PROIECT GEOGRAFIE

IVASCHESCU CARLAClasa a VII-a C

ARGENTINA1.Pozitia geografica

Argentina este o republică federală ce se învecinează la nord cu Bolivia şi Paraguay, la est cu Brazilia, Uruguay şi Oceanul Atlantic, la sud cu Oceanul Atlantic şi Chile, iar la vest cu Chile. Cea mai mare parte din sudul Americii de Sud este ocupara de Argentina, tara ce are forma unui triunghi cu baza la nord şi vârful la Punta Dungeness, extremitatea sudică a

continentului.

2. ReliefulArgentina cuprinde o diversitate de forme de relief: munți, podișuri și câmpii.

MUNTII ANZII

Munti în vestul Americii de Sud, ce se întind de-a lungul meridianului pe o lungime de 7 500 km si a caror suprafata este de cca 2 000 000 km2. Reprezinta a 9-a parte din suprafata totala a Americii de Sud. Anzii strabat sapte state : Venezuela, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, SV Argentinei. Culmile sînt paralele cu tarmul Odeanului Pacific, iar latimea lor variaza între 150

km în nord si 650 km în sud. Înaltimea medie a muntilor depaseste 3 000 m (57 vîrfuri au peste 5 300 m altitudine). În Anzii de Sud se afla vîrful Aconcagua, cel mai înalt vulcan stins din lume - 6 959 m. Originea numelui Anzi este nesigura si dificil de stabilit cu exactitate. Au fost

propuse unele etimologii : ar deriva de la numele unui trib Antis, care locuia pe platourile înalte ale muntilor situate la est de Cuzco; de la cuvântul Anti, care în limba quechua înseamna "est", sau de la Antasuyo, care înseamna "zona metalelor" din termenul quechua Anta ce are sensul de "cupru".

VARFUL ACONCAGUAAconcagua, în original în spaniolă, Cerro Aconcagua, se găsește în Argentina și este simultan cel mai înalt munte din ambele Americi, din emisfera sudică, precum și cel mai înalt munte din afara Asiei și unul din Cele șapte vârfuri importante ale lumii, fiecare dintre ele fiind cel mai înalt al continentului sau al sub-continentului din care face parte. Originea numelui însuși este contestată, existând păreri care susțin că ar proveni din limba Quechua, fiind o adaptare a

expresiei Ackon Cahuak, care ar însemna "Santinela de piatră", sau că ar proveni din limba Arauca, fiind o transformare a expresiei Aconca-Hue, numele de atunci al râului Aconcagua, care în varianta din Chile ar însemna "Vine pe partea cealaltă", din moment ce populațiile native credeau că râul izvora de pe versantul vestic al muntelui.

CAMPIA PAMPAS Pampas are doua zone mari, “Pampahumeda” si “Pampa Seca”, aceasta din urma fiind mult mai mare si acopera partea de sud-vest. Acolo unde este Pama Seca este un sol mult mai fertil decat in celelalte zone din cauza schimbarilor climaterice din ultimele decenii. Cu toate acestea unul dintre cele mai fertile locuri dinPampase afla in nord-est la Pergamino.Din punct de vedere istoric acest loc era un loc unde se purtau razboaie

intre fortele coloniale si mai tarziu federale se confruntau cu indienii nativi. Se pare ca conchistadorii au descoperit aici alte doua grupuri de localnici, “pampas”.

CAMPIA GRAN CHACOGran Chaco (în spaniolă Chaco sau El Chaco) este o câmpie aluvionară situată în partea centrală-sudică a Americii de Sud. Este o zonă joasă, aridă, mărginită de Anzi la vest de fluviile Paraguay şi Parana la est; extremităţile de nord şi sud, mai puţin definite, sunt o zonă mlăştinoasă din Bolivia şi Rio Salado din Argentina. Are aproximativ 725.000 kmp.

