O trasatura generala a acestui popor este personalitatea puternica, dragostea pentru libertate, dorinta si pasiunea de a trai. Gestul adecvat este strangerea mainii si mentinerea contactului vizual direct. -Argentinienii sunt oameni directi si sinceri, insa si foarte diplomati atunci cand se adreseaza. Sunt prietenosi si primitori, asa ca au o deschidere naturala catre straini. Sa nu fii surprins daca, in timp ce porti o conversatie cu un argentinian, acesta te atinge: este un obicei frecvent in aceasta tara. - Oamenii isi pastrasera traditiile, dansau in fiecare seara in mijlocul orasului intr-o piata publica. Toate cantecele lor aveau foarte mult spirit revolutionar si patriotic si toti le stiau versurile, erau ca niste hituri. Daca in Buenos Aires se danseaza tango mult, in zonele din provincie melodiile sunt o combinatie de cantonete italiene si muzica de fanfara, cantata la chitara, tobe si trompete. Partenerii de dans nu stau foarte apropiati. Am observat ca un dans specific este dansul 'cuceritorului'. Baiatul poarta palarie si incearca sa-si cucereasca parte-nera, impodobita cu flori si sal. Ea se invarte in jurul lui, se ascunde in spatele salului, arunca floarea catre el, dar nu se apropie foarte mult." Nastase a aflat ca tangoul s-a nascut din dansurile populare argentiniene combinate cu muzica europeana lirica in cartierele Buenos Airesului din apropierea portului, locul unde ajungeau prima data emigrantii. Un popor de oameni romantici si culti, si artisti..."

Argentinienii sunt oameni foarte veseli, oameni care nu se baga in sufletul turistilor sa le faca vanzare, oameni cu sange fierbinte latin care cu zambetul pe buze danseaza sau canta in strada.Unele magazine de haine au in mijloc si un mic bar, asa ca dupa o zi plina de cumparaturi, te poti opri pentru o racoritoare. unt indragostita in acelasi timp de cladirile pline de detalii artistice, cladiri cu mici gradini la etajele superioare, cladiri care spun povestea si istoria orasului.

Argentina este însă şi ţara marilor ferme de creştere a vitelor şi de aceea în toate zonele rurale veţi întâlni spiritul legendarului gauchou, călăreţul Pampasului, admirat pentru generozitatea şi independenţa sa.Este o ţară a imigranţilor şi aproape 90% dintre locuitori sunt de origine europeană, fiind urmaşii celor mai mult de şase milioane de colonişti veniţi din Italia, Spania sau din alte ţări ale Europei, veniţi aici la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.

Argentinienii au spirit tenace şi o mare dragoste de libertate şi viaţă care se vede în special în pasiunea pentru petreceri, care a născut tangou -.Localnicii sunt calzi şi primitori şi îşi întâmpină vizitatorii, chiar dacă îi văd pentru prima dată, cu un sărut pe obraji şi îi numesc "boludo". Chiar dacă este un cuvânt urât, pentru argentinieni înseamnă "amic", de altfel localnicii au tendinţa să folosească mult în timpul conversaţiei diverse înjurături, aşa că încercaţi să nu băgaţi în seama sau să vă supăraţi. –

Buenos Aires - oraşul vânturilor bune

Eva Peron, soţia fostului dictator Juan Peron, a murit în urmă cu mai mult de 60 de ani, însă încă influenţează viaţa a mii de argentinieni, care continuă să-i evoce imaginea şi acţiunile. Coafura Evitei, stilul ei vestimentar inspirat din moda haute couture de la Paris, au devenit un simbol al eleganţei şi distincţiei pentru argentinieni.

În Muzeul Evita din elegantul cartier Palermo veţi găsi rochiile ei de bal, portretele şi diverse suvenire. Muzeul se află într-un conac unde Evita înfiinţase un refugiu pentru mamele singure.

Din balconul Casei Rosada se adresa poporului Evita , considerată „mama poporului”, ocrotitoarea săracilor, un adevărat star al mitingurilor politice la care se critica stilul de viaţă luxos din înalta societate, deşi însăşi familia Peron excela în lux şi extraganta.

