I im - 1928

302. — U N I V E R S U L L I T E R A R

c t i t o r i i B A R B U D E L A VR A N C E A

Mure orator în discursurile în chestiu­nea naţionala ; nooelist clasic in „liagi Tudose", „Bunicul" şi „Bun ica" ; drama­turg epic în „Apus de soare" ; în episodul lui Luca Arbore din „Viforul" şi în pri­mul act din „Luceafărul", mare literat, în tot ce scrie, — Delavrancea este p r imu l scrii tor pcs teminescian care a pus la con-tribufie tezaurul formelor, cuvintelor şi frazelor — creiate de Eminescu — rămâ­nând totuşi, în acest tradiţionalism, pe drumul său propriu.

Ceeace distinge pe De lavrancea de toţi contimporanii săi este verbul , în sensul larg al cuvântului. împreună cu Odobes-cu şi Vlahută, el este un maestru al ver­bului românesc. El face în proză pentru graiul muntenesc — sait mai precis — pentru graiul bucureştean-ilfovean, ceea­ce a făcut în versuri pentru graiul mol­dovenesc Eminescu. Personalitatea lui ar­tistică între aceşti trei scriitori trebue si­tuată.

Delavrancea e$te înfrăţit cu Eminescu printt*o calitate pe care acesta din urmă o are mai accentuat decât — pot zice — toţi scriitorii moderni. Această calitate, care, în mod impropriu poartă numele de „poezie" „poetic", este esenţială însu şire, nu a poetului, ci a scriitorului. Acea­stă calitate care face pe mulţi să conside­re ca „opere poetice", bucăţi de versuri cari în realitate nu sunt decât extraor­dinare „opere literare" — esie a d â n c i m e a sufletului . Ea face ca imaginile lui Emi­nescu sa aibă o aureolă, o perspectivă, o rezonanţă sugestivă infinită, lucru care face dinlr'însul un scriitor absolut in t ra ­ductibi l . Cum o să pot traduce şi în ce limbă farmecul unor versuri ca

Stelelé'n cer Ard depărtărilor Pană ce pier... ?

E cu neputinţă. — Aceeaşi calitate însă mai redusă şi mai neegală se găseşte In proza lui De lavrancea . Imaginile ce între­buinţează nu sunt atât plastice, cum sânt la Odobescu, nici afect ive cum sânt ia Vlahută . El nu ne dă nici conturul lucru­rilor, ca unul, nici puterea lor emoţiona­lă, a celuilalt. Imaginile lui Delavrancea pătrunzând în atmosfera sa sufletească se apr ind , dobândesc o strălucire mai pu­ternică decât realitatea. De lavrancea , ca şi Eminescu, este un imaginat iv . Imagina­tiv în discursuri, în nuvele şi în dramă. Imaginativita tea însă, cum am spus nu e o calitate de poet, ci de scriitor. De aceea

primele lui nuvele s'ait impus prin talen­tul scriitorului, nu prin acela al poetului. Şi de aceea, în afară de cele trei nuvele, enumerate la începutul acestui articol, toate celelalte cuprind nu stări estet ice, ci psihologice. Ele emoţionează pe aceia чате au dispoziţiune sufletească analoagă, Fie că această dispoziţiune e provenită din nsăşi constituţia conştiinţei, fie din ex-peeienţa unor fapte analoage cu cele po­vestite de nuvelist. Ele şi-au produs efec­tul în vremea lor, când dispoziţiile sufle­teşti ce implică erau oarecum generale . Astăzi însă, când acele dispoziţiuni au

B A R B U D E L A V R A N C E A L A 3 0 D E A N I

trecut, — ne ta$ă reci. Şi de aceea, iarăşi cu toate că a scris atât de mult, nuvelele sale, n'au în literatură locul pe care îl au bunăoară, un Carageale , sau un Slavici, fără să mai vorbesc de ceilalţi în viaţă. Chiar Creangă cu al său „Moş Nikifor Cotcarul" având o varietate mai mare de mijloace poetice şi realizând o sinteză mai discre­tă şi mai completă îi poate trece înainte. Căci Creangă este mai nainte de toate un poet epic, care numai din greşită a scris bucăţi în proză ca „Moş Roată" sau „Cinci pâini". Delavrancea în nuvele nu are pu te rea plast ică, fără de care nu exis­tă poezie.

Această putere se repetă în epicismul dramatic al dramei „Apus de soare". De­lavrancea creiază o figură dramatică, ce poate fi pusă alăturea cu creafiunile mart ale dramei. Ştefan, eroul ei, este un om întreg la suflet şi la minte, dar e bolnav şi

aproape de sfârşit. Intre sufletul A şi între trupul slăbănogii se dă oh cumplită. Sufletul lui sănătos a cm 47 de ani Moldova. El cere s'o cârma mai departe — şi după moarte. F« lui trebue să se înfăptuiască cu orice} Şi astfel, despreţuind durerile moúA ridică năprasnic de pe patul unde fi îi fusese arse, ia sabia, ese afară în fi ucide pe Ulea, care îndrăsnise ài ce voinţa şi să proclame domn ţt făniţă în locul lui Bogdan. E vina tf ce-i aduce moartea. Ştefan din „Ap soare" are o viaţă estetică obiedA trăeşte in afară de subiectivitatea ml lui şi trăeşte prin modul cum а fol ceput, nu numai prin cuvântul ai expresiunei. Sublima resignare a lui: Arbore din „Viforul"; poezia mat desvăluit din actul I al „Luceafärubt aceeaşi valoare,unitcfyrsală t a şi fi lui Ştefan unde putinţa sufleteasca) putinţa trupească se iau la luplh şi fără erfare. Intr'aceste creaţiunii lui, strălucit prin sine însuşi, ащ profunziunele şi rezonanţele din Si rea I" de Eminescu . Discursul Iu/J din actul III din „Apus de soare") un sublim de cea mai minunaţi i El mişcă şi înfioară, sgudue si i« E marele orator D e l a v r a n c e a din <fo« rile lui naţionale, devenit acum f» demiurg.

M I H A I L DRAGOMIHES

De vorbă cu Vlahută şi alt

U N I V E R S U L L I T E R A R . —808

D I S C U R S R O S T l T L A Î N M O R M Â N T A R E A L U I B A R B U D E L A V R A N C E A , IN B I S E R I C A B A N U D IN IAŞI ,

IN Z I U A D E 1 M A I U 1918 Jalnică Aduiijare,

In numele teat re lor na t iona l e , c ă ro ra talentul lui Barbu D e l a v r a n c e a le-a da­mit seri de ar tă î nă l ţ ă t oa r e , v in să a-dnc o smerită şi î n d u r e r a t ă î l i ch ina re In la|a corpului său ne însuf le ţ i t .

Încă un vârf de m u n t e p e c a r e îl p ie r ­dem, incă o culme c a r e t r e c e dincolo d e hotarele noastre !

Cu el nu s'a s t ins o l u m i n ă ş i a unuţii un glas ; cu el s'a s t ins u n cer Întreg de aştri şi o f u r t u n ă d e g lasur i , iu clocot de voci c a r e î n d e a m n ă , c a r e mână, care răscolesc. De mult nu se va fi siin|it o t ă c e r e

щ de adâii:,că, cum es t e ace ia c a r e se coboară in jurul nos t ru , a c u m ! — Înzestrat cu ta len tu l l u c r u r i l o r m a r i

;i cu patima lucrur i lor f rumoase , B a r b u Delavrancea a s t r ăbă tu t ma i toa te t i -miurile artei, amator m e r i t u o s în toate , naestru neîntrecut î n câ teva . Cu g r e u • vor găsi nuvele super ioare acelora île lui Delavrancea şi m a i cu s e a m ă , [reu se v o r găsi d i s c u r s u r i c a r e să nu a r ă plăpânde a l ă tu r i d e c u v â n t ă r i l e ii 1 Ce isvor de v o r b e fe rmeca te , ce testera de vijelii năva ln i ce e r a aceas t ă ură, pecetluită astăzi p e n t r u t o t d e a u n a I -ine a rezistat cuvântu lu i lui D e l a v r a n -ea, cine n'ar fi m e r s la p o r u n c a lui , ine mai cuteza să vo rbească î n d a t ă d u p ă insul, să părăsească î n d a t ă p o r t u l t ă -erii in uriaşa a g i t a r e d e t a l azu r i p e are o lăsau după ele perora ţ i i le eloc-enfii lui !?

Coneacrându-se toa tă vremea nuvelei e care a înălţat-o şi triburxei pe ca r e a înţit-o, Delavrancea a a b o r d a t t e a t r u l

t â rz iu . S'ar fi p u t u t c r e d e că g e n u l aces­ta va r ă m â n e a complec t în a f a ră de rod­nica sa ac t i v i t a t e l i t e r a r ă . S i to tuş i — or icâ t d e t â r z i u — D e l a v r a n c e a t r e b u i a să u rce scena şi s'o u m p l e cu p l ă s m u i ­ri le p u t e r i i lu i c r e a t o a r e . Meş te ru l vor­bei ar t is t ice şi impetuoase , a expres iun i i cure mişcă, a r ipos te i c a r e memereşte , nu p u t e a să n u se l ase ispi t i t p â n ă la u r m ă d e d ia logul d r a m a t i c , u n d e topi vorbesc b ine şi toţă r ă s p u u d la t imp, unde ciliar a ce l a c a r e se e x p r i m ă cu i i e i n d e m â n a r e , t r e b u e să-şi a r a t e s t ângă ­cia tot cu a r t ă ş i cu meş teşug . I s tor ia t r e c u t u l u i nos t ru i-a d a t c a d r e l e oele ma i po t r iv i te , p e n t r u î n t r u p ă r i l e lui d r a m a t i c e . S'a scu la t Ş t e f a n de l à P u t n a şi R a r e s de l à P r o b o t a . s 'au r e v ă z u t aduş i d e d â n s u l , în mi j locu l u rmaş i lo r , înj m i j ­locul nos t ru , p e u t r u a n e fi p i l d ă d e vor­bă î nă l ţ ă t oa r e , d e g â n d cumin te , d e faptă s t r ă luc i t ă ! D e l a v r a n c e a a p ro s l ăv i t în d r a m e l e aces tea cfo d r a g o s t e d u i o a s ă pămâliţtul Moldovii , u n d e n u şi-а înce­p u t z i le le , u n d e nu şi le-a to r s , d a r u n d e i-a fost d a t să le s fârşească , coborându-ş i a c u m a oase le sa le a l ă t u r i d e topi ace i )strănioşi d e s p r e c a r e z icea în d r a m a (..Apusului de Soare" , că p r o p t e s c p ă ­m â n t u l Moldovi i ca umer i i u n o r uriaşi . . .

C r e a t o r — c ă t r e f inele vieţi i sa le d e e ro i d e t r aged ie , i-a fost da t lui însuş i să s fârşească în ţ e s ă t u r a celei ma i g ro ­zave t r aged i i . M o a r e r ă p u s şi fă ră să fi p u t u t ca ero i i pe ca r e îi a l c ă t u i s e d u p ă cli ipul şi a s e m ă i a r e a sa . fără să-şi fi pu tu t s t r iga sufe r in ţa care- i mis tu ia i ă p -tu ra , în s t r ă luc i t a t i r a d ă a une i sgudu i -toare înche ie r i . F i indcă în t r a g e d i a ca r e 1-a r ăpus pe d â n s u l nu se vorbeş te , se

spune n u m a i diw ochi şi s e p i c u r ă n u m a i d i n t r e g e n e I

D o r m i suflet a m ă r î t şi n e m â n g â i a t ! O d u m e ş t e - t e în p ă m â n t u l aces te i Mol­dove, o sp i t a l i e r ă a t u t u r o r su fe r in ţe lo r . Culcă- te cu fata că t r e răsăr i t , să vezi î .uniai f lori le c a r e r ă s a r d i n văi, n u şi z ă b r a n i c u l c a r e se l asă pe s t e mun j i ! Aducă- ţ i vân tur i l e n u m a i sunetu l lan­ţu r i lo r oa r e cad, nu şi a l că tuşe lo r c a r e se p r i n d ! Visează ceiace n 'a i p u t u t ve ­dea şi u i t ă ceeace ai văzu t I...

Fie-pi ţ ă r â n a u ş o a r ă I

I O A N P L T R O V I C I

NOTE BIOGRAFICE Barbu Ştefănescu De lav rancea s'a năs ­

cut în anu l 1858 la Bucureşt i . S tudi i le se­cundare şi jur id ice le-a făcut la Bucu­reşti şi le-a con t inua t la Pa r i s . Reveni t în ta ră , a in t ra t în ziar is t ică, co laborând la „România L ibe ră" şi „Epoca", organele junimiş t i lor şi conservator i lor . In a n u l 1S85 a p a r e p r i m u l său volum de nuvele in t i tu la t „Su l t ăn i ca" şi în 1887 al t volum „ T r u b a d u r u l " . Colaborează apo i la „Re­vista N o u ă " a lui Haşcleu. Din lucrăr i le publ ica te ac i îşi a lcă tueş te în 1693 cele două volume ale sale , ,Paraz i ţ i i " şi „In­tre vis şi v ia ţă" .

Revine la ziarist ică, co laborând la „IJe-mocra ţ i a" şi „Voinţa na ţ iona lă" . I n t r ă în politică şi în a n u l 1892 este ales depu ta t de Ploeşti. De a tunc i a începu t car ie ra sa de ora tor şi om poli t ic. Mai târziu abordează genul democrat ic , d â n d u - n e cunoscu ta trilogie istorică : „Apus d<. soare", „Viforul" şi . .Luceafărul" .

A mur i t la Iaşi în ziua de 29 Apri l ie 1918.

,cu Vlahn|ă cu Caragiale în cerdac

M. U N I V E R S U L L I T E R A R

p o e • e 5 TETA NIA ZOT TO VICE A NU CONST PÂCLE.

P E I S A J F R Â N T Cea ûVntâiu slea impanse cerul, alb încă de zi Ca un ghiocel zăpada întârziată în Primăvară. După ea, stelele una câte una începură a răsări Şi se tăcu de al bine-lea seară. Luna, — desigur trebuia să fie şi lună, — Mai palidă, mai rece, mai plină ca totdeauna. Părea o medalie de ceară Pe care chipul nopfei lucea schimonosit De râs sau de durere, nu ştiu bine ; Ştiu doară, Că ea se uita saşiu şi încremenit Par'că uuinai la mine.

Cerul acum a înflorit Ca o livadă, Sau, ca un decor de feerie. Şi ce ciudat !... Florile se scutură mereu Fără să cadă. Doar câte una singură din când In când Lăsând In urmă dâră aurie Cade greu. Din „Calea Robilor'', trimişi desigur de Q-zeu, Îngeri mici, cu fulgi în aripeoară, Desprind un voal subţire, ca fumul d e v i s sau de t ig t t r«, Şi-1 grămădesc pe-o parte din decor ; Sau, cum am spune noi, adună'n cer un nor. Iar luna, trudită de-atâta nedumirită întrebare, Se bucură şi îşi aşterne de culoare. Dar cine-mi bate de odată 'n geam Ca deget de lumină sau de ram Şi'mi spune noapte bună L.

R E Î N V I E R I M'am aplecat ast'noopte, s'ascult peste grădini

Cum seva primăverii urca greu în tulpini.-

Un vâjâit de ape, un zumzet de albine S'amestecan deavalma prin îngheţate vine ;

Şi tot urca lichidul lăptos şi cald de viată Încât de plinul lui plesnea bătrâna scoarţă.

