților cuprinși în

eșantion).

Pentru un plus de rigoare statistică privitoare la caracterizarea globală a

Municipiului și a celor două zone mari în care a fost împărțit (cea de regenerare urbană și

restul spațiului citadin), eșantionul inițial a fost ponderat după trei criterii, sex, vârstă şi

educaţie, rezultând, în final, un total de 911 subiecți.

Când ne vom referi la aspecte vizând întregul oraș Alba Iulia respectiv cele două

arii delimitate ca aparținând sau nu zonei de incluziune socială, vom utiliza eșantionul

ponderat, pe când atunci când vom face comparații între cartiere, vom apela la eșantionul

neponderat (în principal, pentru ca numărul subiecților să fie suficient de mare și,

implicit, pentru ca respectivele comparații să fie relevante din punct de vedere statistic).

E important să relevăm faptul că abordarea calității percepute a mediului urban s-a

realizat atât cantitativ, prin trei scale conținând întrebări dihotomice referitoare la

palierele pe care le-am numit deja – stradă, cartier și oraș – precum și calitativ, prin

întrebări deschise care solicitau respondenților să indice în ce mod ar trebui să se schimbe

lucrurile acolo unde „sunt probleme”. Răspunsurile la întrebările deschise au fost

recodificate, transformate în caracteristici categoriale, dar am încercat să păstrăm acele

aspecte particulare și/sau inedite care rezultă din răspunsurile libere ale cetățenilor, fără

îngrădirile și simplificările inerente variantelor predefinite de răspuns.

Abordarea proprie acestui studiu a fost mai degrabă descriptivă și exploratorie

decât confirmatorie și, ca atare, verificarea ipotezelor joacă un rol mai puțin important în


101

demersul nostru. Totuși, pornim de la premisa că există corelații pozitive între cele trei

nivele ale percepției asupra calității mediului urban (stradă, cartier, respectiv oraș) și că

anumite caracteristici socio-demografice sunt relevante pentru modul în care cetățenii

Albei Iulia evaluează diferitele aspecte ale spațiului citadin.

4. Descrierea populației

Structura populației celor două zone în care a fost divizat Municipiul Alba Iulia

diferă destul de mult, după cum se poate vedea în Graficul V.1.

Graficul V.1. Distribuția respondenților după vârstă, studii și percepția asupra

veniturilor, per global și în funcție de apartenența la zona de regenerare urbană

7%

7%

7%

14%

18%

17%

27%

38%

35%

6%

9%

8%

46%

28%

33%

locuitori din afara zonei de regenerare

locuitori din zona de regenerare

Total

universitate

postliceala

liceu

profesionala

max. 8 clase

50%

40%

43%

35%

44%

41%

15%

17%

16%


locuitori din zona de regenerare

Total

60 ani si peste

40-59 ani

18-39 ani

9%

7%

8%

18%

25%

23%

30%

37%

35%

35%

26%

29%

8%

5%

6%

exteriorul zonei

zona de regenerare

Total

Reusim sa avem tot ce ne trebuie,fara sa ne restrangem de la ceva

Reusim sa cumparam si unelebunuri mai scumpe, dar cu

restrangeri in alte domenii

Ne ajung pentru un trai decent,dar nu ne permitem cumpararea

unor bunuri mai scumpe

Ne ajung numai pentru strictulnecesar

Nu ne ajung nici pentru strictulnecesar


În zona definită ca fiind „de regenerare urbană”, ponderea populației tinere este mai

mică decât în restul localității (40% dintre subiecți au vârste cuprinse între 18 și 39 de ani

față de 50% pentru populația din afara zonei de „regenerare”). De notat că ponderea

vârstnicilor (60 de ani și peste) e aproape aceeași în cele două părți ale orașului, diferența

anterior identificată fiind compensată de un cuantum mai mare al segmentului cu vârstă

medie – 40-59 de ani – în zona de regenerare urbană (44% față de numai 35% pentru

locuitorii din afara zonei de regenerare).

Locuitorii zonei de regenerare urbană au un nivel de studii mai scăzut decât ceilalți

(33% dintre respondenți au studii superioare față de 46%, în cazul celor ce nu aparțin

zonei de regenerare).

Nu în ultimul rând, persoanele care locuiesc în zona de regenerare urbană percep

mai frecvent veniturile ca fiind insuficiente comparativ cu ceilalți (iar cei ce consideră că

au suficienți bani au o pondere mai mică.

Putem conchide că în zona care a fost definită „de regenerare urbană” situația

socio-economică este mai puțin favorabilă decât în afara acestui perimetru deoarece

capitalul uman este mai puțin dezvoltat, ponderea celor ce apreciază că se află în situația

de sărăcie (absolută sau relativă) este mai mare iar cea a persoanelor care consideră că au

o situație financiară privilegiată este mai mică. În plus, cuantumul mai mic al tinerilor

(18-39 de ani) ar putea reprezenta un dezavantaj pentru cei din zona de regenerare urbană,

în măsura în care în acest segment ponderea celor cu studii superioare e cea mai mare și,

implicit, a celor cu status socio-economic ridicat (pe de altă parte, cuantumul mai mic al

tinerilor poate reprezenta și un avantaj datorită riscului mai scăzut în raport cu șomajul).

Următorul pas al demersului nostru va fi acela de a compara răspunsurile

subiecților privind necesitatea anumitor schimbări la nivel de stradă, cartier și întreg oraș

făcând o paralelă între modul în care au fost completate întrebările cu răspunsuri

predefinite și aspectele care au fost semnalate când subiecții și-au exprimat liber părerea.

5. Percepția globală a calității mediului urban (strada, cartierul, orașul)

Prezentăm, mai întâi, modul în care subiecții au identificat nevoia de schimbare la

nivelul străzii pe care locuiesc, evidențiind și similaritățile / diferențele dintre cei ce au

domiciliul în interiorul / exteriorul zonei de regenerare urbană (Graficul V.2).


103

Graficul V.2. Ponderile celor care cred că sunt probleme pe STRADA

unde locuiesc (global și în funcție de apartenența la zona de regenerare urbană)

Atunci când li s-a propus să ia în considerare opt aspecte unde ar putea apărea

probleme pe strada lor (și care ar necesita schimbare), cei mai mulți dintre respondenți au

indicat renovarea fațadelor blocurilor / izolarea termică a acestora și aspectul străzii (item

oarecum ambiguu dar care oferă posibilitatea exprimării unei nemulțumiri difuze vizând,

foarte probabil, aspecte de natură estetică, și reprezentând o raportare mai degrabă

afectivă la calitatea mediului urban din proximitatea locuinței). Pe locul doi ca frecvență a

problemelor identificate se situează starea trotuarelor și a canalizării iar pe a treia poziție,

iluminatul stradal împreună cu rețeaua de electricitate. Cele mai puține probleme sunt

semnalate pentru alimentarea cu apă și rețeaua de gaz, deși la întrebările deschise s-au

formulat destul de multe propuneri vizând, în special, calitatea și prețul apei curente.

Este de notat faptul că, exceptând renovarea / izolarea termică a blocurilor, cei ce

locuiesc în zona de regenerare urbană identifică mai puține probleme pe strada lor decât

restul populației. Presupunem că statutul socio-economic mai scăzut este asociat cu

aspirații / așteptări de mai mică anvergură (în sensul că starea de sărăcie sau de precaritate

economică îi centrează pe indivizi mai degrabă înspre aspectele direct legate de

subzistență decât înspre calitatea infrastructurii sau a serviciilor din spațiul citadin).

În momentul în care locuitorii din Alba Iulia au răspuns liber la întrebarea vizând

chestiunile cele mai stringente cu care se confruntă pe strada unde locuiesc, ei s-au referit,

în primul rând, la pavarea / asfaltarea drumurilor și trotuarelor și apoi la reabilitarea

termică a clădirilor (cu specificarea făcută de câțiva respondenți că procedura trebuie

aplicată întregii clădiri, nu doar unor părți ale acesteia). Graficul V.3.

52%

51%

35%

34%

27%

25%

14%

11%

58%

46%

28%

33%

24%

23%

15%

11%

32%

61%

52%

36%

36%

29%

13%

12%

Faţadă/anvelopare bloc

Aspectul străzii

Trotuarele

Canalizarea

Iluminat stradal

Reţeaua de electricitate

Alimentarea cu apă

Reţeaua de gaz

Total Alba Iulia Zona de regenerare urbană Exteriorul zonei de regenerare urbană


Graficul V.3. Primul aspect menționat. Ponderea cu care au fost semnalate

problemele la întrebarea deschisă vizând STRADA unde locuiesc respondenții

O pondere importantă a respondenților au indicat chestiuni legate de aspectul

imobilelor: zugrăvirea, acolo unde fațadele s-au degradat sau schimbarea coloritului

pentru a respecta criterii estetice.

Următoarele două probleme care au apărut în prim plan când subiecții au formulat

liber propuneri de schimbare a situației de pe strada lor au fost existența / adecvarea

sistemului de canalizare și îmbunătățirea salubrizării / colectării gunoaielor. În

continuare, s-a menționat mai frecvent mărirea numărului locurilor de parcare,

amenajarea de noi parcări sau mai buna organizare / gestionare a celor existente. În acest

context, crearea / amenajarea spațiilor verzi este indicată de numai 3% dintre respondenți;

presupunem că răspunsurile lor au fost ghidate, în bună măsură, de întrebările închise care

au fost formulate (chiar dacă subiecții au fost rugați să facă propuneri concrete de

schimbare vizând aspecte legate de strada lor, indiferent dacă au fost sau nu menționate în

chestionar). Lista propunerilor de schimbări care ar fi de dorit (formulate ca prim aspect

din mai multe posibile doleanțe) este foarte lungă, ne-am limitat la prezentarea celor ce au

întrunit cel puțin trei „voturi” dintr-un total de 435 de persoane care și-au exprimat

opiniile. Unele propuneri, deși sunt formulate de puțini respondenți (0,7%-0,9%), merită

.7

.7

.7

.7

.7

.9

.9

.9

1,1

1,4

1,8

2,1

3

4,1

5,3

5,5

6,2

6,4

6,9

8,3

8,7

15,2

17,8

Amenajarea spatiilor de joaca

Cablurile de utilitati sa fie estetic pozate

Fluidizare trafic rutier prin sens unic

Imbunatatirea calitatii alimentarii cu apa

Suport Primarie reabilitarea fatadelor blocurilor

Amenajare / refacere rigole

Cablurile electrice sa fie subterane

Reabilitarea acoperisurilor cladirilor

Alimentarea cu apa mai ieftina

Reabilitarea termica a cladirilor (completa)

Reabilitarea cladirilor

Imbunatatirea retelei de electricitate

Amenajarea spatiilor verzi

Creare / imbunatatire locuri parcare

Introducerea/imbunatatirea canalizarii

Imbunatatirea salubrizarii/colectarii gunoaielor

Zugravirea estetica a blourilor

Iluminat public (imbunatatire)

Realizarea / Imbunatatirea calitatii trotuarelor

Reabilitarea estetica / zugravirea cladirilor

Reabilitarea termica a cladirilor

Pavare (imbunatatire)

Altceva


105

avute în vedere: utilizarea cablurilor electrice subterane, respectarea unor norme estetice

pentru cablurile supraterane, amenajarea / refacerea rigolelor, sprijinul financiar al

Primăriei pentru izolarea imobilelor, creșterea calității alimentării cu apă, fluidizarea

traficului (prin instituirea de sensuri unice) și amenajarea spațiilor de joacă pentru copii.

Având în vedere că la recodificarea propunerilor liber formulate de respondenți am

construit patru rubrici distincte (ceea ce au indicat în primul rând, în al doilea etc.),

prezentăm succint și aspectele numite ca priorități de rang II, III sau IV pentru a releva

chestiunile care par a avea maximă importanță la modul global.

Canalizarea (introducerea acesteia), care apărea doar pe poziția a VII-a la prima

mențiune a aspectelor ce trebuie schimbate, se află pe primul loc în cazul celei de-a doua

menționări iar amenajarea / refacerea trotuarelor urcă de pe poziția a IV-a pe a II-a. În

cazul iluminatului public, poziția era a V-a la prima menționare și a III-a la a doua pe

când în cazul pavării / asfaltării rangul era I în prima ierarhizare și IV în cea de a doua.

Amenajarea spațiilor verzi se afla doar pe poziția a X-a în cazul primei menționări

și pe a VI-a, în cea de a doua. În principal, putem constata că respondenții au identificat

(de către cel puțin trei persoane) aceleași aspecte în prima și cea de a doua menționare,

diferența reprezentând-o, foarte probabil, prioritatea obiectivelor. Sigurele chestiuni

indicate în plus sunt eliminarea plății pierderilor de apă, îndepărtarea câinilor vagabonzi

și introducerea rețelei de gaz (câte trei respondenți, reprezentând 1,4%).

Luând în calcul, mai departe, și a treia menționare făcută de către subiecți,

constatăm că problema construirii / reabilitării trotuarelor revine cu obstinație, chiar dacă

nu a reprezentat prima prioritate a respondenților.

Introducerea / îmbunătățirea iluminatului public și a canalizării se află pe pozițiile

II și III în cazul celei de a treia menționări a schimbărilor necesare pe strada unde

locuiesc respondenții, fapt care relevă caracterul prioritar al acestor aspecte (chiar dacă,

din nou, nu e vorba de „prima prioritate”).

Pavarea / asfaltarea trotuarelor și a drumurilor este identificată ca o necesitate și la

cea de a treia menționare a schimbărilor necesare (pe locul patru – 6,9% din 87 subiecți).

Ținem să subliniem că relevanța „menționărilor” formulate de către de către

subiecți (cel puțin în sens statistic) se reduce mult de la prima până la cea de a patra

deoarece numărul indivizilor care au exprimat opinii / propuneri scade drastic (435

persoane prima mențiune, 208 a doua, 87 a treia și doar 29 cea de a patra).

A patra menționare făcută de respondenți întărește importanța creării / reabilitării

trotuarelor dar și a introducerii / îmbunătățirii iluminatului public și a canalizării (alături

de nevoia utilizării cablurilor electrice subterane și a creșterii calității alimentării cu apă).

Ne vom continua demersul comparând răspunsurile oferite la întrebarea vizând

nevoia de schimbare de la nivelul cartierului (în varianta presupunând alegerea unor


răspunsuri predeterminate respectiv formularea, în scris, a unor propuneri pentru

schimbările apreciate ca fiind necesare). Vezi și Graficul V.4.

Graficul V.4. Ponderile celor care cred că sunt probleme în CARTIERUL


Dintre cele opt aspecte puse în discuție la nivel de cartier, nevoia de schimbare pare

să fie maximă privitor la locurile de joacă și spațiile verzi după care urmează, la distanța

destul de mare, problema aleilor. Îmbunătățirea situației școlilor / grădinițelor, a colectării

gunoiului și a magazinelor e considerată necesară cam de acelaşi număr de subiecți (ceva

mai mic decât al celor care s-au referit la amenajarea aleilor). Transportul public (linii și

stații de autobuz / microbuz) e perceput ca necesitând în cea mai mică măsură schimbare,

cel puțin la nivelul cartierelor în care locuiesc subiecții.

Similar evaluărilor făcute la nivel de stradă, referitor la propriul cartier subiecții

care locuiesc în afara zonei de regenerare urbană indică sensibil mai multe probleme

(comparativ cu cei din zona de regenerare) și, implicit, o nevoie de schimbare mai acută

pentru 7 dintre cele 8 aspecte puse în discuție (excepția o constituie colectarea gunoiului).

Atunci când respondenții și-au exprimat liber opinia sau au făcut propuneri în cazul

primului aspect menționat (din cele patru analizate de noi), chestiunea care a apărut în

prim plan a fost amenajarea spațiilor verzi (26% dintre opțiuni) respectiv întreținerea și

curățenia acestora (4%) urmată de amenajarea spațiilor de joacă (15%) și reabilitarea /

curățenia lor (5,3%). Prioritățile care au rezultat din răspunsurile la întrebările închise se

regăsesc și la nivelul celor deschise (în primul aspect menționat de respondenți). A se

vedea Graficul V.5.

57%

57%

37%

30%

30%

29%

16%

13%

54%

54%

35%

27%

31%

26%

11%

16%

64%

63%

44%

36%

26%

36%

18%

18%

Locurile de joacă

Spaţiile verzi

Aleile

Şcoli şi grădiniţe

Colectarea gunoiului

Magazinele

Staţii de autobuz/microbuz

Linii de autobuz/microbuz

Total Alba Iulia Zona de regenerare urbană Exteriorul zonei de regenerare urbană


107


problemele la întrebarea deschisă vizând CARTIERUL unde locuiesc respondenții

Următoarele două probleme care apar în prim plan (pentru primul aspect menționat

de subiecți) sunt îmbunătățirea salubrizării / colectării gunoaielor și amenajarea aleilor.

Înființarea de școli / grădinițe / creșe, prezența unor magazine (mai mari) în cartier sau

introducerea unor linii de autobuz / microbuz sunt privite ca priorități de un număr ceva

mai mic de subiecți în cazul răspunsurilor la întrebarea deschisă (comparativ cu opțiunile

exprimate în cadrul întrebărilor închise) dar patternul răspunsurilor e similar.

Chestiunile care sunt menționate în plus (de către cel puțin trei persoane) în cazul

primului aspect menționat în răspunsurile libere sunt, în ordinea ponderii lor: crearea /

îmbunătățirea locurilor de parcare, plantarea mai multor copaci, mărirea numărului de

autobuze / microbuze, asfaltarea / pavarea drumurilor și trotuarelor, construirea de piste

pentru bicicliști, dotări mai bune pentru școli / grădinițe și amenajarea unor parcuri.

În ceea ce privește al doilea aspect menționat de subiecți ca necesitând schimbare,

tot amenajarea spațiilor de joacă și a celor verzi apare în prim plan, urmat de nevoia

îmbunătățirii salubrizării și a colectării gunoaielor. Urmează, apoi, propunerile vizând

creșterea accesibilității magazinelor (sau apariția unora mai mari), înființarea de noi școli

/ grădinițe / creșe și / sau îmbunătățirea dotării acestora, creșterea calității transportului în

.7

.7

.7

.7

1

1,2

1,2

1,4

1,4

1,7

2,4

2,9

4,1

5,3

9,2

9,2

15,4

25,8

14,9

Amenajarea spatiilor de joaca (strandul Schit)

Amenajarea unor parcuri

Dotari mai bune pentru scoli / gradinite

Magazine in zona (mai mari)

Construirea de piste pentru biciclisti

Infiintare de scoli / gradinite crese


Introducere linii de autobuz / microbuz

Magazine in zona

Marirea numarului de autobuze / micobuze

Mai multi copaci


Intretinere / curatenie spatii verzi

Reabilitarea / curatenia locurilor de joaca

Amenajarea aleilor

Imbunatatirea salubrizarii si colectarii gunoaielor



Altceva


comun și, în final, amenajarea aleilor. Se poate vedea că nu sunt menționate chestiuni în

plus față de cele formulate prin întrebările închise.

Al treilea aspect menționat de respondenți aduce în prim plan amenajarea /

curățenia spațiilor de joacă și îmbunătățirea salubrizării / colectării gunoaielor.

Chestiunile care sunt menționate în plus față de cadrul oferit de întrebările închise vizează

amenajarea trotuarelor, pavarea / asfaltarea și introducerea / îmbunătățirea canalizării.

Privitor la al patrulea aspect menționat (de cel puțin două persoane dintr-un total de

31 respondenți) putem afirma că, alături de amenajarea spațiilor de joacă, aduce în atenție

creșterea calității serviciilor de salubritate. Nici în acest caz nu există noi chestiuni despre

care să se aprecieze că reprezintă o problemă la nivel de cartier (și care să necesite, sub o

anumită formă, schimbarea).

Ultimul aspect pe care îl vom analiza constă în raportarea subiecților la problemele

/ schimbările necesare la nivelul întregului oraș (surprinse prin aplicarea a 11 întrebări

închise și a uneia deschisă, vizând toate chestiunile legate de oraș, în ansamblu). A se

vedea Graficul V.6.

Graficul V.6. Ponderile celor care cred că sunt probleme în ORAȘUL


Problema semnalată cel mai frecvent de către respondenți o constituie lipsa aleilor

pentru bicicliști, fapt care ar ilustra și deschiderea locuitorilor Albei Iulia către un stil de

viață centrat pe sănătatea individului și a mediului înconjurător.

Parcările sunt vizate atât pe locul al doilea (cele fără plată) cât și pe al patrulea (cele

cu plată) urmate de parcuri, Bazinul Olimpic, sensurile giratorii și semafoarele. Cele mai

puține probleme (și, implicit, nevoia de schimbare cea mai scăzută) a fost înregistrată

privitor la supermarketuri, restaurante și proiectele Cetății istorice Alba Carolina.

14%

15%

15%

18%

24%

28%

33%

39%

41%

53%

62%

13%

13%

15%

17%

24%

26%

32%

39%

39%

52%

62%

17%

19%

18%

19%

25%

31%

34%

37%

47%

56%

63%

Proiectele Cetatii istorice

Restaurante

Supermarketuri

Spatii cazare (hotel/pensiune)

Semafoare

Sensuri giratorii

Bazinul olimpic

Parcari cu plată

Parcuri

Parcări fără plată

Aleile pentru biciclişti

Total Alba Iulia Zona de regenerare urbana Exteriorul zonei de regenerare urbană


109

Cu excepția parcărilor cu plată, locuitorii din afara zonei de regenerare urbană

declară mai frecvent că e nevoie de schimbare privitor la chestiunile puse în discuție.

Deoarece aprecierile se referă, de această dată, la întregul oraș, putem conchide că

locuitorii din afara zonei de regenerare urbană au așteptări mai ridicate privind calitatea

vieții urbane decât cei care domiciliază în respectiva zonă (probabil, după cum am mai

spus, datorită unui statut socio-economic și cultural mai ridicat). Vezi Graficul V.7.


problemele la întrebarea deschisă vizând ORAȘUL unde locuiesc respondenții

În cazul primului aspect menționat ca răspuns la întrebarea deschisă vizând

potențialele probleme cu care se confruntă orașul, aceleași două chestiuni, parcările (cu

plată sau fără plată) și construirea pistelor pentru bicicliști s-au situat în prim-planul

nevoii de schimbare exprimate de către respondenți (din nou, au fost luate în considerare

opiniile exprimate de cel puțin trei persoane). Sensurile giratorii, aflate pe locul VI ca

frecvență a indicării nevoii de schimbare pentru întrebările închise, se află pe poziția a

.7

.7

.7

.7

.7

.7

.7

1

1

1

1,2

1,2

1,7

1,9

1,9

1,9

2,4

2,9

2,9

3,2

3,2

3,2

10,9

14,8

16,3

22,1

Amenajarea parcarilor subterane

Construirea unui strand intr-un loc accesibil

Locuri de parcare prea inguste

Mai multe spatii de divertismment / sport

Parcarea gratuita in zonele cu plata intre anumite ore

Parcarile cu plata prea scumpe (din Centru)

Sanse egale pentru a cumpara un loc de parcare

Eliminarea semafoarelor care blocheaza traficul

Mai multe supermarketuri

Marcarea parcarilor cu plata

Amenajarea mai multor parcari cu plata

Sensuri giratorii neadecvate

Amenzi mai mari pentru parcarea ilegala (pe trotuar)


Construirea de piste pentru biciclisti (in zona Centru)

Renuntarea la plata parcarii

Reducerea costului parcarii

Eliminarea taxelor pentru parcare

Prea multe giratorii

Amenajarea mai multor parcari cua plata

Bazinul olimpic greu accesibil (inchis /apa rece, scump)

Eliminarea semafoarelor din sensul giratoriu

Amenajarea mai multor parcari fara plata


Amenajarea mai multor parcari

Altceva


treia atunci când ne referim la primul aspect relevat în răspunsurile formulate liber. De

notat că respondenții oferă răspunsuri mai nuanțate la întrebarea deschisă: 3,2% se referă

la eliminarea semafoarelor din sensurile giratorii, 2,9% apreciază că s-au amenajat, deja,

prea multe iar 1,2% semnalează că există sensuri giratorii inadecvat construite. Privitor la

parcări se dorește să fie pur și simplu mai multe (16%), mai multe fără plată (11%), mai

multe cu plată (4,4%), mai ieftine (2%), eliminarea taxelor (4,8%), parcarea gratuită între

unele ore (1%), amenajarea de parcări subterane (1%) și locuri de parcare mai late (1%).

A treia chestiune ca relevanță (în primul aspect menționat ca răspuns la întrebarea

deschisă) este reprezentată de Bazinul Olimpic, despre care respondenții afirmă că e

frecvent închis, că prețul biletului este prea mare sau că apa este insuficient încălzită.

Amenajarea unor parcuri ar fi a patra chestiune pusă în discuție de respondenți în

primul aspect menționat ca răspuns la întrebarea deschisă (doar 2% din total) după care

urmează mărirea amenzilor pentru parcarea ilegală / pe trotuar (1%) și apoi creșterea

numărului super-marketurilor (1%). Cu câte 1% dintre opțiunile exprimate (în primul

aspect menționat ca răspunsul la întrebarea deschisă) mai apar următoarele chestiuni:

eliminarea semafoarelor care încurcă traficul, oferirea de șanse egale pentru cumpărarea

uni loc de parcare și amenajarea mai multor spații de relaxare / divertisment.

Prioritățile respondenților par a viza problema complexă și controversată a

parcărilor, construirea pistelor pentru bicicliști și chestiunea giratoriilor / semafoarelor

(un număr sensibil mai mic referindu-se la dificultățile de acces la bazinul olimpic).

În cazul celui de al doilea aspect menționat în răspunsurile libere vizând nevoia de

schimbare la nivel de oraș, construirea pistelor pentru bicicliști apare în prim plan, urmată

de nevoia de locuri de parcare (în principal, fără plată sau chiar subterane), apoi

necesitatea amenajării unor parcuri și a accesibilizării Bazinului Olimpic. În continuare se

indică probleme legate de sensurile giratorii (prea multe, neadecvate, având semafoare în

proximitate), necesitatea măririi numărului de spații de cazare, de supermarketuri și, cu

ponderea cea mai redusă, montarea mai multor semafoare.

Din nou structura răspunsurilor subiecților este destul de apropiată de cea de la

întrebarea închisă, diferența constând mai degrabă în specificări ale schimbărilor concrete

care ar trebui să aibă loc. Singura distincție clară care apare este indicarea necesității

amplasării mai multor semafoare (însă pe ultimul loc).

Răspunsurile formulate în cazul celui de al treilea aspect menționat vizând

problemele orașului sunt centrate pe necesitatea amenajării pistelor pentru bicicliști, a

parcurilor, pe utilizarea adecvată a sensurilor giratorii și asigurarea bunei funcționări a

Bazinului Olimpic, la un preț accesibil. Chestiunile care apar în plus vizează întreținerea /

menținerea curată a parcurilor și eliminarea semafoarelor care blochează traficul.

Cel de-al patrulea aspect menționat privitor la nevoia de schimbare care a fost

identificată de către respondenți în propriul oraș aduce în atenție situația bazinului

olimpic, urmată, la distanță destul de mare, de aceleași probleme care au fost discutate


111

anterior (sensurile giratorii, spațiile de cazare, semafoarele, parcurile etc.). Ceea ce apare

în plus este doleanța reducerii tarifului la Bazinul Olimpic pentru copii și înființarea mai

multor restaurante, cei mai mulți dintre respondenți dorindu-le pentru nefumători.

Vom continua analiza noastră asupra anumitor aspecte ale calității percepute a

mediului urban din Alba Iulia utilizând răspunsurile la întrebările închise având în vedere

buna concordanță dintre informațiile rezultate din datele de natură cantitativă respectiv

calitativă (care au adus în plus multe precizări dar puține aspecte cu adevărat noi).

6. Variabile socio-demografice și percepția asupra mediului urban

Vom prezenta relațiile dintre opiniile exprimate de respondenți privitor la unele

aspecte care necesită schimbare la nivelul străzii pe care locuiesc, al cartierului, respectiv

al întregului oraș în funcție de nivelul de studii, vârstă și apartenența de sex. Având în

vedere că este vorba de o analiză a relațiilor dintre variabile, nu am considerat necesară

detalierea acesteia la nivelul zonelor / cartierelor în care este împărțit orașul datorită, pe

de o parte, sub-eșantioanelor de mici dimensiuni pe care ar fi trebuit să le utilizăm și, pe

de altă parte, deoarece e foarte probabil ca asocierile de la nivelul global să se regăsească

și pentru subdiviziuni. A se vedea Graficul V.8.

Graficul V.8. Ponderile celor care cred că sunt probleme

pe STRADA unde locuiesc (global și în funcție de categoria de vârstă)

Vârsta nu induce diferențe mari în ponderea respondenților care apreciază că

anumite aspecte legate de strada lor constituie o problemă (și, ca atare, că s-ar impune o

schimbare). Totuși, observăm că persoanele mai în vârstă (60 de ani și peste) indică mai

multe probleme decât ceilalți respondenți pentru 7 din cele 8 chestiuni puse în discuție

(excepția reprezentând-o trotuarele). În consonanță cu observația anterioară, constatăm că

11%

14%

25%

27%

34%

35%

51%

52%

11%

13%

20%

27%

29%

34%

46%

43%

10%

14%

27%

27%

34%

37%

51%

55%

15%

19%

32%

32%

47%

36%

65%

67%

Reteaua de gaz

Alimentarea cu apa

Reteaua de electricitate

Iluminat stradal

Canalizarea

Trotuarele

Aspectul strazii

Fatada/anvelopare bloc

Total Alba Iulia 18-39 ani 40-59 ani 60 ani și peste


tinerii (18-39 de ani), apreciază că sunt mai puține probleme tot pentru șapte din cele opt

aspecte puse în discuție (excepția o reprezintă, de această dată, rețeaua de gaz).

Este plauzibil ca așteptările / aspirațiile indivizilor privitoare la calitatea mediului

urban să crească odată cu înaintarea în vârstă (și cu dobândirea unui statut social mai

ridicat, cel puțin până în momentul pensionării). Ipoteza e în aparentă contradicție cu

faptul că în zona de regenerare urbană, unde tinerii au o pondere mai scăzută, frecvența

problemelor semnalate e mai mică. Credem că aparenta contradicție e datorată structurii

segmentului 18-39 ani, în care pondere șomerilor sau a celor cu status socio-economic

ridicat poate diferi foarte mult (zona de regenerare fiind, probabil, dezavantajată).

La nivel de cartier relația dintre evaluarea calității mediului urban și vârstă e

similară cu cea identificată privitor la problemele cu care se confruntă subiecții pe strada

unde locuiesc. Tendința globală este ca frecvența celor care indică nevoia schimbării să

crească odată cu vârsta respondenților. O excepție apare în cazul școlilor / grădinițelor

despre care cei mai în vârstă apreciază că ridică mai puține probleme. Vezi Graficul V.9.


în CARTIERUL unde locuiesc (global și în funcție de categoria de vârstă)

Privitor la chestiunile puse în discuție pentru întregul oraș, tinerii au cele mai puține

nemulțumiri dar, spre deosebire de situația vizând strada și cartierul, numărul de

probleme identificate crește cu vârsta doar pentru Proiectele din Cetate, restaurante,

supermarketuri, spații de cazare și Bazinul Olimpic. Pentru celelalte aspecte, ponderea

maximă a semnalării problemelor se înregistrează în categoria de vârstă intermediară (40-

59 de ani). A se vedea Graficul V.10.

13%

16%

29%

30%

30%

37%

57%

57%

12%

16%

25%

24%

26%

33%

52%

53%

12%

15%

30%

35%

29%

40%

60%

60%

19%

45%

35%

34%

42%

45%

63%

60%

Statii autobuz/microbuz

Linii autobuz/microbuz

Magazinele

Scoli si gradiniţe


Aleile

Spatiile verzi

Locurile de joaca



113


în ORAȘUL unde locuiesc (global și în funcție de categoria de vârstă)

Credem că o parte a explicației pentru patternul răspunsurilor subiecților e legat de

faptul că locuitorii având între 40 și 59 de ani folosesc cel mai mult automobilul și, ca

atare, exprimă cele mai multe nemulțumiri referitoare la parcări (cu plată sau fără) și

sensuri giratorii (numărul maxim de alegeri pentru aleile destinate bicicliștilor ar părea să

contrazică raționamentul de mai sus; totuși, construirea pistelor pentru biciclete ar putea

ușura traficul autovehiculelor).

