Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

8
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului Anul XI nr. 566 4-11 octombrie 2012 8 pagini Din toate hrisoavele ºi documentele emise din Cancelaria Voievodului Neagoe – în cei 8 ani ºi 8 luni de domnie – însuºi domnitorul, menþioneazã cã este fiul lui Basarab cel Tânãr (Þepeluº). Când rostim cuvântul Basarab sau basarabã, facem o legãturã între numele pe care ºi-l luau Craioveºtii, nume de origine cumanã, dupã susþinerea unor istorici ºi tradiþia istoricã româneascã. În paginile Letopiseþului cantacuzinesc, gãsim, pentru începuturile noastre feudale, relatarea: „Atunci s-au ales dintr-înºii boiarii care au fost de neam mare. ªi puserã banoreþi un neam care li se zicea Basarabi, sã le fie lor cap (adicã mari bani) ºi-i aºezarã întâi sã le fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-au pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorât la Craiova. ªi aºa fiind, multã vreme au trecut tot ei oblãduind acea poarte de loc” (Letopiseþul cantacuzinesc). Letopiseþul cantacuzinesc, în Istoria Þãrii Româneºti de Radu Popescu, Genealogia Cantacuzinilor, precum ºi în prefaþa mineiului pe luna noiembrie, fãcutã de episcopul Râmnicului Chesarie Halepliu, ni se aratã, cã dupã venirea lui Negru Vodã ºi întemeierea Þãrii Româneºti „atunce ºi Bãsãrãbeºtii, cu toatã boierimea ce era mai înainte peste Olt s- au sculat cu toþi de au venit la Radul Vodã, închinându-se sã fie supt poruncã lui ºi numai el sã fie peste toþi…” (Manole Neaga, Neagoe Basarab, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p.) Disputa istoricilor I.C. Filitti ºi D. Onciu, pe baza documentelor cronicãreºti, cã n-ar fi existat un Negru Vodã, ne duc totuºi la ideea, cã, în urma studierii documentelor, mai cu multã atenþie, s-a ajuns la concluzia, cã deseori se face confuzia între Negru Vodã ºi Radu Vodã, numit Basarab. Din anul 1576, înainte de Matei Basarab, existã un document de la Alexandru al II-lea în care este amintit Negru Vodã, care nu poate fi altul decât cunoscutul Radu I, aºadar, asimilarea lui Negru Vodã cu Radu I dateazã din secolul al XVI-lea. Putem spune, aºa cum au stabilit specialiºtii, cã Radu I (1377-1385) este fiul lui Nicolae Alexandru ºi tatãl lui Mircea cel Bãtrân, nume care adesea se confundã ºi azi cu Negru Vodã. Istoricii afirmã, cã în jurul anului 1290, Negru Vodã a trecut Carpaþii spre sud „datoritã unei ofensive a regalitãþii maghiare ºi a catolicismului împotriva elementului românesc ortodox din Transilvania cu tendinþe centrifuge faþã de coroana maghiarã, a avut loc retragerea unui voievod sau a unor conducãtori locali din Þara Fãgaraºului în Muntenia” (ªt. Meteº, Din istoria dreptului românesc din Transilvania, în Anuarul Academiei Române, seria III, 1935 – 1936, p. 92.). Este evident cã unii istorici au combãtut existenþa primului voievod al Þãrii Româneºti, arãtând cã aparþine unei tradiþii cãrturãreºti din vremea lui Matei Basarab. Subliniem cã oricâtã confuzie ar fi fãcut-o scriitorii cronicilor, între Negru Vodã ºi Radul Negru, rãmâne statornicã tradiþia - deci ºi prin viu grai – cã Negru Vodã ºi-a început domnia în 1290. Aºa înþelegem mai bine apropierea dintre Basarabi ºi Craioveºti, fãcutã pentru prima oarã de cãtre Gavriil Protul în Viaþa Sfântului Nifon. Basarabeºtii aveau sã se închine lui Negru Vodã de bunã voie, iar domnitorul Þãrii Româneºti este recunoscut de cnejii ºi voievozii dintre Carpaþi ºi Dunãre. Aºadar, tradiþia lãsatã de cronicari nu este departe de adevãrul cã Basarabeºtii de peste Olt au venit sã se închine stãpânului absolut al Þãrii Româneºti, având ca pivot Curtea de Argeº – Câmpulung ºi iarãºi Curtea de Argeº. Nu trebuie sã uitãm cã cercetãrile onomastice au avut un interesant rol de aflarea ºi formarea numelui de Basarabã. Specialistul I. Cornea33 I. Cornea, Basarabii din Argeº, Despre originea lor teritorialã ºi etnicã, Bucureºti, 1935 ºi St. Meteº, opt. Cit, p. 80; N. Drãganu, românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei ºi a onomasticei, Bucureºti, 1922, a demonstrat cã formarea acestui nume a fost în þinutul Haþegului – Hunedoara ºi de aici s-a rãspândit în Banat ºi în Oltenia. Istoriografii noºtri, în decursul timpului, au avut pãreri împãrþite în legãturã cu neamul din care provine domnitorul, aºa cum, deseori, s-a întâmplat atunci când sursele documentare erau incomplete sau lipseau cu desãvârºire. O parte dintre istorici au scris cã Neagoe Basarab ar fi doar un fecior de boier, din marea ºi influenta familie a Craioveºtilor, care a avut un rol predominant în politica Þãrii Româneºti. La un moment dat, aceastã familie de boieri învãþaþi ºi cu influenþã puternicã, au ajuns ca sã ridice sau sã coboare din domnie pe anumiþi voievozi care nu rãmâneau în limita politicã stabilitã de mai înainte. Ei îl vor sprijini ºi susþine pe fericitul domn Neagoe Basarab. Unii istorici care au cercetat documentele vremii, cum a fost ºi N. Iorga, îl considerã pe învãþatul Neagoe Vodã – fecior de domn, ghidându-se dupã titlul domnului, aºa cum apare el în documente, unde citim formula „fiul preabunului ºi prea marelui Basarab Voievod” (N. Iorga, Pretendenþi domneºti în sec. XVI, în Anuarul Academiei Române, seria II, vol. XIX, p. 35-36). Mai mult, inscripþia de pe o tavã de argint, dãruitã de Neagoe Mãnãstirii Tismana „se aflã precizarea cã este fiul lui Basarab cel Tânãr, adicã al lui Þepeluº” (Gr. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mãnãstiri, schituri ºi biserici de þarã, Bucureºti, 1887, p. 220). Filiaþia domneascã a marelui voievod Neagoe este limpede dacã avem în vedere ºi „inscripþia pe care fraþii Craioveºti opun pe mormântul lui Vladislav al II-lea, apãrând numele lui Neagoe; la fel în Învãþãturi el îºi spune „Io Neagoe”. Pe chivotul cu moaºtele lui Nifon, în inscripþiile (pisaniile) de la Argeº, în Tetraevangheliarul de la Suceviþa ºi pe Evanghelierul lui Marcu, întâlnim numele de Neagoe. Odatã, într-un document din 1519, chiar el îºi zice „Io Neagoe cel numit Basarab” (Neagoe Manole, Neagoe Basarab, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 28). Demn de menþionat este ºi faptul cã domnii Þãrii Româneºti care au venit dupã Neagoe, i-au spus, neîndoielnic: Basarab Voievod, iar în absolut toate documentele ce aparþin secolului al XVI-lea când se aminteºte de Neagoe i se spune Basarab, aºa cum el însuºi, totdeauna se intitula. Semnul cel mai demonstrativ este, fãrã doar ºi poate, cã nici mãcar duºmanii domnitorului Neagoe ºi familiei sale nu i-au contestat numele de domn Basarab. Aºadar, Neagoe, a fost de neam domnesc! Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului De neam domnesc

description

Saptamanal teologic, bisericesc si de atitudine al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului

Transcript of Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

Page 1: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 566 44--1111 ooccttoommbbrriiee 22001122 8 pagini

Din toate hrisoavele ºi documentele emise dinCancelaria Voievodului Neagoe – în cei 8 ani ºi8 luni de domnie – însuºi domnitorul,menþioneazã cã este fiul lui Basarab cel Tânãr(Þepeluº).

Când rostim cuvântul Basarab sau basarabã,facem o legãturã între numele pe care ºi-l luauCraioveºtii, nume de origine cumanã, dupãsusþinerea unor istorici ºi tradiþia istoricãromâneascã. În paginile Letopiseþuluicantacuzinesc, gãsim, pentru începuturilenoastre feudale, relatarea: „Atunci s-au alesdintr-înºii boiarii care au fost de neam mare. ªipuserã banoreþi un neam care li se ziceaBasarabi, sã le fie lor cap (adicã mari bani) ºi-iaºezarã întâi sã le fie scaunul la TurnulSeverinului, al doilea scaun s-au pogorât laStrehaia, al treilea scaun s-au pogorât laCraiova. ªi aºa fiind, multã vreme au trecut totei oblãduind acea poarte de loc” (Letopiseþulcantacuzinesc).

Letopiseþul cantacuzinesc, în Istoria ÞãriiRomâneºti de Radu Popescu, GenealogiaCantacuzinilor, precum ºi în prefaþa mineiuluipe luna noiembrie, fãcutã de episcopulRâmnicului Chesarie Halepliu, ni se aratã, cãdupã venirea lui Negru Vodã ºi întemeiereaÞãrii Româneºti „atunce ºi Bãsãrãbeºtii, cutoatã boierimea ce era mai înainte peste Olt s-au sculat cu toþi de au venit la Radul Vodã,închinându-se sã fie supt poruncã lui ºi numaiel sã fie peste toþi…” (Manole Neaga, NeagoeBasarab, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1971,p.)

Disputa istoricilor I.C. Filitti ºi D. Onciu, pebaza documentelor cronicãreºti, cã n-ar fi existatun Negru Vodã, ne duc totuºi la ideea, cã, înurma studierii documentelor, mai cu multãatenþie, s-a ajuns la concluzia, cã deseori se faceconfuzia între Negru Vodã ºi Radu Vodã, numitBasarab.

Din anul 1576, înainte de Matei Basarab,existã un document de la Alexandru al II-lea încare este amintit Negru Vodã, care nu poate fialtul decât cunoscutul Radu I, aºadar, asimilarealui Negru Vodã cu Radu I dateazã din secolul alXVI-lea. Putem spune, aºa cum au stabilitspecialiºtii, cã Radu I (1377-1385) este fiul luiNicolae Alexandru ºi tatãl lui Mircea cel Bãtrân,nume care adesea se confundã ºi azi cu NegruVodã.

Istoricii afirmã, cã în jurul anului 1290,Negru Vodã a trecut Carpaþii spre sud „datoritãunei ofensive a regalitãþii maghiare ºi acatolicismului împotriva elementului românescortodox din Transilvania cu tendinþe centrifugefaþã de coroana maghiarã, a avut loc retragereaunui voievod sau a unor conducãtori locali dinÞara Fãgaraºului în Muntenia” (ªt. Meteº, Dinistoria dreptului românesc din Transilvania, în

Anuarul Academiei Române, seria III, 1935 –1936, p. 92.).

Este evident cã unii istorici au combãtutexistenþa primului voievod al Þãrii Româneºti,arãtând cã aparþine unei tradiþii cãrturãreºti din

vremea lui Matei Basarab. Subliniem cã oricâtãconfuzie ar fi fãcut-o scriitorii cronicilor, întreNegru Vodã ºi Radul Negru, rãmâne statornicãtradiþia - deci ºi prin viu grai – cã Negru Vodãºi-a început domnia în 1290. Aºa înþelegem maibine apropierea dintre Basarabi ºi Craioveºti,fãcutã pentru prima oarã de cãtre Gavriil Protulîn Viaþa Sfântului Nifon. Basarabeºtii aveau sãse închine lui Negru Vodã de bunã voie, iardomnitorul Þãrii Româneºti este recunoscut decnejii ºi voievozii dintre Carpaþi ºi Dunãre.Aºadar, tradiþia lãsatã de cronicari nu estedeparte de adevãrul cã Basarabeºtii de peste Oltau venit sã se închine stãpânului absolut al ÞãriiRomâneºti, având ca pivot Curtea de Argeº –Câmpulung ºi iarãºi Curtea de Argeº.

Nu trebuie sã uitãm cã cercetãrile onomasticeau avut un interesant rol de aflarea ºi formareanumelui de Basarabã. Specialistul I. Cornea33I. Cornea, Basarabii din Argeº, Despre originealor teritorialã ºi etnicã, Bucureºti, 1935 ºi St.Meteº, opt. Cit, p. 80; N. Drãganu, românii înveacurile IX-XIV pe baza toponimiei ºi aonomasticei, Bucureºti, 1922, a demonstrat cãformarea acestui nume a fost în þinutulHaþegului – Hunedoara ºi de aici s-a rãspândit înBanat ºi în Oltenia.

Istoriografii noºtri, în decursul timpului, auavut pãreri împãrþite în legãturã cu neamul dincare provine domnitorul, aºa cum, deseori, s-aîntâmplat atunci când sursele documentare erauincomplete sau lipseau cu desãvârºire. O partedintre istorici au scris cã Neagoe Basarab ar fidoar un fecior de boier, din marea ºi influentafamilie a Craioveºtilor, care a avut un rolpredominant în politica Þãrii Româneºti. La unmoment dat, aceastã familie de boieri învãþaþi ºicu influenþã puternicã, au ajuns ca sã ridice sausã coboare din domnie pe anumiþi voievozi carenu rãmâneau în limita politicã stabilitã de maiînainte. Ei îl vor sprijini ºi susþine pe fericituldomn Neagoe Basarab.

