CURSUL NR. 5CURSUL NR. 5Analiza riscului de falimentAnaliza riscului de faliment

C u p r i n s

5.1. Scopul şi obiectivele cursului

5.2. Aspecte generale privind riscul de faliment

5.3. Metode de analiză a riscului de faliment

5.3.1. Analiza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru

5.3.2. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de lichiditate

5.3.3. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de solvabilitate

5.3.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor

5.4.Bibliografie obligatorie şi facultativăAspecte de conţinut care vor face obiectul evaluării prin colocviu

5.1. Scopul şi obiectivele cursului

Scopul acestui curs este acela de a te determina să dobândeşti următoarele competenţe: cunoaşterea (distingerea, identificarea, recunoaşterea), înţelegerea, aplicarea, analizarea, sinteza şi evaluarea (judecarea, argumentarea, evaluarea şi compararea: erorilor, scopurilor, mijloacelor, alternativelor) aspectelor legate de riscul de faliment.

Obiective teoretice şi practice: definirea noţiunii de risc de faliment, insolvenţă şi solvabilitate; identificarea principalilor subiecţi interesaţi de analiza riscului de faliment; identificarea corectă a indicatorilor ce reflectă înrăutăţirea situaţiei unei firme; analizarea riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru, metoda ratelor de lichiditate,

metoda ratelor de solvabilitate şi metoda scorurilor.

5.2. Aspecte generale privind riscul de falimentDefiniţie. Riscul de faliment sau de insolvabilitate reprezintă posibilitatea de apariţie a

incapacităţii de onorare a obligaţiilor scadente ale firmei, născute din angajamente anterior contractate, din operaţii curente, determinabile pentru continuarea activităţii, prelevări obligatorii. 1

Definiţie. Insolvenţa este acea stare a patrimoniului firmei debitoare care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile, pentru plata datoriilor exigibile.2

Definiţie. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente care rezultă, fie din angajamente anterior contractate, fie din operaţii curente a căror realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii.3

Principalii parteneri ai firmei interesaţi de analiza riscului de faliment sunt:băncile sunt preocupate în mod evident de calitatea portofoliilor de credit ce le formează;diferite categorii de acţionari interesaţi să-şi protejeze capitalul investit şi să se poată bucura de

beneficiile oferite de respectiva investiţie (obţinerea de dividende);investitorii doresc să cunoască starea firmei înainte de a-şi investi capitalul deţinut;creditorii au interesul sa-şi recupereze capitalul acordat sub formă ce împrumut;

1 Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;2 Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;3 Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;

1

partenerii de afaceri (clienţii, furnizorii), doresc să încheie relaţii cu companii sigure care să-şi poată îndeplini obligaţiile contractuale.

Criteriile generale care stau la baza identificării întreprinderilor în dificultate sunt4: insolvabilitatea, adică activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor; supraîndatorarea, caz în care gradul de îndatorare este atât de mare încât compromite capacitatea

întreprinderii de a face faţă datoriilor scadente; existenţa unor fapte de natură să compromită continuitatea exploatării.Indicatorii folosiţi drept martor al degradării situaţiei unei întreprinderi, Grupul Internaţional de

Contabilitate menţionează5:1.Indicatori ai dificultăţilor de trezorerie:a)relaţiile cu furnizorii;b) viteza de rotaţie a stocurilor şi durata de recuperare a creanţelor, aflate sub media ramurii

sau sectorului respectiv;c)finanţarea investiţiilor prin pasive de exploatare;d) garanţii acordate;e)necesitatea practicării unor marje de profit inferioare mediei ramurii sau sectorului respectiv;f) cronicizarea pierderilor de exploatare;g) înrăutăţirea raportului datorii/capital propriu şi excedent al datoriilor faţă de activul net.2.Indicatori ai dificultăţilor în gestionarea întreprinderii:a)dificultăţi la nivelul conducerii: unul sau mai mulţi directori sau conducători au părăsit

întreprinderea fără ca succesiunea lor să fie pregătită;b)dificultăţi la nivelul desfacerii: concurenţa a sporit foarte mult; un contract important nu a fost reînnoit; apariţia unor produse de substituţie faţă de cele produse de întreprindere, la un preţ inferior; falimentul unui client important;c)dificultăţi ce ţin de procesul de producţie: falimentul unui furnizor important; închiderea unor secţii din cauza unor greve sau a altor situaţii fortuite; aplicarea unor noi reglementări referitoare la protecţia mediului înconjurător, care conduc la

scăderea accentuată a rentabilităţii; costul unei noi investiţii, care depăşeşte cu mult estimările iniţiale;d)dificultăţi excepţionale datorate unei catastrofe, care produce pierderi pentru care întreprinderea

nu a fost asigurată.Desfăşurarea unei activităţi viabile care să asigure perenitatea întreprinderii este o condiţie esenţială

ce implică multe eforturi şi totodată o atenţie permanentă asupra evoluţiei mediului intern şi extern specifice domeniului de activitate. Falimentul este ultima etapă în existenţa economică a unei întreprinderi. În literatura de specialitate, deseori termenul de eşec este considerat echivalentul celui de faliment.

