Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 554 2211 -- 2288 iiuunniiee 22001122 8 pagini

Temelia solidã a unei adevãrate vieþiduhovniceºti este postirea. Iatã ce nespune Sfântul Simeon Noul Teolog:„Postul este începutul ºi temeiul pentrulucrarea duhovniceascã. Oricare ar fivirtuþile pe care le zideºti pe temeliapostului, ele vor fi toate nezdruncinate ºineclintite, ca unele ce au fost întemeiatepe piatra cea tare. Iar când vei înlãturaaceastã temelie, adicã postul, ºi în locullui vei pune îmbuibarea pântecelui ºialte pofte necuvioase, atunci toatevirtuþile vor fi zdruncinate ºi spulberatede cugetele cele rele ºi de un noian depatimi ºi aºa precum se împrãºtie nisipulde vânt, tot aºa se prãbuºeºte întreagalucrare a virtuþii”. Cei care din diferitemotive (reale ºi nu închipuite!) nu pot sãposteascã, vor întreba: noi cei ce nuputem posti din cauza sãnãtãþii ºubrede,ce sã facem sã nu ne pierdem puterea dea lucra virtuþile creºtineºti? Rãspunspotrivit este. Dacã stomacul ne estebolnav sau alte organe ale trupuluinostru sunt în suferinþã, atunci estenecesar sã ne orânduim regimulalimentar în aºa fel încât sã nu suferetrupul nostru.

În locul postului trupesc vom punepostul sufletesc. Acest post al sufletuluiîl alimentãm cu porþii bogate derugãciune ºi meditaþie. Aºa se va împlinilucru minunat, ºi vom înþelege ceea cespune Sfântul Ioan Scãrarul: „Postuleste stãpânirea cugetelor viclene,eliberarea de vise urâte, curãþiarugãciunii, fãclia sufletului, paza minþii,nimicirea asprimii inimii, uºa umilinþei,smerita suspinare, înfrângereaîmbucurãtoare, oprirea vorbirii multe,pricina tãcerii, pãzitorul ascultãrii,liniºtea somnului, sãnãtatea trupului,dezlegarea pãcatelor ºi fericireacereascã!”.

Aºadar, chiar dacã unii dintre noi nupot sã facã efort pentru abstinenþãalimentarã, au marea bucurie de a folosimai mult puterea rugãciunii care ne dãtãria de a învinge toate ispitele ºi a neîntãri sufletul ºi a ne tãmãdui ºi trupulîncercat de slãbãnogire. Dumnezeuatoatevãzãtorul ºtie exact ce neputinþe

avem ºi ne dã putere ºi mângâieretãmãduitoare. El nu se uitã doar laputerea postului de bucate, care, dealtfel, are o putere secundarã, ci se uitãmai ales la dragostea pe care o avem dea împlini poruncile lui Dumnezeu. Dacã,

de exemplu, noi cerem în rugãciuneajutorul lui Dumnezeu de a biruipatimile trupului ºi ale sufletului, atunciorice grijã a postului dispare. Locul golîl ocupã în fiinþa noastrã putereaDuhului Sfânt, Care este „Vistierulbunãtãþilor ºi Dãtãtorul de viaþã!”. Dartrebuie sã fim campioni ai rugãciuniiefective, curate ºi dinamice! SfinþiiPãrinþi ne sfãtuiesc ºi ne îndeamnã la opostire adevãratã, aºa cum scrie ºiSfântul Vasile cel Mare: „Pentrupostirea adevãratã nu este de ajunsnumai înfrânarea de la mâncare.Adevãratul post este îndepãrtarea de larãu, înfrânarea limbii, înfrânarea mâniei,lepãdarea poftelor, defãimãrii,minciunii, cãlcãrii jurãmântului!”.

Vedem bine cã Sfântul Pãrinte Vasilecel Mare, aici pune accent mai ales peun cod duhovnicesc de care trebuie sã

nu se uite nici o clipã. Am spune camaºa: Nu poþi posti din diferite motive,dar rãu de ce faci? Limba de ce n-oînfrânãm? Iar dacã n-o putem înfrânamai bine sã ne mâncãm propria limbã?S-o strunim ºi sã nu mai supãrãm pe

nimeni cu vorbele noastre rebele ºidistrugãtoare de pace, de suflet, deonoare! Nu putem posti de mâncare?Dar de mânie de ce nu putem a nelepãda zicând rugãciuni ºi meditând lacât rãu semãnãm în viaþa oamenilor ºia noastrã mai întâi?!? Nu putem posti,dar sã ne lãsãm de minciuni, deapucãturile necuviincioase ºi de altedefãimãri, nu putem? Iatã cum vineSfântul Ioan Gurã de Aur sã nelumineze ºi în aceastã bucurie apostului: „Cuvine-se nouã sãprocedãm aºa! Sã nu strãbatem fãrãnoimã sãptãmânile postului, ci sã necercetãm conºtiinþa, sã ne ispitimcugetele ºi sã purtãm grijã de ceea ceam reuºit sã facem, într-o sãptãmânã,în alta… Tot aºa sã vedem ce lucrunou ne încumetãm sã atingem în altacare urmeazã, ºi care sunt patimile decare ne-am îndreptat.

Dacã noi nu ne vom îndrepta înacest timp ºi nu vom dovedi o astfelde grijã pentru sufletul nostru, atunci

nu vom avea nici un fel de folos de lapostul ºi nevoinþa cãreia ne impunem!”.Adicã: ne-am lãsat de fumat? E bine ºide folos! Ne-am lãsat de bãut pestemãsurã? E bine foarte! Ne-am lãsat dedesfrânare? E o mare biruinþã! Ne-amlãsat de hoþii ºi minciuni? E o biruinþãcategoricã! Ne-am lãsat de defãimãri ºirãutãþile zilnice? Ne-am biruit pe noiînºine! ªi tot aºa, sã ne lepãdãm înfiecare zi ºi sãptãmânã de câte oneputinþã trupeascã ºi sufleteascã!

Toþi avem de lucru cu noi înºine! Sãîncepem fãrã cruþare! Doamne, ajutã-ne!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Post trupesc, post sufletesc

PPPPoooossssttttuuuu llll SSSSffff iiiinnnnþþþþ iiii lllloooorrrr AAAAppppoooossssttttoooo llll iiii PPPPeeeetttt rrrruuuu ºººº iiii PPPPaaaavvvveeee llll

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Acest luminat dascãl ºi ierarh al Bisericii lui Hristos a fostcel mai de seamã mitropolit al Þãrii Româneºti din secolul XIX.S-a nãscut în Bucureºti, în anul 1765, din pãrinþi iubitori deDumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La vârstade ºapte ani, a fost dat sã înveþe carte la ºcoala elineascã de laMãnãstirea Sfântul Sava. Aici se împrieteneºte cu monahulGherontie de la Mãnãstirea Neamþ, cãruia îi devine ucenic.Dorind sã slujeascã toatã viaþa lui Hristos, dupã terminareastudiilor, tânãrul ucenic pãrãseºte casa pãrinteascã ºi se duce cumonahul Gherontie la Mãnãstirea Neamþ. Aici cunoaºte pemarele stareþ Paisie ºi gustã din frumuseþea vieþii duhovniceºti.

Prin anul 1790 este cãlugãrit ºi hirotonit diacon de CuviosulPaisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoieste rânduit, împreunã cu duhovnicesculsãu pãrinte Gherontie, la traducereaoperelor Sfinþilor Pãrinþi din limbagreacã în limba românã. În anul 1812cãlãtoresc amândoi la Sfântul Munte. Laîntoarcere, monahul Gherontie este ucisde tâlhari aproape de Dunãre, iarierodiaconul Grigorie se întoarce singurla metanie.

În anul 1820, ierodiaconul Grigoriepãrãseºte pãmântul Moldovei ºi sestabileºte la Mãnãstirea Cãldãruºani. Iarla 10 ianuarie, 1823, este hirotonitepiscop ºi ales mitropolit al ÞãriiRomâneºti, pãstorind Biserica lui Hristoscu multã dragoste ºi înþelepciune timp de11 ani.

La 22 iunie, 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit„Dascãlul", moare ºi este înmormântat lângã zidul catedralei înpartea de nord. Dupã ºapte ani, osemintele sale s-au strãmutatîn gropniþa Mãnãstirii Cãldãruºani, iar în prezent sunt aºezate înpridvorul bisericii.

Fapte ºi cuvinte deînvãþãturã

Se spunea despre mitropolitul Grigorie cã, pe când era elevla ºcoala elineascã din Mãnãstirea Sfântul Sava, era cel maisilitor la învãþãturã dintre toþi cei 75 de elevi. De asemenea, îºipetrecea tinereþea cu multã înþelepciune, în post, în rugãciune ºiîn citirea Sfinþilor Pãrinþi.

Se mai spunea despre dânsul cã, dupã venirea pãrinteluiGherontie de la Mãnãstirea Neamþ la Colegiul Sfântul Sava,atât de mult s-a folosit tânãrul Gheorghe de smerenia ºiblândeþea inimii lui, cã, dupã terminarea ºcolii, s-a fãcut ºi elcãlugãr.

Se spunea iarãºi, cã atât de mare era legãtura dragostei întrepãrintele Gherontie ºi ucenicul sãu, Gheorghe, cã, pânã lamoarte, nimeni dintre oameni ºi nimic pãmântesc nu i-ar fiputut despãrþi pe unul de altul. Prin ei „împreunã petreceaucãlugãria ºi cãrturãria, smerenia ºi înþelepciunea, dorul deHristos cu dorul de cunoaºtere, blândeþea cu ascultarea".

Vãzând stareþul Paisie pe acest tânãr bãtrân intrând înnevoinþa duhovniceascã ºi cunoscând întru sine cã va fi vas alesal Bisericii lui Hristos, îndatã l-a tuns în schima monahalã ºi l-a fãcut diacon. ªi era pãrintele Grigorie foarte smerit ºiascultãtor cãtre toþi.

La traducerea cãrþilor din limba greacã, împreunã lucrau ºise ajutau ierodiaconul Grigorie cu pãrintele sãu duhovnicescGherontie. Tot ce tãlmãcea unul, îndrepta celãlalt. Ei au tradusîmpreunã multe cãrþi, precum: Patericul, tipãrit la Bucureºti înanul 1828; Octoihul, tipãrit la Râmnic ºi Buda în anul 1811;Adunarea pe scurt a dumnezeieºtilor dogme, tipãritã laMãnãstirea Neamþ în anul 1816; Tâlcuire pe scurt laantifoanele celor 8 glasuri, tipãritã tot la Mãnãstirea Neamþ,1817; Cele 12 mineie, tipãrite la Buda în anii 1804- 1805;Vieþile Sfinþilor, tipãrite la Mãnãstirea Neamþ, între anii 1807-1815 ºi la Bucureºti, între anii 1834-1836; Tâlcul Evangheliei,rãmas în manuscris; Cãrþi de învãþãturã pentru Seminarul de laSocola ºi altele.