Unii istorici care au cercetat documentelevremii, cum a fost ºi N. Iorga, îl considerã peînvãþatul Neagoe Vodã – fecior de domn,ghidându-se dupã titlul domnului, aºa cumapare el în documente, unde citim formula „fiulpreabunului ºi prea marelui Basarab Voievod”(N. Iorga, Pretendenþi domneºti în sec. XVI, înAnuarul Academiei Române, seria II, vol. XIX,p. 35-36). Mai mult, inscripþia de pe o tavã deargint, dãruitã de Neagoe Mãnãstirii Tismana„se aflã precizarea cã este fiul lui Basarab celTânãr, adicã al lui Þepeluº” (Gr. Tocilescu,Raporturi asupra câtorva mãnãstiri, schituri ºibiserici de þarã, Bucureºti, 1887, p. 220).

Filiaþia domneascã a marelui voievodNeagoe este limpede dacã avem în vedere ºi„inscripþia pe care fraþii Craioveºti opun pemormântul lui Vladislav al II-lea, apãrândnumele lui Neagoe; la fel în Învãþãturi el îºispune „Io Neagoe”. Pe chivotul cu moaºtele luiNifon, în inscripþiile (pisaniile) de la Argeº, înTetraevangheliarul de la Suceviþa ºi peEvanghelierul lui Marcu, întâlnim numele deNeagoe. Odatã, într-un document din 1519,chiar el îºi zice „Io Neagoe cel numit Basarab”(Neagoe Manole, Neagoe Basarab, Ed.ªtiinþificã, Bucureºti, 1971, p. 28).

Demn de menþionat este ºi faptul cã domniiÞãrii Româneºti care au venit dupã Neagoe, i-auspus, neîndoielnic: Basarab Voievod, iar înabsolut toate documentele ce aparþin secolului alXVI-lea când se aminteºte de Neagoe i se spuneBasarab, aºa cum el însuºi, totdeauna se intitula.

Semnul cel mai demonstrativ este, fãrã doar ºipoate, cã nici mãcar duºmanii domnitoruluiNeagoe ºi familiei sale nu i-au contestat numelede domn Basarab. Aºadar, Neagoe, a fost deneam domnesc!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

DDee nneeaamm ddoommnneesscc

Page 2: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: [email protected]

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Spre deosebire de celelalte patimi, mânia caatare este o miºcare normalã a sufletului omului.Patima mâniei nu face decât sã schimbe þinta ºiritmul acestei porniri fireºti. Patima nu poate fiînþeleasã ºi uneori nu poate fi nici detectatã dacãnu se înþelege rostul mâniei ca parte fireascã aminþii umane. Avva Isaia Pustnicul scria: „fãrãmânie nu e nici curãþie în om”. De ce? Rostuldreptei mânii este de a lupta împotriva rãului:acþioneazã ca un mecanism de apãrare, care îºirespectã menirea numai atunci când se îndreaptãîmpotriva demonilor ºi a momelilor ºi patimilordin propriul suflet. Pentru ce? Rãzboiul pe caresufletul îl poartã împotriva pãcatului folosindarma mâniei pleacã din ura faþã de orice rãu, faþade orice îl desparte pe om de Dumnezeu, deobiectul ºi sursa iubirii lui. Aºadar, dreaptamânie este un mijloc de curãþire ainimii de patimi, dur ºi rapid, darfoarte eficient. Reaua mânie estedeturnarea þintei mâniei, caredevine aproapele nostru ºi chiar oidee sau un lucru neînsufleþit, înmod nefiresc (Isus Sirah X, 19),precum ºi schimbarea ritmuluimâniei, care devine o miºcarecvasi-continuã, un obicei, oneinspiratã ºi tristã filozofie deviaþã. Cauza acestei denaturãri estedublã: pe de-o parte mândria, careurmãreºte impunerea cu orice preþa voii proprii, în detrimentuldreptãþii, întâietãþii, proprietãþii ºichiar libertãþii ºi vieþii altora,întunecând mintea ºi deci ºidreapta mânie; pe de altã parte ºi înalt registru, plãcerea care corupemintea ca un virus, obligând-o sãfabrice numai componentele ei ºi deci alterând ºidreapta mânie a minþii. În cãrþile NouluiTestament se regãsesc exemple grãitoare ºimereu actuale (prin faptul cã organul suferind depatima mâniei este mintea omului) de mânie rea:din mânie, Irod a ucis pruncii (Matei II, 16);apostolii s-au mâniat pe Iacov ºi Ioan când aucerut sã stea de-a dreapta ºi de stânga lui Hristosîn Împãrãþia Lui (Matei XX, 24) ºi când femeia auns cu mirul scump capul Mântuitorului (MateiXXVI, 8); arhiereii ºi cãrturarii s-au mâniatvãzând minunile ºi cinstea lui Iisus (Matei XXI,15), cuvintele Lui puternice, încât au încercat sã-L omoare (Luca IV, 28), ºi vindecãrile fãcute deEl sâmbãta (Luca VI, 11; XIII, 14; Ioan VII, 23),dar s-au mâniat ºi pe apostolii Lui pentrupredicile lor (Fapte IV, 2; V, 33). Însã ºi dreaptamânie este ilustratã poate mai relevant: Hristosse mânie pe cei din sinagogã care, din cauzaînvârtoºãrii inimii, nu vedeau cã a vindeca un omeste un lucru potrivit sâmbetei (Marcu III, 5), ºiS-a mâniat pe vânzãtorii din templu, pe care i-aizgonit din casa Tatãlui ceresc (Matei XXI, 12-13); Sf. Ap. Petru s-a mâniat pe demonul din

femeia ghicitoare (Fapte XVI, 18). Atenþie:Hristos nu S-a mâniat pe cei care L-au judecat,L-au întemniþat, L-au ironizat ºi L-au rãstignit, cis-a rugat pentru ei (Luca XXIII, 34)! ªi cãrþileVechiului Testament abundã de comentariiasupra mâniei, unul în special fiind adecvatdiscuþiei: „Bogatul a fãcut strâmbãtate, ºi tot el s-a mâniat; celui sãrac i s-a fãcut strâmbãtate ºi else roagã pentru iertare” (Isus Sirah XIII, 4-5),înþelegând mândria care se mânie rãu ºi smereniacare se roagã.

Pentru a desluºi când se cade a folosi mânia ºicând mânia folositã a fost sau nu conform firii,dreapta socotealã a Sfinþilor Pãrinþi poate fireprezentatã de cuvintele Sf. Ioan Gurã de Aur,vorbind despre educaþia copiilor: „Mânia: nutrebuie nici s-o dezrãdãcinãm din sufletul

tânãrului, dar nici sã-l lãsãm s-o foloseascã tottimpul ºi peste tot. Sã-i învãþãm pe copii încã dinpruncie cã e bine sã rabde o nedreptate când li seface lor, dar sã n-o rabde când se face altcuiva.Sã-i învãþãm, atunci când vãd pe cinevanedreptãþit, sã alerge cu toatã vitejia în ajutor ºisã-l apere în modul cel mai potrivit”, cãci „mâniaeste folositoare; singura împrejurare în care nuavem nevoie de ea este aceea în care ne apãrãmpe noi înºine”. De aceea ºi Duhul Sfânt spuneprin gura prorocului David: „Mâniaþi-vã, dar nugreºiþi” (Psalm IV, 4), ca ºi cum ar zice:„mâniaþi-vã pe patimile voastre pentru cã îlalungã pe Dumnezeu din inimã; pe demonipentru cã viclenesc ca sã vã despartã deDumnezeu; pe nedreptatea suferitã de alþiipentru iubirea de oameni ºi de dreptate la care neînvaþã Dumnezeu; nu pe fratele vostru, pecopilul vostru, pe soþul vostru, pe orice om delângã voi pentru lucruri ºi fapte neînsemnate ºideºarte”.

Efectele patimii mâniei sunt nefaste, atâtpentru sufletul purtãtor, cât ºi pentru cei din jurullui. Pe semeni îi poate pãgubi, îi poate rãni ºi

omorî, îi sminteºte prin vãdirea bolii sufleteºti(Pilde XIV, 29; care printre altele este un semncu mare valoare semiologicã pentru deosebireafalºilor profeþi), le poate stârni propria lor mânie(Pilde XXVII, 17), ducând la dezbinare, la ceartã(Pilde XV, 18) ºi la rãzboi. De aceea, trebuie sãfim aspri cu noi înºine (Pilde XXX, 32) ºi sã nulãsãm sã treacã ziua peste mânia noastrã (EfeseniIV, 26), ci îndatã sã iertãm ºi sã ne smerim pentrupãcatele noastre. Iar dacã avem de a face cu unom mânios, eventualitate foarte probabilã înmediul nostru actual urbanizat, care a trecutoarecum brusc de la organizarea de tip satrãsfirat la organizarea de tip groapã cu lei,trebuie sã-i arãtãm multã blândeþe (Pilde XV, 1),rãbdare (Pilde XXV, 15) ºi înþelepciune (PildeXIX, 11), fiind vorba un frate de-al nostru înºelat

ºi bolnav, care se aflã acum înneputinþã, a cãrui mânie din vinanoastã am stârnit-o ºi în a cãruimânie poate spune chiar adevãruldespre greºelile ºi scãderilenoastre. În niciun caz sã nu-irãspundem la cearta pornitã dinmânie ºi, dacã e posibil, mai bineevitãm prilejul de dezbinare (IsusSirah VIII, 16).

Pentru sufletul pãtimaº, efectelesunt ºi mai grave: reaua mânieaduce sãvârºirea unor fapte urâte,imorale, condamnabile de legeasocietãþii ºi de legea sufletului(conºtiinþã), adesea iraþionale ºichiar comice; cãderea din dreptate(Isus Sirah I, 21); boala trupului(Isus Sirah XXX, 25), a minþii (IsusSirah XL, 6; Ecclesiastul VII, 9) ºitulburarea sufletului ºi a inimii

(Psalm XXX, 9); pierderea smereniei, mamatuturor virtuþilor; asemãnarea cu fiarele (PsalmXLVIII, 21); neascultarea rugãciunilor cãtreDomnul (Isus Sirah XXVIII, 3-5), învrãjbirea cuDumnezeu (Pilde XIX, 3) ºi lepãdarea din faþaLui (cum se exprimã Avva Agathon: „mâniosul,de ar învia chiar ºi mort, nu este primit laDumnezeu”), dar mai ales judecata ºi chinurileveºnice, aºa cum spune Mântuitorul (Matei V,21-22), Care a venit sã ne cheme la desãvârºireºi Care ne aratã cã uciderea aproapelui prinomorârea trupului (fizic) ºi prin manifestareamâniei ca faptã sau ca vorbã (moral) au aceeaºiconsecinþã: osânda. Din aceste motive, sãascultãm îndemnul Sf. Ap. Iacov: „orice om sãfie grabnic la ascultare, zãbavnic la vorbire,zãbavnic la mânie; cãci mânia omului nulucreazã dreptatea lui Dumnezeu” (I, 19-20), ci,în faþa lui Dumnezeu, „cel încet la mânie e maide preþ decât un viteaz, iar cel ce îºi stãpâneºteduhul este mai preþuit decât cuceritorul uneicetãþi” (Pilde XVI, 32).

Pr. Marius COSTACHE

MMMMâââânnnn iiiiaaaa

Page 3: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

În decursul timpului, mai mulþi istorici ai filosofiei ºichiar existenþialiºti au încercat o tipologizare aexistenþialismelor, urmãrind criterii variate: istorice,geografice, literare, religioase, psihologice etc. Au maiexistat ºi altfel de tipologizãri, cum este cea a lui C.Gulian, potrivit cãreia putem sã vorbim despreanexsitenþialisme ºi existenþialisme (C. Gulian,Problematica omului ºi existenþialismul contemporan, p.8).

Tipologia istoricã. O primã tipologizare aexistenþialismului ar fi cea istoricã. Încã din antichitate,cei care au privit mai profund realitatea, nu au scãpat dinvedere omul. Deºi mitologia anticã îl transformase într-omarionetã ce-ºi supunea libertatea implacabilului destindecretat din veºnicie de zei, totuºi au existat un Hesiod ºiun Homer, care prin operele lor au mutat accentul de peantropomorful panteon, pe eroul-om care-ºi asumãdestinul, eliberându-se. Atitudinea lor nemulþumitoare oregãsim mai târziu în relaþia dintre socratici ºi sofiºti,dintre misticii creºtini ºi marii dogmatiºti ai EvuluiMediu, dintre iluminiºti ºi tradiþionaliºti, dintreexistenþialiºti ºi idealiºti.

Fãrã sã facem o dorim sã expunem pe larg în ce aconstat aceastã nemulþumire, vom spune doar cã dinpunct de vedere istoric putem vorbi de(Pre)existenþialismul antic, (Pre)existenþialismulmedieval ºi Existenþialismul propriu-zis.

Aceastã tipologizare ar putea fi redusã numai lapreexistenþialism ºi existenþialism sau, cum ar spuneEmmanuel Mounier, la paleo-existenþialisme ºiexistenþialisme (Emmanuel Mounier, op. cit., p. 44).

Pe de altã parte, Tipologia geograficã susþine cã amavea de a face cu douã existenþialisme majore:existenþialismul german ºi existenþialismul francez.

Fritz Heinemann considerã cã principalele cauze aleapariþiei existenþialismelor german ºi francez sunt„catastrofele naþionale”33 Fritz Heinemann, Schicksalund Aufgabe der Philosophie im zwanzigstenJahrhundert, în Die Philosophie im XX Jahrhundert,Stuttgart, Ernst Klette Verlag, 1950, p. 275 apud C.Gulian, op. cit., p. 31

. Dacã luãm în considerare pe protopãrinteleexistenþialismului, Sören Kierkegaard, mai putem adãugaºi un existenþialism danez, iar dacã privim existenþialiºtiidin diferitele colþuri ale lumii, atunci, cu siguranþã, avemde a face cu existenþialisme naþionale ºi chiar regionale(dacã vorbim de existenþialism european, american,asiatic etc.).