Comparând bărbații cu femeile din perspectiva ponderii indicării problemelor puse

în discuție la nivel de stradă, constatăm că pentru fiecare chestiune persoanele de sex

masculin au o raportare mai intens critică. A se vedea Graficul V.11.


pe STRADA unde locuiesc (global și în funcție de apartenența de sex)

14

15

15

18

24%

28%

33%

39%

41%

53%

62%

13

14

13

14

22%

23%

31%

34%

35%

50%

55%

13

15

16

20

25%

32%

34%

42%

48%

59%

70%

22

19

21

22

28%

30%

34%

41%

39%

46%

65%

Proiectele Cetatii Alba Carolina

Restaurante

Supermarketuri

Spatii cazare (hoteluri/pensiuni)

Semafoare

Sensuri giratorii

Bazinul olimpic

Parcări cu plata

Parcuri

Parcări fara plata

Aleile pentru biciclisti


11%

14%

25%

27%

34%

35%

51%

52%

12%

16%

29%

28%

37%

36%

51%

53%

11%

13%

20%

27%

30%

34%

50%

50%

Reteaua de gaz

Alimentarea cu apa

Reteaua de electricitate

Iluminat stradal

Canalizarea

Trotuarele

Aspectul strazii


Total Alba Iulia Masculin Feminin


Observația formulată mai sus este valabilă și pentru aspectele care se referă la

cartier, cu o excepție: colectarea gunoiului, unde femeile indică cu 1% mai des decât

bărbații că există probleme. A se vedea Graficul V.12.


în CARTIERUL unde locuiesc (global și în funcție de apartenența de sex)

În ceea ce privește evaluarea calității mediului urban la nivelul global al orașului,

bărbații indică mai frecvent prezența problemelor pentru 10 din cele 11 aspecte puse în

discuție. Excepția o constituie parcările cu plată, în cazul cărora femeile consideră mai

adesea că e nevoie de schimbare (în bine). Vezi Graficul V.13.


în ORAȘUL unde locuiesc (global și în funcție de apartenența de sex)

Școala absolvită diferențiază răspunsurile subiecților vizând problemele la nivel de

stradă, dar nu univoc. Respondenții cu studii superioare sunt cei mai puțin mulțumiți

referitor la aspectul străzii, la trotuare, canalizare, iluminat stradal și la rețeaua electrică.

13%

16%

29%

30%

30%

37%

57%

57%

13%

17%

34%

32%

29%

39%

58%

59%

13%

16%

23%

28%

30%

36%

55%

55%

Statii de autobuz/microbuz

Linii de autobuz/microbuz

Magazinele

Scoli si gradinite


Aleile

Spatiile verzi

Locurile de joaca


14%

15%

15%

18%

24%

28%

33%

39%

41%

53%

62%

19%

16%

18%

20%

27%

29%

34%

37%

43%

55%

66%

10%

14%

13%

15%

22%

27%

31%

40%

39%

51%

59%


Restaurante

Supermarketuri

Spatii de cazare (hoteluri / pensiuni)

Semafoare

Sensuri giratorii

Bazinul olimpic

Parcari cu plata

Parcuri

Parcari fara plata

Aleile pentru biciclisti



115


pe STRADA unde locuiesc (global și în funcție de nivelul de studii)

Persoanele care au absolvit școala postliceală indică cel mai frecvent fațada /

anveloparea blocurilor ca fiind o problemă pe când cei care au absolvit cel mult 8 clase

semnalează cel mai adesea alimentarea cu apă și rețeaua de gaz.

S-ar putea ca ponderile ridicate ale răspunsurilor să fie legate, pentru primele

aspecte, mai degrabă de calitatea infrastructurii și a serviciilor de la nivel stradal (cei cu

nivel ridicat de studii având așteptări mai ridicate) pe când pentru ultimele două chestiuni

(alimentarea cu apă și rețeaua de gaz) subiecții cu școlaritatea minimă (și, implicit, cu

statusul socio-economic scăzut) să se refere, adesea, chiar la inexistența acestor facilități.

(Graficul V.15).


În CARTIERUL unde locuiesc (global și în funcție de nivelul de studii)

Ponderile cu care subiecții au indicat existența anumitor probleme la nivel de cartier

sunt diferențiate în funcție de nivelul de studii după un pattern apropiat de cel identificat

referitor la propria stradă. Absolvenții de studii superioare sau școală postliceală sunt cei

mai nemulțumiți de următoarele aspecte: locurile de joacă, spațiile verzi, aleile, școlile,

grădinițele și magazinele. Cei având cel mult 8 clase indică cele mai multe probleme

11

14%

25%

27%

34%

35%

51%

52%

32%

27%

25%

28%

28%

27%

49%

40%

12

15%

22%

23%

33%

34%

44%

46%

9

11

22%

26%

31%

32%

45%

55%

12

21%

27%

25%

36%

35%

49%

56%

9

14%

28%

31%

38%

40%

59%

50%

Reteaua de gaz

Alimentarea cu apa

Reteaua electrica

Iluminat stradal

Canalizarea

Trotuarele

Aspectul strazii


Total Oras Max. 8 cls. Profesionala Liceu Postliceala Studii superioare

13

16%

29%

30%

30%

37%

57%

57%

23%

32%

29%

24%

39%

29%

49%

54%

10

17%

27%

30%

25%

33%

43%

58%

11

14

23%

26%

28%

34%

54%

52%

18

20%

23%

38%

36%

41%

65%

57%

14

15%

35%

33%

31%

44%

65%

63%

Statii autobuz/microbuz

Linii autobuz/microbuz

Magazinele

Scoli şi gradinite


Aleile

Spatiile verzi

Locurile de joaca

Total Alba Iulia Max. 8 clase Profesionala Liceu Postliceala Studii superioare


referitoare la liniile de autobuz/microbuz, la stațiile transportului în comun și la colectarea

gunoiului. E posibil ca o parte dintre subiecții cu nivelul minim de studii, locuind mai

frecvent în zone defavorizate, să se refere la lipsa completă, în proximitate, a

transportului public și a colectării gunoiului.

Relația dintre ponderea identificării problemelor orașului și studiile subiecților pare

mai dificil de interpretat. Cei cu nivel ridicat de școlaritate exprimă cea mai intensă

nevoie de schimbare privitor la aleile pentru bicicliști, parcări (cu sau fără plată), parcuri,

Bazin Olimpic, sensuri giratorii, semafoare și proiectele Cetății Istorice. Subiecții

absolvenți de școală profesională indică cel mai frecvent necesitatea mai multor

restaurante iar cei având cel mult 8 clase, inexistența sau numărul prea mic de spații de

cazare și de supermarketuri. Nivelul scăzut de studii (asociat cu aspirațiile mai modeste)

ar putea explica, global, raportarea mai puțin critică la problemele orașului. Lipsa

percepută a spațiilor de cazare, a restaurantelor și a supermarketurilor ar putea fi legată,

de fapt, de situația din propriul cartier, aflat, mai probabil, printre cele dezavantajate

(situație proiectată subiectiv la nivelul întregului Municipiu). A se vedea Graficul V.16.


în ORAȘUL unde locuiesc (global și în funcție de nivelul de studii)

De notat că între nivelul de studii și frecvența nemulțumirilor formulate în raport cu

diferitele aspecte ale calității mediului urban (la nivelul global, al întregului oraș) nu

există o relație liniară, probabil și datorită modului diferit în care se raportează subiecții la

chestiunile supuse evaluării. Într-un caz, accentul poate fi pus pe calitatea unei

infrastructuri sau a unor servicii care există, pe când în alt caz referirea se poate face la

existența sau inexistența utilităților urbane.

Vom continua demersul nostru comparând zonele constituente ale Municipiului

Alba Iulia (cartierele, zona de regenerare urbană, respectiv zona de dezvoltare urbană)

14

15

15

18

24%

28%

33%

39%

41%

53%

62%

8

14

19

22

22%

16%

23%

30%

38%

33%

41%

17

17

10

18

23%

25%

32%

31%

42%

44%

64%

12

12

15

15

21%

25%

26%

36%

36%

52%

58%

9

17

21

16

19%

31%

25%

47%

39%

55%

67%

17

16

16

19

30%

33%

42%

44%

47%

61%

69%


Restaurante

Supermarketuri

Spatii de cazare (hoteluri/pensiuni)

Semafoare

Sensuri giratorii

Bazinul olimpic

Parcari cu plata

Parcuri

Parcari fara plata

Aleile pentru biciclişti

Total Alba Iulia Max. 8 clase Profesională Liceu Postliceala Studii superioare


117

dar, de această dată, vom renunța la analiza itemilor în favoarea utilizării indicatorilor

sintetici ai percepției calității mediului urban (la nivel de stradă, cartier respectiv oraș).

7. Percepția calității mediului urban în funcție de apartenența la zona de regenerare

urbană respectiv în afara acesteia (analiză la nivelul indicatorilor sintetici)

Primul pas al demersului nostru a fost acela de a testa dacă itemii celor trei sub-

scale (vizând strada, cartierul respectiv întregul oraș) sunt corelați între ei și corelează cu

scorul global pentru fiecare palier de analiză avut în vedere.

Privitor la itemii formulați pentru problemele ce pot apărea la nivel de stradă, toate

cele 8 variabilei dummy sunt corelate pozitiv cu valori cuprinse între 0,165 și 0,565,

fiecare coeficient de corelație fiind semnificativ statistic cu o probabilitate mai mare de

99%. Pe de altă parte, indicatorul sintetic desemnând percepția calității mediului urban la

nivel de stradă (media aritmetică a variabilelor dummy) corelează pozitiv cu fiecare

dintre cele opt variabile cu valori cuprinse între 0,520 și 0,696, toate semnificative (P <

0,01).

Putem concluziona că faptul de a construi un indice sintetic (media aritmetică a

valorilor atribuite itemilor) este justificată de coerența internă a datelor. Coeficientul α al

lui Kronbach este de 0,755, deci superior pragului minim acceptat de 0,7.

Reiterând analiza pentru itemii vizând percepția asupra calității mediului urban la

nivel de cartier, rezultatele obținute sunt foarte asemănătoare (toți itemii corelează între ei

și cu indicele sintetic iar coeficienții sunt statistic semnificativi la pragul P < 0,01.

Coeficientul α al lui Kronbach este 0,749, ceea ce confirmă consistența internă a scalei.

În cazul variabilelor dummy vizând percepția asupra calității mediului urban la

nivelul de oraș constatăm, de asemenea, corelaţii statistic semnificative între toți itemii și

cu indicele sintetic (P < 0,01) iar coeficientul α al lui Kronbach e mai mare decât 0,7.

Cele trei variabile nou construite sunt corelate pozitiv: între indicele sintetic vizând

strada și cel referitor la cartier r = 0,600 iar în raport cu cel subsumând întregul oraș, r =

0,486. Coeficientul de corelație dintre indicii de la nivelul cartierului respectiv al orașului

este de 0,555 (toți cei trei coeficienți de corelație sunt statistic semnificativi cu o

probabilitate mai mare de 99%).

Putem presupune în mod justificat că în spatele fiecărui set de itemi se află o

dimensiune specifică, adică mulțumirea cetățenilor în raport cu calitatea mediului urban,

așa cum este percepută ea la nivelul străzii pe care aceștia locuiesc, al cartierului,

respectiv al orașului privit ca un tot.

Vom analiza, mai întâi, diferențele dintre răspunsurile cetățenilor formulate pe

ansamblul municipiului, respectiv în funcție de apartenența la zona de regenerare urbană.

Comparația dintre evaluarea calității mediului urban proprie locuitorilor Albei Iulia

și cea caracteristică locuitorilor din zona de regenerare urbană (respectiv, a celor


domiciliați în afara acesteia) confirmă, în mod firesc, observațiile făcute atunci când am

realizat analiza la nivel de itemi ai scalelor. Atât în cadrul raportării globale la oraș cât și

privitor la evaluările vizând cartierul și strada, cei ce locuiesc în afara zonei de regenerare

urbană au o atitudine mai critică decât restul respondenților, indicii sintetici desemnând

numărul mediu de probleme semnalate având valori sensibil mai ridicate. Reiterăm ideea

că a percepe calitatea globală a mediului urban (Municipiul Alba Iulia privit ca un tot) în

mod diferit în funcție de apartenența la o anumită zonă a acestuia indică, foarte probabil,

nivele diferite de aspirații / așteptări ale locuitorilor.

Diferențele cele mai pregnante sunt privitor la cartiere, posibil deoarece la acest

nivel problemele care se manifestă afectează cel mai puternic confortul perceput al

locuitorilor, calitatea subiectivă a vieții în spațiul urban. A se vedea Graficul V.17.

Graficul V.17. Valoarea indicilor numărului mediu de probleme identificate la nivel

de oraș, cartier și stradă per global și în funcție de apartenența la zona de regenerare

Vom testa, în continuare, dacă diferențele de structură a populației dintre zona de

regenerare urbană și cea exterioară acesteia pot explica disimilaritățile obținute pentru

indicii sintetici calculați. A se vedea Tabelul V.4.

Tabelul V.4. Valori medii ale indicilor referitori la oraș, cartier și stradă per

global și în funcție de apartenența la zona de regenerare urbană (pe categorii de vârstă)

Total oraș locuitori din afara

zonei de regenerare locuitori din zona de regenerare urbană

18-39 ani

40-59 ani

60 ani si peste

18-39 ani

40-59 ani

60 ani si peste

18-39 ani

40-59 ani

60 ani și peste

Indice mediu STRADA 0,250 0,280 0,360 0,272 0,343 0,307 0,241 0,264 0,377

Indice mediu CARTIER 0,275 0,325 0,375 0,330 0,389 0,363 0,251 0,304 0,379

Indice mediu ORAȘ 0,250 0,315 0,310 0,277 0,314 0,388 0,236 0,315 0,285

0,278 0,27 0,299 0,309

0,291

0,355

0,285 0,278 0,303

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

0,35

0,4

Oraș Zona de regenerare urbana Exteriorul zonei deregenerare urbană

Medie indice nivel STRADĂ Medie indice nivel CARTIER Medie indice nivel ORAȘ


119

Cu trei excepții, pentru categoriile de vârstă avute în vedere și cele trei nivele luate

în considerare (stradă, cartier, respectiv oraș), locuitorii din afara zonei de regenerare

urbană au indicat, în medie, mai multe probleme care necesită schimbare (excepțiile apar

pentru vârstnici referitor la stradă și cartier respectiv pentru categoria 40-50 ani privitor la

oraș). În consecință, diferența de structură, pe vârste, dintre zona de regenerare urbană,

respectiv exteriorul acesteia nu poate justifica modul diferit în care cetățenii evaluează

calitatea mediului urban (având în vedere că ponderile vârstnicilor sunt cvasi-similare).

Făcând aceeași comparație, dar utilizând ca variabilă de control nivelul de studii al

respondenților, rezultatele sunt mai sugestive, chiar dacă nu pot fi univoc interpretate. La

aceeași educație, nu apar evaluări mai critice ale calității mediului urban ale locuitorilor

din afara zonei de regenerare decât în cazul nivelelor minime și maxime de studii. Mai

mult, privitor la stradă, valorile medii ale indicelui sintetic sunt mai mari în zona de

regenerare urbană pentru gimnaziu, liceu și postliceală (aceeași situație o regăsim pentru

indicele sintetic al cartierului în cazul absolvenților de liceul sau postliceală). Deoarece

persoanele cu facultate din afara zonei de regenerare urbană indică mai frecvent probleme

(și au pondere mai mare în sub-populație), presupunem că sunt răspunzătoare, parțial, de

ecartul în percepția asupra calității mediului urban (dintre cele două zone urbane). A se

vedea Tabelul V.5.

Tabelul V.5. Valori medii ale indicilor referitori la oraș, cartier și stradă per

global și în funcție de apartenența la zona de regenerare urbană (pe categorii de studii)

Indice mediu:

Total oraș locuitori din afara zonei de

regenerare urbană locuitori din zona de regenerare urbană

Max

. 8

cla

se

Pro

fe-

sion

ala

Lice

u

Pos

t-lic

eala

U

nive

r-si

tate

Max

.

8 c

lase

P

rofe

-si

onal

a

Lice

u

Pos

t-lic

eala

U

nive

r-si

tate

M

ax.

8 c

lase

P

rofe

-si

onal

a

Lice

u

Pos

t-lic

eala

U

nive

r-si

tate

STRADA ,298 ,255 ,257 ,284 ,299 ,250 ,299 ,236 ,193 ,351 ,313 ,245 ,261 ,309 ,267 CARTIER ,347 ,280 ,276 ,347 ,340 ,569 ,352 ,272 ,325 ,384 ,273 ,258 ,277 ,352 ,315 ORAȘ ,254 ,265 ,259 ,262 ,325 ,293 ,298 ,263 ,240 ,336 ,240 ,254 ,258 ,270 ,319

Dorim să relevăm faptul că între nivelul de studii și numărul mediu de probleme

identificate la nivel de stradă, cartier sau oraș nu există o legătură directă (liniară) ci, mai

degrabă, una neliniară, de forma literei U, cu valori mai mari la extreme și mai mici

pentru nivelele medii de studii. Ca o simplă supoziție, s-ar putea ca respondenții având

cel mult 8 clase să fie mai nemulțumiți deoarece efectiv locuiesc în condițiile cele mai

proaste (stradă și cartier) pe când cei cu studii superioare să identifice mai multe

probleme deoarece pretențiile lor sunt mai ridicate decât ale restului respondenților.

Având în vedere că apartenența de sex influențează răspunsurile subiecților privind

problemele cu care se confruntă, prezentăm valorile medii ale celor trei indici. (Tabelul

V.6.)


Tabelul V.6. Valori medii ale indicilor referitori la oraș, cartier și stradă

per global și în funcție de apartenența la zona de incluziune socială (separat pe sexe)

Total oraș


locuitori din zona de regenerare urbană

Bărbați Femei Bărbați Femei Bărbați Femei

Indice mediu STRADA 0,287 0,269 0,307 0,291 0,279 0,262

Indice mediu CARTIER 0,319 0,298 0,358 0,352 0,304 0,279

Indice mediu ORAȘ 0,299 0,271 0,317 0,288 0,292 0,264

Comparația (vizând strada, cartierul respectiv orașul) e realizată separat pentru

bărbați și femei în funcție de apartenența sau nu la zona de regenerare.

În cazul fiecăruia dintre cei trei indici sintetici, valorile din zona de regenerare

urbană sunt mai mici decât în exteriorul ei, atât pentru bărbați cât și pentru femei (deci

structura pe sexe nu are relevanță pentru diferențele existente între cele două zone).

Următorul pas al demersului nostru îl constituie analiza comparativă a percepției

mediului urban proprie locuitorilor din cartierele Albei Iulia.

8. Percepția mediului urban în funcție de apartenența la diferitele cartiere ale

Municipiului Alba Iulia (analiză la nivelul indicilor sintetici)

Reamintim faptul că în analizele realizate la nivelul global al orașului sau în cazul

comparațiilor bazate pe apartenența la zona de regenerare urbană (respectiv la exteriorul

acesteia) am utilizat baza de date triplu ponderată (vârstă sex, şi educaţie), pentru a

reflecta cât mai fidel structura populației Municipiului Alba Iulia.

Graficul V.18. Valorile indicilor sintetici indicând calitatea percepută a mediului

urban la nivel de stradă, cartier și oraș în funcție de zona de apartenență și cartier

La nivel de stradă, așa cum rezultă din Graficul V.18, numărul maxim de probleme

au fost identificate în Zona Industrială apoi, la distanță destul de mare, în cartierul Cetate

0,295

0,28

0,228

0,266

0,292

0,262

0,347

0,253

0,303

0,377

0,298

0,309

0,22

0,307

0,275

0,371

0,29

0,317

0,296

0,284

0,214

0,278

0,264

0,303

0,257

0,293

0,301

exteriorul zonei de regenerare

Zona de regenerare urbană

Bărăbanț

Ampoi I+II

Ampoi III

Centru Civic

Zona industriala

Cetate (Stadion)

Cetate (Transilvaniei)

Indice mediu STRADA Indice mediu CARTIER Indice mediu ORAȘ


121

(Transilvaniei) iar numărul minim, în Bărăbanț. Rezultatele sunt destul de dificil de

interpretat având în vedere că evaluările subiecților depind, în același timp, de situația

concretă cu care se confruntă cât și de aspirațiile / expectanțele pe care le au privitor la

calitatea mediului urban (așteptări aflate, foarte probabil, în relație cu statusul

socioeconomic și cu vârsta).

Comparând frecvența identificată a problemelor privitor la cartier, Zona Industrială

se află, din nou, pe primul loc, urmată tot de cartierul Cetate (Transilvaniei) dar, de

această dată, Bărăbanțul se situează pe poziția a treia iar Ampoi (I+II) pe ultima.

Percepția globală asupra calității mediului urban, care ar trebui să ne dea o indicație

mai clară asupra aspirațiilor locuitorilor, este cea mai negativă în Centrul Civic, urmată de

Cartierul Cetate (Transilvaniei) iar Bărăbanțul se situează, iarăși, pe ultimul loc.

Statistic, aprecierile asupra problemelor existente pe stradă, în cartier respectiv la

nivelul întregului oraș sunt corelate (percepția unui nivel ridicat într-un domeniu

îmbunătățește, într-o anumită măsură, imaginea asupra celorlalte). În spatele percepțiilor,

indiferent de nivelul la care se referă (stradă, cartier sau oraș) există o atitudine generală

de intransigență sau de toleranță față de disfuncționalitățile spațiului citadin, dar există și

diferențe semnificative datorate anvergurii obiective cu care se manifestă respectivele

probleme. În aceste condiții, evaluările făcute de către subiecți ar trebui lecturate simultan

cu aspecte ce relevă calitatea obiectivă a mediului urban, mai ales la nivel de cartier.

Vom încerca, în continuare, să stabilim dacă există diferențe între valorile medii ale

indicatorilor statistici la nivel de stradă în funcție de variabilele socio-demografice

considerate susceptibile de a avea relevanță (vârstă, studii și apartenență de sex). A se

vedea Tabelul V.7.

Tabelul V.7. Valoarea indicelui sintetic privitor la STRADĂ în funcție de

apartenența la zona de regenerare urbană, de cartier, de vârstă, sex și studii

exte

rio

rul

zon

ei d

e

reg

ener

are

Zo

na

de

reg

ener

are

urb

ană

Băr

ăban

ț

Am

po

i I+

II

Am

po

i III

Cen

tru

Civ

ic

Zo

na

ind

ust

rial

ă

Cet

ate

(Sta

dio

n)

Cet

ate

(Tra

nsi

lvan

iei)

Indice mediu STRADA

18-39 ani 0,277 0,252 0,245 0,237 0,244 0,289 0,386 0,188 0,272 40-59 ani 0,317 0,290 0,242 0,288 0,313 0,181 0,284 0,294 0,317

60 și peste 0,258 0,377 0,143 0,458 0,750 0,554 0,431 0,302 0,370

Masculin 0,311 0,297 0,281 0,326 0,278 0,277 0,295 0,285 0,315 Feminin 0,281 0,269 0,188 0,227 0,302 0,250 0,396 0,227 0,296

Cel mult profesională 0,254 0,265 0,238 0,326 0,289 0,354 0,419 0,177 0,237 Liceu 0,250 0,264 0,179 0,250 0,284 0,292 0,276 0,246 0,283

Postliceală / facultate 0,320 0,292 0,295 0,260 0,277 0,245 0,333 0,271 0,340

Total nivel STRADĂ 0,295 0,280 0,228 0,266 0,292 0,262 0,347 0,253 0,303


În cartierul Zona Industrială se înregistrează valoarea medie maximă a indicelui

nemulțumirii față de calitatea mediului urban (la nivel de stradă) în principal datorită

numărului mare de probleme indicate de tineri (18-39 de ani), de cei cu nivelul mai scăzut

respectiv cel mai ridicat de studii și de către femei (singurul cartier în care atitudinea

femeilor este mai critică decât cea a bărbaților). Cartierul Cetate (Transilvaniei) se

situează pe a doua poziție datorită mai ales numărului mare de probleme semnalate de

subiecții având 40-59 de ani, de bărbați și de cei cu studii superioare. Nivelul minim al

nemulțumirii, propriu Cartierului Bărăbanț, se regăsește în 5 din cele 8 categorii definite

în funcție de vârstă, sex sau studii (ultimul sau penultimul loc). Cartierul Cetate (Stadion)

e situat pe penultimul loc din perspectiva numărului mediu de probleme identificate mai

ales datorită toleranței manifestată de tineri, femei și de persoanele ce au absolvit cel mult

liceul (ultimul sau penultimul loc în 4 categorii de vârstă, sex sau studii).

Analiza la nivel de cartier nu aduce mari modificări ale ierarhiei cartierelor din

perspectiva calității percepute a mediului urban. Zona Industrială se află pe primul loc tot

datorită tinerilor, a celor cu nivelul scăzut respectiv ridicat de studii și femeilor, care, în

mod atipic, sunt mai nemulțumite decât bărbații (de această dată, însă, persoanele de sex

masculin sunt, și ele, pe prima poziție ca nivel mediu al problemelor indicate). Vezi

Tabelul V.8.

Tabelul V.8. Valoarea indicelui sintetic privitor la CARTIER în funcție de


exte

rio

rul

zon

ei d

e re

gen

erar

e

Zo

na

de

reg

ener

are

urb

ană

Băr

ăban

ț

Am

po

i I+

II

Am

po

i III

Cen

tru

Civ

ic

Zo

na

ind

ust

rial

a

Cet

ate

(S

tad

ion

)

Cet

ate

(Tra

nsi

lvan

iei)

Indice mediu CARTIER

18-39 ani 0,343 0,270 0,301 0,213 0,272 0,246 0,365 0,259 0,280

40-59 ani 0,410 0,311 0,326 0,220 0,330 0,246 0,337 0,315 0,338

60 și peste 0,342 0,379 0,292 0,333 0,375 0,536 0,484 0,268 0,390


Cel mult profesională 0,385 0,253 0,219 0,214 0,339 0,214 0,375 0,438 0,332

Liceu 0,314 0,280 0,257 0,221 0,313 0,375 0,319 0,172 0,265


Total nivel CARTIER 0,377 0,298 0,309 0,220 0,307 0,275 0,371 0,290 0,317

Nivelul maxim al toleranței se înregistrează, de această dată, în Ampoi I+II, unde

valorile medii ale numărului de probleme indicate e cel mai redus (ultimul sau penultimul

loc) pentru 7 din cele 8 categorii de respondenți definite în funcție de vârstă, apartenență

de sex respectiv studii. Pe penultimul loc se situează Centrul Civic, unde există, însă,


123

discrepanțe mari între mediile indicelui sintetic calculat pe sub-categoriile de populație

(cei având 60 de ani și peste au raportarea cea mai critică dintre cele șapte cartiere, fapt

valabil și pentru absolvenții de liceu. De notat că în cazul vârstnicilor numărul de

persoane per cartier e foarte mic, motiv pentru care valorile calculate au puțină relevanță).

Comparațiile dintre cartiere în funcție de evaluarea calității mediului urban la nivel

de oraș aduce Centrul Civic în prim plan din perspectiva numărului mediu de probleme

identificate (mai ales datorită spiritului critic al celor în vârstă, al tinerilor, respectiv al

celor cu nivel scăzut și mediu de studii).

Cartierul Cetate (Transilvaniei) se situează pe poziția a doua, cu o frecvență mare a

problemelor identificate de către cei mai tineri (19-39 ani), de persoanele de sex masculin

și de cele cu studii de nivel ridicat.

Cartierul în care s-au semnalat, în medie, cele mai puține probleme (vizând orașul,

în ansamblu), este Bărăbanțul, unde doar tinerii și cei cu nivelul minim de studii nu s-au

situat pe ultimul sau penultimul loc din perspectiva valorii medii a indicelui sintetic (dar

și pentru respectivele categorii valorile înregistrate au fost inferioare celor de la nivelul

zonei de regenerare urbană). Vezi Tabelul V.9.

Tabelul V.9. Valoarea indicelui sintetic privitor la ORAȘ în funcție de


exte

rio

rul

zon

ei d

e re

gen

erar

e

Zo

na

de

reg

ener

are

urb

ană

Băr

ăban

ț

Am

po

i I+

II

Am

po

i III

Cen

tru

Civ

ic

Zo

na

ind

ust

rial

a

Cet

ate

(S

tad

ion

)

Cet

ate

(Tra

nsi

lvan

iei)

Indice mediu ORAȘ

18-39 ani 0,257 0,250 0,246 0,261 0,229 0,262 0,212 0,242 0,266

40-59 ani 0,319 0,314 0,182 0,288 0,289 0,296 0,312 0,343 0,328

60 și peste 0,392 0,285 0,169 0,394 0,273 0,515 0,247 0,168 0,329


Cel mult profesională 0,261 0,229 0,222 0,357 0,168 0,307 0,141 0,253 0,212

Liceu 0,248 0,270 0,167 0,249 0,284 0,309 0,300 0,266 0,286


Total nivel ORAȘ 0,296 0,284 0,214 0,278 0,264 0,303 0,257 0,293 0,301

În Zona industrială se înregistrează o situație contradictorie: per global, cartierul

este pe penultimul loc în funcție de disfuncționalitățile indicate de cetățeni dar, pe de altă

parte, cei cu studii superioare și femeile se situează pe primul loc ca valoare medie a

indicelui sintetic (în raport cu propriile subgrupuri, evident).


9. Sinteza rezultatelor

Semnalăm, în primul rând, nivelul ridicat al capitalului uman al respondenților,

33% având studii superioare (per ansamblul orașului), dar și avantajul important pe care îl

au cei ce locuiesc în afara zonei de regenerare urbană în raport cu subiecții care trăiesc în

interiorul acesteia (18% puncte procentuale). Avantajul amintit ar putea fi datorat faptului

că în zona de regenerare urbană ponderea tinerilor e mai mică, în condițiile în care cei

având 18-39 de ani au beneficiat cel mai mult de masificarea învățământului universitar

(și, implicit, de șanse mai mari pentru a atinge un status socio-economic ridicat).

Apreciem că delimitarea zonei de regenerare urbană este în consonanță cu o

anumită întârziere în dezvoltare pe care o înregistrează și, ca atare, analiza cartierelor

componente e importantă pentru identificarea celor în care locuitorii apreciază că există

cele mai multe probleme (chiar dacă percepția nu reflectă, neapărat, o stare de fapt).

Analiza la nivel de itemi în care am surprins percepția calității mediului urban (la

nivel de stradă, cartier și oraș) a relevat faptul că în zona de regenerare urbană, cu foarte

puține excepții, ponderea problemelor identificate e mai scăzută decât în afara acesteia.

Presupunem că expectanțele celor din zona de regenerare urbană sunt mai reduse, foarte

probabil datorită statusului socio-economic mediu mai scăzut. Ca atare, o comparație care

să poată sugera diferențe privind aspectele obiective ale calității mediului urban necesită

controlul variabilelor relevante pentru aspirațiile / așteptările respondenților. Diferențele

de structură pe sexe s-au vădit inconsistente pentru spiritul critic al locuitorilor din cele

două zone ale orașului, vârsta a avut o relevanță limitată, în schimb, pentru studiile medii

(liceu și postliceală), ponderile problemelor identificate de cei din zona de regenerare

devin mai mari decât la locuitorii din afara acesteia.

Comparația (per ansamblul populației) dintre răspunsurile subiecților la întrebările

închise vizând problemele de la nivelul străzii / cartierului / orașului și cele formulate

liber (răspunsurile la întrebările deschise) au condus, de obicei, la nuanțări / explicitări și

nu la identificarea unor chestiuni complet noi.

Aspectele cele mai frecvent identificate la nivel de stradă (în cazul întrebărilor

închise) au fost reabilitarea termică / estetică a clădirilor, aspectul străzii, trotuarele și

canalizarea. Răspunsurile libere au vizat, în primul rând, amenajarea / pavarea trotuarelor

și a drumurilor, izolarea termică și reabilitarea fațadelor blocurilor respectând criterii de

natură estetică, îmbunătățirea calității salubrizării / colectării gunoaielor și a canalizării.

La nivel de cartier, aspectele care apar în prim plan (dintre cele opt propuse spre

analiză) sunt locurile de joacă și spațiile verzi urmate, la distanță destul de mare, de starea

aleilor și de calitatea sistemului educațional; urmează serviciile de salubritate și

magazinele. În răspunsurile libere, amenajarea și curățenia spațiilor verzi apare în prim

plan, apoi crearea spațiilor de joacă și menținerea lor curată, îmbunătățirea salubrizării și

colectării gunoaielor și realizarea / folosirea mai bună a spațiilor de parcare.


125

Privitor la ansamblul orașului, dintre cele 11 posibile chestiuni propuse prin

întrebările închise, subiecții au indicat cel mai frecvent necesitatea amenajării /

îmbunătățirii aleilor pentru bicicliști, problemele legate de parcări (în primul rând cele

fără plată dar și cele cu taxă), amenajarea parcurilor, a Bazinului Olimpic, reglementarea

sensurilor giratorii și a semafoarelor). În răspunsurile libere vizând problemele prioritare

ale orașului, respondenții au indicat cel mai frecvent amenajarea mai multor parcări (la

modul general, apoi a celor fără respectiv cu taxă – la prețuri mai accesibile), rezolvarea

problemei sensurilor giratorii (în special eliminarea suprapunerii cu semafoarele)

asigurarea funcționării Bazinului Olimpic (la un preț mai accesibil), construirea pistelor

pentru bicicliști (mai ales în zona Centru) și amenajarea unor parcuri.