Şi vinele 'nchircite de ger se desfăceau : Spre cerul alb de lună creşteau pomii... cântau.

De visul greu al iernii capul mi-am scuturat : Ohe ! n grădina meu s'a desprimăvărat !

Iar cerul argintat de-un ţipăt se trezea Cocorul amintirii spre mine luneca.

De ascutitu-i ţipăt stihiile vibrau Şi depe scara lor greu ste le le cădeau. f s.J

Din aurul lor trupu-ţi, cel ca de aur blond. Se plăsinuia iubit-o pe-albastrul moale fond.

Ce-mi împânzea grădina ca într'un vechili tablou,. Şi'n inimă o rană mi-a sângerat din nou.

N. DRAGHICESCV

N O A P T E D E IARNĂ

Du-te lună şi mă lasă ! Nu te cred că po{i fi bună. Noaptea'n mine când s'adună Vine numai duşmănoasă Du-te şi mă lasă 'n casă Singură şi 'ntunecoasă Nu eşti bună, Nu suut bună, Du-te şi te culcă lună, Nu-ti spune noapte bună.

lOAN C. GEORGESCU,

M O M E N T Din voal albastru —schimbător —topite umbre pe poteci —

mai tremură cu tămâieri, când umblă vântu 'n lilieci

să cumpănească prin grădini aprinsul genelor de floare —

ce se .deschide - lămuri t— ca un jertfelnic pentru soare.

De-atâta linişte... târziu., când pomi albi se 'ngreueazû

si par o spumă săvârşită, ce în pftclă luminează ;

. . .pustiită de seninuri — ca un cer neântinat.

Amintirea, paşte 'n rodnri... gândul timpului plecat.„

Pustiul alb, de cum se stinse seara, Căzu'n prăpăstii de singurătate, întinsul pare făurit din piatră ; Copaci, pământ şi codri şi câmpie Şi cer şi zare, toate par sculptate In marmoră de Păros şi Carrara. Pădurea e o vastă galerie D e albe şi gigantice statui, Cu brafe lungi, întinse către cerul Ce leagănă fuioare de mătase. Din vârf în vârf se leagă colierul De turfuri ascuţiţi de promoroacă Şi trupul lor înalt şi svelt se'mbracă In valuri de dantele vaporoase. Sunt moarte tăinuitele isvoare, A'ntepenit felina mlădiere A undelor de apă călătoare, înfiorat de proprio-i tăcere pământul zace fără răsuflare.-Blonzi îngeraşi ce scuturaţi din cer Candidul puf al aripilor voastre Şi cernefi prin văzduhul mort puzderii Peste pământul amortit de ger, Acoperind eternele mizerii Cu puritatea straelor de ghiatfi, D e ce nu stingeţi flacăra de viată Ce pâlpâe plăpândă şi sfioasă Pe-ocest tărâm, vândut pe veci durerii? Lăsaţi pămânâtul în această noapte Să moară'n haina i albă de mireasă, Să fie 'n veci o floare de lumină, I Un ocean de nevinovăţie Şi de prihana globului de tină In veci de veci nimic sa nu se ştie j In Univers nimic să nu se vadă P e sul» linţoliul rece de zăpada,,,

UNIVERSUL LITERAR. — 805

C A L U L D E L E M N SI P Ä P U S A DE CEARĂ

Vasile Savel

Tinerii mei pr ie teni A n u c a ş i Mano-ilnjă işi pregătesc în f iecare s e a r ă lec-||iile !or. Odaia lor e a l ă t u r i de -a mea . Färi să vreau îi aud c â n d se î n t r e a b ă [mul pe altul şi îşi cer sfatul . C â n d nu fiorbesc aud chiar s câ r ţ â i t u l peni ţe i cu ilire scriu ei pe hâ r t i e . A u d scâ r j â i lu l penijei lor, pentru că a t u n c i când scr iu ei apasă pe hârtie cum a p ă s a m şi eu odi­nioară. Astăzi eu nu m a i a p ă s ; p e n i ţ a mea aleargă pe, hâ r t i e ca o r â n d u n i c ă ce spintecă aerul.

In seara aceasta A n u c a şi Mano lu t ă topă ce şi-au împăr tăş i t ce le a u z i t e şi knie peste zi la şcoală, a u scris ceva Ѣ caetele lor şi pe u r m ă s 'au o p r i i Nu •tivise nici unul d e scris t e ina p e a doua zi şi şi totuşi n u sc r i au m a i de­parte. Li-era parcă t e a m ă să se u i te u-itl la altul şi-şi ocoleau p r iv i r i l e . Gân­dirile insă îi apropiau. Amândo i se gân­deau la trecut măcar că copii nu au t i m p [pentru aceasta, căci în m i n t e a lor se desfăşoară viitorul pe u n g h e m au r iu .

Anucă, vorbi Manolu tă , î ţ i ma i a-jfci aminte când te j u c a i cu p ă p u ş i c a ?

iiuca iresari şi-i r ă s p u n s e : - Tu, Manolută, î ţ i m a i aduc i a m i n t e

.când te jucai cu calul d e l emn ? T e ur­ni pe el, îl călăreai şi ţ i se p ă r e a că e |ltl lai frumos cal d e p e lume .

Mi-aduc aminte, die ce să nu -mi a» inc aminte, vorbi Mano lu t ă pe g â n d u r i .

i(ul acela era un cal a d e v ă r a t , aşa ш se părea. II î n g r i j e a m şi îl i u b e a m nit, mult de tot. Ii d a m i a rbă , ovăz, Iţi Ii înmuiam botu l în m â n c a r e şi eu nedeam că mănâncă ; ii î n m u i a m bo tu l

apă şi eu credeam că bea . D i m i n e a ţ a Jpieptănam, iar s e a r a îl d u c e a m în шсагіа po care eu o p r e f ă c e a m în g r a j -щIui. 11 păziam.să nu -1 a t i n g ă n imen i ,

nu-1 încalice n imeni a l t u l decâ t mirne. Cat de mult iubeam e u c ă l u ţ u l meu....

Unul dintre scriitorii, cari şi-au început activitatea literara

încă dinaintea războiului, cunoscut şi apreciat de cetitori, din

volumele sale : «Miron Gri/idea», « Vadul Hoţilor», «Seara a

treisprezecea», — răsplătit şi cu un premiu de S o c . S c r i i t o r i l o r

R o m â n i , — Universul Literar a mai publicat o «schiţă pentru

copii», a acestui apreciat scriitor.

D a r î n t r ' o zi, ţ i -aduci amin te , i-a că­zut un ochi şi ochiul lu i e r a de sticlă. Pes te c â t eva zile, c â n d d i n g r e şea l ă i-am a t ins coama, ţ i -aduci a m i n t e , coame a-ceia m i n u n a t ă , a m r ă m a s cu ea î n m â ­n ă N'a t r ecu t m u l t .şi î n t r ' o d i m i n e a ţ ă s e rv i t oa rea , ca să a ţ â ţ e focul, i-a l ua t un picior şi 1-a a r u n c a t î n foc. C ă l u ţ u l m e u n 'a gemut . P e u r m ă a m văzut c ă picio­ru l lui e r a d e l e m n şi dacă m ' a m ui ta t în d e - a p r o a p e la iub i tu l m e u c ă l u ţ am văzut că e r a î n t r e g d é l emn, că n u e r a cal ca toţ i ca i i , c ă e r a o j u c ă r i e p e n t r u copii ca re -mi înşe la m i n t e a neş t iu toare . . .

A n u c a ? Tu visezi '? — Eu , d r a g ă M a n o l u t ă , şi eu iubeam

păpuş ica mea , vo rb i A n u c a . (Ea nu se gând i se decâ t la p ă p u ş i c a ei). Ii d a m să m ă n â n c e , o g ă t e a m în zi le le de s ă r b ă ­toare , o î m b r ă c a m , i a r s ea r a o cu lcam, a-l in tând-o cu ce l e m a i f rumoase cân tece pe c a r e le ş t i am şi eu, ca s ' adoa rmă . în ­t r 'o zi, n u ş t iu cum, p e c â n d o d e s b r ă -cam cu s'o culc , a u d că- i s câ r ţ i e o m â n ă Mă u i t Ia m â n ă şi ce să v ă d ? M â n a ei e r a l e g a t ă d e o g u m ă elast ică . C â n d am r u p t g u m a i-a căzu t m â n a . P e u r m ă m 'am u i t a t la ochii ei a l b a ş t r i p a r c ă nu- i văzusem nic ioda tă . Şi m ' a m m i r a t că a r c ochi a ş a d e mici, ca ochii u n u i şor icel , şi încă ochii d e st iclă. M 'am u i ta t la faţa păpuşichlii, a m sgâ r i a t -o cu ungh ia , n 'o d u r e a , n u p l â n g e a ca a l t ă -da tă . P e ungh ia mea se l ip ise c e a r a d e pe obra j i i ei. A t u n c i a m lua t u h cu ţ i t a ş şi i-am ras toa tă c e a r a de p e faţă, şi ea tot nu p lân­gea. Se făcuse a ş a d e u r â t ă încâ t îmi e r a t e a m ă s'o p r ivesc . P ă p u ş i c a d r a g ă , i-aan s p u s oda tă , n u m ă mai iubeş t i ? Nu te d o a r e , a m î n t r e b a t - o ? A l t ă d a t ă îmi ce rea i apă , d o r i a i b o m b o a n e , ţ i - e ra foa­me, acum, n imic nu vre i ? Nu vre i n imi­ca a c u m a ? D e ce n u ma i vorbeş t i şi tacă ?

A l t ă -da t ă îmi r ă s p u n d e a , vorb i A n u c a se r ioasă ; a t u n c i n u mi-a r ă s p u n s . M'am u i t a t b i n e la ea , i -am p ipă i t p ic ioa re le şi m ' a m spe r i a t . Ş i p i c ioa re l e ei e r a u tot în cea ră . î n d a t ă m ' a m pipăi t , că-mi

e r a t e a m ă să n ' a m şi e u p ic ioa re d e cea­ră. Eu n ' a v e a m p ic ioa re ca ea. Am în ţe ­les a t u n c i c ă m ' a m înşe la t cu păpuş i ca mea , cu s u r i o a r a mea . A b e a a tunc i mfl-am da t s e a m a că n u e r a decâ t închi­p u i r e a mea .

— Anuca , tot a ş a a m pă ţ i t ş i eu cu că­lu ţu l m e u d u p ă c u m ţ i -am spus . De-a -c-uma n u voi ma i că lă r i i d e c â t p e cai a-d e v ă r a ţ i , c ă sun t m a r e . Mi-a făgădui t teta că a r e să-mi c u m p e r e u n p o n e y de toa t ă f rumuse ţ ea , a i să vezi tu .

— Mie, î n c e p u să p l â n g ă Anuca , nü -a spus m ă m u ţ a că nu -mi m a i c u m p ă r ă pă­puş i , că m ' a m făcut m a r e . A zis ! a r e să-mi c u m p e r e un ghe rghe f şi a r e să m ă ' n v e ţ e să b rodez . Să ştii Mano lu t ă că s 'au i sp răv i t z i le le f rumoase p e n t r u noL

— C e s 'au i sp răv i t ? r ă c n i Mano lu tă . P e ca lu l m e u a m s ' a le rg l umea . T u n 'ai citit p o v e s t e a lu i F ă t - F r u m o s ? Tu d r a ­g ă A n u c a n ' a i auz i t d e I l e a n a Cosin-zeana ? Şi n u vrea să fii o C o s â n z e a n ă ? Mie-mi spui ? T u nu şti i ce-i v ia ţa ! Sa mă î n t r e b i p e mine . Eu a m ci t i t is tor ia lui A l e x a n d r u Machedon şi cu l a n c u J i a n n sun t p r i e t i n b u n .

Ruş ina tă A n u c a îşi p lecă ochii. î n a i n ­tea p r i v i r i l o r î n t r e z ă r e a u n F ă t - F r u m o s şi se v e d e a p e e a însă-ş i o Cosânzeană . . .

P o a t e M a n o l u t ă a v e a d r e p t a t e .

Aşa-i p e l ume . F i e c a r e v â r s t ă îşi a r e v i sur i l e ei şi aceas t a d ă f a rmec vieţ i i . Ce -a fost e r i , n u ma i es te azi ; v i sur i l e mor c a d in c e n u ş a lor să zămis lească a l t e v isur i . Ne îno im m e r e u sau p o a t e a v e m n u m a i i luzia ? A m t r e c u t p e u n d e a l t e s to lu r i t r ec as tăz i , noi m e r g e m me­r eu în necunoscut . . .

ЗОЛ. - U N I V E R S U L LTTF.RAR

M A H A L A AURELIU CORNEA

— E u a m a u r i t că rege le - ş i s p a l ă că­meş i l e ' n leş ie de s c r u m d e ţ i g a r ă , b re U r s u , d ă d u c u p ă r e r e a g reo i Cior tan , s ă l t â n d u - ş i d i n t r ' o z m u c i t u r ă j a che t a z d r e n ţ ă r o a s ă , pe c a r e o p u r t a î n t o t d e a u ­n a p e u m ă r u l s u b ca re - i l i p s e a m â n a . p r i n s ă ' n t i n e r e ţ e de-o c u r e a la m o a r ă şi z v â r l i t ă p e p e r e ţ i . A ş t e p t â n d r ă s p u n ­sul , èe o i ţ a cu ochii l u i verz i ho ţeş t i , a p r o a p e Igt Î n t r e g i m e a c o p e r i ţ i d e p leoa­pe şi cu g u r a î n t r e d e s c h i s ă , la t a b a c h e -r aa d i n m a n i l e c e l u i l a l t a l e c ă r u i de­ge te s t r i v i t e d e m u n c ă . s t ă t e a u g a t a să-i d e s c h i d ă capaeu- i r u g i n i t , d a r c a r e îu târz iau , p robabi l pen t rucă s tăpânul lor s e g â n d e a oe s ă r ă s p u n d ă . P e n t r u a c e a s t a c h i a r se opr i pe loc şi u i t ă n d u -se l a d in ţ i i ş t i rb i şi ga lben i a i lui Cior­t a n , c a r e se z ă r e a u p r i n t r e m u s t e ţ i l e roşca te c a d o u ă f lăcăr i ţ â ş n i t e d in n ă r i . rare şi t ă rca te de fumul de t u tun , rosti tot aşa de domol ca şi Cior tan :

- - Ii dă\ m â n a . P o a t e să, şi le spe le şi 'n leş ie d e s c r u m de b u m ă ş t i .

N u m a i d u p ă a c e a s t a se auz i p o c n e t u l a s c u ţ i t a l t a b a c h e r i i . pe c a r e în sfârş i t , dege te le o d e s c h i s e r ă .

