Anul I Arad, Sâmbătă 517 Aprilie 1897 Nr. 65 REDACŢIA

ARAD, STR. AULICH (ADAM) •

ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungaria : pe 1 an fl. 10; p e 1 / 2 an fl. 5; pe 1 / i d e an fl. 2-50 ; p e 1 lună fl 1. N-vii de Duminecă pe

an fl. 1.60. Finirii România fistrămltatc :

pe an 40 franci.

Manuscripte nu se înapoiază.

ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) i

INSERŢIUNILE : ae I şir garmond: prima-datíí 7 er. ; a doaua oară 6 er. a treia-oară 4 er. şi timbru de 30 er. de fiecare publi-

eaţiune.

Atât abonamentele rât şi insorţiuiiile sûnt a se plăti

înainte.

Scrisori nefrancate nu se primesc.

BUCURIA UNGURILOR (L.) Când te lauda duşmanii, se

şti ea faci o prostie; ear' când te vor ocări mai cumplit, da nainte färä teama: sudalmele lor sûnt cele mai netăgăduite semne că ai prins calea cea buna.

Vorba e însă, ca In lupta naţională adesea un om ţine pe loc poporul întreg. Şi zadarnic ar lupta o ceată întreagă de aleşi, când câţiva rătăciţi ori neputincioşi plini de deşertăciune se pun îu cale, lucrurile numai cu anevoinţă se pot urni din loc.

în vieaţa noastră naţională stăm de mult pe loc. Duhul reutâţii pluteşte par'că ş'acum peste cei cari în iubire ar trebui să se îmbrăţişeze, pen-tru-că numai prin dragoste frăţească se poate purta o luptă naţională.

Am ajuns astfel că Ungurii rîd şi bat în palmi. Iu foile lor spun că şi măreţele aretări naţionale delà 1892 şi până la 1895 nu erau ale poporului român, ci erau numai o înşelăciune a câtorva „gură spartă", cari sub cuvent, că cer drepturi pentru popor, lupta împotriva dreptăţii şi a adevërului.

Cu alte cuvinte: lupta ce o purtam atunci cu toţii, ţerani şi cărturari, nu era dreaptă — aşa zic ei — după-cum nu erau adevërate nici plângerile pe cari noi le-am dus până la treptele Tronului şi am umplut lumea cu fărădelegile ce sëvîr-şeşte stăpânirea ungurească.

Foaia din Arad a stăpânirii scrie anume :

„Unii şi alţii dintre agitatori — „câci aşa numesc ungurii pe toţi Ro-„ mânii harnici — au obosit puţin în „lupta care totdeauna şi numai împotriva adevërului au dus-o. Cei „mai mulţi s'au dat de-o parte, des-„curagiaţi... Sufletul poporului de „asemeni e obosit şi sătul pentru-ca „prietenii" să bată în el ca într'o „strună, cântece false...

„Risipindu-se vraja de odinioară, „poporul începe a-'şi cunoaşte căpeteniile..."

Adecă: popor şi căpetenii, acuma n'ar mai fi un trup ş'un suflet.

De unde îşi iau foile ungureşti în-drăsneala să scrie astfel?

Chematu-l'a căpeteniile, cărturarii, la o singură treabă naţională şi el nu s'a dus?

Nu. Dacă de un an şi jumëtate nu se

mai face nimic, nici conferenţă naţională, nici congres al naţionalităţilor, — vinovat nu e deci poporul, ci numai câţi-va conducëtori, cari porniţi pe un povîrniş primejdios d'à se certa în-tr'una, uită câtă rëspundere iau asu-

pră-le când numindu-se singuri în drept de a conduce naţiunea, dau semne de vieaţă numai tâbărând pe alţii, — în deosebi asupra noastră — pe cari nu-i cred destul de... buni Români !

Tot aşa, adevërul e, că poporul român întreg e dornic, sä vadă hă se face ceva. Sufletul lui e pëtruns de acelaşi foc nestins al iubirii de adevër, e setos de aceiaşi dreptate, pe care o căuta şi cerea când bătea drumul lung spre Viena cu Memorandul, spre Cluj la proces şi spre Budapesta, la neuitatul congres al celor trei popoare asuprite, şi spre Sibiiu la atâtea confe-renţe naţionale. . .

Că sufletul poporului a fost rănit când a vëzut neînţelegeri între conducëtori, că sufere când vede că si-a pus atâta nădejde într'o căpetenie care după ce a scăpat de temniţa ungurească s'a năpustit asupra celor mai harnici luptători naţionali, — asta eară-i adevërat.

B nesăcat însă isvorul din care poporul român se adapă cu putere şi credinţă, după cum sûnt fără de sfârşit şi loviturile ce îndură... Nu va sta deci în loc să se vaite pentru-că cei pe cari 'i-a crezut sfinţi, s'au dovedit şi ei oameni plini de slăbiciuni, ci se vor aduna earăşi împregiurul celor buni, cari îi îndeamnă la luptă împotriva duşmanilor, ear' nu în contra fraţilor 1

Un popor plin de viaţă, cum suntem noi Românii, va căuta să-'şi croiască viitorul nu amărându-se asupra ticăloşiilor ce 'i-s'au dat să vadă, nu speriându-se de vorbele acelora cari de un an şi mai bine îi spun într'una că luptători aleşi de azi pe mâne s'au făcut... trădători, vînzători, —ci se va îmbărbăta ca prin mintea şi inima sa să îndrepteze el rëul făcut de câţiva nepricepuţi... A înveţat de mult cum să aleagă grăunţele de pleavă, pentru a face judecată dreaptă se va întreba: oare sub ciurul celor delà Sibiiu, cari de un an şi jumëtate cern într'una, câte grăunţe s'au ales şi cât folos că au tot îmblătit?

Ungurii să nu se prea bucure deci. Poporul român n'a désarmât, el e numai în aşteptare de bărbaţi cari să-'l ducă la luptă. Aleşi odată aceşti bărbaţi, lupta va merge înainte, cu vechiul curagiu şi cu aceiaşi însufleţire înălţătoare din trecut.

Disolvarea Reichsrathului. Foile din Viena spun că acolo se vorbeşte de o eventuală disolvare a Reichsrathului, din causă că majoritatea pe care Badeni nu voise s'o primească, va stărui în sfatul împărătesc pentru-ca cuota să se ridice la 43°/ 0.

Se crede însă că în caz de neînţelegeri, va interveni M. S. Monarchul pentru-ca greutăţile să fie înlăturate.

M. Sa Monarchul şi Dr. Lueger. Causa cea dreaptă creştinească a în

vins asupra tuturor uneltirilor jidoveşti. Ceea-ce guvernul austriac din Viena de douë-ori n'a vrut să facă: să recomande M. Sale spre întărire în scaunul de primar al Vienei pe Dr. Lueger, — în ziua de 14 Aprilie n., a fost silit s'o facă.

înadevër, Mercuri Dr. Carol Lueger a primit delà ministrul treburilor dinlăuntru înştiinţarea, că M. Sa Va întărit ca primar al Vienei.

Introducerea dlui Lueger în acest înalt scaun. se va face cu o pompă deosebită. Lanţul de aur, pe care primarul îl poartă la gât, îl va primi din chiar manile M. Sale.

Vienezii se şi pregătesc să facă din această zi o serbătoare cum nu s'a mai vëzut ín Viena.

Serbarea aceasta va fi Marţi ori Joi după Pastile catolice. Depunerea jură-mêntului se va face în măreaţa biserică Sft. Stefan.

Judecata ungurească. Ca să-'şi facă cineva părere dreaptă de

spre, ce va să zică judecată în Ungaria, este destul să afle, că la Tabla din Oradea abea acum s"a sfîrşit procesul pornit în contra ticăloşilor, cari la 1893 au spart fere-strile residenţei Episcopului român Pavel şi au sevîrşit şi alte orgii pe la casele româneşti.

Se ştie că anul trecut, în August, tribunalul din Oradea osândise pe 8 dintre acu-saţii unguri la câte o lună temniţă, ear' pe Bertsey György, presidentul corpora-ţiunii industriaşilor şi pe Sass Ede (un jidan pocit), . redactor, la câte şese luni temniţă.

Tabla însë, în şedinţa sa de alaltăieri pe Bertsey şi Sas 'i-a scăpat de ori-ce pedeapsă deşi ei fuseseră arătaţi de. capi ai cetei ungureşti. Pentru-că sunt însă, aşa se vede „domni", era cu supërare să ajungă în temniţă şi încă pe 6 luni.

Sentenţa a fost adusă sub presidenţa lui Ritok Zsiga, ear' referent a fost Molnár Géza.

Să fi fost însă Români cei cari au condus o asemenea ceată de derbedei, ştim, că n'ar fi scăpat fără câteva luni de temniţă.

între „fraţi" însă şi judecata, aşa se vede, trebue să fie mai domoală.

Din Camera României. Eată, în întregimea sa, vorbirea pe care

a rostit-o dl D. Sturdza, prim-ministru, în şedinţa delà 31 Martie a Camerii române :

Dl D. Sturdza, preşedintele consiliului : Nu am venit aici nici ca un guvern de luptă nici ca un guvern de provocare; am venit ca un guvern eşit din sînul par-tidului-liberal. (Vii aplause.) M. Sa Regele a însărcinat pe preşedintele Senatului cu formarea cabinetului. Până eri, am fost eu preşedintele Senatului, şi se ştie bine, că ales în urma unei consfătuiri la care au luat parte maiorităţile din Cameră şi Senat. Eu nu m'am impus.

M. S. Regele, chemând pentru a însărcina . cu formarea cabinetului pe preşedintele se

natului, a usât de o prerogativă a Coroanei Dl Fleva poate critica pe ori-cine şi nu-'l voiu urma pe această cale. Sûnt cunoscut în ţeară şi partidul liberal e liber să më primească sau nu ; eu nu voiu căuta să më impun partidului liberal, nici dlui Fleva. Represent partidul naţional-liberal în mod regulat şi această situaţiune nu am usurjmt-o ci 'mi-a fost reînoită prin alegerea mea de preşedinte al Senatului şi sunt venit în mod regulat pe banca ministerială. (Aplause prelungite.)

De voiu şti să-'mi fac datoria şi să satisfac cerinţele ţerei se va pute vedea, şi atunci voiu fi aprobat sau desaprobat.

Voiu căuta să-'mi fac datoria în grelele împregiurări în cari ne aflăm din causa si-tuaţiunii generale din Europa.

Voiu căuta să-'mi îndeplinesc datoria ca un bărbat credincios ţerei şi Coroanei şi partidului naţional-liberal. (Aplause vii şi prelujigite.)

R E S B O I U L . Mai bine de doue luni lumea în

treagă urmăreşte cu încordată luare aminte cele ce se petrec între Greci şi Turci.

Nainte lupta mergea numai în insula Creta. Acum se bat la hotarele dintre Grecia şi Turcia.

Grecii şi-au adunat ca la 80.000 soldaţi în trei oraşe delà graniţă : la Arta, Trikula şi Larissa.

In faţa lor Turcii au strîns însă şi ei trupe mai numeroase încă şi dacă pe mare Grecii sunt mai bine pregătiţi, căci au corăbii de rësboiu mai bune, tot aşa de adevërat este că în schimb Turcii pe uscat când s-or năpusti asupra Grecilor, îi prăpădesce în câte-va zile. In luptele date şi până acum, aproape de Blassona, au şi fost omorîţi peste 2000 greci.

Mai rea de cât toate este însă împrejurarea că, vistieria grecească este aproape goală. Grecia n'are din ce să-'şi mai plătească armata, ear' în afară credit numai are, ci-'i cea mai bancrotată ţeară. Acum vor să adune bani în ţeară. Chiar mult de vor strânge însă, pentru-că poporul e însufleţit, dacă Turcia nu declară rësboiu şi nu grăbeşte să-'i bată, mai repede, armata grecească o să se des-trămeze din causa marilor lipsuri ce duce. Chiar şi acum trec zile întregi în cari soldaţii nu-'şi capătă solda.

Turcii însă nu vor să atace ei cei dintâiu, ci ei se apără numai, pentru-ca astfel rëspunderea să nu cadă a-supra lor, ci înaintea marilor puteri să arunce toată vina pe Greci.