Analizând relația dintre vârstă și itemii vizând existența problemelor la cele 3

nivele luate în analiză, constatăm că, privitor la stradă, respondenții sunt cu atât mai

nemulțumiți cu cât sunt mai în vârstă. Observația rămâne valabilă și dacă ne referim la

modul în care e evaluat cartierul. Privitor la calitatea percepută a spațiului urban global,

relația dintre vârstă și nivelul de nemulțumire este liniară ascendentă pentru 6 itemi (însă

cei mai puțin aleși de respondenți) și neliniară, cu un maxim pentru categoria

intermediară de vârstă (40-59 de ani) în cazul celorlalți 5 itemi.

În ceea ce privește apartenența de sex, femeile, cu foarte puține excepții, identifică

mai puține probleme decât bărbații pentru ansamblul itemilor vizând nivelul străzii, al

cartierului respectiv al orașului.

Cei cu studii superioare sunt caracterizați de ponderile maxime ale problemelor

sesizate în cazul a 5 itemi vizând strada (din totalul de 8), a 4 itemi din 8 referitori la

cartier și a 8 chestiuni din 11 propuse pentru evaluarea globală a orașului.

Reluând comparația dintre zonele orașului dar utilizând indicii sintetici vizând

strada, cartierul respectiv orașul, am constatat, previzibil, că în zona de regenerare urbană

valorile medii ale respectivilor indici sunt mai mici decât în afara acesteia. Am stabilit

faptul că diferențele se mențin și dacă controlăm apartenența de sex sau categoria de

vârstă (cu două excepții pentru cei mai vârstnici la nivel de stradă și cartier și o inversiune

pentru segmentul 40-59 de ani referitor la oraș, în ansamblu).

Dacă vârsta și mai ales sexul influențează puțin diferențele de evaluare a

problemelor dintre zona de regenerare urbană și restul orașului, în momentul în care

folosim nivelul de studii ca variabilă de control ponderile problemelor identificate în cele

două arii devin mai echilibrate; mai mult, la nivel de stradă și chiar de cartier

nemulțumirile celor cu studii medii din zona de regenerare urbană sunt mai intense.

Având în vedere că nivelul de studii este clar mai ridicat la locuitorii din afara zonei de

regenerare urbană și că aici intelectualii au o raportare mai critică decât cei din zona de

regenerare (atât la nivel de stradă și cartier cât și per ansamblul orașului), e plauzibil ca o

parte importantă a diferențelor dintre cele două zone să fie datorate evaluărilor formulate


de cei cu studii superioare. Mai mult, e posibil ca la nivel de stradă și de cartier situația

obiectivă din zona de regenerare urbană să fie mai proastă decât în restul orașului (după

cum ne sugerează unele valori medii ale indicilor calculați în interiorul categoriilor de

studii ale subiecților). De notat, totuși, că nu trebuie să considerăm nivelul de studii ca un

predictor foarte puternic al spiritului critic propriu respondenților (fapt care a rezultat din

analiza globală realizată la nivel de item).

Coborând palierul analizei la cartierele zonei de regenerare urbană (utilizând indicii

sintetici), am constatat că Zona Industrială are frecvențele cele mai ridicate ale semnalării

problemelor la nivel de stradă și de cartier pe când Bărăbanțul se află pe ultimul loc din

perspectiva percepției disfuncționalităților străzii și orașului (iar în Ampoi I+II evaluarea

cartierului întrunește cele mai puține probleme semnalate).

Reluând comparațiile între cartiere dar utilizând variabilele de control vârstă, sex și

studii, am constatat că Zona Industrială se află pe prima sau a doua poziție ca pondere a

problemelor identificate în 4 situații din 8 pe când Bărăbanțul se situează pe ultima sau

penultima poziție în 6 din 8 cazuri. De notat că scorul ridicat înregistrat în Zona

Industrială nu e datorat, în primul rând, spiritului critic manifestat de bărbați ci de femei

iar numărul ridicat de probleme indicate de cei cu studii superioare e surclasat de

evaluările făcute de respondenții care au absolvit cel mult școala profesională.

La nivel de cartier, Zona Industrială continuă să fie caracterizată de cel mai mare

număr de probleme sesizate (locul I în 5 situații din 8). Cartierul Ampoi (I+II) se află pe

ultima poziție în 6 situații și pe penultima într-una din cele 8.

La nivel de oraș, controlând, succesiv, variabilele vârstă, sex și nivel de studii,

Centrul Civic (cu scorul global cel mai ridicat) se află pe prima sau a doua poziție ca

nivel mediu al problemelor identificate în 6 situații din 8. Nivelul cel mai scăzut al

nemulțumirii e caracteristic, din nou, Bărăbanțului, situat pe ultimul sau penultimul loc în

şase situații din opt.

Percepția asupra calității mediului urban la nivel global ar putea oferi o imagine

asupra expectanțelor medii proprii locuitorilor unui cartier sau chiar ai unei străzi (având

în vedere că orașul, în ansamblul lui este, în mod obiectiv, același pentru toți; ca atare,

doar dimensiunea subiectivă induce diferențe de evaluare). Presupunem, însă, că mediul

urban, în ansamblul lui, e perceput ca având o calitate mai bună sau mai proastă și în

funcție de aspecte obiective ale locuirii din vecinătatea respondenților. De altfel, am

constatat că indicii calității percepute a mediului urban, calculați la nivel de stradă, cartier

și oraș sunt corelați pozitiv. Utilizând percepția asupra orașului ca variabilă dependentă

într-o regresie liniară în care variabilele explicative au fost evaluarea calității mediului

urban la nivel de stradă respectiv de cartier, am constatat că 32% din varianța indicelui

sintetic vizând orașul e „explicată” de variabilele independente (importanța cea mai mare

având-o percepția asupra mediului urban la nivel de cartier).


127

10. Concluzii și recomandări

În finalul demersului nostru trebuie să subliniem limitele lui inerente: calitatea

mediului urban a fost abordată dintr-o perspectivă subiectivă, a măsurii în care

respondenții apreciază că există probleme privind diferite aspecte proprii celor trei

paliere: strada, cartierul și orașul. Ca atare, aspectele obiective ale calității mediului urban

nu au fost luate în calcul și, în consecință, diferențele înregistrate la nivelul percepțiilor

subiecților au fost greu de interpretat: nemulțumirea poate decurge dintr-o stare de fapt

sau reflectă un nivel ridicat al expectanțelor (foarte probabil, însă, că opiniile decurg din

evaluări subiective în care sunt implicate atât așteptările cât și aspectele factuale la care se

referă). Nu dorim să sugerăm faptul că percepțiile / evaluările subiective ale cetățenilor

nu ar fi foarte importante. Cu siguranță că banul public trebuie cheltuit pentru ca

locuitorii Albei Iulia să fie cât mai mulțumiți de propriul oraș (începând cu propria stradă

și cartier). Credem, însă, că evaluarea priorităților privind realizarea anumitor obiective

urbanistice trebuie să se realizeze, cel puțin în aceeași măsură, în funcție de indicatori

obiectivi (ponderea, per cartier, a clădirilor reabilitate termic, număr de locuri de parcare

raportat la automobile înregistrate, suprafață a parcurilor, a terenurilor de joacă, a spațiilor

verzi raportat la totalul locuitorilor din cartier etc.). Direct legată de această chestiune

dorim să facem o remarcă: în răspunsurile la întrebările deschise s-a vădit că o anumită

parte dintre cei nemulțumiți de strada sau cartierul lor s-au referit la inexistența unor

dimensiuni ale infrastructurii urbane: apa curenta, gaz, canalizare etc. Credem că

răspunsurile subiecților ar trebui lecturate prin grila desemnând accesul la facilitățile

proprii spațiului citadin (e o mare diferență între a nu fi mulțumit de prețul apei curente

respectiv a fi nemulțumit că nu există, în vecinătate, posibilități de branșare).

Un ultim aspect pe care dorim să-l punem în discuție: scalele care au fost utilizate

în Barometrul comunităţii locale au urmărit să ofere un feedback cât mai prompt

Municipalității vizând rezultatele eforturilor făcute pentru reabilitarea spațiului urban,

accentul fiind pus pe evaluarea subiectivă a existenței unor probleme / disfuncționalități

obiective. Ştim însă că starea de bine, confortul sociopsihologic al locuitorilor unui oraș

(incluzând modul în care se raportează la stradă sau cartier) presupune mult mai multe

aspecte, incluzând estetica clădirilor, aglomerarea / distribuirea lor spațială, sentimentul

de apartenență la vecinătate, percepția asupra nivelului de civilizație al cetățenilor (și al

disponibilității lor de a stabili relații inter-umane), sentimentul de siguranță sau teamă

trăit la deplasarea prin cartier, evaluarea nivelului de zgomot, al poluării etc. (a se vedea

Bonaiuto, Fornara și Bonnes, 2003 și 2006).

În concluzie, apreciem că pentru a fundamenta folosirea cu maximă eficiență a

resurselor publice destinate creșterii calității mediului urban e nevoie, simultan, de

informații provenite din aplicarea, în viitor, a unui instrument de cercetare care să

surprindă cât mai complet percepțiile, evaluările subiective ale respectivei problematici

și, în același timp, datele obiective cuprinse într-o Hartă a orașului, cartierelor și străzilor


care să reflecte aspecte obiective vizând infrastructura, distribuirea spațiilor verzi,

calitatea serviciilor la care au acces cetățenii şi alte date factuale relevante pentru

confortul sociopsihologic citadin. În plus, presupunem că o mai bună conștientizare a

importanței comunicării dintre respondenți (ca locuitori ai străzii, cartierului/orașului) și

administrația locală din perspectiva identificării problemelor prioritare și a soluționării

acestora poate crește sentimentul de mulțumire al cetățenilor privitor la viața în mediul

urban (a percepe că ai un cuvânt de spus e reconfortant, poate augmenta sentimentul de

apartenență și participarea comunitară).

Bibliografie

1. Bonaiuto, M., Fornara şi F., Bonnes, M. (2003), Indexes of perceived residential

environment quality and neighbourhood attachment in urban environments: a

confirmation study on the city of Rome, în Landscape and Urban Planning, No.

65, pp. 41–52.

2. Bonaiuto, M., Fornara şi F., Bonnes, M. (2006), Perceived residential

environment quality in middle - and low-extension italian cities în Revue

Européenne de Psychologie Appliquée / European Review of Applied

Psychology, Vol. 56, Issue 1, pp. 23–34.

3. Bonaiuto, M., Fornara, F., Alves, S., Ferreira, I., Mao, Y., Moffat, E., Piccinin,

G., Rahimi, L. (2015a), Urban environment and well-being: cross-cultural studies

on Perceived Residential Environment Quality Indicators PREQIs, Springer-

Verlag în Cognitive Processing, 16 (Suppl. 1), Berlin, Heidelberg, pp. 165-169.

4. Bonaiuto, M., Fornara, F., Ariccioc, S., Ganucci Cancellierid, U., Rahimie, L.

(2015b), Perceived Residential Environment Quality Indicators – PREQIs –

relevance for UN-HABITAT City Prosperity Index (CPI) în Habitat

International, Vol. 45, Part 1, pp. 53–63.

5. Bonaiuto, M. şi Alves, S. (2015c), Residential places and neighbourhoods:

toward healthy life, social integration, and reputable residence,

https://www.researchgate.net/publication/285806841.

6. Dębek, M. şi Dębek B. J. (2015), Perceived Residential Environment Quality and

Neighborhood Attachment (PREQ & NA) Indicators by Marino Bonaiuto,

Ferdinando Fornara, and Mirilia Bonnes – Polish adaptation în Polish Journal of

Applied Psychology, 2015, Vol. 13 (2), pp. 111−162.

*** The World Bank, Urban population, (2015),

http://data.worldbank.org/indicator/SP.URB.TOTL.IN.ZS/countries?display=graph.

*** UN-Habitat City Prosperity Index, State of the World’s Cities 2012/2013,

Prosperity of Cities,

https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/745habitat.pdf.




http://www.sciencedirect.com.ux4ll8xu6v.useaccesscontrol.com/science/journal/11629088




http://www.sciencedirect.com.ux4ll8xu6v.useaccesscontrol.com/science/journal/11629088/56/1

https://www.researchgate.net/publication/285806841

http://data.worldbank.org/indicator/SP.URB.TOTL.IN.ZS/countries?display=graph

https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/745habitat.pdf

Anexa

Al II-lea aspect menționat. Ponderea cu care au fost semnalate


Al III-lea aspect menționat. Ponderea cu care au fost semnalate


1,4

1,4

1,4

1,4

1,9

2,4

3,8

3,8

3,8

4,3

5,3

8,7

10,6

13,9

14,4

21,5


Imbunatatirea calitatii alimentarii cu apa

Indepartarea cainilor vagabonzi

Sa nu se plateasca pierderile de apa din retea

Zugravirea estetică a blocurilor

Introducerea retelei de gaz





Imbunatatirea salubrizarii / colectarii gunoaielor





Altceva

3,4

4,6

4,6

4,6

5,7

6,9

11,5

11,5

18,4

28,9

Alimentare apa (imbunatatire)









Altceva


Al IV-lea aspect menționat. Ponderea cu care au fost semnalate




6,9

6,9

17,2

20,6

24,1

23,8

Alimentare apa (imbunatatire)





Altceva

1,4

1,4

1,4

1,4

2,8

2,8

3,2

3,7

6,5

8,3

15,7

28,1

23,5

Amenajarea aleilor

Introducerea liniei de autobuz / microbuz

Magazine in zona (mai mari)

Marirea numarului de autobuze / micobuze


Intretinere / curatenie spatii verzi


Magazine in zona





Altceva


131





2,3

2,3

2,3

2,3

2,3

4,7

5,8

7

18,6

29,1

23,3








Magazine in zona



Altceva

6,5

6,5

6,5

16,1

22,6

22,6

19,4


Introducerea liniei de autobuz / microbuz





Altceva






2,5

2,5

2,5

2,5

3,3

4,2

11,7

11,7

12,5

12,5

34,2


Mai multe sensuri giratorii


Treceri de pietoni prea apropiate de giratorii

Intretinere / mentinerea curata a parcurilor

Marirea numarului de spatii de cazare

Bazinul olimpic: inchis / apa prea rece / bilet…




Altceva

0

1,3

1,7

2,1

2,1

2,6

3,4

3,8

4,7

6,8

8,5

10,7

22,2

28,6

Amenajarea parcarilor subterane

Montarea mai multor semafoare



Sensuri giratorii neadecvate


Amenajarea mai multor parcari

Eliminarea semafoarelor din sensul giratoriu


Bazin olimpic: inchis / apa rece / prea scump


Amenajarea mai multor parcari fara plata


Altceva


133



Corelațiile dintre varabilele dummy desemnând prezența diferitelor

probleme cu care se confruntă respondenții la nivel de STRADĂ și indicele sintetic

Coeficientul α al lui

Kronbach = 0,755 Indi

ce s

inte

tic

ST

RA

DĂ

Faţ

adă/

anv

e-

lopa

re b

loc

Asp

ectu

l st

răzi

i

Reţ

eaua

de

elec

tric

itate

Can

aliz

area

Tro

tuar

ele

Ilum

inat

s

trad

al

Alim

enta

rea

cu

apă

Reţ

eaua

d

e ga

z

Indice sintetic STRADĂ 1 ,520** ,696** ,658** ,629** ,645** ,612** ,575** ,564**

Faţadă/anvelopare bloc ,520** 1 ,305** ,230** ,242** ,165** ,184** ,173** ,171**

Aspectul străzii ,696** ,305** 1 ,321** ,341** ,565** ,355** ,238** ,246**

Reţeaua de electricitate ,658** ,230** ,321** 1 ,408** ,300** ,389** ,316** ,342**

Canalizarea ,629** ,242** ,341** ,408** 1 ,325** ,258** ,358** ,267**

Trotuarele ,645** ,165** ,565** ,300** ,325** 1 ,372** ,236** ,247**

Iluminatul stradal ,612** ,184** ,355** ,389** ,258** ,372** 1 ,337** ,325** Alimentarea cu apă ,575** ,173** ,238** ,316** ,358** ,236** ,337** 1 ,549**

Reţeaua de gaz ,564** ,171** ,246** ,342** ,267** ,247** ,325** ,549** 1

** Corelații semnificative la nivelul P < 0,01

3,2

3,2

3,2

4,8

4,8

4,8

6,5

6,5

6,5

6,5

24,2

25,8

Infiintarea mai multor restaurante

Intretinere / mentinerea curata a spatiilor verzi


Infiintarea mai multor restaurante unde nu se fumeaza

Intretinere / mentinerea curata a parcurilor

Reducerea tarifului la Bazinul Olimpic pentru copii





Bazinul olimpic: inchis / apa prea rece / bilet scump

Altceva



probleme cu care se confruntă respondenții la nivel de CARTIER și indicele sintetic


Kronbach = 0,749

Indi

cae

sint

etic

C

AR

TIE

R

Ale

ile

Spa

ţiile

ver

zi

Mag

azin

ele

Locu

rile

de

joac

ă

Şco

li şi

gr

ădin

iţe

Col

ecta

rea

guno

iulu

i

Sta

ţii a

utob

uz /

mic

robu

z

Lini

i aut

obuz

/ m

icro

buz

Indicator sintetic CARTIER 1 ,669** ,647** ,625** ,625** ,626** ,536** ,554** ,546**

Aleile ,669** 1 ,481** ,364** ,318** ,345** ,250** ,249** ,243**

Spaţiile verzi ,647** ,481** 1 ,294** ,440** ,286** ,223** ,177** ,169** Magazinele ,625** ,364** ,294** 1 ,277** ,368** ,215** ,300** ,332**

Locurile de joacă ,625** ,318** ,440** ,277** 1 ,317** ,244** ,153** ,150**

Şcoli şi grădiniţe ,626** ,345** ,286** ,368** ,317** 1 ,279** ,255** ,266**

Colectarea gunoiului ,536** ,250** ,223** ,215** ,244** ,279** 1 ,267** ,199**

Staţii de autobuz/microbuz ,554** ,249** ,177** ,300** ,153** ,255** ,267** 1 ,673**

Linii de autobuz/microbuz ,546** ,243** ,169** ,332** ,150** ,266** ,199** ,673** 1



probleme cu care se confruntă respondenții la nivel de ORAȘ și indicele sintetic


Kronbach = 0,737 Ind

icel

e si

nte

tic

OR

AȘ

Par

cări

cu p

lată

Par

cări

fără

pla

tă

Ale

ile p

entr

u bi

cicl

işti

Sen

suri

gira

torii

Sem

afoa

re

Par

curi

Spa

ţii c

azar

e (h

otel

uri/p

ensi

uni)

Res

taur

ante

Sup

erm

arke

turi

Baz

inul

olim

pic

Pro

iect

ele

Cet

ăţii

isto

rice

Indicele sintetic ORAȘ 1 ,505** ,557** ,538** ,537** ,511** ,570** ,541** ,535** ,514** ,518** ,492**

Parcări cu plată ,505** 1 ,405** ,234** ,208** ,203** ,185** ,129** ,134** ,115** ,182** ,123**

Parcări fără plată ,557** ,405** 1 ,396** ,198** ,182** ,268** ,139** ,111** ,135** ,208** ,165**

Aleile pentru biciclişti ,538** ,234** ,396** 1 ,218** ,122** ,314** ,157** ,129** ,161** ,218** ,168**

Sensuri giratorii ,537** ,208** ,198** ,218** 1 ,555** ,192** ,196** ,181** ,208** ,128** ,207**

Semafoare ,511** ,203** ,182** ,122** ,555** 1 ,228** ,190** ,235** ,189** ,114** ,181**

Parcuri ,570** ,185** ,268** ,314** ,192** ,228** 1 ,257** ,236** ,236** ,268** ,260**

Spaţii de cazare ,541** ,129** ,139** ,157** ,196** ,190** ,257** 1 ,575** ,369** ,195** ,264** Restaurante ,535** ,134** ,111** ,129** ,181** ,235** ,236** ,575** 1 ,405** ,224** ,259**

Supermarketuri ,514** ,115** ,135** ,161** ,208** ,189** ,236** ,369** ,405** 1 ,237** ,234**

Bazinul olimpic ,518** ,182** ,208** ,218** ,128** ,114** ,268** ,195** ,224** ,237** 1 ,371**

Proiectele Cetăţii istorice ,492** ,123** ,165** ,168** ,207** ,181** ,260** ,264** ,259** ,234** ,371** 1


VI.

REPREZENTĂRI ALE TURIŞTILOR ŞI VIZITATORILOR

FAŢĂ DE CETATEA ISTORICĂ DIN ALBA IULIA



Andreea Muntean, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,

Departamentul de Administrarea Afacerilor şi Marketing

Rareș Făcăleț, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


1. Introducere

Potrivit Legii nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor, Cetatea istorică din

Alba Iulia se încadrează în categoria A, din care fac parte monumentele de valoare

naţională şi istorică (Marina, Muntean şi Millea, 2011). Cetatea istorică, prin recentele

reabilitări cu fonduri europene, permite o vizitare în scop turistic pe tot parcursul anului.

Din punct de vedere al valorificării turistice, Cetatea istorică poate primi atât vizitatori

(cei care o tranzitează sau vizitează diverse obiective fără a înnopta), cât şi turişti (cei

care vizitează, dar şi înnoptează la o structură de cazare din cuprinsul Cetăţii sau din

oraş). Uneori este destul de greu să facem distincţia între turişti şi vizitatori, de regulă cei

care nu sunt din oraş sau din ţară sunt percepuți implicit ca turişti (de către localnici, dar

şi de cei în cauză).

Obiectivele turistice de pe cuprinsul Cetăţii istorice pot fi cu plată sau fără plată. Cu

excepţia Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi a Traseului celor trei fortificaţii1, restul

obiectivelor turistice nu au până în prezent forme de intrare cu plată, decât cu caracter

temporar. Din acest punct de vedere, atât turiştii, cât şi vizitatorii Cetăţii pot fi în

categoria celor care plătesc pentru intrarea la un obiectiv turistic sau a celor care sunt

interesaţi doar de vizitarea obiectivelor care nu necesită bilet de intrare. Este posibil ca

acest aspect să producă diferențieri în ceea ce privește reprezentările turiștilor față de

obiectivele din Cetatea istorică.

1 La data proiectării anchetei sociologice Muzeul Principia nu era deschis.


Pe măsură ce s-au implementat proiectele Cetăţii Alba Carolina de către Primăria

Alba Iulia a crescut numărul şi s-au diversificat categoriile de turişti care vin în oraş. În

2007, la data primului nostru studiu sociologic, inventariam următoarele categorii de

persoane care vizitau Cetatea istorică: vizitatori români şi străini (interesaţi în turismul

cultural, de istorie şi de patrimoniu), turişti sosiţi în interes de afaceri (participă de regulă

la diferite congrese, seminarii, simpozioane, training-uri organizate în Alba Iulia), grupuri

de copii, elevi şi studenţi (care pot fi sau nu înscrişi în cadrul unor programe educaţionale

de istorie naţională sau de istoria artei) şi vizitatori ocazionali, care participă la

evenimente şi manifestări de Ziua Naţională sau de Zilele Oraşului (Marina, Muntean şi

Millea, 2011).

În 2015, cu ocazia primei anchete sociologice din seria Barometrului comunităţii

locale, testam participarea publicului la nu mai puţin de 18 evenimente culturale sau de

divertisment din Cetatea istorică. Dacă ne referim numai la participarea adulţilor la

evenimentele din spaţiul Cetăţii istorice ea a fost de 59,1% din populaţia adultă a oraşului

în 2014 şi de 63,6% în 2015 (Marina, 2015).

Publicul Cetăţii istorice din Alba Iulia este astăzi mult mai diversificat faţă de 2008,

anul demarării primelor proiecte de reabilitare. O categorie aparte o constituie cei care

vizitează Cetatea istorică pentru a vedea ce s-a înfăptuit în Alba Iulia prin proiectele

implementate. Sunt şi turişti care vin în Alba Iulia pentru a realiza albume fotografice în

arealul spectaculos al Cetăţii de tip Vauban sau la Porţile Cetăţii.

Unul dintre obiectivele Barometrului comunităţii locale pe următorii ani va fi de

construcție a unei metodologii de inventariere a tuturor categoriilor de turişti care

vizitează Cetatea istorică.

2. Scop și metodă

Studiul de faţă se bazează pe datele culese prin seria de cercetări de teren realizate

în 2015 sub egida Barometrului comunităţii locale. El are ca scop explorarea modului de

percepţie a Cetăţii istorice şi a obiectivelor turistice de pe cuprinsul ei de către turişti şi

vizitatori.

Principala metodă pe care am utilizat-o a fost interviul individual cu turişti sau

vizitatori desfășurat în arealul Cetăţii istorice. Interviurile au avut un caracter semidirectiv

şi au fost realizate de către studenţii de la Sociologie în vara anului 2015. S-au reţinut în

analiză 215 interviuri. Metoda de selecţie a persoanelor a fost dată de criteriul

disponibilităţii, urmărindu-se saturaţia teoretică, adică intervievarea până când în cadrul

unei teme/item nu mai apar detalii noi. Transcrierea interviurilor s-a realizat cu soft-urile:

Express Scribe Transcription Software şi WavePad Sound Editor.

Datele obținute de la interviuri au fost analizate în mai mică măsură cantitativ

(frecvența cu care apar anumite subiecte sau aprecieri fiind puțin relevantă în cazul unei

Reprezentări ale turiștilor și vizitatorilor față de Cetatea istorică

137

astfel de cercetări) și, în principal, calitativ (pentru a vedea cum sunt descrise obiectivele

turistice și care sunt motivațiile de vizitare). Datele despre proveniența geografică a celor

intervievați au fost confruntate cu informații despre evoluția fluxurilor de turiști de la Sala

Unirii (un loc foarte vizitat din Cetatea istorică și unde sunt înregistrări precise ale

intrărilor) pentru a vedea în ce măsură am cercetat un grup diversificat de turiști. Am

parcurs de asemenea și impresiile recente din Cartea de oaspeţi de la Muzeul Naţional al

Unirii pentru a vedea dacă apar reprezentări ale Cetății istorice diferite de cele relevate

prin analiza interviurilor.2

3. Analiza datelor de la interviuri

3.1. Date despre persoanele intervievate

Majoritatea celor intervievaţi au fost locuitori sau rezidenţi ai oraşului (33,8%),

31,3% erau cu domiciliul în alte localităţi ale judeţului Alba, 29,3% au fost turiști români

din alte judeţe şi 5,6% turişti străini. Facem menţiunea că această distribuţie este

rezultatul unei intervievări în faţa intrării la principalele obiective din Cetatea istorică şi

nu are o reprezentativitate statistică.

În privinţa apartenenţei de sex, am intervievat 64% femei și 36% bărbaţi. După

categoria de vârstă distribuția a fost : 18% persoane între 15-19 ani, 37% persoane între

20-39 de ani, 26% persoane între 40-59 de ani şi 19% persoane peste 60 de ani.

Figura VI.1. Distribuţia pe judeţe a respondenţilor de la interviuri (iunie-iulie 2015)

2 Datele ne-au fost furnizate de către sociologul instituției, domnul Rareș Diodiu. Culegerea

datelor ne-a fost facilitată de istoricul Liviu Zgârciu, șef de secție la Muzeul Național al Unirii

Alba Iulia.


Pe judeţe, cele mai multe persoane provin din Alba (65,1%) şi Bucureşti (4,7%). Ca

procent următoarele judeţe reprezentate au fost cele vecine geografic cu judeţul Alba:

Cluj (3,7%), Sibiu (3,2%), Hunedoara (2,8%) şi Mureş (2,3%). De remarcat că, în lista

persoanelor intervievate nu este nimeni din judeţul Bihor. Urmează apoi o serie de judeţe

cu procente mai mici: Constanţa (1,4%), Prahova (1,4%), Maramureş (1,4%), Braşov

(1,4%), Harghita (0,9%), Teleorman (0,9%), Bacău (0,9%), Timiş (0,9%), Olt (0,46%),

Suceava (0,46%), Bistriţa (0,46%), Argeş (0,46%), Botoşani (0,46%), Arad (0,46%),

Mehedinţi (0,46%). Vezi Figura VI.1.

Pentru început am comparat distribuţia celor intervievaţi de noi cu datele referitoare

la profilul geografic al celor care au vizitat Sala Unirii în anul 2014. Vezi Figura VI.2.

Figura VI.2. Distribuţia pe judeţe a celor care au vizitat Sala Unirii în 2014

Sursa: Secţia de Relaţii Publice şi Marketing Cultural. Muzeul Naţional al Unirii

Observăm, comparând datele din Figurile 1 și 2, că avem o suprapunere destul

de mare, dar şi unele diferenţe în privința distribuției geografice a turiștilor. Distingem, în

grupul de persoane intervievate, prezența unor turişti din judeţe care nu apar în evidenţele

de la Muzeul Naţional al Unirii: Mehedinţi, Harghita, Olt. Cum datele noastre sunt din

2015, iar ale Muzeului din 2014 nu insistăm cu analiza acestor diferenţe.

În evidenţele de la Muzeu din lunile iunie-iulie 2015 cei mai mulţi turişti străini

proveneau, în ordine descrescătoare, din: Polonia, Germania, Ungaria, SUA, Franţa, Italia

şi Marea Britanie. Turiştii străini intervievaţi de noi (12) sunt din: Germania, Spania,

Ungaria, Italia şi S.U.A. Suprapunerile între cele două distribuții sunt destul de mari, în

așa fel încât avem încredere și în calitatea datelor obținute de la turiștii străini.


139

3.2. Experienţe turistice în Cetatea istorică

Experienţa vizitării Cetăţii este, la mulţi intervievaţi din oraş, o ocazie de a petrece

un timp cu familia extinsă sau cu prietenii, de regulă la sfârşit de săptămână: „Eu

împreună cu nepoţii şi soțul meu vizităm Cetatea destul de des, atunci când vrem să

facem o plimbare sau când dorim să ne relaxăm. De obicei o vizităm la sfârşitul

săptămânii pentru că atunci vin nepoţeii.”. Regăsim o motivație asemănătoare de vizitare

a Cetăţii şi la cei care nu locuiesc în Alba Iulia, dar au rude aici: „…de fiecare dată când

vin în vizită la socrii mergem şi o vizităm, e o relaxare pentru noi, ne mai oprim şi la

terase pentru o înghețată.”. Vizitarea zonei este uneori un prilej de contemplare

panoramică a orașului: „De obicei mă plimb prin Cetate şi mă opresc la Obelisc unde

stau şi privesc oraşul.”. La unii, poate fi vorba de pasiune sau de nevoia de cunoaştere:

„Istoria este pentru mine o pasiune. Vizitez cetăţile din apropiere, de dimensiuni mari şi

amplasate strategic. Doresc o plimbare pentru observarea în detaliu.”; „Vizitarea cetăţii

nu este doar o plimbare, ci nevoia de cunoaştere a anumitor zone de aici”. Foarte căutate

sunt în acest spaţiu „terasele” ca loc de întâlnire mai ales pentru tineri sau turiști străini.

Zona este ideală şi pentru „plimbarea cu bicicletele”. Am regăsit şi exprimări metaforice

din partea turiştilor, care arată capacitatea zonei de a induce emoţii puternice: „…pentru

mine este ca o călătorie în trecut”.

O categorie distinctă de experienţe este a celor care vin pentru prima dată aici, de

regulă turişti români din judeţe mai îndepărtate, dar și turiști străini. La aceşti turişti, mai

ales la cei care nu vin cu un grup organizat, se vede o anumită dezorientare în privinţa

receptării, cauzată şi de lipsa unor ghidaje/trasee distincte marcate vizibil: „Cetatea? Este

o zonă cu personaje istorice, monumente şi tot ce ţine de istorie”, „Cetatea istorică

pentru mine cuprinde cam tot ce se poate şti despre istoria acestui oraş”. Un turist din

Sighetul Marmaţiei, care vizitează pentru a doua oară zona, răspunde: „…e o zonă în care

miracolul apare la fiecare pas. O zonă în care nu poţi descrie ceea ce vezi.”. Expresiile

folosite de cei care vin întâia oară la Alba Iulia, în spaţiul Cetăţii istorice, denotă un

interes foarte mare şi probabil o satisfacţie ce o vor transmite mai departe: „...fiecare

colţişor al Cetăţii mă fascinează şi nu cred că am apucat să vad toată Cetatea. Acum o

descopăr.”

Întâlnim şi în categoria turiştilor din afara judeţului, persoane care au o adevărată

pasiune pentru istorie, arhitectură, cetăţi medievale etc.: „Pot spune că vizitez destul de

frecvent cetăți istorice, iar o astfel de vizită pentru mine înseamnă o evadare din

monotonie.”; „Am un hobby pentru locuri ca acesta, pentru mine este o zonă magică,

spiritul medieval s-a conservat foarte bine”.

