Apus de Soare
3
a) Drama Apus de soare are ca temă lupta pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale. Ideea este că lupta pentru apărarea ţării se duce cu sacrificii şi creează eroi. Subiectul este Moldova, în perioada de maximă ascensiune, sub domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe care autorul îl aseamănă cu un soare. Metafora este preluată din poezia populară Ştefan, Ştefan, domn ceJMareşi exprimă sistemul social heliocentric. Domnul este centrul universului social; în jurul său sunt familia, curtea, cetatea, Moldova, în cercuri concentrice. Metafora care sintetizează domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt o găsim în actul I, în cuvintele doamnei Mana: „Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist şi-n urma lui o baltă de sânge”. Ca să poată apăra Moldova, Ştefan s-a bătut aproape o jumătate de secol cu ungurii, polonii, turcii, tătarii. El este nevoit şi acum, la bătrâneţe, să se bată, fiindcă regele Poloniei nu mai recunoaşte faptul că a cedat lui Ştefan Pocuţia, o provincie situată la nord de Bucovina, ca garanţie pentru tratatul de pace, încheiat în urma înfrângerii de la Codrii Cosminului. Moghilă povesteşte, în actul al II-lea, doamnei Măria, felul în care s-au desfăşurat ostilităţile. Ştefan şi-a ascuns grosul armatei într-o pădure, sub comanda lui Bogdan, şi a lăsat pe Luca Arbore în faţă cu o mie de ostaşi. Polonii îl atacă pe Luca Arbore; acesta se preface că fuge, dar i-a răsfirat în faţa lui Bogdan, care i-a lovit din plin. Ştefan i-a înconjurat şi bătălia s-a transformat într-un măcel al polonilor. Ştefan, la întoarcere, este lovit la un picior. Rana nu i se închide şi sunt chemaţi trei doctori ca să-i ardă cangrena: Şmil, Cesena şi Klingensporn. Profitând de situaţie, o serie de boieri ca paharnicul Ulea, Drăgan şi Stavăr complotează să-i influenţeze pe boieri să-1 aleagă domn pe Ştefăniţă. Ştefan află de complot de la Oana şi hotărăşte să fie ales domn Bogdan, fiul său, încă în timpul vieţii lui, pentru a împiedica luptele ce s-ar fi declanşat pentru tron după moartea sa. El rosteşte un discurs patriotic în faţa Sfatului ţării, în care idea principală este păstrarea ţării pentru generaţiile viitoare: „Moldova n-a fost a Strămoşilor nici, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”. El îi pune mantia de domn lui Bogdan şi coroana, Apoi se încredinţează doctorilor, spre a i se arde rana. Fiind imobilizat, cei trei boieri Ulea, Stavăr şi Drăgan pun la cale să fie ales domn Ştefăniţă, nepotul lui Ştefan. Acesta fiind un copil, s-ar fi creat o locotenentă domnească, alcătuită din boieri. Puterea ar fi trecut din mâna domnului în mâna boierilor. Este lupta pentru putere. Ştefan aude strigătele lor din sala tronului şi, deşi ştie că orice mişcare îi este fatală, ia sabia, pătrunde în sala tronului, unde îl ucide pe paharnicul Ulea. Se întoarce şi moare în braţele doamnei Măria şi ale fiului său Bogdan, rostind cuvântul Moldova. b) Imaginea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt se construieşte treptat, de-a lungul dramei, dar există şi o imagine, pe care cititorul o are din cronica lui Grigore Ureche, din poemul Dumbrava Roşie de Vasile Alecsandri, din romanul Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu. .Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost unul din marii principi europeni, care a oprit forţele asiatice, reprezentate de turci şi tătari, să distrugă Europa. El caută să realizeze o coaliţie antiotomană, dar nu a fost sprijinit. în timpul vieţii sale, se petrece marea tragedie a căderii Constantinopolului, tară ca principii europeni să se unească împotriva duşmanului comun. Căsătoria sa cu Măria de Mangop era o recunoaştere a faptului că, dacă ar fi eliberat Constantinopolul, ar fi avut dreptul
description
sra
Transcript of Apus de Soare
a) Drama Apus de soare are ca temă lupta pentru apărarea fiinţei naţionale şi pentru afirmarea
conştiinţei naţionale.