Aşa stau azi lucrurile. Ce va fi mâne, nimeni nu poate

prevedea. Sunt însă temeri, că isbucnind odată

rësboiul în toată regula la hotarele celor doue teri, el se va întinde şi a-supra vecinătăţii. Intre Sorbi rezerviştii arnăuţi (turci) au şi sevîrşit zilele trecute jafuri şi măceluri, cari uşor 'i-ar putea pune în picioare pe toţi Sorbii. S'ar putea întâmpla deci ca într'o bună dimineaţă să ne pomenim cu întreg Balcanul în flăcări.

Pag. 306 - Nr. 65 TRIBUNA POPORULUI 5/17 Aprilie 1 8 9 7

Prelaţii români şi guvernul. In résumât am scris şi noi de

spre desbaterile asupra budgetului în ultima şedinţă, a casei magnaţilor, în care contele Dessewffy Aurel a veştezit foarte asupra purtarea guvernului unguresc la ultimele alegeri dietale şi a făcut propunerea, ca guvernului să 'i-se dce vot de neîncredere.

Această propunere a contelui a fost spriginită de un mate numër de magnaţi ; cu toate acestea, ea a fost respinsă de majoritatea casei.

„Budapesti Hirlap", într'unul din nu-merii sei din urmă spune, că episcopatul rom.-catolic s'a abţinut delà votare şi că numai prelaţii români greco-catolici, Me-tropolitul Dr. Y. Mihály şi episcopii Szabo şi Dr. D. Radu au votat — pentru guvern.

Ne-a surprins mult ştirea aceasta şi am aşteptat, ca ea să fie desminţită din vr'o parte competentă, ceea-ce vedem că nu s'a întêmplat nici până astăzi.

Trebue dar' că ştirea este adeverată. Cum să ne explicăm atunci această

atitudine a prelaţilor noştri ?

Din România. Suveranii şi Principii la serbarea profe

sorilor.

Sâmbătă, 29 Martie, v. societatea profesorilor secundari din Bucuresci, fundaţii In scopul înălţărei învëtamêntului, a dat la o-relo 8 seara, o festivitate şcolară în sala cea mare a palatului Ateneului.

M. 8. Regele, precum şi AA. LL. RR. Principele şi Principesa României, împreună cu A. S. R. Marea ducesă de Hessa şi de Rhin au binevoit a onora cu présenta lor această frumoasă s*rată.

La sosire, M. 8. Regele, precum şi AA. LL. RR. Principii Moştenitori, împreună cu Marea Ducesă Victoria au fost întâmpinaţi de domnii membri ai comitetului societăţei, cari oferiră frumoase flori Principesei Maria şi Marei Ducese; de dl C. Exarcu, preşedintele Ateneului ; dl prefect al capitalei şi mai mulţi membri ai corului profesoral.

Suveranul, precum şi Alteţele Lor Regale urmară cu un viu interes şi atenţiune deosebitele producţiuni musicale şi literare, diferitele jocuri gimnastice, executate de elevii liceului Lazăr, şi mai multe dansuri naţionale, cari se urmară până la orele 11, când, terminându-se, Augustul Suveran, precum şi AA. LL. RR. Principele Moştenitor, Principesa Maria şi Marea Ducesă Victoria binevoiră a arăta înalta lor satis-facţiune membrilor comitetului Organisator pentru această frumoasă serbare, apoi porniră pentru п se întoarce : Augustul Suveran la palatul din capitală, ear' Alteţele Lor Regale la palatul Cotroceni.

(,,Lib\) *

Noul vicepreşedinte al Camerii. Făcendu-se în ziua de Vis Aprilie alege

rea de vicepreşedinte al Camerii, a fost ales cu 74 voturi din 99 votanţi dl Vasile Lascăr, fost ministru de interne în cabinetul d-lui Aurelian.

Mulţumind pentru alegere, dl Lascăr a zis :

„Retrăgându-ne delà putere am făcut aceasta numai pentru a păstra unitatea în partid (aplause repetate). Am crezut că dăm astfel dovadă netăgăduită de iubirea pe care o avem pentru partidul naţional-liberal.

„Acum intrăm în rondurile d-voastră şi ne luăm rolul de soldaţi credincioşi. (Aplause.)

„Ne vom face datoria, vom da spriginul nostru necondiţionat ori-cărei reforme care ar réalisa scopul partidului naţimial-liberal.

„Nu înţelegem pe oameni în guvern şi în afară de guvern decât păstrându-şi un drept de liber control.

„Şi Ia vice-preşedinţie ca şi la guvern voiu şti să-'mi fac datoria. (Aplause).

Kossuthismul în declin. înainte cu cinci luni şi jumëtate patrioţii

delà Cluj îl rugiiseră pe Kossuth Perencz să primească a fi candidatul lor pentru a-legerile dietale.

Azi, kossuthiştii din Cluj nici să-'I primească în oraşul lor nu-'l mai vor pe Kossuth Ferencz, deşi acesta le scrisese că de serbători ar voi să vină acolo şi să fie primit cu strălucirea ce 'i-s'ar cuveni purtătorului de nume a*„sfântului betrau", cum numeau Ungurii pe Kossuth bătrânul.

Fiul însă a mâncat cinstea moştenită. Ungurii îl acuză d'adreptul că s'a făcut

slugă lui Bhnffy. „Magyarország" „Budapeti Hirlap'' şi alte foi II batjocoresc şi-'I numesc un „fleac de om", care a venit în ţeară cu sgomot ţigănesc, a cerut să fie serbătorit In chip de rîs, ear' acum lucrează condus de alţii, la dârîmarea partidului hossuthist.

In adevër, Kossuth este în cea mai ma'e luptă cu Ugron, Bartha şi Polonyi, cavi împreună cu alţii au oşit din partidul condus de el numai pentru-că prea s'a deochi at.

Ear' de Marţi, de când la Szigetvár Kossuth a lucrat mână în mână cu guvernul pentru ca la alegere să-'l trântească pe Bartha, cearta între Kossuthişti s'a mai înveninat încă.

Ca o urmare a acestei învinuiri este a şe lua şi rëspunsul dat de partidul kossu-thist din Cluj, care ' i a scris lui Kossuth că în oraşul lor nu mai are ce căuta.

Pe noi n'are decât să ne îmbucure acest lucru.

Cu cât Kossuth Ferencz va lucra mai hotărît tot în acest înţeles, cu atât mai iute se sfîrşeşte şi cu Kossuthismul, această boală care de i tâ ta timp îi stăpâneşte pe Unguri.

Cum se fac alegeri le la U n g u r i ?

(Bătăi şi versări de sânge.)

întocmirile terii ungureşti în ceea-ce priveşte alegerile de deputaţi — au ajuns de rîsul lumii. Nu este azi om sau popor mai de Doamne-ajută, nici aici, nici în ţerile din preajma noastră, care să nu-'i arete cu degetul şi să nu-'i osândească pentru chipul neomenesc şi sëlbatic, cum slujbaşii de prin comitate necinstesc dreptul de alegere.

Aşa a fost alaltăeri o alegere de deputat în oraşul Szigetvár, unde alegerea unui a-numit Olay Lajos s'a făcut cu bătăi şi cu vërsare de sânge.

Ear' eri — lucruri şi mai groaznice s'au întêmplat chiar într'o parte a oraşului Budapesta, unde încă a fost o nouă alegere de deputat. Aici au fost patru candidaţi, şi urgiile sëvêrsite şi mai mari.

Fost-au mai ales aici corupţiuni cu bani şi cu bëuturi ; fost-au bătăi ca între ţigani, spargere de capete şi versări de sânge, — sëlbatëcii abia închipuite, pentru-că fiecare dintre candidaţi ar fi dorit să fie ales „deputat" în dietă. Şi după toate grozăveniile, câte s'au petrecut, a reuşit candidatul stăpânirii maghiare, Cserndtony Lajos.

Dintre multele ticăloşii, ce s'au sëvêrsit la această alegere, aducem numai una, după foile ungureşti, cari descriu astfel comedia :

„Cina dată de Csernàtony corteşilor sëi s'a sëvêrsit cu bătăi sângeroase între cor-teşi şi între chelneri. Bătaia s'a început pe la 8Va oare seara în curtea birtului delà redută (în Budapesta). Birtaşul Egervàry, după-ee 'i-s'a umplut birtul, unde avea să fie cina de cinste, a poruncit să încuie toate uşile şi a pus de paznic la uşă pe un servitor al sëu, care să nu lase pe nimeni înlăuntru, ori are bilet, ori nu. Tocmai atunci însă au venit încă vr'o 300 de alegëtori, şi aflând uşile încuiate, au împins pe servitor la o parte, au spart uşa şi au năvălit In birt, care era deja îndes uit de oameni.

De cină însă au căpetat numai nişte sfâ-rîmături rëmase delà ceilalţi veniţi mai nainte. Unul dintre alegëtori, căpetenia corteşilor, li-a împărţit mai multe feluri de ţigări, unora mai scumpe, altora mai eftine.

Cei veniţi mai târziu însă n'au căpet atnici ţigări scumpe. Cu asta s'a Început resmiriţa : „Nici vin bun, nici ţigări scumpe !" —str i gau alegëtorii. — „Asta nu merge!"

Au dat apoi năvala în locul cu vinurile şi au beut din cele mai scumpe până s'a ameţit cum se cade. După beutură Insă le trebuiau şi ţigări. Chelnerii li-au şi adus de cele ieftine, dar', în urma poruncii birtaşu-lui, nici de acesleanu li-a fost iertat chelnerilor să mai împartă.

Urmarea a fost, cea mai slraşnică bătaie : După câteva minute, cei 170 de chelneri au rëmas învinşi şi cu capetele sparte. Pe jos era plin de sânge, ear' podilele birtului aşternute cu sticle şi cu blide sparte, cu mese şi cu haine rupte, păreţii str piţi cu sânge.

A trebuit să se amestece şi poliţia, pen-tru-ca să curme rebeliunea".

Cam In acest chip se manifestă în Ungaria convingerile politice la alegeri.

Csernàtony, ales deja de astfel de oameni, îşi poate rîile In pumni şi să se aşeze liniştit pe banca din Dietă.

Halal să le fie ! — Ear' noi să luăm şi de aci o pildă, cum avem şi trebue să ne purtăm ca Români, şi totdeauna, câtă vreme glasul sincer al conducëtorilor noştri ade-veraţi nu ne cheamă, — să stăm departe de aceste tămbnlăuri ticăloase, să fim cu minte şi să ne vedem de trebile noastre româneşti.

Un poiet... taro. Au fost, fără îndoială, mulţi şi mari po-

ieţi în veacul acesta la popoarele din lume; nu ştim însă nici pe unul, care să fi avut, pe lângă talentul seu, şi o putere trupeasca atât de uriaşă, ca poietul italian — Paolo Fambri, care a murit zile acestea şi despre care eata ce zice lumea :

Paolo Fambri a scris multe lucruri frumoase, îutre cari cea mai bună scriere a lui este o comedie mult lăudată. Iu ne-croloagele ce le scriu însă foile italiene despre el, mai mult se vorbeşte despre puterea lui trupească, decât despre munca Iui literară. El a fost, In adevër, un om unic în felul seu.

Aşa, bună-oară, la o mare adunare furtunoasă din oraşul Florenţa, vëzênd că linişte nu se poate face Intre oamenii îti-ferbentaţi, Paolo singur a golit localul, scoţend de guler afară pe toţi de-arludul.

Odată, în oraşul Turin, doi cai turbaţi fugiau pe strade, sdrobind pămentul şi dri-pind tot ce le cădea In cale. — Poietul Paolo se pune In calea lor şi îi opreşte singur cu braţele sale cu atâta putere, Încât amêndoi căzură grămadă Ia păment, înaintea lui.

Ca student în Padua, numai aşa din glumă, a ridicat din ţiţini uriaşa poartf a liceului, spre uimirea tuturor colegilor sei, ear' ca deputat în Monte-Citorion, iscân-du-se odată foc în zidirea dietei, cu umorul seu a spart o uşă pe care pompierii n'o puteau sparge nici cu ciocanele

lntr'un rînd voia să meargă undeva eu trăsura; birjarul însë nu voia să-'l ducă. Atunci Paolo cu o mână arunca pe birjar sus pe capră şi dădu biciu cailor până la locul dorit.

Altă-dată se plimba prin insula Sicilia. Un perde-vara, voinic de altmintrelea şi bine înarmat, '1-a atacat în drum. Poietul Paolo îl apuca şi cu atâta putere îl isbi de păment, încât cela căzu ameţit şi scuturân-du-i-se creerii, rëmase mort grămadă.