Sunt mulţi turişti care vin în Cetate în calitate de adulţi, după o primă experienţă în

copilărie, chiar la mare distanţă în timp: „Am mai fost cu părinţii mei acum şase ani în


Alba Iulia, când eram mică, de atunci s-au schimbat foarte multe, nu mai recunosc mare

parte din Cetate”.

3.3. Harta mentală a zonei Cetăţii istorice în optica turistului

Hărţile mentale sunt reprezentări la nivel individual pe care le folosim cotidian

pentru orientarea și deplasarea pe un teritoriu şi care devin mai complexe în timp, când

includem informații derivate atât din experiența indirectă, cât și din cea directă (Matei,

Ball-Rokeach şi Qiu, 2001). O hartă mentală se bazează pe experiența personală, dar şi

pe relatări din mass-media, în special cele legate de reputaţia unei zone.

Metodele de explorare a hărţilor mentale sunt diversificate, de la interviuri la

tehnologii computerizate. Studiul hărţilor mentale poate fi utilizat în regenerarea urbană

sau în dezvoltarea turismului. Ne poate ajuta să răspundem unor întrebări de pe agenda

comunităţii: Care locuri sunt văzute ca fiind neplăcute, nesigure sau dimpotrivă, sunt o

mândrie a comunității? Cum este apreciat mediul fizic și social al zonei de grupuri sau

comunități? Ce judecăți sunt produse cu privire la procesele de transformare din cadrul

zonei?

În studiul nostru am analizat, în principal, răspunsurile la întrebarea „Cum aţi defini

zona Cetăţii istorice? (Ce ar cuprinde în opinia dvs. această zonă? E o zonă clar

delimitată?)” şi am încercat să identificăm principalele tipuri de reprezentare spaţială a

zonei Cetăţii istorice.

O primă categorie de hărţi mentale este cea care suprapune Cetatea istorică peste

întreg oraşul: „…zonă încărcată de istorie. Întreg oraşul face parte din această zonă.”.

O altă categorie de hartă este cea care restrânge spaţiul Cetăţii istorice, fie la zona

din interiorul şanţurilor („…e zonă care se găseşte în interiorul şanţurilor.”), fie la zona

Porţilor, a Catedralelor şi a monumentelor de pe traseul dintre Porţi (aici sunt numeroase

variante de răspuns, unele care includ şi construcţiile mai noi, altele care menţionează

doar anumite monumente ca făcând parte din Cetatea istorică).

Mai multe hărţi mentale ar putea fi încadrate în categoria hărţilor metaforice, fără

contururi precise, care au nu un rol de orientare spaţială, ci unul ce fundamentează o

judecată de valoare: „E o zonă frumoasă, o zonă europeană. Curată şi bine pusă la

punct.” sau „E o reconstrucţie a unei vieţi medievale”. Singurele hărți mentale,

identificate printre însemnările din Cartea de oaspeţi a Muzeului Naţional al Unirii Alba

Iulia, au fost de acest tip: „..o Cetate a Istoriei”; „Este minunat tot ansamblul Cetății!

Poate concura cu palatul din Viena!”; „Izvoarele României par să susure blând printre

zidurile acestei Cetăți”.


141

3.4. Obiective importante pentru turişti în Cetatea istorică

Prin întrebarea din ghidul de interviu „Aveţi obiective preferate în Cetatea

istorică?” am urmărit să cunoaştem nu atât care obiectiv este vizitat mai des, ci, mai ales,

de ce este vizitat.

Obeliscul „Horia, Cloşca şi Crişan”, dedicat memoriei conducătorilor răscoalei de

la 1784, este vizitat adesea pentru a avea o panoramă a oraşului şi fotografii

impresionante, mar rar din sentimente patriotice: „Unul din obiectivele mele preferate e

Obeliscul, deoarece oferă o vedere de ansamblu asupra oraşului.”

Un alt obiectiv apreciat de turişti este zona de şanţuri, care stârneşte uneori şi

critici3: „Copii sunt foarte încântați de șanțurile Cetății, deoarece este ceva nou pentru ei

și e o zonă liniștită, același lucru îl considerăm şi noi, doar că lipsesc spațiile de joacă.”;

„Prefer categoric zona șanțurilor Cetății, îmi place modul în care s-au conservat, şi cum

sunt puse în valoare, ceea ce nu-mi place sunt locurile în paragină.”

Zona Porţilor, în special Poarta a III-a, atrage şi ea aprecierile turiştilor: „Îmi place

foarte mult zona Porților, este foarte bine conservată şi consider că este un avantaj

pentru Alba Iulia acest lucru”.

Un obiectiv turistic aparte este „Traseul celor trei fortificaţii”, vizitat în special

pentru complexitatea sa istorică: „ Foarte mult mi-a plăcut Traseul celor trei fortificaţii,

un loc încărcat de istorie”.

Sunt şi turişti sau vizitatori care nu au preferinţe pentru un anumit obiectiv sau nu

cunosc niciunul: „Nu am deocamdată un obiectiv preferat. Poate pe viitor”; „Îmi place să

mă plimb, nu am preferinţe”; „Acum am ajuns în Cetate. Nu cunosc nici un obiectiv.”

Sunt amintite şi obiective care nu atrag aşa de mult în prezent, cum ar fi Palatul

Principilor, în special de cei din oraş: „Obiective mai puţin plăcute ar fi Palatul

Principilor care se află în aceeaşi stare deplorabilă de ani de zile, sper ca pe viitor să se

renoveze şi acest monument de o importanţă deosebită pentru oraşul nostru.”

Turiştii străini intervievaţi nominalizează ca atractive: Schimbarea Gărzii, Garda

Romană, Muzeul Naţional al Unirii, Catedralele şi Palatul Apor. Referitor la ultimul

obiectiv sunt şi câteva sugestii: „Mă atrage foarte mult arhitectura lui. Nu îmi place că

nu sunt suficiente indicatoare, pentru ca, noi, turiştii străini, să putem ajunge la el.”

4. Concluzii și propuneri

Cercetarea noastră realizată prin interviuri cu 215 turişti şi vizitatori, români şi

străini, a scos în evidenţă numeroase percepţii şi reprezentări asupra Cetăţii istorice.

3 Este foarte posibil ca aceste critici să se refere la o cunoaștere incompletă a obiectivului sau pot fi

reflexia unei situații de moment.


Cetatea istorică, așa cum transpare din interviuri, este un produs turistic bine definit,

atractiv care stârneşte apreciere şi încântare, pe alocuri chiar un entuziasm nedisimulat.

Explorarea hărţilor mentale pe care le dezvoltă turiştii în raport cu Cetatea istorică

istorice ne dezvăluie existenţa unor reprezentări precise geografic, cu unele excepţii. Am

descoperit reprezentări care reduc spaţiul Cetăţii istorice la una din subzonele sale, după

cum sunt altele care îl extind la întreg oraşul. Adesea, când ne confruntăm cu astfel de

reprezentări ale Cetăţii istorice, de multe ori metaforice, observăm că sunt mai mult

judecăţi de valoare şi foarte rar izvorăsc dintr-o ambiguitate specifică amenajării zonei.

Punctele de reper din cadrul hărţilor mentale, atât la turiştii români, cât şi la cei

străini sunt clare, nu mai sunt confuzii şi suprapuneri cu zona de locuit Cetate, iar

orientarea în spaţiu în cadrul zonei este facilă, chiar în lipsa unui ghidaj turistic.

Analiza experienţelor turistice ne arată că există multiple satisfacţii şi o bogată

imagistică pozitivă despre Cetate. Pe acest fond, în care experienţele de vizitare sunt tot

mai complexe şi mulţumesc categorii variate de turişti, se evidenţiază unele dezvoltări

inegale din Cetatea istorică. Unele spaţii au devenit mai aglomerate, iar altele au intrat

într-un con de umbră în privinţa atractivităţii. Parcările sunt inegal încărcate, unele fiind

suprasolicitate şi altele puţin utilizate. O analiză a traficului, special pentru zona Cetate,

ar trebui să propună şi soluţii de echilibrare şi de încurajare a deplasării nemotorizate. O

observaţie dintr-un interviu, care poate fi şi o propunere, o redăm aici: „De ce băncile nu

au protecţie de intemperii?”. Vegetaţia este supusă unui anumit risc de degradare în

condiţiile unui trafic uman în creştere şi care adesea caută drumul cel mai scurt între două

puncte (Gehl, 2012).

Prin numărul şi varietatea lor, interviurile ne-au permis relevarea unei game bogate

de reprezentări. Interviurile au avut și un caracter exploratoriu, în vederea realizării, în

următorii ani, a unui inventar cuprinzător al turiştilor care vin în Cetatea istorică.

Bibliografie

1. Gehl, J. (2012), Oraşe pentru oameni, Editura Igloomedia, Bucureşti.

2. Marina, L., Millea, V. şi Muntean, A. (2011), Studii de sociologie urbană.

Centrul de Cercetări Sociologice Alba Iulia, Editura Aeternitas, Alba Iulia.


Universitatis Apulensis Seria Oeconomica, No.2/ 2015.

4. Matei, S., Ball-Rokeach, S. şi Qiu, J. (2001), Fear and Misperception of Los

Angeles Urban Space: a Spatial-statistical Study of Communication-shaped

Mental Maps, Communication Research, No.28 (4), pp. 429-463.

VII.

RAPORTAREA LOCUITORILOR LA PROIECTELE

COMUNITARE ÎN 2015

Lucian Marina, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia


Vlad Zeno Millea, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia


1. Introducere

Valorizarea și includerea consultării cetățenilor în procesul de decizie

administrativă sunt atât forme de manifestare a democraţiei participative în epoca

modernă (Denni şi Lecomte, 2004), cât și obligații legale ale autorității locale în România

(a se vedea în acest sens Legea 215/2001, cu modificările ulterioare). Solicitările adresate

cetăţenilor de a evalua proiectele propuse de primărie, dar şi colectarea de propuneri

libere care apoi să fie valorificate în fundamentarea direcţiilor şi măsurilor de dezvoltare

sunt principii metodologice ce au stat la baza cercetărilor de sociologie urbană pe care le-

am coordonat în 2007, 2008, 2009 şi 2010 în oraşul Alba Iulia (Muntean, Marina, 2008;

Marina, Muntean şi Ştefani, 2009; Marina, Millea şi Muntean, 2011) și care au

fundamentat proiectul Barometrului comunității locale (BCL) și prima cercetare de acest

fel din 2014 (Marina și Pascaru, 2014). O sursă de inspirație teoretică pentru demersul

nostru a fost și Cartea Albă a guvernării europene (2001) care definește buna guvernanță,

inclusiv cea locală, prin cinci principii: transparență (deschidere), participare, răspundere,

eficiență și coerență (Pascaru, 2014, p.8).

În anul 2014 dimensiunile Barometrului comunității locale s-au axat pe cunoașterea

modului în care sunt percepute de către locuitori o serie de proiecte de reabilitare și

punere în valoare a Cetății istorice, de reabilitare și aducere în circuitul turistic a unor

spații din Cetate, de reabilitare termică a unor blocuri din oraș, dar şi a participării la

evenimentele culturale menite a pune în valoare patrimoniul cultural si istoric. Constatam

atunci cu optimism că proiectele Cetății Alba Carolina au devenit latura cea mai marcantă

a identității comunitare, precum și dimensiuni ale vieţii urbane cu care cetățenii orașului

se mândresc și se identifică (Marina, 2014). În 2014 am mai testat și modul în care sunt

percepute proiectele propuse de Primărie pentru următorul exercițiu financiar european

2016-2020. Proiectele care întruneau în 2014 acordul cel mai extins al cetățenilor erau


cele educaționale, de mediu (zone verzi, parcuri) și de modernizare a infrastructurii în

special cea de la nivel de cartiere.


O importantă dimensiune a cercetării BCL este și evaluarea percepției locuitorilor

asupra locurilor de muncă. O sumedenie de factori (factori individuali, factori cu specific

local, reflectări stereotipe în mass media) au condus la o reprezentare predominant

pesimistă asupra situației locurilor de muncă (Marina și Muntean, 2014). În 2015 am

utilizat exact aceeași dimensiune și aceeași întrebare și astfel am reuşit să facem o analiză

validă a evoluției percepțiilor locuitorilor.

O altă întrebare care permite o comparaţie între 2014 și 2015 este cea referitoare la

participarea locuitorilor la evenimentele culturale desfășurate în Cetatea istorică sau

pentru promovarea acesteia.

În cercetările din 2015 urmărim și reacția locuitorilor la unele proiecte pe care

Primăria dorește să le aducă pe agenda publică: cele legate de o mai bună utilizare a

Bazinului Olimpic de către elevi, construcția sau reabilitarea unui edificiu cultural în Alba

Iulia (o nouă Casă de Cultură sau un Centru Cultural), reconversia funcțională a Palatului

Principilor în scop turistic şi cultural şi reabilitarea perimetrală a Cetății de tip Vauban.


S-a utilizat ca metodă ancheta sociologică cu aplicarea de chestionare standardizate

prin intermediul şcolilor din municipiul Alba Iulia. Chestionarul a fost aplicat parţial

elevului şi în mare măsură unui adult ales aleatoriu din familia elevului, pentru clasele II-

XII, iar la grădiniță, clasa pregătitoare și clasa întâi doar unui adult din familie. Se poate

vedea în ANEXĂ. Prin anchetă s-au cules date de la adulţii între 18-77 de ani din Alba

Iulia. S-a completat eşantionul, rezultat prin procedeul descris, cu chestionare aplicate la

persoane reprezentând asociaţiile de proprietari din oraş. De asemenea au fost aplicate

chestionare la domiciliul persoanelor din Alba Iulia de peste 65 de ani. În total au fost

validate 1717 chestionare de anchetă.

Eşantionul s-a constituit prin procedura combinată de administrare şi

autoadministrare astfel:

1526 de cazuri prin aplicarea de chestionare cu colaborarea a 140 de cadre

didactice si directori din grădinițe, şcoli gimnaziale şi licee din Alba Iulia;

111 cazuri prin procedura de autoadministrare la reprezentanţi ai asociaţiilor de

proprietari;

80 de cazuri prin procedura de administrare la domiciliu.

Raportarea la proiectele comunitare în 2015

145

A rezultat un eşantion total de 1717 persoane, reprezentativ pentru populaţia adulă

a municipiului Alba Iulia, în vârstă de 18-77 de ani.

Echipa de cercetare pentru culegerea datelor a fost formată din 5 cadre didactice

universitare şi 58 de studenţi anul I de la Sociologie, Asistenţă socială, Terapie

Ocupațională şi de la masterul de Dezvoltarea şi Managementul Resurselor Umane. Am

beneficiat, de asemenea, de aportul profesorilor şi elevilor din şcolile municipiului care

ne-au susţinut voluntar în demersurile noastre.

În prima fază a anchetei s-au selectat şcolile pe nivele şi zonă geografică astfel: să

fie şcoli unde datele din evidenţa IŞJ Alba indică o prezenţă a elevilor cu domiciliul în

municipiu de peste 50% şi, de asemenea, să rezulte o acoperire a tuturor cartierelor şi

zonelor din oraş. În acest sens am preluat în eşantion cel puţin o şcoală din cartier pentru

a fi siguri că vor răspunde adulţi din fiecare cartier. Au fost selectate 15 unităţi de

învăţământ din municipiu repartizate astfel: 7 licee, 6 şcoli generale şi 2 grădiniţe. Pentru

aplicarea de chestionare în şcoli am beneficiat şi de suportul IŞJ Alba, dar şi a directorilor

şi cadrelor didactice din fiecare şcoală vizată. În fiecare şcoală s-a realizat o programare

specială şi s-a intrat în clasele selectate aleator de către cadrul didactic universitar

împreună cu echipele de studenţi. S-a aplicat o procedură complexă şi standardizată de

completare, distribuire la elevi şi apoi la adulţii din familia elevului şi în final de

recuperare şi verificare a chestionarelor din punct de vedere al completitudinii

răspunsurilor. În această fază a anchetei s-au recuperat 1622 de chestionare dintr-un total

de 2000 distribuite, ceea ce înseamnă un grad de răspuns de 81,1% , superior

anchetei directe clasice. După verificarea completitudinii şi a suprapunerilor au rămas în

această fază 1526 de chestionare. Prima etapă a anchetei s-a derulat în perioada 28

octombrie -16 noiembrie 2015.

În fazele următoare s-au mai aplicat şi validat încă 191 de chestionare adresate în

special populaţiei de peste 60 de ani.

Pentru analiză am utilizat o bază de date cuprinzând răspunsurile tuturor celor 1717

adulți [referinţa în articol la această bază de date este: Bază BCL 2015 cetăţeni].

Din baza de date totală s-a selectat, prin proceduri aleatorii combinate cu criterii de

stratificare după sex, categorii de vârstă şi educaţie, un eşantion ponderat de 911 cazuri,

cu o marjă de eroare calculată după variabilele sex şi vârstă de +/- 2.1% [referinţa în

articol la respectiva bază de date este: Bază BCL 2015 cetăţeni ponderat]. În acelaşi timp

ne-am raportat şi la datele din BCL 2014, eroarea de eşantionare faţă de datele din 2014

fiind de asemenea sub marja de eroare pe total eşantion [referinţa în articol la această

bază de date este: Baza BCL 2014 cetăţeni].

Din chestionarul de la BCL 2015 și din baza de date corespondentă am ales pentru

analiza din acest articol acele dimensiuni care circumscriu raportarea cetățenilor la

proiectele de dezvoltare propuse de Primărie, precum şi la unele iniţiative ale Primarului.


4. Rezultate ale cercetării BCL 2015 referitoare la raportarea locuitorilor la

proiectele de dezvoltare propuse de Primărie

4.1. Date despre populația participantă la cercetare

În privinţa repartiţiei pe sexe, pe eșantionul neponderat avem 57,7% femei şi 42,3%

bărbaţi, iar pe eşantionul ponderat 50,3% femei şi 49,7% bărbaţi.

În BCL 2014 cetăţeni aveam 32,3% persoane cu studii universitare (şi

postuniversitare), iar în BCL 2015 cetăţeni ponderat avem 31,4%.

Pentru categoriile de vârstă abaterile sunt mai mari în eşantionul neponderat al BCL

2015, dar în eşantionul ponderat ele sunt mult diminuate. A se vedea Graficul VII.1.

Graficul VII.1. Distribuţia pe nivele de educaţie la BCL cetățeni ponderat

4.2. Participarea și raportarea la cultură a locuitorilor

În 2014, participarea adulţilor la evenimentele din spaţiul Cetăţii istorice a fost de

59,1% din populaţia adultă a oraşului în 2014, iar în 2015 de 63,6% (Marina, 2015).

În cadrul Barometrului comunităţii locale 2015, cetățenii au fost solicitați să acorde

note pentru cât de importante consideră că sunt pentru dezvoltarea oraşului mai multe

aspecte ale vieții urbane, printre care și „Viaţa culturală”. Importanţa acordată „Vieţii

culturale” este ilustrată de media notelor acordate: şi la cei cu studii universitare şi la cei

fără studii universitare, media notelor este în jur de 9, respectiv 9,12 la cei cu educaţie

universitară şi 8,96 la cei cu un nivel mai scăzut. Tinerii şi adulţii acordă o importanţă

cel mult 4 clase 1%

5-8 clase 5%

profesională 16%

liceu 33%

postliceală 8%

universitate 31%

NR 6%


147

mai mare acestui aspect (cu mediile 9,07 şi respectiv 9,13), iar categoria de vârstă peste

60 de ani, o importanţă puţin mai redusă, cu o medie a notelor de 8,55.

Am urmărit, în continuare, 4 aspecte ce pot detecta mai bine modul efectiv de

raportare şi de identificare cu CULTURA:

gradul de participare la evenimentele culturale din municipiu în anul 2015;

acordul cu sloganul de promovare a oraşului „Cealaltă Capitală”;

cunoaşterea faptului că Sibiul a fost în 2007 Capitală Europeană a Culturii (ECoC

Sibiu);

susţinerea candidaturii oraşului Alba Iulia în competiţia pentru titlul de Capitală

Europeană a Culturii 2021 (ECoC 2021).

Tabelul VI.1. Raportarea cetăţenilor din Alba Iulia la evenimentele culturale, la

sloganul oraşului şi susţinerea candidaturii oraşului la competiţia ECoC

(BCL 2015 cetățeni ponderat)

Categorii de educaţie şi

vârstă

Procent

participare

evenimente

culturale

2015

Procent

acord cu

Sloganul

oraşului

Procent

cunoaştere

Titlu 2007

ECoC Sibiu

Procent

Susţinere

Titlu ECoC

2021

Studii universitare 79 95 94 96

Fără studii universitare 65 92 77 96

Tineri (18-39 ani) 67 96 78 96

Maturi (40-59 ani) 73 91 88 96

Vârstnici (60 de ani şi peste 63 95 83 95


Conform datelor din Tabelul VII.1 vedem că participarea efectivă la evenimentele

culturale este una foarte mare în rândul celor cu studii universitare şi a persoanelor de

vârstă medie (40-59 de ani) şi mare în rândul celorlalte categorii. Și susţinerea sloganului

oraşului sau a candidaturii oraşului în competiţia ECoC 2021 este foarte puternică, în

procente de peste 90 % la toate categoriile de vârstă sau educaţie.

Coroborat cu ceea ce am constatat la Barometrul din 2014 (vezi punctul 1 din

articol) putem spune că identitatea colectivă pe dimensiunea Cetății istorice este una

puternică și coerentă, fără diferențieri sociale marcante.

Ultima categorie de aspecte urmărite la acest subcapitol se referă la câteva proiecte

care au fost pe agenda comunităţii în 2015 şi probabil şi în anii următori:

Construcţia unui Monument al Unirii;

Renovarea Sălii Unirii;


Renovarea Muzeului Unirii;

Construcția unei noi Case de Cultură.

Aşa cum se poate vedea în Tabelul VII.2, acordul față de proiectele propuse este

foarte puternic, indiferent de vârstă şi educaţie, cele mai populare proiecte fiind renovarea

Muzeului Unirii şi a Sălii Unirii.

Tabelul VII.2. Gradul de acord al cetăţenilor din Alba Iulia cu privire la construcţia

şi reabilitarea unor monumente şi spaţii culturale (BCL 2015 cetățeni ponderat)

Categorii de educaţie şi

vârstă

Procent

acord

construcţie

Monument

Unire

Procent

acord

renovare

Sala Unirii

Procent

acord

renovare

Muzeul Unirii

Procent

acord

constr.

noua

Casă de

Cultură

Studii universitare 65 84 88 67

Fără studii universitare 82 87 83 78

Tineri (18-39 ani) 77 86 85 75

Maturi (40-59 ani) 75 85 86 75

Vârstnici (60 de ani şi peste 82 91 92 70


Referitor la noua Casă de Cultură se preferă de către cetăţeni un spaţiu cu o sală de

spectacole încăpătoare, majoritatea optând pentru o sală de peste 800 de locuri (vezi

Graficul VII.2).

Graficul VII.2. Răspunsuri - în procente - la întrebarea „Ce număr de locuri ar

trebui să aibă noua Casă de Cultură (sala de spectacole)?” (BCL 2015 cetățeni ponderat)

9,2

20,2

30,6

24,4

Sala cu 300-499 de locuri



Sala cu peste 1000 de locuri


149

Având în vedere dezideratul legat de construcția unei noi Case de Cultură, am

chestionat cetăţenii referitor la modul în care consideră că ar putea să se realizeze. Peste

două treimi (66,5%) dintre subiecţi optează pentru un parteneriat între Primăria oraşului şi

Consiliul Judeţean Alba (Graficul VII.3). Credem că aceste rezultate ar trebui să intre în

atenția ambelor instituții care să constituie o comisie însărcinată cu examinarea

oportunităților și a posibilităților de finanțare a proiectului.

Graficul VII.3. Răspunsuri - în procente - la întrebarea „Cine ar trebui să se ocupe

de realizarea acestui proiect al Casei de Cultură?” (BCL 2015 cetățeni ponderat)

Cetățenii au fost întrebați și despre amplasamentul pe care să se realizeze noua

Casă de Cultură. Anterior am procedat la inventarierea soluțiilor cu arhitectul șef al

municipiului Alba Iulia și cu alți specialiști din cadrul Primăriei. Specialiștii consultați au

propus ca amplasament pentru noua Casă de Cultură, zona Bastionului Sfântul Mihail,

unde exista și un proiect mai vechi, dar nefinalizat, inițiat de Consiliul Județean. În

chestionar, am lăsat cetățenilor posibilitatea să aleagă sau nu amplasamentul propus de

specialiști, să propună un alt amplasament sau să nu răspundă. 74,9% dintre cetățeni au

fost de acord cu soluția propusă, 5,6% au ales un alt amplasament și 16,4% au preferat să

se abțină. Dintre cei 5,6% care au ales o altă soluție, doar 18 persoane au propus un

amplasament clar, 3 dintre propuneri fiind pentru zona dintre Dedeman și Casa de Pensii,

2 pentru zona dintre Recea şi Pâclișa și 2 prin transformarea/reabilitarea fostului Teatru

Caragiale, actuala Casă de Cultură a Studenților, restul fiind soluții nelocalizate precis,

gen în Cetate, în Centru etc.

14,7

2,7

66,5

1,9

14,2

Primăria ConsiliulJudeţean

Primăria înParteneriat cu

ConsiliulJudeţean

Altcineva Nu ştiu/nu mapronunt


4.3. Raportarea cetăţenilor la proiectul de reabilitare a Palatului Principilor

În conformitate cu propunerile din fişa de urbanism a proiectului s-a testat acordul

populaţiei după 16 itemi, respectiv 10 itemi ce privesc reamenajări ale spaţiilor existente

şi 6 itemi ce se referă la repuneri în funcţiune sau reabilitări funcţionale. Răspunsurile se

pot vedea în Tabelul VII.3.

Tabelul VII.3. Gradul de acord al cetăţenilor faţă de proiectul de reabilitare a

Palatului Principilor (BCL 2015 cetățeni ponderat)

Soluţiile de amenajare şi de repunere în funcţiune a spaţiilor din Palatul Principilor

sunt congruente cu direcţia de dezvoltare a Cetăţii dorită de locuitori (Marina, 2014) şi

prin urmare procentul mare de persoane care sunt de acord cu propunerile nu surprinde pe

cunoscători. Singurele soluţii urbanistice care nu întrunesc valori mari, procentuale, sunt:

amenajarea unor puncte de alimentaţie publică şi amenajarea unor spaţii de cazare

pentru turiști. Mai ales persoanele fără studii superioare par a nu înţelege foarte bine

utilitatea acestor destinaţii în cadrul unui proiect de reabilitare culturală. Considerăm că

realizarea unei campanii publice de informare pe tematica acestui proiect poate clarifica

publicul albaiulian că este vorba de soluţii viabile, necesare valorificării superioare, pe

linia turismului cultural-istoric, a acestei clădiri emblematice pentru istoria oraşului şi a

Principatului Transilvaniei din Evul Mediu.

Soluții de amenajare şi repunere în funcţiune a spaţiilor din Palatul Principilor

Procent acord

Persoane cu studii

univ.

Persoane fără studii

univ.

Muzeu de reconstituire a istoriei (sală Dietă 200 locuri, Sală judecată, Sală gărzi etc.) 83,0 84,4

Muzeu arheologic (se vor vedea părţi din zidul roman şi fortificaţiile medievale) 85,8 84,0

Centru Cultural şi de conferinţe 85,4 77,2

Spaţii pentru expoziţii şi ateliere artişti plastici 86,2 85,6

Spaţii demonstrative pentru ateliere de olărie, pietrărie, strungărie lemn etc. 86,1 82,0

Amenajare traseu turistic spre şanţurile Cetăţii 85,8 76,4 Amenajarea unor spaţii comerciale cu profil istoric 78,3 59,9

Amenajarea unor parcări în spatele Palatului 76,6 62,1

Amenajarea unor puncte de alimentaţie publică 68,4 52,0

Amenajarea unor spaţii de cazare pentru turişti 77,1 56,6

Repunerea în funcţiune a unor spaţii istorice: bucătărie, sală de mese, fântâni etc. 84,2 83,9

Amenajarea Bibliotecii Palatului 93,5 93,7

Reconstituirea porţilor de intrare în Palat 92,4 94,8

Repunerea în funcţiune a spaţiilor de la subsol 87,8 85,7

Repunerea în funcţiune a intrărilor carosabile 81,7 76,6 Repunerea în funcţiune a intrărilor pentru pietoni 96,4 94,8


151

4.4. Percepţia situaţiei locurilor de muncă în oraş. Diferenţe faţă de 2014

Faţă de 2014, în anul 2015, valorile indicatorului prin care am surprins percepţia

situaţiei locurilor de muncă s-au îmbunătăţit semnificativ statistic (Graficul VII.4).

Tendinţa va trebui verificată şi în următorii ani pentru a putea vorbi de o schimbare de

mentalitate. Ea necesită consolidare prin iniţiative de sprijin a mediului investiţional,

comunicate cu intensitate publicului local şi cu consecinţe rapide în planul personal al

cetăţenilor.

Graficul VII.4. Răspunsuri - în procente - la întrebarea „Cum apreciaţi că este

situația locurilor de muncă în municipiul Alba–Iulia în acest moment?" Comparaţii între

rezultatele BCL pe 2014 şi 2015

Aşa cum se observă în graficul 4, îmbunătăţirea percepţiei s-a realizat cu precădere

prin creşterea categoriei mediane, a celor care consideră acceptabilă situaţia locurilor de

muncă şi prin scăderea corespunzătoare a celor care o consideră rea. Din acest motiv

tendinţa pozitivă poate fi supusă fluctuaţiilor în 2016 şi în 2017 în lipsa unor evenimente

importante pe piaţa investiţiilor din oraş. Apariţia Biroului investiţional în cadrul

Primăriei, pe care o propuneam în 2014 şi pe care Primăria a implementat-o în 2015,

trebuie să continue cu acţiuni de impact în rândul investitorilor şi al marelui public.

0,3 4,1

33,1 33,5

22

7

2

6,4

41,7

22,2

15,1 12,6

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

Foarte bună Bună Acceptabilă Rea Foarte rea Nu ştiu/nurăspund

2014 2015


4.5. Evaluarea unor iniţiative ale Primarului de către cetăţeni

O primă iniţiativă a Primarului pe care am verificat-o prin ancheta pe cetăţeni BCL

2015 se referă la introducerea unor cursuri gratuite de înot la bazinul Olimpic pentru

elevii şcolilor a IV-a din municipiu. Răspunsurile pot fi urmărite în graficul VII.5.

Graficul VII.5. Răspunsuri - în procente - la întrebarea „Cum priviţi ideea unui

proiect iniţiat de Primărie prin care elevii de vârstă mică (cei de clasa a IV-a, de exemplu)

ar fi transportaţi, ar intra şi ar primi gratuit lecţii de înot de la instructori calificaţi

(inclusiv iniţiere) după ore la Bazinul Olimpic din Alba Iulia?” (BCL 2015 cetățeni

ponderat)

Această iniţiativă supusă consultării este foarte bine primită. Eventualele riscuri în

implementarea ei nu vin dinspre cei care nu sunt de acord (foarte puţini), ci mai mult

dinspre cei care au rezerve referitoare la transportul elevilor, de genul: îmbrăcarea şi

dezbrăcarea elevilor pentru bazin, greutăţi în compatibilizarea orarelor diferitelor şcoli,

buscularea programului individual de pregătire a elevilor etc. Din acest punct de vedere ar

trebui să existe o perioadă intensă de pregătire, după aprobarea ei, pe baza unui calendar

stabilit împreună cu şcolile, IŞJ Alba şi organizaţiile de părinţi.

O altă iniţiativă testată privea unele modificări ale regimului de gratuităţi pentru

pensionari la transportul în comun. Aici situaţia este mai degrabă în favoarea menţinerii

actualului regim de gratuităţi: 40,3% se pronunţă pentru menţinere, 31,7% vor schimbări,

dar mai mult în sensul lărgirii regimului (şi pentru elevi) şi nu al reducerii lui, iar un

procent foarte mare 28% nu se pronunţă/stau în expectativă asupra acestui subiect.

Sunt de acord; 80,4

Sunt de acord, dar cu rezerve;

7,8 Nu sunt de acord; 2,4

Nu ştiu/nu mă pot pronunţa;

9,5

Sunt de acord Sunt de acord, darcu rezerve

Nu sunt de acord Nu ştiu/nu mă potpronunţa


153

După analiza noastră, în care am ţinut cont de rezultatele din BCL 2015 referitoare

la modalitatea de transport utilizată de elevi şi părinţi, eventuala introducere a unor

gratuităţi pentru elevi nu va duce pe termen scurt şi mediu la accesări sporite ale

transportului în comun, având în vedere că majoritatea elevilor merg pe jos la şcoală sau

cu maşina părinţilor. Reducerea gratuităţilor pentru pensionari ar putea avea un impact

negativ asupra transportului public, deoarece ar scădea utilizarea lui de către pensionari.