Tipologia literarã. Prin dorinþa lui de reafirmare acelor ºapte arte liberale, umanismul readusese în discuþieproblematica omului, ca fiinþã conºtientã de propriile saledaturi, ca raþiune ce se cere manifestatã. Operele unorPetrarca, Rabelais, Cervantes, Dante Aligheri,Shakespeare pun accentul pe omul dornic de a-ºi trãi ºicultiva propria viaþã, ca rãspuns la limitele sau

constrângerile la care fusese supus de Stat ºi Bisericã. Sartre este primul care recunoaºte originile umaniste

ale existenþialismului, atunci când afirmã cãl’existentialisme est un umanisme (Jean-Paul Sartre,Existenþialismul este un umanism, p. 2). Acest nou tip deumanism literar, de fapt un neoumanism sau unexistenþialism literar, poate fi împãrþit dupã cumurmeazã:

1. Existenþialismul liric: Reinner Maria Rilke2. Existenþialismul dramatic: Goethe, J. P. Sartre,

Eugen Ionesco3. Existenþialismul epic: Sartre, Camus, Simone de

Beauvoir, Dostoievski, Franz Kafka Tipologia religioasã. Deºi este cunoscut mai mult prin

operele unor filosofi ºi literaþi francezi atei,existenþialsimul apare, dacã analizãm atent arborele luiMounier, ca un curent nãscut în chiar inima religiei. Sepoate observa cum, de la rãdãcina antichitãþii ºi pânã încontemporaneitate, procentual vorbind, existenþialismul afost îmbrãþiºat de gânditori cu o puternicã formaþiereligioasã. Prin Civitas Dei ºi Conffesiones, FericitulAugustin se poate desprinde ca un protopãrinte alexistenþialismului creºtin, iar Martin Luther, prin cele 95de teze ale sale, ca un fondator al existenþialismuluicreºtin ev medieval. Dar la fel de bine presupoziþiiexistenþiale întâlnim în budism sau daoism ºi de ce nu, ºiîn iudaism, dacã ne gândim la un Baal Shem Tov sau RabiNachman, reprezentanþi de seamã ai misticii hasidice.

O tipologizare religioasã poate apãrea astfel:·Existenþialismul creºtin: ortodox (Berdiaev,

Soloviov), catolic (Gabriel Marcel), protestant (Bultmann, Tilich)

·Existenþialismul iudeu: Martin Buber, FranzRosenzweig

·Existenþialismul islamic: Mulla Sadra, Kahlil Gibran,Mahmoud Kathami

·Existenþialismul hindus: Rabindranath Tagore·Existenþialismul ateu: Nietzsche, Sartre, CamusExistenþialismul agnostic: Martin Heidegger, Karl

Jaspers.Pr. dr. Nicolae Napoleon DABU

În liniºtea dulce a rugãciunii, prinbucuria sufleteascã ce se emanã dindorinþa ºi voinþa de a fi oameni curaþi ºiplãcuþi înaintea lui Dumnezeu,credinciosul în Sfânta Bisericã, începe sãguste din roadele Grãdinii Binelui.Acum se simte gustul dulce al unei stãride înaltã trãire, o trãire în sânul luiAvraam, aceastã înãlþime reprezintãvoinþa ºi dorirea omului spre bine.Curãþirea sufletescã înseamnã o înviereduhovniceascã a omului, un processpiritual prin care omul trece, tinzând sprefericirea ºi lumina cea adevãratã, fapt decare se bucurã ºi îngerii Domnului,explicându-se posibilitatea omului de a selepãda de haina cea întinatã de fãrãdelegiºi rãsplãtirea omului, primind haina ceacuratã, luminatã de dragostea divinã,acum omul vede ,,lumina cea adevãrat㔺i primeºte ,,Duhul cel ceresc” prin,,credinþa cea adevãratã”, închinându-seSfintei Treimi. Acum sufletul omului semiºca spiritual, în cadrul drumului sãuspre îndumnezeire, omul este purtat pesteorice obstacol de iubirea divinã, carevegheazã asupra lui, ca un nor de luminã.

Sfânta Bisericã ne ajutã sã luãm celipseºte sufletelor noastre, de laDumnezeu, ajutã ca sufletul nostru sã-ºiadune cele necesare din bogãþia darurilordivine, iar aceasta o putem face prin JertfaFiului Cel Preaiubit.

Mergem la Biserica nu pentru o simplatradiþie de Duminicã, ci pentru a lua câtmai mult din bogãþia darurilor luiDumnezeu. Aici chipul preotului apare înfaþa oamenilor ca un înger care le vesteºtebucuria mântuirii, acest chip intrã însufletele cele goale pentru a le umple delumina mântuirii. Preotul vesteºteoamenilor cã mâinile cele pline ale lui

Dumnezeu cuprind binecuvântãrile Salepentru sufletele cele înnegrite de pãcate,odatã intrând în Sfânta Bisericã, trece prinmâinile lui Dumnezeu.

În toate rugãciunile Preotului, dincadrul Sfintei Liturghii, Mântuitorul îigrãieºte sã aibe grijã de oile Sale, sãvegheze asupra copiilor Sãi, sã ajute fiiLui cei doritori de viaþã curatã, sã fiedrept înaintea celor încredinþaþi lui pentrua-i duce spre uºa cea strântã care ducespre locaºurile cele multe ale veºniceifericiri.

În liniºtea dulce a rugãciunii prin

bucuria sufletescã ce se emanã din dorinþaºi voinþa de a fi oameni curaþi ºi plãcuþiînaintea lui Dumnezeu, crdinciosul înSfânta Bisericã începe sã guste dinroadele Grãdinii Binelui. Acum simtegustul dulce al unei stãri de înaltã trãire, ovieþuire în sânul lui Avraam, acestãînãlþime reprezintã voinþa ºi dorireaomului spre bine.

Sfântul Grigorie Sinaitul spune cã,,rugãciunea este bucurie sfântã, ce atragespre sine minte, (...) revãrsând bucuriaduhovniceascã ºi în trup”.

Curãþirea sufletescã înseamnã o înviereduhovniceascã a omului, unu processpiritual prin care trece, tinzând sprefericirea ºi lumina cea adevãratã, fapt decare se bucurã ºi Îngerii lui Dumnzeu,explicându-se astfel posibilitatea omuluide a se lepãda de haina cea întinatã defãrãdelegi ºi rãsplãtirea omului, primindhaina cea curatã, luminatã de dragosteadivinã, acum omul vede ,,lumina ceaadevãratã” ºi primeºte ,,Duhul cel ceresc”prin ,,credinþa cea adevãratã” închinându-se Sfintei Treimi. Acum sufletul omuluise miºcã spiritual în cadrul drumului sãuspre îndumnezeire, omul este purtat pesteorice obstacol de iubirea divinã, carevegheazã asupra lui, ca un nor de Luminã.

,,Liturghia îngereascã...”...aºa numeºte Sfântul Grigore Palama

rugãciunea.Rugaþi-vã neîncetat pentru a nu pierde

nici o clipã contactul cudivinitatea.Rugãciunea schimbã pe omulvechi, dându-i ,,hainã luminoasã,, deaceea Evegrie Ponticul spune cã,,monahul se face asemenea îngerilor,, .

Aceastã schimbare, este o cale de aurca de la lumea de jos la cea de sus, de laIerusalimul terestru la cel ceresc, iarîntâlnirea dintre aceste lumi, aici pepãmânt, are un teritoriu: slujba din SfântaBisericã.

Înãþimea acestei trãiri trebuie sã fieasemenea armoniei sãrbãtoreºti avãzutelor ºi nevãzutelor. Nu trebuie s-oslãbim, trebuie sã fie asemenea ,, ochiuluiinimii, care spre deosebire de ochiullumesc, ne se închide niciodatã ,, (AndreiPleºu).

Toatã aceastã sãrbãtoare ne apropie deDomnul Hristos, îl apropie pe om dedivinitate, cãci Hristos doreºte,,îndumnezeirea omului,, vindecrea lui ºiridicarea la o treaptã nemaiatinsã pânãatunci pentru ca omul sã poatã sta alãturide îngeri, sã fie cel de lângã ei.

Sã nu ne apropiem de cetatea negureiclãditã pe deºertãciuni ºi iluzii, careurmãreºte o ,,decapitare morlã,,( NichiforCrainic) ºi o decreºtinare ascunsã, ci sãlãsãm vindecarea lui Hristos sã vinã însufletele noastre ºi sã devenim oamininoi, urcând spre El ajutaþi de cele douãaripi: credinþã ºi iubire, pentru a neplimba ºi a rãmâne în dragostea Sa.

„Cânt tu vorbeºti în ascuns cu tineînsuþi, cuvintele tale sunt cercetate în cer.De aceea ºi rãspunsurile îþi vin de acolo”

Pr. Robert NICOLAE

TTiippoollooggiiaa eexxiisstteennþþiiaallãã

SSffâânnttaa LLiittuurrgghhiiee ,,iubirea ºi rugãciunea

atotcuprinzãtoare a Bisericii”

Page 4: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

În cadrul Liturghiei catehumenilor, dupã momentul citiriipericopei apostolice a zilei sau a sãrbãtorii, preotul îlbinecuvinteazã pe cel ce a citit. În practicã se pot întâlniurmãtoarele situaþii: „Pace þie, celui care citeºti”, „Pace þie,cititorule” sau „Pace þie, celui ce ai citit”.

Formulele ce pot fi întâlnite în cult

În acest punct al Liturghiei se observã o mare diversitate.Este posibil ca cineva sã audã cele tei tipuri de maisus ºi foarte rar ºi simplul „Pace þie”. În câtevamanuscrise se gãseºte ºi un alt tip: „Óùèåßçò - Sã temântuieºti!” (Cod. Sfântul Sava 362, Atena 754º.a.). Aceeaºi instabilitate se observã ºi labinecuvântarea „binevestitorului”-diacon, dar nueste atât de evidentã, deoarece nu este atât deobiºnuitã, cel puþin astãzi, sãvârºirea DumnezeieºtiiLiturghii cu participarea diaconului. ªi aici auzim:„Pace þie”, „Pace þie, celui ce binevesteºti”, „Paceþie, celui ce ai binevestit”; pe deasupra, avem ºi pe„Sã te mântuieºti” al manuscriselor.

Cuvântulmanuscriselor

Din perioada veche nu avem nici o mãrturiedacã se dãdea sau nu o binecuvântare celor care citeau saudiaconului dupã citirea pericopelor. Este însã foarte probabil caaproape de la început episcopul sau preotul sã-i fi binecuvântatpe cei care citeau „spre rãsplãtirea lucrului” (Simeon alTesalonicului, Dialog, cap. 98). În multe manuscrise sevorbeºte despre aceastã binecuvântare, fãrã sã se aminteascãexpresia tip care o însoþea. Pur ºi simplu, prevederea tipiconalãhotãrãºte cã Liturghisitorul îl binecuvinteazã pe citeþ sau pediacon. Tipul obiºnuit de binecuvântare este „Pace þie”. Exactacest tip de binecuvântare îl subînþelege ºi Simeon alTesalonicului, fie folosind termenul tehnic „a [da] pace laepistolã – åññçíåýåéí ôçí ÅðéóôïëÞí”, fie analizând înþelesulbinecuvântãrii: „Dã pace celui care citeºte ºi binecuvântare maiînainte ºi dupã... spre rãsplãtirea lucrului, precum dãbinecuvântare ºi celui care a citit mai înainte cuvinteleapostoleºti” (Dialog, cap. 98). Cele mai vechi ediþii aleEvhologhiilor ºi ale Liturghierelor urmeazã aceastã tradiþie.Adicã, atunci când amintesc tipul de binecuvântare, folosesc pe

„Pace þie”, la fel ca manuscrisele.Tipul extins „Pace þie, celui care binevesteºti” apare pentru

întâia oarã, din câte ºtiu, într-un manuscris din secolul al XVII-lea de la Biblioteca Naþionalã din Atena (cu nr. 749), precum ºiîn anumite ediþii relativ noi ale Evhologhiilor de la Veneþia1832, 1862 ºi 1881. ªi în manuscris ºi în ediþiile tipãrite de maisus, pentru binecuvântarea celui care citeºte Apostolul, seprevede forma veche de binecuvântare, „Pace þie”. Este,aºadar, clar cã în acest fel a început dezvoltarea cuvintelor de

binecuvântare. ªi este evident de unde a provenit. Diaconul,urmând sã citeascã Evanghelia, lua binecuvântare, care dejadin secolul al XII-lea a început sã fie pusã în legãturã cuversetul al 12-lea din Psalmul 67: „Domnul va da celor cebinevestesc cuvânt cu putere multã”(vezi ºi Is. 52, 7, Rom. 10,5 ºi Is. 40, 9) ºi, în cele din urmã, a luat forma cunoscutã:„Dumnezeu, pentru rugãciunile... sã-þi dea þie, celui cebinevesteºti, cuvânt cu putere multã spre plinireaEvangheliei...”. De la binecuvântarea de început a „celui carebinevesteºte” era uºor sã se mute cuvântul ºi la binecuvântareade dupã terminarea citirii. Binecuvântarea cititoruluiApostolului a rãmas în forma ei iniþialã simplã, poate ca sã seevidenþieze înãlþimea citirii Evangheliei faþã de cea aApostolului, tendinþã pe care am vãzut-o ºi într-un alt context.Nu a întârziat, însã, cu siguranþã din raþiuni de paralelism ºi deasemãnare, ca binecuvântarea binevestitorului sã aibã influenþeasupra binecuvântãrii citeþului. Astfel, în ediþiile mai noiambele tipuri sunt asemãnãtoare: primul a devenit „Pace þie,

celui care citeºti” (Evhologhiul Mare, ed. N. Papadopoulos -M.Saliveros, Atena 1927, Ieratikon, ed. N. Papadopoulos, Atena,fãrã an, Ieratikon, ed. Roma 1950, Ieratikon, ed. ApostolikiDiaconia 1951, 1962, Arhieratikon, ed. Apostoliki Diaconia1961, º.a.). De altfel, cuvântul „cel care citeºte” este deasemenea unul biblic (Mt. 24, 15, Apoc. 1, 3).