Z ă r i n d t u t u n u l n e g r u şi ciotoro®, Cior­tan luă pr ivi r i le d e pe el ca un vinovat — c u m fe r im p r i v i r i l e c â n d v e d e m pe n e a ş t e p t a t e s u b s u o a r a n e a g r ă a u n e i fe­mei — şi n u se o p r i . ci păş i î n a i n t e s c ă r p i n â n d u ^ s e în p ă r u l de pe cap , creţ şi ce-muişiu ca şri p ra fu l de pe s t r a d ă . în ca re p ic ioa re le lu i goale l ă s a u i m p r i ­m a t e n i ş t e t ă lp i , a s e m ă n ă t o a r e cu ace ­lea d i n j u r n a l e , c a r e se rvesc d e recla­m ă r e m e d i u l u i c o n t r a b ă t ă t u r i l o r . Mai încolo se opr i şi s ă l t â n d u - ş i încă o d a t ă j a c h e t a pe u m ă r u l c i u n t — cu toa t e că n 'o s i m ţ e a a l u n e c â n d , l egă v o r b ă f ă ră s ă se u i te la U r s u , c a r e cu dege te l e bvi-t u c ă n c a s e — u m e z i t e în g u r ă se ne­că jea z a d a r n i c să d e s p r i n d ă o foiţă d in c a r n e t e !

— Mi-o spus cineva, că, ograda li-i p a v a t ă cu d i a m a n t e m a r i c â t c a p u l , i a r băetii lor, zvâr l cu p ie t re nes t ima te duu p ă cân i , în s â r m e l e t r a n v a i u l u i . or i d u ­pă cioroi...

F a ţ a lu i U r s u se înc re ţ i , a p r o p i i n d u - ş i a l u n e l e l e ş i d ă d u d r u m u l u n u l r â s l a t şi Jettes, î n l ă t u r â n d î n t r ' o p a r t e m â n a cu ca r e i zbu t i se s ă a p u c e foiţa.

In och i i se a p r i n s e i r o n i a şi c u t e l e sub ţ i r i d i n p r e j u r u l lor, c a r e , cu câ t se p r e l u n g e a u , se î n d e p ă r t a u u n a de alfa, p ă r e a u r aze l e ei.

— Ai sufer i s ă te l ovească cu ele p â n ă te-o acoper i , d a r n u m a i să-ţ i dea şi t ie c â t e v a ; că gogeşt i m e r e u şi n ' a i măcair p ă l ă r i e pe cap , îi r ă s p u n s e el, î n e c a t de r â s . C i o r t a n săiltându-şd i a r î n m o d reflex şi f ă r ă n i c i u n r o s t ja­c h e t a , î l p r i v i cu o l enev i e şi o n e p ă ­s a r e i m p u s ă şi p r o t e s t ă :

— Ei , n ' a m ! B a a m , d a r n ' o po r t . A m şi c ă c i u l ă . Mai m u l t îm i p lace c u c a p u l descoper i t .

C e l ă l a l t î m p r ă ş t i i n d şi m a i p u t e r n i c . , razele i r o n i e i " pe obra j i , i a r p r i n s e a r â d e :

— Cu j a n t i l i c a pe u m ă r şi c u capu l gol . p a r c ă eşt i u n firfizon n e b u n d in cei care s e v ă d p r in c e n t r u v a r a .

C i c r t a n a r fi p u t u t s ă s p u e ş i el m u l t e d e s p r e i r o n i c u l t o v a r ă ş , d a r î l c r u ţ ă cu s p e r a n ţ a că va c ă p ă t a o ţ i g a r ă . U r e u avea pe cap o căciulă miţoasă, cu care-1 vedea - i şi vaira şi i a f n a şi de c a r e e ra g rozav de m â n d r u . I n p ic ioa re p u r t a n i ş t e c ibo te u n s e cu p ă c u r ă , c a r e se s c u r g e a de pe cre ţ pe creţ p â n ă jos , l ă ­s â n d p u n c t e n e g r e t n colh, l â n g ă f iecare U m a r e — i n i ţ i a l a n u m e l u i s ă u — im­pr imată de potcoavă . Cum era scur t ŞÎ g r o s ţi se p ă r e a că g r e u t a t e a t r u p u l u i i-a Î n c r e ţ i t t u r e t c i l e c ibote lor . C a p u l m a r e şi r o t u n d , cu faţa c ă r ă m i z i e , p l i n ă de a l u n e l e , păirea u n b o s t a n porcesc . C i o r t a n se m a i t e m e a să-1 ia în r â s şi p e n t r u c ă e r a m a i ca l ic , m a i u m i l i t şi m a i d e b a t j o c u r a l u m e i d e c â t Ur su , ca­ră a r fi a v u t m u l t m a i u r â t e c u v i n t e şi m a i n u m e r o a s e .

Nevastă-sa e groaza femeilor. T o a t e fug de l à g a r d c â n d o v ă d t re ­

c â n d s p r e c r â ş m ă , cu şăpti /şorul d e ra­c h i u s u b p e s t e l c a m u r d a r ă . Im fa ţ a ei s o i c a s ă şi scofâlci tă , doi och i mic i , n a i v i , r o t u n z i şi m i r a ţ i c a a i gă in i l o r , c l ipesc fricoşi . N ' a r e nic i s â n i . n ic i şol­d u r i . De d e p a r t e p a r e o p ă p u ş ă , f ăcu tă de u n copil , d i n t r ' u n bă ţ . pe c a r e a a n i ­n a t n i ş t e pe t ice a ş a c u m s 'a p r i c e p u t Ori o b a t e ori n 'o b a t e soa re l e 'n faţă , ea o a r e veşn ic s t r â m b a t ă î n t r ' o exp re ­sie d e d u r e r e . M e r g e h a i t ca şi copi i i ei şon to rog i ţ i de C i o r t a n , carre o b a t e de câ te o r i o vede , cu s i n g u r a m â n ă ce i-a m a i r ă m a s . Oda tă . î n c i u d a t că e i a r ă ş însărcinată , cu toa tă nepu t in ţa lui . e p i să c u p ic ioa re l e p â n ă - i a m u ţ i r ă c n e ­tele şi o l ă s ă cu ochii n e m i ş c a ţ i , f ixând s t ic los ceru l . Copi lu l cel m a i m a r e fugi şi a s v â r l i c â t e v a c ă l d ă r i c u a p ă pes te ea. R e v e n i l a v i a ţ ă d a r copi lu l p u t r e z i şi- l făcu câ t e -o b u c a t ă . Nu d u p ă m u l t t i m p o a m e n i i r ă m a s e r ă t r ă s n i ţ i de mi ­rare c â n d o v ă z u r ă i a r ă ş pe c ă r ă r u ş a care duce la c râşmă cu şăpuşorul de ra­chiu s u b pes te lcă .

A m i n t i n d u - ş i de aces tea , C i o r t a n în­c r u n t ă s p r â n c e n e l e şi s i m ţ i n d u - s e p l in de î n d r ă z n e a l ă s cu ipă î n t r e dege te şi zice o f t ând :

— Mai b ine decâ t m 'a i l u a în r â s , mi -a i d a şi m i e o ţ i g a r ă .

U r s u n u - i r ă s p u n s e . R ă s u c i n d foaia c u t u t u n , p o r n i , l ă s â n d u - ş i i a r în u r m ă i n i ţ i a l a n u m e l u i , i m p r i m a t ă I n colb, d â n d u - i s ă î n ţ e l e a g ă p r i n a c e a t ă c e r e

şi p r i n f a ţ a c a r e to t c u expresia de î n a i n t e r ă m ă s e s e , că-i v a da .

Mergeau amândo i t ăcu ţ i şi abea t c â n d p i c ioa re l e , ca do i moşnegii f leandără de la p a n t a l o n u l lui Citi se zbă t ea de c ă l c â i u l p l in de l â n g ă f iecare r e c l a m ă de „remediul t r a b ă t ă t u r i l o r " făcea câte un i s e m n al m i r ă r e i .

î n a i n t e a lor . p r i n t r e case le gheb şi copaci i co lbă i ţ i , se r id icau nouri nefi cu o repez ic iune ameţitoare, t u ş era. a ş a d e m a r e l iniş te . Pari p o r u n c i s e D u m n e z e u p e n t r u a aen d a c ă r o d d e s t u l d e ac t iv carii cari lor p u t r e d e şi d ă r ă p ă n a t e ale u s t răz i , o r i c u m m ă n â n c ă rugina tal de pe case le pe t ic i te , bo ţ i te şi pose r î te ca n iş te cerşetoare, i a r pe Сщ mici obii.

Mai d e p a r t e se o p r i r ă ia răş r â z â n d z g o m o t o s şi la t , uitându-M în f a t ă î ncovo ia ţ i pe spa te , aţo îi î n t i n s e t a b a e h e r e a şi iarăş 1

domol ca şi v o r b a lor . Ti îrnrhiţi o câ rc iumă în care

melodia unei muz icu ţe de gură. S a l c â m u l d e l â n g ă u ş ă , lovit dtl

m a b u f n i t u r ă a fu r tune i deja sosili flutura r a m u r i l e cu f r u n z e şi sei d e o d a t ă î n a ş a fel c ă p a r c ă sei u n t r u d u p ă ei.

O d a t ă cu i n t r a r e a lor, g u r ă p r i n s e a c â n t a m u l t ma i în

C â n d p l o a i a t o r e n ţ i a l ă c u î m p r ă ş t i e m i r o s de colb ud, de g u r ă n u se m a i p u t u auzi. î n să , se a p l e c a d i n c e în ce p a r c ă m a i t u l b u r a t , s ă präveaecll ful ce lor d i n ă u n t r u . I a r casele I pe a m â n d o u ă m a r g i n e l e drumului,] m a i î n a i n t e şi a l t a m a l înapoi, două a r m a t e de boabe faţă în fa o lup tă numai de câteva clipe iţa căci firile plonei. lungi , cenuşii | cite. î nvo lbura te pe sus de vânt] şuvi ţe smulse , din pă ru l lor. Patrii gata să se ia ia răş la încăereală sülj gă de cap.

U N I V E R S U L L I T E R A R . — 307

. 4 * A . J t x n m c u n r x ,

8) Acob. frate Matache , n u m a l e r a j a l e

iiad ram trebue să fie i adu l cel m a r e . îite douăzeci pe zi, p lecau v indeca ţ i ішаі la atingerea mor ţ i i , şi a l ţ i cinci-Ki intrau. Lagărul ajunsese u n fel d e t indă un­

ie cei hotărîţi să m o a r ă , a ş t e p t a u să fie iliiţi tn salonul încălzi t d i n cer . Cioclii cari umblau be ţ i şi îmbă ia ţ i în ("et, făcură bune t r e b u r i , p e n t r u c ă ei таи singurii moşteni tor i ai m o r t u l u i , în ( priveşte ves tminte le şi ma i a les c io-latele. Un golan ce-şi găsea d in vreme» I vreme, câte-o t r e a b ă p r i n c u r t e a b i -ericii Olari, îmi a r ă t ă î n t r ' u n a d in zile, idoarele lui î ncă l ţ a t e cu niş te c izme «eresti. - Te-ai pricopsit, Vasi le , cu a l t e p i -ioare mai bogate, ce le d i n a i n t e le-ai a-Bcat. -Dascăle Anton, r ân j i Vasi le , să vezi. I an de zile mi-am tot sgâi t ochii la mele astea nema ipomen i t e , gând ind i mine : ,.hei Vasile, ta ică, când ai să lincui şi tu pic ioarele în aşa f r u m u s e ţ e i bumbi ?'' Şi i a c ă î n t r ' o zi. Romnicea -II plecă în cupeu cu şase cai la g r o a p ă căpătai cizmuliţele lui... -Avea dreptate go lanul . O r i c â t d e imoase ar fi nişte c iobote n u poţi că lca i ele pe podeaua ce ru lu i , ca Ia t i ne a-să. Acolo sgomot nu e îngădu i t să faci, ridne ai fi. Eu, f ra te Matache , c r e d că cer nici să plângi în h o h o t e n u e voe, doar atât, să lăcr imezi uşor . L a c r i m a Kă arde, arde în in imă, d a r sgomot n u k Ci să nu-mi vie g r e u v r e - o d a t ă d e n ă -I eu nu plâng, ci t r ă e s c d o a r ca să i plăcere inimii mele , în vese l ia cea n|ă şi lumească. Nu zic, m ă obosesc cu cSte-o carte, p e n t r u c ă n i m e n i n u ite să zică : Acum le ştiu toa te , d a r ci ca prostul nu pot s ta în î n t r i s t a r e a I năroadă. Arapul de n'ar vedea p e ta tă l său şi immă-sa tot negri , a r m u r i d e m â h -№. Deci zic : mi-a veni t r â n d u l . Hrisoavele dinaintea noas t ră sunt sfin-I de slujbe, frate Matache , d a r m in -llmiepune că acei ce le-au scris au І Îndemnaţi mai mul t d e c r e d i n ţ ă şi iijimă, decât de cap. C ă proşt i i n u p e r i niciodată, as ta n u s u p ă r ă p e biezeu. Dar răii b rmina ţ i sun t ma i jlbitori oamenilor şi pe aceşt ia n u m a i •tjocură veselă îi poţ i r ă p u n e , dacă Ha cerească în târz ie . B u n ă o a r ă boe -Bculache cu chefur i le lu i p r i n m a ­l l noaptea, t răsese la p ă c a t o m u l -

fete din p a r t e a loculu i . Vodă a tocmai în t impul mol imei , când tâ-se mai s tâmpărase. A v r u t p e s e m n e

jfocă o mustrare a s p r ă , ca u n u l ce-1 i cu caftan şi iş l ic şi-1 d ă d u s e în bărbierilor cur ţ i i să-i î n s e m n e p e

o b r a z p e u n d e să-şi l a se b a r b ă . T r i m i ­sese p o r u n c ă boe ru lu i , chemându-1 la cafea. Se î n n o p t a s e şi b o e r u l nu ven ise . Mânios , C a r a g e a a t r imi s a tunc i la el u n câ r j a l i u să-1 radă , sau d e s e va r ă scu la , să-i a d u c ă în t r a i s t ă capul . D a r D u m n e ­zeu cu m i n t e a lui cea b u n ă . avusese în ­d u r a r e a să po to lească c h i a r în ceasu l a-cela p e boe r Nicu lache , d â n d a r h a n g h e ­lu lu i mor ţ i i p a s ma i iu t e decâ t al câ r -j a l i u l u i d o m n e s c .

Aşa cu c iuma. D u p ă ce mol ima şi-a r e t r a s p u t e r i l e

n ă p r a z n i c e , cum ţ i -am spus de là începu t , s ' au p o r n i t nun ţ i l e . U n d e t e în to rcea i , n u m a i t a r a fu r i şi a l a i u r i ce s e g r ă b e a u de là b i se r ică la ia tac . Şuvoiul aces ta de v ia ţă m ă luă şi p e m i n e acum. Nu vo r t r ece zece zi le şi voiu ce r e b i n e c u v â n ­t a r e a popii , să m ă pot culca cu Zamfira , fată ce mi-am a les-o p e n t r u m â n g â e r e . F a t ă să racă , nici e u nu- i ce r decâ t s ă fie c red inc ioasă şi d r ăgăs toa să , fă ră mof­tur i şi fă ră ochi p e n t r u l ingăi i c e t r e c pe ul i ţă .

C e vre i , f ra te M a t a c h e ? Nu mai p u ­team d u c e v i a ţ a a s t a d e F ă t - f r u m o s şi f lu tu raş d in f loare în f loare , d i n pat în pat , c â t eoda t ă d in p a r în pa r . Eu, acum a t â t te rog să fii p r i e t e n d e o m e n i e şi să vii să bei o v a d r ă - d o u ă d e vin Ia n u n t a mea . Nu ştiu dacă tu vei găsi că fac b i n e ce fac, d a e u a t â t ş t iu c ă mi s*a u r â t să sar g a r d u r i s t r ă i n e şi la nevoe să s t au ceasu r i î n t r eg i sub fe res t re , sau ce e ma i r ă u în v r e - u n d u l a p ascuns .