Principala zonă a regiunii, aflată între fluviile Paraguay şi Pilcomayo, a generat conflicte între Bolivia şi Paraguay, ajungându-se la războiul numit Războiul Chaco, din 1932-1935. Printr-un tratat semnat în 1938, partea de est, mai mare, a fost acordată Paraguayului, iar partea mai mică, situată în sud, a revenit Boliviei. Chaco are o faună abundentă şi cuprinde peste 60 de specii

cunoscute de şerpi. Creşterea vitelor este o importantă activitate economică. Zona rămâne izolată şi este puţin populată.

3. ClimaÎn emisfera sudică, anotimpurile sunt inversate, dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine.Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a țării, exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical și în Gran Chaco unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute.Clima Argentinei este variata de la nord la sudul tarii. Lantul muntos inalt al Anzilor previne patrunderea in tara a influentelor Pacificului si in sud Patagonia este semiarida si secetoasa spre deosebire de sudul statului Chile de cealalta parte a muntilor.In Pampas si Entre Rios precipitatiile dinspre est ating 100 cm pe coasta si scad treptat spre interior la jumatate la poalele Anzilor.

4. ApeFluviul Parana

Fluviul Parana este al 17-lea cel mai lung din lume, cu cei 3.999 de kilometri ai sai. Cea mai mare parte a lui se afla pe teritoriul Braziliei, dar traverseaza si Argentina si Paraguayul. In partea de sud a fluviului apar frecvent inundatii. La un moment dat se uneste cu Rio Uruguay si formeaza Rio de la Plata, care se varsa in Oceanul Atlantic.

Fluviul UruguayUruguay este un fluviu cu lungimea de 1790 km situat în Brazilia, Argentina, Uruguay, (America de Sud). El are izvorul în Serra Geral (Brazilia) la

altitudinea de 1800 m deasupra n.m., având suprafața bazinului de colectare 297.199 km², afluentul principal al lui fiind Rio Negro, Uruguay. Este navigabil până la Paysandú împreună cu Rio Parana formează fluviul Río de la Plata.

Lacul Ojos del SaladoLacul Ojos del Salado este un lac vulcanic situat în muntele Ojos del Salado în partea care se află în Argentina.Lacul are aproximativ 100 de metri în diametru și este situat la o altitudine de 6390 m pe partea de est a Ojos del Salado. Această altitudine face ca lacul să fie lacul situat la cea mai mare altitudine de pe Pământ.

Lago General Carrera Lago General Carrera sau Lago Buenos Aires este un lac situat în Provincia Santa Cruz, Argentina și Regiunea Aisén, Chile, la granița dintre Argentina și Chile. Lacul se află la altitudinea de 217 m deasupra n.m. și se întinde pe o suprafață de 1850 km² (din care 881 km² în Argentina și 970 km² în Chile). El are adâncimea maximă de 590 m. Clima în regiunea sudică a lacului este o climă rece polară. Importanța economică a lacului este

turismul, sursa de pește și sursa de lemn forestier exploatat de pe malurile sale.

5. VegetatiaVegetatia Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră.Ținuturile înverzite: pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită monte) de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenți la secetă ca eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși.Pădurile-galerii și zonele umede: râurile nordice (în special Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o plantă înrudită cu mirtul, și ceibo, a cărui floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei.Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú.Pădurile de foioase și conifere: în regiunea lacurilor patagoneze (de-a lungul graniței chiliene), pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din anumite specii de Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar.Stepa patagoneză — ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși, cum ar fi calafate, care da fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente.

6. FaunaPasari

cormorani barza tucan baltan

Mamifere

guanaco huemul andin caprioara pitica tapir

Reptile

yarara yacare

Fauna marina

somonul pejerrey biban

7. Orase

CORDOBACórdoba (pronunția spaniolă: [korðoβa] ) este un oraș situat în centrul geografic al Argentinei , la poalele Sierras Chicas pe râul Suquía , aproximativ 700 km (435 km) nord-vest de Buenos Aires . Este capitala provinciei Córdoba , iar al doilea oras ca marime din Argentina , după orașul autonom de Buenos Aires , cu aproximativ 1,3 milioane de locuitori, conform recensământului din 2001. Orașul este situat în Câmpia de Pampa umede , la est de cablul oriental din Córdoba Hills sau Sierras Chicas, de asemenea, cunoscut sub numele de Sierra Cordobesas, care are o înălțime medie de 550 m. [4] Se intinde la poalele de montare, pe ambele maluri ale râului Suquía, și se varsă în San Roque rezervor , de acolo, râul Primero merge spre est în câmpiile din jurul orașului de Córdoba. Clima