Cerând mitropolitul Dositei al Þãrii Româneºti de laVeniamin Costachi, pãrintele Moldovei, sã-i trimitã doi monahitãlmãcitori din limba greacã, acesta îi trimite pe smeriþiicãlugãri Gherontie ºi Grigorie din Mãnãstirea Neamþ. Cei doimonahi reînfiinþeazã tipografia Mitropoliei din Bucureºti,tipãresc cãrþi de slujbã ºi învãþãturã, pun în rânduialã biblioteca,apoi se întorc iarãºi în Moldova, la metania lor.

Se spunea pentru ierodiaconul Grigorie cã mare ºi

nemângâiatã durere a avut când a vãzut pe pãrintele sãuduhovnicesc Gherontie ucis de tâlhari la întoarcere din MunteleAthos. Deci, îngropându-l acolo, peste Dunãre, la o mãnãstireºi plângând mult pentru el, s-a întors la Mãnãstirea Neamþ.Dupã ºapte ani ucenicul îi aduce osemintele fericitului sãustareþ ºi le îngroapã în pãmântul þãrii.

Cãlãuzit de harul Duhului Sfânt, smeritul ierodiaconGrigorie pãrãseºte Mãnãstirea Neamþ, prin anul 1820, ºi sestabileºte la Cãldãruºani, într-o chilie foarte sãracã, afarã dezidul mãnãstirii. Singura lui avere era o desagã cu cãrþi ºi orogojinã pe pat. Aici petrecea ziua ºi noaptea în post ºirugãciune, tãlmãcind cãrþi din porunca mitropolitului ºinecãutând nici o dregãtorie bisericeascã. Era aºa de nevoitor la

cele duhovniceºti, încât toatã noapteapriveghea. Numai „lumina zilei îistingea lumânarea în chilie".

La începutul anului 1823 a venit lachilia lui o solie de la Bucureºti ºi i-aspus:

- Domnul þãrii vrea sã te facãmitropolit ºi te cheamã!

- Cã mãria sa, Vodã, mã cheamã,voi veni, a zis el, dar ca sã fiu pãstor alturmei lui Hristos eu, nevrednicul,numai de gândul acesta mã cutremur.

A doua zi a plecat pe jos spreBucureºti.

Cum trecea noaptea prin satulTunari, preotul l-a vãzut rãu îmbrãcat

ºi l-a închis în coteþul porcilor, crezând cã este vreun cãlugãrhoinar. A doua zi, o slugã i-a dat drumul pe ascuns. Dupã puþintimp, preotul l-a vãzut mitropolit ºi s-a înfricoºat. Iar blândulpãstor, zâmbind, i-a zis:

- Nu te teme, pãrinte, cã porcii sfinþiei tale s-au purtat binecu mine!

Dupã trei zile, ierodiaconul Grigorie a primit sã fie pãstor alturmei lui Hristos. Apoi, hirotonindu-se, domnitorul GrigorieGhica i-a înmânat cârja ºi î-a zis: - Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe carel-a binevoit Dumnezeu!

Ca pãrinte duhovnicesc al Þãrii Româneºti, mitropolitulGrigorie era pentru toþi exemplu de sfinþenie, de sãrãciedesãvârºitã ºi de dragoste pentru mântuirea turmei. În cele treieparhii - Buzãu, Râmnic ºi Argeº - a pus episcopi noi pe care îisfãtuia sã cerceteze regulat turma, sã se osteneascã laîndreptarea Bisericii ºi „sã nu stea la sfaturi ºi pricini deºarte".Apoi a cerut „sã nu se mai facã hirotonii necanonice".

Acest mare mitropolit purta multã grijã pentru întemeiereade ºcoli spre luminarea poporului, fiind numit de domn efor altuturor ºcolilor din þarã. La Colegiul „Sfântul Sava" se îngrijeapersonal sã aibã profesori buni ºi evlavioºi; lua parte laexamene ºi dãdea ajutor copiilor silitori ºi sãrmani. Iar cândprofesorii aveau purtãri nepotrivite cu chemarea lor, le spunea:

- Sã vã îndreptaþi cu toþii ºi apoi sã îndreptaþi; sã dobândiþinãravuri bune, apoi sã învãþaþi de nãravuri. Sã fiþi cu toþii sfinþisau aproape de sfinþi, precum erau dascãlii cei mai dinainte într-acest loc.

Mitropolitul Grigorie a stãruit sã se înfiinþeze seminarii înfiecare eparhie, devenind astfel adevãratul ctitor al seminariilordin Þara Româneascã. S-a îngrijit sã facã rânduialã prinmãnãstiri, punând stareþi români în mãnãstirile închinate ºioprind o parte din venituri pentru repararea lor, cãci multe dinele ajunseserã în stare de paraginã.

Dar ºi petrecerea sa duhovniceascã este vrednicã de amintit.Noaptea dormea foarte puþin, cãci se îndeletnicea cu rugãciuneaºi cu traducerea de cãrþi. Apoi mânca, o datã pe zi, puþinelegume ºi poame. Purta haine simple de ºiac cãlugãresc ºi nufãcea niciodatã plimbãri. Era încã foarte bun chivernisitor, însãdarnic cu sãracii ºi vãduvele. Iar când era vorba de tipãrit cãrþiºi de dat ajutoare la elevi, nu precupeþea banii.

Acest înþelept mitropolit întrecea pe toþi din vremea sa curâvna ºi cunoaºterea Sfinþilor Pãrinþi. Pãtrundea ºi stãpânea cumultã pricepere învãþãtura ortodoxã a dogmelor ºi a SfinteiScripturi, pentru care i se spunea „teologul Grigorie, înalt înºtiinþe ºi în înþelepciune, adânc în noimã ºi smerit cugetãtor înisprãvi ºi în lucrare". Iar dregãtorii þãrii ºi poporul îl numeau„Mitropolitul Grigorie Dascãlul", precum se numeºte pânãastãzi.

Vãzând acest mare ierarh „cã neamul nostru românesc esteevlavios din fire, dar sãrac de armele credinþei, s-a aprins curâvna pentru luminarea lui" prin traducerea ºi tipãrirea

lucrãrilor Sfinþilor Pãrinþi. Cât a fost mitropolit pe scaunul ÞãriiRomâneºti a tradus ºi tipãrit, atât la Bucureºti, cât ºi la Buzãu ºiCãldãruºani, urmãtoarele cãrþi:

Cuvintele despre putederea Sfântului Duh ale lui IosifVrienie, Împãrþire de grâu ºi Puþul Sfântului Ioan Gurã de Aur,toate trei traduse cât a stat în surghiunie ºi tipãrite la Buzãu,între anii 1832-1833; Epistolele de obºte ale Patriarhului Fotie,rãmase în manuscris; Douã cuvinte doveditoare pentrupurcederea Sfântului Duh ale Sfântului Grigorie Palama;Despre cele opt gânduri ale Sfântului Casian Românul; ViaþaCuviosului Paisie de la Mãnãstirea Neamþ; Din învãþãturileSfinþilor Trei Ierarhi, ale Sfinþilor Atanasie cel Mare, IoanDamaschin ºi Simeon Noul Teolog, Fericitul Augustin,Teodorii, Teofilact al Ohridei, Atanasie de Paroº ºi alþii.

Pentru tipãrirea atâtor cãrþi a înfiinþat douã tipografii noi, unala Episcopia Buzãului ºi alta la Mãnãstirea Cãldãruºani. Toatecãrþile tipãrite de el le împãrþea în dar la biserici ºi în popor.

Pe când era în surghiun (1829-1833), i s-a cerut demisia. Iarel, dorind foarte mult sã-ºi conducã turma încredinþatã lui, arãspuns:

- Dumnezeu mi-a dat suflet ºi eparhie ºi, când îmi va ieºisufletul, atunci voi lãsa eparhia. Cãci acestea sunt lucruri careprivesc mântuirea sufletelor.

Pe fiii sãi duhovniceºti îi învãþa, zicând: - Cât avem vreme, sã lucrãm cele bune. Sã vieþuim dupã

cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate ºi cu bunã-credinþã. Cã dupã ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt deîndreptare nu ne va fi nouã cãtre Cel ce ne va lua seama.Precum nici cârmaciului, dupã ce se va îneca corabia, nicidoctorului, dupã ce va muri bolnavul.

Apoi adãuga: - Ce vom face dar, va zice cineva? Sã chemãm doctori

iscusiþi ºi care nu mint numele, pe Sfinþii Pãrinþi. ªi auzindsfaturile lor, sã ne plecãm lor ºi primind plasturii lor, sã lepunem la rãnile noastre. Mai ales cã ºi reþetele se dau în limbanoastrã ºi în dar.

Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gurã de Aur, pe careînsuºi le-a tradus ºi le-a tipãrit, spunea:

- Cât este de dulce vorba sfântului ºi cât folos poate sãpricinuiascã cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mãrturisi. Cãeu nu îndrãznesc a zice ceva, ca sã nu micºorez cu gângãviamea fiinþa lor sau a dulceþii sau a folosului. Iar dacã Dumnezeumã va þine sãnãtos în surghiun, ajutând El, cu rugãciunileSfântului voi mai scrie.

Altãdatã iarãºi spunea: - Precum nu am încetat, mai înainte de a mã sui pe scaunul

mitropoliei, sã mã silesc spre folosul neamului, dupã cummãrturisesc cãrþile cele tipãrite, aºa ºi dupã ce m-am suit, aºa ºidupã ce m-am dus în surghiun. Aºa, cu Dumnezeu sã se zicã, ºiaici, în Sfânta Mãnãstire a Cãldãruºanilor fiind oprit, mã voi silica sã se mai dea la luminã acest fel de cãrþi, spre slava luiDumnezeu ºi folosul fraþilor. Cã numai atât voiesc sã trãiesc,cât sã ajutorez Pravoslaviei ºi neamului ºi fraþilor, ca sã poatãcu înlesnire prin învãþãturile Sfinþilor sã dobândeascã bunãtãþilecele veºnice. Întorcându-se din surghiun în primãvara anului1834, a început reparaþia catedralei mitropolitane. Dar cei dinjurul sãu, vãzându-l slab ºi bãtrân, l-au întrebat:

- Înalt Preasfinþite, dar când o sã vezi catedrala terminatã? - Îmi ajunge sã încep lucrarea - a rãspuns el. Cred cã urmaºii

neapãrat vor sfârºi-o. Dintre toate cãrþile, socotea mitropolitul Grigorie Dascãlul

cã „cele mai potrivite vremii ºi patrioþilor de rând" sunt VieþileSfinþilor. De aceea a început traducerea ºi tipãrirea lor. Însã n-aapucat sã tipãreascã decât douã volume ºi s-a dus la Hristos. Cucâteva ceasuri înainte de obºtescul sfârºit a spus cãtre unepiscop al sãu:

- Sã nu se sminteascã din tipãrire Vieþile Sfinþilor ºitipografiile neîncetat sã lucreze, tipãrind cãrþi folositoare desuflet! Apoi ºi-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 22 iunie,1834.