Tango – numele pasiunii

Cei mai mulţi asociază Argentina cu tangoul, un dans şi un gen muzical în acelaşi timp, plin de pasiune, o dispută simbolică pe ringul de dans între îndrăgostiri. Un amestec bizar de dragoste şi ura, un gest de libertate, sentimental şi dramatic, considerat de unii chiar o artă de sinteză.

Senzualul tango s-a născut la Buenos Aires în primele decenii ale secolului XIX, în carierele sărace ale oraşului pline de imigranţi în căutarea fericirii care aveau adesea ca partenere femeile uşoare din port.

Are teme banale, nespectaculoase, dar în care oamenii se regăsesc, şi iniţial s-a cântat la perifera săracă sau în bordeluri, apoi s-a răspândit în întreaga ţară şi a ajuns şi în Europa în saloanele aristocratice din Paris. În prima jumătate a secolului XX existau mai multe orchestre specializate în interpretarea tangourilor şi a dansului precursor care se numea Milonga, şi purtau de obicei numele şefului de orchestra, însoţite de denumirea “y su orquesta tipică”.

Deşi nu mai este dansul momentului, fiind întrecut în popularitate de salsa sau de dansurile latino, în Buenos Aires sunt încă mii de oameni care ies în fiecare seară la tango. Cele mai renumite tangouri se cântă şi se dansează şi astăzi, la mai mult de la un secol de când au fost compuse:

El Choclo, „Ştiuletele de porumb“, prezentat public în 1903 în localul “El Americano” din centrul Buenos Aires-ului ca “dans creol”, La Cumparsita, compus în 1916 pentru carnavalul din Montevideo, La Media Luz din 1924, Caminito, scris în 1903 descrie o străduţă îngustă tipică unui sat argentinian, Adiós muchachos, vechi şi el de nouă decenii, sau Adiós pampa mía.

Din septembrie 2009 tangoul argentinian, răspândit de multe decenii în întreagă lume, figurează pe lista patrimoniului cultural imaterial au umanităţii UNESO.

În 11 decembrie întreagă Argentina sărbătoreşte Ziua Naţională a Tangoului, iar la Buenos Aires au loc anual mai multe festivaluri şi Campionatul Mondial de Tango.

Cele mai bune fripturi din lume

Carnea de vită argentiniană este atât de bună încît nu trebuie să fii maestru bucătar pentru a găti o mâncare gustoasă, dar în Argentina sunt standardele excepţionale privind mâncarea şi băutură, aşa încât în orice restaurant, de lux sau tradiţional, veţi găsi mâncare foarte bună. Vitele argentiniene sunt hrănite doar cu iarbă şi de aceea carnea lor are o textură mai dură, nu e grasă şi gătită are o aromă puternică şi se prepară la grătar, fiartă, friptă, prăjită sau înabuşită. Celebri sunt şi cârnaţii, chorizo, de porc, miel sau pui.

Buenos Aires este unul dintre cele mai vibrante orase ale lunii, unde tangoul, sunetul strazii, viata si spiritul argentinian te coplesesc in cateva minute dupa ce ai ajuns. Cred ca plini de viata, exuberanti, fericiti. Numai dupa ce ii cunosti la ei acasa ii intelegi cu adevarat.

Eva Perón

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eva Duarte de Perón

María Eva Duarte de Perón (numită și Evita) (n. 7 mai 1919 – d. 26 iulie 1952) a fost soția președintelui Argentinei, Juan Perón. În anii '40 și '50 ai secolului XX, datorită ei, privirile întregii lumi s-au întors asupra orașului Buenos Aires și asupra Argentinei.