Alte categorii de public decât cele existente, care să se orienteze spre transportul public,

nu se întrevăd, chiar în condiţiile în care transportul public în Alba Iulia este foarte

apreciat (Marina, 2014). O măsură oportună, având în vedere nivelul extrem de scăzut al

utilizării transportului nemotorizat în oraș, ar fi cea legată de îmbunătăţirea/extinderea

aleilor pentru biciclişti şi interconectarea acestora, cu puncte de închiriere şi în Centru, nu

numai în Cetate etc. Introducerea unor biciclete electrice foarte uşoare şi ecologice ar

putea fi de asemenea o soluţie, concomitent cu lărgirea şi delimitarea inclusiv pe

carosabil a pistelor (Gehl, 2012).

4.6. Raportarea cetăţenilor faţă de proiectele de regenerare a unor spaţii din

Cetate

Am urmărit, pentru început, să vedem evoluţia atitudinilor faţă de reabilitarea

clădirilor din spaţiul Unităţii Militare de la Poarta a III-a din Cetatea istorică din Alba

Iulia, în condiţiile în care în 2014 situaţia era ambiguă. Răspunsurile la această întrebare

în 2014 arătau nu doar un echilibru aproape perfect între opozanţi şi cei care aprobau

preluarea eventuală a acestor spaţii şi modificarea destinaţiei lor în scop turistic şi de

locuire, dar şi o lipsă clară de atenţie acordată temei în comunicarea publică (Graficul

VII.6).

Graficul VII.6. Răspunsuri la întrebarea „În Cetatea istorică, lângă Poarta a III-a,

funcţionează o Unitate Militară. Dvs. cum priviţi această problemă, ce destinaţii ar trebui

să aibă aceste spaţii dacă ar ajunge în proprietatea oraşului?”


35,6 21,1

12,4 29,4

10 16,5

7,7 2,7

18,7

Să fie transformate în spaţii culturale

Să fie transformate în spaţii muzeale

Să fie transformate în spaţii de cazare

Să fie transformate în spaţii de învăţământ

Să fie transformate în spaţii de locuit

Spaţii comerciale adaptate profilului istoric

Sedii de instituţii

Altceva

Nu sunt de acord cu schimbarea destinaţiei, să…


Dacă în 2014 dezacordul faţă de valorificarea acestor spaţii de către Primărie (care

era doar ipotetică) era de aproape 50% (Marina, 2014), după un an, în 2015, el scade la

18,7%.

În 2015 situaţia s-a schimbat radical, în condiţiile dezvoltării activităţilor culturale

din Cetate şi a comunicării mai dense pe acest subiect (Marina, 2015).

Ultima idee de proiect evaluată prin BCL 2015 s-a referit la un proiect în curs de

scriere, puţin cunoscut public: reabilitarea urbană a perimetrului exterior şanţurilor

Cetăţii de tip Vauban. Împreună cu specialiştii Primăriei am identificat mai multe

destinaţii pentru aceste spaţii exterioare Cetăţii şi le-am solicitat cetăţenilor să spună dacă

sunt sau nu de acord cu propunerile. Am introdus şi varianta alta (care?) în aşa fel încât

cei care nu erau de acord cu propunerile să vină cu propriile soluţii. Ultima variantă de

răspuns a fost nu sunt de acord cu un astfel de proiect, să rămână aşa cum este.

Procentele pentru fiecare categorie de răspuns se pot urmări în Graficul VII.7.

Graficul VII.7. Răspunsuri la întrebarea „În ceea ce priveşte Cetatea istorică Alba

Iulia, se propune continuarea lucrărilor în zona exterioară a şanţurilor Cetăţii, în spaţiile

încă neamenajate dinspre oraş (zona perimetrală). Dumneavoastră cum apreciaţi, ce

anume ar trebui să se facă în aceste spaţii din exteriorul Cetăţii?”


Destinaţiile propuse pentru reabilitarea şanţurilor exterioare ale Cetăţii istorice sunt

în acord cu dorinţele publicului, dovadă că varianta deschisă a întrebării (altceva? ce

anume?) nu a întrunit decât 0,8% din opţiuni. Cele mai apreciate destinaţii sunt cele de

divertisment şi relaxare (inclusiv spaţii de joacă) şi ambientale (spaţii verzi, trasee pentru

31,9

60

54,2

27,8

36

50,2

39,8

0,8

2,7

Amenajarea de alei pietonale

Amenajarea de spaţii publice de agrement şi relaxare

Spaţii verzi

Să fie amenajate parcări în unele zone

Iluminarea publică a acestor zone exterioare Cetăţii

Locuri de joacă

Trasee pentru biciclişti

Altceva

Nu sunt de acord cu un astfel de proiect, să rămână…


155

biciclişti). De menţionat că respondenţi au avut posibilitatea să aleagă una sau mai multe

soluţii. Am constatat că în medie s-au ales 3 soluţii, cea mai des întâlnită combinaţie fiind

cea dintre spaţii de agrement, spaţii verzi şi locuri de joacă.

5. Concluzii

În 2015, răspunsurile subiecţilor la itemi ce fac referire la „Viaţa culturală” a

oraşului, ca dimensiune majoră a vieţii urbane, ne arată că există o anumită diferenţiere

de vârstă după acest aspect, în sensul că tinerii şi adulţii îi acordă o importanţă mai mare,

iar categoria de vârstă peste 60 de ani o importanţă puţin mai redusă. Diferenţele după

educaţie nu sunt semnificative statistic.

Analizând participarea efectivă la evenimentele culturale constatăm că este una

foarte mare în rândul celor cu studii universitare şi a maturilor şi mare în rândul celorlalte

categorii. În privinţa susţinerii simbolisticii Cetăţii istorice, am constatat că elemente

recente ale ei, cum ar fi sloganul sau candidatura oraşului în competiţia ECoC 2021 au

atras o adeziune în procente de peste 90% din partea tuturor categoriilor de vârstă sau de

educaţie.

Referitor la construcţia unei noi Case de Cultură (75% din populaţie este de acord

cu acest obiectiv) se preferă de către cetăţeni un spaţiu cu o sală de spectacole

încăpătoare, majoritatea optând pentru o sală de peste 800 de locuri. Chestionaţi cu

privire la modul în care apreciază că ar putea să se realizeze acest deziderat, cetăţenii aleg

în proporții de peste două treimi un parteneriat între Primăria Alba Iulia şi Consiliul

Judeţean Alba.

În 2015, faţă de 2014, gradul de acord faţă de schimbarea destinaţiilor spaţiilor

Unităţii Militare de la Poarta a III-a este mult mai mare: de la aproape 50% opozanţi în

2014 la 18,4% în 2015.

Analiza răspunsurilor la itemii prin care se propun soluţii de reamenajare a unor

spaţii din Cetatea istorică ne-a arătat că sintagma „cultural” ataşată unor idei de

valorificare atrage opţiunile cele mai numeroase ale publicului albaiulian. Chiar şi cei cu

educaţie scăzută rezonează la termenul de „cultural” atribuit unor destinaţii istorice şi tind

să respingă soluţiile care nu sunt atât de clare pe acest subiect (care au din raţiuni diverse

un alt atribut, cel de comercial fiind printre cele mai respinse). Comunitatea locală şi-a

consolidat o grilă de receptare/interpretare a proiectelor de reabilitare, iar o denumire

neconformă cu aşteptările comunităţii, a unor proiecte, poate duce la o respingere rapidă a

ideii.

În 2014, faţă de 2015, a crescut participarea la evenimentele culturale: de la 59,1%

la 63,6%.


În 2015 am testat măsura în care cetăţenii ar fi de acord cu mai multe iniţiative ale

Primarului. Propunerea ca elevii de clasa a IV-a să beneficieze de gratuitate la transportul

şi intrarea la Bazinul Olimpic atrage adeziunea unui procent ridicat de albaiulieni. Când

este vorba însă de punerea în discuţie a unor gratuităţi deja existente, cum ar fi cele pentru

pensionari, mulţi respondenţi nu mai sunt de acord, chiar şi cei care nu sunt pensionari.

Un element de optimism privind starea opiniei locale în 2015 este cel referitor la

percepţia situaţiei locurilor de muncă în oraş, unde s-au produs îmbunătăţiri semnificative

statistic faţă de 2014. În 2015, spre deosebire de 2014, se conturează o majoritate de

cetăţeni care tind să afirme că există o situaţie cel puţin acceptabilă a locurilor de muncă

în Alba Iulia.

Bibliografie

1. Denni, B şi Lecomte, P. (2004), Sociologia politicului, Eikon, Cluj-Napoca.

2. Gehl, J. (2012), Oraşe pentru oameni, Editura Igloomedia, Bucureşti.

3. Marina, L. şi Pascaru, M., coord. (2014), Barometrul comunităţii locale.

Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca.


proiectelor de dezvoltare”, în Marina L., Pascaru, M., coord., Barometrul

comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca, pp.

15-34.


Universitatis Apulensis Seria Oeconomica, no.2/ 2015.

6. Marina, L., Millea, V. şi Muntean, A. (2011), Studii de sociologie urbană.

Centrul de Cercetări Sociologice Alba Iulia, Editura Aeternitas, Alba Iulia.

7. Marina, L. şi Muntean, A. (2014), „Opţiuni ale cetăţenilor în privinţa dezvoltării

economice a oraşului”, în Marina L., Pascaru, M., coord., Barometrul comunităţii

locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca, pp. 59-66.

8. Marina, L., Muntean, A. şi Ştefani, C. (2009), Development directions for the

tourism offer of the Alba Iulia Fortress. Qualitative assessments, Annales

Universitatis Apulensis Series Oeconomica, vol. 11, nr. 2, pp. 1041-1046.

9. Muntean, A. şi Marina, L. (2008), Promotional strategy of the Alba Iulia Fortress,

Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, vol. 10, nr. 2, pp. 60-66.

10. Pascaru, M. (2014), „Barometrul comunității locale și guvernarea participativă”,

în Marina L., Pascaru, M., coord., Barometrul comunităţii locale. Municipiul

Alba Iulia 2014, Editura Limes, Cluj-Napoca, pp. 7-14.

Anexa

Chestionar BAROMETRU COMUNITATE 2015

Împreună cu Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, care va analiza rezultatele, Inspectoratul Şcolar Judeţean Alba,

care a facilitat cercetarea, Primăria şi Consiliul Local doresc să realizeze o mai mare participare a elevilor şi părinţilor la

programele şi proiectele de dezvoltare a oraşului. Cercetarea de faţă (barometrul comunităţii locale) se realizează în

fiecare an şi doreşte să preia propuneri despre dezvoltare şi schimbare de la cetăţenii oraşului.

(clasele II-XII)

Completare absolut necesară, pentru a putea fi preluate problemele şi sugestiile referitoare la oraş, cartier, stradă!

I1. BLOC (dacă locuiţi la bloc)______STRADA___________________CARTIER_______________________

Întrebări pentru elevi. A se completa doar de elevi!

E1. Dă câte o notă de la 1 la 10 (unde 1 înseamnă că nu apreciezi deloc şi 10 că apreciezi foarte mult) pentru fiecare din

aspectele:

Notă acordată

1. Cum arată sala de clasă în care înveţi

2. Cum arată şcoala în care înveţi (clădire, curte)

3. Cum arată strada ta

4. Cum arată cartierul în care locuieşti

5. Cum arată oraşul Alba Iulia

E2. Ce ai schimba la şcoala, strada sau cartierul tău dacă ai fi în măsură să faci acest lucru în următorii ani? (Dacă nu

răspunzi vom presupune că nu ai vrea să schimbi nimic!)

Schimbare la şcoala ta________________________________________________________________

Schimbare la strada ta________________________________________________________________

Schimbare la cartierul tău_______________________________________________________________

Întrebările următoare sunt pentru ADULTUL din familie de acelaşi gen cu elevul şi care are ziua de naştere cea mai

apropiată de data de 1 Decembrie!

Vă rugăm să răspundeţi prin încercuirea cifrei corespunzătoare răspunsului ales acolo unde nu se precizează altceva.

A1. Cum ajunge elevul (cel care a adus chestionarul acasă) de cele mai multe ori la şcoală (pot fi cel mult 2 răspunsuri):

1) pe jos 2) cu maşina familiei 3) cu un mijloc de transport în comun 4) cu bicicleta 5) cu altceva


158

A2. Dumneavoastră personal cu ce vă deplasaţi, de regulă, în următoarele locuri?

Pe jos Cu maşina

familiei

Cu un mijloc

de transport

în comun

Cu bicicleta Cu un alt mijloc

de transport

Nu e

cazul

La locul de muncă 1 2 3 4 5 9

La cumpărături 1 2 3 4 5 9

La şcoala copilului/copiilor 1 2 3 4 5 9

Câte ore aţi petrecut ieri în

următoarele situaţii

(aproximativ)?

......ore .......ore .......ore .......ore .......ore 9

A3. Vă place sloganul de promovare a oraşului, „Cealaltă capitală”? 1. Da 2. Nu 9. Nu îl cunosc

A4. Ce vă spune sloganul „Cealaltă capitală”? Aţi adăuga/schimba ceva la el?

____________________________________________________ 9. E foarte bun, nu aş schimba nimic

A5. Aţi participat în 2015 la vreun eveniment cultural organizat în oraş? 1. Da (la câte?___) 2. Nu

A6. Dintre evenimentele culturale la care aţi participat sau de care aţi auzit numiţi 3, dacă este posibil, care v -au plăcut

mai mult?

1._______________________2____________________________3______________________________

A7. Aţi auzit de faptul că Sibiul a fost Capitala Europeană a Culturii în 2007? 1. Da 2. Nu

A8. Aţi susţine/aprecia candidatura oraşului Alba Iulia la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021? 1. Da 2. Nu

A9. Daţi cîte o notă de la 1 la 10 (unde 1 înseamnă că nu apreciaţi deloc ca important şi 10 că apreciaţi ca foarte

important) la cât de important este pentru dumneavoastră ca să fie în oraş următoarele? Daţi o notă fiecărui aspect în

mod separat!

Notă acordată

Viaţă culturală diversă (concerte, spectacole, teatru, cinema etc.)

Viaţă universitară (universitate, studenţi, conferinţe etc.)

Divertisment (spaţii de joacă, distracţie etc.)

Un oraş frumos şi curat

Spitale, clinici etc.

Investitori şi locuri de muncă

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

A10. Ce părere aveţi de gratuităţile pentru transportul public din Alba Iulia?

1. E foarte bine cum e acum cu gratuităţile pentru pensionari

2. Ar trebui să se schimbe ceva (ce anume?________________________________________)

99. Nu ştiu/nu mă pot pronunţa


159

A11. Cum priviţi ideea unui proiect iniţiat de Primărie prin care elevii de vârstă mică (cei de clasa a IV-a) ar fi transportaţi,

ar intra şi ar primi gratuit lecţii de ÎNOT de la instructori calificaţi (inclusiv iniţiere) după ore la Bazinul Olimpic din Alba

Iulia?

1. Sunt de acord

2. Sunt de acord, dar cu condiţia ca____________________________________________

3. Nu sunt de acord 99. Nu ştiu/nu mă pot pronunţa

A12. Cum apreciaţi că este situația locurilor de muncă în municipiul Alba–Iulia în acest moment?

1. Foarte bună 2. Bună 3. Acceptabilă 4. Rea 5. Foarte rea 99. Nu ştiu/ Nu mă pot pronunţa

A13. Vă rugăm acum să vă gândiţi la strada şi cartierul dvs., dar şi la oraşul Alba Iulia.

Vă rugăm să ne spuneţi dacă aţi dori să

se schimbe ceva anume în ceea ce

priveşte aspectele de mai jos

E nevoie de schimbare ? Propuneri concrete de schimbare (pot

să fie referitoare la aspectele unde aţi

încercuit că sunt probleme sau despre

alte aspecte)

Nu ştiu Da, sunt

probleme

Nu, nu sunt

probleme

ST

RA

DA

DV

S.

Faţadă/anvelopare bloc 1 2 9

Aspectul străzii 1 2 9

Reţeaua de electricitate 1 2 9

Canalizarea 1 2 9

Trotuarele 1 2 9

Iluminat stradal 1 2

9

Alimentarea cu apă 1 2 9

Reţeaua de gaz 1 2 9

CA

RT

IER

UL

DV

S.

Aleile 1 2 9

Spaţiile verzi 1 2 9

Magazinele 1 2 9

Locurile de joacă 1 2 9

Şcoli şi grădiniţe 1 2

9

Colectarea gunoiului 1 2 9

Staţii de autobuz/microbuz 1 2 9

Linii de autobuz/microbuz 1 2 9

OR

AŞ

UL

AL

BA

IUL

IA

Parcări cu plată 1 2

9

Parcări fără plată 1 2 9

Aleile pentru biciclişti 1 2 9

Sensuri giratorii 1 2 9

Semafoare 1 2 9

Parcuri 1 2 9

Spaţii de cazare (hoteluri şi

pensiuni) 1 2

9

Restaurante 1 2 9

Supermarketuri 1 2 9

Bazinul olimpic 1 2

9

Proiectele Cetăţii istorice Alba

Carolina 1 2


160

A14. În anul 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi de la actul Marii Uniri. Ce

anume consideraţi că ar trebui să se realizeze în oraş pentru pregătirea evenimentului ? Vă rugăm să încercuiţi cifra

corespunzătoare răspunsului dvs. pe fiecare rând.

De acord Nu sunt de

acord Nu ştiu

A. Un Monument al Unirii 1 2 9

B. Renovarea Sălii Unirii 1 2 9

C. Renovarea Muzeului Unirii 1 2 9

D. Altceva.Ce anume?___________________________ 1 2 9

A15. Se discută foarte mult de faptul că ar fi nevoie de o Casă de Cultură a oraşului Alba Iulia. Având în vedere că pentru

clădirile existente (Casa de Cultură a Sindicatelor sau Casa de Cultură a Studenţilor) nu se pot găsi soluţii de a le trece în

proprietatea oraşului sau de a le extinde, singura soluţie în acest sens pare a fi construcţia unei noi Case de Cultură a

oraşului. Dumneavoastră sunteţi de acord cu acest lucru?

1. Da. 2. Nu 9. Nu mă pot pronunţa

A16. Având în vedere situaţia cu Casa de Cultură, în eventualitatea în care s-ar găsi fonduri de construcţie a uneia noi

dvs. ce propuneri concrete aveţi? Alegeţi cifra corespunzătoare variantei de răspuns sau completaţi răspunsul în căsuţa

corespunzătoare.

A.Ce număr de locuri ar trebui

să aibă Casa de Cultură (sala

de spectacole)?

1. 300-499 de locuri

2. 500-799 de locuri

3. 800-1000 de locuri

4. Peste 1000 de locuri

B.În ce zonă a oraşului ar

trebui să fie amplasată?

1. În Cetatea istorică, la Bastionul Sfântul Mihail, unde există deja un

proiect pentru un Centru Cultural

2. Altundeva (unde anume?____________________________)

C.Cine ar trebui să se ocupe

de realizarea acestui proiect

al Casei de Cultură?

1. Primăria

2. Consiliul Judeţean

3. Primăria în Parteneriat cu Consiliul Judeţean

4. Altcineva.Cine?_____________________________________


161

A17.Una din clădirile cele mai importante ale oraşului este Palatul Principilor, în piaţa Mihai Viteazul. Pentru Palatul

Principilor care acum intră în renovare, sunt propuse mai multe soluţii de folosire a spaţiilor din interiorul lui.

A18. În Cetatea istorică, lângă Poarta a III-a, funcţionează o Unitate Militară. Spaţiile acestei Unităţi Militare nu sunt ale

oraşului, dar s-a propus ca Unitatea Militară (cât mai este din ea) să fie mutată în altă parte şi ele să revină oraşului. Dvs.

cum priviţi această problemă, ce destinaţii ar trebui să aibă aceste spaţii dacă ar ajunge în proprietatea oraşului?

Încercuiţi cifra corespunzătoare variantei de răspuns/pot fi alese mai multe răspunsuri.

1. Să fie transformate în spaţii culturale

2. Să fie transformate în spaţii muzeale

3. Să fie transformate în spaţii de cazare

4. Să fie transformate în spaţii de învăţământ

5. Să fie transformate în spaţii de locuit

6. Spaţii comerciale adaptate profilului istoric

7. Sedii de instituţii

8. Altceva (ce anume?)_______________________________________________

9. Nu sunt de acord cu schimbarea destinaţiei, să rămână în continuare la Armată

Dumneavoastră cu care dintre aceste soluţii sunteţi de acord (să fie folosite spaţii din acest

Palat pentru destinaţiile propuse)? Vă rugăm să urmăriţi fiecare soluţie şi să răspundeţi

încercuind cifra corespunzătoare variantei de răspuns alese (Da, Nu sau Nu ştiu)

Sunteţi de acord cu

soluţia propusă de

specialişti/proiectanţi ?

Da Nu

Nu mă

pot

pronunţa

AM

EN

AJĂ

RI

Muzeu de reconstituire a istoriei 1 2 99

Muzeu arheologic 1 2 99

Centru Cultural şi de conferinţe 1 2 99

Spaţii pentru expoziţii şi ateliere artişti plastici 1 2 99

Spaţii demonstrative pentru ateliere de olărie, pietrărie, strungărie lemn etc. 1 2 99

Amenajare traseu turistic spre şanţurile Cetăţii 1 2 99

Amenajarea unor spaţii comerciale cu profil istoric 1 2 99

Amenajarea unor parcări în spatele Palatului 1 2 99

Amenajarea unor puncte de alimentaţie publică 1 2 99

Amenajarea unor spaţii de cazare pentru turişti 1 2 99

RE

PU

NE

RI Î

N

FU

NC

ŢIU

NE

Repunerea în funcţiune a unor spaţii istorice: bucătărie, sală de mese etc. 1 2 99

Amenajarea Bibliotecii Palatului 1 2 99

Reconstituirea porţilor de intrare în Palat 1 2 99

Repunerea în funcţiune a spaţiilor de la subsol 1 2 99

Repunerea în funcţiune a intrărilor carosabile 1 2 99

Repunerea în funcţiune a intrărilor pentru pietoni 1 2 99


162

A19. În ceea ce priveşte Cetatea istorică Alba Iulia, se propune continuarea lucrărilor în zona exterioară a şanţurilor

Cetăţii, în spaţiile încă neamenajate dinspre oraş (zona perimetrală). Dumneavoastră cum apreciaţi, ce anume ar trebui

să se facă în aceste spaţii din exteriorul Cetăţii? Încercuiţi cifra corespunzătoare variantei de răspuns/pot fi alese mai

multe răspunsuri.

1. Amenajarea de alei pietonale

2. Amenajarea de spaţii publice de agrement şi relaxare

3. Spaţii verzi

4. Să fie amenajate parcări în unele zone

5. Iluminarea publică a acestor zone exterioare Cetăţii

6. Locuri de joacă

7. Trasee pentru biciclişti

8. Altceva (ce anume?)______________________________________________________

9. Nu sunt de acord cu un astfel de proiect, mă opun şi prefer să rămână cum este

Fără răspunsurile la toate întrebările următoare vom fi în imposibilitatea de a prelua celelalte răspunsuri ale dvs.

în analiză!

Vă rugăm să încercuiţi cifra corespunzătoare răspunsului şi/sau să completaţi în spaţiul liber!

D1. Sunteţi: 1. Bărbat 2. Femeie

D2. Anul naşterii dumneavoastră: ___________________

D3. Ocupaţia actuală: __________________________

D4. Relaţia cu copilul/elevul care a adus chestionarul 1. Părinte 2. Bunic/ă 3.Frate/soră 4. Alta

D5. Câți copii aveți? 1. Nici unul 2.Unul 3. Doi 4. Trei 5. Mai mult de 3

D6. Studiile dvs.: 1. cel mult 4 clase 2. 5-8 clase 3. profesională 4. liceu 5. postliceală 6. Universitate

D7. Distanța de la locuința dvs. la școala/grădiniţa copilului: 1) sub 1 km 2) 1-3 km 3) 4-6 km 4) 7 km şi peste

D8. Numărul total de membri în gospodărie? 1) Unul 2) Doi 3) Trei 4) Patru 5) Cinci 6) Mai mult de cinci

D9. Cum apreciaţi veniturile actuale ale întregii familii? Alegeţi o singură variantă

1. Nu ne ajung nici pentru strictul necesar

2. Ne ajung numai pentru strictul necesar

3. Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor bunuri mai scumpe

4. Reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe, dar cu restrângeri în alte domenii

5. Reuşim să avem tot ce ne trebuie, fără să ne restrângem de la ceva

D10. Data completării __________________

D11. Ne puteti comunica o adresa de e-mail pentru corespondenta cu echipa acestui proiect?___________________

Pe adresa: [email protected] aşteptăm sugestiile dvs.!

VĂ MULŢUMIM!

mailto:[email protected]

VIII.

OPINII ŞI PROPUNERI ALE POPULAŢIEI TINERE

PRIVIND DEZVOLTAREA URBANĂ

Liliana Ionaş, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


Rodica Stânea, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,


1. Dezvoltarea urbană – delimitări conceptuale şi perspective de abordare

Într-o lucrare publicată în 1979, French şi Hamilton (apud Chelcea, 2011, p. 755)

argumentau că oraşele din statele socialiste au o morfologie aparte, motiv pentru care

modelele teoretice utile pentru descrierea oraşelor occidentale, formulate de către autori

precum Ernest Burgess (modelul concentric) ori Chauncy Harris şi Edward Ullman

(modelul policentric) devin inoperante în cazul oraşelor socialiste. Multe dintre

caracteristicile oraşelor socialiste, aşa cum le-au descris French şi Hamilton, pot fi

regăsite şi în oraşele din România. Astfel, comerţul şi alte funcţii centrale sunt amplasate

mai degrabă în jurul unor piaţete centrale ori de-a lungul axelor majore de circulaţie.

Instituţiile administrative şi culturale, băncile şi sediile organizaţiilor politice sunt

localizate, în principal, în zonele centrale ale oraşului. Unele zone ale oraşului nu sunt

bine diferenţiate din punct de vedere funcţional, putând îndeplini, simultan, mai multe

funcţii (rezidenţială, de servicii sau chiar industrială – de exemplu, industrie alimentară

sau textilă).

Liviu Chelcea (2011) susţine că structura şi aspectul oraşelor din România au fost

influenţate de procesele de industrializare şi urbanizare din perioada socialistă, urmate,

după prăbuşirea regimului comunist, de procese opuse, de dezindustrializare şi

suburbanizare. Autorul român pare că vrea să sugereze că oraşele din ţara noastră se

confruntă, de câţiva ani, cu probleme similare celor pe care le-au avut, în trecut, oraşele

puternic industrializate din Occident. La fel ca şi acolo, dezvoltarea transportului public şi

creşterea numărului persoanelor care dispun de automobil a permis extinderea zonelor

rezidenţiale şi deplasarea unităţilor industriale spre periferii şi suburbii. Existenţa unor căi

de comunicaţie a fost o condiţie necesară pentru amplasarea industriei în afara oraşelor.

Dezindustrializarea şi suburbanizarea au condus la abandonarea unor zone ale oraşelor,


care îndeplineau anterior o funcţie rezidenţială sau industrială, fapt ce a făcut necesară

intervenţia administraţiei oraşelor în vederea revitalizării acelor zone. În unele situaţii, cu

scopul de a păstra folosirea terenurilor pentru activităţi industriale au fost create parcuri

industriale1. Alteori, administraţia oraşelor a încercat să atragă în spaţiile părăsite de

industrie companii din sectorul terţiar (finanţe, comerţ, turism, cultură, divertisment,

cercetare-dezvoltare).

Ca urmare a schimbărilor economice produse de-a lungul timpului, structura socio-

spaţială oraşelor a suferit şi ea transformări. După cum au constatat diverşi autori,

categoriile de populaţie cu un status socio-economic ridicat tind, în general, să se

delimiteze spaţial, în mod net, faţă de grupurile cu statusul socio-economic cel mai scăzut

(Tammaru et al., 2015). Dacă în perioada preindustrială centrul oraşului era locuit de

persoanele cele mai înstărite, săracii locuind la periferii, tendinţa manifestată în perioada

industrializării şi mai ales în perioada postindustrială a fost aceea de deplasare a

populaţiei înstărite spre periferii şi suburbii, din dorinţa de a evita aglomeraţia şi poluarea

(Chelcea, 2011). În opinia lui Chelcea, procesul de gentrificare, ce constă în revitalizarea

zonelor centrale ale oraşelor, prin atragerea în aceste zone a populaţiei cu venituri ridicate

şi a firmelor care îşi permit să plătească sume importante de bani pentru închirierea

spaţiilor, a contrabalansat efectele suburbanizării. Gentrificarea generează atât avantaje,

cât şi anumite dezavantaje pentru oraşe. Ca principale avantaje, Liviu Chelcea (2011, p.

772) menţionează: reabilitarea clădirilor ce prezintă valoare din punct de vedere

arhitectural, creşterea volumului taxelor încasate la bugetul local, ca urmare a creşterii

valorii terenurilor şi clădirilor, atragerea turiştilor, ca urmare a apariţiei în astfel de zone a

unor firme din domeniul serviciilor. Dintre dezavantajele gentrificării, Liviu Chelcea

enumeră: segregarea socio-economică2 a populaţiei, cheltuieli ocazionate de relocarea

populaţiei sărace care ocupa anterior clădirile din zonele urbane bine-situate, slăbirea

legăturilor sociale între rezidenţii zonelor afectate de gentrificare.

Oraşele pot fi privite atât ca entităţi geografice, circumscrise de un spaţiu fizic, cât

şi ca entităţi sociale şi culturale. Puţini autori includ oraşul în categoria comunităţilor,

1 Parcul industrial este un perimetru, o arie delimitată, „în care se desfăşoară activităţi economice,

de cercetare ştiinţifică şi de dezvoltare tehnologică în vederea valorificării potenţialului uman şi

material al unei zone” [Stănică, V. (2011), Dezvoltare urbană, în Gyorgy, F.B., Minea, E.M.,

Ghiolţan, C., Stănică, V., Descentralizare. Dezvoltare urbană, Suport de curs, Cluj-Napoca, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, p. 43, disponibil la http://www.apubb.ro/wp-

content/uploads/2011/03/Descentralizare_Dezvoltare_urbana.pdf, accesat în 10.12.2015]. Un parc

industrial poate fi amplasat în zone în care există facilităţi de acces la căile de comunicaţie, de

obicei, în afara zonei rezidenţiale. Acesta ocupă o suprafaţă de cel puţin 10 hectare. 2 Segregare rezidenţială pe baza ocupaţiei şi venitului (Tammaru et al., 2015). În general,

diferenţele sociale se reflectă în segregarea spaţială. Segregarea socio-spaţială este strâns legată de

gradul de globalizare, nivelul inegalităţilor sociale, regimul locuirii, nivelul bunăstării, structura

ocupaţională a populaţiei, ponderea managerilor şi specialiştilor în populaţia ocupată.

Opinii şi propuneri ale populaţiei tinere

165

întrucât oraşul nu prezintă toate caracteristicile unei comunităţi. În sens restrâns,

comunitatea este definită ca o entitate socială caracterizată prin relaţii sociale şi schimburi

bazate pe interacţiuni directe, reciprocitate, ajutor mutual, cooperare, împărţire a

bunurilor şi serviciilor cu ceilalţi, împărtăşirea condiţiilor de bază ale vieţii în comun, a

unor credinţe şi valori comune (Pitulac, 2011). În condiţiile în care o zonă urbană (un

cartier, o vecinătate) este asimilată unei comunităţi, devine oportună abordarea oraşului

din perspectiva dezvoltării comunitare. Dezvoltarea comunitară este un proces, o

succesiune de „schimbări voluntare în, prin şi pentru comunitate” (Sandu, 2011, p. 4).

Organizarea comunitară şi participarea membrilor comunităţii la activităţile prin care se

urmăreşte realizarea binelui colectiv sunt elemente esenţiale în această accepţiune a

noţiunii de dezvoltare comunitară. Schimbările voluntare, la care se referă Dumitru

Sandu, pot afecta o parte mai mică sau mai mare a comunităţii. La implementarea

schimbărilor, nu este neapărat necesar să participe toţi membrii comunităţii. De pe urma

schimbărilor produse poate beneficia întreaga comunitate sau doar o parte a ei. Dumitru

Sandu (2011, p. 4) precizează şi un alt sens al conceptului de dezvoltare comunitară, care

nu îl exclude pe precedentul: ansamblu de „practici sau modele de intervenţie locală care

au sau tind să aibă ca rezultat mai binele comunităţii”. Înţeleasă ca set de practici de

intervenţie la nivel local, menite să îmbunătăţească viaţa membrilor comunităţii,

dezvoltarea comunitară este compatibilă cu proiectele de regenerare urbană.