Spuneau ucenicii cã nu s-a gãsit nici o avere în chilia acestuicuvios mitropolit, decât cãrþi rânduite sã se dea în dar. Deci,fiind plâns de tot poporul, a fost îngropat sub streaºinãcatedralei. Dupã ºapte ani, osemintele sale au fost strãmutate laCãldãruºani. Pe craniul sãu stau scrise pânã astãzi acestecuvinte:

„Acest cap este al preasfinþitului nostru mitropolit Grigorieal III-lea. La anul 1829 din porunca Rusiei s-au dus înBasarabia, iar dupã slobozenie s-au întors în Bucureºti, lascaunul sãu ºi au rãposat în Domnul cu pace la leatu 1834".

SSffâânnttuull mmiittrrooppoolliitt GGRRIIGGOORRIIEE DDAASSCCÃÃLLUULLaall ÞÞããrriiii RRoommâânneeººttii ((11776655--11883344))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Dupã moartea vrednicului depomenire rege David, pe tronul luiIsrael urcã fiul acestuia Solomon,cel mai înþelept ºi cel mai destoinicdintre conducãtorii lui Israel.

Domnia acestuia s-a remarcatprintr-o atentã centralizare astatului evreu, prin extindereagraniþelor acestuia, dar, cel maiimportant aspect trebuie consideratcel religios, dacã þinem seama defaptul cã el este cel careconstruieºte primul edificiu culticimpozant închinat Dumnezeului luiIsrael, cunoscut în istorie dreptTemplul lui Solomon.

De construirea templului seleagã ºi prima relatare a bolii încomunitatea fiilor lui Israel, relatarefãcutã la modul general ºi cuprinsãîn rugãciunea pe care Solomon o rosteºte odatã cusfinþirea Templului: „De va fi foamete pe pãmânt, de vafi ciumã ºi boalã molipsitoare, de va fi vânt dogoritor,uscãciune, lãcustã, omidã, duºmanul de îl va strâmtora înporþile cetãþii lui, de va fi orice necaz sau orice boalã,

Orice rugãciune, orice cerere care se va face de orice

om din tot poporul lui Israel,când ei îºi vor cunoaºtemustrarea cugetului lor ºi îºi vorîntinde mâinile lor la templulacesta,

Tu sã asculþi din cer, din loculºederii Tale, ºi sã miluieºti; sãfaci ºi sã dai fiecãruia dupã cãilesale, dupã cum Tu cunoºti inimalui; cãci Tu singur ºtii inimatuturor fiilor oamenilor; (IIIRegi 8, 37-39)

Din cele de mai sus aflãm cãîn timpul domniei lui Solomonboala cea mai des întâlnitã eraciuma, de vreme ce înþeleptulmonarh începe enumerarea cuaceasta. Pe celelalte nu le maiexpune, rezumându-se doar a leprezenta la modul general ca

boli molipsitoare. Însã cea mai gravã boalã care a afectat comunitatea

iudaicã ºi ale cãrei efecte se vor repercuta asupra unitãþiiºi continuitãþii statului evreu este pãcatul idolatriei.

Regele Solomon a fost cunoscut ºi ca cel mai poligamevreu din istorie, dacã þinem cont de relatarea biblicã

potrivit cãreia el avea 700 de neveste ºi 300 de þiitoare.Multe dintre aceste femei din preajma monarhului evreuau fost de moabite, amonite, idumeence, hetite, egiptenceetc. (III Regi 11, 1), fapt care încãlca prevederea divinãpotrivit cãreia evreii nu trebuiau sã se amestece cupopoarele din jurul lor. Solomon merge mai departe,construind pentru unele dintre acestea temple ºi chiar elajungând spre bãtrâneþe sã se închine în aceste temple,încãlcând primele douã porunci din Decalog: „Eu suntDomnul Dumnezeul tãu… sã nu ai alþi dumnezei afarã deMine” ºi „Sã nu îþi faci chip cioplit…” (Ieºire 20, 1-2).

Sfânta Scripturã accentueazã cã Solomon începuse a seînchina Astartei, zeiþa sidonienilor, lui Moloh, zeulsidonienilor, lui Chemoº, idolul moabiþilor ºi lui Moloh,zeitatea amoniþilor (III Regi 11, 5-6).

Derapajul religios al lui Solomon se întinde ca o boalãasupra comunitãþii iudaice, iar efectele acesteia vorculmina cu destrãmarea statului în vremea lui Roboam.

Dacã cele douã seminþii de sub conducerea lui Roboamvor rãmâne fidele Dumnezeului lui Israel, cele 10 de subconducerea lui Ieroboam vor aluneca pe panta idolatriei,pânã în vremea vrednicului de pomenire proroc Ilie dinTesvita.

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

BBooaallaa îînn ccaarrtteeaa IIIIII RReeggii a. Boalã trupeascã ºi boalã sufleteascã în timpul domniei lui Solomon

Un Sfânt Pãrinte spunea cã ,, ogeneraþie de mame credincioase poateschimba faþa pãmântului “. Mamapentru pruncul ei este puntea ce selungeºte cu fiecare pas al copilului, esteîndrumãtoare lui, cea care îl sprijina înprimii paºi ai lui cea care îl ajutã lamodelarea sufletului. Vorbind despremama, ea este de nepreþuit în ochii,sufletul ºi inima copilului. Aºa cum nenaºtem cu credinþa în Dumnezeu,ca ceva ce ne alcãtuieºte, tot aºacopilul tinde spre mama lui.

,,Toþi suntem fiii unei marifamilii”.

Sfântul Ioan Gurã de AurToþi oamenii sunt fraþi. Nu

trebuie sã mã rup de fratele meucând vãd cã el greºeºte, ci trebuiesã mã rog împreunã cu el s-aupentru el.

Este foarte dureros când într-ofamilie cineva drag se rupe de ea,mai dureros când cel plecat oloveºte. Aºa se întâmplã astãzicei slabi în credinþã se lasãademeniþi, ispitiþi ºi pãrãsescSfânta Biserica Ortodoxã, maidureros, aruncã ocãri, clevetiri,în ea cea care i-a nãscut, crescut,înãlþat, în ea care ºi în aceleceasuri îi iubeºte. Dar de ce îi maiiubeºte ? Pentru cã aºa face ºiIisus Hristos. Tot pentru ei seluptã cu cel viclean, pentru a sebucura la fel ca ceilalþi în fiecareclipã de minunile ºi iubirea Lui.

Durere mare se face în sufletulmamei pentru pierderea unui fiu,asemenea ºi Sfânta Bisericã seîntristeazã când un fiu îi întoarcespatele ºi o pãrãseºte, vânat fiind deamãgiri ºi promisiuni deºarte.

Dar întotdeauna la sânul mamei celeiadevãrate, celei blânde ºi bune, care te-

a nãscut, te-a crescut te-a ferit derãutãþi, îþi vei gãsi liniºtea, acolo esteviaþa cea adevãratã.

Sã nu trãim doar biologic,nepãsãtori, aplecaþi doar spre lucruripeste tot întâlnite ºi trecãtoare.

Viaþa este dezvoltare, creºtere,transformare, schimbare, alegere, darîn bine s-au în rãu? O continuã luptã sedã în faþa sufletului nostru, a ochilor

noºtri, apar lucruri în faþa cãroratrebuie sã facem o alegere. Toate sunttrecãtoare. dar credinþa, iubirea,nãdejdea sunt mereu aprinse în noi, iarcei care nu le au sã se grãbeascã sã ºi leînsuºeascã. Domnul Hristos ne cere oiubire totalã, nu doar în acte, ci ea sã necuprindã sufletul ºi trupul, aºa cum Elne-a creat din iubire.

O mare iubire este aceasta de a locui,de a fi fraþii împreunã. Bucurie ce semanifestã prin dragoste frãþeascã, prinajutor ºi sprijin sufletesc. Dar aºa cumpe orice cale existã obstacole ºi în caleaacestei bucurii apar anumite ispite,piedici din partea societãþiicontemporane, care-ºi creazã un sistembazat pe puteri ºi lucruri lumeºti ºi careîncep sã pãtrundã în orice legãturãarmonioasã ºi bazatã pe iubire.

Despre iubirea frãþeascã, despre fraþiînaintea lui Dumnezeu, vorbeºte ÎnsuºiMântuitorul, în primul rând încurajeazãca fraþii sã locuiascã împreunã, în aldoilea rând pe noi toþi ne numeºte fraþiiSãi, având grijã de ,,noi cei mici”.

Fraþii ºi surorile Domnului sunt toþiaceia care ascultã ºi sãvârºesc CuvântulDomnului, toti aceia care ascultã ºiintrã în marea poruncã a iubirii, cei caredoresc sã locuiascã întru Slava Sa.

Iubirea fratelui, mareafrumuseþe a iubirii de semeni sereflecta în punerea în practicã aporuncii Mântuitorului: ,,Sã vãiubiþi unul pe altul”. Aicitermenul de ,,poruncã”înseamnã îndemnul pentrudobândirea stãrii primordiale,în care omul ,,trãia în...” ºi ,,sehrãnea...” cu iubire.

Frumuseþea iubirii deoameni, atrage dupã sinebucuriile anterioare respectãriiîndemnului divin, acela de acuprinde, primi ºi transmiteiubirea, ca razã de vegheat,luminã de urmat ºi adevãracceptat. Iubirea faþã deaproapele este lucraresufleteascã, lucrare care serealizeazã în liniºtea gândurilornoastre, în ,,simplitateaprivirii” lãuntrice, prindeschiderea sufletului ºirãspândirea rodului din el.

Familia creºtinã pune bazeleînceputului iubirii, este un locaº aliubirii, cãci ea naºte creºte ºi formeazãîn iubire pe fiecare membru al sãu ºi nunumai, cãci însãºi mireasma ei dinGrãdina Binelui, transmite ºi celorlalþicare doresc sã fie cuprinºi de aceastãputernicã lucrare.

Din sânul ei, vor ieºii cei care vor

duce mai departe iubirea creºtinã,medicament pentru sufletele pãtate deurã ºi viclenie, învãþând cã orice faptãºi lucru sãvârºit sã porneascã doar diniubirea creºtinã existentã în sufletul,simþirile ºi gândurile omului, cãcibogãþia darurilor lui Dumnezeu esteacceptatã ºi depozitatã în suflet ºivalorificatã de fiecare în parte, acestfapt ne trimite la cuvinteleMântuitorului: ,,ªi toate câte aveþinevoie, se vor da vouã de laDumnezeu”.

O mare bucurie este aceasta, de alocui, de a fi fraþii împreunã. Bucuriecare se manifestã prin dragostefrãþeascã, prin ajutor ºi sprijinsufletesc.