Evoluþia expresieiBinecuvântarea cititorului, ca una care a fost folositã cel mai

adesea, a fost ºi mai evident supusã evoluþiei. În cele din urmãs-a nãscut în cercurile mai învãþate oproblemã de filologie: De vreme ce deja s-acitit Apostolul sau Evanghelia, nu estecorect din punct de vedere gramatical sã semai foloseascã tipul „celui care citeºti” sau„celui care binevesteºti”. Tipul gramaticalcorect ar trebui sã fie: „celui care ai citit” ºi„celui care ai binevestit”. PreafericitulArhiepiscop Hrisostom (al Filipelor ºiNeapolisului), în Ierotelestikonul sãu, Atena1948, introduce aceastã corecturã numai labinecuvântarea citeþului („Pace þie, celui ceai citit”, pag. 117 ºi 167), însã pãstreazã„celui care binevesteºþi” în cazul diaconului(pag. 118 ºi 169). Acesta este corectat deunii, fãrã sã fi fost introdus încã în niciuna

din ediþiile mai noi.Tipurile culte „celui care ai citit” ºi „celui care ai binevestit”

sunt ºi ele lipsite de suport în tradiþie. În afarã de aceasta,ambele sunt atât de arhaizante, încât mai degrabã întunecãînþelesul ºi sporesc depãrtarea psihologicã a poporului dedumnezeiasca Liturghie.

Cele douã tipuri de mijloc „Pace þie, celui care citeºti” ºi„Pace þie, celui care binevesteºti” au o oarecare istorie. Suntrelativ vechi ºi se sprijinã pe un fundament biblic. Pot fiînþelese din punct de vedere gramatical, ca referindu-se la ceicare sãvârºesc de obicei ºi continuu lucrarea de citeþ sau debinevestitor al Evangheliei în bisericã, adicã la citeþ ºi ladiacon.

Tipurile simple, dorice, de mai sus „Pace þie" sunt fãrãîndoialã cele mai de preferat. Au ºi podoaba simplã potrivitãsfinþeniei ºi sunt mãrturisite de tradiþia noastrã liturgicã,manuscrisã ºi tipãritã (apud Ioannis Foundoulis, DialoguriLiturgice, vol. II, p. 305- 308).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

BBBBiiiinnnneeeeccccuuuuvvvvâââânnnnttttaaaarrrreeeeaaaa cccceeee lllluuuu iiii cccceeee cccc iiii tttteeeeºººº tttteeee AAAAppppoooossss ttttoooo lllluuuu llll

Acest cuvios pãrinte este cel dintâi sihastrucunoscut în Muntele Bisericanilor ºiîntemeietorul mãnãstirii cu acelaºi nume. S-anãscut într-un sat din þinutul Neamþ ºi, de mic,având înclinare spre viaþa cãlugãreascã, a intratîn obºtea Mãnãstirii Bistriþa. Aici a primittunderea în monahism ºi a deprins de la pãrinþiibãtrâni viaþa duhovniceascã, postul ºineîncetata rugãciune. Vãzând Cuviosul Iosif cãnu are destulã liniºte la Mãnãstirea Bistriþa, aluat binecuvântare de la egumenul mãnãstirii ºia plecat sã se închine la mormântul Domnuluidin Ierusalim. S-a retras apoi în pustia de peValea Iordanului, unde a ajuns, în câþiva ani,sihastru vestit. Aici s-a nevoit într-o peºterã,mai întâi singur, apoi cu câþiva ucenici,rãbdând multe ispite de la diavol. Ducând oviaþã de o înaltã trãire duhovniceascã, ºi-aadunat în preajma lui 17 pustnici, întemeindprima comunitate duhovniceascã româneascãcunoscutã în Þara Sfântã. Dar nãvãlind arabii

asupra Sfintelor Locuri, dupã multã tulburare,Cuviosul Iosif ºi-a luat ucenicii ºi a venit înMoldova, la Mãnãstirea Bistriþa. Astfel,sihãstria lui Iosif s-a mutat din ValeaIordanului în Moldova, pe MunteleBisericanilor.

Dupã ce numãrul ucenicilor acrescut, a înãlþat o micã bisericã, al cãreihram era Bunavestire, construind ºichilii împrejur. Pentru viaþa monahalãde aici, a statornicit rânduiala achimitã(neadormitã), dupã modelul MãnãstiriiStudiþilor de la Constantinopol, cepresupunea rugãciune neîncetatã înbisericã ºi la chilii, post, metanii,cântarea psalmilor, ascultarea ºidragoste.

Nãvãlind turcii, care le-au incendiatbiserica, s-au hotãrât sã plece la SfântulMunte Athos. Pe drum însã li s-a arãtatîntr-un stejar Preasfânta Nãscãtoare de

Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mergeþi?”.La aceastã minunatã vedere ei, au rãspuns: „Neducem la grãdina ta!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceþi-vã, cãci ºi aici estegrãdina mea”. În amintirea acestei minuni, ei

au aºezat o icoanã cu chipul Maicii Domnului.Mai târziu, Schitul Cuviosului Iosif s-a numit„Schitul Bisericani”, adicã „al evlavioºilor”,pentru cã monahii se rugau aici cu lacrimi ºimulþi se vindecau de boli cu rugãciunea ºibinecuvântarea Cuviosului Iosif.

SSffâânnttuull CChhiirriiaacc aa ssttaatt iinn ppuussttiiee ssiinngguurr 6600ddee aannii

Cuviosul Chiriac de la Bisericani a trãit laînceputul secolului al XVII-lea la MãnãstireaBisericani, care numãra pe atunci peste 100 decãlugari. S-a retras în pustie, într-o peºterã dinmuntele lui Simon, unde a trãit singur timp de60 de ani. L-a cunoscut ºi Sfântul Ierarh

Dosoftei, mitropolitul Moldovei,care, mai târziu, dupã mutareacuviosului la Domnul, i-a sãrutatmoaºtele. Este cunoscut ca unuldintre marii sihaºtri din Carpaþi,având o viaþã pilduitoare: trãirea înlepãdare de sine, smerenie ºi înneîncetatã rugãciune. Moaºtele luiau fost aºezate în peºtera în care atrãit, ce se poate vedea ºi astãzi ºi încare s-a amenajat, mai târziu, unparaclis în cinstea lui. Mai târziu,din cauza deselor tulburãri din þarã,moaºtele sale au fost împãrþite.

Pr. Florin IORDACHE

SSffiinnþþiiii ccuuvviiooººii IIoossiiff ººiiCChhiirriiaacc ddee llaa BBiisseerriiccaannii

Page 5: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Timpul este un mare dar pe care ni L-a datnouã Dumnezeu. Nu este indiferent felul cumfolosim acest talant atât de valoros. Timpuleste o valoare în el însuºi, depinde ce faci cuea.

1. Cum ar trebui sã foloseascã un creºtintimpul, ziua ºi noaptea?

Iisus Hristos spunea: „Trebuie sã fac, pânãeste ziuã, lucrãrile Celui ce M-a trimis peMine; cã vine noaptea, când nimeni nu poatesã lucreze. ” (Ioan 9,4.). CategoricDumnezeu a lãsat noaptea pentru odihnatrupeascã, însã oamenii credincioºi luiDumnezeum, chiar ºi în timpul rezervatpentru odihna lor, nu pot sã nu cugete lalucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Omullui Dumnezeu nu poate lãsa sã treacavremea, fãrã a se gândi la Cel de Sus, laCreatorul sãu, fãrã a I se închina în duh ºiîn adevãr.

a. Oamenii lui Dumnezeu cugetã ziuaºi noaptea la Legea Domnului: „Fericitbãrbatul, care n-a umblat în sfatulnecredincioºilor ºi în calea pãcãtoºilornu a stat ºi pe scaunul hulitorilor n-aºezut; Ci în legea Domnului e voia lui ºila legea Lui va cugeta ziua ºi noaptea.”(Ps.1,1-2). Ce frumoasã preocuparepentru credincioºii Domnului, ca nu numaiziua, ci ºi noaptea sã cugete la sfintele porunciale Domnului ºi sã aibã mereu îndemnullãuntric de a împlini cerinþele sfinte ale LegiiDomnului.

b. Nicodim, un fruntaº al iudeilor a venitla Iisus noaptea: „ªi era un om dintre farisei,care se numea Nicodim ºi care era fruntaº aliudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus...”(Ioan 3, 1-2). Pentru Nicodim acea noapte i-aadus o mare bogãþie ºi anume cunoaºterea luiIisus Hristos. O noapte cu Hristos. Oare noicâte nopþi am petrecut în rugãciune ºi înstudiul Sfintei Scripturi, pentru a-L cunoaºtemai bine pe Iisus Mântuitorul nostru ?Câtenopþi am petrecut în contemplare tainicã aMântuitorului ?

c. Unii oameni pentru a-ºi câºtiga pâineamuncesc ºi noaptea nu numai ziua: «ªi înþinutul acela erau pãstori, stând pe câmp ºifãcând de strajã noaptea împrejurul turmeilor.» (Luca 2,8). Munca de noapte, deºi miaigrea, trebuie sã fie ºi ea o muncã cinstitã ºiatunci pâinea câºtigatã, nu numai ziua dar ºinoaptea va fi binecuvântatã de Dumnezeu.Binecuvântã Doamne munca fiilor ºi fiicelorTale.

d. Pentru întreþinerea lor unii apostolilucrau ºi noaptea: Vã aduceþi aminte,fraþilor, de osteneala ºi de truda noastrã;lucrând zi ºi noapte, ca sã nu fim povara niciunuia din voi, aºa v-am propovãduitEvanghelia lui Dumnezeu.» (1 Tes. 2,9).Pentru a se putea întreþine foloseau adesea ºinoaptea pentru a face diverse lucrãritrebuincioase lor, dar ºi pentru propãºireaBisericii Domnului.

e. Apostolii se rugau zi ºi noapte pentruBiserica Domnului : «Noaptea ºi ziua nerugam cu prisosinþã, ca sã vedem faþa voastraºi sã împlinim lipsurile credinþei voastre.» (1Tes. 3, 10). Sfinþii Apostoli se rugau caDumnezeu sã aibã grijã de Biserica Sa, deturma creincioºilor, care aveau ºi ei o mulþimede probleme pe care le aduceau înainteaDomnului. Primeascã Domnul rugãciunileînãlþate.

f. Sfinþii Apostoli Pavel, Petru ºi alþii, îiînvãþau, îi sfãtuiau ºi îi înbãrbãtau, pecredincioºi ºi ziua ºi noaptea : «Drept aceea,privegheaþi, aducându-vã aminte cã, timp detrei ani, n-am încetat noaptea ºi ziua sã vãîndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.»(Fapte 20,31). « Dar fiindcã unii erauînvârtoºaþi ºi nu credeau, bârfind caleaDomnului înaintea mulþimii, Pavel, plecând

de la ei, a osebit pe ucenici, învãþând înfiecare zi în ºcoala unuia Tiranus.» (Fapte19,9). « ªi toatã ziua, în templu ºi prin case,nu încetau sã înveþe ºi sã binevesteascã peHristos Iisus. » (Fapte 5,42). Un mareexemplu de slujire pastoralã ºi de viaþãcreºtinã pentru credincioºi. BinecuvântãDoamne credincioºii Tãi.

2. Iisus Hristos a folosit în multe ocaziinoaptea pentru rugãciune :

a. Iisus a postit 40 de zile ºi 40 de nopþi:

«Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, casã fie ispitit de cãtre diavolul. ªi dupã ce apostit patruzeci de zile ºi patruzeci de nopþi,la urmã a flãmânzit. » (Mat. 4,1-2). Ceexemplu minunat de trãire a credinþei ne oferãnouã Iisus . Ce pildã vrednicã de urmat.

b. Iisus petrecea noaptea în rugãciune:«ªi în zilele acelea, Iisus a ieºit la munte ca sãSe roage ºi a petrecut noaptea în rugãciunecãtre Dumnezeu. Când s-a fãcut ziuã, achemat pe ucenicii Sãi ºi a ales dintre eidoisprezece, pe care i-a numit apostoli…»(Luca 6,12-13). Când Iisus se pregãtea pentruo încercare mare în viaþa Lui, sau pentru olucrare foarte importantã, El se retrãgeaîntotdeauna în singurãtatea tainicã a naturiidin munþi ºi κi petrecea noaptea rugându-SeTatãlui Sãu ceresc. O noapte de rugãciune aprecedat multe evenimente importante, cumar fi: alegerea apostolilor, predica de pemunte, schimbarea la faþã, lucrurileîntâmplate în sala de judecatã, rãstignirea pecruce ºi slava învierii Lui. Iisus ne-a spus cãne-a dat o pildã, iar noi sã cãlcãm pe urmeleLui.

c. La miezul nopþii s-a auzit o strigare :«Împãrãþia cerurilor se va asemãna cu zecefecioare, care luând candelele lor, au ieºit înîntâmpinarea mirelui. Cinci însã dintre eleerau fãrã minte, iar cinci înþelepte. Cãci celefãrã de minte, luând candelele, n-au luat cusine untdelemn. Iar cele înþelepte au luatuntdelemn în vase, odatã cu candelele lor.Dar mirele întârziind, au aþipit toate ºi auadormit. Iar la miezul nopþii s-a fãcutstrigare: Iatã, mirele vine! Ieºiþi întruîntâmpinarea lui!» (Mat. 25,1-6).