Ideea este că lupta pentru apărarea ţării se duce cu sacrificii şi creează eroi.
Subiectul este Moldova, în perioada de maximă ascensiune, sub domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe
care autorul îl aseamănă cu un soare. Metafora este preluată din poezia populară Ştefan, Ştefan, domn
ceJMareşi exprimă sistemul social heliocentric. Domnul este centrul universului social; în jurul său sunt
familia, curtea, cetatea, Moldova, în cercuri concentrice.
Metafora care sintetizează domnia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt o găsim în actul I, în cuvintele doamnei
Mana: „Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist şi-n urma lui o baltă de sânge”. Ca să poată
apăra Moldova, Ştefan s-a bătut aproape o jumătate de secol cu ungurii, polonii, turcii, tătarii. El este
nevoit şi acum, la bătrâneţe, să se bată, fiindcă regele Poloniei nu mai recunoaşte faptul că a cedat lui
Ştefan Pocuţia, o provincie situată la nord de Bucovina, ca garanţie pentru tratatul de pace, încheiat
în urma înfrângerii de la Codrii Cosminului.
Moghilă povesteşte, în actul al II-lea, doamnei Măria, felul în care s-au desfăşurat ostilităţile. Ştefan şi-a
ascuns grosul armatei într-o pădure, sub comanda lui Bogdan, şi a lăsat pe Luca Arbore în faţă cu o
mie de ostaşi. Polonii îl atacă pe Luca Arbore; acesta se preface că fuge, dar i-a răsfirat în faţa lui
Bogdan, care i-a lovit din plin. Ştefan i-a înconjurat şi bătălia s-a transformat într-un măcel al polonilor.
Ştefan, la întoarcere, este lovit la un picior. Rana nu i se închide şi sunt chemaţi trei doctori ca să-i
ardă cangrena: Şmil, Cesena şi Klingensporn. Profitând de situaţie, o serie de boieri ca paharnicul Ulea,
Drăgan şi Stavăr complotează să-i influenţeze pe boieri să-1 aleagă domn pe Ştefăniţă. Ştefan află de
complot de la Oana şi hotărăşte să fie ales domn Bogdan, fiul său, încă în timpul vieţii lui, pentru a
împiedica luptele ce s-ar fi declanşat pentru tron după moartea sa. El rosteşte un discurs patriotic în
faţa Sfatului ţării, în care idea principală este păstrarea ţării pentru generaţiile viitoare: „Moldova n-a
fost a Strămoşilor nici, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri şi-a urmaşilor
urmaşilor voştri în veacul vecilor”. El îi pune mantia de domn lui Bogdan şi coroana, Apoi se
încredinţează doctorilor, spre a i se arde rana.
Fiind imobilizat, cei trei boieri Ulea, Stavăr şi Drăgan pun la cale să fie ales domn Ştefăniţă, nepotul lui
Ştefan. Acesta fiind un copil, s-ar fi creat o locotenentă domnească, alcătuită din boieri. Puterea ar fi
trecut din mâna domnului în mâna boierilor. Este lupta pentru putere. Ştefan aude strigătele lor din
sala tronului şi, deşi ştie că orice mişcare îi este fatală, ia sabia, pătrunde în sala tronului, unde îl ucide
pe paharnicul Ulea. Se întoarce şi moare în braţele doamnei Măria şi ale fiului său Bogdan, rostind
cuvântul Moldova.