Dar aºa cum pe orice cale existãobstacole ºi în calea acestei bucuriiapar anumite ispite, obstacole dinpartea societãþii contemporane, care-ºicreeazã un sistem bazat pe puterilumeºti, care încep sã pãtrundã în oricelegãturã armonioasã ºi bazatã pe iubire.

Despre iubirea frãþeascã, despre fraþiînaintea Domnului, vorbeºte ÎnsuºiMântuitorul, în primul rând încurajeazãpe fraþii sã locuiascã împreunã, în aldoilea rând pe noi toþo ne numeºte fraþiiSãi, având grijã de ,,noi cei mici”.

Fraþii ºi surorile Domnului sunt toþiaceia care ascultã ºi sãvârºesc Cuvântullui Dumnezeu, toþi aceia care ascultã ºiintrã în marea poruncã a iubirii, cei caredoresc sã locuiascã întru Slava Sa.Înainte de a locui în Slava CeluiPreaînalt, trebuie cã fraþii sã sepriveascã, sã se îmbrãþiºeze, sã trãiascãîn dragostea Sa, dragostea frãþeascãîntotdeauna a învins orice ispitã, oriceloviturã venind de la vrãjmaºi, iubireadintre fraþi bineplãcutã înainteaDomnului Dumnezeu, face parte dinmarea poruncã a iubirii ºi din sferavirtuþilor.

Frumuseþea iubirii frãþeºti reflectã înpunerea în practicã a porunciiMântuitorului: ,,Sã vã iubiþi unul pealtul...” ºi este o lucrare care serealizeazã în liniºtea gândurilor nostre,în simplitatea privirii, prin deschidereasufletului ºi rãspândirea iubirii din el.

„Sfânta Treime este suprema tainã aexistenþei”

Pr. Dumitru STÃNILOAIE

FFaammiilliiaa.........este o bazã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

În momentele cultului public poziþiacredincioºilor este definitã de trdiþiade cult respectivã a Bisericii ºi esteexprimatã- nu întotdeauna însã- deporuncile diaconului, care executã însinaxã funcþia de maestru deceremonii. Dacã nu existã un diaconaceste porunci sunt date de cãtre preot.

Avem astfel „Drepþi”, „Sã stãmbine, sã stãm cu fricã”, „plecândgenunchii”, „ridicã”... în tipul liturgicbizantin , iar în celelalte tipuriliturgice cele de mai sus sau alteleasemenea, cum ar fi „sã plecãmgenunchii”, „ridicã-ne pe noi”, „sã nesculãm”, „Drepþi cãtre Domnul cufricã ºi cu cutremur stând sã fim gata aaduce” în Liturghia ConstituþiilorApostolice, „sã stãm cu fricã deDumnezeu ºi cu zdrobire de inimã” în LiturghiaSfântului Iacov, „cei ce ºedeþi ridicaþi-vã” înLiturghia Sfântului Marcu º.a.m.d.

Tradiþiilemonahale ºisituaþiile dinbisericile de mir

Pentru ca sã se cearã ridicare ºi poziþia de drepþisau poziþia în genunchi este evident cã înainte deacestã poruncã credincioºii erau aºezaþi, sau celpuþin puteau sã stea jos, ºi trebuiau sã se ridiceatunci. ªi, pentru cã nu existã prevederi tipiconalespeciale care sã defineascã momentul când seaºeazã credincioºii, în mod indirect din poruncilede mai sus reiese timpul aºezãrii ºi al ridicãrii. Înobºtile monahale existã un fel de tipic nescris, caredefineºte când se aºeazã ºi când stau în picioarepãrinþii, când coboarã din strãni ºi când se urcã laloc, când se pleacã adânc, când îºi acoperã ºi cândîºi descoperã capul. Astfel fãrã sã fie învãþaþi sausã li se impunã de sus, toþi se conformeazã tradiþiei

respective ºi se încadreazãarmonios în trupul obºtiicare se închinã luiDumnezeu. În bisericile demir lucrurile nu sunt atât deideale, din cauza diversitãþiioamenilor care vin labisericã , a lipsei de multeori a catehizãrii ºi educaþieiliturgice, chiar ºi din cauzaredusei dispoziþiievlavioase. Se ºtie cã la „Sãstãm cu fricã...” mulþi seaºeazã, ori la „Capetelenoastre Domnului sãleplecãm” foarte puþini seconformeazã acestuiîndemn. Este o problemã deinstruire liturgicã , instruire

care, din nefericire, este din ce în ce mai rarã.Din poruncile diaconeºti ºi din dovezile

sporadnice pe care le întâlnim în Tipice putem sãcreionãm o imagine destul de clarã a temei care nepreocupã. De asemenea existã mãrturii de acst felîn operele Pãrinþilor ºi ale scriitorilor bisericeºti,de care ne folosim, chiar dacã numai cazuistic,pentru a cunoaºte practica pe care o urmau înanumite epoci ºi în anumite locuri (apud IoannisFoundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. V, pag. 203-204).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

CCuumm ssttããmm llaa ssffiinntteellee sslluujjbbee?? CCâânndd ttrreebbuuiiee ssãã sstteeaaîînn ppiicciiooaarree ccrreeddiinncciiooººiiii ººii ccâânndd ssee ppoott aaººeezzaa?? -- II

Un preot, mergând pe stradã,întâlneºte un copilaº, ca de cinci-ºase ani, cu picioarele crãpate deglod, pãrul încâlcit în cap, zoios,nespãlat, cu mâinile crapate, ºi-lîntreabã:

- Mãi copile, de unde vii tu?- Din iad vin!

Preotul s-a minunat de copilulacesta.

- Cum îl cheamã pe tatal tau?- Satana!- Dar pe mama ta?- Aripa satanei!- Dar fraþi ºi surori ai?

- Da.- Cum îi cheamã?- Diavoli.ªi atunci preotul a spus:- Unde stai, copile?- Hai, ca eu ºtiu unde!

ªi a mers cu preotul. ªi în margineasatului îi aratã o cãsuþã stricatã,veche ºi o ogradã cu gardurilerupte. Preotul ia copilaºul de mânãºi intrã acolo. Aude sfãdindu-se încasã tatãl cu mama sa.Bãrbatul o înjurã pe femeiegroaznic, iar femeia îi spunea: „Du-te de-aici, satano!” Bãrbatul zicea:

„Tu eºti aripa satanei!” Au trecutniºte copii pe acolo: „Treci, drace,de-aici!” Dar femeia striga pe urma:„Vai de mine, casa asta este iad!”Preotul a auzit de afarã. ªi atunci ºi-a dat seama de ce spune copilul cãvine din iad. El nu ºtia cum sãspunã. A auzit pe mama-sa ca esteiad în casa ei; cã pe tatãl sãu îlcheamã satana ºi pe mamã-sa, aripasatanei, ºi pe fraþii lui îi cheamãdiavoli. Aºa auzea grãind în casã.Dar ºtiþi voi de ce se face casa iad?Unde nu-i post, unde nu-i rugãciunede dimineaþã ºi de searã, unde nu-i

viaþa curatã, unde nu merg oameniila bisericã, unde se apucã ºi beau dedimineaþa, fumeazã ºi înjurã, casaaceea se face cu adevarat iad. ªidiavolul vine acolo ºi apoi, vai dezilele care le mai trãieºte omul pepãmânt!

Toatã ziua înjurãturi, toatã ziuabãtãi, toatã ziua suferinþã. A intratdiavolul! Diavolul aduce urã, sfadã,mânie, iuþime, ocarã, blestem,înjurãturi, bãtãi, morþi, beþii,desfrâuri. Aºa! Unde a intrat el,distruge. Casa o face iad!Iar unde oamenii se scoalãdimineaþa ºi se închinã luiDumnezeu ºi merg la lucru curugãciunea în minte ºi postescsfintele posturi de peste an, ºi facmilostenie ºi citesc sfintele cãrþi, ºirabdã scârbele ºi necazurile cubucurie, acolo este ºibinecuvântarea lui Dumnezeu ºitoate se rânduiesc dupã iconomiaLui pentru folosul sufletului ºipentru mântuirea noastrã.

Parintele CLEOPA

OO IISSTTOORRIIOOAARRÃÃAADDEEVVAARRAATTÃÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Ce minunat cã Mântuitorul purta de grijãpentru ucenicii Lui în fiecare zi. Chiar dacãle spusese : “Fiul omului n-are unde-ºi plecacapul, Împãrãþia Mea nu este din lumeaaceasta “. Grija Mântuitorului nostru eraaceea de a înfiripa ºi de a întreþine ºi de aface sã rãmânã în sufletul ucenicilor Sãi,credinþa.

În exprimarea cãtre Sfântul ApostolPetru : “ªi a zis Domnul: Simone,Simone, iatã satana v-a cerut sã vãcearnã ca pe grâu; Iar Eu M-amrugat pentru tine sã nu piarã credinþata. ªi tu, oarecând, întorcându-te,întãreºte pe fraþii tãi.” (Luca 22, 31-32), au fost cuprinºi de fapt, toþiucenicii Lui ºi toþi oamenii carecrezuserã în El ºi care aveau sãcreadã în viitor, prin propovãduireaEvangheliei. Aceeaºi grijã, aceeaºifrãmântare, o are ºi astãziMântuitorul nostru, în dreptul nostrual fiecãruia, ca sã nu se piardãcredinþa noastrã, “credinþã datãsfinþilor, odatã pentru totdeauna.”Realitatea este cã averea sau bunurilenoastre, titlul sau poziþia socialã ºidiverse alte lucruri pãmânteºti ºitrecãtoare, se pierd, dar credinþa esteelementul care poate sã rãmânã veºnic.Credinþa este o comoarã deosebit devaloroasã, care poate exista la cel bogat saula cel sãrac, fãrã nici un fel de deosebire.

Poate cã ai putea sã te întrebi ºi sã zici:Doamne, dar de ce Sã Te rogi pentrucredinþa mea, pentru cã eu sunt un omcredincios, eu merg regulat la bisericã, nudoar din când în când, la anumite sãrbãtori,împlinesc toate cerinþele Domnului ºi aleBisericii, mã strãduiesc sã fiu un omevlavios, mã strãduiesc sã fac ºi milostenieºi câte altele. Probabil cã este chiar aºa cumspui, ºi nu este rãu, dacã este aºa, însã s-arputea sã mai fie anumite pãcate ascunse,anumite metehne de îndreptat, pe care doarDomnul le vede ºi doreºte sã ne ajute sã fiecorectate ºi îndreptate dupã sfântã Voia Lui.Domnul nostru ar putea sã ne spunã fiecãrua:“Iar Eu M-am rugat pentru tine sã nu piarãcredinþa ta.“, pentru cã mai ai anumitelucruri care trebuie îndreptate, pentru cã eºtimândru, pentru cã mai eºti cuprins despiritul înãlþãrii de sine, pentru cã tesocoteºti mai presus decât fraþii tãi, pentrucã ai o credinþã doar de faþadã, doar de ochiioamenilor. Vremea încercãrii este gata sã-ºifacã lucrarea ei, iar tu eºti în primejdie de aþipierde credinþa, de aceea iatã “M-am rugatpentru tine sã nu piarã credinþa ta.“. Ceminunat sã ºtii cã ai un astfel de Mântuitor,care este mereu ºi mereu preocupat de viaþata, de starea ta spiritualã, de relaþia ta cuDumnezeu, de felul credinþei tale.