înainte de moarte cu vr'o trei ani — atunci era în vîrstă de 67 ani — umblând prin Veneţia şi vëzênd, cum un puternic hamal bătuse pe un om bëtrân, — îi trase o straşnică bătaie astfel, că hamalul numai văietâudu-se şi cerênd iertare, putu să scape viu din manile lui Paolo. — Şi câte alte

minuni tevîrşite de el vor fi fost încă, de cari noi nimic nu putem să ştim.

A fost un noroc mare, că acest poiet Hercule era un ora bun de inimă, care numai atunci îşi arëta puterea sa de uriaş când voia să Impedece vre-o nenorocire sau când trebuia să pedepsească vre-o nedreptate, ce oamenii îşi făceau între olaltă; — altmintrelea mulţi semeni de ai sei ar fi trebuit să-'i simtă puterea rară a braţului.

A trăit tocmai 70 do ani.

Premiile „Trib. Poporului". Pentru serbătorilc sfintelor Paşti „ Tri

buna Poporului" va da ca supliment frumosul tablou religios: „Lăsaţi copii să vină la mine!"

Ne am procurat de asemeni portretele marilor archierei Andreiu baron de Şa-guna, Şulaţ, loan Popazu, apoi marii luptători naţionali Andreiu Mureşanu, Tr. Laurian, G. Bariţiu ; din România: V. Alexandri, I. C. Brătianu, prinţul D. Ghica, ear ca tabele istorice pe Mi-haiu Viteazul, Horea şi Cloşca, pe cari le vom da la deosebite intervale.

nu м і ч и м і ч і ц м і і»ит»ііч»ииші—WHiru I M U C I I HI H nini ir um m*mţE^/flfi0f+*Hi»

U L T I M E ŞTIRI

Bucuresci, 16 Aprilie.

Plecarea M. 8. Regelui la Abazzia a fost fixată pe Marţi, 8 Aprilie.

In timpul absenţei Suveranului din ţară, consiliul de miniştri va fi Însărcinat cu gc-rarea afacerilor, sub rezerva apiobărei ulterioare à M. Sale.

Caneea, 16 Aprilie. In apropierea oraşului trupele turceşti

s'au bătut voată ziua cu Grecii. Au căzut şi doi oficeri.

Insurgenţii greci au intrat din nou în Macedonia, şi au ajuns la Kalahaka.

Paris. 15 Aprilie n. Cancelarul Germaniei, principele Hohen

lohe, a sosit azi la Paria. Căletoria lui se aduce în combinaţie cu afacerile grave din Orient.

Berlin, 15 Aprilie n. Ambasadorul delà Berlin al raonarchiei

«oastre, Szögyényi-Marich, va sosi Luni la Viena. — Ambasadorul din Viena al Rusiei, Capnisl, a plecat azi la Petersburg.

Constantinopol, 15 Aprilie n. Sultanul poartă o continuă corespondenţă

telegrafică cu ţarul Rusiei şi cu împëratul Germauiei, al căror sfat se ţine decizëtorln resolvarea afacerilor de rësboiu. Grecii insistă mult, ca să silească pe Turcia la declararea rësboiului, astfel, ca Turcii să iee ofensiva.

Atena, 16 Aprilie. Peste o mie insurgenţi an trecut hota

rul la Elassona. După o luptă violentă, Turcii 'i-au respins însă, oniorînd 50 de Greci.

Din Creta au plecat spre Ianina alţi 1500 insurgenţi.

Caneea, 16 Aprilie. Intre Salino şi Samos torpiloarelo

austriace au luat la goană mai multe barei greceşti, cari voiau sä treacă cordonul blocării. Insurgenţii de pe bărci au tras asupra austriacilor, ear' aceştia au rëspuns şi ei cu lovituri de tunuri.

Roma, 16 Aprili». în cercurile oficiale se crede că

rësboiul mare nu se mai poate înconjura. Se fac pregătiri pentru concentrarea a doue corpuri de armată. înţelegerea între marile puteri devine tot mai anevoioasă. N'au putut nici până azi să se înţeleagă asupra blocării Pireului.

5/17 Aprilie 1897 TRIBUNA POPORULUI Nr. 65 — Pag. 30t

Cei nemernici. Foile ungureşti din Arad ne fac

cunoscut, ca de pe valea Mureşului, acest nefericit domeniu al protopopului Beleş (din Radna) şi al „Măriei sale" deputatului Beleş, comunele Troiaş, Madrizeşti şi Ghiuliţa se rup după... şcoli de stat.

Cei cari stau în fruntea mişcării, sunt Jidovii Roth Adolf (în Ghiuliţa) şi Münk din Mureş-Slatina, cari ar face şcoală pe a lor socoteală.

S-o facă. B nemernic însă Românul care-'şi dă copilul sub acoperiş ridicat de Jidovi, bătut de Dumnezeu trebue să fie acei nefericiţi, cari nu înţeleg că un Jidov nu va face şcoală pentru binele, ci pentru pierzarea Românului.

Tot aşa şi stăpânirea ungurească: dacă ar avè durere de inimă pentru Români, u'ar înfunda temniţele cu ei, nu le-ar face atâtea greutăţi în afaceri şcolare şi bisericeşti, ci 'i-ar lăsa în pace, căci îşi vor susţine ei şcolile, din sărăcia lor, cum pot!

De altfel într'un cerc cum este al Radnei, unde s'a putut alege la sinod până şi un vînzător al bisericii, prescura să-'l bată, atâta mai lipseşte ; şcoli de stat, — pentru-ca ruşinea să fie fără seamăn.

Foile ungureşti se plâng că noi suntem în contra şcolilor de stat, şi spun Că doi Români din Căpruţa au fost siliţi să-'şi scoată copii din şcoala ungurească din Bêrzava, căci altfel nu li-se vota împrumut la banca românească din Lipova...

Aşa şi trebue. Cine-'şi uită din ce neam se trage şi-'si dă copilul la pierzare, n'are ce căuta între Români.

Bl trebue scos din biserică: popa să nu-'i boteze nici să-'i zică rugăciune pentru mântuirea sufletului, — la bănci şi pretutindeni unde sunt Români, spatele trebue întors unor astfel de nemernici.

Şi cine nu se îndreaptă prin cuvinte şi sfaturi blânde, vom băga

Poesii poporale. Frunză verde nucă saeă Nu găsesc bade să-'rai placă, Dintr'o sută, dintr'o miie, Abia unu-'rai place mie. Acela mi la plăcere, — Pe pofta inimii mele, La plăcerea ochilor, Pe voia părinţilor.

Strică, mândră, ce-ai făcut Şi-'mi dă drumul să më duc, Nu më ţinea 'mpăivănat Ca p'un cal legat de gard, Că ţi-o fi, mândră, păcat, Că mi-'s june ne'nsurat.

Ştii, mândră, cum ne-ara vorbit Joi, când noi ne-am întâlnit, Să ne lăsăm de iubit, Că duşmanii ne-au pîrît.

Li necaz, mândră, pe tine, Că eşti naltă şi subţire, Li nëcaz, nëcazu-'i mance, Dragostea să nu ni-o strice, Li nëcaz, nëcazu-'i gate, Pe noi să nu ne desparte. — Li nëcaz, bade, de mult,

groază in el, în cât nici să se arate între Români, ci ca un lepros să fie respins de toţi cei cu suflet românesc.

Sunt trei-zeci de ani, de când s'a făcut marea împăeiuială — dualismul — între Austria şi Ungaria.

De atunci amêndouë ţerile ţin împreună, după o proporţiune statorită de cheltueli, ce se numeşte cuota: 1. Afacerile din afară ale terii, armata şi chivernisala banilor comuni.

In celelalte afaceri din lăuntru, şi o parte şi alta, se cârmueşte pe sine după placul seu.

Ocârmuirea de dincolo s'a dat pe mâna Nemţilor, ear' ceasta de dincoace a căzut pe mâna Ungurilor.

Şi dincolo şi dincoace sunt însă mai multe naţionalităţi ; dintre cele de dincolo mai însemnată e a Cehilor, dintre cele de dincoace a Românilor.

Maiestatea Sa a dat acestor popoare drept chezăşie legea naţionalităţilor, după care să-'şi poată susţinea biserica, şcoala, limba şi drepturile de cetăţean asemenea ungurului.

Nemţii de dincolo şi Ungurii de dincoace însă au început-o cu strivirea naţionalităţilor şi să se facă ei stăpâni peste celelalte naţionalităţi, ca şi peste nişte slugi.

Aşa s'a început lupta de apărare a naţionalităţilor contra asupritorilor, colo Nemţi ici Unguri. O luptă înverşunată, în care atâţia buni şi însufleţiţi oameni de ai naţionalităţilor au căzut pradă prigonirilor crude şi ne-, omenoase.

Această luptă a ajuns şi dincolo şi dincoace la o treaptă de mare însemnătate, şi de mare înveţătură pentru noi.

Cehii îşi adună toate puterile. Pro-prietariu, fabricant, negustor, maestru, ţeran, advocat, medic, inginer, profesor, poet, înveţător, cu un cuvent toată suflarea naţională a Cehilor, mic cu mare, bogat şi sërac, îşi jert-

Că voia nu li-am făcut, Ca să iubesc ce n'am vrut. Bade ! noi nu ne-om lăsa De 'n ei imima-a crepa.

Bădişor depărtişor, Eu më topesc de-al teu dor Şi pe leac eu nu-mi pot da Fără de guriţa ta. Hai, bădiţă, la isvor, Să ne mai treacă de dor, La isvor cu apă rece, De dor noue doar' ni-o trece.

Doamne ! că rea-i frigura, Dar e mai rea dragostea, De frigură zaci în pat, — De drag umbli ca turbat. De frigură zaci pe câmp, — Dar de drag umbli bolând.

fese tot ce au : ban şi minte deopotrivă, pentru lupta drepturilor naţionale.

Aşa se închiagă un zid naţional cehesc în care se resfrâng toate armele îndreptate spre străpungerea inimei poporului cehie. închegaţi în chipul acesta într'un trup, îşi cer Boemii drepturile lor naţionale !

In hărţuiala aceasta un singur ceh n'a şovăit nici nu s'a dat îndărăt, ci cu dispreţ a respins ori-ce momeală, ori-ce tîrguială din drepturile lor, căci nu cerşitori erau ei cari să se sature din cojile aruncate de stăpânii zilei, ci moşteniitorii legiuiţi ai drepturilor lor naţionale.

Ar fi fost vai de acel vlădică, de cărturar ori ţeran, care ar fi cutezat să scoată din gura sa „oportunitatea", adecă să se dee după păr.

Această bărbătească luptă, căreia şi duşmanul se închină, 'şi-a primit a-cuma resplată.

Maiestatea Sa, contra voinţei Dietei austriace, a dat poruncă ministrului austriac Badeni, să Introducă în toate afacerile cetăţeneşti limba cehă alăturea şi deopotrivă cu cea nemţească.

Fiecare slujbaş trebue să ştie în vorbă şi scris amêndouë limbile, şi cea nemţească şi cea cehă. Apoi fiecare cetăţean să fie ascultat în limba lui şi tot aşa să Ч-se aducă judecată. Ori-ce scrisoare, cerere, proces ş. a. trebue să fie primită în limba cetăţeanului şi să 'i-se dee rëspunsul în aceea limbă în care s'a cerut.

Cu un cuvêt, cehul are intrare cu limba maicei sale până la treptele tronului.

De sine înţeles, că dacă în vieaţa politică li-s'a dat desevîrşită libertate, în biserică şi şcoală aceea e şi mai desevîrşită.

Vrednic este lucrătoriul de plata sa. A lucrat din greu un popor şi 'şi-a primit rësplata sa cuvenită în îmbelşugare.

Fericit popor care are astfel de conducëtori şi fericiţi conducători cari au astfel de popor.

I ' *

Câte stele sunt pe ceriu, Toate le-am numerát eri, Numai steaua mândrii mele Nici-odată nu rësëre. Mor mândră şi më aprind, Când te vëd pe drum trecênd. Cu manile vîjăind, Cu poalele vent făcend. Ş'am cu mâna să më 'ntind, Să më 'ntind să te cuprind, Să-ţi cuprind eu mijlocelu, Cum cuprinde lupu mielu.