Date biografice[modificare]

Eva Duarte se trăgea dintr-o familie săracă. La o vârstă încă fragedă, ea a devenit stea de cabaret. Viața sa s-a schimbat când soarta i l-a scos în cale pe Juan Perón. Din 1943, când îndeplinea funcția de ministru al muncii în guvernul juntei militare, Perón intenționa să introducă o revoluție "de sus în jos" a sistemului, pentru a îmbunătății soarta țăranilor și a muncitorilor. Elita aflată la putere a încercat să împiedice acest lucru, iar în anul 1945 Juan Perón a fost arestat. Atunci, Eva Duarte a mobilizat grupurile de muncitori și de soldați loiali lui Perón. Prin urmare, acesta a fost pus în libertate numai după 14 zile. Suporterilor săi, adunați în Plaza de Mayo, le-a promis să devină președinte al Argentinei. În 1946, a câștigat alegerile pezidențiale. Dar înainte de aceasta s-a căsătorit cu Eva Duarte, numită Evita, în aplauzele mulțimii. În anii care au urmat, Evita a fost foarte activă politic: în sala

sa de audiențe primea cetățenii și se ocupa de problemele lor mici și mari. Deși fusese ales în mod democratic, Juan Perón a condus ca un dictator. Datorită sprijinului soției, el a câștigat și alegerile din 1951.

La 21 septembrie 1951, după multe analize medicale, medicii confirmă că Eva Peron suferă de cancer uterin. Avea 32 de ani. Doi doctori renumiți, americanul George Peck și argentinianul Ricardo Finocheto efectuează operația. Cu toate acestea boala și-a continuat evoluția. Apare în public pentru ultima oară la 4 iunie 1952, când soțul ei, Juan Perón, depune jurământul pentru al doilea mandat. Moare la 26 iulie 1952. Trupul ei este îmbălsămat de către doctorul Pedro Ara. Din motive politice trupul Evei Peron este transportat sub nume fals, Maria Maggi de Magistris, și depus într-un cimitir din Milano, unde va sta timp de 15 ani. Este deshumată în 1973 și readusă în țară. Va fi îngropată în cimitirul Recoleta. realizari si uneori de prosperitate. In Mexic, statutul e mai putin o chestiune de realizari, cat de intregire. Liderul mexican se poate sa-si fi dobandit pozitia initial printr-un drept natural sau nepotism, insa nu va avea sorti de izbanda daca nu-si da osteneala sa-si creeze o retea uriasa de prieteni, parteneri de afaceri si oficialitati care sa-l ajute sa-si consolideze puterea initiala. Aceste relatii au la baza legaturi personale complexe care ingaduie mai intai acordarea de favoruri si apoi intoarcerea acestora. In afaceri, un manager va pretinde subordonatilor sai supunere si respect neconditionate, insa, ca si in cazul sistemelor confucianiste, el este obligat sa-i rasplateasca oferindu-le in schimb loialitate, amabilitate si protectie. Patronul isi exercita autoritatea in mod deschis, si comportandu-se ca un macho, insa va da dovada neintarziat de compasiune fata de necazurile muncitorilor si va fi gata sa vina in ajutorul familiilor acestora in cazul unor greutati foarte mari sau a decesului. <b>Timpul</b> S-a scris mult despre sindromul hispanic maana care, desi provine din Andaluzia maura este asociat mai mult Mexicului decat oricarei alte tari. In orice caz, punctualitatea nu se numara printre prioritatile Mexicului. In majoritatea societatilor ierarhice este acceptat faptul ca cel puternic ii face pe ceilalti sa astepte. Accesul usor la un superior ridica semne de intrebare in legatura cu statutul sau. In Mexic, viata nu este organizata dupa ceas care nu e decat o masinarie , ci in functie de o serie de intalniri si relatii care sunt calificate si cuantificate nu in mod liniar, ci in functie de profunzimea implicarii personale, emotii, ocazii sau capricii. Afacerile trebuie sa fie incheiate multumitor nu intrerupte de taraitul telefonului sau de batai in usa. Acesta este unul dintre aspectele organizarii timpului. Celalalt aspect, care priveste livrarile cu intarziere sau platile neonorate la timp, adesea insotite de lipsa de comunicare, reprezinta o sursa nesfarsita de iritare pentru americanii sau germanii liniari sau pentru altii, care-i acuza pe mexicani sau spanioli de trandavie. Dar ei nu sunt lenesi - nu-si pot permite sa fie! Intarzierile pot fi provocate de necesitatea de a jongla cu optiunile