b) Imaginea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt se construieşte treptat, de-a lungul dramei, dar există şi o
imagine, pe care cititorul o are din cronica lui Grigore Ureche, din poemul Dumbrava Roşie de Vasile
Alecsandri, din romanul Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu. .Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost unul din marii
principi europeni, care a oprit forţele asiatice, reprezentate de turci şi tătari, să distrugă Europa. El
caută să realizeze o coaliţie antiotomană, dar nu a fost sprijinit. în timpul vieţii sale, se petrece marea
tragedie a căderii Constantinopolului, tară ca principii europeni să se unească împotriva duşmanului
comun. Căsătoria sa cu Măria de Mangop era o recunoaştere a faptului că, dacă ar fi eliberat
Constantinopolul, ar fi avut dreptul la coroana Paleologilor. Ştefan a fost un diplomat, a fost un bun
strateg, a fost un mare domn patriot. El a trăit răspunderile conştiinţei istorice şi a căutat să asigure
independenţa şi unitatea ţării după moartea sa. Dacă ar fi devenit domn Ştefăniţă, boierii s-ar fi luptat
pentru putere, ar fi distrus aşezările răzeşilor, care apărau hotarele ţării, şi Moldova ar fi căzut în
mâinile duşmanilor ei.
Pedepsirea paharnicului Ulea era o consecinţă a jurământului, pe care acesta îl prestase în faţa
domnului Ştefan şi—l călcase.
Domnul Ştefan a fost un bun organizator. El a construit un sistem de cetăţi, care să apere hotarele de
năvălitori, dar şi un sistem de colonii răzeşeşti, ca să dea luptători. El contrabalansează puterea
boierilor cu această armată de răzeşi, care făceau un scut viu în jurul ţării.Fiind evlavios, Ştefan cel
Mare şi Sfânt a fost un mare ctitor şi a zidit multe biserici, mănăstiri, ca să întărească viaţa spirituală
ortodoxă. în timpul său, se creează stilul moldovenesc, apar primele cronici; este un exponent al
renaşterii.
Ştefan a fost un domn al legii, fiindcă dă un cod de legi, organizează paza drumurilor, încheie înţelegeri
cu negustori străini, aduce meşteri ca să creeze ateliere.Dar Ştefan cel Mare a fost şi un pater
familiae, fiindcă pentru el Moldova este o familie. Le poartă tuturor de grijă şi-i ocroteşte. De aceea
pune soarta ţării mai presus de viaţa sa şi-1 pedepseşte pe paharnicul Ulea. Fiind drept, el nu s-a
temut să-1 facă paharnic, deşi, când i-a judecat pricina cu moşia, ce-o luase de la răzeşi, le-a dat
acestora partea lor.
Ştefan este o imagine a poporului român, silit să se bată, timp de două milenii, pentru supravieţuire,
cu o mulţime de valuri de tătari, turci, poloni, unguri, austrieci şi alte neamuri.
PERSONAJE:ȘTEFAN CEL MAREBOGDANLOGOFĂTUL[1] TĂUTPOSTELNICUL[2] TOADERVORNICUL[3] JURJHATMANUL[4] ARBOREPÂRCĂLABUL[5] DRAGOȘPÂRCĂLABUL ALEXAPÂRCĂLABUL GRUMAZĂPÂRCĂLABUL ȘANDRUPÂRCĂLABUL COSTEAPÂRCĂLABUL NEGRILĂBĂTRÂNUL ȘTEFUL, fost pârcălabBĂTRÂNUL HRĂMAN, fost pârcălabPAHARNICUL[6] ULEACLUCERUL[7] HRINCOVICIVAMEȘUL CHIRACOLACLUCERUL MOGHILĂSTOLNICUL[8] DRĂGANJITNICERUL[9] STAVĂRPETRU RAREȘDOFTORUL IERONIMO DA CESENADOFTORUL ȘMILDOFTORUL KLINGENSPORNȚUGULEA MOGHILĂUN PIETRARUN CURTEANDOAMNA MARIAIRINA, fata pârcălabului Dajbog, 1476REVECA,fata comisului Huru, 1476BĂLAȘA, fata pârcălabului Oană, 1484ILINCA, fata pârcălabului Gherman, 1484DOMNICA, fata hatmanului ArboreANCUȚA, fata pârcălabului ToaderOLEANA, fata vornicului Duma
FIRA, fata pârcălabului DragoșLISANDRA, fata pârcălabului AlexaJOIȚA, fata pârcălabului IvancoNEAGA, fata pârcălabului ȘandruILEANA, fata pârcălabului IvașcuHERA, fata pârcălabului GrumazăSTĂNIȘOARA, fata pârcălabului IeremiaOANADOCHIA