orașului Córdoba, ca de cele mai multe din provincie, este umed subtropicale (CWA, conform clasificării climatice Köppen ), moderat de vanturile pampas, vânturile reci care bat din partea sud-vestică, își are originea în Antarctica .Cele mai mari grupuri etnice din Córdoba sunt italieni și spanioli .Sistemul de transport public Córdoba include autobuze, troleibuze , taxiuri și RemisCórdoba are multe monumente istorice rămase din epoca colonială. În centru, în apropiere de Plaza San Martín pătrat, este iezuit Catedrala , a cărei altar este din piatră și argint din Potosí . Fiecare ornament interior este realizat din aur și acoperișul este tot pictate cu diverse imagini din Biblie. O altă clădire istorică importantă este Cabildo (casa de guvernul colonial), situat lângă biserică. Iezuit Block, Școala Monserrat, Universitatea și biserica a Societății lui Isus sunt de asemenea situate în Córdoba.

ROSARIO

Rosario este cel mai mare oraș din provincia Santa Fe, Argentina. Acesta este situat la 300 km (187 mile) nord-vest de Buenos Aires , pe malul vestic al râului Paraná. Acesta este al treilea cel mai mare oras din Argentina de către populație.

MAR DEL PLATAMar del Plata este un argentinian oras situat pe coasta Oceanului Atlantic, la 400 km (249 km) la sud de Buenos Aires . Mar del Plata este al doilea cel mai mare oras din provincia Buenos Aires . Numele de "Mar del Plata" are sensul de "mare al regiunii Farfurie "sau" mare adiacente la zona plăcii (River) ". [1] Mar del Plata este unul dintre porturile de pescuit și cea mai mare stațiune balneară plajă în Argentina. Cu o populație de 614,350 ca pe 2010 recensământului [ INDEC ], acesta este al 7-lea cel mai mare oras din Argentina . Ca parte a coastei de agrement argentinian, turismul este principala activitate economică Mar del Plata are o infrastructură turistică sofisticat, cu numeroase hoteluri, restaurante, cazinouri, teatre și alte atracții turistice. Mar del Plata este, de asemenea, un

important centru de sport cu un multi-scop olimpic stil stadion (în primul rând folosit pentru Cupa Mondială 1978 și ulterior modernizate pentru 1995 Jocurile Pan-Americane), cinci terenuri de golf și multe alte facilități.Mar del Plata este cea mai populara destinatie pentru convenții, în Argentina, după Buenos Aires . Mar del Plata are o gama larga de servicii din acest sector. Sezonul de vara găzduiește peste cincizeci de piese de teatru.Mar del Plata are o mare varietate de cluburi situate de cartier: zona strazii Alem și Irigoyen (cunoscut pentru cantitatea de pub-uri și cluburi de noapte) și de coastă și Constituția Avenue.Mar del Plata are un climat oceanic, cu veri umede și moderate și ierni relativ reci, deși polare masele de aer din Antarctica sunt frecvente. Temperaturile medii pentru lunile ianuarie ajung la 20 ° C (68 ° F) și 8 ° C (46 ° F) pentru luna iulie. Vânturile vest-sud-vest reduc temperatura sub 0 ° C (32 ° F), în timp ce cele de Sud-Est (așa-numitul Sudestada ) sunt mai puternice,

producătoare de dușuri de coastă și marea agitată, precum și rafale puternice, dar rece este mult mai puțin intensă.