Culese (în Banat), de I. Furdianu,

Sus din muntele Bihor Curge Crişul vorbitor, Iar Mureşul dacă-'l vede, Iute 'n cale-'i se repede Şi cu braţele deschise Insoţindu-'l pân' la Tisă, Petrecând cu blânde şoapte

Românii stau împărţiţi în tabere în faţa duşmanului, şi ura unora este mai mare decât iubirea de neam.

In biserică canonicii şi protosince-lii vor să fie vlădici, ear' vlădicii metropoliţi. Guvernul are dreptul să numească însă canonici, el întăreşte alegerea de vlădică şi metropolit, şi astfel cei cari iubesc mai mult mitra decât sângele lor, fac politică de struţ, bagă capul în năsip, ori chiar se aventă în tabëra celor cu ideia de stat maghiar...

Persoanele politice înalte se lasă ameţite de titluri şi slujbi căci îşi iubesc mai mult pântecile decât neamul lor. îşi bagă şi „ilustrisimii" capul în năsip ori să fac verbungaşii ideii de stat.

Bëtrânul popor cu tinëra sa eărtu-rărime, încungiurată de apostolii Românismului, de preoţi şi învăţători, se sbate de a susţine întru sudoarea feţei sale lupta naţională.

*

Năprasnicul ministru Tisza Kàlmàn se simte în drept a o zice sus şi tare în Dietă, că nu există chestiunea naţionalităţilor.

Ne face adecă prohodul. Şi după-ee în chipul acesta ne în

groapă, începe cu săgeţile sale veninoase, cu vestitele ordonanţe ministeriale şi şterge paragraf de paragraf legea naţionalităţilor şi autonomia bisericilor noastre.

Dar' nu eram morţi, numai dormiam. O mică ceată de cărturari se adună dau alarma, şirurile se adună de nou, fireşte fără prelaţi şi fără „ilustri-simi".

Aşa se face lupta cea mare naţională, care a umplut de buni Români temniţele ungureşti. Procesul Memorandului aruncă în temniţă căpetenia conducëtoare, întreg comitetul naţional.

Oastea a rëmas sdrobită şi condu-cëtorii au eşit din temniţă fără cap.

Această ameţeală o folosesc acum miniştrii pentru a da lovitura de moarte.

CHIUITURI Hop ! ţup ! Vină fată să te ţuc, Să te ţuc şi să te 'mbuc.

Fata popii cea bârnace, Bat-o cucu, mult îmi place, Că cu cotul më coteşte, Cu guriţa-'mi tot şopteşte. Io-'i dau mër, ea nu primeşte, Când o strîng, ea se lipeşte.

Hop ! ţop ! Vină fată să te joc, Să te joc şi să te 'ntorc,

Rëu le pare fetelor De ce-'s dragă tuturor. De nevoia le-o călca,

Cine nu ştie ce-i doru, Odihnitu-i oscioru, Cine nu ştie ce-i dragu, Odihnitu-i noaptea patu, Dară eu dacă doresc, Noaptea 'n pat nu m'odihnesc, Ci tot la mândra gândesc. P'ângă poarta mândrii trec, Şi cu nimic nu m'aleg, Numai cu doru-mi petrec.

Se duc falnic zi şi noapte. Mureş, Mureş, apă dulce Delà mine nu te duce! Mureş, Crişuri, ape dulci, Ce 'mi-ai cere să më duci? Până colo la Galaţi, Unde avem mii de fraţii

Od. Trifonescu.

r e m e a nu l om lăsa, Ori-şi-cât se vor suci, Pe Nica nu l'or iubi.

(Culese de I. Furdianu

Vină fată, nu te trage, Că eu ştiu bine că-'ţi place, îţi cam place şi jucatu, Dar' mai tare sărutatu.

Pag. 308 - Nr. 65 TRIBUNA POPORULUI 5/17 Aprilie 1897

Adunările noastre politice le-au oprit şi proroci mincinoşi au trimis în mijlocul nostru, cari propovëduesc bunătatea ieslelor cu mila de stat.

Pentru ce? Pentru-ca Bànffy să poată raporta M.

Sale, ca Românii n'au nimic de dorit sunt mulţumiţi a munca din ieslele ideii de stat şi singura lor manifesta-ţiune este : să li-se dee şcoli de stat ungureşti.

Şi va căpeta, naţia românească, în loc de poruncă împărătească să'i fie recunoscută limba şi legea ca şi Cehilor, — poruncă : să 'i-se facă şcoli de stat ungureşti, precum cere.

La aşa cap, aşa căciulă. După o luptă de treizeci de ani,

Cehii întră în palatul drepturilor politice, şi noi — la ieslea ajutoriului de stat.

Cui nu 'i-se strînge inima la această asemënare ?

Pilda Cehilor ne arată, la ce poate ajunge un popor bărbat în decurs de 30 de ani.

Ungurii, îngroziţi de isbânda Cehilor, ştiu prea bine, că acum ar fi rendül nostru de a ne împărtăşi de o poruncă ca a cehilor peste voia Dietei ungureşti. De aceea au pus acum în contra noastră, pe lângă puterea publică şi banul, ca astfel, ce nu poate sdrobi baioneta şi temniţa, să moaie banul ajutoriului de stat, şi ca chiar din sfânta maică biserică să ni-se dee lovitura de moarte.

Sinoadele eparchiale ar avé acum o datorinţă românească : a frânge in mâna sacrilegă acest ban al sângelui.

Oare face-vor aceasta? Ori doară liftele guvernamentale pentru aceea sunt alese cu presie oficială şi cu bani în sinoade, ca sé mântuiască acest afurisit ban pentru păcătoşii slugitori ai bisericei? In curênd se vor convinge credincioşii pe cari îi represintă.

Acum e timpul, când drepturile se împart popoarelor. De te uiţi în apus, vezi cum se împart drepturile Cehilor, iar de te uiţi în resărit, iarăşi vezi cum se împart drepturile micilor po-

Frunză verde crastavete, Nu iubesc feciorii fete, Ci iabeac ei nerăstuţe, Find-că le dau plăcintuţe.

* Frunză verde de prin sălci, Pe la noi prin Leucuşeşti Este-o fată şi-o nevastă — Toată ziua şed In poartă, P'unde trece lumea toată, Ies cu capul prin atobori Se uită după ficiori.

Culese de / Ioan Mitar, june.

(Din giurul Crişului repede.)

Pe margini de Dunăriţă, Merge-o fată fecioriţă Mânând colbu după cale, Cu fodriţa delà poale.

*

Strigă luna cătră soare Să păzească fata tare, Că vine Dunărea mare. Zëu ea vie şi mö mâie, Dacă 'n lume n'am soţie, Dacă n'a dat Dumnezeu, Să fiu eu cu badea meu.

Din Câmpie la costie Să cosască veselie,

poare din resărit. Şi unii şi alţii au ajuns la dobândirea acestor drepturi prin lupte. Lupta noastră încă nu se poate sferşi, chiar icuiţi între apus şi resărit, cu banul orbeţului.

Mai sunt porunci împerâteşti, dacă stăpânirea nu vrea să facă dreptate. Vom cere porunci delà Acela, pe al cărui steag am jurat credinţă ca bărbaţi, gata şi harnici de a muri pentru Bl.

In lături cu cerşitorii / (U.)

Maghiarisare. Tractul Cohalmidui, în 27 Martie.

Foszolgăbireul Tompa István de mult 'şi-a propus ca numai unde se poate la comună curat săsească şi românească să pună notar de ungur.

In comuna Ungra lângă Cohalm a fost alegerea de notar în 20 Martie; c.indidaţi au fost sasi şi unguri şi ca să vadă omul influinţa stăpânirei a adus pe tapet de notar vestitul Schnell din Viscris fiu de sas în comuna săsească dar nu fii considerat. Şi prin Indrăsnirea necuviincioasă a parochu-lui luteran de acolo din loc Friedrich Schmidt, '1-a propus pe fostul ajutor de notar, fireşte la comanda fisolgăbireului, propunênd ca prin aclamaţiune së fie ales Ungurul Bibo Samu, care fu şi ales la moment.

Acest preot luteran ea toţi preoţii luterani a purtat politica de a ne ytrioape noi şi a stricat mult poporului săsesc de acolo; 'şi-ar fi putut deschide gura şi părintele românesc Roşea; cu vre-o câteva zile să se înţeleagă cu membri comitetului comunal şi să fi ales fără aclamaţiune şi încă pe unul care ar fi ştiut limbile patriei. ;

Dar' părintele a fost chiar înţeles, ca aşa să se petreacă lucrurile.

Ce să facă acum chiar membri comitetului, de oare-ce toate protocoalele afacerilor comunale au să se iee şi parte în limba maghiară, căci Bibo Samu nu ştie nimica nici nemţeşte (săseşte) nici româneşte.

Pot sta preoţii la şedinţe, că ştiu sigur, că nu înţeleg nici ei, nici membri comitetului.

Apoi de public, doamne fereşte, acolo trebue să fie totdeauna un tălmăcitor la toate şedinţele, la toate pertractările şi necazurile oamenilor.

Şi aceasta a făcut parochul luteran ca să se arete patriot mare ca toţi politicianii săseşti din Transilvania, căci toată politica

Să cosască rît cu flori La fete pe serbători, Să cosască florincea *) Rupe-i-s'ar coasa 'n ea, Së vie 'n braţele mele, La buzuţe subţirele Şi la ţiţe tinerele.

*

Cât fu vara de frumoasă Nu prinsei mangău **) de coasă, Ci-aleseiu umbra de groasă Şi pe mândra de frumoasă.

Culese de Iosif Tripon.

Amêndoi . Mult 'mi-e dor de bietul codru, Dar' cărările-'i sunt pline De singurătăţi şi doine ; Dragă, hai şi tu cu mine!

Căci răsar din plânsul doinei Chinuri grele-atât de multe, C a r zdrobi pe-acel ce-ar prinde Singurel s'o mai asculte.

A. din Zagavia.

*) florincea = măzerichie. **) mangău = toporişte; s'au coada delà coasă.

lor acolo a ţintit, a fost îndreptată, ca să ne strice pe noi Românii pe la organele stăpânirii; aci mai bine 'şi-a preferit a vedea pe saşi stând ca muţii, mai bine 'şi-a preferit a vede în cancelaria comunală săsească toate protocoalele In limba maghiară, decât să se strice cu fisolgăbireul Tompa István. Datorinţă 'l-ar îndemna să se strice, ori nu vede că de opidul Cohalm nu aparţine decât numai vre-o câteva comune n.aghiare : Hevizu, Haimeag, Kakas, şi şi în acelea sunt Români ; Inse amploiaţi nemaghiari nici unu, la postă, telegraf şi drumuri.

La judecătoria cercuală, nici unu, — acum măcar unde au drept să-'şi aleagă un notar, >.ici acolo se nu-'şi folosească dreptul ?

Din Bihor. Bihorul se vede că vrea să meargă

tot pe calea ruşinii. Cronica va însemna iarăşi o nouă ruşine, alegerea de deputat pentru sinodul eparchial român ortodox din Arad a lui Goldiş deputatul lui Bànffy. E ruşine pentru noi Bihorenii, că nici acum nu ne putem desmeteci, şi nu ne putem afirma de oameni conştii.

La 27 Martie v. a. c. a fost alegerea deputatului clerical în cercul Oradea-mare. Constituindu-se biuroul, ioan Groza şi G. Drimbe bărbaţi de încredere, Andr. Horváth notar, un alegetor In numele mai multora a provocat pe protopopul Păcală să se retragă, fiind luat şi el în combinare. P'aci eram să salvăm cinstea clerului, când însă vine protopopul dl Păcală, care vëzênd nepăsarea unora sau altora, şi declară, că nu reflectează la mandat. Oamenii mici la suflet, au apucat prilejul şi ca să nu cadă din graţia deputatului guvernamental Goldiş, au aflat de bine a fugi. S'a cerut cu mare greu votare secretă. Resultatul a fost, că mamelu-cul lui Bànffy a avut 17 voturi, iar dl prot. Păcală 14 voturi şi astfel preoţimea din cercul numit — nefiind în curat cu sine însăşi — a ales cu trei (sermanii de ei) voturi pe urgisitul Goldiş.

Acei 17 preoţi, farul conducètor (ce mai far, nici sterţ,) al poporului

Pentru cei sumeţi. (Legendă.)