3. Oare cum lucreazã, cum îºi foloseºtetimpul diavolul ?

a. ªi diavolul lucreazã ziua ºi noaptea:«ªi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acums-a fãcut mântuirea ºi puterea ºi împãrãþiaDumnezeului nostru ºi stãpânirea HristosuluiSãu, cãci aruncat a fost pârâºul fraþilornoºtri, cel ce îi pâra pe ei înainteaDumnezeului nostru, ziua ºinoaptea. » (Apoc. 12,10). Diavolul foloseºtefoarte bine timpul, deoarece el ºtie cã arepuþinã vreme: « Pentru aceasta, bucurati-vaceruri si cei ce locuiti in ele. Vai voua,pamantule si mare, fiindca diavolul a coboratla voi avand manie mare, caci stie ca timpullui e scurt.» (Apoc. 12,12). Diavolul va lucraprin metodele lui ºi pe mai departe, pânã lasfâºitul istoriei pãmântului, cu toatã putereape care o are pentru a aduce mereu întuneric

spiritual asupra copiilor lui Dumnezeu.Candela sufletului nostru, are oare ea uleisuficient pentru a avea mereu luminaadevãratã a Domnului ºi pentru a luminacalea credinþei noastre pânã la venirea Lui înslavã. Doamne ajutã-ne sã fim zilnicpurtãtorii luminii Tale sfinte ºi curate.

4. Cum trebuie sã-ºi foloseascã uncreºtin timpul ?

a. Ce facc un creºtin când este batjocoritde alþii : «Prietenii mei ºi vecinii mei în

preajma mea s-au apropiat ºi au ºezut;ºi cei de aproape ai mei departe au stat.ªi se sileau cei ce cãutau sufletul meu ºicei ce cãutau cele rele mie grãiaudeºertãciuni ºi vicleºuguri toatã ziuacugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam ºica un mut ce nu-ºi deschide gura sa. ªim-am fãcut ca un om ce nu aude ºi nuare în gura lui mustrãri.» (Ps.38,11-14).«Cine este orb, fãrã numai sluga Mea?Cine este surd ca trimisul Meu? Cineeste orb ca cel de un neam cu Mine ºisurd ca Slujitorul Domnului? Tu multeai vãzut fãrã sã te uiþi cu luare-aminte,urechile þi-au fost deschise, dar n-aiauzit. » (Isaia 42,19-20).

b. Un credincios bun îºi poartãcrucea credinþei lui în fiecare zi: Iatã cespunea Mântuitorul nostru: «ªi zicea cãtretoþi: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine,sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecarezi ºi sã-Mi urmeze Mie.» (Luca 9,23). IarSfântul Apostol Pavel îi sfãtuia cu toatãdragostea pe creºtini :« Fiþi dar urmãtori ailui Dumnezeu, ca niºte fii iubiþi, ªi umblatiîntru iubire, precum ºi Hristos ne-a iubit penoi ºi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos ºijertfã lui Dumnezeu, întru miros cu bunãmireasmã. Iar desfrâu ºi orice necurãþie ºilãcomie de avere nici sã se pomeneascã întrevoi, cum se cuvine sfinþilor; Nici vorbe deruºine, nici vorbe nebuneºti, nici glume carenu se cuvin, ci mai degrabã mulþumire. Cãciaceasta s-o stiþi bine, cã nici un desfrânat, saunecurat, sau lacom de avere, care este unînchinãtor la idoli, nu are moºtenire înîmpãrãþia lui Hristos ºi a lui Dumnezeu.Nimeni sã nu vã amãgeascã cu cuvintedeºarte, cãci pentru acestea vine mânia luiDumnezeu peste fiii neascultãrii. Deci sã nuvã faceþi pãrtaºi cu ei. Altãdatã eraþiîntuneric, iar acum sunteþi luminã întruDomnul; umblaþi ca fii ai luminii! Pentru cãroada luminii e în orice bunãtate, dreptate ºiadevãr. Încercând ce este bineplãcutDomnului. ªi nu fiþi pãrtaºi la faptele celefãrã roadã ale întunericului, ci mai degrabã,osândiþi-le pe faþã. Cãci cele ce se fac întruascuns de ei, ruºine este a le ºi grãi. Iar tot ceeste pe faþã, se descoperã prin luminã, Cãcitot ceea ce este descoperit, luminã este.Pentru aceea zice: "Deºteaptã-te cel ce dormiºi te scoalã din morþi ºi te va lumina Hristos".Deci luaþi seama cu grijã, cum umblaþi, nu caniste neînþelepþi, ci ca cei înþelepþi,Rãscumpãrând vremea, cãci zilele rele sunt.Drept aceea, nu fiþi fãrã de minte, ci înþelegeþicare este voia Domnului. ªi nu vã îmbãtaþi devin, în care este pierzare, ci vã umpleþi deDuhul. Vorbiþi între voi în psalmi ºi în laudeºi în cântãri duhovniceºti, lãudând ºi cântândDomnului, în inimile voastre, Mulþumindtotdeauna pentru toate întru numeleDomnului nostru Iisus Hristos, lui DumnezeuTatãl. » (Efes.5,1-20).

Copiii lui Dumnezeu trebuie sãlucreze atâta timp cât mai este ziua haruluidumnezeisc ºi sã trãiascã frumos, ca în timpulzilei Domnului: «Iubirea nu face rãuaproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.ªi aceasta, fiindcã ºtiþi în ce timp ne gãsim,cãci este chiar ceasul sã vã treziþi din somn;cãci acum mântuirea este mai aproape de

noi, decât atunci când am crezut. Noaptea epe sfârºite; ziua este aproape. Sã lepãdãmdar lucrurile întunericului ºi sã ne îmbrãcãmcu armele luminii. Sã umblãm cuviincios, caziua: nu în ospeþe ºi în beþii, nu în desfrânãriºi în fapte de ruºine, nu în ceartã ºi în pizmã;Ci îmbrãcaþi-vã în Domnul Iisus Hristos ºigrijã de trup sã nu o faceþi spre pofte. » (Rom.13,10.14).

Ce minunat prezintã Sfânta Scripturã încartea Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul,Sfânta Cetate, Noul Ierusalim, unde ceisalvaþi prin meritele Crucii Mântuitoruluinostru, nu vor mai avea trebuinþã de noapte:„ªi m-a dus pe mine, în duh, într-un muntemare ºi înalt si mi-a arãtat cetatea cea sfântã,Ierusalimul, pogorându-se din cer, de laDumnezeu, Având slava lui Dumnezeu.Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei demare preþ, ca piatra de iaspis, limpede cum ecristalul... ªi templu n-am vãzut în ea, pentrucã Domnul Dumnezeu, Atotþiitorul, ºi Mieluleste templul ei. ªi cetatea nu are trebuinþã desoare, nici de lunã, ca sã o lumineze, cãcislava lui Dumnezeu a luminat-o ºi fãclia eieste Mielul. ªi neamurile vor umbla în luminaei, iar împãraþii pãmântului vor aduce la eamãrirea lor. ªi porþile cetãþii nu se vor maiînchide ziua, cãci noaptea nu va mai fi acolo.ªi vor aduce în ea slava ºi cinstea neamurilor.ªi în cetate nu va intra nimic pângãrit ºinimeni care e dedat cu spurcãciunea ºi cuminciuna, ci numai cei scriºi în Cartea vieþiiMielului.” (Apoc. 21,10-11.22-27).

Pentru cã astfel de lucruri, zicea SfântulApostol Pavel: „Cele ce ochiul n-a vãzut ºiurechea n-a auzit, ºi la inima omului nu s-ausuit, pe acestea le-a gãtit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (1 Cor. 2,9), cât de frumos artrebui sã ne trãim noi credinþa, nu în fapte deruºine, faptele întunericului. Sfântul ApostolIoan spunea: „Vestea, pe care am auzit-o delaEl ºi pe care v'o propovãduim, este cãDumnezeu e luminã, ºi în El nu este întunerec.Dacã zicem cã avem pãrtãºie cu El, ºiumblãm în întunerec, minþim, ºi nu trãimadevãrul. Dar dacã umblãm în luminã, dupãcum El însuº este în luminã, avem pãrtãºieunii cu alþii; ºi sângele lui Iisus Hristos, FiulLui, ne curãþeºte de orice pãcat.” (1 Ioan 1, 5-7). Cât de minunat este ca ºi creºtin sã umbliîn fiecare zi în lumina ºi învãþãturaDomnului. „Luaþi seama, fraþilor, sã nu fiecumva, în vreunul din voi, o inima vicleanã anecredinþei, ca sã vã depãrteze de laDumnezeul cel viu. Ci îndemnaþi-vã unii pealþii, în fiecare zi, pânã ce putem sã zicem:astãzi! ca nimeni dintre voi sã nu seînvârtoºeze cu înºelãciunea pãcatului. Cãcine-am fãcut pãrtaºi ai lui Hristos, numai dacãvom pãstra temeinic, pânã la urmã, începutulstãrii noastre întru El.” (Evr. 3,12-14).Binecuvântã-ne Doamne în fiecare zi cuascultare, cu credinþã ºi cu pocãinþã.

Sfântul Apostol Pavel sfãtuia pãrinteºte înmod special pe creºtinii din Roma, la timpulacela, însã în aceeaºi mãsurã pe toþi creºtinii:„Iubirea nu face rãu aproapelui; iubirea estedeci împlinirea legii. ªi aceasta, fiindcã ºtiþiîn ce timp ne gãsim, cãci este chiar ceasul sãvã treziþi din somn; cãci acum mântuirea estemai aproape de noi, decât atunci când amcrezut. Noaptea e pe sfârºite; ziua esteaproape. Sã lepãdãm dar lucrurileîntunericului ºi sã ne îmbrãcãm cu armeleluminii. Sã umblãm cuviincios, ca ziua: nu înospeþe ºi în beþii, nu în desfrânãri ºi în faptede ruºine, nu în ceartã ºi în pizmã; Ciîmbrãcaþi-vã în Domnul Iisus Hristos ºi grijade trup sã nu o faceþi spre pofte.” (Rom. 13,10-14). „Ia aminte spre ajutorul meu,Doamne al mântuirii mele.” (Ps. 38,22).Doamne ajutã-ne !

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

CCrreeººttiinnee,, ccuumm îîþþii ffoolloosseeººttii zziiuuaa ººii nnooaapptteeaa-- ttiimmppuull ddaatt þþiiee ddee DDuummnneezzeeuu??

Page 6: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Pãrintele nostru duhovnicesc, IeromonahulAdrian Fãge?eanu (16.11.1912 -27.09.2011) s-a înãl?at cu sufletul la Domnul nostru IisusHristos în seara zilei de marþi – 27 septembrie2011, în jurul orei 19.30, dupã un accidentcerebral pe care l-a traversat în luna noiembrieanul trecut, cu complica?ii neurologice severe,Pãrintelui Adrian i s-au agravat ?i problemelepulmonare, la fiecare 3-4 luni el necesitând untratament cu un antibiotic nou (ºi greu de gãsit)la spitalele din oraºele Târgu-Jiu ºi Bucureºti.În spitalul bucureºtean ”Dr. Marius Nasta”,Pãrintele Adrian Fãgeþeanu se afla internat deo sãptãmânã pentru un asemenea tratament, elfiind adus într-o stare în care respira foartegreu.

Aºadar, din seara zilei de marþi, 27septembrie anul 2011, am mai câºtigat unrugãtor în ceruri, lângã Scaunul PreasfinteiTreimi. Fiindcã Pãrintele Adrian Fãgeþeanu,vieþuitor la Schitul Locurele ºi MãnãstireaLainici, din Defileul Jiului, a trecut la Domnulºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe care l-a ascultat, urmat ºi slujit întreaga lui viaþã, cutoatã dragostea, devotamentul, fidelitatea,credincioºia ºi loialitatea. ProhodireaPreauviosului Pãrinte Adrian Fãgeþeanu vaavea loc sâmbãtã, 01 octombrie, la MãnãstireaLainci. Pãrintele Adrian Fãgeþeanu s-a stinsdin viaþã marþi seara, la orele 19:30, înBucureºti, pe patul spitalului ”Dr. MariusNasta”, unde a fost internat cu ceva timp înurmã, dupã un accident cerebral pe care l-atraversat în luna noiembrie a anului trecut, cucomplicaþii neurologice severe. Deci,Pãrintelui Adrian i s-au agravat în ultimul timpºi problemele pulmonare, la fiecare 3-4 luni elnecesitând un tratament cu un antibiotic nou.Trupul neînsufleþit al Pãrintelui Adrian a fostdepus, în urmãtoarea zi, în ParaclisulMãnãstirii Antim din Bucureºti, undecredincioºii îi pot aduce un ultim omagiu. El varãmâne la Mãnãstirea Antim timp de douã zile,dupã care va fi transportat înapoi la MãnãstireaLainici, unde va avea loc ºi slujba deînmormântare, dupã cum informeazã StareþulMãnãstirii Antim, Pãrintele ProtosinghelVicenþiu Oboroceanu.

Despre valoarea personalitãþii sale,Pãrintele Arhimandrit Ioachim Pârvulescu,Stareþul Mãnãstirii Lainici, din judeþul Gorj, aafirmat urmãtoarele: "Este foarte interesant cãmutarea la ceruri a pãrintelui s-a produs chiarîn ziua de prãznuire a Sfântului AntimIvireanul. Nu este întâmplãtor acest lucru,pentru cã pãrintele a fost vieþuitor laMãnãstirea Sfântul Antim din Bucureºti,fãcând parte din Miºcarea "Rugul Aprins",alãturi de stareþul nostru, Preacuviosul PãrinteCalinic Cãrãvan. Mai mult decât atât, PãrinteleAdrian Fãgeþeanu va fi prohodit la MãnãstireaLainici, chiar în ziua prãznuirii SfântuluiAcoperãmânt al Maicii Domnului - 01Octombrie. Pentru noi, plecarea pãrintelui laceruri este o mare pierdere ºi în acelaºi timp unmare câºtig. Este o pierdere pentru cã a plecatdintre noi un mare stâlp al Ortodoxiei ºi uncâºtig pentru cã am dobândit un mare rugãtorîn ceruri. Viaþa lui întreagã a fost o suferinþã,murind ºi înviind de mai multe ori. De dataaceasta a înviat în ceruri. Mormântul sãu va fiaºezat lângã cel al Pãrintelui Calinic Cãrãvan,Stareþul sãu iubit".