Atunci când ne gândim la viaþa Sfântului

Apostol Petru, cel care a spus cã merge cuDomnul sãu, chiar ºi în temniþã ºi la moarte,înþelegem mai bine ºi mai profund primejdiacare ne paºte pe noi toþi, oricare ar fi poziþianoastrã. Iisus Hristos ºade la dreapta mãririiTatãlui înãlþând rugãciuni pentru noi, tocmaipentru motivul ca sã nu se piardã credinþanoastrã, pentru ca noi sã fim iertaþi ºi primiþila tronul îndurãrii lui Dumnezeu. Credinþa

nu se pierde deodatã, ci se pierde treptat ºipe neobservate. Sfânta Scripturã ne aratã osumedenie de exemple ale unor oameni careºi-au pierdut credinþa.

1. Iatã câteva exemple din SfântaScripturã de oameni care ºi-au pierdutcredinþa. Oare care sunt manifestãrile caredovedesc cã s-a pierdut credinþa mea sau aînceput sã se piardã ? Dupã ce semnalmentepot sã-mi dau seama cã este o problemã cucredinþa mea ?

a. Haide, fã-ne un dumnezeu care sãmeargã înaintea noastrã… “Vãzând însãpoporul cã Moise întârzie a se pogorî dinmunte, s-a adunat la Aaron ºi i-a zis:"Scoalã ºi ne fã dumnezei, care sã meargãînaintea noastrã, cãci cu omul acesta, cuMoise, care ne-a scos din þara Egiptului, nuºtim ce s-a întâmplat". Iar Aaron le-a zis:"Scoateþi cerceii de aur din urechilefemeilor voastre, ale feciorilor voºtri ºi alefetelor voastre ºi-i aduceþi la mine". Atuncitot poporul a scos cerceii cei de aur dinurechile alor sãi ºi i-a adus la Aaron.Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tiparºi a fãcut din ei un viþel turnat ºi l-a cioplitcu dalta. Iar ei au zis: "Iatã, Israele,dumnezeul tãu, care te-a scos din taraEgiptului! Vãzând aceasta, Aaron a ziditînaintea lui un jertfelnic; ºi a strigat Aaronºi a zis: "Mâine este sãrbãtoareaDomnului!" A doua zi s-au sculat ei dedimineaþã ºi au adus arderi de tot ºi jertfe depace; apoi a ºezut poporul de a mâncat ºi abãut ºi pe urmã s-a sculat ºi a jucat. “(Ieºirea 32, 1-6). Fã-ne un dumnezeu ! Dar

Cel pe care îl aveþi nu mai e bun ? De cerenunþaþi aºa de repede la El ? Era totuºi unmotiv ºi anume se pierduse credinþa. Eicredeau cã norul care i-a cãlãuzit pânã atunciva rãmâne mereu pe munte, iar ei nu vor maiavea cine sã-i cãlãuzeascã înainte. Uniidintre ei se mai gândeau chiar sã se întoarcãîn Egipt, iar atunci întorcându-se ºi avândacelaºi zeu în chip de vieþel, ar fi gãsit

înþelegere mai uºoarã la egipteni.Erau dovezi al lipsei de credinþã,care se instalase în mintea lor.Satana nu este mulþumit sã teprimeascã oricum, ci vrea sã-i faciun chip, care sã dovedeascã înainteatuturor oºtilor lui, cã aderi cu toatãinima la cauza lui.

b. Atunci Saul a zis: “Cãutaþi-mio femeie care sã cheme morþii... “ªia întrebat Saul pe Domnul, darDomnul nu i-a rãspuns nici în vis,nici prin Urim, nici prin prooroci.Atunci Saul a zis slugilor sale:"Cãutaþi-mi o femeie vrãjitoare, casã merg la ea s-o întreb". Iar slugilei-au rãspuns: "Este aici în Endor ofemeie vrãjitoare". (I Regi 28, 6-7).Regele Saul, om ales de Dumnezeu

ca împãrat, aflându-se într-o situaþie de marestrâmtorare, a întrebat pe Domnul ºi dacãDomnul nu i-a rãspuns, el a mers atunci la ovrãjitoare. Ce trist ! Saul, cel care-ºi începecariera bine, cu ascultare faþã de Domnul,sfârºeºte atât de trist, mergând la ovrãjitoare. Un om credincios, nu va mergeniciodatã la vrãjitori, ci va cãuta prinrugãciune ºi prin orice alt mijloc lãsat ºirânduit de Dumnezeu, sfat ºi povaþã doar dela Dumnezeu. Saul nu putea sã stea liniºtiitîn faþa luptei ºi de aceea era atât defrãmântat. Dacã Saul s-ar fi încrezut înDomnul el ar fi fost salvat. Domnul aporuncit ca: “Sã nu se gãseascã la tine deaceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc,nici prezicãtor, sau ghicitor, sau vrãjitor,sau fermecãtor, Nici descântãtor, nicichemãtor de duhuri, nici mag, nici de cei cegrãiesc cu morþii. Cãci urâciune esteînaintea Domnului tot cel ce face acestea, ºipentru aceastã urãciune îi izgoneºte DomnulDumnezeul tãu de la faþa ta. Iar tu fii fãrãprihanã înaintea Domnului Dumnezeuluitãu.“ (Deut. 18, 10-13).

c. Nevastã-sa i-a zis : Bleastã-mã peDumnezeu ºi mori: “Atunci nevasta lui a ziscãtre el: "Te þii mereu în statornicia ta?Blesteamã pe Dumnezeu ºi mori! “ (Iov 2,9). Soþia lui Iov, credea cã dacã a pierduttotul, având mari pierderi ºi necazuri, nu maiexista decât o singurã soluþie ºi anume aceeade a blestema ºi a-L lepãda pe Dumnezeu.Aceastã atitudine era o dovadã clarã apierderii credinþei. Indiferent ce necazuri arveni în viaþa unui credincios, el nu-ºi pierde

55

SSÃÃ NNUU SSEE PPIIAARRDDÃÃCCRREEDDIINNÞÞAA TTAA !!

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Primul succesor atestat documentar al vlãdicului Iosifal Þãrii Româneºti a fost mitropolitul Macarie.

Este posibil sã fi fost stareþ la Mãnãstirea Cozia,întrucât apare la 15 iulie 1475 un egumen cu numeleMacarie. Probabil este tot român de neam, iaralegerea ºi numirea s-au fãcut înainte de 9ianuarie 1478, când egumenul Coziei esteIlarion. Macarie a fost probabil alesmitropolit dupã noiembrie 1477, când a ajunsdomn Basarab cel Tânãr (noiembrie 1477-1482), fiind foarte apropiaþi, dupã cum reiesedin împuternicirea datã vlãdicãi Macarie sãdiscute despre soþia domnului Maria ºi despresolii Þãrii Româneºti, cu voievodul ªtefanBathory I al Transilvaniei (1479-1493).

Prima sa atestare documentarã este în 23martie 1482, ca martor, în fruntea Divanuluidomnesc, când Basarab cel Tânãr (Þepeluº)întãrea proprietãþile Mãnãstirii Snagov.Mitropolitul Macarie a jucat ºi un rol politicadresând o scrisoare voievodului ªtefanBathory I al Transilvaniei, prin care îl ruga sãelibereze pe soþia ºi solii lui Basarab celTânãr ºi sã trãiascã în pace ºi bunã vecinãtatecu voievodul muntean. O a doua scrisoare a fost trimisãjudelui ºi pârgarilor Braºovului, prin care îl recomanda pe

Dragomir, care era împuternicit sã trateze orice problemecu forurile conducãtoare ale oraºului ardelean. Scrisorilenu sunt datate. Dupã cuprins, prima dateazã din jurulanului 1481, când, datoritã miºcãrii trupelor strãine prin

þarã, Basarab cel Tânãr, spre maimultã siguranþã, ºi-a trimis pedoamna Maria în Ardeal, la ªtefanBathory.

La 1 iunie 1483, este amintit cuocazia întãririi proprietãþilorMãnãstirii Tismana, de cãtre VladCãlugãrul (1482-1495). Din actdeducem cã s-a bucurat ºi deîncrederea lui Vlad Cãlugãrul.

Pomelnicul Mãnãstirii Tismana ºial Schitului Topolniþa au în primaparte doi arhiepiscopi cu acest nume,iar pomelnicul Mãnãstirii Cotmeanaîncepe cu un „Macarie arhiepiscop”despre care spune cã ar fi pãstorit în1442.

Probabil ºi-a încheiat pãstorirea îna doua parte a anului 1487 cãciurmaºul sãu Ilarion, amintit ca stareþ

la Cozia în 1478, este înlocuit cu ieromonahul Visarion,în 1488.

BibliografieDocumente privind Istoria românilor (D.I.R.), B. Þara

Româneascã, vol. I, veac XIII-XV, (1247-1500),Bucureºti, Editura Academiei, 1953

Arhivele Statului, Condicile nr. 215, f. 82 v; nr. 712, f.463

Arhivele Statului, Secþia Istoricã, nr. 64Panaitescu, P. P., Documentele Þãrii Româneºti, I,

Documente interne (1369-1490), Bucureºti, 1938Florescu, G., Divanele domneºti din Þara

Româneascã, I (1389-1495), Bucureºti, 1943ªerbãnescu, N., Istoria Mânãstirii Snagov, Bucureºti,

1944Academia Românã, Doc. fot., VIII/145.Academia Românã, Doc. fot., VIII/146.Giurescu, C. C., Istoria Românilor, II, 1, ed. IV,

Bucureºti, 1943Sacerdoþeanu, A., Îndrumãri în cercetãri istorice,

Bucureºti, 1943Arhivele Statului, Secþia Istoricã, nr. 665ªerbãnescu, N., „Mitropolia Ungrovlahiei”, în B.O.R.,

an LXXVII, 1959, nr. 7-10Academia Românã, Ms. nr. 2603 f. 6 v.