Că doa ră , cei ce m u l t e g a r d u r i s a r o să d e a cu c . ' n pa r .

AI tăn, cu frăţească dragoste A N T O N P A N N

Х Ѵ П

Antoane băete,

Uite nu-i ceasul d e c â n d sfârşii r o m a n ­ţul t ău pe c a r e l ' am cit i t şi ep i scopulu i nos t ru , p l ăcându- i foar te mul t . Numa i , el zice că nu se p o a t e să vorbeş t i d e c e r aşa cum vorbeş t i tu, încolo e b ine .

Iacă, eu m 'am m i n u n a t d e ch ipu l că r ­t u r ă r e s c cum ştii tu să î n d r u g i tot felul d e f leacur i , pe a l e se . Asta, ee vede , e un d a r moş ten i t în n e a m u l t ău d e pe ­zevenghi , iv i t pe-ac i tocmai d in S tam-bul sau c ine şt ie d e p e u n d e . Ai şi un fel de s m e r e n i e p re făcu tă , cum a u şi popii raşi , î nvă ţ a ţ i la Roma, d e a s p u n e ocolit şi cu m i e r e l u c r u r i cu to tu l altfel gând i t e .

Aşa, b u n ă o a r ă cu p re f ăcă to r i e t e p lângi că c iuma n u s t â r p e a p e beţ iv i , pa r ' c ă tu n 'a i fi u n u l n e î n t r e c u t . E u g â n d e s c că d e - a r fi fost c i uma h o t ă r î t ă

să s t â r p e a s c ă d e p e p ă m â n t beţ ivi i , p r i n ­t r e cei d in t â i r id ica ţ i a i fi fost tu .

Câ t p r i v e ş t e poves t ea cu R o m n i c e a n u l pedeps i t d e cer p e n t r u c ă ţ i -a l u a t ibov­nica, i a r ă ş gândesc că dacă a r pedeps i pe acei ce se îndeasă la m u e r i s t r ă ine , tot tu ai fi fost cel d in tâ i la m o a r a lui Scarao ţch i .

U n d e însă găsesc că s m e r e n i a ta fă ţa r ­nică se întrece, e ncolo când spui că ţ i st sfâşia in ima pr iv ind fata înv insă de boală . în pa t . In loc de o r ice duioşie , n u mă îndoiesc că tot felul d e r â n d u r i pof­t ic ioase t r e c e a u p r i n capu l t ău d e be ţ iv şi d e s t r ica t .

Ce le două ori t r e i v e d r e d e vin . p r e ­gă t i te p e n t r u mine , t e ros să le bei să ­nătos , că s ă n ă t a t e a - m i s d r n n e î n a t ă n u poa t e r ă b d a d r u m p â n ă la Bucureş t i , nici ch i a r la n u n t a unu i bă i a t cum eşti tu . a p r o a o e de înima mea .

Ghicesc şi pr ic ina ce te m â n ă cu Zam­fira, la a l t a r : vre i să-ţi doi o în fă ţ i şa re c u m i n t e şi b i ser icească p e n t r u a p u t e a d u c e mai d e p a r t e viaţa t a d e ibovnic ne ­obosit . Zi acum. An toane , că nu-i aşa.

Ştiu c ă te p l âng i m e r e u d in p r i c i n a cân t ă r i l o r f ă r ă r u ş i n a n e r o m â n e ş t i ce au co t ropi t b iser ic i le de là noi. Dacă ţi se va u r î cu e le . să stii că la m ă n ă s t i r e a D i n t r ' u n l emn. în Vâlcea , se p o a t e cân t a c u r a t şi e un loc d e dascăl acolo .

î ncă n ă d ă j d u e s c să te pot vedea oda tă , de s ă rbă to r i , la t ine acasă , cu Zamfi ra ta , d a r p â n ă a tunc i te îmbră ţ i ş ez .

M A T A C H E

XVTIT

In faţa celor nouă elevi n e r ă b d ă t o r i să a u d ă glasul ves t i tu lu i dască l P e t r e E-fesiul, a p ă r u u n om î n n a l t şi s lab , cu faţa a r ă m i e şi boţ i tă . î m b r ă c a t în t r ' o tom­b a t e r ă cafenie. î n t r ' o m â n ă ţ inea o va rga l u n g ă d e a lun , i a r în cea la l t ă u n ş i r ag d e mă tăn i i de ch ih l imbar . P e cap p u r t a im fes a lb , s c u n d şi în t r ' o s i n g u r ă u r e ­che un cercel de a l amă . B a r b a lu i p i ep ­t ă n a t ă cu î n g r i j i r e şi tunsă , e r a căn i t ă s tacoj iu , d u p ă m o d a t u r c e a s c ă a boer i lo r . Papuc i i îi e r a u s p r â n c e n a ţ i cu fir au r iu , ia r la b r â u îi a t â r n a o furcă d e a b a n o s cu care , în r ă s t i m p u r i , se s că rp ina p e sp ina re . E r a a t â t d e domol în mişcăr i încâ t c ă l i m ă r i l e p r i n s e l â n g ă s c ă r p i n ă -t o a r e , nu i se v ă r s a u n ic iodată , deşi e r a u m e r e u p l ine cu ch inoroz d e r is t ic . Nu frrma. d a r t r ă g e a t abac , d rn t r ' o cu t iu ţ ă d e sidef a şeza tă p e d ivan, l ângă el, a l ă ­t u r i d e b a s m a u a în a le căre i p a t r u coL ţari î nnoda : ban i , sa re , n a s t u r i şi iască

Cei n o u ă e levi , deş i n u se c u n o ş t e a u p r e a b ine . s c h i m b a s e r ă r e p e d e pr iv i r i în­t r e b ă t o a r e . N e d u m e r i r e a lor se sfârş i c â n d P e t r e Efesiul se r idica.

308. - UNIVERSUL LITERAR

—- Aţa dar, acesta • neul d a i e S l ! îşi ii*erb ucen ic i i .

Efesiul î ţ i Începu cursu l d e deâch ide re sub cele ma i fer ic i te zodii :

„Vă m u l ţ u m e s c că aţ i veni t şi sun t r e ­cunoscă to r P r e a Sfân tu lu i ep i scop Dio-nisie ca r e v 'a t r imis la mine p e n t r u în­v ă ţ ă t u r ă .

N u d e as tăz i e gându l m e a d e a învă ţa pe alţ i i cum t r e b u e s ă fie ro s tu r i l e cân­tecu lu i biser icesc . C ă unii spun, o r i cum e cân tecu l , d a c ă r u g a e d in i n i m ă c re ­dincioasă, o p r imeş t e D u m n e z e u . Se în­şeală cei ce spun aşa, iubi ţ i i mei . D u m n e ­zeu nu p r i m e ş t e r u g ă c i u n e a cu u n a cu două . Cân t ecu l t r e b u e s ă r ă s u n e în bise­r ică f ă ră fonfăeli s a u râgâe l i , ci în m ă e s t r i e şi s u p u n e r e .

Că D u m n e z e u nu-i da to r să a scu l t e r u g a fără glas, ba în a to tpu te rn ic i a lu i se mân ie d e aşa cu tezan ţă , să cânţ i fără să ştii ce-i cân tec , şi a n u m e cum îi p lace lui D u m n e z e u .

Aşa, uni i spun că „ce, D u m n e z e u doa r nu cau t ă s t r ă luc i r e în cân tec , ca boer i i , că d in o r i ce p iep t p o a t e eşi un cân tec" .

Vorbă c a r e e o minc iună . C â t e d e de­p a r t e D u m n e z e u , şi tot a u d e şi deose­beş t e din ca r e loc u r c a la cer c â n t a r e a proustă şi d e u n d e v ine cea b ine învă ţa t ă .

Catol ic i i în g r i j a lor d e a p lace P r e a Sfântu lu i au pus în b i ser ică to t felul de scule ce cân tă s ingure , ceeace e i a r ă ş

urieiot, că una « ee ies* din inimă, şi alta din tambură. La unele biserici mari din Apus, când ee p o r n e ş t e cân tecu l , e a t â t a d e m i n u n a t că D u m n e z e u cu mâna pâln ie la u r eche , o d a t ă s t r igă să înce teze ce le la l t e c ân t ă r i „ca să se a u d ă n u m a i corul f ă r ă s e a m ă n de l à N ô t r e - D a m e " .

Nu e uşor să învep: a cân ta . C â n d te afli în s t r ană , nu u i ta că g lasul t ău t r e ­b u e să se m ă s o a r e cu co ru l înger i lor , c a r e şi ei c â n t ă şi au acolo, în cer, cei mai meş te r i dascăl i , a n u m e tocmiţ i să-i s t runească .

Nu s p u n că î n a i n t e a m e a n 'au mai fosi dască l i inimoşi. D inpo t r i vă . Mihai l A n a -niotul , Xenu, Ceronetu l , Ion Cucuze lu , Ion Gl iki , L a m b a d a r i e . Pe t ru Bereche tu , Neon P a t r o n , P e t r u Vizant ie , i a r ma i tâ r ­ziu Agap ie Pa l i e rmu l , ce mi-a fost şi mie dască l şi c a r e s'a et ins, d u p ă r ân -du ia la Domnu lu i , anu l t r ecu t , nu s lu j i t b i ser ica p u n â n d s tavi lă ră tăc i r i lo r ce b â n t u i a u .

C e e a c e v reau eu să vă î nvă ţ nu e cineşt ie ce înno i re . î n c e r c n u m a i să duc mai d e p a r t e şcoala b u n ă a lu i Agap ie P a l i e r m u l . Astfel eu nu c r ed că e mai b ine sau ma i f rumos de a în locui pa , vu, ga, di, ke , zo, ni, pa, cu do, re , mi, fa, sol, la, si do.

Unii dască l i îşi î n v a ţ ă ucenici i să c â n t e p e n t r u l u m e a d in p ronaos . Nu e b ine . Eu v reau să vă învă ţ a cân ta n u m a i pen­

tru Dumnezeu. Rugăciunea cântată mos e întradins făcută ca să îndulci gânduri le Lui aspre, pe bună dn Şi atunci când Dumnezeu e mânios, te apropii ?... Nu te poţi apropia de ţ imea lui d ecâ t cu un cân tec bine i tat'*...

Petre Efesiul îşi î n t r e r u p s e rea , luă d e l a b r â u furca de t d â n d - o celui ma i ap rop ia t ucenic, :

— F ă b ine , t ine re , şi scarpină-i ţ in p e spinare . . .

E levu l înedp l in i cu g r a b ă dorinji ca lu lu i . In t i m p ce Efesiul gafâia ci l iciu, e levul p r i vea m â n d r u la chiţi p l ine de a d m i r a ţ i e a le celorlalţi, sfârşi tă , el î napo ie scărpinătoarea I n â n d u - s e r ecunoscă to r că a fost alei t r e a t â ţ i a p e n t r u nobi lu l serviciu.

î n a i n t e d e p l eca re . P e t r e Efesiul u i tă s ă a m i n t e a s c ă e lev i lor :

— „Deşi î n v ă ţ ă t u r a ce vă dau amj bând i t -o cu m a r e che l tu ia lă , la i scumpi , m ' a m ho tă r î t să nu. vă ceiJ o j u m ă t a t e d e ga lben p e lună, Ц s 'udaugă ta inul , zece ouă şi o bani] mă la i " .

C u r s u l d e de sch ide re se sfârşise,! siul t recu n u m e l e ucenic i lor în ci şi p ă r ă s i chil ia s cundă d i n curtea| ricii Sfântu l Nicolae Şelar i .

Aşa începu şcoala n o u ă a lui 1 Efesiid.

(cont inuă în n-rul vil

N O T E Articolele noastre critice, menite să lă­

murească ventru cititorii „Universului Li­terar" curentele literare ele azi, au provo­cat o explicabilă enervare printre nume­roşii profitori literari de tot soiul. Nu mai e un secret pentru nimeni, nici chiar pen­tru marele public, care ca de obiceiu află cel din urmă, că activitatea literară cri-iieă de odinioară, frumoasele discuţii aca­demice, care formează pagini de glorie în istoria literaturii noastre, au făcut loc azi combinaţiilor de culise, aranjametelor de lot soiul. СаЦѵа scriitori — cu o relativă dar excelent manipulată influentă poli­tică, gazetărească şi financiară—s'au coa­lizat cu chibzuinţă ca într'o simplă coin­teresare comercială şi ca din pământ au răsărit apoi genii de tot soiul şi pamfle­tari, care se roagă de alţii să-i fie că ei tuni în stare să omoare.

Se înţelege că unor astfel de mediocri-taţi nici vorbă nu poate fi să le convină, 0 discuţie critică, occidentală. Ei nu au nevoie de căi de complicitate. Un singur articol critic, înseamnă un picior în aran­jamentele lor de mucava şi hârtie vopsita.

La articolele noastre — a căror duritate literară nu excludea nici documentarea, nici obiectivitatea, ni se răspunde cu in­sulte personale şi echivocuri de rea cre­

dinţă. Indiferent dacă ne face sau nu plă­cere, ne vedem nevoiţi să-i urmărim pe aceşti infractori şi pe propriul lor teren— al chestiunilor personale—şi s ă le r&spun. dem în tonul pe care l-au dorit discuţiei. Dar toată lumea e de acord că asemenea clesbateri nu pot interesa marele public, care are pretenţia să fie informat despre idei şi fapte culturale, nu despre combi­naţiile şi isprăvile profitorilor literari. Dar dacă e adevărat că oricât ar lătra câinii trenul trece, nu e mai pufin adevă­rat că e neplăcut să te pomeneşti bombar­dat cu pietre şi insultat cu poze obscene de către ţiganii de pe marginea liniei. Pufina, poliţie după trecerea trenului bine înţeles tot e necesară.

Cu inepere de Joi 10 Maiu, norj deci,

TĂBLIŢELE C E T Ă Ţ I I LITE ,,foaie s ă p t ă m â n a l ă pentru polen

chest iuni personale"

E de la sine înfeles că vom coMi dăm „Universului Literar" şi maii articole documentate pentru oriente tiiorilor noştri, aşa cum e datoriâi viste care se adresează marelui

Anunţăm cu acest prilej cai „Ceta tea L i t e ra ră" e subt tipar si ! re la sfârşitul lunei în format 180 pagini cuprinzând o piesà àl In întregime, cicluri de versuri voluminoase asupra literaturii de astăzi.

U N I V E R S U L LITERAR. — 30Ü

MIHAIL S A D O V E A N U :

Demonul Tinereţii

(roman)

D. Mihail Sadoveanu ur inează , şi cu a-ceaslă din u imă lucrare , p reocupăr i le de totdeauna ale l i tera turei d-sale. A r fi greu de precizat azi măsu ra î n care a u t o r u l .Demonului fineretei" a izbuti t , el, să se integreze formulei l u c r a r e a „semănător is -inului" sau în care „ sămănă to r i smul" s'a confundat cu cea m a i valoroasă expres ie h'terară a lui. care este d. Sadoveanu. In tot cazul. d. Sadoveanu a r e o p a g i n ă in­discutabilă In scrisul românesc con tempo­ran. Proza d-sale r ămâne , ca a ta re , resu-mativă pentru o a n u m i t ă ţ inu tă l i te rară .