În altã ordine de idei, Pãrintele AdrianFãgeþeanu a fost un trãitor profund aladevãrurilor de credinþã ºi a (mai) avut ºicalitatea de a fi un om de o sinceritate, discreþieºi modestie ieºite din comun, care mi-auinspirat foarte multã încredere, confortsufletesc ºi dragoste faþã de valorile perene alespiritualitãþii ºi culturii noastre autentice!... ªi,totodatã sfinþia sa realiza faptul cã pãstorul

duhovnicesc trebuie sã arate în toate bunã-rânduialã. Fiindcã în bunã-cuviinþã stau toatechipurile unei purtãri frumoase. Pãstorulduhovnicesc îºi pãzeºte buna cuviinþã înrelaþiile sale când: - nu îºi neglijeazãîndatoririle sfinte ºi apostolia sa; - când îºiaminteºte cã trebuie sãfie, oriunde ºi oricând, unmodel creºtin, cândvorbeºte ºi când tace; -când se conformeazã elînsuºi responsabilitãþilorcare decurg din grijapentru conºtiinþa turmeisale. Pãstorulduhovnicesc care nu (se)neglijeazã ºi îºi aminteºtecele ce se cuvin lui,aflându-se într-o adunare,nicidecum nu se valepãda caracterulcuviincios, fiindcã acestaeste cu neputinþã deîndepãrtat de la el,deoarece nu îi îngãduieaceasta însãºi vredniciapreoþeascã, care este nedespãrþitã de cuvioºie.Chipul preoþesc de neschimbat îl constrânge pepreot sã se armonizeze cu multã luare aminte ºiatenþie cu relaþiile din obºtea lui ºi sã îºi facãaceste relaþii cu multã prevedere. Mai întâi ºimai presus de toate, se armonizeazãcaracterului sfânt ce i se impune. Trebuie sã nuse arate în adunãri fãrã vreo pricinã impusã deslujirea lui, ori sã le caute pe acestea cu totdinadinsul, sau sã se facã plãcut acestora.Trebuie sã îºi facã relaþiile cu mulã chibzuinþãºi dupã o îndelungã ºi atentã cercetare apetrecerii ºi caracterului ºi a cugetuluipersoanelor cu care urmeazã sã aibã relaþii.Dacã acestea sunt în aºa fel încât prietenia ºirelaþia cu ele sã îi aducã lui cinste ºi bunrenume, atunci poate sã se împrieteneascã ºi sãintre în relaþie cu ele. Dar dacã, dimpotrivã,reputaþia acestora nu este bunã ori sunt socotitede o moralitate îndoielnicã, sau de un cugetstricat, sau de o petrecere ºi vieþuire rãufamate, atunci prietenia faþã de acestea ºirelaþia cu ele cu cât este mai apropiatã, cu atâteste mai vãtãmãtoare ºi mai insultãtoare.Aceasta ne învaþã pe noi Sfântul Apostol Pavelcând zice: „Nu vã înºelaþi, cãci vorbirile relestricã obiceiurile bune” (I Cor. 15, 33).Asemenea relaþii îl vatãmã foarte mult mai alespe preot, fiindcã, în împreunã-petrecerea cupersoanele prost vãzute din punct de vederemoral, pe nesimþite, se depãrteazã cuvioºia luiºi este prãdatã puþin câte puþin bogãþia bunei-cuviinþe preoþeºti, ºi la urmã se va afla ºi el golde toatã cinstea ºi respectul din parte celorpãstoriþi de el. Despre acest preot se poatespune, în chip foarte potrivit, cuvântulprofetului Osea: „ªi alþii au mâncat puterea lui,iar el nu a ºtiut” (Os. 7, 9). Prin urmareprietenia ºi filiaþia duhovniceascã se constituiea fi un criteriu indispensabil în vederearealizãrii ºi desãvârºirii unei relaþiiduhovniceºti, bazatã pe încredere, deschidereºi dragoste reciprocã, ziditoare ºi multfolositoare!...

Într-o altã ordine de idei, Pãrintele AdrianFãgeþeanu a primt cu multã dragoste pe foartemulþi oameni, credincioºi de toate vârstele ºitineri, la sfat, atât la Mãnãstirea Antim dinBucureºti cât ºi la Schitul Locurele - Gorj,încurajându-i ºi ajutându-i pe mulþi dintrestudenþii teologi, de pildã, sã se pregãteascãpentru apãrarea ºi promovarea credinþeiortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. Afost în acelaºi timp un bun pãstrãtor al Tradiþieiºi un pãstor receptiv la noile probleme apãruteîn societate. Era elegant ºi ordonat, ospitalier ºi

erudit. Un preot distins al cultului ortodox ºi unom al culturii înþelepte, un slujitor al Bisericiiºi al poporului român.

Preacuviosul Pãrinte Adrian Fãgeþeanu afost un om al bucuriei, al seriozitãþii ºidiscreþiei, un om care ºi-a propus sã

înmulþeascã seriozitatea ºiconºtiinciozitatea ºi credem cãa reuºit cu prisosinþã. Daruldeosebit al Pãrintelui Adriande a vorbi ºi mai ales de aaprofunda cuvintele Scripturiiºi în special ale NouluiTestament, precum ºi adogmelor, ale Sfinþilor Pãrinþiºi a sfintelor canoane,preocuparea pentru cãrþilefundamentale ale spiritualitãþiiortodoxe, cum ar fi Psaltirea,Ceaslovul, Patericul,Podalionul ºi Filocalia, dar ºipentru textele liturgicecuprinse în cãrþile de slujbã, l-au fãcut sã fie iubit ºi înacelaºi timp sã fie un pãrinteduhovnicesc cu autoritate ºi

discernãmânt. Revenind puþin, vom spune cã Pãrintele

Adrian Fãgeþeanu s-a nãscut la data de 16noiembrie anul 1912 în localitatea Deleni,foarte aproape de Cernãuþi, tatãl sãu fiindpreot. Dragostea pentru învãþãturã a dobândit-o din familie, paºii fiindu-i cãlãuziþi spre celemai de seamã ºcoli ale Basarabiei strãbune:Liceul "Aron Pumnul" ºi Facultatea de Dreptdin Cernãuþi (1931-1937) fiind doar începutul.Dupã finalizarea stagiului de avocaturã, afuncþionat o vreme ca avocat la Fãlticeni ºiBacãu. Trãitor profund al adevãrurilor decredinþã ºi ancorat temeinic în viaþa Bisericii,tânãrul comisar a lãsat deoparte cele ale lumiiºi s-a înrolat definitiv în armata lui IisusHristos, închinoviindu-se ca frate laMãnãstirea Putna - Suceava, în anul 1943. Înacelaºi an a început ºi cursurile Facultãþii deTeologie din Suceava pe care le-a finalizat înanul 1947. Cercetãtor neobosit, PãrinteleAdrian a ajuns în Bucureºti pentru a se înscriela cursurile Facultãþii de Filosofie (1947).Fãcea cunoºtinþã cu o cu totul altã dimensiuneduhovniceascã, implicându-se în Miºcarea"Rugul Aprins" alãturi de Pãrintele SanduTudor, Mitropolitul Tit Simedra, Monahulcãrturar Benedict Ghiuº sau ProfesorulAlexandru Mironescu. În consecinþã, a fostrãsplãtit cu ºase ani de temniþã grea pe care i-aispãºit la Aiud, între anii 1950-1956. Dupãeliberare a bãtut la porþile mai multormãnãstiri, însã nu a fost primit nicãieri. Bolnavde o tuberculozã avansatã, Pãrintele AdrianFãgeþeanu s-a îndreptat cãtre Lavra Lainiciuluiunde a gãsit ajutor ºi alinare, sub mantiaPreacuviosului Pãrinte Calinic Cãrãvan. AiciPãrintele Adrian s-a ocupat de ºcolirea fraþilordin mãnãstire, mulþi dintre ei fiind neºtiotori decarte. A doua oarã a fost ridicat la 8 noiembrieanul 1958 ºi condamnat la "douã zeci de ani demuncã zilnicã, zece ani de degradare civilã ºiconfiscarea totalã a averii personale". A fosteliberat în anul 1964 reluându-ºi activitateamisionarã, trecând prin mai multe parohii, pela Mãnãstirea Viforâta – Dâmboviþa ºi maiapoi stabilindu-se la Mãnãstirea Antim dincentrul capitalei, povãþuind duhovniceºtemultã lume, alãturi de un alt mare duhovnic –Pãrintele Arhimandrit ºi Stareþ Sofian Boghiu.Din anul 2000, Pãrintele Adrian Fãgeþeanu s-areîntors din nou la Sfânta Mãnãstire Lainici,cãutând de data aceasta liniºtea isihiei peMuntele Gropu, la Schitul Locurele.

Referindu-ne acum, la câteva dintrecuvintele de învãþãturã ale Pãrintelui Adrian

Fãgeþeanu, pe lângã cele deja enumerate ºimenþionate mai sus, vom remarca ºi reþine cãînfrânarea ºi puterea rugãciunii le sunt datetuturor oamenilor. Dacã vrem sã ne înfrânãmtrupul de la cele necurate ºi dacã vrem sã nerugãm, nu existã "nu pot". Oamenii îl cautã peDumnezeu numai la necaz, greutãþi ºisuferinþe. Dumnezeu ne-a spus: "Nu vã puneþinãdejdea în oameni" ºi noi ne aducem amintede aceasta la nevoie. Îi sfãtuiesc pe toþicreºtinii sã nu uite de rugãciune nici când le stãbine. ªi sã nu punã pe alþii sã se roage pentruei. Sã se roage pentru ei înºiºi. Cel mai greu voteste de îndeplinit ascultarea în mãnãstire, iar înlume, tot ascultarea de Dumnezeu este cel maigreu de fãcut. Ascultarea ºi împlinireacuvântului Lui. Sã urmãm pilda MaiciiDomnului, care a spus: "Fie mie dupã cuvântultãu!"Dumnezeu îþi dã mai mult decât meriþi casã te întoarcã apoi cãtre El. Dumnezeu aredouã braþe, iubirea ºi mila, ºi cu amândouã nepoate salva. Întâi avem nevoie de milã, cãcinoi, pãcãtoºii, nu putem pretinde iubire."

Prin urmare, cuvintele noastre sunt puþine ºineputincoase pentru a putea spune cât bine afãcut Preacuviosul nostru Pãrinte AdrianFãgeþeanu, datoritã þinutei sale morale ºipreoþeºti, a echilibrului, seriozitãþii,sinceritãþii, profunzimii ºi înþelepciunii sale, apreocupãrilor sale teologice ºi cãrturãreºti, adragostei sale faþã de Dumnezeu ºi (de)oamneni, a ataºamentului sãu faþã de þaraaceasta ºi de Biserica strãmoºeascã!...

Parcurgând viaþa ºi biografia acestui pãrinteduhovnicesc constat, cu uimire ºi admiraþie,tãria lui de caracter ºi verticalitatea cu care afost înzestrat acest contemporan al nostru înfaþa cãruia noi nu suntem altceva decât niºteoameni supuºi vremurilor acestui veac!... Secuvine aºadar, sã-i aducem prinos de cinstire ºide recunoºtinþã rugându-ne lui Dumnezeu sã-lrãsplãteascã cu harul ºi cu dragostea sa ceanemãrginitã acolo, în locaºurile cele cereºti, înlumina cea neînseratã a Slavei Sale!

În încheiere, deci, voi susþine cu toatã tãriacã eu personal, mã simt foarte împlinit ºionorat pentru faptul cã am avut fericitul prilejºi marea ºansã de a-l întâlni ºi (de) a-l cunoaºtepe Pãrintele Ieromonah Adrian Fãgeþeanu –mare personalitate a culturii ºi spiritualitãþiinoastre monahale româneºti, autentice ºimãrturisitoare din aceste rãzvrãtite vremuri,având convingerea ºi nãdejdea cã vom ºti cutoþii pe mai departe, sã ne cinstim înaintaºii,potrivit meritelor ºi vredniciilor fiecãruia, cutoate cã în aceste vremuri, preþuim mai mult pealþii de oriunde ºi de aiurea, cãci ni se par a fimai exotici, mai spectaculoºi, maisenzaþionali!... Însã, rãmânem convinºi defaptul cã ce este nobil rãmâne iar ce este ieftin,apune!...

Aºadar, cei alungaþi din turnurile babilonicepot bate la porþile cetãþii noului Ierusalim – celbisericesc ºi ceresc ce „nu are trebuinþã desoare, nici de lunã, ca sã o lumineze, cãci slavalui Dumnezeu a luminat-o, fãclia ei fiindMielul” (Apoc. 21, 23). Aceastã personalitateduhovniceascã ºi benucuvântatã, cu altecuvinte, este una de referinþã în cadrul Bisericiiºi spiritualitãþii noastre autentice, care ar trebuisã fie cunoscutã, recunoscutã ºi apreciatãpentru totdeauna, de cãtre toþi cei ce cred cã„Biserica este cetatea pe care nici porþileiadului nu o vor birui”!...

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin!Cu aleasã preþuire ºi multã recunoºtinþã,

Drd. Stelian GOMBOª,Consilier la Secretariatul de Stat

pentru Culte din cadrul GuvernuluiRomâniei.