Preot Daniel GLIGORE

Mitropoliþii Þãrii Româneºti cu rezidenþa la Argeº

MMiittrrooppoolliittuull MMaaccaarriiee ((II))

credinþa, pentru cã ea este ancoratã înDumnezeu. Când vin încercãri, diavolul neaduce în situaþia de a ne supãra peDumnezeu ºi de a-I întoarce spatele. Iov însãa rãspuns ca un om al lui Dumnezeu, caredeºi nu putea explica ceea ce se întâmpla, arãmas credincios zicând: "...Vorbeºti cum arvorbi una din femeile nebune! Ce? Dacã amprimit de la Dumnezeu cele bune, nu vomprimi oare ºi pe cele rele?" ªi în toateacestea, Iov n-a pãcãtuit deloc cu buzelesale “ (Iov 2, 9-10).

d. Ce vreþi sã-mi daþi ºi-L voi da înmâinile voastre ? Ei i-au cântãrit treizeci dearginþi: “A zis: Ce voiþi sã-mi daþi ºi eu Ilvoi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dattreizeci de arginþi. ªi de atunci cãuta unprilej potrivit ca sã-L dea în mâinile lor“.(Matei 26, 15-16). Iuda, care era un apostol,a dat dovadã ºi el de pierderea credinþei, sauoare a avut el credinþã ? Aceastã întrebare sepoate pune adesea când picã cineva de lacredinþã. Iuda a avut parte de niste privilegiiextraordinare. El a vãzut minunileDomnului, când veneau mulþimi de bolnavi,orbi, ºchiopi, schilozi, a vãzut muribunzii lapicioarele Lui, fiind martor la marile minunide vindecare ale lui Iisus, când vindeca pebolnavi, învia pe morþi, alunga duhurilenecurate. El a putut simþi în propria luipersoanã dovezile puterii lui Hristos. El afost uimit de învãþãtura Lui, care întrecea totce auzise el pânã atunci. El chiar îºi doreasã-ºi schimbe caracterul ºi viaþa, însã Iuda n-a ajuns pânã acolo ca sã-ºi predea viaþa întrutotul lui Hristos. El nu s-a putut lepãda deambiþiile sale lumeºti ºi de iubirea de bani.Nu putem spune cã Iuda n-a avut credinþã,însã a avut niºte defecte de caracter, la carenu a vrut sã renunþe, iar credinþa lui a fostruinatã de defectele lui care n-au fostmãrturisite ºi pãrãsite. Iatã câteva dindefectele lui: nu s-a lepãdat de ambiþiile luilumeºti ºi nici de iubirea de bani, a pãstratpãrerile ºi judecata sa proprie, a pãstrat ºicultivat înclinaþia de a critica, era orbit ºi nu-ºi vedea defectele sale de caracter, nu s-a

predat întru totul lui Hristos ºi nu s-a lãsatmodelat de Dumnezeu. Iar în aceste condiþii,iatã-l pe Iuda pierzând ºi credinþa pe care oavea, trãdându-L ºi vânzându-L peMântuitorul Sãu, pe Iisus Hristos.

2. Atitudini mãrunte, dar care duc ladiminuarea ºi pierderea credinþei.

a. Toatã adunarea a ridicat glasul ºi aînceput sã þipe ºi poporul a plâns: “Atuncitoatã obºtea a ridicat strigãt ºi a plânspoporul toatã noaptea aceea.“ (Num. 14, 1).A plânge ºi a murmura este o dovadã deslabã credinþã, este chiar un pãcat.Dumnezeu ne-a chemat ca ºi copii ai Sãi, fiiºi fiice ale Sale, cu scopul de a ne facefericiþi ºi de aceea nu avem dreptul sã ne totplângem, chiar dacã drumul credinþei devinemai anevoios.

b. Era sã mi se îndoaie piciorul ºi erausã-mi alunece paºii, cãci mã uitam cu jindla cei nesocotiþi, când vedeam fericireacelor rãi. “Iar mie, puþin a fost de nu mi-aualunecat picioarele, puþin a fost de nu s-aupoticnit paºii mei. Cã am pizmuit pe cei fãrãde lege, când vedeam pacea pãcãtoºilor. Cãn-au necazuri pânã la moartea lor ºi tarisunt când lovesc ei. De osteneli omeneºti n-au parte ºi cu oamenii nu sunt biciuiþi.Pentru aceea îi stãpâneºte pe ei mandria ºise îmbracã cu nedreptatea ºi silnicia. Dinrautatea lor iese nedreptatea ºi cugeteleinimii lor ies la ivealã. Gândesc ºi vorbesccu vicleºug, nedreptate grãiesc de sus. Pânãla cer ridicã gura lor ºi cu limba lor strãbatpãmântul. Pentru aceasta poporul meu se iadupã ei ºi gãseºte cã ei sunt plini de zilebune ªi zice: "Cum? ºtie aceastaDumnezeu? Are cunoºtinþã Cel Preaînalt?Iatã, aceºtia sunt pãcãtoºi ºi suntîndestulaþi. Veºnic sunt bogaþi". Iar eu amzis: "Deci, în deºert am fost drept la inimã ºimi-am spãlat întru cele nevinovate mâinilemele, Cã am fost lovit toatã ziua ºi mustratîn fiecare dimineaþã". (Ps. 73, 2-14).

c.Lipsa de recunoºtinþã faþã deDumnezeu: “ªi mai ziceþi: "Este trudãzadarnicã sã slujim pe Dumnezeu ºi ce

castig vom avea din paza poruncilor Sale ºicã umblãm triºti înaintea Domnului Savaot?Dar iatã cã acum noi fericim pe cei mândri.ªi propãºesc cei ce sãvârºesc fãrãdelegi, bachiar ºi pun la încercare pe Domnul, ºi eiscapã!" (Maleahi 3, 14-15)

d. Nu ºtiþi cã prietenia cu lumea estevrãjmãºie cu Dumnezeu : “Suflete preacurvare! Nu ºtiþi cã prietenia lumii estevrãjmãºie cu Dumnezeu? Aºa cã cine vrea sãfie prieten cu lumea se face vrãjmaº cuDumnezeu.“ (Iacov 4, 4)

e. Cãci Dima din dragoste pentru lumeaaceasta m-a pãrãsit: “Cã Dimas, iubindveacul de acum, m-a lasat ºi s-a dus laTesalonic...“ (II Tim.4, 10)

f. Credinþa scade când alergi dupã bogãþiiºi uiþi de Dumnezeu ºi de cele sfinte.

g. Lipsa rugãciunii ºi a împliniriilucrurilor sfinte faþã de Dumnezeu: “Îninima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sãnu greºesc Þie.“ (Ps. 119, 11).

3. Credinþa va fi pusã la probã, iar noica ºi creºtini, trebuie s-o pãstrãm ºi sã n-opierdem:

a. Sã ne pãstrãm credinþa ºi un cugetcurat înaintea Domnului: “Aceastãporuncã îþi încredinþez, fiule Timotei, capotrivit proorociilor fãcute mai înainteasupra ta, sã te lupþi lupta cea bunã, dupãcuvântul lor, Având credinþã ºi cuget bun, pecare unii, lepãdându-le, au cãzut dincredinþã.“ (I Tim. 1, 18-19). Credinþa sepoate pierde, dacã cugetele noastre suntmurdare.

b. Urmazã exemplul Sfântului ApostolPavel : « M-am luptat lupta cea bunã, amisprãvit alergarea, am pãzit credinþa »:“Lupta cea bunã m-am luptat, cãlãtoria amsãvârºit, credinþa am pãzit. De acum mi s-agãtit cununa dreptãþii, pe care Domnul îmiva da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecãtor,ºi nu numai mie, ci ºi tuturor celor ce auiubit arãtarea Lui.“ (II Tim. 4, 7-8).Doamne mãreºte credinþa noastrã !

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Domnul Dan Gheorghe Dungaciu s-a nãscut la data de anul înmunicipiul ; este un sociolog ºi geopolitician român, fost consilier alpreºedintelui interimar al Republicii Moldova , pentru problemeleintegrãrii europene a acestei þãri. Are ºi cetã?enia Republicii Moldova.Dan Dungaciu este Profesor Universitar la Facultatea de Sociologie ºiAsistenþã Socialã a Universitãþii din Bucureºti ºi Directorul Institutuluide ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale al Academiei Române (ISPRI).A studiat sau a lucrat ca cercetãtor asociat în diverse instituþiioccidentale: Fernand Braudel Institute (SUA), Max Weber Centre forAdvanced Cultural and Social Study (Germania), Law, Economics andPolitical Sciences’ School of Athens (Grecia), Central EuropeanUniversity (Ungaria), Departament of Social Studies, PolytechnicUniversity (Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vomMenschen (Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology(Germania). Este membru al mai multor asociaþii naþionale ºiinternaþionale de profil ºi laureat al premiului Dimitrie Gusti pentrusociologie al Academiei Române (1995) ºi al Premiului Internaþionalpentru Sociologie al Universitãþii din Istanbul - Turcia (2001).

Dintre lucrãrile ºi cãrþile publicate amintim câteva: Sociologia ºi geopolitica frontierei (coautor), 2 volume, 1995;Istoria sociologiei. Teorii contemporane (coautor), 1996“Reþelele omeniei” ºi reþelele mistificãrii, 1997Enciclopedia valorilor reprimate, 2 volume, 2000 (coautor)Statul ºi comunitatea moralã. Memorii (1904-1910), Traian

Brãileanu, (edi?ie îngrijitã, studiu introductiv ºi repere bibliografice deDan Dungaciu), 2002

Sociologia româneascã interbelicã în context european, 2002Na?iunea ºi provocãrile (post)modernitãþii, 2002Moldova ante portas, 2005Cine suntem noi? Cronici de la Est de Vest, Editura Cartier, Colecþia

Cartier Istoric, 2009 ºi multe altele...Viziunea, concepþia sau opinia Domnului Dan Dungaciu despre

implicarea creºtinilor, a laicilor în viaþa BisericiiÎn clasicul studiu “Mirenii în Bisericã”, eminentul canonist român

Liviu Stan era cât se poate de tranºant: „Convins cã Biserica nu-ºi poatemanifesta din plin viaþa prin mãdularele sale legate ºi imobilizate...socotesc cã trebuie sã li se dea tuturor credincioºilor toatã slobozenia, ºiîn slobozenie, toate drepturile ce li se cuvin, potrivit situaþiei lor demãdulare vii ale bisericii. Altfel biserica nu va fie vie niciodatã, ci vavegeta mereu“. Avertismentul din anul 1939 al teologului ortodox românrãmâne periculos de valabil. Prestaþia ºi conºtiinþa mireanului în Bisericanoastrã rãmâne problematicã, iar relaþia dintre Ortodoxie ºi spaþiul publicdin România aratã prost.