Cătră anul Domnului 600 un anume Ilie, care era pe atunci june meseriaş, cam de vre o 21 de ani, trăia într'un oraş oare-care de pe pământ. El avusese mare plăcere pentru meşteşug, dar' fiind-că era sărac, remăsese numai meşter potcovar.

Nu este mai puţin adevërat însă, că meşteşugul acesta ajunsese în manile lui o adeverată minune.

Potcoavele ce făcea erau de o frumseţă rară, şi cuiele care le bătea la picioarele cailor erau atât de albe şi de bine lucrate, încât erai cercat a crede, că sunt din argintul cel mai bun. Această isteţime, care începuse a pune în uimire pe toată lumea, îl făcu prea încrezut şi plin de deşertăciune pe măiestrul Ilie, încât uitând că D-zeu ne suie şi tot el ne şi coboară, porunci să 'i-se facă o tablă mare de pus de-asu-pra uşei cu următoarea scrisoare : „Ilie măiestru peste măiestrii măiestru peste toţi!"

Puse pe tablă, vorbele aceste semeţe făcură mare sgomot.

îndrăsneala măiestrului nostru resculă asupra lui nu numai pe ferarii din loc, dar' şi pe cei din toată lumea.

Tot pămentul se ridică în contra îngâm-

au documentat, că ei aprobă paşii lui Goldiş, respective älui Bànffy. Sinodul eparchial Inso, ea o corporaţiune morală românescă este chemat ca mimai decât să-'l scoată din sinul seu pe Goldiş vînzëtorul.

O parte însemnată din Bihor a trecut la secta baptista şi trec mereu şi acuma, dar' aceluia, care ar trebui să fie sufletul consistorului, nu-'i pasă, că e pe la Pesta, îşi face mendrele pe acolo. Noi aici suntem lăsaţi pradă. De 4—5 ani de când e dl Goldiş aici, când s'a dus în vre-o comună? Când a sfătuit poporul? Dar' la Pesta merge !

Poporul plânge şi se năcăjeşte Goldiş bea şi se veseleşte,

Ciusfe şi laudă celor 14, cari au fost la înălţimea chemării lor. La alegerea aceasta s'a vézut duhul dascălilor Mangra şi Ciorogar. Dacă avem laudă, aşa mimai lor se atri-bueşte.

Fiţi voioşi dascăli iubiţi, că s6-mânţa ce aţi sèmênat rădăcini a prins.

Omenie, lucru, iubire de neam şi biserică a-'ţi propagat, a-'ţi vestit cu-vêntul lui Dumnezeu, şi acel cuvent trup s'a făcut. Dacă în parte s'a salvat cinstea preoţimei, voi a-'ţi salvat-o. Nu ne trebuesc noué certe, nu neînţelegeri, căci totdeauna a-'ţi pus ferul roşu pe astfel de fapte, ne trebue însă muncă cinstită la ce ne-aţi înveţat. Pie-vë mângâierea, că dacă se va salva pe deplin stindardul naţional, duchul vostru îl va salva.

Cei lalţi şi mici de suflet îşi vor lua rêsplata cuvenită.

Bilwreanul.

Delà sate. (De lângă Orăştie.) Ce se mai petrece

şi ce-o mai fi în cabinetul redacţional al pretinşilor „conducetorP ai Românilor nu ştim, ceea-ce ştim şi vedem este, că delà „crisă" încoace, de când «agenţii" au păşit afară din redacţia foilor delà Sibiiu, — „conducătorii actuali" împreună cu foile lor 'şi-au perdut aproape toată popularitatea.

fătului maestru, şi sgomotul şi scârbirea oamenilor fu atat de mare, cât ajunse până la tronul celui Atot-puternic.

Dumnezeu atunci chemă pe Iisue, fiul seu, şi-'i zise:

„Auzi tu fiule ce se petrece pe pâment? suferi-vei tu, care ai luat sarcina dé a aduce la calea eea bună pe cei nesocotiţi, să fie hulit astfel?"

Din toate păcatele muritorilor, acela, care mai mult superă pe Dumnezeu, este mândria sau sumeţia.

Iisus întreabă pe Tatăl, ce '1-a supërat aşa tare ? şi Dumnezeu ii arată pe pămont cutezătoarea tablă a măiestrului Ilie. Iisus caută së îmblânzească mania Tatălui şi Ii zise :

— Vëd, Părintele meu, dar' puterea ta trebue să îndrepteze prin bunătate, ear' nu prin asprime. Tu vrei îndreptarea, ear' nu moartea pecătosului.

Ei bine, më însărcinez eu a-'l face să se îndrepteze.

— Grea sarciuă iai, şi teamă ' m i e că nu vei isbuti

— Spune-'mi numai dacă îmi dai voie. — încearcă, şi cât timp să-'ţi dau? — 24 de ore. — 'Ţi-le dau, zise Domnul. Iisus nu pierde vremea, lapădă haina sa

I cea dumnezeiască, şi se îmbracă cu una

5/17 Aprilie 1897 TRIBUNA POPORULUI Nr. 65 — Pag. 30â

Şi oarecum să ne explicăm aceasta? Până când „agenţii" delà „Tribuna Po

porului" au avut sub a lor conducere organele de odinioară ale partidului naţional „Tribuna* şi „Foaia Poporului", toata lumea ştie — că s'au bucurat de cea mai mare vază şi trecere înaintea opiniunei publice şi au impus respect chiar şi strëiuilor, cari schimbau feţe numai când auziau de numele lor, — pe atunci, „imaculaţii" de azi ai numitelor foi, prin trasele lor cele ie-suitice şi bombastice, In loc ca să-'şi Înmulţească ahonenţii, au perdut, şi pe cei vechi In cea mai mare parte.

Vëzênd că cu vorbe goale nu mai merge şi că poporul s'a înstrăinat de ei, ca să o mai poată încurca de pe o zi pe alta cu puţinii abonenţi ce li-au mai renias, au urcat pivţul la „Foaia Poporului" delà 2 la 3 fl., sub cuvent, că apare cu ilusliaţiuni, ca şi când poporul de astfel de chipuri pocite nu mai poate. In cele din urmă „conducetorii" vëzôndu-se desa-măgiţi, s'au convins că poporul nu se poate îmbëta cu apă rece, — s'au luat cu vorbe linguşitoare — cum numai iesuiţii ştiu face, pe lângă preoţi şi înveţători rugându-i ca să Îndemne pe oameni întru abonarea foilor lor, trimiţând totodată numeri de probă tuturora, aşa încât toate comunele bâjbăe d'alde „Foaia Poporului". (Vë alătur aci şi un apel tipărit, în care cei delà Sibiiu cerşesc mai rëu decât orbii de pe la poduri.) — Ceea-ce n'au făcut „agenţii" şi „denunţianţii" poporului român, atunci când au înfiinţat „Tribuna" ca să-'şi cerşească abonenţi, fiindu-le toate organele existente de pe atunci în contra lor, — aceea o fac astăzi după 14 ani „conducetorii şi imaculaţii" după-ce au dat mâna cu celelalte jurnale româneşti, şi tot nu se mai pot susţine.

Un lucru să-'l ştie cei delà Sibiiu, că până când conducetorii actuali ai „Tribunei" şi „Foii Poporului" contestă meritele mai multor bărbaţi aleşi, atribuindu-le numai unora şi ignorând pe eeialalţi, până atunci poporul nu va mai merge cu ei, nici mână de ajutor nu le va mai da, ear' „Tribuna" şi „Foaia Poporului" numai atunci vor ajunge la vaza impunătoare şi respectabilă de odinioară, când va dispare pentru totdeauna spiritul iesuitismului şi eonfesiona-lismului din coloanele lor şi se vor conduce de adeveraţi şi sinceri bărbaţi deprinşi şi devotaţi carierei politice şi nu de iesuţi, fie aceia chiar din Pesta, sau aiurea.

După toate acestea judece lumea : cine sunt „agenţii şi denunţiatorii" poporului şi cine sunt „conducetorii şi imaculaţii", cari sunt servieiüe aduse causei comune ale unora şi cari sunt ale altora ? E uşor

de căletor, şi se lăsa pe o rază de soare, drept pe păment. Intra în oraşul măiestrului, razimat pe un băţ ca un căletoriu obosit. Merse drept la casa măiestrului Ilie, pe care II găsi tocmai lucrând la o potcoavă, pe care o pusese a treia oară în foc.

— Domnul fie cu tine, măiestru peste măiestri, zise Domnul Christos întrând în ferărie.

— Amiií I rëspunse Ilie încântat de numirea ce-'i da, fără să se uite la străin.

— Măiestre, urma lisus, vin dintr'o că-lëtorie foarte lungă. Am umblat mai toate ţerile, şi mai prin toate am auzit vorbindu-se de ştiinţa ta. Am crezut dară, că numai delà tine aş putè înveţa ceva nou.

— Ah! Ah! zise Ilie cu îngâmfare, lăsând ferul din mână şi privind la lisus.

— Vreai să më iai de tovarăş? întreba lisus cu umilinţă.

— Ce ştii să faci tu, pentru-ca să fii tovarăş cu mine? întreba Ilie, admirându-'şi potcoava care o făcuse, şi aruncând mulţumit cleştele din mână.

— Ştiu să lucrez ferul şi să potcovesc caii mai bine decât ori-cine în lume.

— Intr'adevër ? întreba în batjocură măiestrul.

— Da, rëspunse lisus cu linişte. Ilie începu să rîdă.

— Ce zici tu despre acest lucru fru-

omului celui din vêrful carului a zice, că e mai sus şi mai înalt că cei de pe lângă el, íîntrebarea e ca cine a încărcat carul? Cine a întemeiat „Tribuna" şi „Foaia Poporului", şi cine a robit pentru aceste doue foi pe când ele înadevër erau oglinda gândirii şi simţirii tuturor Românilor de bine? Oaie mi cei caii azi sûnt la „Tribuna Po-porului" ?

Un inveţător delà sate. *

(Din Siria) ni-se scrie, cu afacerea cu luarea împrumuturilor delà Banca agrară ungurească pentru a pune vii, nu este decât vorba, goala. De trei luni de zile mai mulţi Sirieni s'au înscris sa iee bani, dar' nici până azi n'au căpetat nimic, deşi li-s'a făgăduit ca vor primi în curmă şi că 5 ani nu trebue să plătească după ei nici o cametă, ear' de aci încolo numai 5 la sută.

înşişi Ungurii se plâng de altfel că şi cine primeşte bani, până să-'i aibă în mână, trebue să cheltuiască mult, aşa că nu se alege cu nici un folos.

*

(Din Archita) primim o plângere mai lungă împotriva purtării fostului epitrop Nie. Babos, care, pentru a ajunge iară să dispună peste averea bisericească, sevîrşeşte şi acum o mulţime de lucruri neplăcute ţeranilor.

Intre altele, eată ce ni-se scriu: Nicolae Baboş în toate lucrurile biseri

ceşti tot voeşte a sta în contră eu vr'o câţiva inşi, cari „ochi au şi nu vëd", pentru-că nu vreau să vadă paguba şi rëul ce acest om li-a adus şi lor şi noue. Şi mai mult ne ia mirarea, când vedem pe vr"o căţi-va parochieni, că tot mână lucrarea într'acolo, ea să-'l puie iară gosman. Şi iară în ce fel îi părtineşte şi dl protopop al Sighişoarei D. Moldovan şi nu vrea a ne face dreptate şi a împăca poporul. Şi ce e mai mult, că şi la Veneratul Consistoriu archidieeesan din Sibiiu, am arătat întemplările şi păcătoşeniile acestui epitrop. Şi tot nu ne mai vine nici un rëspuns bun şi de păciuire.

Intre noi zace vrajbă şi turburare mai rea decât lepra lui Neeman, că acela, dacă s'a afundat de 7 ori în rîul Iordanului, s'a depărtat lepra delà densul ; dar noi ne-am afundat şi de 10 ori, adresându-ne cătrâ mai marii conducëtori ai bisericei noastre, însă înzădar, că tot rëmânem netămăduiţi. Şi de ar fi mai multe rădecini ale acestei reutăţi, tot ar mai fi cum ar fi, dar ştim, că numai o rădocină este şi tot nu o putem tăia fără ajutorul celor mai mari ai noştri. Goşmanul nu a purtat grijă cum se cuvine de averea bisericei ; şi mai ales, că are bi-

mos? zise Ilie, arătând cu îngâmfare potcoava.

— Zic, că nu este rëu, dar' eu o fac şi mai bine.