Regenerarea urbană poate fi definită ca un „ansamblu de operaţiuni de transformare

a spaţiului urban, printr-un set de acţiuni coerente în domenii precum cel economic,

social, de mediu înconjurător sau arhitectural-urbanistic, în scopul creşterii calităţii

mediului urban şi, implicit, îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă aferente acestuia”3.

Regenerarea urbană este un proces ale cărui rezultate pot fi: revitalizarea, restaurarea,

renovarea, reconstrucţia, relansarea (Darchen şi Ladouceur, 2013; Rossi şi Vanolo, 2013).

Regenerarea urbană înseamnă mai mult decât simple acţiuni minimale, noninvazive, de

conservare sau restaurare urbană (Cangelli, 2015). Regenerarea urbană presupune un

echilibru între vechi şi nou, între ceea ce trebuie conservat şi ceea ce trebuie construit. În

sens larg, susţine Cangelli, conceptul de regenerare urbană se referă la o diversitate de

abordări care îşi propun îmbunătăţirea unor aspecte de ordin economic, social sau legate

de mediul înconjurător la nivelul unor zone ale oraşului. Scopul principal al regenerării

urbane este acela de a spori calitatea habitatului, de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale

locuitorilor oraşului, calitatea locuirii şi a serviciilor, de a eficientiza utilizarea resurselor

comunităţii. Accentul este pus, în prezent, pe crearea unor comunităţi interconectate, de

dimensiune controlabilă, care se pot dezvolta în acord cu nevoile locuitorilor.

3 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (2015), Metodologie de intervenţie

privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii. Situri industriale dezafectate.

Ansambluri de locuinţe colective. Centre istorice urbane, p. 99.


Regenerarea urbană, precizează Cangelli, este un proces continuu, de reînnoire a oraşului

în ansamblul său.

Ginavar şi colegii săi (2007) susţin că regenerarea urbană este necesară în orice

oraş în care există probleme legate de degradarea spaţiului construit, dotarea edilitară

necorespunzătoare, calitatea vieţii locuitorilor, a serviciilor urbane sau a mediului natural.

Diagnoza problemelor cu care se confruntă comunitatea locală (de exemplu, proasta

întreţinere a fondului locativ, insuficienţa spaţiilor verzi, subdezvoltarea economică, lipsa

diversităţii sociale, şomaj, populaţie îmbătrânită, grupuri sociale cu venituri scăzute, lipsa

facilităţilor culturale şi sociale) este o etapă premergătoare intervenţiilor, care pot urmări

realizarea mai multor obiective: revitalizarea unor zone urbane, reabilitarea patrimoniului

istoric, îmbunătăţirea condiţiilor de locuire, amenajarea şi înfrumuseţarea spaţiului public,

modernizarea infrastructurii urbane. Ginavar şi colaboratorii săi arată că există anumiţi

factori constrângători, de care proiectele de regenerare urbană ar trebui să ţină cont:

strategia de dezvoltare pe termen lung a oraşului, planurile de dezvoltare asumate deja de

către administraţia publică locală, Planul Urbanistic General şi Planul Urbanistic Zonal al

zonei de intervenţie, planificarea multianuală a bugetului şi investiţiilor publice, resursele

disponibile, nivelul de implicare a sectorului privat în dezvoltarea urbană, disponibilitatea

cetăţenilor de a participa la activităţi în folosul comunităţii. Specialiştii în urbanism

subliniază, în prezent, importanţa elaborării unui plan integrat de dezvoltare urbană

(P.I.D.U.), căruia ar trebui să-i corespundă planuri detaliate, specifice. Planificarea urbană

integrată înglobează obiective definite de administraţia publică împreună cu actori urbani

relevanţi, în acord cu potenţialul local, interesele generale şi aspiraţiile cetăţenilor legate

de dezvoltarea propriei localităţi. P.I.D.U. programează, pe termen scurt, mediu şi lung,

proiectele prin care se concretizează obiectivele strategiei generale de dezvoltare.

Proiectul urban integrat este un „document de planificare strategică cu elemente

operaţionale şi expresia unui proces de planificare participativă”4. Elaborarea unui proiect

urban integrat reclamă abordarea oraşului dintr-o triplă perspectivă: oraşul este

deopotrivă spaţiu construit, teritoriu socio-economic şi entitate administrativă (Ginavar et

al., 2007; Onofrei et al., 2005).

Colantonio şi colaboratorii săi (2009) au sesizat faptul că, multă vreme, dezvoltarea

urbană sustenabilă a fost înţeleasă mai degrabă în legătură cu aspecte care ţin de mediul

economic şi de mediul înconjurător, fără a lua în considerare dimensiunea socială a

oraşului. Ori, argumentează Colantonio şi colaboratorii (2009, p. 4), sustenabilitatea

oraşelor e realizabilă doar printr-o abordare holistică, printr-o planificare integrată, care

să ţină cont de o multitudine de condiţii, pornind de la caracteristici ale spaţiului construit

4 Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (2015), Metodologie de intervenţie

privind regenerarea urbană pentru anumite tipuri de teritorii. Situri industriale dezafectate.

Ansambluri de locuinţe colective. Centre istorice urbane, p. 35.


167

şi ale mediului înconjurător, resurse şi activităţi economice locale, aptitudini şi

competenţe ale locuitorilor oraşului, mergând până la aspecte referitoare la segregarea

socio-spaţială a populaţiei, bunăstare şi calitatea vieţii. Dezvoltarea sustenabilă a oraşelor

nu presupune doar dezvoltarea economică bazată pe utilizarea eficientă a resurselor

limitate şi prezervarea mediului natural, ci are şi o dimensiune socială, precum şi una

instituţională (Colantonio şi Dixon, 2010). În consecinţă, Darchen şi Ladouceur (2013) au

propus ca în toate proiectele de regenerare urbană să fie inclusă o etapă de evaluare a

sustenabilităţii (la care să participe şi locuitorii oraşului), în funcţie de anumite criterii

relevante: economic, ecologic, social, instituţional. La acestea ar putea fi adăugate

evaluarea locuirii şi spaţiului construit, a transportului şi comunicaţiilor (McDonald,

Malys şi Malienè, 2009).

În mod tradiţional, abordarea dezvoltării urbane de către specialiştii în urbanism s-a

bazat pe înţelegerea oraşului mai degrabă ca entitate teritorială decât socială, punând

accent pe planificarea şi gestionarea oraşului ca sistem spaţial (Colantonio et al., 2009;

Ţarălungă, 1997). Oraşul înseamnă însă mai mult decât spaţiul construit, înseamnă şi

populaţie, relaţii sociale, elemente imateriale (istorie, cultură, experienţe afective,

identitate colectivă) (Sepe, 2014). Optimizarea relaţiei între regenerarea urbană,

dezvoltarea economică şi schimbarea socială ar putea contribui, în opinia lui Sepe, la

creşterea competitivităţii şi atractivităţii oraşelor. Cu cât oraşele devin mai atrăgătoare

pentru clasa creativă5, cu atât mai mari sunt şansele ca acestea să „facă faţă cu succes

provocărilor competiţiei între oraşe” antrenată de globalizare (Sepe, 2014, p. 22). Sepe

apreciază că la baza transformării oraşelor nu se mai află în prezent doar tehnologia, ci şi

modul în care oamenii trăiesc, muncesc şi se recreează şi locurile în care se desfăşoară

aceste activităţi. Sepe susţine că pentru o dezvoltare sustenabilă a oraşului componenta

culturală poate juca rolul unui motor al schimbării şi poate conferi valoare unor activităţi

economice precum turismul. Accentul principal nu ar trebui să cadă pe dezvoltarea

turismului, ci pe componenta culturală, consideră Sepe. Coca-Stefaniak (2011) exprimă o

poziţie asemănătoare: atragerea turiştilor nu este suficientă pentru a asigura

competitivitatea şi dezvoltarea sustenabilă a oraşului. Sustenabilitatea implică stabilitatea

populaţiei, reţinerea indivizilor pe teritoriul oraşului, prin crearea unor legături care

încurajează nou-veniţii (mai ales specialişti) să muncească şi să locuiască pe termen lung

în acel oraş. În acest scop, cultura poate deveni un instrument care permite intensificarea

5 Clasa creativă este formată din persoane care lucrează în domeniul ştiinţelor matematice, tehnologiei informaţiei, arhitecturii, ingineriei, ştiinţelor vieţii şi ale naturii, ştiinţelor sociale, în

educaţie, arte, design, divertisment, sport, mass-media, modă, afaceri, operaţiuni financiare,

medicină şi altele [Mellander, C., Florida, R., Rentfrow, J. (2012), The creative class, post-

industrialism and the happiness of nations, Cambridge Journal of Regions, Economy and Society,

5, 1, 31-43].


sentimentului de ataşament al locuitorilor faţă de oraş şi a sentimentului de satisfacţie faţă

de calitatea vieţii, ceea ce contribuie la stimularea dorinţei cetăţenilor de a se implica în

proiectele de dezvoltare locală (Darchen şi Ladouceur, 2013). Pentru administraţia

publică locală se conturează, astfel, un obiectiv important: transformarea oraşului într-un

loc în care „oamenii îşi doresc să trăiască şi să muncească, atât în prezent, cât şi în viitor”

(Colantonio şi Dixon, 2010, p. 33).

În oraşele mici, regenerarea socio-economică poate fi strâns legată de regenerarea

culturală (Coca-Stefaniak, 2011). Regenerarea prin cultură a fost propusă în anii 2000 ca

parte a practicilor din domeniul regenerării urbane (Darchen şi Ladouceur, 2013).

Patrimoniul cultural-istoric poate fi înţeles ca o resursă capabilă să sporească valoarea şi

atractivitatea unui teritoriu, facilitând integrarea locurilor, oamenilor, economiei şi

tradiţiilor (Sepe, 2014). Cu cât proiectele de regenerare urbană pun mai bine în valoare

specificul cultural al oraşului, cu atât acestea sunt mai compatibile cu teritoriul fizic, iar

oraşul devine mai atrăgător pentru locuitori şi vizitatori (Sepe, 2014). Industriile culturale

pot contribui la relansarea economică a unor oraşe şi la creşterea competitivităţii acestora

(Sepe, 2014). Amenajarea unor spaţii destinate practicilor culturale (săli de concerte,

cinema, săli de expoziţie, ateliere artistice, muzee, biblioteci) şi organizarea unor

manifestări culturale şi de divertisment pot contribui la revitalizarea unor zone ale

oraşului şi la sporirea atractivităţii acestuia (Sepe, 2014). Organizarea unor evenimente

importante (de genul celor cuprinse în agenda manifestărilor organizate în oraşele care au

dobândit statutul de capitală culturală europeană) poate sprijini procesul de regenerare

urbană, întrucât permite atragerea unor resurse financiare şi contribuie la mai buna

cunoaştere a oraşului pe plan internaţional (Sepe, 2014). Istoria şi specificul local conferă

unui oraş o identitate proprie. Cultura şi arta pot conferi o notă de distincţie unui oraş.

Designul inovator al spaţiului urban poate contribui la cristalizarea identităţii colective a

locuitorilor oraşului, la dezvoltarea sentimentului lor de ataşament faţă de oraş, iar

amenajarea unor spaţii publice deschise (parcuri, scuaruri), poate îmbunătăţi percepţia

locuitorilor asupra calităţii vieţii din oraşul lor (Darchen şi Ladouceur, 2013; Sepe, 2014).

Allen Scott (apud Fanea-Ivanovici, 2013, p. 62) susţine că în secolul XXI în mediul urban

se manifestă o convergenţă a dezvoltării pe plan economic şi cultural. Fanea-Ivanovici

(2013) explică mecanismul care stă la baza potenţării dezvoltării urbane de către

activităţile culturale. Acestea, susţine Fanea-Ivanovici, atrag consumatori de produse şi

servicii culturale, reclamă un minim de facilităţi urbane, revitalizează spaţii abandonate

sau subutilizate, asigură resurse pentru localnici, contribuie la rezolvarea unor probleme

locale (lipsa dialogului intercultural, deficienţe în privinţa siguranţei publice, nivel scăzut

al competenţelor şi creativităţii localnicilor, spirit civic deficitar), facilitează construirea

identităţii culturale în cazul nou-sosiţilor în oraş, contribuie la creşterea nivelului de

civilizaţie al zonei în care se desfăşoară.


169

Trecând în revistă numeroase lucrări pe tema regenerării urbane, Colantonio şi

Dixon (2010) au reţinut contribuţia adusă de Polese şi Stren la clarificarea conceptului de

dezvoltare sustenabilă a oraşelor. Într-un studiu din 2000, Polese şi Stren au subliniat

ideea că sustenabilitatea se reflectă în dezvoltarea armonioasă a societăţii, buna

convieţuire a diverselor grupuri etnice, sociale şi culturale, îmbunătăţirea calităţii vieţii

tuturor categoriilor de populaţie. Sustenabilitatea socială a fost considerată de către

Polese şi Stren o dimensiune a dezvoltării urbane. În cartea lor, Colantonio şi Dixon

(2010) l-au citat pe Sachs, care în 1999 definea sustenabilitatea socială ca pe un proces

social-istoric, bazat pe respectarea drepturilor cetăţenilor şi a valorilor echităţii şi

democraţiei. În 2005, Littig şi Grieβler (cf. Colantonio şi Dixon, 2010) au descris

sustenabilitatea socială cu ajutorul relaţiei dintre societate şi natură, o relaţie care este

mediată de muncă: munca şi aranjamentele instituţionale răspund nevoilor oamenilor şi

permit protejarea mediului natural.

Unii autori au considerat că sustenabilitatea socială reprezintă un scop al dezvoltării

urbane sustenabile, în vreme ce sustenabilitatea economică şi ecologică ar fi atât scopuri,

cât şi mijloace ale dezvoltării sustenabile. În încercarea de a operaţionaliza conceptul de

rsustenabilitate socială, Colantonio şi Dixon (2010) au reţinut dimensiuni precum: nivel

de trai, surse ale veniturilor, echitate a distribuirii bunurilor şi resurselor (locuinţe, servicii

colective, venituri), acces la servicii publice (educaţie, sănătate), capacitate de a face faţă

unor presiuni externe, siguranţă publică, incluziune socială, diversitate socială, etnică şi

culturală, ocupare, nevoi umane fundamentale, oportunităţi de participare a membrilor

comunităţii la luarea deciziilor, solidaritate socială, reţele sociale, mândrie de a face parte

din comunitate, identitate colectivă. Colantonio şi Dixon susţin că satisfacerea

trebuinţelor umane fundamentale şi echitatea în privinţa redistribuirii bunurilor şi

resurselor între membrii comunităţii sunt dimensiuni-cheie ale sustenabilităţii sociale.

Satisfacerea unor nevoi, precum acelea de adăpost, hrană, apă curată, loc de muncă, este

crucială pentru supravieţuirea indivizilor şi a comunităţilor. Echitatea distribuirii

resurselor comunităţii între membrii săi contribuie la reducerea segregării sociale a

populaţiei.

Comunităţile sustenabile acordă importanţă satisfacerii trebuinţelor şi aspiraţiilor

locuitorilor actuali şi viitori, economiei diversificate şi prospere, protejării mediului

înconjurător, calităţii vieţii cetăţenilor, siguranţei publice, accesului la servicii publice,

comunitare sau private de calitate, incluziunii sociale, bunei planificări şi gestionări a

spaţiului construit şi a infrastructurii de transport şi comunicaţii. În opinia lui Colantonio

şi a lui Dixon (2010), o comunitate sustenabilă oferă membrilor săi oportunitatea de a se

dezvolta pe plan personal, dreptul şi posibilitatea de a participa la viaţa propriei

comunităţi. Guvernarea participativă permite exprimarea nevoilor şi aspiraţiilor

cetăţenilor, dar şi evitarea conflictelor dintre cetăţeni şi municipalitate în procesul de


implementare a politicilor publice. Crearea unor reţele sociale, bazate pe încredere şi

reciprocitate, consultarea cetăţenilor, participarea acestora la luarea deciziilor, implicarea

lor în activităţi de susţinere a dezvoltării locale pot avea ca rezultat întărirea comunităţii.

Informarea cetăţenilor cu privire la proiectele de dezvoltare urbană, respectiv crearea

unor parteneriate public-privat pot asigura succesul acestor proiecte (Colantonio et al.,

2009; Sepe, 2014). Implicarea cetăţenilor în implementarea intervenţiilor care urmăresc

regenerarea urbană ajută la conştientizarea de către aceştia a existenţei diferenţelor între

locuitorii/zonele oraşului şi creează baza pentru acţiunea cooperantă, menită să contribuie

la realizarea obiectivelor comune (Sepe, 2014).

Sustenabilitatea este o dimensiune-cheie a transformării oraşelor „creative”6 (Sepe,

2014). Sustenabilitatea economică a oraşului se reflectă în capacitatea economiei locale

de a genera venituri (profit), în condiţiile oferirii de oportunităţi egale pentru toţi membrii

comunităţii (Sepe, 2014). Sustenabilitatea socială a comunităţilor este înţeleasă de Sepe

(2014) ca o capacitate de a asigura condiţiile necesare pentru bunăstarea cetăţenilor şi de

a oferi oportunităţi egale tuturor membrilor comunităţii. Sustenabilitatea ecologică

(environmental sustainability) presupune o utilizare raţională a resurselor naturale şi

adăugarea de plusvaloare teritoriului fizic al oraşului (Sepe, 2014).

Dezvoltarea urbană sustenabilă este caracteristică oraşelor a căror administraţie

acordă importanţă atractivităţii oraşului, sprijinirii inovaţiei şi cercetării, creării de locuri

de muncă pentru cetăţeni, reducerii disparităţilor de dezvoltare dintre zonele oraşului,

bunei guvernanţe, regenerării urbane (Ginavar et al., 2007). Ginavar şi colegii săi susţin

că strategiile şi politicile locale de dezvoltare urbană ar trebui să acopere mai multe

domenii: transport (infrastructură de transport), accesibilitate şi mobilitate (conexiuni cu

aeroporturi şi reţele trans-europene de comunicaţii), servicii (administraţie, sănătate,

educaţie şi formare profesională, asistenţă socială), mediu natural şi construit (reabilitarea

fondului construit şi a spaţiilor publice, asigurarea calităţii aerului, apei, solului,

gestionarea deşeurilor, utilizarea eficientă a energiei), cultură şi identitate locală

(protejarea şi restaurarea patrimoniului arhitectural, crearea unor facilităţi pentru practici

culturale şi recreere, promovarea turismului cultural, integrarea prin cultură a nou-

sosiţilor în oraş), marketing urban (promovarea imaginii oraşului, ameliorarea poziţiei în

reţeaua oraşelor, crearea de facilităţi pentru vizitatorii oraşului). Politicile de regenerare

urbană ar trebui să pună accentul pe crearea unor comunităţi sustenabile (McDonald,

Malys şi Malienè, 2009).

Succesul proiectelor de regenerare urbană este influenţat de ciclurile electorale,

economice, sociale şi ecologice, specifice funcţionării şi managementului oraşelor

(Colantonio et al., 2009). Viziunea strategică, buna planificare a resurselor şi abordarea

6 Oraşele „creative” sunt oraşe a căror economie se bazează pe cunoaştere şi inovaţie şi care pun

accent pe valorificarea produselor culturale (Sepe, 2014).


171

holistică a dezvoltării urbane sunt cruciale pentru asigurarea sustenabilităţii sociale.

Coeziunea socială, activismul civic şi guvernanţa participativă sunt alte premise ale

sustenabilităţii sociale (McDonald, Malys şi Malienè, 2009). Crearea şi consolidarea

parteneriatelor public-privat devin condiţii necesare pentru atragerea unor fonduri de tip

„non-grant” (fonduri pentru dezvoltarea urbană), în vederea diversificării instrumentelor

de finanţare a proiectelor de regenerare urbană (Colantonio et al., 2009).

2. Precizări metodologice

După trecerea în revistă a unor perspective de abordare a dezvoltării urbane, ne

propunem să evidenţiem opinii şi propuneri ale populaţiei tinere a municipiului Alba Iulia

privind proiectele de dezvoltare urbană aflate în atenţia administraţiei publice locale.

Datele pe care se bazează analiza de faţă au fost colectate în cele două ediţii ale cercetării

Barometrul comunităţii locale, desfăşurate în toamna anului 2014 şi în toamna anului

2015 în Alba Iulia. La întrebările chestionarelor aplicate cetăţenilor municipiului Alba

Iulia au răspuns persoane care aveau cel puţin 18 ani, la data efectuării anchetei. Astfel,

limita inferioară de vârstă a populaţiei tinere a fost fixată la 18 ani. În privinţa limitei

superioare de vârstă, aceasta a fost stabilită la 39 de ani, întrucât am considerat că ar fi un

prag în dezvoltarea indivizilor. Am presupus că, în general, între 18 şi 39 de ani, mulţi

dintre indivizi îşi desăvârşesc educaţia formală, intră pe piaţa forţei de muncă, se dezvoltă

pe plan profesional, se căsătoresc, au urmaşi. De aici, s-a născut ideea că astfel de

persoane diferă de alte categorii ale populaţiei sub aspectul nevoilor şi aspiraţiilor, dar şi

pe planul reprezentărilor şi opiniilor privind dezvoltarea urbană.

Structura pe sexe şi grupe de vârstă a celor două subeşantioane la care se limitează

analiza de faţă este indicată în Tabelul VIII.1.

Tabelul VIII.1. Structura pe sexe şi grupe de vârstă a subeşantioanelor cuprinse în

analiză

Ediţie BCL

Sexe Grupe de vârstă

18-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 18-39 ani

2014

Masculin 8 28 42 34 31 143

Feminin 6 22 31 32 40 131

Total 14 50 73 66 71 2747

2015

Masculin 17 12 6 21 178 234

Feminin 18 7 38 123 324 510

Total 35 19 44 144 502 744

7 În 2014, au fost colectate date de la 275 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 şi 39 de ani, însă

una dintre acestea nu a răspuns la itemul care solicita genul persoanei.


În privinţa chestionarului aplicat locuitorilor municipiului Alba Iulia, trebuie

menţionat faptul că acesta a diferit de la o ediţie la alta, ceea ce face dificilă efectuarea

unei comparaţii între opiniile privind dezvoltarea urbană exprimate în 2014 şi cele

exprimate în 2015 de către persoanele incluse în cercetare. În 2014, li s-a solicitat

subiecţilor chestionaţi să îşi exprime aprecierea faţă de proiectele de restaurare şi punere

în valoare a Cetăţii istorice, să evalueze oportunitatea schimbării destinaţiei unităţii

militare situată lângă Poarta a treia a Cetăţii istorice şi să aprecieze utilitatea reabilitării

termice a blocurilor de locuinţe din municipiul Alba Iulia. Respondenţilor li s-a cerut şi să

aprecieze importanţa construirii unei săli polivalente, a creării unui parc industrial, a

reabilitării unor clădiri în care funcţionează unităţi de învăţământ, a refacerii stadionului

şi a extinderii şi reabilitării sistemului de iluminat public. Subiecţii au fost rugaţi, în plus,

să aprecieze nevoia de a amenaja unele piste pentru biciclete, de a moderniza aleile

pietonale, a reabilita casa de cultură, a construi unele centre sociale, a amenaja spaţii verzi

şi parcuri în oraş, a moderniza străzile, a amenaja unele parcări. De asemenea,

participanţii la cercetarea din 2014 au fost solicitaţi să evalueze oportunitatea construirii

unui monument care să amintească de evenimentul petrecut la Alba Iulia în 1 Decembrie

1918, respectiv oportunitatea construirii unei noi case de cultură. Un alt aspect supus

evaluării cetăţenilor în 2014 a fost acela al posibilelor utilizări ale Palatului Principilor,

clădire aflată în prezent în curs de restaurare. Participanţilor la ancheta din 2014 li s-a

cerut, de asemenea, să propună modalităţi de sporire a atractivităţii oraşului pentru

investitori şi să îşi exprime dorinţele în legătură cu perspectivele prioritare de dezvoltare a

unor activităţi economice în oraş.

La ediţia din 2015 a Barometrului comunităţii locale, persoanelor cuprinse în

cercetare li s-a solicitat să aprecieze importanţa existenţei în oraş a unei vieţi culturale

diverse, a unor unităţi de învăţământ superior, a unor facilităţi pentru recreere, a unor

spitale şi centre medicale, a investitorilor şi a locurilor de muncă, precum şi importanţa

aspectului general plăcut al oraşului. De asemenea, subiecţilor li s-a cerut să-şi exprime

opinia privind existenţa unor aspecte problematice la nivelul străzii, cartierului şi oraşului

unde locuiesc (faţada blocurilor, aspectul străzii, reţea de electricitate, canalizare,

trotuare, iluminat stradal, alimentare cu apă, reţea de gaz, alei, spaţii verzi, magazine,

locuri de joacă, şcoli şi grădiniţe, colectarea gunoiului, staţii şi linii de transport public,

parcări, piste pentru biciclete, sensuri giratorii, semafoare, parcuri, unităţi de cazare,

restaurante, supermarketuri, bazin olimpic, proiecte de punere în valoare a Cetăţii

istorice). Una dintre întrebările chestionarului a urmărit măsurarea gradului de acord al

cetăţenilor în privinţa construirii unui monument care să marcheze împlinirea unui secol

de la crearea statului unitar român. O altă întrebare s-a referit la acordul cetăţenilor

privind construirea unui centru cultural, care urmează să fie înzestrat, printre altele, cu o

sală pentru spectacole. Persoanelor cuprinse în cercetare li s-a cerut nu doar să opteze

pentru o anumită capacitate a sălii de spectacole şi pentru un anumit amplasament al


173

acestui centru cultural, ci şi să indice autoritatea publică responsabilă de realizarea

acestuia. Întrebările referitoare la posibilele destinaţii ale Palatului Principilor şi ale

unităţii militare amplasate lângă Poarta a treia a Cetăţii au fost adresate cetăţenilor atât în

2014, cât şi în 2015, numai că variantele de răspuns au diferit, parţial. În 2015, a fost

inclusă în chestionarul aplicat locuitorilor municipiului Alba Iulia şi o întrebare

referitoare la posibilităţile de valorificare a spaţiilor din exteriorul Cetăţii istorice

(şanţurile exterioare ale cetăţii).

3. Opinii şi propuneri ale populaţiei tinere a municipiului Alba Iulia privind

dezvoltarea urbană

Persoanele cuprinse în cercetare în anul 2014 s-au raportat pozitiv la proiectele de

punere în valoare a Cetăţii istorice, deja finalizate. Aproape toţi subiecţii cu vârsta

cuprinsă între 18 şi 39 de ani (254 din cei 275 de tineri incluşi în eşantion) au considerat

că aceste proiecte au contribuit foarte mult sau mult la creşterea valorii turistice a cetăţii.

Tabelul VIII.2. Tabel de asociere8 între nivelul de educaţie al respondenţilor şi

opinia lor privind necesitatea modificării/completării lucrărilor efectuate în zona Cetăţii

istorice – 2014

Mai trebuie modificat ceva la lucrările efectuate

în Cetatea istorică?

Nivel de educaţie

Da Nu Total

8 clase sau mai puţin 2 3 5

şcoală profesională 2 19 21

liceu/şcoală postliceală 35 91 126

universitate 46 63 109

Total 85 176 261

În mod predominant, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 39 de ani care au fost

chestionate în 2014 cu privire la proiectele de valorificare a Cetăţii istorice, le-au apreciat

ca fiind foarte valoroase sau valoroase. Doar opt din cei 275 de subiecţi cuprinşi în

cercetare au perceput valoarea acestor proiecte ca fiind medie şi doar şase persoane nu au

putut aprecia valoarea acestor proiecte. Numărul tinerilor care au declarat că la lucrările

de reabilitare a Cetăţii istorice, efectuate până în 2014, nu ar mai trebui adăugat sau

modificat ceva a fost dublu (179) în comparaţie cu numărul celor care au răspuns că ar

mai trebui modificat sau adăugat ceva (85). Persoanele cu un nivel superior de educaţie

8Asocierea este slabă (coeficientul de asociere, φ, este doar 0,206), însă semnificativă statistic (la

nivelul de probabilitate p=0,011).


au declarat într-o proporţie mai mare decât cele care au absolvit liceul sau o şcoală

postliceală că faţă de ce s-a făcut până în prezent în Cetatea istorică, în vederea creşterii

valorii ei turistice, ar mai trebui modificat, adăugat sau completat ceva (Tabelul VIII.2).

Acest fapt poate sugera că persoanele care au absolvit facultatea au fost mai critice

în evaluarea lucrărilor efectuate în zona Cetăţii istorice, reuşind să identifice nu doar

realizările remarcabile, ci şi aspecte care pot fi îmbunătăţite. Cei mai mulţi dintre tinerii

care au considerat că mai trebuie făcute modificări sau completări la lucrările din zona

Cetăţii istorice au invocat insuficienţa spaţiilor verzi şi, mai apoi, faptul că restaurarea,

renovarea şi conservarea construcţiilor din această arie urbană reclamă intervenţii

periodice, repetate. Prin răspunsurile date la o altă întrebare a chestionarului aplicat în

2014 privind importanţa realizării unor proiecte de dezvoltare urbană, incluzând

amenajarea şi refacerea parcurilor şi zonelor verzi, respectiv continuarea lucrărilor de

restaurare şi revitalizare din zona Cetăţii istorice, mulţi dintre tinerii chestionaţi au

sugerat că aceste două categorii de proiecte sunt importante sau chiar foarte importante,

din punctul lor de vedere (Tabelul VIII.3).

Tabelul VIII.3. Importanţa unor proiecte de regenerare urbană, în opinia tinerilor

din municipiul Alba Iulia – 2014

Importanţa atribuită

proiectului

Proiect

Foarte

important Important

Puţin

important

Fără

importanţă

Nu

ştiu

NR

1. Reabilitare clădiri de învăţământ – şcoli

şi grădiniţe 192 64 11 2 3 3

2. Amenajarea şi refacerea parcurilor şi

zonelor verzi din oraş 191 64 13 2 3 2

3. Reabilitare/modernizare străzi şi

amenajare parcări 168 82 16 3 3 3

4. Continuare lucrări de restaurare şi

revitalizare a Cetăţii Alba Carolina 114 122 27 6 4 2

5. Construirea de centre sociale pentru

populaţia dezavantajată 134 100 25 6 7 3

6. Construire piste biciclete şi

modernizare alei pietonale 140 94 30 5 4 2

7. Extindere şi reabilitare sistem de

iluminat stradal 154 78 29 5 6 3

8. Reabilitare sau construire casă de

cultură 106 114 37 9 4 5

9. Construcţia unei săli polivalente – cu

utilizări diverse 101 107 49 6 5 7

10. Refacerea (reabilitarea) stadionului

municipal 108 97 51 11 6 2

11. Realizarea unui parc industrial Alba

Iulia-Sebeş 98 103 53 10 9 2


175

Dacă ar fi să realizăm o ierarhie a proiectelor de regenerare urbană enumerate în

Tabelul VIII.3 în funcţie de numărul tinerilor care le-au considerat foarte importante sau

importante, atunci în fruntea clasamentului s-ar afla reabilitarea clădirilor în care

funcţionează unităţi de învăţământ (256 de nominalizări), amenajarea şi refacerea

parcurilor şi zonelor verzi din oraş (255 de menţionări), urmate de reabilitarea sau

modernizarea unor străzi şi amenajarea de parcări (menţionate de 250 de persoane)

precum şi, continuarea lucrărilor de restaurare şi revitalizare din zona Cetăţii Alba

Carolina (236 de nominalizări). Ierarhia este continuată de construirea unor centre sociale

(234 de nominalizări), amenajarea unor piste pentru biciclete şi modernizarea unor alei

pietonale (234 de menţionări), extinderea şi reabilitarea sistemului de iluminat public

(232 nominalizări). În ultima parte a clasamentului se situează reabilitarea casei de

cultură sau construirea unei case de cultură (220 de menţiuni), construirea unei săli

polivalente (208 nominalizări), reabilitarea stadionului municipal (menţionată de 205

persoane) şi realizarea unui parc industrial Alba Iulia-Sebeş (201 nominalizări).

Întrucât municipalitatea e preocupată de continuarea lucrărilor de reabilitare a

Cetăţii Alba Carolina prin extinderea acestor lucrări spre şanţurile exterioare ale Cetăţii

de tip Vauban, chestionarul aplicat subiecţilor în 2015 le solicita să facă propuneri privind

valorificarea acestor spaţii. Tinerii cuprinşi în cercetare au fost de acord, în majoritatea

lor (713 din 744 de subiecţi), cu proiectul de amenajare a şanţurilor exterioare ale cetăţii.