5.3. Metode de analiză a riscului de faliment5.3.1. Analiza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibru

Pentru analiza riscului financiar pe baza metodei indicatorilor de echilibru se folosesc: fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria.

Sintetizat aceşti trei indicatori se determină astfel:6

1.Fondul de rulment:

4 Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;5 Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005;6Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

2

2. Necesarul de fond de rulment

3.Trezoreria netă

Riscul de neplată pe termen scurt a obligaţiilor rezultă din punerea în corespondenţă a lichidităţii activelor cu exigibilitatea pasivelor. Pot exista următoarele situaţii:7

chiar dacă pe termen scurt întreprinderea îşi poate achita obligaţiile, acest echilibru este fragil, putând fi compromis de orice dereglare în încasarea creanţelor.

se înregistrează un excedent de lichidităţi, întreprinderea fiind într-o situaţie favorabilă care îi permite să facă faţă obligaţiilor ajunse la scadenţă.

lichidităţile nu acoperă exigibilităţile, iar întreprinderea înregistrează dificultăţi din punct de vedere al echilibrului financiar.

Analiza riscului trebuie să se urmărească în dinamică, în corelaţie cu necesarul de fond de rulment, respectiv prin urmărirea relaţiilor fundamentale de trezorerie.

Dacă - întreprinderea are suficiente resurse pe termen lung, nu numai pentru finanţarea NFR, ci şi pentru efectuarea de plasamente sau deţinerea de disponibilităţi.

Dacă - resursele pe termen lung nu acoperă necesarul de fond de rulment, întreprinderea fiind considerată vulnerabilă. În acest caz întreprinderea devine dependentă de bănci, situaţie care poate genera riscul nereînnoirii creditelor curente, precum şi riscul de a accepta condiţii de creditare neavantajoase, în special cu o rată a dobânzii mare.

Dacă - menţinerea unei trezorerii care să tindă spre zero poate fi expresia unei politici de gestiune financiară. în acest caz întreprinderea elimină atât riscurile pe care le prezintă deţinerea unei supralichidităţi, cât şi riscurile unei trezorerii negative.

5.3.2. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de lichiditateRatele de lichiditate măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe care le are pe

termen scurt. Analiza ratelor de lichiditate se realizează prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale

(active care pot fi transformate în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii care trebuie rambursate pe termen scurt). Formele pe care le îmbracă ratele de lichiditate sunt: rata lichidităţii generale, rata lichidităţii reduse, rata lichidităţii curente, rata lichidităţii imediate.8

1.Rata lichidităţii generale (Rlg) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe

termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare.

unde: Active circulante = stocuri + creanţe + investiţii financiare pe termen scurt + disponibilităţi băneşti;Pasive circulante = datorii pe termen scurt.De cele mai multe ori se consideră că lichiditatea generală reflectă o situaţie favorabilă bună, dacă

are valori cuprinse între [1,2 şi 2] limita minimă a sa fiind 1. 2.Rata lichidităţii reduse (Rlr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen

scurt din acele active circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilităţi. În acest fel, pentru calculul ratei, se elimină influenţa lichidităţii stocurilor. Ca modalităţi de calcul, rata lichidităţii reduse se poate determina:

7 Buglea Alexandru, Popa Ion Lala, Analiză economico-financiară, Ed. Mirton, Timişoara, 2009;8 Buglea Alexandru, Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;

3

a)prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor circulante şi raportarea la valoarea pasivelor

circulante:

b)prin raportarea sumei creanţelor, investiţiilor financiare pe termen scurt şi disponibilităţilor băneşti, la valoarea pasivelor circulante:

Mărimea optimă a acestui indicator este 1, dar această rată este de regulă subunitară, considerându-se că un nivel între [0,6 şi 1] reflectă o bună capacitate de plată a obligaţiilor pe termen scurt. Depăşirea nivelului optim poate reflecta o utilizare ineficientă fie a creanţelor (dificultăţi în încasarea lor), fie a disponibilităţilor (lipsa unei strategii în utilizarea acestora).