PATAGONIAPatagonia este o regiune situată în sudul Americii de Sud pe teritoriul statelor Chile și Argentina, ce include munții Anzi la vest și sud precum și o

zonă de podiș și câmpie la est. Patagonia este în marea sa parte o regiune vastă de stepă, cu suprafață de peste 900.000 km pătrați, formată din 3 zone geografice:

Anzii Patagoniei, situați în vestul regiunii, cu vîrfuri acoperite de zăpadă, de 3000-4000 m înălțime (cel mai înalt vîrf: San Valentin – 4058 m)

Podișul Patagoniei in centru si est, ce pierde din înălțime dinspre vest spre est, până ajunge la țărmurile abrupte si stincoase ale Oceanului Atlantic

Țara de Foc, zonă insulară din sudul Patagoniei, despărțită de continent prin strâmtoarea Magellan.

Pe aceste câmpii se găsesc iazuri și lacuri de apă sărată sau dulce. Către Anzi, pietrișul lasă loc porfirului, granitului și bazaltului, flora și fauna sunt mai abundente și capătă caracteristicile coastei de vest. Precipitațiile mai bogate în vestul Anzilor și temperaturile scăzute la nivelul mării în larg dau naștere la mase de aer rece, contribuind la formarea ghețarilor și a calotelor glaciare, cele mai mari din emisfera sudică, exceptând Antarctica.Panta estică a Anzilor este mai călduroasă decât cea vestică, în special vara, când o ramură a unui curent sudic ecuatorial spală coasta vestică, în timp ce pe coasta de vest ajunge un curent rece. La Puerto Montt

temperatura medie anuală este 11 °C, cu valori medii ale extremelor între 25,5 °C și −1.5 °C. La Bahia Blanca, în apropierea coastei Atlanticului, în nordul regiunii, temperatura medie anuală este de 15 °C și variază într-o plajă mai mare de temperaturi.

Datorită variațiilor mari de temperatură, precipitații și altitudine, există mai multe tipare de vegetație. Zonele mlăștinoase cu tufe pitice domină partea de sub a coastei vestice, unde precipitațiile sunt mai dese. În zonele cu precipitații abundente predomină pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase.

Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepă predomină păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvara și vara, iarba este întrepătrunsă de plante acoperite cu flori.Animale: lama guanaco, puma, zorro sau vulpea braziliană, zorrino (un tip de sconcs) și tuco-tuco, rheaPasari: caracho, papagali verzi cu coada lunga, colibri, flamingo, gaste , rateFauna marina: balene, pinguinul regal, orca, foca elefant

Populația :1.740.000 locuitori (2001). Densitatea populației: 1,93 loc/km².

TARA DE FOCȚara de Foc (spaniolă Tierra del Fuego) este o grupă de insule la capătul cel mai sudic al Americii de Sud, fiind despărțită de continentul american prin strâmtoarea Magellan. Insulele Țării de Foc au în total o suprafață de 73.746 km², având cca. 251.000 de locuitori (2006), din care insula principală are o întindere de 47.000 km². În partea estică a insulelor trăiesc cca. 151.000 de argentinieni pe când în vest sunt cca. 100.000 de chilieni. În anul 1881 Țara de Foc este împărțită între Argentina și Chile granița fiind pe linia meridianului vestic de 68°36'. Țara de Foc este situată în zona de climă rece în emisfera de sud a globului, caracterizată prin diferențe mari de la o regiune la alta. Astfel în vest cantitatea precipitațiilor atinge 6.000 mm/an, pe când în est fiind mult mai reduse (cca. 250 mm/an), ceea ce prin comparație ar fi ca și raportul dintre precipitațiile bogate din zona pădurilor ecuatoriale cu zona aridă de semideșert. Temperaturile medii sunt scăzute atingând valoare de cca. 7°, fiind sub valoarea temperaturii medii din Europa centrală. Vânturile din regiune sunt vânturi intense ce bat tot timpul anului atingând uneori amploarea unor furtuni puternice.

In partea de nord vest a regiunii, sunt pășuni întinse, ceea ce a favorizat creșterea ovinelor, aceasta se practică nestânjenit după aplanarea în anul 1881 a confictelor de graniță dintre Argentina și Chile. Comerțul principal făcându-se cu carne și lână, creșterea ovinelor fiind tot mai mult monopolizat în detrimentul populației bășinașe.