Am pomenit cu pr i le jul unei ana l ize a .Hanului Ancutei", o recentă luc ra re a d-lui Sadoveanu, cuvân tu l „ romant i sm" . Cuvântul e bun în p a r t e ; nu p u t e m trece cn vederea însă necesi tatea de a-1 c i rcum­scrie la împrejurări le şi la puter i le l i te­rare delà noi. In F r a n ţ a , de pi ldă, e um­plut de aspectele var ia te ca s tânci le al u-nei întregi pleiade de ta len te şi, î ncepând cu geniul de acumula to r de imagiu i şi de cuvinte al lui Victor Hugo, neu t ru a sfârşi in proza arzătoare p â n ă Ia vers a lui Musset, începând cu răcea la ol impică în reprezentarea lumei ca o s implă succesiu . ne de culoare şi de linie a Iui Gau th i e r şi sfârşind ru tumul toasa u m a n i t a t e veşnică a lui Balzac, începând cm luminosi ta tea clasică a lui Teodor de Banvil le şi sfâr­şind cu înteleociunea a p r o a p e mist ică a nnui Alfred de Vigny, Ia ca re se pot a . dioea alte minţi de cu l tu ră si de cugeta-ft, ca Saint-Beuve, sau B a r b e y d 'Aurre-rilly, cuvântul . . romant i sm' ' c ană t ă a t â t a sens în cât def i larea lui g e n e r a l ă e e x t r e m de frea. Romantismul ace s t a însă p o a t e 6privit şi in câ teva linii comune , n a n ă la M punct, tutulor acestor scri i tori . Şi des igur prima preocupare a tu tu lo r a fost gustul de culoarea tare. p ă t r u n z ă t o a r e , a fost în ­tinarea spre p i to rescu l des făcu t d in lumi Bre. căutarea nt i tudinei , şi r ă m â n â n d p â ­lnia urmă mai mul t un defect, porn i rea ipre generalizare. Aceas tă d i n u r m ă ca-ncteristică a făcut că, în afară de ra re (iceptii. romantismul nu a izbuti t să-şi impună l i teraturei , ega l cu poezia, şi p ro ­ra lui. Din l i t e ra tu ra romant ică p ropr iu «lipsesc creaţiile d e personagi i reale, a u -Iffltifc. de nermnnentă şi, totuşi, inedită imanitate. Un Victor Hugo chiar , nu _a de -plat ru nimic, în proza lui. ch ia r c â n d _ a

izbutit să închege propor ţ i i epice în în-Etiseri omeneşti, nici convenţ ionalu l şi nici arbitrarul. La noi fenomenul aces ta nu se prezin­

tă decât, din pricina u n u i expl icabi l „tou-le proportion ga rdée" ab i a ca u n a d in fa­ţetele, redusă şi aceia, a celui francez. Ro-lantifmul acesta l i te rar al nos t ru se_ redu­ce lo râvna de pi toresc împinsă p â n ă la

convenţ ional şi a rb i t r a r . Gri ja de pi toresc însă a at ins dibăcii l i terare unice şi da to­ri tă ei t rec p e p lanu l al doliea obiecţ iuni altfel p r imord ia le . D. Mihail S a d o v e a n u ne înfă ţ işează .astfel, cu r a r meşteşug, îu romanu l „Demonu l T inere ţe i " unul , de si­gur , d in aspecte le vieţei mănăs t i r i lo r noa­stre. Este. poate , ma i pu ţ i n vivace d e cât în volumul recent a l d-lui D a m i a n Stănoiu, „ C ă l u g ă r i şi I sp i t e " d a r es te acelaşi . Es te vorba de Mănăs t i rea Neamţu lu i . D. Sado­veanu nu se ocupă a n u m e de via ţa şi de psiehologia popr iu zis a că lugăr i lor de acolo, ci de aspec tu l , ma i mul t , al vieţii vizi tator i lor ei mireni , în t impul verei. Şi, în cadru l acestei evocăr i , şi demonul t ine­reţei apa re , onre-cum episodic, în vre-o o sută şi vre-o două zeci d e pag in i din peste două sute cincizeci ; ca evocare a dra­gostei din t i n e r e ţ e a u n u i a d in că lugăr i i a-cestei mănăs t i r i . I e romonahu l Na tana i l îşi t răeş te t ihni t v ia ţa lui că lugărească . A p a ­re, însă, la u n moment da t o femee care odinioară , fusese pricina de d ragos te zdro­bită fulgerător d in t r ' o neînţe legere şi. apoi de că lugăr i rea lui Na tana i l , şi d. Sadovea­nu intercalează, cu acest p r i l e j , un epi­sod de romanţ ioasă iub i re şi, în acelaşi t imp. de exp l i ca re a rostului acestui fost medicinist în mijlocul i a t i l o r săi în t ru Cristos. Femeia aceia însă nu se găseşte n ieăer i efectiv faţă în faţă cu Na tana i l ci, ab ia în t rezăr indi i -se o clipă unu l p e al tul de p e o colină pe a l ta , ca încrucişe-rea fuga ră a două fulgere pe două orizon­tur i d iamet ra l opuse, formează d-lui Sa­d o v e a n u pri lejul unei copioase povestir i . Se naşte , însă, î n t r eba rea dacă ea se inte­grează în neces i ta te i exol icăre i psicolo-gice a personagiu lu i suficient de temei­nic pent ru a ni se defini, în rapor t cui si­ne, toată zd runc ină tu ra necesară unu i su­flet pent ru a-1 lua d i n t r ' o clinică şi a-1 a-şeza. cosaş de fân şi bine-credincins D o m ­nului , că lugăr în t r 'o mănăs t i re . D. Sado­v e a n u r e c u r g e în m o t i v a r e a aces te i s i tua­ţii la de sc r i e r ea une i s ă r u t ă r i şi a câtor­va fraze sch imbate î n t r e ei :

..Duduia Olimpia îi strânsese braţul că-„tre ea. El îi cuprinse 1er aceiaşi mână cu „aegete subţirele. Şi timpul şi spaţiul nu „mai avură nici o raţiune. Căci erau sin-„guri. în afară de ceh trecătoare : aşa de „singuri şi de absorbiţi, aşa de fixaţi de „instinct prin ceea ce era etern în natura „lor efemeră. în cât existară in sine Şi in-„dependenţi sub stele ,atât cât ţinu cea dintâi săutare. Venise aprigă si mai ales „vicleană. Şi păru neaşteptată, cu toată „dorinţa lor care o cerea".

Este s inguru l luc ru concret care ni se oferă, a f a r ă bine- înţe les de mărun te l e „ii sărută mânuţa spunându-i-le..." de „ . îi caută mâna stângă si i-o cuprinse. „Ea îl lăsă, ca şi cum war fi băgat de sea-„mă acest gest..." de ea-st retrase de­getele fără silinţă.."; etc. Toa te aceste l u ­c ru r i insuf ic iente formează , d e fapt, sin­guru l mater ia l pe care d. Sadoveanu îl a-duce efectiv ca de te rminan t al ac ţ iunei . Restul e doar efectele lui . T â n ă r u l medi ­cinist Nai im, devenit m i i tâ rz iu fratele Na tana i l , p leacă, d u p ă trei zile pe t recu te astfel să-şi reguleze afacer i le lui de f a m 1 -lie pen t ru a se înapo ia şi a cere m că şa­

trei a l te zile în u rmă, Na tana i l să nu o găsească, înapoindu-se . A u r m a t la în toa r ­cere o cr iză a p r o a p e d e nebunie , d u p ă ca­re „a stat în celălalt tărîm opt-spre-zece „zile şi opt-spre-zece nopţi. Cele două spre-„xece ore duble au fost însemnate de atâ-„tea ori de un enorm păianjen negru care „umbla pe un cadran fără formă, fără „lumină şi culoare". A u rmat , d u p ă ce s'a făcut bine, în Mănăs t i rea Neamţu lu i , sub pă r in teasca îngr i j i re a unui că lugăr , o vagă încercare d e a-şi c ău t a şi găsi iu­bita pe la Iaşi şi, apoi , s u p r a p u s ă şi ne-voei de a-şi cău ta , la munte , un început de oftică, conver t i rea s tuden tu lu i la p ă r ă ­sirea celor lumeşt i pen t ru cele că lugăreş t i . Pen t ru o s implă „ î n t â m p l a r e de roman" , fireşte, e cu a t â t ma i suficient cui cât t a ­lentul d e povest i tor a l d-lui Sadoveanu ne p u n e în faţă o mul ţ ime de lucrur i a l că­ror pi toresc. închega t în admi rab i l e forme l i terare , de peisagiu, de anecdo tă , de costum sau de digres iune personală , a u tot farmecul une i s t ră luc i te na ra ţ iun i . Ro­manul însă a r fi să înceapă ab i a d u p ă po­vestirea d-lui Sadoveanu p r i n r eda rea psicologică a personagii lor , p r in ciocnirea a m ă n u n ţ i t ă a ascunz işur i lo r lor sufleteşti cu împre ju ră r i l e pe ca re le-au t ră i t , cu fa ta l i ta tea ca r e a făcut, d in t r ' o s implă ne­înţelegere a u n u i acc iden t un catacl ism sufletesc în Na tanae l , şi, în sfârşi t clin a-naliza met iculoasă a căi lor p e ca re a t re­buit să se scurgă până la subst i tu i re , cre­dinţa , în locul dragostei , şi în sfârşit , reda­rea a m ă n u n ţ i t psicologică şi, măcar , a *-roinei, pe care n u o vedem fată de p ropr i a ei conşt i in ţă nici o s ingură clipă. O l impia d lui Sadoveanu, în t r ' adevăr , nu a p a r e d e cât ca un t e r en d e a luv iun i , p e ca re , n u ps ihologia r ă m a s ă nedef in i tă , ci r e v ă r s a ­rea capr ic ioasă a unei iub i r i p r e z e n t a t e nouă ca s implă s t a r e d e fapt, a f i rmat ivă , lasă u r m e de a p e to r en ţ i a l e . C u r s u l aces tor a p e însă e p r e a violent p e n t r u a nu fi ne-voe d e accep tab i l e şi m i n u ţ i o a s e a m ă n u n ­te. Anecdo ta s implă , p u t â n d defini pe r so ­nagii a l că ro r rost s e c u n d a r în r o m a n nu le ch iamă la u n destin de s ingular izare inte­lec tuală şi sufletească, e inacceptab i lă pen t ru sinuosităţ i le a două vieţi men i te să umple două sute cinci-zeci de pag in i în ­t runi te cu ti t lul dc r o m a n .

N. DAV1DESCU

n o t e

torie p e Ol impia . Ún neprevăzu t a făcut insă ca în in te rva l O l impia cu famil ia ei să plece nea stepa t t delà Mănăst i re , aşa ca,

— ESTE OMUL LIBER ? d e Georges R e n a r d , t r ad . d e B. Mar i an .

C a r t e a , a p ă r u t ă "în. e d i t u r a „ C u l t u r a R o m â n e a s c ă ' , e x p u n e pe în ţe lesul 1 t u ­tu ro r , î n t r ' u n stil p l ăcu t şi a t r ă g ă t o r , teor i i le d e t e r m i n i s m u l u i , l ibe ru lu i a rb i ­t ru şi fa ta l i smului . E o l u c r a r e folosi-s i tonre mai a les p e n t r u s tuden ţ i şi elevii de l iceu ;i şcoli specia le .

P a x , G e n è v e , o r g a n e h e b o l o m a n d a i r e i n d é p e n d a n t d 'économie et de po l i t ique i n t e r n a t i o n a l e .

310. — U N I V E R S U L L I T E R A R

i i i s t r ă i n ă t a t e

A B A T E L E Z A V O R A L , E m b r e n ţ a sa a b a t e l e Zavora l nu poa te

fi necunoscut n ic i unu i r o m â n intelec­tua l c a r e va fi a v u t p r i l e j u l să vizi teze P raga . D r a g o s t e a aces tu i î na l t p r e l a t faţă d e poporu l românesc^ şi î n ţ e l e g e r e a su­p e r i o a r ă a in t e rese lo r d e l e g ă t u r ă d in­t r e popo ru l n o s t r u şi cel ceho-s lovac a deven i t p e n t r u el u n u l d i n a c e l e idea­lu r i c a r e t r e b u e s c u r m ă r i t e cu ori-ce j e r t f e , şi d r agos t ea a r ă t a t ă poporului , ro­m â n e s c n u a r ă m a s o s implă mani fes ta ­ţ ie p la tonică . A b a t e l e Zavora l a izbut i t să închege la P r a g a un ins t i tu t de s tud i i romano-ceho-s lovace , u n d e c u l t u r a ro­mânească , l imba r o m â n e a s c ă şi, m a i p r e ­sus de toa te , pos ib i l i t a tea d e a n e cu­noaş te p e n t r u a ne iubi , ţ a r a . fo rmează nobila năzu in ţ ă a unu i tot ma i m a r e nu ­m ă r d e s t uden ţ i ceho-slovaci .

Noi, pe r sona l , a m a v u t p r i l e j u l să-1 vedem a c u m vre -o doi a n i , l a P r a g a . Plecasem, î m p r e u n ă cu ma i mul ţ i emi­nen ţ i confra ţ i d e presă , la confer inţa Micei A n t a n t e , a t a şa ţ i p e l â n g ă minis ­t ru l nos t ru d e e x t e r n e de a tunc i , d. Mi-t i l ineu. Am fost inv i ta ţ i să v iz i tăm mâ-măsr i rea S t r a h a . A b a t e l e Z a v o r a l ne-a p r imi t , as t fe l în d e c o r u l somptuos al une i c lădi r i a l e că re i î n c e p u t u r i d a t e a z ă de la 1140, şi care a u văzut forma lor ac ­tua lă , defini t iv, în veacu l a l XVII şi XVIII. M ă n ă s t i r e a e a p r o a p e un orăşel .