3.Rata lichidităţii curente (Rlc), pune în corespondenţă elementele cele mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt, reflectând capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din plasamente şi disponibilităţi.

Valoarea optimă a acestei rate este cuprinsă între [0,4 şi 0,6],4.Rata lichidităţii imediate (Rli) caracterizează capacitatea întreprinderii de a rambursa prompt

datoriile, ţinând cont de disponibilităţile existente.

Valoarea optimă a acestei rate de lichiditate este cuprinsă între [0,2 şi 0,3].O valoare mai ridicată a acestei rate nu constituie o garanţie că întreprinderea poate să-şi plătească

datoriile pe termen scurt dacă celelalte elemente ale activului circulant au un grad redus de lichiditate.Un nivel redus al acestei rate poate asigura menţinerea echilibrului financiar dacă întreprinderea

deţine stocuri, creanţe sau titluri de plasament uşor mobilizabile, în concordanţă cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt.

5.3.3. Analiza riscului de faliment prin metoda ratelor de solvabilitateSolvabilitatea poate fi definită în două modalităţi:9

a)ca aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor sale în caz de lichidare;b)ca şi capacitatea unei firme de a-şi achita obligaţiile pe termen lung.Pornind de la aceste definiţii, putem analiza solvabilitatea plecând de la: solvabilitatea

patrimonială şi solvabilitatea patrimonială la termen.1.Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social asigură acoperirea

obligaţiilor pe termen mediu şi lung, determinându-se cu relaţia:

unde: ÎTML - împrumuturi pe termen mediu şi lung.Acest indicator reflectă o situaţie favorabilă pentru valori cuprinse între 40 - 60%, limita sa

inferioară fiind de 30%. Folosirea acestui indicator este recomandată în cazul în care întreprinderea este în stare de faliment, urmând a fi aplicată procedura de lichidare. În acest caz are loc oprirea activităţii de exploatare şi punerea în vânzare a activelor. Putem să considerăm o întreprindere ca fiind insolvabilă, atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor.

2.Solvabilitatea patrimonială la termen (Spt) se poate construi în două variante:

O întreprindere aflată în stare de funcţionare spunem că este solvabilă atunci când suma activelor fixe şi circulante este mai mare sau cel puţin egală cu totalul pasivelor exigibile. Indicatorul ne arată

9 Buglea Alexandru, Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004;

4

măsura în care datoriile totale ale întreprinderii sunt acoperite pe seama activelor, valoarea sa optimă fiind cuprinsă între 1,5 şi 3.

Indicatorul ne arată măsura în care datoriile financiare ale societăţii (aferente împrumuturilor pe termen lung, mediu şi scurt) sunt acoperite pe seama activelor, mărimea sa optimă fiind de cel puţin 3, iar nivelul minim acceptabil fiind de 2.

În analiza solvabilităţii întreprinderii pe baza capacităţii de rambursare a datoriilor pe care le înregistrează se utilizează următorii indicatori:10

a)gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd), arată măsura în care întreprinderea îşi acoperă rata de rambursare a creditului pe termen mediu şi lung (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu şi lung (Db) din profitul net (PN) şi amortizare (A). Relaţia de calcul este:

Cu cât indicatorul are un nivel mai scăzut cu atât el arată o marjă de siguranţă mai mică, considerându-se că o mărime de „3” este asigurătorie. În acest caz relaţia evidenţiază oportunitatea creditului din punct de vedere al efectelor generate, considerâdu-se că acesta trebuie rambursat din veniturile viitoare obţinute şi nu din lichidarea activelor.

b)capacitatea de rambursare a datoriilor (Crd) exprimă măsura în care datoriile totale ale întreprinderii pot fi acoperite din rezultatele obţinute. în funcţie de indicatorii de rezultate folosiţi se pot construi următoarele relaţii:

Ca să reflecte o bună capacitate de plată, nivelul acestor rate trebuie să fie cel puţin egal cu 1, nivelul optim considerându-se a fi 2.

Dacă întreprinderea înregistrează valori ale ratelor mai mici de 1, iar dificultăţile financiare ale unei întreprinderi se transformă din evenimente temporare în situaţii periodice efectul se va regăsi în înrăutăţirea echilibrului şi posibil în capacitatea întreprinderii de a-şi desfăşura activitatea.

c)gradul de acoperire a dobânzii (Gad) arată gradul în care rezultatul exploatării poate acoperi

cheltuielile cu dobânzile:

Nivelul optim al indicatorului este 2.

5.3.4. Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilorMetoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziţie a unor modele pentru evaluarea riscului de

faliment, pe baza ratelor. În literatura economică mondială se utilizează frecvent următoarele modele: Modelul Altman numit şi modelul „Z” şi Modelul Conan şi Holder.