Din perspectiva tinerilor, cel mai potrivit ar fi ca în şanţurile exterioare ale cetăţii să fie

amenajate zone de agrement (inclusiv locuri de joacă şi zone cu vegetaţie), deschise

accesului publicului larg9.

În 2014, proiectul de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe a fost considerat de

către cei mai mulţi dintre respondenţii tineri ca fiind foarte util10

. În schimb, proiectul de

construire a unui monument în memoria Unirii de la 1 Decembrie 1918 nu a întrunit

majoritatea opţiunilor tinerilor. Între construirea unui asemenea monument şi punerea în

valoare a Sălii Unirii, a Muzeului Naţional al Unirii şi a Catedralei Reîntregirii, trei

posibile simboluri ale Unirii de la 1 Decembrie 1918, cei mai mulţi dintre tinerii

chestionaţi în 2014 au ales cea de-a doua variantă (patru din cinci tineri). În 2015,

9 Mai mult de jumătate din tinerii chestionaţi în 2015 au fost de acord cu amenajarea în şanţurile

exterioare ale cetăţii a unor spaţii publice de agrement, a unor locuri de joacă şi a unor spaţii verzi.

Mai mult de o treime din tineri s-au declarat în favoarea amenajării unor trasee pentru biciclişti şi

iluminatului public al zonelor din exteriorul cetăţii. Aproximativ o treime din respondenţii tineri

şi-au exprimat acordul privind amenajarea unor alei pietonale şi a unor parcări în aceste zone. 10 Din cei 275 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 39 de ani, de la care s-au colectat informaţii

în 2014, 190 au apreciat că acest proiect prezintă o utilitate maximă, 27 o utilitate mare, 14 o

utilitate medie, 6 o utilitate scăzută, iar 11 o utilitate foarte scăzută. O zecime din tinerii chestionaţi

(27 de persoane) nu şi-au exprimat însă opinia privind utilitatea proiectului de reabilitare termică a

blocurilor de locuinţe, probabil pentru că această chestiune nu îi interesa în mod direct.


proporţia tinerilor care s-au declarat în favoarea construirii unui monument al Unirii a fost

sensibil apropiată de proporţia celor care au fost de acord cu renovarea Muzeului Naţional

al Unirii şi a Sălii Unirii. Aproximativ jumătate dintre tinerii care au participat la

cercetare în 2015 au fost de acord atât cu ridicarea unui monument al Unirii, cât şi cu

renovarea Muzeului Naţional al Unirii şi a Sălii Unirii. Acest rezultat se datorează

modului în care a fost formulată întrebarea referitoare la construirea unui monument al

Unirii, la ediţia din 2015 a Barometrului comunităţii locale. În 2015, variantele de

răspuns nu au mai fost reciproc exclusive, ca în 2014. Tinerii nu au mai avut de optat

între construirea unui monument şi valorificarea unor clădiri care există, ci şi-au exprimat

acordul / dezacordul atât faţă de construirea monumentului, cât şi faţă de renovarea unor

clădiri emblematice.

În 2014, am constatat că tinerii au manifestat o oarecare reţinere faţă de realizarea

unor investiţii publice, nu doar atunci când au fost întrebaţi despre oportunitatea

construirii unui monument al Unirii, ci şi atunci când li s-a solicitat să aleagă între

reabilitarea casei de cultură existente şi construirea uneia noi. Patru cincimi din tinerii

care au fost incluşi în eşantion, în 2014, au declarat că doresc mai degrabă reabilitarea

casei de cultură existente decât construirea uneia noi. În 2015, când subiecţilor nu li s-a

mai solicitat să aleagă între reabilitarea casei de cultură existente şi construirea uneia noi,

a crescut gradul de acord exprimat de tineri privind construirea unei noi case de cultură a

municipiului. Mai mult de jumătate dintre tinerii care au fost cuprinşi în cercetare în 2015

au răspuns că sunt de acord ca, în condiţiile în care nu pot fi găsite alte soluţii

(reabilitarea Casei de Cultură a Sindicatelor sau extinderea Casei de Cultură a

Studenţilor), să fie construită o nouă casă de cultură. În eventualitatea construirii unei noi

case de cultură, capacitatea sălii de spectacole ar trebui să fie de cel puţin 500 de locuri,

în viziunea majorităţii respondenţilor tineri (nouă din zece tineri)11

. Fiind întrebaţi despre

autoritatea publică responsabilă de implementarea proiectului de construire a unei noi

case de cultură a municipiului, tinerii s-au referit, cel mai frecvent, la parteneriatul dintre

Primăria Municipiului Alba Iulia şi Consiliul Judeţean Alba. Două treimi din tinerii

incluşi în eşantion, în 2015, au optat pentru această variantă de răspuns, considerând,

probabil, că o casă de cultură a municipiului reşedinţă de judeţ ar reprezenta un obiectiv

de importanţă judeţeană, ceea ce ar justifica implicarea Consiliului Judeţean în realizarea

unui asemenea proiect.

Puşi în ipostaza de a evalua calitatea spaţiului fizic şi a unor dotări edilitare, tinerii

incluşi în eşantion în 2015 au identificat o serie de aspecte problematice, atât la nivelul

11 O treime din tinerii care au răspuns la întrebările chestionarului, în 2015, ar prefera ca sala de

spectacole a noii case de cultură a oraşului să aibă o capacitate cuprinsă între 800 şi 1000 de locuri.

Un sfert din tinerii chestionaţi au optat pentru o sală de peste 1000 de locuri.


177

străzii şi cartierului în care locuiesc, cât şi la nivelul oraşului în ansamblu (Tabelul

VIII.4).

Tabelul VIII.4. Evaluarea unor aspecte ale străzii, cartierului şi oraşului de către

tineri – 2015

Datele colectate de la tineri în 2015 au permis identificarea unei relaţii de asociere,

semnificativă statistic, între veniturile familiei şi opinia tinerilor privind situaţia reţelei de

electricitate (φ=0,17, p=0,016, n=646), a reţelei de gaz (φ=0,212, p=0,0001, n=645), a

aleilor (φ=0,234, p=0,0001 , n=626), a spaţiilor verzi (φ=0,301, p=0,0001, n=653), a

locurilor de joacă (φ=0,195, p=0,002, n=650), a şcolilor şi grădiniţelor (φ=0,185,

p=0,006, n=632), a parcărilor cu plată (φ=0,167, p=0,026, n=621), a parcărilor fără plată

(φ=0,246, p=0,0001, n=639), a sensurilor giratorii (φ=0,231, p=0,0001, n=629) şi a

semafoarelor (φ=0,196, p=0,002, n=643). Tinerii care au declarat că veniturile familiei

sunt suficient de ridicate încât să îşi permită să cumpere tot ce îşi doresc, fără să îşi

Element evaluat E nevoie de schimbare?

Nu ştiu NR Da, sunt probleme Nu, nu sunt probleme

ST

RA

DĂ

Faţadă/anvelopare bloc 263 337 14 130

Aspectul străzii 321 353 2 68

Reţeaua de electricitate 133 517 5 89

Canalizarea 205 454 7 78

Trotuarele 227 438 5 74

Iluminat stradal 172 486 4 82 Alimentarea cu apă 77 574 3 90

Reţeaua de gaz 62 582 5 95

CA

RT

IER

Aleile 218 411 6 109

Spaţiile verzi 348 316 6 74

Magazinele 157 477 7 103

Locurile de joacă 381 280 6 77

Şcoli şi grădiniţe 162 479 7 96

Colectarea gunoiului 179 467 7 91

Staţii de autobuz/microbuz 78 556 9 101 Linii de autobuz/microbuz 93 521 10 120

OR

AŞ

Parcări cu plată 229 372 14 129

Parcări fără plată 318 316 12 98

Aleile pentru biciclişti 359 287 12 86

Sensuri giratorii 132 494 11 107

Semafoare 123 513 9 99

Parcuri 232 406 9 97

Spaţii de cazare (hoteluri şi pensiuni) 82 531 14 117

Restaurante 80 546 12 106

Supermarketuri 88 546 11 99 Bazinul olimpic 189 440 13 102

Proiectele Cetăţii Alba Carolina 73 530 11 130


restrângă cheltuielile în alte domenii, au avut o percepţie mai pozitivă asupra acestor

aspecte în comparaţie cu tinerii din familii cu venituri mai scăzute. Persoanele înstărite

par să fie mai satisfăcute de condiţiile de viaţă pe care le oferă municipiul Alba Iulia în

comparaţie cu alte categorii sociale. Asta ne determină să bănuim că există o segregare

socio-spaţială a populaţiei municipiului, că persoanele înstărite locuiesc în zone mai bine

dotate din punct de vedere edilitar. E posibil şi ca, în cazul persoanelor înstărite, să se

manifeste un efect de halo, în sensul că satisfacţia ridicată faţă de situaţia personală se

răsfrânge şi asupra satisfacţiei faţă de condiţiile generale de trai pe care le oferă oraşul.

După cum era de aşteptat, am constatat că tinerii care locuiesc la bloc au menţionat

într-o proporţie mai mare decât cei care locuiesc la casă că pe strada lor există probleme

în privinţa faţadei sau izolaţiei termice a blocurilor. În schimb, tinerii care locuiesc la casă

au apreciat într-o proporţie mai mare decât cei care locuiesc la bloc că există probleme în

privinţa canalizării şi iluminatului public de pe strada lor, dar şi referitor la magazinele

din cartierul lor. Problemele care ţin de reţeaua de canalizare au fost semnalate în mai

mare măsură de către tinerii din Pîclişa şi din zona Lipoveni-Maieri. Trotuarele par să fi

reprezentat, în 2015, o problemă în Pîclişa, în cartierul Ampoi 1 şi în Miceşti. Aleile

constituiau un aspect problematic în Pîclişa. De situaţia spaţiilor verzi din cartier s-au

plâns mai ales tinerii din zona străzii Arnsberg (cartierul Cetate), din cartierul Ampoi 1,

din zona străzii Vasile Goldiş (cartierul Cetate) şi, în mod surprinzător, din Miceşti, un

cartier de case. Problema magazinelor din cartier a fost indicată mai ales de tinerii din

Pîclişa şi din cartierul Recea. Situaţia locurilor de joacă din cartier îi nemulţumea mai ales

pe tinerii din Pîclişa, din zona Lipoveni-Maieri şi Lumea Nouă. Tinerii din Pîclişa şi

Ampoi 2, două cartiere periferice, au considerat într-o proporţie mai mare decât locuitorii

altor zone ale oraşului că există probleme în privinţa parcărilor fără plată din oraş. Tinerii

din Pîclişa şi din zona Lipoveni-Maieri au apreciat că există probleme în privinţa aleilor

pentru biciclişti, într-o mai mare proporţie decât locuitorii altor zone ale oraşului. Nevoile

şi problemele locuitorilor par să difere, de la o zonă la alta a oraşului. Prin urmare,

elaborarea unei hărţi a municipiului, cu problemele majore ale fiecărei zone, ar permite o

mai bună gestionare a acestora, fapt ce ar conduce, în final, la creşterea satisfacţiei şi

ataşamentului oamenilor faţă de oraşul în care locuiesc.

În 2015, am constatat un consens ridicat în rândul tinerilor în privinţa condiţiilor pe

care ar trebui să le îndeplinească oraşul în care locuiesc. Majoritatea tinerilor chestionaţi

îşi doreau să trăiască într-un oraş frumos şi curat12

, în care să existe o viaţă culturală13

şi

12 699 din cei 744 de tineri au considerat că este important sau foarte important ca oraşul să fie

frumos şi curat. 13 658 din 744 de tineri au apreciat că viaţa culturală diversă este importantă sau foarte importantă.


179

universitară14

intensă, facilităţi pentru petrecerea timpului liber15

, servicii medicale de

calitate16

, o economie prosperă şi o cerere de forţă de muncă diversificată17

.

În privinţa situaţiei locurilor de muncă din municipiul Alba Iulia, tinerii chestionaţi

nu au avut o părere prea bună, în 2014. Chiar dacă scala de evaluare a situaţiei locurilor

de muncă din oraş includea treptele „foarte bună”, „bună”, „acceptabilă”, „rea” şi „foarte

rea”, nici unul dintre tinerii anchetaţi nu a ales varianta „foarte bună” şi doar 13 tineri (din

275) au apreciat această situaţie ca fiind bună. Răspunsurile tinerilor s-au concentrat spre

mijlocul scalei de evaluare: ceva mai puţin de jumătate din tineri (114) au apreciat situaţia

locurilor de muncă din oraş ca fiind acceptabilă. Percepţia multora dintre tinerii

chestionaţi a fost mai degrabă negativă: jumătate din tineri (138) au caracterizat situaţia

locurilor de muncă din oraş cu ajutorul termenilor „rea” (84 de alegeri) şi „foarte rea” (54

de alegeri). Nemulţumirea tinerilor faţă de situaţia locurilor de muncă din oraş răzbate şi

din răspunsurile la întrebarea referitoare la propriul loc de muncă. Dintre cei care au

răspuns la această întrebare, 120 de tineri şi-au declarat dorinţa de a-şi găsi un alt loc de

muncă. Cei mai mulţi dintre aceştia (94) şi-ar fi dorit un serviciu mai bine plătit, în vreme

ce alţii (26) ar fi dorit un loc de muncă potrivit cu pregătirea lor profesională. O optime

din tinerii care au fost cuprinşi în cercetare în 2014 au declarat că nu aveau un loc de

muncă, deşi au căutat (33 de tineri). Doar un sfert din tinerii care au participat la cercetare

în 2014 erau mulţumiţi de serviciul pe care îl aveau (71 de tineri).

La ediţia din 2015 a Barometrului comunităţii locale, întrebarea referitoare la

situaţia locurilor de muncă din municipiul Alba Iulia a fost reluată. De data aceasta,

printre tinerii care au participat la cercetare s-au numărat şi câţiva (69, adică a

unsprezecea parte a respondenţilor tineri) care au apreciat situaţia locurilor de muncă din

oraş ca fiind bună sau chiar foarte bună. Ca şi în 2014, ceva mai puţin de jumătate dintre

tineri au caracterizat această situaţie ca fiind acceptabilă, însă, spre deosebire de 2014,

când jumătate din tineri au apreciat că situaţia locurilor de muncă din oraş este rea sau

foarte rea, mai puţin de o treime din tinerii incluşi în cercetare în 2015 au apreciat negativ

acest aspect. Nemulţumirea faţă de situaţia locurilor de muncă din oraş a fost mai

accentuată, în 2015, în rândul tinerilor care au absolvit cel puţin liceul. Aceştia au

apreciat că situaţia locurilor de muncă din Alba Iulia este rea sau foarte rea într-o

proporţie dublă faţă de tinerii care au absolvit şcoala profesională şi într-o proporţie triplă

în comparaţie cu tinerii care au absolvit cel mult opt clase (Tabelul VIII.5).

14 647 din 744 de tineri au acordat o importanţă mare şi foarte mare vieţii universitare. 15 646 din cei 744 de tineri au atribuit o importanţă mare sau foarte mare existenţei în oraş a unor spaţii pentru distracţie. 16 643 din 744 de tineri au considerat că este important sau foarte important ca în oraş să existe

spitale, clinici, centre medicale. 17 620 din cei 744 de tineri au atribuit o importanţă mare sau foarte mare existenţei investitorilor şi

locurilor de muncă în oraş.


Tabelul VIII.5. Tabel de asociere18

între nivelul de educaţie al tinerilor şi modul de

evaluare a situaţiei locurilor de muncă din Alba Iulia – 2015

Calificativ acordat Educaţie

Situaţia locurilor de muncă este Total Bună/Foarte

bună Acceptabilă

Rea/Foarte rea

Nu ştiu

cel mult 8 clase frecvenţă absolută 7 22 5 6 40

% pe linie 17,5% 55% 12,5% 15% 100%

şcoală profesională

frecvenţă absolută 23 57 23 8 111 % pe linie 20,7% 51,4% 20,7% 7,2% 100%

liceu/şcoală postliceală

frecvenţă absolută 43 121 124 23 311

% pe linie 13,8% 38,9% 39,9% 7,4% 100%

universitate frecvenţă absolută 20 105 108 15 248

% pe linie 8,1% 42,3% 43,5% 6% 100%

Total 93 305 260 52 710

Dintre soluţiile care ar putea fi adoptate de către municipalitate, în vederea creşterii

atractivităţii oraşului pentru investitori şi, implicit, în vederea creării unor locuri de

muncă, tinerii au preferat, în 2014, în ordine descrescătoare: scutirea noilor investitori de

la plata unor impozite locale (149 de alegeri), crearea unui birou de consultanţă pentru

tinerii care încep o afacere în municipiu (127 de alegeri), promovarea activităţilor

economice din municipiu la târguri naţionale şi internaţionale (110 alegeri) şi crearea

unui birou de relaţii cu investitorii (95 de alegeri). Soluţiile formulate (cu ponderi

descrescătoare) continuă cu crearea unei zone de dezvoltare economică la marginea

oraşului (84 de alegeri), apoi cu publicarea unei hărţi a municipiului cu tipuri de investiţii

încurajate (72 de alegeri), concesionarea unor spaţii pentru investitori (71 de alegeri) şi

consultarea periodică a oamenilor de afaceri de către primar şi consilierii locali (65 de

alegeri). Din perspectiva tinerilor, în municipiul Alba Iulia ar trebui dezvoltate în mod

prioritar industria producătoare de mărfuri nealimentare (125 de alegeri) şi turismul (123

de alegeri). Mai puţine referiri au făcut tinerii la activităţi din domeniul sănătăţii (74 de

alegeri), industria alimentară (69 de alegeri), servicii de întreţinere şi reparaţii şi furnizare

de utilităţi (57 de alegeri) ori comerţ (55 de alegeri). Puţini dintre tinerii cuprinşi în

cercetare în 2014 au considerat că este prioritară dezvoltarea unor activităţi economice

din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei (34 de alegeri), transportului (28

de alegeri) şi finanţelor (27 de alegeri).

La întrebarea referitoare la schimbarea destinaţiei terenului şi clădirilor ocupate de

unitatea militară de lângă Poarta a treia a Cetăţii mai mult de jumătate din tinerii incluşi

în eşantion în 2014 (150 de respondenţi) au ales varianta menţinerii destinaţiei unităţii

18 Asocierea între nivelul de educaţie al respondenţilor tineri şi aprecierea acestora privind situaţia

locurilor de muncă din oraş este semnificativă statistic, la nivelul de probabilitate p=0,0001, dar

slabă (coeficientul de asociere φ=0,228).


181

militare. Diferenţa numerică între cei care s-au pronunţat pentru menţinerea unităţii

militare şi cei care şi-au exprimat dorinţa ca respectiva unitate militară să fie mutată din

spaţiul ocupat în prezent nu a fost una majoră: 115 din cei 275 de tineri chestionaţi au

preferat varianta schimbării destinaţiei spaţiului în care se află în prezent unitatea

militară. Dintre posibilele moduri de utilizare a spaţiului ocupat actualmente de unitatea

militară tinerii au optat, în 2014, mai ales pentru preluarea respectivelor spaţii de către

universitate19

, dar şi pentru amenajarea unor spaţii comerciale20

sau a unor spaţii de

cazare pentru turişti21

. În 2015, patru cincimi din tinerii chestionaţi au fost de acord cu

mutarea unităţii militare din spaţiul în care este situată în prezent. O treime din tinerii care

au făcut parte din eşantion au propus ca, în eventualitatea în care spaţiile ocupate în

prezent de unitatea militară ar intra în proprietatea consiliului local, acestea să primească

o destinaţie culturală. Ceva mai puţin de o treime din tinerii chestionaţi au propus ca

spaţiile în cauză să fie folosite pentru învăţământ. Mai puţin de un sfert din tinerii

respondenţi au considerat că spaţiile invocate ar putea fi utilizate pentru amenajarea unor

muzee, iar mai puţin de o cincime din tineri au propus transformarea acestora în spaţii

comerciale.

Atunci când au fost întrebaţi despre propunerile lor privind destinaţiile posibile ale

Palatului Principilor, mai mult de jumătate din tinerii cuprinşi în cercetare în 2014 (143

de tineri) au considerat că această clădire este potrivită pentru amenajarea unor săli de

expoziţii şi conferinţe. Un număr deloc neglijabil de tineri ar fi preferat amenajarea unui

palat al copiilor (109 persoane, adică ceva mai puţin de jumătate din respondenţii tineri).

Această preferinţă nu este surprinzătoare, prin prisma faptului că tinerii care au ales

această variantă de răspuns probabil că au sau intenţionează să aibă copii, beneficiarii

direcţi ai unui palat al copiilor. Preferinţele tinerilor s-au îndreptat însă şi spre alte

posibile destinaţii ale Palatului Principilor: săli-atelier pentru artişti sau meşteşugari

populari (80 de alegeri, reprezentând mai puţin de o treime din numărul respondenţilor

tineri), săli muzeale (mai mult de un sfert din tineri - 71 - au ales această destinaţie), săli

destinate oficierii căsătoriilor (67 de alegeri, reprezentând un sfert din tinerii cuprinşi în

cercetare în 2014). Mai puţini au fost cei care au declarat că ar prefera ca în Palatul

Principilor să fie amenajate săli de protocol şi recepţie pentru oaspeţi de seamă (39 de

persoane, reprezentând a şaptea parte a tinerilor chestionaţi în 2014), poate din cauză că

accesul publicului larg ar fi îngrădit în astfel de săli. În anul 2015, două treimi din tinerii

chestionaţi şi-au exprimat acordul privind amenajarea unei biblioteci a palatului şi

repunerea în funcţiune a intrărilor pentru pietoni. Mai mult de jumătate din tinerii

19 Din cei 275 de subiecţi incluşi în eşantion în 2014, 44 de persoane au propus amenajarea unor săli de

curs pentru studenţi, iar 28 de persoane au sugerat amenajarea unor spaţii de cazare pentru studenţi. 20 44 de persoane (o şesime din tineri) au propus transformarea clădirilor în spaţii comerciale. 21 33 de subiecţi (o optime din tineri) au fost de acord cu utilizarea clădirilor pentru cazarea turiştilor.


anchetaţi în 2015 au declarat că sunt de acord să fie restaurat palatul, respectând

funcţiunile iniţiale ale spaţiilor, dar şi să fie amenajate în palat săli de expoziţii, ateliere

pentru artişti plastici, ateliere pentru meşteşuguri tradiţionale, săli muzeale, săli pentru

conferinţe şi alte activităţi culturale, să fie amenajat un traseu turistic, care să realizeze

legătura cu şanţurile Cetăţii de tip Vauban, să fie repuse în funcţiune intrările carosabile.

Mai puţin de jumătate din tinerii incluşi în eşantion în 2015 au agreat amenajarea unor

parcări în spatele Palatului Principilor, a unor spaţii comerciale, a unor spaţii destinate

cazării turiştilor sau a unor puncte de alimentaţie publică, în interiorul palatului.

Tabelul VIII.6. Calificative acordate de tineri unor servicii asigurate de Primăria Municipiului Alba Iulia - 2014

Servicii ale Primăriei Bine/

Foarte bine Satisfăcător Nesatisfăcător NS/NR

1. Asigurarea transportului public urban 218 32 8 17

2. Salubrizarea municipiului 204 41 13 17

3. Modernizarea spaţiului urban 186 57 10 22

4. Întreţinerea şcolilor din municipiu 184 44 29 18

5. Sănătate şi igienă publică 163 64 22 26

6. Asigurarea ordinii publice prin activitatea Poliţiei Locale

153 66 39 17

7. Promptitudinea rezolvării cererilor adresate 137 71 23 44

8. Interesul manifestat faţă de problemele cetăţenilor

132 77 34 32

9. Orarul de lucru cu publicul al serviciilor Primăriei

130 80 17 48

10. Administrarea pieţelor 129 75 27 44

11. Asistenţa acordată vârstnicilor 128 65 19 63

12. Sprijinirea activităţii sportive 122 69 42 42

13. Asistenţa categoriilor defavorizate (copii abandonaţi, săraci, romi, persoane cu nevoi speciale)

115 69 37 54

14. Asigurarea disciplinei în construcţii 112 80 29 54

În chestionarul aplicat în 2014 au fost incluşi şi câţiva itemi destinaţi evaluării de

către cetăţeni a calităţii unor servicii asigurate de primărie. În tabelul VIII.6 sunt

prezentate aspectele evaluate, în ordinea descrescătoare a numărului de calificative „bine”

sau „foarte bine” acordate de către tineri. Aceştia au apreciat pozitiv mai ales transportul

public urban, salubrizarea, modernizarea spaţiului urban, întreţinerea şcolilor din

municipiu, sănătatea şi igiena publică şi asigurarea ordinii publice. Au existat relativ

puţini tineri care au atribuit calificativul „nesatisfăcător” activităţii primăriei. Tinerii care

s-au declarat nemulţumiţi de activitatea primăriei s-au referit mai ales la aspecte precum:


183

sprijinirea activităţii sportive, asigurarea ordinii publice, asistenţa categoriilor

defavorizate şi interesul manifestat faţă de problemele cetăţenilor.

Numărul tinerilor care nu au evaluat calitatea activităţii primăriei a fost mai mare în

cazul unor domenii precum asistenţa acordată vârstnicilor, asistenţa categoriilor

defavorizate şi asigurarea disciplinei în construcţii, ceea ce sugerează că tinerii nu cunosc

suficient de bine anumite servicii ale primăriei.

4. Concluzii şi recomandări

Ancheta sociologică efectuată în 2014, ca parte integrantă a Barometrului

comunităţii locale, a identificat o percepţie generală pozitivă a cetăţenilor asupra

proiectelor, deja finalizate, de restaurare şi punere în valoare a Cetăţii istorice (Marina,

2014). Opinia răspândită majoritar în rândul tinerilor cuprinşi în cercetare în anul 2014 a

fost aceea că proiectele de restaurare şi valorificare a Cetăţii Alba Carolina au contribuit

în mod evident (mult şi foarte mult) la creşterea atractivităţii acesteia pentru turişti.

Tinerii nu au contestat, în general, valoarea lucrărilor deja efectuate în zona Cetăţii

istorice. O treime din tinerii care au fost cuprinşi în cercetare în anul 2014 au considerat,

totuşi, că anumite aspecte ar putea fi îmbunătăţite în această zonă: unii dintre respondenţi

s-au referit la insuficienţa spaţiilor verzi, în vreme ce alţii au sugerat că e nevoie de un

efort constant de restaurare, reabilitare şi conservare a construcţiilor din zona istorică.

Cei mai mulţi dintre tinerii anchetaţi în 2014 au apreciat ca oportune şi necesare

anumite intervenţii la nivelul oraşului, menite să remedieze probleme punctuale, cu care

se confruntă diferite zone ale oraşului. Din perspectiva tinerilor incluşi în cercetare în

2014, dintr-o listă de proiecte aflate în atenţia municipalităţii, prioritare sunt mai ales

reabilitarea unităţilor de învăţământ, amenajarea parcurilor şi spaţiilor verzi,

modernizarea şi reabilitarea unor străzi, amenajarea unor parcări, dar şi continuarea

procesului de revitalizare a zonei Cetăţii istorice. În 2015, tinerii incluşi în eşantion au

identificat şi alte aspecte problematice, care reclamă intervenţii din partea municipalităţii:

deficienţe în privinţa întreţinerii locurilor de joacă din cartiere şi insuficienţa pistelor

destinate circulaţiei cu bicicleta în oraş.

Unul dintre proiectele pentru care municipalitatea doreşte să obţină finanţare din

fonduri europene, cel al reabilitării termice a blocurilor de locuinţe, a fost apreciat de

către majoritatea tinerilor care au participat la cercetare în 2014 (opt din zece persoane)

ca fiind de utilitate majoră.

În privinţa acordului tinerilor privind eventuala schimbare a destinaţiei unităţii

militare situată lângă Poarta a treia a Cetăţii se remarcă o schimbare majoră între 2014 şi

2015. În 2014, părerile tinerilor au fost împărţite între păstrarea şi schimbarea actualei

destinaţii a spaţiilor ocupate de armată. Atunci, numărul tinerilor care s-au declarat în


favoarea mutării unităţii militare din incinta Cetăţii istorice a fost ceva mai mic decât cel

al susţinătorilor menţinerii acesteia pe actualul amplasament. În 2015, numărul tinerilor

care se opuneau mutării unităţii militare din Cetatea istorică a fost mult mai mic decât al

celor care erau de acord cu mutarea acesteia. În viziunea unora dintre susţinătorii

schimbării destinaţiei spaţiilor ocupate de unitatea militară cel mai potrivit ar fi ca acestea

să devină campus universitar, în vreme ce alţii au considerat că mai potrivit ar fi ca aici să

funcţioneze instituţii culturale, unităţi comerciale sau chiar hoteliere.

În 2014, am identificat în rândul tinerilor o atitudine de dezaprobare faţă de

eventuala construire a unui monument al Unirii de la 1 Decembrie 1918 sau a unei case

de cultură. Din moment ce există clădiri cu valoare de simbol al Unirii, tinerii par să nu

înţeleagă rostul construirii unui astfel de monument. Cât priveşte casa de cultură, subiecţii

au considerat, probabil, că ar fi mai ieftină reabilitarea actualei case de cultură decât

construirea uneia noi. Oferirea, prin diverse canale de comunicare, a mai multor

argumente care să susţină oportunitatea unor proiecte de regenerare urbană pe care

municipalitatea intenţionează să le finanţeze, ar putea contribui, în viitor, la evitarea unor

reacţii de opoziţie şi nemulţumire din partea locuitorilor oraşului.

În 2014, mulţi dintre tinerii incluşi în eşantion şi-au exprimat insatisfacţia cu privire

la situaţia locurilor de muncă din Alba Iulia. Jumătate din tinerii anchetaţi au apreciat

această situaţie ca fiind rea sau foarte rea. Doar unul din douăzeci de tineri a considerat că

situaţia locurilor de muncă din Alba Iulia era bună. Nici unul dintre subiecţi nu a

caracterizat această situaţie ca fiind foarte bună. Lăsând la o parte pe cei care nu aveau

loc de muncă, deşi, după cum au declarat, şi-au căutat unul, pare surprinzător că doar un

sfert dintre tinerii participanţi la cercetare s-au arătat mulţumiţi de locul de muncă pe care

îl aveau. Aspiraţiile tinerilor ar putea fi un factor explicativ al raportării negative la

situaţia locurilor de muncă din oraş: o treime dintre cei chestionaţi şi-ar fi dorit un loc de

muncă mai bine plătit, iar o zecime şi-ar fi dorit un loc de muncă potrivit cu pregătirea

profesională.

Proporţia tinerilor care au evaluat negativ situaţia locurilor de muncă din oraş a

scăzut în 2015, în comparaţie cu 2014, dar această schimbare nu este una foarte

accentuată. Nu este exclus ca nemulţumirea exprimată de tineri să reflecte o problemă

reală, pentru care administraţia locală va trebui să imagineze soluţii, pentru ca oraşul să

rămână atractiv pentru populaţia tânără. Municipalitatea poate interveni nu atât pentru

atragerea şi menţinerea unor investitori (pentru care nu are foarte multe pârghii), cât

pentru susţinerea şi încurajarea dezvoltării învăţământului universitar, a instituţiilor

culturale, a centrelor medicale şi a iniţiativelor din aria economiei sociale.


185

Bibliografie

1. Cangelli, E. (2015), Declinare la Rigenerazione. Approcci culturali e strategie

applicate per la rinascita delle città, Techne, 10, pp. 59-66.

2. Chelcea, L. (2011), „Oraşe”, în Vlăsceanu, L., coord., Sociologie, Iaşi, Polirom,

pp. 739-785.

3. Coca-Stefaniak, J. A. (2011), Global competitiveness versus community identity:

Can culture be the answer to managing this uneasy balance in towns and cities?,

în Journal of Town & City Management, No. 1 (4), pp. 329-333.

4. Colantonio, A., Dixon, T. (2010), Urban regeneration and social sustainability:

best practice from European cities, Oxford, Wiley-Blackwell.

5. Colantonio, A., Dixon, T., Ganser, R., Carpenter, J., Ngombe, A. (2009),

Measuring Socially Sustainable Urban Regeneration in Europe, Oxford, Oxford

Institute for Sustainable Development, disponibil la:

http://oisd.brookes.ac.uk/sustainable_communities/resources/Social_Sustainabilit

y_and_Urban_Regeneration_report.pdf, accesat în 10.12.2015.

6. Fanea-Ivanovici, M. (2013), Revitalizarea urbană în contextul economiei creative

şi al dezvoltării societăţii creative, în Economie teoretică şi aplicată, Vol. XX,

No. 10(587), pp. 61-66.

7. Ginavar, A., Blum, I., Marin, V., Popliceanu, E., Gherghinescu, O., Vrabete, M.,

Frentz, G. (2007), O şansă pentru oraşul tău. Ghid informativ privind

regenerarea urbană – principii şi practici europene, Bucureşti, Ministerul

Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

8. Marina L. (2014), „Reprezentări şi opţiuni ale populaţiei din Alba Iulia asupra

proiectelor de dezvoltare”, în Marina L. şi Pascaru, M., coord., Barometrul

comunităţii locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Editura Limes, pp. 15-34.