— Ilie îşi muşca buzele. — Şi în câte sferturi faci tu o asemenea

potcoavă ? — Intr'un singur sfert — zise lisus. Ilie rîse. El trebuia să pună de trei ori

ferul în foc până să sfîrşească potcoava, lucrare ce altul trebuia s'o facă de 5—6 ori.

Crezu dar', nici una nici alta, ea acest căletor e nebun.

— Şi vreai să-'mi araţi şi mie o aşa minune? zise Ilie cu un glas batjocoritor.

— Bucuros, măiestre, rëspunse lisus luând cleştele de jos în cea mai mare linişte. Apoi luà o bucată de fer, o puse în foc, puse foile în mişcare, după câteva minute scoase ferul, cu o mână îl ţinu şi cu ceealaltă îl lucrà, şi delà cele dintâiu lovituri ale ciocanului potcoava eşi gata ca din cea mai vestită fabrica de astăzi. Măiestria lui Ilie rëmase pe jos, precum şi el rë-măsese înmărmurit şi umilit înaintea tovarăşului seu.

— Eată, măiestre ! zise Christos. Ilie luà potcoava, o privi pe toate păr

ţile în nădejdea de a-'i găsivre-o greşeală. Dar' potcoava era mai mult ca desëvêr-şită. „Hm, rëu nu e pentru un simplu bi

serica noastră un cuptor de ţiglă, care aduce un bun venit bisericei, In toamnă a pus ţigla în cuptor; lucrătorul, care a fost tocmit şi alţi oameni au adus lemne, de nici n'ar fi trebuii toate la arderea cuptorului. Dar tot din nepurtarea de grijă a d-lui epitrop s'a ars aşa de bine ţi^la, că scoţendu-o din cuptor, 12.000 au fost tot păment, de n'a vrut să o cumpere nimeni, măcar că la noi se preţueşte miia de ţiglă cu 10 fl. Biserica este în pagubă cu 120 fl. Dar apoi ce pagubă cu tăiatul pădurii bisericeşti! că a vên-dut la lătureni, la oameni dintr'alt sat, din Palăş, ca să o rărească numai unde este prea deasă. Dar' Goşmanul a vêndutpădurea fără ştirea părintelui capelan şi preşedinte al comitetului parochial, bamici pe juraţi nu i-a întrebat pe toţi şi să-i cheme a subscrie contractul, care Га făcut numai cu un nepot al sëu mai fără carte, care vrea să-1 puie înveţător peste voia satului, care nu are nici-un document de înveţător, căzend în trei rênduri delà examenul de cualificaţiune; şi a fost un an ca de probă, dar' n'a făcut nici-un spor cu copiii noştri în şcoală.

Şi aşa încheiând contract Goşmanu cu nepotul sëu şi cu vr'o doi-trei juraţi: eu Pălăşenii ea s&taie pădurea, în loc ea să scrie, că să o rărească, el a scris ca să taie tot. Şi Pălăşenii urmând ast-fel dupu contractul fără nici-o valoare, au jăfuit pădurea bisericei.

George Baboş. George Antol.

G l u m ă . Un vênzëtor de farfurii salută cu multă

curtenie o păreche de tineri căsătoriţi. — îi cunoşti de mult? —• Sunt cei mai buni muşterii ai mei.

Nu trece o zi să nu-'şi spargă farfuriile în cap.

P A R T E A E C O N O M I C Ă

Plantare de pomi. Duminecă, în 4 Aprilie n. c , — ne scrie un

frantaş din Sibiel (lângă Selişte), — am avut o îndoită serbătoare. Una, că a fost Duminecă, alta că în această zi am avut în mijlocul nostru pe trimişii comitetului central ai „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului", în persoana neobositului président D. Comşa şi Victor Tordăşianu, secretar al reuniunii. Scopul venirei lor a fost, să planteze în grădinile membrilor reuniunii câte un altoiu de mër patul, dăruiţi de reuniune.

Cum comitetul ne vestise înainte, membrii Reuniunei au pregătit cu zile înainte

crător". „Cu toate acestea, adaugă el, nu e de ajuns să faci potcoava, trebue să ştii s'o şi baţi la piciorul calului. Mi-ai spus că ştii să potcoveşti".

- Da, măiestre, rëspunse lisus liniştit. — Puneţi un cal la drug! porunci Ilie

ucenicilor sei. — Nu e nevoie, zise lisus. Eu am meş

teşugul să potcovesc caii fără a-'i mai pune la drug.

— Şi care 'ţi-e meşteşugul? întreba măiestrul mirat.

— Ai să vezi numai decât. Zicênd acestea, lisus scoase un cuţit, se

duse la cal, îi tăia delà închietura genunchiului piciorul stâng de dinapoi, îl aşeza între genunchii sei, bătu potcoava, şi tot aşa făcii şi cu piciorul cel drept în ţipetele şi vaietele măiestrului peste măiestri, măiestru peste toţi, şi într'o clipă calul fu ciuntit, potcovit şi vindecat.

— Este gata, măiestre, zise Christos. Vëzênd calul pe picioare, deşertul mă

iestru nu mai dete nici un semn de mirare, ca nu cumva noul ucenic să creadă, că el nu ar fi în stare să facă tot asemenea.

— Aşa^e, că nu cunoşteai acest meşteşug, măiestre ?

— Cum nu? rëspunse îngâmfatul. Am auzit adese-ori vorbindu-se ; dar' eu m'am ţinut de cel vechiu.

câte o groapă cam de 1 metru largă şi V 2 metru adâncă. La oarele 10 a. m., după eşitul din sfta biserică, locuitorii comunei noastre, bărbaţi, femei, copii de şcoală etc. la care s'au mai adaus fruntaşi din Orlat, Vale, Selişte etc., ne-am grăbit în grădina fruntaşului nostru Ioan Popescu, la care s'a început plantarea. Vrednicul président Comşa ni-a dat frumoase poveţe despre cultura poamelor, poveţe, pe cari nu le vom uita nici-odată. Ţinând să înveţe şi alţi fraţi economi din ceea-ce ni-s'a spus noue, amintesc aci pe scurt din spusele dlui Comşa: Gropile trebuesc făcute dacă nu cu luni, apoi cu sëptëmêni înainte, dacă vorba este ca pămentul în urma gerului, vêntului, soarelui, ploilor ş. c. să se frăgezească şi să fie bun de hrană pentru pomi. Pámentul din fundul gropii trebue pus de o lăture, ear cel de asupra, de alta lăture a groapei, ca ăst-mod la punerea pomului să putem aşeza pămentul cel mai bun, adecă cel de-asupra la rădecinile pomului şi cel ce a fost în jos, de-asupra. Greşală este a face groapa adeneă şi stremtă, din pricină, că rădecinile dau în jos, în păment rëu, neputênd da în laturi, unde pămentul nu este săpat. Cu un cuvent, groapa să fie cât se poate de largă, ear' adâncimea ei să fie de aşa, încât pomul sădit să aibă numai rădecinile în păment, căci cum zicea dl Comşa : precum omul nu poate trăi în apă, aşa nu poate trăi nici trunchiul în pămeat, ear' precum peştelui îi merge bine în apă, aşa rădecinilor le place numai în păment. Pomii dăruiţi noue, aveau o sumedenie de rădecini şi groase, dar mai ales subţiri, dovadă, că pomişorii au fost în mai multe rênduri mutaţi dintr'un loc într'altul, lucru, pe care noi nu'l facem şi rëu facem. Cu prilegiul mutării este bine së tăiem fără cruţare rădecinile groase, deoare-ce din locul tăiat au să dea rădecinile subţirele, cari prin mulţimea lor adună multă hrană pentru pom. înainte de a aşeza pomişorul în groapă, e bine să înplântăm parul de care vine legat pomişorul, căci înplântat parul în urmă, ar strica (rupe) rădecinile pomului. Parul, cât mai oblu şi gros, să nu treacă cu lungimea peste înălţimea trunchiului pomului, căci împedecă crengile în creştere (desvoltare). Impregiurul rădecinilor pomi-şorului aşezat în groapă punem pămentul, ce a fost de-asupra şi'l apăsam bine şi în urmă apăsam cu degetele mânii printre rădecini, ca astfel să străbată la ele çât mai multpămentdin care îşi trag hrana. Odată rădecinile îngropate tragem în jurul pomului tot pămentul scos din groapă şi îl facem în formă de muşinoiu, din care apoi facem un fel de troacă, în care se toarnă apă cât mai multă şi se toarnă deodată şi cu repezi-

— Rëu ai- făcut. Acesta e mai bun şi mai repede.

Cum îşi poate fie-care închipui, Ilie se grăbi îndată să iee pe ucenic în tovărăşie, din doue puncte de vedere: întâiu de-a arăta lumei minunile ce 'i-ar îndreptăţi şi mai mult scrisoarea de pe tabla prăvăliei sale, şi al doilea, că se temea de concurenţa ce 'i-ar face-o acel meşter ferar, dacă ar voi să se aşeze în acelaşi oraş.

Fără multă greutate, dădu lui lisus preţul tocmelei şi din aceeaşi zi chiar el fu aşezat în ferărie, ca cea dintâiu calfă şi tovarăş al măiestrului Ilie.

A doua zi de dimineaţa, Ilie trimise pe Christos într'o comisiune, în care, zicea el, îi trebuia un om de încredere. lisus pleca. Nu făcu 20 de paşi, şi Ilie nerăbdător şi ambiţios, el, cu care nimenea nu s'a putut asemëna şi care fusese cu băgare de seamă la felul cum potcovise Christos, se uità din nou la închieturile picioarelor şi-'şi zise:

Nu se poate să nu isbutesc şi eu. Nimenea până astăzi nu m'a întrecut. îndată ce mi-se va da prilegiu de a potcovi un cal, o să încere.

Peste o oră delà plecarea lui usus, veni un călăreţ armat, din cap până în picioare, care auzise de vestea măiestrului peste măiestri, măiestru peste toţi, cerii să-'i potcovească calul. Descăjpoa 1Я«я onhiï la

Pag. 310 - Nr. 65 TRIBUNA POPORULUI 5/17 Aprilie im ciune, cu scop să ducă şi ea între rădecini păment cât mai mult. Este bine ca dintre crengi să tăiem pe toate acelea, care dau să crească spre mijlocul coroanei pomului, deoare-ce ele împedecă străbatere» razelor soarelui printre crengi, căci ştiut este, că poamele cele mai desvoltate se fac pe crengile de dinafară şi din vêrf. Tot cu acest prilegiu ni-s'a vorbit despre feluritele soiuri de poame, despre câştigul ce-'l trag din cultura lor popoarele mai înaintate în înveţătură etc. Reuniunea ne-a dăruit pe toţi 13 membri câţi suntem în Sibiel cu câte un altoiu de mër patul, lucru în sine, ar zice un om nepriceput, neînsemnat, dar' după mine de mare însemnătate pentru în-veţăturile ce ni-se dau noue ţeranilor laa-semenea prilegiuri, pentru ceea-ce şi zic trăiască „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiu'.

Ere/mia.

Grupatul fenaţelor. Lipsa de fên, ce se simte acum de

un timp mai în flecare primăvara, pe cele mai multe locuri ne este o viuä dovada, ca deoparte fenaţele naturale s'au mai împuţinat, prefaeêndu-se în locuri arâtoare, de altă parte, că şi cele existente nu se îngrijesc cum se cade, din care pricină nici nu pot produce fon destul.

Că fenaţele naturale nu se îngrijesc cum se cade pe cele mai multe locuri, se mai poate vede şi de acolo, că muşinoaele de pildă nu le risipeşte mai nime primăvara, pe cele sterpe de iarbă şi uscate, deşi unele s'ar mai şi putè, nu le udă (iri-gează) decât foarte puţini, pe cele pline de muşchi de asemenea numai puţini le grapă, la cele băltoase şi mocirloase earăşi numai puţini le ştiu face şanţuri pentru scurgere, pe cele pline de răchită, tufe sau arini earăşi numai puţini le lăzuesc, în sfîrşit pe cele mai sterpe de iarbă şi din pământuri rele şi sărace earăşi numai puţini le seamenă şi gunoesc.

Urmarea acestei neîngrijiri este cunoscută pretutindenea ! Fonul, care ar putè creşte pe lângă o grije mai bună pe fenaţele noastre, ne lipseşte

măiestru, rugându-'l să se grăbească, căci trebue să plece îndată, şi că până atunci el întră în câreîmă.