Trei motive, cauze ºi pricini pot fi invocate aici ºi acum pentru aînþelege de ce statutul mireanului este astãzi nedefinit, difuz, contestat. Pede-o parte, „dictatura“ liberei cugetãri, dominantã în spaþiul public, carevitupereazã – de cele mai multe ori liberã de orice cugetare – la apariþiavreunei voci „reacþionare“. A doua pricinã este lipsa de coerenþã ºi deconsistenþã a „turmei credincioase“, care, deºi dominantã cantitativ,rãmâne, calitativ, extrem de pestriþã ºi incapabilã sã îºi gestionezelucrativ adeziunea statisticã la cei „86% de creºtin ortodocºi“. În al treilearând, lipsa capacitãþii de „angajare la acþiune“ a mirenilor, defect care leaparþine, dar care poate fi plasat ºi în contul administraþiei bisericeºti. Sãle luãm pe rând.

Când libera cugetare furã startul… - remarcã sociologul DanDungaciu

La fotbal ºi la agriculturã se pricepe toatã lumea! Asta repetãmabundent. Dar la... religie? Dacã te uiþi cum aratã spaþiul public dinRomânia, senzaþia pe care o ai deseori este cã Biserica sau credinþa devinsubiecte în raport cu care nu existã nici autocenzurã. Oricine se poatepronunþa în aceste chestiuni, nestingherit ºi nepedepsit. Dacã înagriculturã ºi fotbal poþi, totuºi, sã o dai în barã ºi sã te faci de râs, înproblematica religioasã, nu. Libera cugetare din România se exprimãprompt, vigilent ºi apodictic pe orice temã creºtinã, în special creºtin-ortodoxã, cu toate cã subiectul, inclusiv în datele sale elementare, îi estede cele mai multe ori strãin. Iar ideea instituitã tacit cã nu conteazãcompetenþa când te pronunþi pe chestiuni religioase (Bisericã, credinþã,cler, dogmã etc.) este prima înfrângere a mireanului în spaþiu public.Libera cugetare furã, de fiecare datã, startul ºi impune cadrul în caredisputa se deruleazã, instituind o defecþiune a spaþiului public pe care oacceptãm senin ºi firesc. Este mãsura lipsei de prezenþã publicã alaicatului, parcã anesteziat de recensãminte sau sondaje encomiastice.

Corelativ cu aceastã primã chestiune, vine a doua. Referinþa obsesivãla... Europa! Care „Europã“ devine în mâinile liberei cugetãri o veritabilãbâtã pentru a mai tempera din faºã fie prezenþa prea puternicã în spaþiulpublic a Bisericii, fie vreo suspectã apropiere dintre aceasta ºi stat.Pericol, strigã aceºtia! Aºa ceva nu este european, glãsuieºte ultragiatãlibera cugetare ºi dã aspru din deget. (Deºi, în parantezã fie spus, statulnostru cariat de corupþie, ineficienþã ºi lipsã de angajamente morale, aevoluat de 20 de ani în rãspãr cu orice idee religioasã.)

Referinþa la Europa este, în acest caz, ridicolã ºi incultã. Pentru cã, înrealitate, Europa nu are un model unic ºi unanim acceptat. Relaþia dintre

Bisericã ºi stat nu este reglementatã de vreun acquis communautaire.Dincolo de separaþia dintre Bisericã ºi Stat, moºtenire unanimã amodernitãþii, modul în care aceasta se instituie este extrem de divers. Aspune cã o anumitã relaþionare încalcã „normele europene“ este riscant.Care norme ar fi încãlcate? În raport cu ce mãsurãm deviaþia? Existãastãzi acreditate trei-patru modele „europene“ pentru relaþia Stat-Bisericã, cu deosebiri însemnate inclusiv între exemplele care intrã înaceeaºi categorie. Nu existã, prin urmare, un model, pentru cã aceastãrelaþie s-a constituit în timp, printr-o chimiesocialã ºi religioasã sofisticatã, în care intrã,deopotrivã, tradiþiile, istoria localã, gradulde religiozitate al populaþiei, influenþeleexterne sau pecetea confesionalã. Referinþaapodicticã la un aºa-numit „modeleuropean“ în gestionarea relaþiilor Stat-Bisericã este deci un abuz, iar acceptarea eitacitã este o altã manierã a laicatului de arãmâne timorat ºi defensiv (fie cã estevorba despre icoanele din biserici sau de olegislaþie specificã pe dimensiunea socialã).

Al treilea element prin care discursulpublic este distorsionat este „iluzianeutralitãþii“. Libera cugetare a reuºit sãimpunã ideea cã a vorbi din afara religieiînseamnã neutralitate, iar toþi care „sunt cuBiserica“ sau „cu popii“ sunt viciaþiiremediabil ºi inapþi sã-ºi depãºeascãpropriile prejudecãþi. „Soluþia“ libereicugetãri sunã aºa: dacã eºti religios trebuiesã-þi menþii religia privatã, sã nu îþi exhibi,impudic, prejudecãþile în spaþiul public.Altminteri spus, þi se cere sã te comporþi caºi cum religia nu are nicio importanþã pentru tine! Credinþa ta – axialã ºiconstitutivã pentru un credincios – nu poate servi nici ca bazã adiscursului politic, nici mãcar ca bazã a discursului public.

ªi aici apare problema acestui stil de gândire: dacã eºti femeie(identitate de gen) sau homosexual (identitate sexualã) poþi sã-þi prezinþimesajul ºi revendicãrile publice în funcþie de aceastã identitate, dar dacãeºti credincios (identitate religioasã), nu. Religia devine, dupã vorba unuiteolog american, „… just another hobby“. Unii merg duminica la pescuit,alþii la film, alþii la munte, alþii... la bisericã. Acest mod de a gândipresupune, în subsidiar, faptul cã „religia“ (credinþa) este doar una dintremultele credinþe pe care inºii le posedã la un moment dat – perspectivasecularã – ceea ce, din perspectivã religioasã este complet eronat ºitendenþios. Cãci din acest punct de vedere, credinþa este „identitatea“constitutivã cea mai importantã, cea care modeleazã conºtiinþa ºidefineºte inserþia omului în realitatea (ºi) socialã. Sofismele libereicugetãri – cãci sofisme sunt – odatã înlãturate, nu fac decât sã releveconcluzia: personajul care vorbeºte în numele secularului nu este cunimic mai neutral decât cel care vorbeºte în numele religiosului. Doarpretinde, forþând lucrurile, cã este. Existã aici o cale de mijloc? Aparent,nu... Situarea, vorba post-modernilor, nu poate fi evitatã. Deocamdatã,spaþiul public din România nu a învãþat acest adevãr elementar: în mãsuraîn care le considerãm „prejudecãþi“, cele religioase nu sunt cu nimic maipresus sau mai prejos de prejudecãþile liberei cugetãri.

În ce cred cei care (mai) cred? – Ne întreabã sociologul Dan Dungaciu Cunoscutul titlu al dialogului dintre filosoful Umberto Eco ºi

cardinalul Carlo Maria Martini, „În ce cred cei care nu cred“, induce oidee falsã. Respectiv, cã „cei care cred“ ar fi o tabãrã omogenã, care ºtiece vrea ºi, mai ales, care poate fi aºezatã într-o singurã categorie.Statistica nu face decât sã întãreascã aceastã idee, inclusiv atunci când seaplicã la cetãþenii României: în termenii comparativi ai sondajelor,religiozitatea acestora ar fi mult peste media europeanã, românii fiind,declarativ, foarte harnici în a-ºi declara credinþa. Dar o cercetarecalitativã ne-ar dezvãlui incomparabil mai multe ºi ar fi un instrumentpentru a explica – totuºi! – lipsa prezenþei publice a discursului religios,în ciuda dominaþiei cantitative indiscutabile.

La pelerinaje, iconiþele sunt vândute ca în talcioc, pe post detalismane purtãtoare de noroc – afirmã, cu multã seriozitate ºiresponsabilitate, Domnul Dan Dungaciu

Iatã doar câteva ipostaze sociologice ale religiozitãþii românilor, fãrãpretenþii de exhaustivitate. Prima categorie este cea a „omului religios“,credinciosul propriu-zis, care frecventeazã biserica regulat ºi stã biniºorºi la nivelul catehetic. Este o categorie sociologicã constantã, chiar dacãgreu de cuantificat.

A doua categorie este cea a „pelerinului“. Acest personaj religios – nueste vorba despre toþi participanþii la pelerinaje – este spectatorul ferventºi frecvent al oricãror procesiuni: înfãþiºãri de icoane, moaºte sau alte„instrumente“ eficace religios. Acest tip nu frecventeazã regulat biserica,sau, oricum, preferã un pelerinaj concret unei prezenþe constante ºimonotone la liturghie. Nu e neapãrat necredincios, dar este unul care vrearãspunsuri prompte. Pentru el, viaþa liturgicã este exasperantã prinlentoare; el cautã, negustoreºte, bonificaþii concrete ºi eficacitate aici ºi

acum. În ultimã instanþã, acest personaj nu se luptã neapãrat pentru celeveºnice, ci utilizeazã cele veºnice pentru victorii din prezent: un câºtig laloterie sau la un examen, o boalã de trecut, o moºtenire de cãpãtat, ocãsnicie de refãcut.

A treia categorie este cea a „credinþei fãrã apartenenþã“. Acestpersonaj este credincios, dar nu poate crede tradiþional. Este credincios,dar nu mai aparþine Bisericii creºtine. Nevoia lui de religiozitate selivreazã acum unor forme exotice, asiatice, sau diverselor eclectisme

mistice rãsãriteano-orientale. Sociologii numescasta „noi miºcãri religioase“.

A patra categorie este cea a „apartenenþei fãrãcredinþã“. Aceastã categorie aparþine Bisericiitradiþionale, zgomotos chiar, doar cã aparþinealtfel. Nu atât prin legãturi de credinþã, cât princonexiuni istorice. Biserica Ortodoxã este acumimportantã deoarece este „a noastrã“, nu neapãratpentru cã este darul dumnezeiesc fãcut oamenilorîntrucât nu pot sã se mântuiascã singuri. Pentruaceastã categorie, Biserica devine patrimoniuistoric – este mai degrabã româneascã decâtortodoxã.

A cincea categorie este cea a „creºtinuluinepracticant“. Este un oximoron, desigur, darunul cu semnificaþie sociologicã certã. Cei careaparþin acestei categorii au o locaþie declaratã ºiasumatã, respectiv Biserica tradiþionalã de la carese revendicã, se considerã religioºi ºi nu auneapãrat o atitudine patriotardã faþã de Bisericã.Doar cã o frecventeazã extrem de rar sau deloc.O secþiune consistentã din acest tip esteintelectualistã: nu poate nici în ruptul capului sãia în serios un popã mai puþin ºcolit decât ea,

darãmite sã sãrute dreapta bãtãtoritã a unui preot de þarã.Ultima categorie este cea a „indiferentului“. Cel care o ilustreazã nu

este ateu, pentru cã nici mãcar nu se oboseºte sã îl conteste pe Dumnezeu.Se declarã creºtin-ortodox din inerþie, dar în realitate este anesteziatreligios; pentru el, pur ºi simplu, problema nu existã. Teologic vorbind,atitudinea este un pãcat dintre cele mai grave: al nesimþirii, ºi a fostsancþionat drastic de Sfinþii Pãrinþi. Categoria tinde sã devinã o ilustraretot mai solidã a europenitãþii noastre cotidiene.