Localitățile mai importante sunt:1. Ushuaia (ca. 65.000 loc.)2. Río Grande (ca. 60.000 loc.)3. Porvenir (ca. 5.000 loc.)4. Puerto Williams (ca. 2.000 loc.)

8. TurismulTurismul în Argentina este favorizat de condițiile naturale și de cultura bogată a țării. Principalele atractii fiind:- Orasul Buenos-Aires- Litoralul Estuarului la Plata ( cu renumite statiuni balneo maritime intre

care Mar del Plata )- Peisaje montane deosebite ( cascada Iguazu)

BUENOS AIRESBuenos Aires sau Ciudad de Buenos Aires este capitala si cel mai mare oraș din Argentina și a doua cea mai mare zonă metropolitană din America de Sud, după Sao Paulo. Este localizat pe malul vestic al estuarului Rio de la Plata, pe coasta de sud-est a continentului Sud-American. Marea aglomeratie urbană Buenos Aires, care include si câteva provincii ale orasului, constituie a treia cea mai mare aglomeratie urbană din America latină, cu o populație de aproape 12 milioane de oameni. Populația sa este formată în general de argentinieni de descendență spaniolă sau italiană, însă există și comunități importante de arabi, evrei, armeni și coreeni. O mică parte din locuitori au origini

indigene. Majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici, cu limba maternă spaniola. Buenos Aires este un oras port, situat in zona Rio de la Plata, zona care este de fapt un imens estuar format la varsarea raurilor Parana si Uruguay. Din cauza acestui estuar zona are o clima temperata cu veri mai racoroase si ierni mai caldute decat alte locatii aflate la aceeasi latitudine cu orasul. Primavara, rareori temperaturile scad sub 0 grade iar in secolul 20 a nins o singura data.

In centrul orasului Buenos Aires se afla Capitala Federala, capitala propriu-zisa a tarii. Majoritatea locuitorilor lucreaza in centrul orasului si locuiesc in zona cartierelor. Capitala Federala se intinde pe o suprafata de aprox. 200 de kilometri patrati si are o densitate mare de locuitori pe kilometrul patrat in orele de varf. Cladirea Guvernului, institutiile culturale, parcurile cat si principalele firme sunt situate in Capitala Federala.

Piata de Mayo, situata in apropierea tarmului in partea de est a orasului, a fost locul de pornire a constructiei orasului. Deoarece orasul s-a dezvoltat in forma de semicerc aceasta piata continua sa ramana principala zona urbana. In aceasta piata se afla Casa Rosada care este cladirea prezidentiala, cladire in care se afla biroul presedintelui Argentinei. Tot in piata este si Cabildo care este turnul vechii biserici coloniale, acum muzeu. In apropiere se afla teatrul Colon, una dintre cele mai frumoase cladiri din lume.

De asemenea acest oras este renumit pentru bulevardele sale imense cum ar fi Avenida 9 de Julio si Avenida de Mayo, care se intind din Piata de Mayo pana la Plaza de Congreso locul unde se afla si cladirea Parlamentului.Cele mai faimoase cartiere de resedinte si centre comerciale incep la 2 – 3 km de Piata de Mayo. In partea de sud a Pietei de

Mayo se afla cartierul La Boca, un loc plin de culoare. Majoritatea oamenilor care locuiesc aici sunt urmasi ai emigrantilor Genovezi din Italia. Acest cartier este de asemenea o zona industriala si o zona care apartine clasei muncitoare. Este un cartier plin de culoare datorita cladirilor viu colorate. In

partea de nord se afla majoritatea parcurilor din oras, doua piste de curse de masini si multe din cartierele claselor mijlocii si mari cum sunt Recoleta si Retiro. In total, intreaga suprafata a Marelui Buenos Aires-ului este de 3885 de kilometri patrati si e alcatuit din 19 sectoare ca si Capitala Federala. Regiunea are sectoare rezidentiale, comerciale si industriale cat si foarte multe zone verzi. Industrializarile cele mai considerabile s-au facut de-a lungul principalelor rute de transport care se intind din interiorul orasului prin toata tara. Deoarece orasul continua sa se extinda, se estimeaza ca suprafetele dintre aceste sosele, care acum sunt doar niste spatii libere, vor continua sa se umple marind astfel orasul.