„Acum e vremea !" cugeta Ilie. Scoase cuţitul delà brâu, îl mai ascuţl puţin, şi nici una nici alta, tăia piciorul calului din genunchi. Dar' ce să vezi... Lucrul eşî de minune; piciorul era tăiat, sângele începu să curgă rëu, bietul cal dete un rînchezat atât de tare, încât stăpânul alerga într'o suflare.

Când bietul om îşi vëzù calul numai cu trei picioare şi scăldat în sânge, se repezi în ferărie, unde găsi pe Ilie stând liniştit bătend potcoava la piciorul tăiat. La această privelişte călăreţul crezu că ferarul a înnebunit. Dar' acesta îl asigura zicêndu-'i, că nu are să se teamă de nimic, căci el îi va da calul potcovit gata, şi că acesta este un meşteşug al lui, care nimenea nu-'l cunoaşte.

După aceasta eşl afară ca să aşeze piciorul calului la loc, cum vëzuse că a făcut noua sa calfă. Nu puţină îi fù însă spaima, când vëzù că după toate silinţele, piciorul calului îi rëmânea tot în mână, şi bietul cal zăcea jos mai mort de durere.

Sudori de moarte acoperiră faţa lui Ilie vëzêndu-se în primejdie de a-'şi perde cinstea şi numele cel bun ; scoase acelaşi cuţit, cu care tăiase piciorul calului, şi ridica mâna spre a 'şi-'l înfige în piept, când de-odată mâna îi fù oprită de calfa care

de multe-ori primăvara, după-cum am zis la început şi trebue cumpérat de cele mai multe-ori foc de scump.

Impregi urarea aceasta ne face, ca cu acest prilegiu să atragem de cu bună vreme luarea aminte a economilor noştri asupra grupatului şi a stîrpirii muşchilor de pe acele fenaţe naturale, pe care s'au încuibat acei părăsiţi.

Grupatul fenaţelor se poate face şi cu grapa de rond ; în timpul din urmă însă s'a născocit o grapă anume întocmită pentru fenaţe, care acum se poate procura delà ori-şi-care fabricant de maşini economice. Ou grapa numită se grapă apoi fenaţele în lungul şi latul, ca cu atât mai bine să stîrpească muşchii şi muşinoaele.

Prin grăpatul fenaţelor nu numai ca se stîrpesc muşchii şi muşinoaele, dar' chiar şi iarba rémasa se poate desvolta şi creşte după aceea cu mult mai bine şi mai iute, dând la cosit un fon cu mult mai bun şi mai mult, ca când sunt lăsate negrupate.

Economii înveţaţi de prin alte teri au mers şi mai departe în privinţa aceasta. Ei au născocit un fel de sare de fer, numită calaican, pe care o presară pe fenaţele molipsite de muşchi, cari după-cum se ştie sunt ca o pecingine pe fenaţele naturale, îm-pedecând aproape cu totul creşterea ierbii.

Pentru stîrpirea totală a muşchilor, înveţatul agronom din Anglia Edigson a presărat pe un fonaţ de un hectar la început numai 250 chilograme calaican (sare sau sulfat de fer) şi a vèzut, că după o lună muşchii au perit aproape cu totul, fără-ca prin aceea iarba să fi suferit ceva. Pe la mijlocul verei însă a observat, că pe ici-colea se mai iveşte de nou câte un pâlc de muşchi, pentru stîrpirea cărora a mai întrebuinţat încă 100 chlgr., după întrebuinţarea cărora muşchii nu s'au mai ivit deloc pe fonaţ. Pe lângă aceasta iarba s'a fă-

îşi împlinise comisiunea şi sosise tocmai la vreme, ca să împedece pe măiestrul Ilie de a-'şi curma vieaţa.

— Ce faci, măiestre? îi zise Iisus cu glas înfruntător.

Ilie se întoarse şi-'i arëtà calul pe ju-raëtate mort.

— Nu-i altceva mai rëu? întreba Iisus, şi apoi lua piciorul de jos, se duse la cal, îl puse la loc, calul se ridica, necheza voios scuturându-se din sângele în care zăcea şi începu să sară. Ilie îl privi o clipă înmărmurit, şi uimit, luà repede de pe nicovală un ciocan şi sfârmà în bucăţi tabla, pe care scrisese : „Măiestru peste măiestri, măiestru peste toţi".

Apoi se apropia de calfă şi îi zise cu capul plecat : „ Tu să fii măiestrul, şi eu calfa ta!"

— Fericit acela, care işi cunoaşte greşeala, rëspunse cu blândeţă Christos.

De astă-dată la glasul lui dulce, Ilie ridica ochii spre el şi vëzù pe umilitul seu tovarăş cu fruntea încinsă de o lumină cerească.

El recunoscu pe Iisus şi căzu în genunchi înaintea lui.

„Te iert, li zise Domnul, căci te cred vindecat de mândrie şi sumeţie. Rëmâi măiestru peste măiestri, dar' nu uita, că este un Dumnezeu singur, care e măiestru peste toţi".

eut cu mult mai deasă şi mai bună ca mai nainte.

încercarea (experienţa) făcută de Edigson s'a mai repetat şi în alte teri şi pretutindenea s'au obţinut aceleaşi resultate Intru stîrpirea muşchilor, cu adausul acela, că pe unele locuri s'au întrebuinţat numai câte 200 chlgr. la hectar (2 jug.), şi totuşi s'au putut stîrpi cu desevîrşire. Sarea numită se poate procura prin anumite firme cu preţul de 2—3 fi. suta de chilograme.

Pentru a se puté socoti şi mai bine perderile, ce le sufer unii economi, cari nu caută să stîrpească muşchii de pe fenaţele naturale, un econom s'a apucat şi un hectar '1-a presărat cu calaican, ear' pe celalalt '1-a lăsat nepresărat. La coasă, după-ee a uscat fonul s'a pus şi '1-a cântărit atât pe cel tractat cu calaican, cât şi pe cel crescut între muşchi şi resultatul a fost următorul: fônul de pe fenaţul tractat cu calaican a avut o greutate, de 3.152 chlgr., pe când celalalt n'a tras decât 1.838 chlgr. De aci credem că poate vedé fiecare econom, că calaicanul nu are putere numai asupra stîrpirii muşchilor, ci el mai înrîureşte într'un mod binefăcetor chiar şi asupra creşterii şi desvoltării ierbii de pe fenaţele naturale.

Timpul cel mai potrivit pentru grăpatul şi presăratul fenaţelor cu calaican este primăvara, îndată-ce s'a sbi-cit bine pămentul şi vara după cositul fonului. Toamna nu prea este aşa priincioasă pentru grăpat, deoare-ce descoperindu-se prin acela prea tare rădăcinile ierbei, acelea pot să degere şi să se prăpădească multe peste iarnă.

Din cele espuse până aci se poate vede hotărît, de ce mare însemnătate este grăpatul şi presăratul fenaţelor cu calaican, sau în lipsa acestuia cu gunoiu de cel mai mörunt ; şi la ce perderi mari se espun acei economi, cari nu poartă nici o grije de cultura lor ! Unii ca aceştia vor fi siliţi negreşit, ca şi pe viitor să aibă lipsă de fon primăvara, care de cele mai multe-ori pe lângă puţin lucru, ar putè creşte pe fenaţele lor.

I. Georgescu.

F E L U R I M I Fiecare minut trebue întrebuinţat. Cu

puţină bunăvoinţă, până şi cele mai scurte clipe pot fi întrebuinţate în chip ca să dea resultate de mare valoare. Un ceas pe zi smuls delà ocupaţiunile uşuratice şi bine întrebuinţat, ar fi deajuns unei persoane cu o capacitate ordinară, ca să înveţe ori-ce ştiinţă; în zece ani un ignorant ar ajunge instruit. Va să zică nu trebue să suferim ca timpul să treacă fără a ne sluji de el, fără ca să învăţem ceva folositor şi frumos, fie ca să cultivăm vr'un principiu bun, fie ca să întărim vr'un obiceiu bun.

Doctorul Mason Gold a tradus pe Lu-creţiu făcend vizite la bolnavi, în trăsură. Darwin 'şi-a compus mai toate operile în acelaş chip. înveţatul Burney a înveţat franţuzeşte şi italieneşte ducêndu-se călare să dea lecţii de muzică, şi cunoaştem personal un om care se bucură azi de o frumoasă poziţie într'un oraş mare manufacturier şi care a înveţat latineşte şi franţuzeşte făcend curse ca comisionar pe stradele Manchesterului.

Bibliografie. — „Autobiografia me»", sau un voiagiu în

timp de 70 de ani. Prosă şi Poesie, cu ilustraţiuiii, de Zaharia Antimeseu. 8'a tipărit în Ploeşti, în stabilimentul grafic „Progresul", 1896. Această valoroasă carte a profesorului de 70 ani Zaharia Antimeseu,este mult lăudată nu numai de Româui, ci chiar şi de străini.—Opul se află numai Ja autor în Ploeşti, strada Grădinari Nr. 97.— Preţul 6 lei.

— O carte preţioasă şi folositoare a apărut acum de curênd, care se recomandă tuturora, în special economilor mari şi mici. Titlul ei este „Manual de agricultură raţională" (agro-logia) sau Agricultura generală pentru usul şcoalclor secundare, speciale şi superioare de agricultură pentru înveţămentul particular şi de consultat pentru agricultori practici, de Dr. Oerge Maior, profesor de agricultură la şcoala centrală de agricultură delà Ferë-strâu (România) cu 217 figuri intercalate, îu text.

Cartea se află în editura proprie a autorului şi se vinde şi la tipografia A. Mure-şianu în Braşov cu preţul de 5 coroane sau 6 Lei. Acest manual de un bogat cuprins e de un format octav mare cu 524 pagine, întocmit cu multă pricepere şi consultat după literatura celor mai renumiţi autori germani în specialitatea agronomiei, ca : Thaer, H. Settegast, Iohann Gottlieb Koppe, etc. etc.

Pentru întocmirea ei practică şi folositoare, recomandăm şi noi această carte a dlui Dr. G. Maior tuturor celor interesaţi.

— A eşit de sub tipar: „Acte şi d»-cumente relative la Istoria Renaşterii României, publicate de Dimitrie A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic. Volumul VI. Partea Д cuprinzând : Divanul ad-hoc dl Munikniei din 1857, şi Comisiunea europeană din 1857- -58. Preţul 10 lei. Bucureşti, Institutul de Arte grafice Carol Göbl.

— La librăria ifj. Klein Mor din Arad se găsesc următoarele cărţi de vônzare, eşite din condejul eruditului Dr. George Popa :

1. Istoria biblkă, pentru şcoalele poporale. Preţul 10 c r .

2. Detorinţe şi drepturi, constituţiune civilă şi bisericească pentru scoale poporale. Preţul 20 cr.

3. Contractul social sau principie de dreptul politic după Rousseau. Preţul 40 cr,

4. Scrieri şi vorbiri culese, apoi direse Preţul 20 cr.

invitare la abonament Deschidem prin aceasta abonament pe

al doilea trimestru la

„TRIBUNA POPORULUI" Condiţiunile de abonament, însemnate .

şi în fruntea foii, sunt cele următoare:

în Monarchie : Pe un an fl. 10.— Pe V i an „ 5,— Pe x/i an . . , „ 2.50 Pe o lună . . . . . . . . . 1.—

Pentru România şi străinătate: Pe un an franci 40.—

NUMEItlI DE DUMINECA pot fi abonafi deosebit, ca foaie pentru popor, cu 1 fl. 50 СГ. pe ftll, avênd o întindere de 8 pagine: cele 4 pagine ale foii de zi, plus un adaus poporal de 4 pagine.

Domnii cari se abonează la foaia de zi cu 10 fl. pe an, tiu au să mai plătească nimic pentru adausul poporal delà numèrul de Dumvwca.

Administraţia „TRIBUNA POPORULUI".

5/17 Aprilie 1897 TRIBUNA POPORULUI Nr. 65 — Pag. 311

N O U T Ă Ţ I ! Arad, 15 Aprilie st. n. 1897. j

Moştenitorul dc t ron al monarchiei noastre. Francise Ferdinand, după-cum însuşi a vestit într'o scrisoare a sa, e sănetos şi se simte foarte bine. în curenţi se va reîntoarce din Territet la Viena.