Care este ponderea acestora în masa celor 90% creºtin-ortodocºi?Greu de spus. Dar diversitatea aceasta, încã precar cercetatã, dã seama înmare mãsurã, cum spuneam, de prestaþia neîndestulãtoare a laicatului înspaþiul public. Credem diferit – ceea ce e firesc, pânã la un punct – dar separe cã uneori nici mãcar nu credem în aceleaºi lucruri.

Cine gestioneazã „mãdularele slobode ºi active“? – Se întreabã, pebunã dreptate, sociologul Dan Dungaciu

Dincolo de baraje sau incapacitatea mirenilor de a infuza religiosspaþiul public, nici intervenþia administraþiei bisericeºti nu a fost cea maieficientã. ªi asta din douã motive. Prima þine de lipsa unui portretjudicios al spaþiului religios autohton. A fi sociolog al religiei în Româniaeste o bizarerie, iar piaþa muncii este practic opacã la aºa ceva. Dar niciBiserica nu a încurajat acest demers. Existenþa sociologilor religiei sau ainstitutelor de profil afiliate uneia sau alteia dintre Biserici este un loccomun în Occident. La noi, nu, în ciuda bogãþiei peisajului religios dinRomânia, amplificat cu românii din diaspora (SUA, Europa) sau cei dinjurul României (Republica Moldova, Serbia, Ucraina etc.). O expertizãsociologicã, fie ºi afiliatã, nu i-ar fi stricat deloc Bisericii ºi ar fi ajutat-osã îºi ghidoneze acþiunea, sã decripteze cât mai just profilul, nevoile ºiaspiraþiile credincioºilor ei. ªi, în ultimã instanþã, sã îºi livreze mesajulmai eficace.

ªi aici apare a doua problemã.Deºi aplombul mediatic al Bisericiieste, în termeni comparativi, cel mai pregnant dupã anul 1990 încoace –televiziune, radio, presã scrisã –, aceasta evolueazã, deocamdatã, cu frânade mânã trasã. Lipsesc din peisajul mediatic, deseori, „mãdulareleslobode ºi active“ ale Bisericii, disputele, controversele, chiar vocilecritice – dar critica aceea pe care un Nae Ionescu o fixa „în limiteleteologiei“ ºi o aºezase drept program al Predaniei. De aici, prin recul, ºiincapacitatea de a puncta, decisiv, spaþiul public din România.

„Oficial ne merge bine...“ Teoretic vorbind, „spaþiul public“ într-odemocraþie este un loc de comunicare liberã, unde toate vocile trebuielãsate sã vorbeascã, toate au dreptul sã urce pe scenã, iar decizia vine înurma argumentelor ºi „agreement“-uri rezonabile, fãrã – în niciun caz! –recurgere la forþã. Cam aºa sunã o definiþie consacratã. Spaþiul public estedeci locul unde se poate obþine consens (sau nu) prin acþiuni discursive.

Se aude vocea mireanului din România în acest spaþiu? Conteazã ea?Cum am încercat sã sugerãm mai sus, nu. Sau prea puþin. De aici ºidificultatea de a vorbi astãzi despre un dialog real în societatearomâneascã ºi o prezenþã pe mãsurã a Ortodoxiei în spaþiul public.Laicatul rãmâne deocamdatã statistic… - afirmã ºi susþine, cu multãsinceritate ºi seriozitate, Domnul Dan Dungaciu.

Material întocmit ºi redactat de Stelian GOMBOª

Despre cine suntem noi astãzi, cum (mai) suntem noi astãzi ortodocºi ºi în ce (mai) credem noi, românii de astãzi

– din perspectiva ºi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu…

CCââtteevvaa rreeppeerree bbiioo--bbiibblliiooggrraaffiiccee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Duminicã, 17 iunie, în DuminicaSfinþilor Români, Întâistãtãtorul EparhieiArgeºului ºi Muscelului, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic, a oficiat Sfânta Liturghiela mãnãstirea Robaia, aflatã în comunaMuºãteºti din judeþul Argeº, la o distanþãde 25 de kilometri nord-est de municipiulCurtea de Arges.

Sfânta slujbã a fost sãvârºitã înparaclisul de varã al acestei obºtimonahale în prezenþa personaluluimonahal ºi a credincioºilor veniþi dinlocalitãþile apropiate.

În cuvântul de învãþãturã ChiriarhulEparhiei Argeºului ºi Muscelului a amintitde importanþa acestei duminici care dinanul 1992 este închinatã prin hotãrâreaSfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne tuturor sfinþilor români.

Mãnãstirea Robaia este locaº al sfinþilorromâni, fiind locul locul de refugiu alSfântului Cuvios Mãrturisitor Sofronie dela Cioara, care a trãit între anii 1764 si1766, fiind pilduitor luptãtor pentru

apararea credintei ortodoxe înTransilvania , prãznuit pe 21 octombrie.

Este o vatrã de sihãstrie atestatã

documentar încã din secolul al XIV-lea.Pe locul unei biserici de lemn ctitorite decatre banul Armega, în secolul al XVI-lea,

s-a înãlþat, prin osardia lui Sava dinFurculeºti ºi a soþiei sale, Livera, înaintede anul 1644, o bisericã de zid, în jurulcareia s-a înjghebat aºezãmântul monahal.

Închinatã Sfântului mare mucenicGheorghe, a dãinuit peste veacuri, pringrija episcopului cãrturar Iosif I alArgesului cât ºi a stareþilor obºtii ºi aarhiereului Nichita Duma, care auconsolidat-o, i-au adãugat pridvorul înanul 1857 ºi au înzestrat-o cu: chilii,clopotniþã - în 1857 - ºi stãreþie – în 1935.

Aºezãmantul monahal de la Robaia arenãscut, prin grija arhiepiscopului ctitorCalinic Argeºeanul, îmbogãþindu-se, înultimii ani, cu: un corp de chilii pentrupersonalul monahal, cu noua stãreþie, cupodoaba înnoitã a picturii murale dinbisericã ºi cu mobilier de cult dãltuit înlemn.

În prezent obºtea monahalã de laRobaia este formatã din 34 de cãlugãriþeconduse de maica stareþã PetroniaDobrescu.

Având în vedere necesitatea continuãrii organizãriicultice a comunitãþilor de creºtini ortodocºi deficienþide auz din Patriarhia Românã, conform punctului 1 alanexei Hotãrârii Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne nr. 515 din 4 februarie 1999 ºi întrucât înbaza acestei hotãrâri, la Piteºti ºi-a început activitateaCentrul Naþional de Pregãtire, Catehizare ºi MisiuneOrtodoxã pentru deficienþii de auz din PatriarhiaRomânã ºi Diaspora, cu binecuvântareaÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al

Argeºului ºi Muscelului, în baza hotãrârilorPermanenþei Eparhiale a Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului din data de 18.06.2011 ?i 11.06.2012,Facultatea de Teologie Ortodoxã „Sfânta MuceniþãFiloteia” din Piteºti organizeazã admiterea la SecþiaTeologie Mimico-Gestualã, în sesiunea septembrie2012. Pot candida atât persoane cu deficien?e de auz,cât ºi persoane fãrã aceste deficienþe, dar care cunoscalfabetul mimico-gestual.

Candidaþii admiºi, la încheierea celor patru ani destudiu, pot opta pentru:

- slujirea ca preoþi ºi cântãreþi pentru comunitãþileîn care locuiesc persoane cu deficienþe de auz;

- formarea ca interpreþi implicaþi în activitatea deasistenþã socialã a persoanelor cu deficienþe de auz;

- pregãtirea cadrelor didactice pentru disciplina„Religie”, din reþeaua de învãþãmânt special din

România, destinat persoanelor cu deficienþe de auz; - pregãtirea ca interpreþi-ghizi pentru mânãstirile

ºi bisericile monumente istorice;pregãtirea cainterpreþi care sã faciliteze transmiterea în limbajulmimico-gestual a conþinutului emisiunilor deteleviziune.

Actele necesare înscrierii la concursul de admitere:Binecuvântarea Arhiepiscopului Argeºului ºi

Muscelului ºi binecuvântarea Chiriarhului eparhiei decare aparþine candidatul.

Recomandarea comunitãþii desurzi din localitatea de unde provinesolicitantul;

Cerere de înscriere (cerere tip);2 fotografii tip buletin; Diploma de bacalaureat (în

original ºi copie legalizatã) saudiplomã echivalentã acesteia (seexcepteazã absolvenþii promoþiei2012 care pot prezenta adeverinþaeliberatã de liceu, din care rezultãmedia la bacalaureat ºi media anilorde studiu); candidaþii care anterior s-au înscris, oriunde în þarã, cu acteoriginale, la alte specializãri, vorprezenta:

copie legalizatã a diplomei debacalaureat;

adeverinþã din care sã rezulte cãdiploma de bacalaureat în original a fostdepusã la altã instituþie de învãþãmânt superior;

copie a legitimaþiei de concurs de la instituþia undes-a înscris anterior;

adeverinþã de student (doar pentru candidaþii care seînscriu pentru a doua specializare);

Foaia matricolã pentru anii de liceu (original ºicopie legalizatã);

Diplomã de licenþã/absolvire pentru candidaþii caredoresc sã urmeze o a doua specializare universitarã(original sau copie legalizatã);

Certificat de naºtere (copie legalizatã);Adeverinþã medicalã tip;Chitanþã pentru achitarea taxei de înscriere;Acte doveditoare pentru scutirea de taxa de

înscriere (dacã este cazul);Certificat de botez (doar pentru specializãrile

teologice);Dosar tip mapã.Se aprobã 25 de locuri subven?ionate de la bugetul

Statului, pentru Sec?ia Teologie Mimico-Gestualã.Eventualele solicitãri din Eparhiile Patriarhiei

Române pot duce la suplimentarea numãrului delocuri subven?ionate, pânã la acoperirea necesaruluicerut.

Admiterea se va organiza, astfel:- interviu (obligatoriu), pentru motivarea alegerii

specializãrii;- verificarea cunoa?terii alfabetului mimico-

gestual;- media de la examenul de bacalaureat.Cadrele didactice de la Facultatea de Teologie

“Sfânta Muceni?ã Filoteia” se vor îngriji deîntocmirea Programei ?colare pentru Secþia TeologieMimico-Gestualã, care va fi înaintatã spre aprobarePermanenþei Eparhiale, dimpreunã cu personalulcalificat, care sã ocupe, competent, posturile necesare.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

LLIITTUURRGGHHIIEE AARRHHIIEERREEAASSCCÃÃ LLAA MMÃÃNNÃÃSSTTIIRREEAA RROOBBAAIIAA

CCOOMMUUNNIICCAATT DDEE PPRREESSÃÃ