Limba spaniola este limba oficiala si dominanta in Buenos Aires, iar datorita acestui amestec de populatie exista si o varietate de limbi vorbite in oras. De traditie este si limba franceza care este invatata in scoli ca limba

secundara, la fel fiind mai nou limba engleza..

Religia predominanta este religia romano - catolica, atat in Buenos Aires cat si in intreaga Argentina, deoarece 85% din populatie este de religie catolica. Religia protestanta a cunoscut o perioada de crestere in anii ’50. Exista numeroase singogi care servesc

comunitatea evreiasca din oras.O economie diversificata caracterizeaza regiunea metropoli Buenos Aires. In vechime orasul a servit ca centrul cel mai important pentru comert acesta fiind un important port al intregi Americi Latine, iar comertul continua sa joace un rol important in economia regiunii pana in zilele noastre. Majoritatea exporturilor din agricultura continua sa treaca prin portul Buenos Aires, aici incluzandu-se carnea, textilele, produsele din piele si lana. De asemenea majoritatea importurilor acestei tari trec prin portul acestui oras.

Buenos Aires este nodul de transport cel mai important al Argentinei. Orasul are doua aeroporturi, unul fiind aeroportul international numit Ezeiza care este localizat la 35 de kilometri de sudul orasului, si aeroportul national Jorge Newbery care se afla la cativa kilometri in nordul orasului.

CASCADA IGUAZUCascadele sau cataractele râului Iguazu constituie cea mai întinsă cădere de ape din lume. Dacă cascada Victoria din Africa aruncă neîncetat cel mai mare volum de apă curgătoare, iar cascada Angel din Venezuela deţine recordul celei mai înalte, aici, la Iguazu, putem admira cea mai "largă" şi mai

diversificată cascadă de pe Terra. Aceasta deoarece sistemul de cascade Iguazu, situat la graniţa dintre Brazilia şi Argentina, este compus din nu mai puţin de 275 de cascade independente unele de celelalte, răspândite pe o suprafaţă totală de peste 2,7 kilometri pătraţi, căderea de ape de la Iguazu fiind mai lată chiar decât cascada Victoria.În unele momente, depinde de poziţia în care se află, privitorii se simt aproape înconjuraţi de cascade: rotindu-şi privirea, pot "prinde" în câmpul vizual numai căderi de apă, pe o "întindere" de 260 de grade.Cea mai spectaculoasă porţiune a cascadei este aşa numita "Garganta del Diablo", cum o numesc argentinienii, sau "Garganta do Diabo", în varianta brazilienilor. Este vorba de o formaţiune geologică în forma literei "U", înaltă de 83 metri în punctul maxim, lungă de 700 metri şi lată de 150 metri.Numele sub care este cunoscută astăzi, Iguazu, vine din dialectele indigene Tupi-Guarani, din termenii Y- care înseamnă apă - şi Uasu, adică mare, grandios, imens.Miturile locale au grefat şi o legendă despre un preaputernic zeu care s-a îndrăgostit de o frumoasă femeie, pe numele ei Naipi. Aceasta a rămas insensibilă la avansurile zeului, inima sa fiind dăruită unui muritor asemenea ei, pe nume Taroba.Cei doi îndrăgostiţi au încercat să fugă din calea zeului mânios, urcându-se într-o canoe cu care au navigat pe apele râului Iguazu. În culmea furiei, zeul a sfâşiat albia râului creând astfel cataractele imense de astăzi şi condamnându-i astfel pe cei doi îndrăgostiţi la chinul căderii veşnice în hăurile de apă.Revenind la fapte concrete, primul european care a descoperit complexul de cascade de la Iguazu a fost un conchistador spaniol, pe numele său Alvaro Nunez Cabeza de Vaca, care, în anul 1541, a ajuns în faţa marilor căderi de apă. Însă cascadele au fost explorate şi descrise pentru lumea ştiinţifică de

abia în secolul al XIX-lea.