Trachoma în Peciea. De v r e o câteva zile primejdioasa boală Trachoma a început să bantue în Peciea în mod epidemic.

Pentru împedecarea lăţirii ei medicii, comunal şi cercual au cercetat toate casele din comuna, despre cari se credea, că sunt atacate de boală.

Au aflat până acum poste IG bolnavi şi vre-o 40 de caşuri suspecte. S'au luat cele mai energice disposiţiuni din partea autorităţilor.

* Staţiune nouă. Fiind gata deja linia ferată

vicinală dintre Lipova şi Timişoara, ea se va deschide în curênd. Se ştie, că această linie este pusă in legătură cu calea ferată principală Arad-Predeal — în staţiunea numită până acum „ Radna-Lipova. Avendu-'şi acum şi orăşel Lipova staţiunea sa proprie pentru linia Lipova-Timişoara, această staţiune este numită „Lipova," enf staţia Radna-Lipova s'a schimbat în „Maria-Radna".

* Mare proprietar în Bucureşti. „Epoca"

In numërul seu de ieri aduce următoarea ştire: „Dl G. Pop, fost vice-preşedinte al comitetului naţional din Sibiiu, mare comerciant în Braşov şi unul din Întemeietorii „Tribunei", a eumpërat Hotelul Bulevard din Capitală pe preţul de 1,360.000 de lei".

*

Alegeri sinodale în archidiecesă. Deputaţi mireni pentru sinodul archidiecesan au fost aleşi în cercul Zarand: Teodor Pop. advocat In Baia-de-Criş şi Dr. Pavel Oprişa, prof., în Brad, ear' în cercul Deeş : Dr. Ioan Fărcaş, adv., şi Dr. Buzura candidat de advocat.

* Mare t r eabă! Foile din Arad („Alföld")

aduc laude fostului fişpan, odinioară milionarul Atzél Péter, care mergând zilele aceste şi el la sfatul orăşenesc, a atras luarea aminte asupra unei „neiertate" greşeli: fâcêndu-se reparaturi la casarma honve-zească din loc, poarta şi casa de strajă n'au mai fost vopsite în tricolor unguresc, ci numai galben... S'a luat hotărîre ca „cinbtea" să fie scăpată : se vor vopsi eară toate la... ungureşte !

Patria mântuită,. Ovreii delà Lloydul aradan au hotărit ea d'aci Încolo telegramele ce li-se trimit despre bursa din Budapesta în limba nemţească, să nu le mai primească de cât în limba ungurească. Ho-sana! Patria-'i mântuită, şi chiar acum, de Paşti o asemenea bucurie „patriotică"... întrebarea e : au Ungurii cuvinte pentru... bursă, ori vor fabrica acum?

*

Despre înmormêntarea rêposatului David Almăşan din Braşov .Gazeta Transilvaniei" scrie următoarele: Inmormêntarea veteranului dascăl delà şcoalele române din Braşov David Almăşianu, a întrunit un public foarte numeros şi ales. Prohodul s'a sevîrşit în biserica S-Jui Nicolae şi după cetirea evangeliei s'au ţinut doue frumoase discursuri funebre : unul de pe amvon, din par te i preotului Dr. V. Saftu, care cu multă eloeinţă a caractérisât trăsăturile fundamentale ale caracterului rêposatului, arătând, că a fost unul din stejarii viguroşi ai generaţiei bëtrâne, care s'a distins In toată viaţa 8a prin iubirea de biserică, iubirea de neam şi cunoştinţa datoriei. In numele corpului profesoral a vorbit apoi dl profesor Ioan Popea, dând o icoană foarte succeasă şi mişcătoare a vieţii bëtrânului şi iubitului coleg ca dascăl credincios şi devotat al poporului român, ca om si ca Român gata de-a aduce jertfe pentru binele obştesc naţional. In decursul prohodului celebrat de dl

protopop Petric, preotul Saftu şi diaconul Prişcu, a cântat corul tinerimei şcolare, care a asistat întreagă cu steagul şcoalei.

*

Duel. Preşedintele scaunului orfanal din Miscolcz s'a bătut în duel alaltiiieri cu judele de tribunal Görgey Jözsef. Amândoi au primit răni destul de grelu cu sabia... Vorba Românului : Când n'au ce face, d-nii se iau la duel !

*

Procesul otrăvitoarelor din H.-M.-Vàsàrhely. Pertractarea finală în procesul otrăvitoarelor din H.-M.-Vàsàrhely se va continua Incepênd cu ziua de 23 1. c. n., în care se va rosti acusa şi vorbirea de apëmre. Pertractarea se va ţine tot în H.-M.-Vàsàrhely.

Corb alb. Din Budapesta vine ştirea, că Dr. Horváth István, unul din subnotarii tribunalului de acolo 'şi-a dat demisia, spu-nênd că fiind el catolic care ţine la legea sa, nu poate să stea într'o slujbă unde 'i-se cere să ia parte la procese în cari se osândesc preoţi catolici.

*

Vacanţă. La 17 Aprilie n. (Sâmbăta Floriilor), la orele 18 din zi încep feriile învierii Domnului la institutul pedagogico-teologic din Arad şi vor dura până în 29 Aprilie (Joi seara, în sëptëmâna luminată).

*

Români de laudă şi cu minte. Din comuna Codor (lângă Dej) se vesteşte, că bravii Români de acolo s'au legat prin jurământ, ca de aci înainte să nu mai cumpere nimic nici dela Jidovul din sat, nici delà alţi Jidovi, fie ei ori-unde ar fi. — Ne bucurăm cu toţii de înţeleaptă hotărîre a Românilor din Codor, şi dorim, ca toţi fraţii noştri de pretutindenea să facă astfel, căci ar fi şi timpul să înţelegem odată, că cei mai mari duşmani ai poporului nostru sunt - tocmai Jidovii.

*

Se cântă un bun înveţător la Siria. Plată flesă 400 fl., apoi locuinţă, 12 stângeni de lemne, 35 fl. pentru cancelarie. Se dă întâietate celor cari ştiu să conducă un cor.

*

Un cas înfiorător. Sub acest titlu în numërul din urmă am publicat ştirea, că un ţeran de aici, eu numele Mita Iovanov, 'şi-a junghiat soţia alaltăeri dimineaţa în stare de nebunie. Astăzi ţinem să întregim această ştire tristă. Nenorocitul Iovanov trăia deja de mai multă vreme foarte rëu cu nevasta, ear' în timpul din urmă neînţelegerea între dînşii a devenit şi mai Încordată, mai ales, că bietul om arëta şi semne de nebunie. Alaltăeri înspre ziuă, în boala sa furioasă, a apucat un cuţit, ca să-'şi ucidă soţia. A rănit-o în cinci locuri : la pept, la pântece, între coaste şi la amêndouë braţele, şi ar fi ucis-o de tot, dacă la sbierătele femeii n'ar fi alergat în ajutor un vecin al lor, pe care furiosul Iovanov îucă '1-a rănit grozav în patru locuri, în urmă se adunară la casă o mulţime de oameni, şi nenorocitul a fost prins, după-ce se rănise şi el însuşi la cap şi la pântece atât de greu, încât sângele din răni îi curgea vale. A fost avisată apoi şi poliţia, care a trimis la faţa locului pe sublocotenentul poliţist Berecz Ferencz şi pe medicul Dr. Öttvös Daniel. într'acestea, ucigaşul bărbat a fugit din casă cu rănile sângerânde şi s'a oprit într'un tufiş din parcul „Salacz", unde mai târziu a fost aflat şi dus la spital. Nenorocita femee şi vecinul rănit, au fost duşi încă dimineaţa la spital. Rănile acestora însă sunt atât de primejdioase, încât cu greu se crede că vor rëmânè în vieaţă.

* Sinuciderea unui magnat. Magnatul Zi

chy Guido, proprietarul moşiei de 6000 ju-gëre din Seregélyes, tinër abia de 21 ani, 'şi-a tras un glonte în cap şi a murit alaltăeri pe mormêntul mamei sale. Se vede, că sinuciderea este boală în familia, lor, pentru-că atât mama lui cât şi tatăl seu

au murit tot în acest chip. Tinërul conte era de altfel om muncitor, trăia foarte retras şi cheltuia puţin, deşi numai în bani gata avea 200.000 fl., — ceea-ce dovedeşte că avuţia încă nu-'i destul pentru a ferici pe cineva.

*

Magnat şi industriaş. Intre contele Dra-skovits şi tapiţerul Gebauer din Pojon se trăgănează de multă vreme o afacere de onoare, fiind-că magnatul, ca căpitan de husari în retragere, nu vrea să dueleze cu industriaşul, care este şi el un om foarte inteligent. Tapiţerul a fost greu vătemat din partea contelui, care '1-a învinuit de sevîrşirea unui furt în casa sa. Dovedin-du-i-se însë nevinovăţia, tapiţerul Gebauer a provocat pe contele Draskovits prin doi oficeri, ca martori.

Contele însë, nefiind aplicat să dee satisfacţie cu arma, martorii lui Gebauer au cerut judecătorie de onoare, care s'a şi întrunit alaltăieri sub preşedinta archiducelui Frideric din Pojon. Hotărîrea judeeëtoriei nu se ştie încă, dar' se zice că cei doi oficeri, ca martori ai lui Gebauer vor provoca şi ei pe contele, susţinend ca vătemătoare şi pentru dînşii procederea contelui în această afacere.

*

Biserică grozav batjocorită. O ştire uimitoare sosită din Agram (Croaţia) spune, că alaltăeri noaptea doi tineri netrebnici au batjocorit şi au păgubit în chipul cel mai mişelesc biserica „Sftului Duh" de acolo. Trecênd în timp de noapte vr'o câţiva ţerani pe lângă biserică, au vëzut în ea lumină ; ei au voit să între să vadă ee-i acolo, însă uşa era încuiată. Privind apoi prin gaura cheii, s'au spăriat de ceea-ce le-au vëzut ochii : înaintea altarului se în-vêrtia un om tinër, îmbrăcat haine preoţeşti, ear' în apropierea lui un altul, îmbrăcat în haine de diac. Vëzênd aceste minunăţii, oamenii au alergat la crâsnicul şi 'l-au sculat din somn. Au întrat apoi cu toţi în biserică şi au năvălit asupra mişeilor, cari voiau s'o iee la sănetoasa. Unul dintre ei, cel în haine de preot, a şi fugit, al doilea însă a fost prins. Numele acestuia e Ladis Iosif din comuna Borcic, în verstă de 22 de ani. Numele soţului sëu însă nu vrea së-'l spună şi nici pricina, care 'i-a îndemnat să severşească faptul lor mişelesc. Nu numai că au batjocorit sfta biserică, dar' au pricinuit într'însa şi foate mari pagube : au rupt praporii şi cărţile de rugăciune, au stricat organele şi au găurit toate icoanele sfinte. Ei sunt socialişti.

Mai rëi decât hoţii. Astfel de oameni ar trebui spânzuraţi de limbă.

*

Nenorociri. In Ocnele de cărbuni dela Oberhausen (în Austria) aprinzêndu-se o gură de ocnă, au fost aruncaţi în aier şi omorîţi 10 băieşi.

Deputat ţeran în dieta din Viena. Intre deputaţii cei noi, trimişi în dieta din Viena, din toate ţerile Austriei, se află şi un de-putat ţeran cu numele Sajer, ales de ţeranii poloni din Galiţia. Deşi nu e dintre domni, el este un bărbat cuminte şi cu destulă carte. A făcut cunoştinţă cu toţi eeialalţi deputaţi, şi mai zilele trecute el s'a dus să vază aşa numita societate economică din Viena, unde a fost primit cu mare însufleţire. Aici deputatul-ţeran Sajer a spus, că în tinereţe a fost soldat la ulani, unde a dus-o până la rangul de sergent. Strămoşii lui au fost din depărtata ţeară Şvedia. Unul dintre strămoşi s'a aşezat în Polonia pe vremea regelui polon Ioan Casimir ; acolo s'a căsătorit cu o poloneză şi de atunci familia lui până în ziua de azi a trăit tot în ţeara polăcească.

* Munca resplătită. In urma boalei sale,

vestitul cetitor în stele Falb a sărăcit atât de tare, încât astăzi este avisât la mila oamenilor buni, ca să-'şi poată susţine familia sa numeroasă. In folosul lui s'a pornit în Germania, o colectă, în care până în 1 Aprilie a. c. s'a adunat o sumă

de 75.214 mărci, ca