1. Modelul Altman numit şi modelul „Z” Este un model de prognoză a stării de faliment dezvoltat de profesorul Altman în SUA, în anul

1968. Modelul cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative pentru o întreprindere.11

Reprezentarea matematică a modelului este:

10 Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;11 Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

5

unde:-variabila X1 reflectă flexibilitatea întreprinderii şi se determină ca raport între capitalul circulant

(active circulante de exploatare - pasive circulante de exploatare) sau fond de rulment şi activul total:

-variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport între profitul reinvestit (rezultatul net al exerciţiului - dividende acordate acţionarilor) şi activul total:

-variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între rezultatul brut al

exerciţiului şi activul total:

-variabila X4 evidenţiază capacitatea de îndatorare a întreprinderii şi se calculează ca raport între capitalizarea bursieră (pentru firmele necotate se foloseşte capitalul social) şi datoriile pe termen mediu şi

lung:

-variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de afaceri şi activul

total:

În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii:a)dacă Z < 1,8 rezultă că întreprinderea este insolvabilă, aflându-se foarte aproape de faliment;b) dacă 1,8<Z<2,2 rezultă că întreprinderea se află într-o situaţie dificilă;c) dacă 2,2 < Z < 3 rezultă că situaţia întreprinderii este bună;d) dacă Z>3 rezultă că situaţia întreprinderii este foarte bună.2 . Modelul Conan şi Holder Acest model, construit în anul 1978, se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10 până la

500 salariaţi şi se bazează pe analiza „lichiditate - exigibilitate”. Modelul se bazează tot pe o funcţie „Z”, având următoarea structură:12

unde:-variabila X1 reprezintă rata lichidităţii reduse şi se determină ca raport între creanţe, investiţii

financiare pe termen scurt şi disponibilităţi băneşti, pe de o parte şi datoriile pe termen scurt, pe de altă

parte:

-variabila X2 reprezintă rata stabilităţii financiare şi se determină ca raport între capitalul permanent

şi pasivul total:

-variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din resurse externe şi se determină ca

raport între cheltuielile financiare şi cifra de afaceri:

-variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se determină ca raport între cheltuielile

cu personalul şi valoarea adăugată:

-variabila X5 reflectă ponderea rezultatului brut al exploatării în totalul valorii adăugate şi se determină ca raport între excedentul brut al exploatării şi valoarea adăugată:

12Căruntu Constantin, Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. Concepte.Metode.Tehnici., Ed. Universitaria, Craiova, 2010;

6

În funcţie de scorul realizat întreprinderile se includ în următoarele situaţii:a) dacă Z < 4 rezultă că întreprinderea se află într-o situaţie financiară dificilă, posibilitatea de

faliment fiind de 75 - 100%;b) dacă 4 < Z < 9 rezultă că întreprinderea se află într-o situaţie financiară incertă, posibilitatea de

faliment fiind de 35 - 70%;c) dacă 9 < Z < 16 rezultă că întreprinderea se află într-o situaţie financiară bună, posibilitatea de

faliment fiind de 15 - 30%.

Bibliografie obligatorie şi facultativă

Obligatorie

1..Buşe Lucian, Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 347;

2.Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria Craiova, 2008, pag. 223;

3.Lăpăduşi Mihaela Loredana, Analiza riscurilor, curs în format electronic.

Facultativă

1.Achim Violeta, Analiză economico-financiară, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2010, pag. 406;

2.Buglea Alexandru, Analiza situaţiei financiare a întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2004, pag. 174;

4.Burja Camelia, Analiză economico-financiară. Aspecte metodologice şi aplicaţii practice, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009, pag.282;

5.Niculescu Maria, Diagnostic financiar, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 334,336;

6.Popa Ion Lala, Miculeac Melania, Analiză economico-financiară. Elemente teoretice şi studii de caz, Ed. Mirton Timişoara, 2009, pag. 143.

Aspecte de conţinut care vor face obiectul evaluării prin colocviuAspecte generale privind riscul de falimentAnaliza riscului de faliment prin metoda indicatorilor de echilibruAnaliza riscului de faliment prin metoda ratelor de lichiditateAnaliza riscului de faliment prin metoda ratelor de solvabilitateAnaliza riscului de faliment prin metoda scorurilor

Data viitoare vei studia...Aspectele generale şi clasificarea riscurilor investiţionale

C u p r i n s

6.1. Scopul şi obiectivele cursului

6.2. Aspecte generale privind riscurile investiţionale

6.3. Clasificarea riscurilor investiţionale

6.4.Bibliografie obligatorie şi facultativă

7