sau cu bunurile de pret din cauza lipsei de resurse sau pur si simplu pentru ca nu sunt inca pregatiti sa faca pasul. Mexicanii recunosc ca soarta ne rezerva multe intamplari pe care nu le putem prevedea, ca succesiunea evenimentelor in calendarul divin se poate sa nu corespunda planurilor si livrarilor stabilite de om. Uneori trebuie sa faci schimbari pentru a te adapta schimbarilor survenite in alta parte trebuie sa-ti stabilesti prioritatile. <b>Factorii culturali ai comunicarii Modele de comunicare si utilizarea limbii</b> Dintre toate varietatile limbii spaniole, mexicana, cu abundenta sa de diminutive si imaginile colorate este, poate, cea mai inflorita. Asemenea italienilor, mexicanilor le raman putine lucruri nespuse, sunt generosi cu laudele si flatarile, iar cand vorbesc cu strainii, rareori spun lucruri pe care acestia nu ar vrea sa le auda. In Mexic, oamenii discuta problemele pe indelete, cautand acordul sau "convertirea" interlocutorilor si intorc problema pe toate fetele pentru a se face intelesi. Ca in cazul majoritatii latinilor, ei privesc conversatia ca pe o arta si se asteapta ca tu, in calitate de partener al lor, sa dai tot ce ai mai bun. Sentimentele sunt mai importante decat faptele si nici o descriere statistica a unei activitati comerciale nu reuseste sa surprinda reteaua complexa a legaturilor umane care impresoara un proiect. Un mexican in toiul unui discurs poate parea pentru multi straini ca abia isi stapaneste emotiile. Cu toate acestea, pasiunea si elocinta sunt elementele esentiale ale discursurilor rostite in stil mexican, iar retorica lor e menita sa demonstreze ca inteleg o problema in toata complexitatea ei. <b>Comportamentul la intalniri si negocieri</b> Intalnirile sunt intotdeauna precedate de discutii prietenesti si incep numai la momentul potrivit. Liderul delegatiei mexicane va fi deosebit de vizibil, are prioritate in ceea ce priveste ocuparea locului si este probabil principalul purtator de cuvant. Initial, toti vor da dovada de o mare politete, adresandu-se unii altora pe numele de familie si cu titlurile oficiale. Pe masura ce intalnirea inainteaza, orice atenuare a formalismului va fi initiata de seful mexican. Hainele sunt importante trebuie sa fie curate, cu o croiala conservatoare si de buna calitate. Delegatia mexicana se asteapta ca liderul sa dea tonul, sunt intotdeauna de acord cu el si ii apara statutul acordandu-i atentie si consideratie. Specialistii sau expertii mexicani isi vor aduce contributiile proprii, insa acestea vor fi coordonate de lider. Partea adversa ar trebui sa se adreseze direct sefului delegatiei mexicane, nu prin intermediul unui translator, si pe scurt specialistilor. Mexicanii au rareori tendinta de a discuta detalii in plen. Seful delegatiei mexicane va prezenta in linii generale fondul proiectului, folosind termeni clari, cuprinzatori si va comunica aprobarea principiilor generale, fara a adopta o pozitie fixa. Liderul delegatiei va fi capabil sa afiseze o abordare detasata fata de orice problema spinoasa, pentru a evita neplacerile. Strainii nu trebuie sa uite a satisface in permanenta "onoarea nationala" a mexicanilor. Mexicanii sunt descendentii aztecilor si stiu totul despre putere si problemele legate