In in ter iorul ei sălăşlueşte o minuna t ă b ib l io tecă d e pes t e o su tă d e mi i d e vo­lume, d in t re care m a i b ine de o mie in­curab i l e , a p r o a p e d o u ă mii de m a n u s c r i s e

vechi , hă r ţ i geograf ice, au tog ra f e , ln-c ră r i de ale lui T iho Brahe as t ronomul d a n e z chemat Ia P r a g a în 1599, şi al că ru i m o r m ă i t în m a r m o r ă roşie se a f lă la i n t r a r e a p r i n c i p a l ă a b iser ice i T y n . Tot în a c e a s t ă b ib l io tecă , în s a l a ei

p r inc ipa lă , pe t avan , î n f run t ă v r e m e a o m i n u r a t ă frescă d e Maulpertsc.h (179-t) şi, apoi, a d m i r a b i l e ca o p e r ă d e a r t ă , a r -mor i i l e veche i m ă n ă s t i r i din Bruck , l â n ­gă Znaim. Am p u t e a a m i n t i d e ga l e r i a de p i c tu ră , în c a r e se găsesc o r ig ina le d e D ü r e r , ca d e p i ldă „ S ă r b ă t o a r e a Ro-sa re lo r" . sau d e u n e l e a d m i r a b i l e pic­t u r i d in b iser ica dii-ï i n t e r i i ru l m ă n ă s ­tire! . P r e f e r ă m să a m i n t i m d o a r că, în mij locul a t â t o r comor i d e c u l t u r ă şi în mi j locul une i pr ive l i ş t i d e o r a r ă fru­muse ţe , d o m n i n d , de o p a r t e , d e p e d e a ­lu l ei, P r a g a şi d e a l t ă p a r t e p la tou l d in î m p r e j u r i m i , a v â n d în faţă M u r t e l e Alb, cu d u r e r o a s e d a r şi cu î na l t e a-min t i r i d e e ro i sm din t r e c u t u l i s tor ic al poporului cehoslovac, aba te l e Zavora l a ţ inu t să ne p r i m e a s c ă

Am aflat cu aces t p r i l e j de d r a g o s t e a deoseb i t ă p e c a r e a b a t e l e Zavora l a a-r ă t a t -o r ăn i ţ i lo r r o m â n i i n t e r n a ţ i î n la­

za re t e l e de acolo , d e i n t e r e su l cu l ua de la ei lecţ i i d e l imba românea^ şi, apo i . a m r ă m a s su rp r inş i de inteni t a t e a cu ca r e p ă t r u n s e s e î n unele i" cele mai t ă inu i t e a r c a n e a le spiriti Hnibei româneş t i . Toa te aces te lucru însă nu au r ă m a s numa i o simplă cui s ' t a t e d e savan t . Sp i r i tu l s u t r i t cu tmi| ţ ă t u r a c las ică al a b a t e l u i Zavoral a i ţ e les că t r e b u e să d e a un scop aceşti cunoşt inţe . Şi a cău t a t să ne cun« astfel ma i de a p r o a p e , p e n t r u a-şi puted î n d r e p t ă ţ i în faţa p rop r i e i sale cerţi) i n ţ e s for ţă r i le sa le sp i r i tua le . Abattl Zavora l , d u p ă ce s'a i n t e r e sa t , astfel,! fo lk lórul românesc , d e is tor ia neamul nos t ru , d e a r t a românească , a pus 1 cale acel i m p o r t a n t ins t i tu t ronwc-ho-slovac, u n d e r î v n a a pes te opt-i d e s tuden ţ i , es te î n d r e p t a t ă spre cu t e r ea Hrubei, a r t e i şi t recutu lu i noi istoric. Acum a veni t să n e cur oaia |

p r i n p r o p r i i săi ochi ţ a ra , şi spiritul p poru lu i nos t ru , să a u d ă g ra iu l româi vorb i t în locur i le lui d e obârşie , sic ce t eze a r t a n o a s t r ă na ţ iona lă , şi sä i astfel con tac t m a i d i rec t , nu rirmai i poporu l r omânesc , d a r şi cu comple Iui de via ţă .

N. DAVIDESCI]

A MURIT FRANCOIS de CUREL Era un foar te p re ţu i t d r a m a t u r g acest

loren pe ca r e m a r e l e Anto ine îl l ansase cu încredere , a ju tându-1 să devie „Ibsen ni f r a n ţ e i " . D a r m a r e l e publici îl cunoscu abia în u r m ă . a t â t din cauza c a r a c t e r u l u i dificil al d r a m e l o r s a l e cât şi d in cauza nobleţei şi dezinteresăr i i sale.

E x e m p l a r r a r de scr i i tor de va loa re care-şi p e r m i t e a ба ignoreze Pa r i su l şi să nu-şi facă r ec lamă .

Era boer d e ţ a ră . Dec i nobil , t rad i ţ io ­nalist şi cu o sub t i l i t a t e specifică. T r a d i ­t ionalis t î n t r ' un fel a p a r t e . P iese le scri i­to ru lu i î ncă rca t e de idei şi abs t rac ţ i i a-min teau în pr im rând n a t u r a l a rgă p e ca re o iubea vână to ru l . De obicei în tu­necată şi s implă , uneor i l u m i n a t ă d e o rază d e soa re cald.

La fel în d r a m e l e lui un dia log t a re şi sobru punea o plasă cenuşie peste perso-nagii le t ă ia te în meta l , c a r e f r ămân tau p reocupă r i speciale , confl icte de idei d e o aus t e r ă ţ inu tă , pe care un inovator le p regă tea , p u n â n d acolo fără să vrea, ceva d i n c a r a c t e r u l său de gent i lom d e (ară, c a r e nu iubea Pa r i su l . T o a t e aces te conflicte şi p r o b l e m e sociale , mora le , sau rel igioase socot i te cam ind iges te de mul­

te ori , i m p r e g n a t e d e filosofie şi uman i ­tar ism, e r a u ocazionate de ciocnirile ve­chilor t rad i ţ i i cu noi le ce r in ţ e d e via(ă modernă . Şi dacă uneo r i F r a n ç o i s d e C u r e i p r e z e n t a impa r ţ i a l a m b e l e aspec te cu defecte şi cal i tă ţ i , se p a r e to tuş i că in ima lui e r a ma i îngroz i tă d e de fec te le uh ime i civil izaţi i . Un a n u m i t î nghe ţ in­telectual zăvorea ideile şi î n d e p ă r t a pe d i le tan ţ i şi pe toţi cei c a r e d a c ă s e t emeau de „ t eme 1 ' a r fi p u t u t să găsească în, p lus în aces te conflicte, şi c a r a c t e r e .

Şi i a tă cum, voind să facă une l e o n -cesii şi m a r e l u i publ ic , F r a n ç o i s de Cure i a t r ecu t cum e ra de a ş t ep t a t de l à conflictele d e idei Ia p r o b l e m e l e d e conş­ti inţă. Ele sun t ma i accesibile publ iculu i fiindcă mai mul ţ i le-au trecut , în aşa fel, altfel, sau îşi î nch ipue că le-au t r ecu t în t r 'un fel. Ele pot da în p lus o ideie d e cum poa t e fi v ia ta a l to ra şi se f ixează mai uşor în m e m o r i e p r in analogi i . în­t âmplă r i l e pas iona le se i n t eg rează desi­gur în aceas tă d e n u m i r e şi e le sun t ori­cum un a g r e m e n t . Anal ize ps ihologice se adaogă , sub t i l i t ă ţ i şi p a r a d o x e d e sa lon . Speculaţ i i ma i mul t sau mai p u ţ i n fa­cile, d u p ă autor , ca re r a r mai amintesc

ceva din cons t ruc ţ i e sobră , dură şi i dă d e ma i îna in te , c r e a s t ă pietroasHI m u n t e pe ca r e nu or ic ine o poate i Françoie- d e C u r e i a reu i t totuşi prea mul t respec t p e n t r u înal ta ţinută| p r eocupă r i l o r lui a n t e r i o a r e să dea a c u m r e m a r c a b i l e p iese ca acea „J^a d a n s e d e v a n t un m i r o i r " în carei| b u r u l imag ina ţ i e i a p ă r ă u n dans • nesc şi pas iona l în c ă u t a r e a realităţiiat cun.se Subt i l i t a tea lor p l ace uneori mult ch ia r in i ţ i a tor i lo r c ă r o r a le dispk ce a tmosfe ra p r e a î n c ă r c a t ă d e idei d celelalte.

EMIL GULIA

U N I V E R S U L L I T E R A R . — 811

A U R E L B Ä E S U Inlrerupem cronica s a lonu lu i ofL

1, spre a face loc aceste ia , d e s p r e pic­ară lui Aurel Bă'eşu. Căc i expoz i ţ i a

Idescltisă Duminică la C a r t e a Româ­nească ne tfiiamă a tenţ ia şi izbuteşte să ne irtereseze în acest sfârşit d e ac t iv i ­tate artistică, când u l t imi le mani fes ta ţ i i sunt doar o p r e l u n g i r e fără en tuz iasm până la vacanta def ini t ivă .

De câte ori e vorba d e Băeşu, p e n t r u cel care scrie aces te r â n d u r i , r urnele e-voacă amintiri nu aşa d e î n d e p ă r t a t e ,

Jar cu'n fior de t r i s t e le p e n t r u t i ne re ţ ea (ţintă până mai er i a l ă t u r a t ă d e t ine, pierdută acum în b u n ă p a r t e d i n î n t â m ­plările dureroase mul te , î n g r ă m ă d i t e de vreme.

Iată-1 la Iaşi, la şcoala d e Be l l ea r t e , nie de statură n u m a i ochi şi nea s t âm­păr, stea între colegii lui, l ă u d a t şi cu succese continui, un pe t i t m a î t r e în faţa Ini şi'r; fa(a moldoveni lor b la j in i , m â n ­dri de unul de ai lor. I n p r i e t e n i t cu desenul şi culorile d e t i m p u r i u , se juca cu ele abil şi cu t reerând Moldova a-dnnâ sumedenie d e pr ive l i ş t i în ca r i sufletul pământului a c e l u i a f rumos se {Ssea într'o î m b i n a r e de ser ioz i ta te şi copilăresc. L'am văzu t apoi neos ten i t , pictând tot felul d e ch ipur i cu o u imi­toare uşurinţă, î n t r ' o m a n i e r ă poa t e pu -rjn cam uzată, d a r î n t o t d e a u n a r euş ind n şi'n peisage, să se a p r o p i e d e c a r a c ­terul modelului şi ma i a les să a ibă iervă în redarea s implu lu i o m e n e s c Tine Italia curând, cu învă ţămin te l e ei ce nu-i erau s t ră ine , î n t ă r i n d u - i con-vingerile în români smul vâ r s t e i , l ege a întregii firi în fara cân tece lo r u şoa re şi a evpar sivităţii t e a t r a l e .

Băeşu, prin educa ţ i a c ă p ă t a t ă la şcoala de Bellearte, în mediu l a t â t de î ndepă r -ut de prefacerile t i m p u l u i d in oraşul trecutului — în că lă to r i a lui în impo­sibilitate de a recep ta sp i r i tu l nou pe («re altit, a tâf 'a il cunoş t eau şi-1 l ă r -fçau, ştia prea pu ţ in d in ceia ce l 'ar (i putut ajuta în evolufia a r t e i lui . To-tasi artistul acesta v i t reg i t d e s o a r t ă şi prr, sănătatea-i şubredă , s'a născu t cu o cuminţenie şi cu 'n b u n s imt c a r e Fa

ilerit să sc arunce în e x t r e m e la un mo­ment de criză şi nici n u Fa s ta torn ic i t

• k comodul şi s t e rp i t a t ea repe t i ţ i e i . In vreme re Bălţatu cu c a r e a fost a semă­

nat şi comparat nefavorab i l , s'a schim­bat, apucând-o când sp re impres ion ism, rând spre clasicism neas imi l i ând şi ră­mânând ireisie ver în demonstraf i le- i i plastice. Băeşu şi-a u r m a t ca lea , evo­luând firesc, cucerind cu înce tu l a spec tu l sab rare se prezintă p i c tu ra lu i d e as lăzi.

Cu expozijia delà C a r t e a Românească , Băeşu face un pas mai d e p a r t e . Un pas precis, distanţat er o r m d e felul p ic tur i i delà Iaşi, de care pe a t u n c i e r a s igur fiiră conştiinţă!. î n t o a r c e r i , işovăelî, nu nai pot surveni ; u l t imu l popas îi apa r -fjne, el s'a adăoga t n a t u r a l d u p ă an i şi «pi de muncă şi c o n t r i b u e la împ l in i r ea personalităţii.

î n t â l n i m şi a c u m pânze , u n d e coloarea , cu t oa t ă v i r tuoz i t a t ea pensu l e i n u e cea a d e v ă a t ă şi nu a r e s t ab i l i t a t e — sun t r e s tu r i d in t r ' o l ipsă d e î n ţ e l e g e r e a s u p r a ros tului ma te r i a lu lu i . Le p o m e n i m în-t r ' ad ins sp re a scoate î n e v i d e n ţ ă b i ru ­in ţa lui Băeşcu din a l t e l uc ră r i . I -am văzu t câ teva n a t u r i moar te , câteva pei­saje, un nud (cel mare) şi ch ia r un au to ­por t re t (cel îmbrăca t în a lbas t ru) d in care cunoşti că a tenţ ia p ic toru lu i a s tă ru i t se­rios : legile de g reu ta te şi echil ibru а ц fost s tud ia te , apropi indu-1 astfel de l iniş­tea şi de c lar i ta tea clasicismului . Toa te încercăr i le lui Băeşu de p â n ă acum, Se opresc în aceas tă l impezire şi s iguran­ţă a sup ra r a p o r t u r i l o r de ex is ten ţă în­t r ' un c â m p p ic tura l , care-1 r idică la incontes tabi lă valoare , dincolo de a t â ­tea succese uşoare ob ţ inu te adesea p r in s u b i e c t or i p r i n t r ' u n s e c t i m e n t a -lism d e anecdo tă . Băeşu a n c o r e a z ă de­finitiv în p i c tu ră . C l a r i t a t e a , sen ină ta ­tea v izuală , t r a n s p a r e n t ă c r o m a t i c ă — sun t cele ma i noi şi m a i ve r i t ab i l e cu­cer i r i a l e e x p o z a n t u l u i d i n sa la „ I l eana" . O a m e n i i şi l u c r u r i l e s t au p l ine d e r o d u l lumini i , s u n t r e a l i z a t e îm b u c u r i a ace ia a vieţei ţdas t ice , dându- l i - se pos ib i l i t a t ea să ex i s t e n u m a i d i n faptu l că sun t volu­me î m b r ă c a t e fe lur i t de r aze le soare lu i .

Băeşu se fami l ia r izează r e p e d e cu mo­de l e l e sale — p e n t r u el a fost t o t d e a u n a

o n imica toată să p ic teze p e c u t a r e cu -r p s c u t sau c u t a r e p r ive l i ş te şi a pus un fel d e gent i le ţe în reuş i tu l une i imag in i . D e vre -o câ ţ iva an i s t ând r e t r a s la P i a t r a - N e a m ţ , a a v u t pu t in j a să se a-d â n c e a s c ă în med i t a ţ i i şi să t r ă i a scă în faţa u r e i s imple că r ţ i or i a u n e i flori mai mul t decâ t în faţa a t â t o r o a m e n i şi a t â to r încă rca te peisage a s u p r a că ro ra i se i m p u n e a u a n u m i t e p re t en ţ i i , s t ân j e ­nind l i b e r t a t e a p ic to ru lu i .

A c u m ni se p a r e că a rea l iza t petr t ru p r ima da t ă ceiace a v ru t n u m a i el, ceiaCe a p u t u t să vrea. Şi sun t destule probele d e mai sus ea să ne convingă d e câ te mai a r e d e spus, d e câ tă i nepu izab i l ă d r agos t e a re de p ic tu ră , de câ tă forţă de p r imen i re e capabi l .

î m p r e j u r ă r i n e n o r o c i t e rrn-i p e r m i t să-şi vază p rop r i a - i expoz i ţ ie .

D e d e p a r t e noi îi t r i m i t e m p e aceas t ă cale fel ic i tăr i p e n t r u luc id i t a t ea cu ca r e a j u n g e să vadă l u m e a cu lor i lo r şi a l i­ni i lor . Succesul aces ta e m a r e şi n u e h ă r ă z i t or i şi cui . 1-1 r ecunoaş t em, şi n e c r e ş t em n ă d e j d i l e h t t a l e n t u l lui , nu d in ob işnu i tă pol i te ţe .