In memoriamÎÎmmpplliinniirreeaa uunnuuii aann ddee llaa nnaaººtteerreeaa cceeaa cceerreeaassccãã ººii vveeººnniiccãã ººii aa oo ssuuttããddee aannii ddee llaa nnaaººtteerreeaa ssaa cceeaa ppããmmâânntteeaassccãã,, aa PPrreeaaccuuvviioossuulluuii PPããrriinntteeAAddrriiaann FFããggeeþþeeaannuu –– DDuuhhoovvnniiccuull mmiissiioonnaarr,, pprrooppoovvããdduuiittoorruull aappoollooggeett ººii

mmããrrttuurriissiittoorruull aauutteennttiicc ((11991122 –– 22001111))......

Page 7: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Pãrinte Cleopa, ce este vrãjitoria ºi de câtefeluri este?

Prin cuvântul vrãjitorie înþelegem invocareaputerii demonice în ajutorul oamenilor, în locullui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitordorinþi omeneºti. Vrãjitoria s-a practicat, atât lapoporul evreu în timpul Legii VechiuluiTestament, cât ºi la creºtinii din Legea Darului,pânã în vremea noastrã. În Legea Veche a cerutajutorul diavolului, apelând la vrãjitoare, regeleSaul, pentru care a fost aspru pedepsit deDumnezeu. Vrãjitori au fost atât Valaam, cât ºicei trei magi care practicau astrologia.

Dupã învãþãtura Sfântului NicodimAghioritul, vrãjitoria se împarte în mai multepãrþi ºi anume: Vrãjitoria propriu-zisã prin carese înþelege chemarea diavolilor pentru adescoperi oamenilor comori ascunse, lucruripierdute ºi altele de acest fel. Ghicirea, aldoilea fel de vrãjitorie, prin care unii oamenispun cele viitoare prin semnele din palmã,numitã chiromanþie ºi prin alte obiecte (bobi,cãrþi de joc, cafea etc).

Descântarea, spiritismul, adicã chemareaajutorului diavolilor în camere obscure sau lamorminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt înviaþã. Descântãtorii pretind cã cheamã sufletelemortilor din iad, precum ghicitorii din timpulProorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a aflacele viitoare sau pentru a se rãzbuna pe cineva.În zilele noastre se practicã descântecul înrândul credincioºilor, precum stingereacãrbunilor, rostirea anumitor cuvinteamestecate cu rugãciuni, pentru cei bolnavi,care pretind cã sunt “vrãjiþi” etc.

Ghitia, adicã ghicirea sau vrãjitoria prinlucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire,numitã astãzi deschiderea pravilei; ghicirea cuobiectele bisericii, cum ar fi resturi de veºminteclericale, cheia bisericii, cenuºa din cãdelniþã,scrierea unor nume pe toacã, pe clopote, peziduri de bisericã, sau introducerea lor incandele etc. Fermecãtoria, adicã vrãjirea unortineri spre a se cãsãtori unii cu altii sau a sedespãrþi, prin invocarea ajutorului diavolesc,numitã popular “ursitã”.

Ghicirea prin mãruntaiele animalelor,numitã “iconoscopia”. În acest fel de vrãjitorieintrã ºi visurile, zodiile, ceasurile bune ºi rele,ghicirea prin membrele trupului, numitã siprevestire (þiuitul urechilor, zbaterea ochiului,mâncãrimea palmelor). Baierele prin care seînþelege purtarea la mânã sau la piept a unorsemne satanice, aþe, chei, obiecte (amulete) saubucãþi de stofã vopsite spre pãzirea de boli, deprimejdii ºi de pagube, dupã ce mai întâi s-ainvocat asupra lor puterea diavolului.Chemãtorii de demoni (clindonii) sunt cei ceghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor.Între aceºtia se numãrã cei ce fac focuri înainteacaselor ºi sar prin foc, ghicitorii din pânteceprecum ºi cei ce ghicesc în mãruntaieleanimalelor sau iau mana vitelor, vrãjitorie ce sepracticã ºi în zilele noastre.

Astrologia este o vrãjitorie practicatã dincele mai vechi timpuri pânã astãzi. Prinastrologie se înþelege ghicirea celor viitoareprin miºcãrile stelelor, planetelor, vânturilor,norilor ºi ale celorlalte fenomene aleuniversului. Astrologii pretind cã fiecare om areo stea proprie.

latã câteva din cele mai obiºnuite feluri devrãjitorii, unele aproape uitate, altele practicateºi în zilele noastre, pe care le combatem ºi decare trebuie sã fugim, fiind iscodiri diavoleºticare amãgesc ºi înºealã pe mulþi creºtini spre alor pierzare.

Poate, într-adevãr, sã ajute diavolul peoameni prin vrãji, mai mult decât ne ajutãputerea ºi harul lui Dumnezeu?

Sã se ºtie cã diavolii nu au nici o putere de avindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau perãufãcãtori. Ei nu pot niciodatã sã facã minuniadevãrate, ci numai cu nãluciri mincinoase

înºealã pe cei necredincioºi ºi slabi în credinþã.Acest adevãr ni-l aratã dumnezeiescul pãrinteloan Gurã de Aur, zicând:

,,Nu vezi cum diavolii n-au putut sã vindecenici chiar pe vrãjitorii ºi fermecãtorii care leslujeau lor, de beºicile ºi de bubele date deMoise în Egipt, ºi pe tine oare au sã te vindece?(lesire 9, 11). ªi dacã dracii nu se milostivescde sufletul tãu, cum se vor întrista pentrudurerea trupului tãu?

Dacã dracii se silesc sã te izgoneascã petine din împãrãþia lui Dumnezeu, cum te vorizbãvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri ºibasme. Deci nu te amãgi, creºtine, cã niciodatãlupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu seface cândva doctor. Cã mai lesne poate facefocul sã îngheþe ºi zãpada sã încãlzeascã, decâtdiavolul sã te vindece pe tine cu adevãrat”(Împãrþire de grâu, pag. 324).

Deci, noi când ne îmbolnãvim sau avemnecazuri, sau suntem nedreptãþiþi, sau avempagube, sau feciori de cãsãtorit, sau altegreutãþi în familie, sã nu mai alergãm laajutorul diavolului ºi al slugilor lui, care suntvrãjitorii ºi ghicitorii, ci la bisericã sã alergãmºi la preoþi, la rugãciune ºi la post ºi îndatã neva ajuta Bunul nostru Tatã, Care ne-a zidit cãciare milã de noi.

Care sunt urmãrile pãcatului vrãjitoriei?Cei ce fac vrãji ºi aleargã la vrãjitori, fac un

mare pãcat împotriva Duhului Sfânt, cãci lasãpe Dumnezeu ºi cer ajutorul diavolilor. Seleapãdã de slujitorii lui Hristos, adicã de sfinþiipreoþi ºi se duc la slujitorii satanei. Adicã, lasãapa cea vie, preotul ºi harul mântuirii dinBisericã ºi, pentru interesele lor pãtimaºe ºiomeneºti cer ajutorul vrãjmaºilor lui Hristos,adicã al vrãjitorilor ºi vrãjitoarelor. Se leapãdãde adevãr ºi primesc în loc minciuna, cãci toatecuvintele vrãjitorilor sunt minciunã ºi amãgirediavoleascã. Un pãcat aºa de mare împotrivaDuhului Sfânt nu se iartã celor vinovaþi nici înveacul de acum, nici în cel ce va sã vinã, dupãcum spune Hristos, de nu se vor pocãi toatãviaþa. Pentru un astfel de pãcat vin asupra celorvinovaþi, care aleargã la vrãji, tot felul de rãutãþiºi primejdii. Mai întâi, mustrarea conºtiinþei cãau lãsat pe Dumnezeu ºi au cerut ajutorvrãjmaºului lui Dumnezeu.

Apoi, este oprirea pe mai mulþi ani de laSfânta Împãrtãºanie, de la 7 pânã la 15, ºichiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred ºi aleargã lavrãji, alungã din inima lor darul lui Dumnezeuºi aduc în casa ºi în inima lor duhul diavolului.Apoi, cei ce fac vrãji ºi cred în ajutorul lor, seleapãdã de Hristos ºi se unesc cu diavolul.Apoi, cei ce fac vrãji ºi aleargã la acestea nu secade a se mai numi creºtini ci apostaþi. Apoi,cei vinovaþi de acest greu pãcat sunt pedepsiþide Dumnezeu cu boli grele ºi fãrã leac, cusuferinþã în familia lor, cu pagube ºineînþelegere, cu sãrãcie ºi moarte cumplitã. ªidacã nu se spovedesc la preot ºi nu-ºi plângpãcatul acesta cu lacrimi toatã viaþa, nu se potmântui.

Vrãjitorii ºi cei ce cred ºi aleargã la ajutoruldiavolului, dacã nu se pãrãsesc de aceasta ºi nuse pocãiesc, “se leapãdã cu totul din Bisericã”,adicã se despart de Hristos ºi se dau debunãvoie în mâinile vrajmaºului, iar dacã morîn acest pãcat, nici nu se îngroapã cu preot; ci,asemenea celor pãgâni ºi lepãdaþi de credinþã,spre veºnica lor osândã în muncile iadului. latãurmãrile grozave ale vrãjitoriei.

Ce canon rânduiesc Sfinþii Pãrinþivrãjitorilor ºi celor ce aleargã la vrãji?

Cel mai aspru pedepseºte pe vrãjitori SfântulVasile cel Mare. latã ce spune el în canonul 72:“Cel ce se dã vrãjitorilor, sau unora caacestora, se va canonisi cu canonulucigaºilor”. (Sfântul Vasile 72; Sfântul Grigorede Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pevrãjitori în rândul ucigaºilor de oameni ºi acelor lepãdaþi de Dumnezeu, adicã îi opreºte de

cele sfinte de la 10 la 20 de ani. În canonul 65,acelaºi Sfânt Vasile cel Mare, zice: “femeia ceva fermeca pe strãini ºi pe ai sãi (se opreºte decele sfînte) ani 9 ºi metanii 500 pe zi.”

lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreºte de Sfânta Împãrtãºanie pe cei cemerg la ghicitori, la cãrþi de joc ºi alteleasemenea, spre a afla cele viitoare, timp de ºaseani de zile. lar “dacã vor stãrui în acestea ºi nuse vor feri de aceste meºteºuguri pierzãtoare ºipãgâneºti, hotãrâm sã se lepede cu totul de laBisericã, precum ºi Sfîntele Canoane învaþã…”Sfântul loan Postitorul scurteazã canonulvrãjitorilor ºi al celor ce aleargã la vrãji, numaila 3 ani oprire de cele sfinte, dacã semãrturisesc de pãcat, dacã îl pãrãsesc definitiv,dacã þin post zilnic pânã la orele 3 dupã masã ºifac câte 250 de metanii pe zi.

Dar ºi Sfânta Scripturã aratã cât de greupedepseºte Dumnezeu pe cei ce alergau la

vrãjitori, cã auzi ce zice: Pe fermecãtori nu-ilãsaþi sã trãiascã (lesire 22, 18). ªi iarãºi zice:ªi bãrbatul sau femeia, oricare dintre ei se vorface descântãtori sau vrãjitori, cu moarte sã seomoare; pe amândoi cu pietre sã-i ucideþi cãvinovaþi sunt (Levitic 29, 27) ªi iarãºi: Sufletulcare se va duce la descântãtori sau la vrãjitorica sã curveascã în urma lor, Eu voi întoarcefaþa Mea împotriva sufletului aceluia ºi-l voipierde din poporul lui (Levitic 20, 6).

Vedem cã pe împãratul Manase l-a pedepsitDumnezeu cu robie amarã ºi grea în Babilon, cã“trecea pe fiii lui prin foc ºi fãcea descântece ºifelurite vrãji ºi a fãcut grãitori din pântece ºivrãjitori ºi a înmulþit a face rãu înainteaDomnului, ca sã-l înlãture pe el de laîmpãrãþie” (II Paralipomena 33, 6) Peîmpãratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cupierderea împãrãþiei ºi cu moarte de ocarã,pentru cã a lãsat pe Dumnezeu ºi a chematfemeie grãitoare din pântece, urmândghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe împãratulOhozia s-a mâniat Dumnezeu foarte tare, cã atrimis sã întrebe pe vrãjitoarea din Ecron.

Spuneþi-ne mai pe larg despre pãcatulghicirii cu cãrþi sfinte, sau cum se numeºte“deschiderea pravilei”, care se obiºnuieºteastãzi la credincioºi.

Vrãjirea cu lucruri ºi cu cãrþi sfinte este alpatrulea fel de vrãjitorie ºi se cheamã “ghitia”.Aceºti vrãjitori amestecã vrãjile lor curugãciuni, cu psalmi ºi cu alte cuvinte sfinte,adresate cãtre Maica Domnului ºi cãtre sfinþi,ca sã poatã înºela mai uºor pe cei slabi încredinþã. Acest fel de vrãji îl obiºnuiesc maiales femeile cele rele, bãtrânele ºi þigãncile,pentru a amãgi pe cei slabi la minte.

latã ce zice despre acestea Sfântul loan Gurãde Aur: “Tu zici cã bãtrâna aceea este creºtinã

ºi omul acela este ghicitor creºtin ºi cânddescântã sau deschid cartea, nu zic, nici nuscriu alt nume, decât numele lui Hristos, alNãscãtoarei de Dumnezeu ºi al sfinþilor; decice rãu fac ei? La aceasta îþi rãspund cã pentruaceasta se cuvine mai cu seamã sã urãºti pefemeia cea rea ºi pe acel rãu fermecãtor ºighicitor (din cãrþi) fiindcã folosesc spre ocarãºi necinste numele lui Dumnezeu.