Situate chiar pe graniţă, cascadele sunt împărţite între cele mai mari state sud-americane: două treimi se află pe teritoriul argentinian, iar cealaltă treime este dincolo de graniţa imaginară cu Brazilia.Un aspect observat imediat de turişti este schimbarea peisajului la fiecare pas. Cele mai bune privelişti depind, astfel, exclusiv de viziunea personală a turistului şi mai ales de poziţia pe care acesta o are faţă de căderile de apă. Ghidurile de vizitare recomandă, pe bună dreptate, ca turiştii să petreacă

cel puţin o zi şi jumătate pentru a explora împrejurimile, atât pe partea argentiniană, cât şi pe cea braziliană.Porţiunea argentiniană oferă privelişti panoramice, precum şi posibilitatea de a admira căderile de apă dintr-un punct situat deasupra lor. Pe de altă parte, vizitatorii de pe partea braziliană beneficiază de cele mai clare şi mai detaliate imagini.Localnicii spun că malul argentinian este mai potrivit pentru explorarea şi experimentarea senzaţiilor apărute în imediata apropiere a cascadelor, pe când partea braziliana este mai potrivită pentru fotografii şi filmari, oferind ipostaze mai bune în această direcţie.Evident, odată aflat(ă) în imediata apropiere a acestui gigant urlător care prăvăleşte apele tumultuoase până dincolo de linia orizontului, apare întrebarea evidentă "Oare mă voi uda din cap până în picioare?"Răspunsul este unul pentru cutezători şi iniţiaţi, deoarece nu doar că "norii" de apă din zona te vor uda, ci vei fi de-a dreptul inundat, ud leoarcă, aproape înecat...Din acest motiv, turiştii care vor să se apropie cât mai mult de grandiosul spectacol trebuie să fie echipaţi corespunzător cu salopete, pelerine, umbrele şi, mai ales, încălţăminte impermeabilă şi etanşă.

Pentru privilegiaţii sorţii care au norocul să viziteze acest magnific Monument al Naturii, trebuie ştiut că, din fericire, Iguazu poate fi vizitat fără probleme în orice perioadă a anului. La această longitudine şi latitudine, clima şi temperatura aerului sunt relativ constante în intervalul celor 365 de zile.Cu toate acestea, cel mai bun sezon de vizitare este cel cuprins între lunile mai şi iulie şi, deoarece în acest interval de timp apele râului Iguazu ating cele mai înalte cote din întregul an, cantitatea de apă care se prăvăleşte în

genunile de ceaţă este sporită de ploile sezoniere. Dacă fugi de mulţimea de turişti, alege lunile septembrie şi octombrie, perioadă în care, spun statisticile, se înregistrează cei mai puţini turişti.Dacă vrei să obţii cele mai bune cadre fotografice pentru Beregata Diavolului, cele mai reuşite poze sunt cele efectuate după amiaza, când poziţia soarelui este cea mai prietenoasă pentru actul fotografic.Reţine că ai nevoie neapărată de huse speciale, care să îţi protejeze de apă aparatul şi teleobiectivele foto.Complexul de cascade de la Iguazu poate fi atins la fel de uşor de pe partea argentiniană, cât şi de pe cea braziliană. Ambele oraşe din apropiere, Foz do Iguaçu din Brazilia şi Puerto Iguazú, din ţara vecină, beneficiază de aeroporturi. Trecerea graniţei dintre cele două ţări, în dreptul cascadelor, este relativ uşoară pentru turişti.Cascadele de la Iguazu sunt situate într-o zonă nelocuită, unde jungla, terenul dificil şi râurile acoperă împrejurimile, prin urmare nu se recomandă o expediţie pe cont propriu, fără compania unui ghid autorizat.