T A K E S O R O C E A N U

P. S. Expozi ţ ia Aure l Băeşu delà C a r ­tea Românească r ă m â n e deschisă p â n ă la 27 Mai.

AUREL B Ă E Ş U : N U D

312. U N I V E R S U L L I T E R A R

CI «CI «l-Ci* CI A la manière de... TUDOR ARO HE ZI

DESPRE CALORIFER In m o m e n t u l în care p u n e m revis ta

noas t r ă sub presă d o u ă veşt i vin să n e întristeze deopo t r ivă . A m u r i t G e o r g e Ranet t i , humorrtstul cel mai p o p u l a r şi cel mai fecund al nos t ru , d i rec to ru l revis te i Furnica şi c ron ica r al z ia ru lu i Universul.

In aceeaş zi gaze te le au pub l i ca t infor­ma ţ i a cil d u p ă e x e m p l u l F r a n ţ e i . Sindi­ca tu l Viticol Român , a ins t i tu i t un m a r e p r e m i u a l v i i lor c a r e se va d e c e r n e scri i­to ru lu i „ce va fi cu l t iva t în l i t e r a t u r a sa v i r tu ţ i l e t a r i a le n e a m u l u i " .

F i r e ş t e in i ţ ia t iva d-lui Dragomi r , p r e ­şed in te le S indica tu lu i , ar fi t r e b u i t sa se b u c u r e , d a c ă ea n ' a r fi coincis s t r an iu cu m o a r t e a celui mai ind ica i scr i i tor Ia acest p r e m i u .

Geo rge R a n e t t î a m u r i t cu o zi n r e a d e vreme. Neobosi tu l şi vecinic-su r âză to ru l nos t ru l iumoris t , rudă s o i r i t u a l ă cu T o n y Raca lbaşa şi cu C a r a g i a l e , n ' a avu t no­rocul d e a se încorona cu aces t p r e m i u c a r e în F r a n ţ a a făcut din b ă t r â n u l Raoul Ponction un simbol al pas iuni i Iui Colas Breugnon, fiul Guli lor .

„masa literaţilor"

Multă l u m e îşi mai a m i n t e ş t e d e s p r e faimoasa „masă a l i teraţ i lor" ' de là t e rasa nu mai pu ţ in fuimosă. V e n e a la s v a r t şi la i n t e r m i n a b i l e şue te , ma i toţ i scri i tori i tùneri d e p e a tunc i (adică tofi cei bă­t r â n i d e azi). Se î n ţ e l ege că n imen i nu a v e a nevoe să se aşeze ' a aceas t ă lungă masă , monopol iza tă de p ic toru l C. Russu . în t r ' o zi însă un d o m n cam în vâ rs tă , s lab şi cu cioc neş t i ind ob ice iu r i l e de p r in p a r t e a locului , se aşează la aceas tă ca r e s i ngu ră r ă m ă s e s e l iberă . E poftii n u m a i decâ t , de c ă t r e che lne r să se scoale :

— Nu se poa te să sta{i aici . Asta-i masa l i teraţ i lor . . .

Necunoscu tu l se scuză poli t icos şi ple­că. E r a Gh. Coşbuc .

Lumina e lec t r ică , p a r c h e t u l şi ca lor i ­ferul , da r ma i a les ca lor i fe ru l sunt cele t re i mar i a t r i b u t e a le confor tu lu i mo­d e r n .

Ducă eşti din provincie şi ii 'ai văzu t în via fa ta Calorifer, c ând vii în cap i t a l ă şi t rag i la hotel , cea d in tâ i g r i j ă p e ca r e a r t r ebu i s'o ai, d u p ă ce fi-ai t e r m i n a t vi­zi te le de r igoa re pe la pe r sona l i t ă ţ i l e poli­tice d e c u r â n d deceda t e , e s te să t e co­bor i şi s p r e p a r t e a c lădi r i i a s c u n s ă de­d e s u b t u l ei s u b d e n u m i r e a de calor i fer .

P r i n t r ' u n mecanisrri ßü c a r e n u І-âm pu tu t încă biiie expl ica , te laşi ve r t i ca l în jos pe l ângă zid, s f rede l ind scăr i le în spirală . Cut ia în care s ta i r ă sună Ca un diapazon i a r d a c ă l ipeşt i podu l pd imei de orificiul urechei co rne tu l emite note muzica le s i t ua t e cu o oc tavă mai sus d e t imbrul obişnui t a l cont rabasulu i . Abia i n t r a t însă în cuşca a seceusoru lu i te a-pucă un n e a s t â m p ă r : vâr i m â n a în bu­zuna r , î nc r ed in ţ a t că ai p r ins d e coadă un p i tpa lac . Spre m i r a r e a t a nu găseşti nimic Răsuci t în t re guler şi c rava tă , fiorul te c iupeş te d e ceafă ca un l im­br ic i n t rodus în mod c landes t in .

Ascuns în pardoseală încearcă să te gâdi le pe t a l p a p ic ioru lu i , î ncepând d e sub ungh ia dege tu lu i mic şi c o n t i n u â n d în d iagonală spre călcâie şi glesnc ; a-tunci t e laşi pe vine. dai ochii pes te cap şi leşini de bucur ie . Dacă ascensorul te impres ionează şi ma i p u t e r n i c obseda t d e zgomotu l său ae r i an , t e afunzi cu m â i n i l e în că rămiz i şi lov indu- te cu ca­pu l d e pe re t e , te scobeş t i în nas , p â n ă la epuizare , congest ionat şi cu picioarele încălecate pe ferestre. Membrele desar t i -cu l a t e şi moi ca n i ş te bucă ţ i de ge la t ină sun t apoi r e a d u s e în poz.iţiu in i ţ ia lă p r in fr icţ iuni .şi masagi i r e p e t a t e c u d e g e t u l a r ă t ă to r .

O d a t ă a j u n s jos, a scensoru l se r e p e d e în sus, t r ans fo rma t în a e r o p l a n . Subsolul î ncepe să se î n v â r t e a s c ă d e j u r î m p r e ­j u r , s p r e n e d u m i r i r e a loca ta r i lo r de là m a n s a r d ă ca r e te p r ivesc sper ia ţ i şi a-plecaţ i în gol cu l une t a . Ca- să nu pierz i v r e m e a porneş t i în pas g imnas t ic şi p r i n ­t r ' un ocol cen t r ipeda l , s t r ă b ă t u t î n t r ' u n picior, cauţ i să-ţi res tab i leş t i c e n t r u l d e g r av i t a t e ; aceas tă ope ra ţ i e se poa t e e x e ­cu ta cu m u l t ă în lesn i re , a ş ezându - t e cu faţa sp re nord şi p ipă indu - t e uşor c u un ch ibr i t a p r i n s pe la spa t e .

Ca lo r i f e ru l p r o p r i u zis nu es te a l t ceva de< ât un cazan în formă d e ba lon cap­tiv, cons t ru i t d in t ab lă ga lvan iza t ă şi b e ­ton a r m a t . In sec ţ iune long i tud ina lă pa­re în to tu l ana log unu i t u b d e o r g ă : îi poti stabil i Ia î nche ie tu r i v â n t u r i l e şi nodur i l e . Văzu t d in profil a r e fo rmă d e t i rbuşon şi s t ă a t â r n a t de t a v a n cu două ace d e s igu ran ţă d e felul b r e t e l e l o r ca­re se p r ind pe d e d e s u p t p e n t r u a ţ i ne în suspens ie pan ta lon i i fără nas tu r i .

A j u t o r u l de m e c a n i c a fost foar te gen­til cu mine şi mi-a exp l i ca t pe l a r g modu l d e func ţ ionare al ca lor i fe ru lu i . D e l à el a m aflai că numa i d u p ă ce apa s'a u rca t

de t re i dege te se desch ide robi» Afară de aceus ta vapor i i d e apă nu I bite h ic ihdhtă Să a ju t lgă p â n ă la з ( pl ină voiri t izarë, căci t> temperatul p r e a r id ica tă a r p u t e a provoca plozia cuzanulu i ; ca m ă s u r ă de prc u t ie es te necesa r ca cifra ară ta tă de« fiicele b a r o m e t r u l u i să corespundă d e a u n a cu d a t a d in ca l enda r .

In u l t i m a m e a vizi tă făcu tă la calorii m ' am Urcat p e cazan ca să văd pânăIj ce le ШаІ mici a m ă n u n t e alcătuirea

Spre a î n t â m p i n a or ice primejdii l ua t t oa t e m ă s u r i l e necesa re , legând* d e subsuor i uil brât l p e ca r e l-am prinsej o f rânghie de câr l igu l special agăţatn t r u acest l uc ru d e d e s u b t u l lămpii, t r 'o mi şca re n e p r e v ă z u t ă însă arn ulm cat, p r ec ip i t ând ii-mă cu şezutul perne d icu la r pe o p lacă de asbes t înroşită.(] un s e m n de r ecunoaş t e re , u r m a se în basore l ie f o po r t d e a tunc i n e d c J de fiinţa mea şi o r i de câ te ori măi p e u,n scaun , p la s t i c i t a t ea ei strai» p r in pan ta lon i , pece t lu ind locul cu s igi l iu au t en t i c , i m p r i m a t in carac got ice.

Pr in ap l i ca rea unu i astfel de tratam te poţi p r e z e r v a în mod sigur de ori m u ş c ă t u r ă ven inoasă p r in părţi le mei le corpu lu i De r e c o m a n d a t a r fi însă t r a t a m e n t u l să dev ină obicei , fiind mai des p rac t ica t , d a c ă s 'ar putea cel) ţin de cinei or i pe zi, astfel ca în deci unei s ă p t ă m â n i să se ob ţ i nă o imunk complec tă

Sunt convins d e altfel că partea ( ţ ială a une i vieţi fer ici te este cald ru l . D e aceea s tud iu l meu asupra calm feru lu i l-am dus şi mai d e p a r t e , incerţi să-mi expl ic genealogia cuvântului, r o m â n e ş t e ca lor i fe ru l s e chiamă tot( Lvrifer. (Ult imul se s c r i e cu doi o şi ci la u r m ă ) . In vechea l imbă slavonă v â n t u l aces t a îşi găsia echivalentul c u v â n t u l t u l u m b â t ă . Vecini i noşt r i s lavi însă a u depăşit to tu l sfera noţ iuni i d e calorifer, dâtti a t â t d e m u l t e în ţ e l e su r i încât nia pu şt ie când îl î n t r ebu in ţ ează daci vorba de pompie r , şpr i ţ sau calorila

P. S. C e a ma i m a r e d o r i n ţ ă pe cari a m es t e să -mi a m şi eu caloriferului a t â t a t imp însă cât sun t l ipsit de mijit şi nu-mi pot p re face m ă c a r pe vrem ploaie fundul n ă d r a g i l o r în pelerină, b r e l ă şi galoşi , ia r la solemnităţi ii d ingo tă şi c iupac lac , to tu l va fi zadii şi inut i l .

VIRGIL

U N I V E R S U L L I T E R A R . — Ш

osociïtici t l e c w i n i e

La o recep(ie T a l l e y r a n d se găsea aşe-іаі intre douinnele d e Staël şi Recamie r . Foarte galant faţă d e a m b e l e d o a m n e , el arăta tjtuş o n u a n ţ ă d e p re fe r in ţ a , des ­tul de pronunţată, faţă d e cea d e a d o u u

- In slârşit, să vedem, spuse d o a m n a de Staël puţin e n e r v a t ă , dacă a m cădea amândouă în apă, că re ia i-aţi du ma i în­tâi ajutor ?

- Oh ! baroană, r ă spunse perf id Ta l ­leyrand, sunt s igur că d-voas t ră înota ţ i ca un înger.

• Ducesa de Guise r u g a pe f ra te le său

aă nu mai joace la jocur i de noroc, căci w pierde toată averea familiei. - Scumpa mea soră , îi r ă s p u n s e cel

mat, mă voi lăsa d e joc, a t u n c i când şi ta te ved lăsa de dragoste . - Ah I ticălosul, r e luă ducesa , nu s e

№ corija niciodată.

Duhovnicul lui Ma lhe rbe , îi desc r i a fe. ficirea celeilalte vieţi î n t r ' u n l imba j plin le expresii vulgare şj pu ţ i n corec te . Poê­lai il întrerupse, z icându- i : - Nu-ші mai s p u n e ţ i n imic , st i lul

d voastră mă dezgus tă de ruiul d e s p r e care îmi vorbiţi.

• I ' Tristan Bernard şade ins ta la t foa r te

•onlortubil într 'un c o m p a r t i m e n t d e cla­ia întâia şi fumează o t ' g a r e . U n domn ijezat iu faţa i lus t ru lu i scr i i tor , ii e p u n e : - Vă rog, domnule , să n u mai fumaţ i . - Voi face ceeace înri p lace , d o m n u l e , àspunse Tristan B e r n a r d . - Vjm vedea ! Domnul cu pricina t r age semna lu l de

ilarmâ ; trenul se o p r e ş t e şi şeful d e ren apare. - Ce este ? în t r eabă el p e că lă tor i . - Iată ce este ; aces t d o m n — şi indică

ie Tristan Bernard — fumează î n t r ' u n щоа de nefumători, f ă ră pe rmis i a celor lin acelaş compar t iment . Şeful de tren se a d r e s e a z ă a tunc i lui

Tristan Bernard ; da r aces t a s p u n e l ini-• : -- Domnule şef, ce re ţ i ma i în tâ i celui

»re se plânge, biletuL Şeful de tren ce re a t u n c i b i le tu l dom-

lalui in chestie ; e s te un b i le t d e clasa II. n conseciuţă este pofti t s ă p ă r ă s e a s c ă iaronul şi trenul îşi reia mersuL 0 vecină în t rebă a t u n c i p e T r i s t a n

lemard : - Dar, domnule, cum aţ i ghici t că lemnul de adineaor i avea b i le t d e a ba? -foarte simplu, r ă s p u n s e T r i s t a n Ber-ird, avea biletul în b u ? u n a r u l vestei 1 am văzut că e ra d e ace iaş c u l o a r e cu 1 men.

і э u z c i r -4

IDEIE O R I G I N A L A

Un rnjah din Ind ia a c o m a n d a t unei f i r . ine de au tomobi le d i n G e r m a n i a u n a u t o ­mobil, a c ă ru i p a r t e do d i n a i n t e va fi ast­fel cons t ru i tă încât să reprez in te un t i­g ru cu botul l a rg deschis. L u m i n i f a ru r i ­lor va t rece p r in ochii acestui an ima l d e oţel, încâ t a tunc i când au tomobi lu l va f' în m e r s i , m ii cu seamă noaptea , v a semă-ua unu i t ig ru d e Bengal , t ă i n d cu o vi teză respectabi lă spa ţ iu l .

Apl icând acest pr inc ip iu , s ' a r p u t e a rea-iiza maşini , ca r i să r e p r e z i n t e fauna ca­racter is t ică fiecărei ţăr i .

Am vedea t r ecând foarte liniştit şi co­mod pe s t răz i l e m a r e l o r o r a şe : l eu l afr i­can, j a g u a r u l d in P a r a g u a y , ursu l polar , k a n g u r u l din Aust ra l ia , t a u r u l spaniol , e tc .