de inferioritate/superioritate. Pot accepta superioritatea puterii celeilalte parti, insa nu trebuie niciodata sa suporte umilinte. Pentru americani si pentru alte popoare acest lucru nu este intotdeauna simplu. Pentru ca reputatia trebuie pastrata cu orice pret, in timpul negocierilor vor trebui indicate niste portite de scapare precise. Pentru mexicani principiile abstracte nu conteaza prea mult daca ele contrazic sau intra in conflict cu opiniile unuia dintre liderii lor. Daca vreti sa-i convingeti pe mexicani sa faca ceva, credibilitatea este cel mai puternic factor. Este putin probabil ca veti putea vorbi mai mult sau mai bine decat ei sau ca veti castiga apeland la trucuri. Mexicanii nu respecta cu strictete ordinea de zi si simt ca pot discuta orice punct atunci cand pare a fi oportun. Ii preocupa mai putin complexitatea si rentabilitatea afacerii aflate in discutie, gandind mai mult pe termen lung. Pentru ei, succesul in afaceri inseamna crearea unui numar mare de aliante durabile si demne de incredere. Insistarea asupra termenelor-limita si asupra chestiunilor ultraamanuntite intr-un contract inseamna (pentru mexicani) lipsa increderii. Se pot obtine avantaje cand fortele celor doua parti sunt aproximativ egale, iar liderului mexican ii este conferit statutul de patrn. Astfel, el va trebui sa apeleze la arsenalul de amabilitati, acordandu-i "clientului" unele "privilegii". <b>Maniere si tabuuri</b> Mexicanii sunt niste oameni deosebit de calzi si ospitalieri care nu se sfiesc sa te invite la ei acasa, unde vei gasi relatii foarte stranse de familie si o atmosfera etica fara echivoc, bazata pe principiile catolice. Tatal este capul familiei, iar sotia si copiii sai ii dau ascultare bucurosi; el ii este devotat in egala masura si mamei sale. Femeile mexicane fac eforturi mari pentru a-si spori si conserva frumusetea remarcabila, de obicei se machiaza mai puternic decat europencele si se dau in vant dupa bijuteriile din aur si argint. Ca si sotii lor, poarta conversatii animate si fermecatoare; la mexicani, contactul vizual este foarte puternic, iar gestica este in general extravertita. Distanta confortabila este foarte mica, barbatii indeosebi se imbratiseaza intre ei (la fel procedeaza si cu strainii, cand ajung sa se cunoasca), se bat pe spate cu afectiune si se apuca de cot in semn de incredere. Cineaza tarziu; petrecerile de acasa sau de la restaurant se pot prelungi pana la primele ceasuri ale diminetii. O trecere in revista a obiceiurilor mexicane nu ar fi completa fara a pomeni de la mordida. Desi mexicanii sunt foarte generosi fata de oaspetii lor, desfasurarea afacerilor si obtinerea de numeroase servicii sociale implica niste cheltuieli care in societatile nord-europene si americane sunt in mod normal preintampinate. Functionarii de stat, oficialitatile si politia din Mexic sunt platiti foarte prost si incearca, de obicei, sa-si mareasca salariile acceptand ceea ce americanii numesc mita, pentru a inlesni acordarea de permise si alte servicii. Mexicanii considera ca aceste practici sunt absolut firesti si rezonabile. Obiceiul se impaca bine atat cu bunavointa spaniola traditionala de a-i ajuta pe cei defavorizati ("mila Domnului fie cu mine"), cat si cu precedentul istoric

al sistemului aztec de a cere tribut. Strainii se intreaba nu daca sa le plateasca sau nu, ci cat sa le plateasca. Totul are un pret, indiferent ca e vorba de obtinerea unui contract guvernamental, de un permis de import sau de accesul rapid peste rand, intr-un oficiu postal. Mexicanii cunosc pretul corect si este mai intelept sa va consultati cu ei. <b>Cum sa te intelegi cu mexicanii</b> Mexicanii sunt usor de abordat atat timp cat nu uiti ce mult conteaza pentru ei onoarea personala si nationala si iti dai silinta sa nu le strici reputatia. Cei care stiu cum sa se poarte cu japonezii, nu vor avea probleme cu mexicanii. Totusi, este bine sa manifestati dinamism in imbunatatirea relatiilor. Factorii esentiali sunt aceiasi ca si in alte tari invatati-le limba, studiati-le istoria, familiarizati-va cu literatura si arta lor. In Mexic, aceste eforturi va vor fi rasplatite din plin, deoarece muzeele, frescele, picturile, mozaicurile, arhitectura, muzica si baletul detin bogatii unice, ca sa nu mai vorbim de constructiile aztece si maiase. Va puteti demonstra cunostintele vaste despre splendorile imperiilor indigene, insa nu este recomandabil sa insistati asupra unicitatii contopirii culturale, intrebandu-i pe mexicani cat sange aztec le curge prin vene. Deoarece in prezent indienii se afla pe treapta de jos in ierarhia sociala, chiar si un descendent al lui Montezuma in persoana ar ez