Creºtini fiind, lucreazã ca pãgânii. Pentrucã ºi diavolii, cu toate cã numesc numele luiDumnezeu, însã tot diavoli sunt. Unii, voind ase îndrepta, zic cã este creºtinã femeia care adescântat ºi nimic alta nu zice, fãrã numainumele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea maivârtos o urãsc ºi mã întorc de la ea, cãîntrebuinteazã numele lui Dumnezeu spreocarã. Numindu-se pe dânsa creºtinã, se aratãpe sine cã lucreazã cele ale pãgânilor”(Hristoitia, op. cit p. 305-320).

Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii ºia altor cãrþi sfinte, se opresc de împãrtãºaniepânã la 7 ani, pentru cã Psaltirea este o cartesfântã cu multe proorocii în ea, insuflatã deDuhul Sfânt ºi este pentru rugãciune, iar nupentru ghicit ºi câºtigat bani spre osândã.Acelaºi pãcat fac ºi unii preoþi care “deschidcartea” cum se spune în popor, ºi cad sub greaosândã, atât ei, cât ºi cei care cer sã ledeschidã Sfânta Evanghelie.

Pentru ce au cãzut creºtinii în vrãjitorie?Pentu cã a slãbit în ei credinþa ºi frica de

Dumnezeu; pentru cã nu se roagã îndeajunscrestinii de astãzi, ca sã-ºi împlineascãcererile lor prin rugãciune, iar nu prin ghicire;pentru cã nu citesc Sfânta Scripturã sã vadãce osândã ajung pe cei vrãjitori ºi pentru cãnu merg regulat la bisericã, nu se spovedescîn cele patru posturi ºi nu cer la nevoie sfatulºi rugãciunile preotului. Mai aleargã uniicreºtini la ghicit pentru cã au uitatfãgãduinþele pe care le-au dat lui Hristos laSfantul Botez, când au spus: Mã lepãd desatana, ºi de toate lucrurile lui, ºi de toatãslujirea lui… De asemenea, mai aleargã

creºtinii la ajutorul diavolului când nu li seîmplineºte cererea lor la Bisericâ sau pentru cãuitã de moarte ºi de ziua judecãþii lui Hristos.

De aceea, Sfinþii Pãrinþi ne îndeamnã sãalergãm numai la Dumnezeu, numai la Bisericãºi la preoþi, iar nu la diavoli ºi la slugile lor. larSfântul loan Gurã de Aur ne sfãtuieºte, zicând:“Vã rog, fiþi curaþi de aceastã înºelãciune… ºicând voieºti a cãlca pragul casei tale, sã zicimai întâi acest cuvânt: Mã lepãd de tine,satanã, ºi de cinstirea ta, ºi de slujirea ta ºi mãîmpreun cu tine, Hristoase! Fãrã cugetareaaceasta niciodatã sã nu ieºi din casã. Aceastasã-þi fie toiag, aceasta armã, aceasta cetate deapãrare, ºi împreunã cu aceste cuvinte fã ºisemnul crucii pe fruntea ta. Cã aºa, de te veiînarma pretutindeni, nu numai om, ci chiardiavolul de te va întâlni, nu va putea sã tevatãme pe tine” (Hristoitia, p. 316-317).

Cum pot creºtinii sã se izbãveascã devrãjitorii ºi de tot felul de farmece izvodite dediavolul?

Cel ce crede cu tãrie în Dumnezeu, cel ce seroagã neîncetat lui Dumnezeu ºi aleargã regulatla Sfânta Bisericã, nu va cere niciodatã ajutoruldiavolului ºi al vrãjitorilor, care sunt vrãjmaºiilui Dumnezeu.

Deci, cei ce au credinþã tare în Dumnezeu,sã-I cearã neîncetat ajutorul. lar cei slabi încredinþã, care au cerut vreodatã ajutorulvrãjitorilor, dacã vor sã se mântuiascã, mai întâisã se spovedeascã de acest pãcat ºi sã cearãcanon. Apoi, sã nu mai apeleze la ajutorulsatanei în orice nevoie ar fi, ci numai laDumnezeu sã alerge. Apoi sã se roage cât maimult cu rugãciuni ºi lacrimi din inimã(Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29,13) ºi aºa, cu rãbdare ºi cu credinþã, se vorizbãvi de vrãji ºi vor primi darul Duhului Sfânt.

Pãrintele CleopaDDEESSPPRREE VVRRÃÃJJIITTOORRIIEE,, GGHHIICCIITTOORRIIEE ªªII FFAARRMMEECCEE

Page 8: Argesul Ortodox Anul XI, Nr. 566, 4-11 octombrie 2012

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Cu mare bucurie duhovniceasã credincioºii argeºeni ausãrbãtorit miercuri, 26 septembrie, trei ani de la proclamarea localãîn rândul sfinþilor a domnitorului Neagoe Vodã Basarab.

Preasfinþitul Pãrinte Emilian Loviºteanu, episcop vicar alArhiepiscopiei Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoþi ºidiaconi, a oficiat astãzi Sfânta Liturghie în baldachinul din faþaCatedralei Arhiepiscopale, ctitoria domnitorului sfânt.

Au fost prezenþi preoþi din cuprinsul Eparhiei ºi credincioºiveniþi atât din judeþul Argeº, cât ºi din alte zone ale þãrii. Încuvântul de învãþãturã, Preasfinþitul Emilian Loviºteanul a amintitde personalitatea complexã a marelui domnitor sfânt, canonizat deBiserica Ortodoxã Românã în ziua de 26 septembrie 2009.

Evenimentul cinstit astãzi este foarte important prin împlinireaa 500 de ani de la urcarea pe tronul Þãrii Româneºti a domnitoruluiNeagoe Vodã Basarab. Au fost evocaþi cei nouã ani de domnie1512-1521, perioadã în care marele domnitor s-a arãtat desãvârºitprin activitatea desfãºuratã în plan politic, administrativ, bisericescºi cultural.

Pentru Sfântul Neagoe Vodã Basarab rãmân veºnic în istorieoperele sale reprezentative: Catedrala din Curtea de Argeº sfinþitãîn anul 1517 ºi testamentul lãsat fiului sãu pe care l-a intitulat

Învãþãturile lui Neagoe Vodã Basarab cãtre fiul sãu Teodosie. Deasemenea aceastã zi s-a scris cu litere de aur în IstoriaArhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, deoerece în urmã cu treiani Eparhia a fost ridicatã la treapta de Arhiepiscopie, iar Chiriarhullocului la treapta de Arhiepiscop.

În timpul Sfintei Liturghii a fost oficiatã o slujbã pentru ploaiefiind invocatã mila Bunului Dumnezeu asupra creaþiei Sale.

Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiatã slujba parastasului pentrumembrii familiei domneºti din care a fãcut parte Neagoe VodãBasarab, ai familiilor voievodale care au condus politic ºiadministrativ Þara Româneascã din scaunul de la Curtea de Argeº,ai familiilor regale ale cãror morminte se aflã în interiorul bisericii,ale ierarhilor ºi stareþilor care au slujit în marea ºi frumoasacatedralã. În ziua de 27 septembrie, moaºtele Sfintei MuceniþeFiloteia au fost în Arhiepiscopia Râmnicului spre bucuriacredincioºilor vâlceni care sãrbãtoresc pe Sf. Ierarh Martir AntimIvireanu, ocrotitorul spiritual al Râmnicului.

S-au împlinit duminicã, 30 septembrie 2012, cinci ani decând, prin voia lui Dumnezeu, Preafericitul Pãrinte Daniel a fostîntronizat ca Arhiepiscop al Bucureºtilor, Mitropolit alMunteniei ºi Dobrogei ºi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Cu aceastã ocazie, la Catedrala Patriarhalã din BucureºtiSfânta Liturghie arhiereascã a fost oficiatã de cãtre PreafericitulPãrinte Patriarh Daniel. Alãturi de Preafericirea Sa au slujit maimulþi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,înconjuraþi de un sobor de preoþi ºi diaconi.

Ierarhii slujitori au fost: Preafericitul Pãrinte Daniel,Arhiepiscopul Bucureºtilor, Mitropolitul Munteniei ºiDobrogei, Locþiitor al Tronului Cezareei Capadociei ºi Patriarhal Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinþitul Teofan,Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei, ÎnaltpreasfinþitulLaurenþiu, Mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfinþitul Andrei,Mitropolitul Clujului, Maramureºului ºi Sãlajului,Înaltpreasfinþitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, ÎnaltpreasfinþitulPetru, Mitropolitul Basarabiei ºi Exarhul Plaiurilor,Înaltpreasfinþitul Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al EuropeiOccidentale ºi Meridionale, Înaltpreasfinþitul Mitropolit Nifon,Arhiepiscopul Târgoviºtei ºi Exarh patriarhal, ÎnaltpreasfinþitulEpifanie, Arhiepiscopul Buzãului ºi Vrancei, ÎnaltpreasfinþitulCalinic, Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului,Înaltpreasfinþitul Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos,Înaltpreasfinþitul Timotei, Arhiepiscopul Aradului, PreasfinþitulCorneliu, Episcopul Huºilor, Preasfinþitul Lucian, EpiscopulCaransebeºului, Preasfinþitul Sofronie, Episcopul Oradiei,Preasfinþitul Nicodim, Episcopul Severinului ºi Strehaiei,Preasfinþitul Vincenþiu, Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor,Preasfinþitul Galaction, Episcopul Alexandriei ºiTeleormanului, Preasfinþitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului,Preasfinþitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaþilor,Preasfinþitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinþitul Gurie,Episcopul Devei ºi Hunedoarei, Preasfinþitul Siluan, Episcopul

românilor ortodocºi din Ungaria, Preasfinþitul Timotei,Episcopul ortodox român al Spaniei ºi Portugaliei, PreasfinþitulMacarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord,Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal,Preasfinþitul Varlaam Ploieºteanul, Episcop-vicar patriarhal,Preasfinþitul Vasile Someºanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiClujului, Preasfinþitul Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar alArhiepiscopiei Timiºoarei, Preasfinþitul Emilian Loviºteanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, PreasfinþitulIoachim Bãcãuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanuluiºi Bacãului, Preasfinþitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar alEpiscopiei Maramureºului ºi Sãtmarului.

Dupã Sfânta Liturghie, în prezenþa Patriarhului României, afost oficiatã în Catedrala Patriarhalã slujba de Te Deum camulþumire ºi recunoºtinþã adusã lui Dumnezeu pentruîmplinirile din viaþa Bisericii Ortodoxe Române în cel de-alcincilea an de slujire patriarhalã a Preafericitului PãrintePatriarh Daniel. Slujba a fost sãvârºitã de Preasfinþitul PãrinteCiprian, Episcop-vicar Patriarhal, înconjurat de un sobor depreoþi ºi diaconi.

La sfârºitul slujbei de Te Deum, Înaltpreasfinþitul PãrinteIosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale ºiMeridionale a adresat un cuvânt celor prezenþi intitulat 5 Ani dePatriarhat ai Preafericitului Pãrinte Daniel al României în care asubliniat realizãrile Bisericii Ortodoxe Române în aceºti cinciani de Arhipãstorire a Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel.

Înaltpreasfinþia Sa i-a oferit Întâistãtãtorului BisericiiOrtodoxe Române, în numele Sfântului Sinod, o icoanã cuMaica Domnului. Totodatã, din partea slujitorilor Catedraleipatriarhale, Patriarhul României a primit o Sfântã Evanghelie,confecþionatã în Atelierele Patriarhiei Române de la PopeºtiLeordeni.

În continuare, în Sala Europa Christiana a PalatuluiPatriarhiei a avut loc un moment aniversar în cadrul cãruia aufost citite mesaje oficiale de felicitare din partea autoritãþilorstatului. Astfel, mesajul Preºedintelui României, Excelenþa Sa,dl. Traian Bãsescu, a fost transmis de cãtre dl. Eugen Tomac,consilier de stat, mesajul de felicitare din partea ParlamentuluiRomâniei, a fost transmis de cãtre Domnul Valeriu Zgonea,Preºedintele Camerei Deputaþilor, iar mesajul PremieruluiRomâniei, Domnul Victor Ponta, a fost transmis de cãtrePreasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicarpatriarhal.

La momentul aniversar au participat ºi reprezentanþi aiAcademiei Române ºi ai Universitãþii Bucureºti. Mesaje defelicitare au fost adresate ºi din partea altor instituþii ºipersonalitãþi.

La final, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a mulþumit luiDumnezeu pentru ajutorul dat, dar ºi celor prezenþi pentruurãrile de bine.

La acest eveniment au participat ierarhi ai Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române, membri ai Permanenþei Consiliul

Naþional Bisericesc ºi ai Permanenþei Consiliului Eparhial alArhiepiscopiei Bucureºtilor, clerici, autoritãþi centrale, locale ºialþi invitaþi.

Sãrbãtoarea aniversãrii celor cinci ani de Patriarhat aiPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel a continuat în AulaMagna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei din Bucureºti,unde a avut loc prezentarea filmului documentar Continuitate ºiînnoire, realizat de Televiziunea TRINITAS a PatriarhieiRomâne.

Dupã vizionarea acestui material a fost prezentat albumul 5ani de patriarhat ai Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel alRomâniei apãrut la Editura Basilica a Patriarhiei Române ºialbumul 5 ani de slujire în Mitropolia Munteniei ºi Dobrogeicare a vãzut lumina tiparului la Editura Cuvântul vieþii aMitropoliei Munteniei ºi Dobrogei. Cele douã apariþii editorialeau fost prezentate de Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul,Episcop-vicar patriarhal, ºi Preasfinþitul Pãrinte VarsanufiePrahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

La final, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel le-a mulþumittuturor celor prezenþi pentru urãri.

55 aannii ddee PPaattrriiaarrhhaatt aanniivveerrssaaþþii llaa PPaattrriiaarrhhiiee

26 septembrie,CCIINNSSTTIIRREEAA SSFFÂÂNNTTUULLUUII

NNEEAAGGOOEE VVOODDÃÃ BBAASSAARRAABB