9. McDonald, S., Malys, N. şi Malienè, V. (2009), Urban regeneration for

sustainable communities: A case study, Technological and Economic

Development of Economy, 15, 1, pp. 49-59.

10. Onofrei, B., Hristodorescu, D., Popliceanu, E. E., Dediu, M. (2005),

Documentare privind rolul sociologiei în practica urbanismului. Sociologie

urbană, MTCT, Bucureşti.

11. Pitulac, T. (2011), „Comunităţi”, în Vlăsceanu, L., coord., Sociologie, Iaşi,

Polirom, pp. 132-170.

12. Rossi, U., Vanolo, A. (2013), Regenerating what? The politics and geographies

of actually existing regeneration, în Leary, M.E. şi McCarthy, J. (eds.), The

Routledge Companion to Urban Regeneration, London, Routledge, pp. 159-167.

13. Sandu, D. (2011), Dezvoltare comunitară şi regională, Bucureşti, Universitatea


Bucureşti, disponibil la: https://ddc24db1-a-62cb3a1a-s-

sites.googlegroups.com/site/dumitrusandu/DEVCOMREG2011.pdf, accesat în

10.10.2014.

14. Sepe, M. (2014), Urban transformation, socio-economic regeneration and

participation: two cases of creative urban regeneration, International Journal of

Urban Sustainable Development, No. 6 (1), pp. 20-41.

15. Tammaru, T., Musterd, S., Ham, M. van, Marcińczak, S. (2015), A multi-factor

approach to understanding socio-economic segregation, in European capital

cities, în Tammaru, T., Marcińczak, S., Ham, M. van, Musterd, S. (eds.), Socio-

Economic Segregation in European Capital Cities. East meets West, London,

Routledge, pp. 1-29.

16. Ţarălungă, N. (1997), Politici urbane şi practici de implementare, în Economie şi

Administraţie locală, Nr. 1-3.

IX.

RAPORTĂRI ALE BENEFICIARILOR FAȚĂ DE PROIECTELE

EDUCAȚIONALE FINANȚATE DE PRIMĂRIE ÎN

GRĂDINIȚELE DIN ALBA IULIA ÎN 2014 ȘI 2015

Bogdan Mucea, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia,



Asociația „Micul Prinț” din Alba Iulia a câștigat concursul de proiecte în anii 2014

și 2015, obținând finanțare nerambursabilă de la bugetul local pentru proiectele „Cetatea

micului albaiulian – tărâmul unde copiii cresc frumos” și „Copilăria la Porțile Cetății”.

Cele două proiecte, inițiate de asociația albaiuliană reunesc sub conceptul „copiii

albaiulieni mai bine îngrijiți” instituții publice locale și instituții de învățământ preșcolar

din municipiul Alba Iulia. Conform datelor de pe site-ul asociației1, cele două proiecte s-

au născut ca urmare a identificării unor bariere în dezvoltarea deprinderilor de igienă și

autonomie personală ale preșcolarilor din Alba Iulia, în ultimii ani educatoarele din

grădinițe observând o întârziere în ceea ce privește dobândirea și exersarea acestor

deprinderi. Una dintre cauze este centrarea accentuată a părinților pentru locul de muncă,

aceștia neavând timpul fizic necesar pentru a forma deprinderile copiilor lor. Personalul

nedidactic din grădinițe (îngrijitoarele) este apreciat ca insuficient pentru a ajuta fiecare

grupă din grădiniță la dezvoltarea acestor deprinderi ale copiilor. Necesitatea unui număr

mai mare de persoane care să fie la dispoziția copiilor preșcolari este fundamentată și pe

studiile de specialitate, în special cele realizate în domeniul pedagogiei, care arată că la

copiii cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani se „marchează o perioadă lungă de tranziție care

culminează cu apariția gândirii operaționale” iar copilul fiind capabil de gândire

simbolică în condițiile în care „aptitudinile intelectuale …sunt încă puternic dominate de

percepții” (Birch, 2000, p. 96).

1 http://miculprintong.ro.


188


Proiectele asociației albaiuliene au avut ca scop principal angajarea unui număr de

25 de îngrijitoare în grădinițele albaiuliene, pentru a implementa programul zilnic de

dobândire și dezvoltare a deprinderilor de igienă și autonomie personală la cei 2100 de

preșcolari beneficiari direcți ai proiectelor.

Studiul de față, derulat în toamna anului 2015, la închiderea proiectelor, a urmărit

cunoașterea și analiza opiniilor beneficiarilor direcți și indirecți ai proiectelor „Cetatea

micului albaiulian – tărâmul unde copiii cresc frumos” și „Copilăria la Porțile Cetății”

privind beneficiile şi oportunitatea proiectelor de acest gen .


Ca metodă de cercetare am folosit ancheta sociologică, iar ca tehnică autoaplicarea

unui număr de 5 instrumente (chestionare) diferite pentru fiecare categorie de beneficiari

ai acestor proiecte (cu excepţia copiilor preşcolari). S-au distribuit și aplicat chestionare

pentru: directorii de grădinițe, părinți, educatoare, îngrijitoarele angajate în urma

proiectelor (îngrijitoarele asociației) și îngrijitoarele Inspectoratului Școlar Județean Alba

(IȘJ). Aceste chestionare conțin un set de întrebări comune, dar și specifice fiecărei

categorii.

Studiul a avut ca univers al cercetării (populația din care se extrage un anumit

număr de persoane investigate direct) totalitatea directorilor, educatoarelor, părinților,

îngrijitoarelor asociației și îngrijitoarelor IȘJ-ului care au lucrat sau au luat contact cu

grădinițele2 unde s-au implementat proiectele: „Cetatea micului albaiulian – tărâmul

unde copiii cresc frumos” și „Copilăria la Porțile Cetății.

Nu se poate spune că a fost folosită o metodă de eșantionare, încercându-se doar

chestionarea cât mai multor beneficiari direcți și indirecți, în total 607 persoane. Din

eșantionul cercetat au făcut parte: 8 directori de grădinițe și un fost director; 73 de

educatoare de la grupele unde au fost angajate îngrijitoarele asociației; 24 de îngrijitoare

ale Asociației „Micul Prinț” angajate prin proiectele asociației (nu au participat la

cercetare îngrijitoarele aflate la data efectuării studiului în concediu medical); 24 de

îngrijitoare angajate de IȘJ Alba care nu au fost angajate prin proiect și 477 de părinți ai

căror copii au beneficiat de aportul îngrijitoarelor angajate prin proiect.

2 Grădinițele care au fost partenere în proiecte sunt: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 11;

Grădinița cu Program Prelungit „Step by step” Nr. 12; Grădinița cu Program Prelungit Nr. 13;

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 8; Grădinița cu Program Prelungit „Scufiţa Roşie”; Grădinița

cu Program Prelungit „Dumbrava minunată”; Grădinița cu Program Prelungit Nr. 16 și Grădinița

cu Program Normal Miceşti, inclusiv structurile acestora.

Raportări ale beneficiarilor faţă de proiectele educaţionale

189

Chestionarele pentru părinți au fost completate folosindu-se tehnica autoaplicării,

părinții primind pentru acasă chestionarele de la echipa de cercetare3, iar după completare

aceștia au fost rugați să le înapoieze educatoarelor. Un număr de 477 de chestionare au

fost recuperate, deși numărul chestionarelor distribuite părinților a fost cu mult mai mare.

Tot tehnica autoaplicării a fost folosită și în cazul directorilor grădinițelor și a

educatoarelor. Doar îngrijitoarele asociației și îngrijitoarele inspectoratului au fost

chestionate prin aplicare directă. Aplicarea chestionarelor s-a realizat de către echipa de

cercetare la instituțiile de învățământ preșcolar unde lucrează fiecare îngrijitoare în parte.

Perioada efectivă de aplicare a chestionarelor și colectare a datelor a fost cuprinsă între 13

octombrie și 3 noiembrie 2015.

4. Descrierea populației investigate

Privind apartenența de gen a respondenților, toate îngrijitoarele, atât cele ale

Asociației „Micul Prinț”, cât și cele angajate de IȘJ Alba au fost de sex feminin, situația

fiind identică atât la educatoare, cât și la directorii de grădinițe (excepție făcând directorul

Liceului cu Program Sportiv din Alba Iulia, instituție de învățământ care are în subordine

Grădinița cu Program Normal Micești). Referitor la sexul părinților, 81,1% (383

persoane) sunt de sex feminin și doar 18,9% (89 persoane) sunt de sex masculin, ceea ce

ne face să constatăm că mamele continuă să aibă şi în comunitatea albaiuliană o mult mai

mare implicare în ceea ce privește viața preșcolarilor.

Referitor la vârsta părinților (sau eventual a bunicilor), cel mai tânăr respondent a

declarat că are 20 de ani, iar cel mai în vârstă 62 de ani. Valoarea modală, adică valoarea

luată cu cea mai mare frecvență, este de 36 (36 de ani), reprezentând 8,9% din totalul

răspunsurilor considerate valide. Din totalul de 477 de părinți chestionați, 3 nu au dorit

să-și declare vârsta.

În privința nivelului educațional al părinților chestionați, se remarcă faptul că

58,9% erau absolvenți de studii superioare, 8,1%, au terminat o școală postliceală, 22,1%

erau absolvenți de liceu și 10,9% au absolvit cel mult școala profesională.

După starea civilă, 90,9% dintre respondenți sunt căsătoriți, 4,4 % divorțați și 3%

necăsătoriți. Cele mai scăzute ponderi sunt specifice persoanelor care se află în

concubinaj (1,5%) și persoanelor văduve (0,4%).

3 Echipa de cercetare a fost formată din Bogdan Mucea (sociolog) și Andrei Alb (asistent de

cercetare), iar costurile studiului au fost susținute integral de către Asociația „Micul Prinț” din

Alba Iulia.


190

5. Rezultate

5.1. Percepţia beneficiilor proiectelor

În anul 2014 și 2015 Asociația „Micul Prinț” din Alba Iulia a obținut finanțare

nerambursabilă de la bugetul local pentru proiectele „Cetatea micului albaiulian –

tărâmul unde copiii cresc frumos” și „Copilăria la Porțile Cetății”. Proiectele s-au

implementat prin parteneriat cu mai multe instituții publice locale și de învățământ

preșcolar din municipiul Alba Iulia.

Când părinții au fost întrebaţi despre cât de mult se consideră informați referitor la

proiectul „Cetatea micului albaiulian – tărâmul unde copiii cresc frumos”, 60% au

apreciat că au fost foarte bine informați, iar 40% au susţinut că au fost informați într-o

măsură redusă. Referitor la cel de-al doilea proiect „Copilăria la Porțile Cetății” doar

(36,5%) dintre părinți se consideră bine informați.

Totodată, părinții au fost rugați să evalueze inițiativa asociației albaiuliene de a

completa deficitul de îngrijitoare din grădinițe prin implementarea unor proiecte în

colaborare cu autoritățile locale. Mai mult de două treimi dintre părinți, 76,9%, consideră

inițiativa ca fiind una foarte bună și 22,2% ca bună; doar 0,4% dintre părinții chestionați

văd inițiativa asociației ca fiind foarte proastă și tot 0,4% nu sunt interesați de ea. De

menționat că aceste proiecte au creat locuri de muncă prin angajarea unui număr de 25 de

îngrijitoare (personal nedidactic) în grădinițele din Municipiul Alba Iulia.

În ceea ce privește percepția personalului din grădiniță, educatoarele chestionate s-

au declarat ca fiind foarte mulțumite (80,6%) și mulțumite (19,4%) de aceste proiecte.

Niciuna dintre educatoare nu s-a declarat nemulţumită. Directorii de grădinițe și-au

exprimat opinia privind importanța pe care au avut-o proiectele asupra instituțiilor pe care

le conduc tot în termeni pozitivi: 88,9% au apreciat proiectele ca fiind foarte importante

și 11,1% ca importante. Niciunul dintre directorii chestionați nu a declarat că aceste

proiecte, ar fi fost neimportante pentru instituţia lor.

S-a analizat și percepția părinților, educatoarelor și directorilor grădinițelor despre

beneficiile aduse de cele două proiecte implementate de asociația albaiuliană (Tabelul

IX.1.). După cum se observă în tabel, se apreciază că proiectele au adus copiilor și

grădinițelor numeroase beneficii. Observăm unele ușoare diferențe de percepție, în sensul

că educatoarele și directorii valorizează în mai mare măsură proiectul „Copilăria la

Porțile Cetății” din anul 2015 față de proiectul „Cetatea micului albaiulian – tărâmul

unde copiii cresc frumos” din anul 2014.


191

Tabelul IX.1. Opiniile respondenților privind beneficiile aduse de cele două

proiecte finanțate de la bugetul local

Proiectele Respondenții Beneficiile percepute

Foarte multe Multe Puține Foarte puține

„Cetatea micului albaiulian – tărâmul unde copiii cresc frumos” din anul 2014

Părinții 48,2% 47,1% 2,8% 1,9%

Educatoarele 80,8% 17,8% 0% 1,4%

Directorii 88,9% 11,1% 0% 0%

„Copilăria la Porțile Cetății” din anul 2015

Părinții 50,5% 46% 2,8% 0,6%

Educatoarele 64,2% 31,3% 1,5% 3%

Directorii 66,7% 33,3% 0% 0%

Aprofundând analiza datelor referitoare la beneficiile apărute odată cu

implementarea proiectelor, reținem faptul că: 54,4% dintre îngrijitoarele asociației

identifică drept principal beneficiu locul de muncă oferit, 29,2% sporirea gradului de

protecţie şi îngrijire al copiilor și 16,4% avantajele financiare. 65,6% dintre educatoare

consideră ca beneficiu principal creşterea gradului de siguranţă şi protecţie, precum şi

dezvoltarea deprinderilor de autonomie ale preşcolarilor în cadrul grădiniței, 17,4%

angajarea personalului nedidactic, 13,2% facilitarea activităţilor educative şi

administrative derulate în grădiniţă și 3,8% achiziţiile noi pentru grădiniţe şi organizarea

mai multor activităţi extraşcolare4. Directorii instituțiilor identifică ca principale

beneficii: creşterea gradului de siguranţă şi dezvoltarea deprinderilor de autonomie ale

copiilor (66,7%) și facilitarea desfășurării activităților din cadrul grădiniței (33,3%).

Diferențele de percepție sunt datorate pe de o parte rolului dobândit în proiect și

beneficiilor care au decurs din acest statut și pe de altă parte, rolului deținut în cadrul

instituțiilor educaționale.

5.2. Raportarea la sursele de finanţare a proiectelor

Respondenții au avut posibilitatea să aleagă două dintre variantele de finanțare

propuse sau prin completarea variantei deschise să vină cu o altă soluție decât cele

identificate de noi. Marea majoritate a celor chestionați apreciază într-o pondere ridicată

4 Obiectivul principal al celor două proiecte a fost angajarea personalului nedidactic (a

îngrijitoarelor). Pe lângă acest obiectiv, în primul proiect (2014) s-au făcut achiziții pentru

grădinițe și totodată s-au desfășurat concursuri cu premii pentru o parte dintre preșcolarii

albaiulieni, iar în cel de-al doilea proiect (2015) educatoarele și îngrijitoarele angajate au participat

la cursuri de formare și de calificare.


192

că autoritățile locale (Primăria și Consiliul Local) trebuie să se implice și în viitor în

susținerea financiară a acestor tipuri de proiecte (Tabelul IX.2.).

Tabelul IX.2. Percepția respondenților privind entitățile responsabile de implicarea

și susținerea financiară a proiectelor educaționale în grădinițe

Responsabilii Respondenții

Părinții Educatoarele Directorii Îngrijitoarele

asociației Îngrijitoarele

IȘJ

Autoritățile Centrale 50,7% 22,4% 33,3% 25% 41,7%

Autoritățile Locale 65,1% 88,1% 83,3% 70,8% 66,7%

IȘJ Alba 36,6% 34,3% 50% 58,3% 33,3% Instituțiile de învățământ 15,2% 1,5% 0% 12,5% 25%

ONG-urile 10,9% 26,9% 33,3% 16,7% 16,7%

Părinții sau tutorii legali 5,1% 6% 0% 4,2% 0%

Insistăm puțin pe acest aspect, deoarece merită analizat din mai multe

perspective. Este posibil ca o parte dintre respondenți, prin faptul că au văzut că se poate

realiza acest mod de finanțare, să considere că responsabilitatea finanțării suplimentare a

posturilor de îngrijitoare în grădinițele albaiuliene este a autorității locale, deoarece ea a

fost singura care s-a implicat concret și consistent în proiecte de acest tip. O altă categorie

de respondenți, în special părinții, le poate fi destul de facil să transfere responsabilitatea

pentru orice problemă din interiorul municipiului, Primăriei. De asemenea, probabil că

este mai comod să responsabilizezi o instituție cu care se presupune că ai luat contact mai

des, decât o instituție care pare mai inaccesibilă ca de exemplu, ministerul de resort sau

inspectoratul școlar.

Pe lângă autoritățile locale, părinții consideră că responsabilitatea financiară

privind susținerea îngrijitoarelor asociației în grădinițe revine autorităților centrale, iar

aici ne referim la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (50,7%), dar și la

Inspectoratul Școlar Județean Alba (36,6%). O mică parte dintre părinții chestionați sunt

de părere că atât ei, cât și tutorii legali ai copiilor trebuie să sprijine financiar, pe lângă

alte instituții, astfel de proiecte (5,1%) care au ca beneficiari direcți copiii din grădinițe.

Câțiva dintre respondenți propun o altă categorie de susținători financiari și anume,

patronii de firme din Alba Iulia sau din județul Alba (0,2%).

În cazul educatoarelor, percepția privind susținerea venită de la autoritățile locale

(88,1%) este urmată de susținerea Inspectoratul Școlar Județean Alba (34,3%) și de

ONG-uri (26,9%). Aproximativ un sfert dintre educatoare spun că proiectele trebuie

susținute pe viitor de către autoritățile centrale (22,4%) și un procent foarte redus

consideră că responsabili ar fi părinții (6%). Și directorii de grădinițe consideră

autoritățile locale (83,3%) ca principali responsabili, acestea fiind urmate de Inspectoratul


193

Școlar Județean Alba (50%) și de ONG-uri, care înregistrează aceeași pondere ca și

Ministerul Educației și Cercetării Științifice (33,3%). Trebuie menționat faptul că

niciunul dintre directorii chestionați nu apreciază că aceste proiecte trebuie susținute

financiar de către părinți sau de către grădinițe.

Îngrijitoarele angajate de IȘJ Alba apreciază în mai mare măsură decât cele

angajate de asociație că susținerea financiară a unor astfel de proiecte trebuie să vină din

parte autorităților centrale. Niciuna dintre îngrijitoarele angajate de IȘJ Alba nu consideră

că aceste proiecte trebuie susținute și de către părinți.

Sintetizând datele de mai sus, putem spune că beneficiarii direcți sau indirecți ai

proiectelor Asociației Micul Prinț, apreciază că autoritățile locale (Primăria și Consiliul

Local) sunt cele mai potrivite să susțină din punct de vedere financiar astfel de proiecte,

fiind urmate în ierarhie de Inspectoratul Școlar Județean Alba și de Ministerul Educației

Naționale și Cercetării Științifice. Un procent redus de respondenți pun această finanțare

în sarcina organizațiilor non-guvernamentale, a grădinițelor sau a părinților.

5.3. Raportarea la oportunitatea proiectelor

Se observă cu ușurință faptul că cvasimajoritatea persoanelor chestionate sunt de

părere că este nevoie în viitor de astfel de proiecte (Tabelul IX.3.). Se înregistrează și

câteva excepții: 0,8% dintre părinți sunt de părere că în viitor nu mai este nevoie de

proiecte precum cele derulate. Oarecum surprinzător și 4,2% dintre îngrijitoarele (IȘJ)

care nu au beneficiat financiar de aceste proiecte apreciază că nu ar mai fi nevoie pe viitor

de astfel de proiecte. Totuși 99,2% dintre părinți, 95,9% dintre îngrijitoare IȘJ, toate

educatoarele, îngrijitoarele asociației și toți directorii de grădiniță chestionați consideră că

pe viitor este nevoie de proiecte asemănătoare în grădinițele din Alba Iulia.

Tabelul IX.3. Necesitatea implementării unor proiecte cu finanțare de la bugetul

local care să sprijine învățământul preșcolar din Alba Iulia

Respondenții

Necesitatea unor noi proiecte

Cu siguranță, da Probabil că

da

Probabil că

nu Cu siguranță, nu

Părinții 80,8% 18,4% 0,2% 0,6%

Educatoarele 95,7% 4,3% 0% 0%

Directorii 100% 0% 0% 0%

Îngrijitoarele asociației 95,8% 4,2% 0% 0%

Îngrijitoarele IȘJ 91,7% 4,2% 4,2% 0%


194

Respondenții au fost rugați să evalueze și gradul în care Primăria și Consiliul Local

din Alba Iulia ar trebui să susțină în următorii ani derularea proiectelor cu fonduri

nerambursabile pentru grădinițe. Răspunsurile obținute sunt prezentate (Tabelul IX.4.) și

întăresc concluziile anterioare.

Tabelul IX.4. Percepția măsurii în care autoritățile locale trebuie să susțină proiecte

cu finanțare nerambursabilă în grădinițe

Respondenții

Măsura în care Primăria și Consiliul Local trebuie să susțină pe viitor

proiecte în grădinițe

Într-o foarte mare

măsură

Într-o mare

măsură

Într-o mică

măsură

Într-o foarte mică

măsură

Părinții 79% 20,6% 0,4% 0%

Educatoarele 87,1% 11,4% 0% 1,4%

Directorii 88,9% 11,1% 0% 0%

Îngrijitoarele asociației 95,8% 4,2% 0% 0%

Îngrijitoarele IȘJ 95,8% 4,2% 0% 0%

Într-o pondere foarte mare autoritățile locale din Alba Iulia trebuie să se implice

într-o foarte mare măsură în susținerea proiectelor cu finanțare nerambursabilă pentru

grădinițele din Municipiului Alba Iulia. Se disting doar două educatoare și un părinte care

susțin că aceste proiecte nu ar trebui să fie susținute financiar decât foarte puțin de

autoritatea locală.

În legătură cu necesitatea demarării unor noi proiecte, directorii de grădinițe și

educatoarele au răspuns la câteva întrebări suplimentare. Directorii au fost rugați să

specifice ce tipuri de activități ar trebui să cuprindă următoarele proiecte finanțate din

fonduri nerambursabile și, totodată, cui să se adreseze. Răspunsurile primite au fost

grupate în următoarele categorii: activităţi sportive şi extracurriculare dedicate

preşcolarilor (75%) și asigurarea unui număr satisfăcător de personal nedidactic (25%).

Un singur director de instituție nu a dorit să răspundă la această întrebare. Se apreciază că

aceste proiecte trebuie să se adreseze preşcolarilor, părinţilor şi cadrelor didactice. Pe de

altă parte, directorii de instituții consideră că obiectivele unor astfel de proiecte ar putea

fi: realizarea unui mediu adecvat dezvoltării cognitive şi fizice a preşcolarilor (62,5%) și

asigurarea unui număr satisfăcător de personal nedidactic (37,5%).

Și educatoarele au fost solicitate să menționeze minimum 3 aspecte ale

învățământului preșcolar din Alba Iulia care ar putea fi îmbunătățite în urma

implementării unor noi proiecte. Educatoarele consideră că obiectivele noilor proiecte ar

putea fi: îmbunătățirea actului educațional (35,4%), derularea mai multor activităţi care

să vizeze atât creşterea gradului de siguranţă şi protecţie, cât şi dezvoltarea armonioasă


195

a preşcolarilor (32,3%), precum și dotarea materială a grădiniţelor şi angajarea unui

număr suficient de personal nedidactic (32,3%).

Un ultim aspect care s-a dorit a fi surprins în studiul nostru a fost opinia directorilor

grădinițelor cu privire la direcțiile prioritare de dezvoltare pe care Primăria și Consiliul

Local din Alba Iulia trebuie să le aibă în vedere în viitorul apropiat. Respondenții puteau

să opteze pentru maximum două dintre variantele oferite sau puteau să spună chiar ei o

altă direcție de dezvoltare care nu se regăsea între variantele de răspuns primite.

Toți directorii de grădinițe chestionați au spus că una dintre direcțiile prioritare în

care Primăria și Consiliul Local Alba Iulia ar trebui să investească este educația. Cea de-a

doua direcție prioritară pentru eventuale investiții este sănătatea (44,4%), urmată de

infrastructură (33,3%). Investițiile în turism și cele în industrie se situează la finalul

preferințelor directorilor de grădinițe (11,1% pentru fiecare din cele două domenii).

Trebuie menționat faptul că, după cum au relatat directorii de grădinițe chestionați,

instituția pe care o conduc nu a beneficiat în trecut de proiecte precum cele derulate și

implementate de către Asociația „Micul Prinț” în colaborare cu autoritățile locale. Acest

fapt arată încă o dată importanța pe care au avut-o proiectele „Cetatea micului albaiulian

– tărâmul unde copiii cresc frumos” și „Copilăria la Porțile Cetății” asupra instituțiilor

de învățământ preșcolar din Alba Iulia, proiecte care nu s-ar fi putut realiza fără suportul

financiar al Primăriei și Consiliului Local din Alba Iulia.

6. Concluzii

Studiul sociologic desfășurat în grădinițele albaiuliene, care au fost cuprinse în

proiectele finanțate prin fonduri nerambursabile conform Legii 350/2005 de Primăria și

Consiliul Local din Alba Iulia, a reliefat o serie de aspecte importante privind rolul pe

care Asociația „Micul Prinț” din Alba Iulia l-a avut prin scrierea și implementarea

proiectelor: „Cetatea micului albaiulian – tărâmul unde copiii cresc frumos” și

„Copilăria la Porțile Cetății”.

Studiul a arătat că beneficiile celor două proiecte au fost percepute pozitiv atât de

către părinți, cât și de către directori, educatoare, îngrijitoarele asociației și îngrijitoarele

IȘJ-ului. Respondenții apreciază că preșcolarii albaiulieni au fost cei mai avantajați de

implementarea celor două proiecte.

Chiar dacă beneficiile proiectelor au fost recunoscute de marea majoritate a celor

anchetați, se percepe ca principal dezavantaj al proiectelor amintite, perioada scurtă de

desfășurare şi lipsa finanţării ulterioare. Niciunul dintre directorii chestionați, cu atât mai

puțin părinții, nu se simt pregătiți să susțină din punct de vedere financiar posturile pe

care au fost angajate îngrijitoarele asociației. În urma cercetării nu s-au putut identifica

soluții clare de continuare a proiectelor, însă se observă că există din partea tuturor,


196

pornind de la directorii de instituții și ajungându-se până la părinți, deschidere pentru

susținerea cel puțin declarativă a acestor proiecte. Se consideră că Primăria și Consiliul

Local din Alba Iulia sunt responsabile și pe viitor pentru susținerea financiară a

proiectelor de acest tip. Așadar, așteptările celor chestionați de noi sunt ca pe viitor,

autoritățile locale să ofere sprijin financiar pentru proiecte de acest gen.

Asociația „Micul Prinț” care a scris, a participat la competiția de proiecte și a

câștigat grantul oferit de Primărie și de Consiliul Local din Alba Iulia este privită de toți

respondenții ca un exemplu de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea comunității

urbane albaiuliene prin parteneriat între ONG-uri și autorități locale.

Confirmând ierarhizarea făcută de populația din Municipiul Alba Iulia cu privire la

proiectele de dezvoltare pe care Primăria Municipiului trebuie să le trateze cu prioritate în

viitorul apropiat, şi anume situarea pe primul loc a proiectelor pentru școli și grădinițe

(Marina, 2014), se accentuează în studiul de faţă, necesitatea susţinerii de autorităţile

locale a dezvoltării sectorului educaţional prin finanțarea reabilitării infrastructurii

preșcolare, dar și prin investiţii în calitatea şi cantitatea resurselor umane. Pe de altă parte

trebuie să menţionăm slaba implicare (declarată) a cetăţenilor, a celor direct interesaţi, în

susţinerea financiară a proiectelor de acest gen.

Bibliografie

1. Asociația „Micul Prinț”, (2015), Proiecte; disponibil la:

http://miculprintong.ro/cetatea-micului-albaiulian-taramul-unde-copiii-cresc-

frumos/ (accesat la 7 decembrie 2015).

2. Legea Nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri

publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general; disponibil la:

www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L350-

2005.pdf (accesat la 15 decembrie 2015).

3. Birch, A. (2000), Psihologia dezvoltării. Din primul an de viață până în perioada

adultă, București, Editura Tehnică.

4. Marina, L. (2014), „Reprezentări și opțiuni ale populației din Alba Iulia asupra

proiectelor de dezvoltare”, în Marina, L. și Pascaru, M., coord. (2014),

Barometrul comunității locale. Municipiul Alba Iulia 2014, Cluj-Napoca,

Editura Limes, pp. 15-34.

http://miculprintong.ro/cetatea-micului-albaiulian-taramul-unde-copiii-

CUPRINS

ARGUMENT 5

Lucian MARINA

I. Metodologia şi practica Barometrului comunităţii locale 7

1. Prezentarea proiectului 7

2. Metode și instrumente 8

3. Activități ale proiectului în 2015 9

4. Caracterul inovativ al proiectului 10

5. Dezbaterea unor activităţi şi a unor rezultate 13

6. Concluzii și propuneri 15

Bibliografie 16

Mihai PASCARU

II. Restituirea rezultatelor Barometrului comunității locale 15

1. Consideraţii introductive 17

2. Metodologie 18

3. Poziţii ale consilierilor locali faţă de unele rezultate ale Barometrului

comunităţii locale 2014

19

4. Discuții și concluzii 26

Bibliografie 29

Anexa 31

Rodica-Silvia STÂNEA, Liliana IONAȘ

III. Rolul Consiliului local în dezvoltarea urbană 33

1.Considerații preliminare 35

2. Metodologia 35

3. Analiza interviurilor 36

4. Concluzii 67

Bibliografie 68

Lucian MARINA, Andreea MUNTEAN, Alin TOMUȘ

IV. Implicarea firmelor în dezvoltarea locală 69

1. Introducere 69

2. Scopul și obiectivele cercetării 71

3. Aspecte metodologice ale cercetării calitative 72

4. Metodologia cercetării cantitative 72

5. Rezultate ale cercetării calitative 73

6. Rezultate ale cercetării cantitative 76

7. Concluzii 91

Bibliografie 93

Anexa 94

Vlad Zeno MILLEA, Lucian MARINA

V. Satisfacția locuitorilor față de calitatea vieții urbane în 2015 95

1. Considerații introductive 95


3. Aspecte metodologice 100

4. Descrierea populației 101

5. Percepția globală a calității mediului urban (strada, cartierul, orașul) 102

6. Variabile socio-demografice și percepția asupra mediului urban 111

7. Percepția calității mediului urban după zona de regenerare urbană 117

8. Percepția mediului urban după cartiere ale Municipiului Alba Iulia 120

9. Sinteza rezultatelor 124

10. Concluzii și recomandări 127

Bibliografie 128

Anexa 129

Lucian MARINA, Andreea MUNTEAN, Rareș FĂCĂLEȚ

VI. Reprezentări ale turiștilor și vizitatorilor față de Cetatea istorică 135

1.Introducere 135

2. Scop și metodă 136

3. Analiza datelor de la interviuri 137

4. Concluzii și propuneri 141

Bibliografie 142

Lucian MARINA, Vlad Zeno MILLEA

VII. Raportarea locuitorilor la proiectele comunitare 143

1. Introducere 143



4. Rezultate ale cercetării BCL 2015 referitoare la raportarea locuitorilor 146

5. Concluzii 155

Bibliografie 156

Anexa 157

Liliana IONAŞ, Rodica STÂNEA

VIII. Opinii şi propuneri ale populaţiei tinere 163

1. Dezvoltarea urbană – delimitări conceptuale şi perspective de abordare 163

2. Precizări metodologice 171

3. Opinii şi propuneri ale populaţiei tinere privind dezvoltarea urbană 173

4. Concluzii şi recomandări 183

Bibliografie 185

Bogdan MUCEA

IX. Raportări ale beneficiarilor faţă de proiectele din grădiniţe 187

1. Consideraţii introductive 187

2. Scopul şi obiectivele cercetării 188


4. Descrierea populației investigate 189

5. Rezultate 190

6. Concluzii 195

Bibliografie 196

ARGUMENT - Alba Iulia Smart City · 2018-07-24 · ARGUMENT Alba Iulia are cu ce se mândri, cu...

Documents

Transcript of ARGUMENT - Alba Iulia Smart City · 2018-07-24 · ARGUMENT Alba Iulia are cu ce se mândri, cu...