ŞARPELE URIAŞ D E MARE

Presa s t ră ină a semna la t de c u r â n d că unul d in t re aceş t i monş t r i mar in i a fost

pescui t în ape l e a f r i c ane . Es te a 163-a r ep ­ti lă g i g a n t i c ă , cure de 500 d e ana a în ­f iorat conve r sa ţ i i l e mar ina r i lo r . C e a пші m a r e p a r t e d in t r e aceş t i boa acua t i c i nu e rau d e c â t înch ipu i r i a l e mar ina r i lo r , a-desea t r ans fo rma te d in t r 'un şir de rechini , ma r s ui ni, s a u b a l e n e , v ă z u t b i n e î n ţ e l e s de depar te . 1

In 1904, l o c o t e n e n ţ i i v a s e l o r L a g r é s i l l e şi l . 'Eost a u v ă z u t în b a i a d in A l o n g , la I onkin , un a n i m a l de o l u n g i m e de a p r o a . pe 30 metr i , ca re î na in t a p r in ondula ţ i i ve r t i ca le şi d i n a l c ă ru i c a p ţ â şneau în a e r d o u ă co loane de a p ă v u p o r i z a t ă . L e - a fost însă din nefe r ic i re impos ib i l să-1 p r indă . ;

VÂRSTA T U R C I L O R

Sunt indivizi car i t răesc mal mul t de o su tă de an i — este un caz obişnui t speciei omeneşt i — d a r să fi de cinci sau de şease ori cen tenar este ceva mai greu. Acest fapt s 'a p rodus d e cu rând la Turc i . Se ştie că în prezent acest popor se moderni ­zează : a fost des f i in ţa t voalu l d u p e o-bra j i i femeilor, a u înlocuit fesul cu o pă ­lărie e u r o p e a n ă şi însfârşi t a u a b a n d o n a t vechiul lor ca lendar , în locuindu-1 cu cel de p e cont inent . Dar , în 1926, ei e rau d u p ă ca l enda ru l lor în 1342, şi la 1 I a n u a ­rie a n u l u r m ă t o r a u şi a j u n s în a n u l 1927; u n copil , născut în 31 Decembr ie 1926, a-vea, z iua u r m ă t o a r e , 595 de an i , şi acei car i la aceeaşi d a t ă e r a u oc togenar i , s'au a p r o p i a t foarte neobservat de al şeap te -lea lor veac.

C â n d vi i taor i i is tor ici vor cons t a t a aces t fapt, f ă ră a cunoaş te cauza , nu vor m a i zice „pu te rn ic ca u n t u r c " ci „bă t r ân ca un t u r c " ch ia r dacă este vorba de un „june ture". -

c a r i c a t u r a z i le i

EXPLICAŢIE

— Uşor de înţeles, Melanie ! Ne cântărim împreună şi apoi impărţim

greutatea pe din două ! Dimanche Ihistrée)

314. — U N I V E R S U L L I T E R A R

irli re ciule in e x t r a s e UN FALIT GENIAL: ANDRE ANTOINE

René Benjamin Odată mai mult teoria contrastelor îşi dovedeşte temeinicia. Savurosul autor

de spumoase comedii uşoare, René Benjamin — jucat cu mult succes acum câţiva ani la noi pe scena Teatrului Mic — nu putea să nu fie impresionat şi atras de perso­nalitatea şi mai ales de opera trainică a lui Antoine, după cum era firesc ca acesta din urmă să nutrească o vie simpatie pentru fantezistul care-i descreţea fruntea. Dato­rită acestei prietenii care i-a îngăduit lui Benjamin să cunoască adânc pe marele ani­mator, el putu să înfăţişeze o schiţă viguroasă şi în acelaş timp pitorească a lui Antoine şi a minunatei sala cariere.

A N T O I N E

O epocă. O epocă p e c a r e a c rea t -o . Şi un viitor Ln vi i tor p e c a r e 1-a p r e ­

găti t . I n i r ' a d e v ă r în t e a t r u t a l e n t e l e n u ră ­

sar d i n t r ' o d a t ă decâ t r a r d e tot. E l e t r e b u e c r e a t e p r in condi ţ i i p r i l en i ce desvol tă r i i lor. T r e b u e s o deci oamen i car i su a ibă t e a t r e şi să î n d e m n e t ine re ­tul epocei să luc reze p e n t r u aces te tea­t re .

D e aceea An to ine es te c r e a t o r u l t ea ­t ru lu i f rancez m o d e r n .

A n t o i n e e o f igură i m p r e s i o n a n t ă ca r e nu a r e î m p r e j u r decâ t d u ş m a n i eau p r i e ­teni . I n nici u n caz indiiterenţii. Pe An­toine îl u r ă ş t i sau î l i u b e ş t i E u sun t p r i n t r e cei d in u r m ă şi veţ i vedea p e n . t ru ce .

CUM L-AM C U N O S C U T P E A N T O I N E

A c u m do i sprezece an i , b ă e ţ a n d r u l ca­re e r a m , a d u s e p o r t a r u l u i de l a O d e o n manuscr i su l unei comedii în două acte.

P o r t a r u l se a r ă t ă p l in de ma je s t a t e . Іші spuse :

— „Pune-1 acolo !*' a r ă t â n d u - m i sobi-pa d e fier.

M'am supus . D a r m ' a m simţi t umil i t . N u m a i d u p ă ce m ' a m în to r s a c a s ă a m înfeles a t i t ud inea aces tu i func ţ ionar ca­re v e d e a a p r o a p e opt su t e d e f rancezi făcând ace laş gest î n f iecare an . Căc i sun t în f iecare a n opt s u t e d e p e r s o a n e car i sc r iu p iese p e n t r u O d e o n : popi cu mul te o r e l ibere , n o t a r i l a pens ie , con-ţopişt i în concediu şi câ ţ iva au to r i d ra ­matica.

î n c e r c a m şi eu s ă fiu. p r i n t r e aceş t ia d i n u r m ă , d a r n u e r a m încă s igur dacă sunt .

Mi-am d ige ra t umi l in ţa şi d u p ă cinci zile p r i m e s c un b i le t de l à Anto ine , scr is aşa c u m scr ie el, p r ec i s şi s cu r t :

— „ A m citit , îmi p lace , te joc . Vino să v o r b i m "

Sosesc î n t r ' u n suflet . E r a r â n d u l meu să umi lesc p o r t a r u l t r e c â n d s u p e r b p e sca ra a r t i ş t i lo r .

Mă u r c N u e r a aco lo : r epe ta . Aştept . N u m e l e m e u aş t ep t a ş i el a l ă t u r i p e bi­rou lui . D e o d a t ă p e cor idor , o u m b r ă , o s i l ue t ă m a s i v ă şi g r e o a e : es te e l . Mă d a u la o p a r t e , t r ece ş i i n t r ă a l ă t u r i în cab ine tu l lu i . S u n t i n t rodus . îm i a r a t ă un fotoliu.

— Stai acolo Vocea lu i ! Mă a f u n d î n t r ' u n fotoliu moa le în ca r e

nu ma i exis t . Mă p r i v e ş t e cu uin a e r plictisit , g răb i t .

— „Va să zică m o n t ă m bazaconia du -mi ta le . P e c ine vre i să p u n e m ? Ui te pe o ine îpi p r o p u n eu .

C i t e sc t r e m u r â n d o l is tă d e n u m e . îmi î ngădu i să p r o n u n ţ unul c a r e nu e ra pe l istă.

A n t o i n e s a r e ' n sus. — „ A h da? Bine. A t u n c i n ' am în ţe les

nimic. Merge . Asta î n seamnă că sun t un idiot. T r e b u e să-mi spui d r a g ă d o m n u l e că sun t idiot D e ce ţ i -e frică, de mine sau de a d e v ă r ?

Mi-era frică şi d e u n a şil de a l ta , d a r mai a l e s d e el .

Mi-a fost frică d e el ş e a p t e a n i ; d a r d in p r i m a zi a m conceput o a d m i r a ţ i e fără ma rg in i căci d e p a t r u a n i d e c â n d mă î n v â r t e a m în Pa r i s în l umea gaze­telor şi t ea t r e lo r , e r a p r i m a o a r ă că în­t â l n e a m Un om a d e v ă r a t , u n o m c a r e

nu îşi da o s t e n e a l a une i atitudini faţă d e un începă to r — u n om careil înfăţişa a ş a c u m era cu voinţa lui, ci felul lui ş i m a i a l e s cu sinceritatea 1

Şi o m u l aces ta c a r e mi-a dat pá impres i e de for ţă şi de adevăr , astfel| fost An to ine toa tă v ia ţa .

TRASATURI CARACTERISTI

Voinţă . A r e op t an i . P ă r i n ţ i i îl duc la

ziţie. A u d e că e s t e u n elefant : vraţ vadă e le fan tu l . Nu a văzu t nicá unul . Mamă-sa îi s p u n e :

— „Ne pl ict iseşt i î n to tdeauna pe i de te luăm.

— „Nu, eu v r e a u să v ă d elefantá I Se p e r d e d e p ă r i n ţ i în mulţime. Щ

e le fan tu l , se mi ră , a d m i r ă Dar tte să se î n t o a r c ă acasă . A r e numai bani în b u z u n a r . Se gândeş t e :

—• D a c ă i au omn ibuzu l , n u o să i a m cu ce îndulc i p e m a m a

C u m p ă r ă cu cei zece bani cui p e n t r u m a m ă - s a şi c u m n u îi mai i m â n e n i m i c şi n u ş t i e drumul , se j foar te s implu d u p ă omnibuzele cu i care merg spre car t ie ru l lui. Sej d u p ă unu l p â n ă oboseş te . Se oprei a ş t e a p t ă p e cela i t . Şi a j u n g e acasă. ) n â n c ă u r ech i a l ă , d a r nu- i pasă : ai zut e le fan tu l .

P r i m u l s e m n d e voinţă . A d e v ă r u l .

. La 14 ani , fata u n u i vecin îl duce p ma o a r ă la t e a t r u . J u c a în „Pisica . Regisoru l e t e r ib i l .

Nu p e r m i t e p e n i m e n i în dosul I rurilor. F a t a îl băgă în cuşca sutl lui . D e acolo v e d e t o a t e trucurile i ş inăr ie i d a r i luzii le lui nu cad, tlimpo vă. D r a g o s t e a d e t e a t r u se deşteaptă el, d r a g o s t e ca r e va fi la început! t r a b a l a n s a t ă d e lec tu r i , căci citeşte \ ce îi cade în m a n ă .

P ă r i n ţ i i lui ca r i n u e r a u bogaţi 1 d a t la i n s t i t u tu l Didot . C i teş te tot cel af lă acolo ; s e a r a se d u c e la Bibi» q u e Maza r ine , l a Saint Geneviève,! N a ţ i o n a l ă . La p r â n z n u mănâncă îl d e i u n a . De cele mai m u l t e ori ilj sea i cu nasu l în lăzi le anticarilor i che iu r i . Rezu l t a tu l e u n oarecare I în c r ee ru l f raged. T e a t r u l pa re peut c l ipă înăbuş i t . Dar întâmplarea

U N I V E R S U L L I T E R A R . — 315

cnrs al lui Taine l a Ecole d e s Beaux Arte, unde intră în t r ' o d i m i n e a ţ ă îl r e ­aduce la arţa d r a m a t i c ă şi îl face sá siintă că pentru ea es te născut .

După patru an i d e r e g i m e n t î n T u ­nis, se augajează şef d e c l acă la C o m e ­dia franceză, apoi f iguran t .

In această d in u r m ă ca l i t a t e se gă­seşte la un met ru de Monne t -Su l ly , de Got, de Delaunay car i s u n t î n zori i glo­riei lor. Şi ascu l tându- i l e î n v ă ţ ă ro lu ­rile. Nu mai l ipseşte decâ t ocaz ia ca să Iaci din Antoine ceeace t r e b u i a să fie. Şi ocazia nu în tâ rz ie .

D E B U T U L

Antoine era funcţ ionar l a C o m p a n i a de jaz unde câştiga 150 f ranc i p e l ună . Un coleg îi spuse în t r ' o zi : - „Ştii, avem la M o n t m a r t r e u n mio

cerc de funcţionari şi d e t i ne r i l u c r ă ­tori Nu vrei să vii să n e vezi : jucălm teatru.

Alergă numai decâ t şi g ă s L că ce se juca era idiot : r e p e r t o r i u l lu i Scr ibe . Şi atunci avu p r i m a idee gen ia lă . - „Sunteţi toţi o a m e n i t i ne r i — le

spuse el — că ro ra vă p lace să j u c a ţ i teatru, dar nu vă gândipi că p o a t e sunt ;i alţii căiora le p lace s ă scr ie . P e a-ceea trebue să îi de scope r im .

Astăzi la 70 d e an i A n t o i n e e d e a-eeeaşi păree şi „de scope re " m e r e u . La întâmplare a găs i t t r e i m a n u s c r i s e

dintre cari unul ul lui Leon H é n n i q u e care astăzi face p a r t e d i n A c a d e m i a Concourt

Dar cercul se s p e r i e şi n u ma i v r e a sa dea sala ci s'o î nch i r i eze şi cu o s u t ă de franci

- 0 sută ? s p u n e Anto ine . Ne -am in|eles.

El câştigă 150 p e l u n ă . La 30 la o ra 5 îşi ia leafa. H o t ă r ă ş t e deci să j o a c e

I la 30 la ora 9 d u p ă c e va fi p l ă t i t sa la la ora 6.

I Dar pentru p u n e r e a în s c e n ă îi t r e b u e nobile, mobile a d e v ă r a t e . L e ob ţ ine d e la mama sa care îi va î m p r u m u t a suf ra­geria, închiriază s ingu r o c ă r u ţ ă cu h u -

I tube, încarcă bufetul , m a s a şi s caune le , se inhamă la c ă r u ţ ă şi f l u e r â n d u r c ă lotul până în M o n t m a r t r e . Seara importantă soseş te : 30 M a r t i e

№. Dată istorică p e n t r u t e a t r u l f rancez

І chiar pentru cel un ive r sa l . Se r id ică cortina. Actorul c a r e s p u n e p ro logu l se bâlbàe, primul act es te d e p lâns , a l doi­lea cade ; din fer ic i re la a l t r e i l e a suc -tes. A doua zi „Eigaro"-u l (n ic iodată n u ji-ar fi închipuit Ano ine că de la aceas-li primă bătălie, F i g a r ó u l se va ocupa de el) scrie sub s e m n ă t u r a lu i H e n r y Foi'jiuer ; „Cât de ciudat e P a r i s u l . Uneor i , în-

tro stradelă în tunecoasă , z ă r e ş t i o lu­miniţă la o biată f e re s t ru i că : e c ine {№ ce poet care e poa t e p e c a l e d e a pregăti la lumina Lămpei a fuma te o au­rora". Şi era într 'adevăr una . Dar Antoine a r ă m a s d a t o r 300 franci . Via(a lui Antoine, d in aces t p u n c t d e

redete ar fi t rebui t să fie sc r i să d e Bal­tac, căci a fost la fel h ă r ţ u i t ă n e î n c e t a t ie creditori, dela p r i m a p â n ă la u l t i m a Iii zi. Dela 300 de franci d a t o r i a s'a u r c a t

progresiv la 750 mii d e f ranci , s u m ă ca­

r e r e p r e z e n t a pas ivu l lu i A n t o i n e c â n d a fost p u s î n f a l imen t l a Odeon .

D a r aceşt i 300 d e f ranci n u l ' au spe­r i a t Bani se găsesc — s p u n e el. — G r e u ­ta tea es te s ă găseş t i m a n u c r i s e .

S ITUAŢIA T E A T R U L U I F R A N C E Z

C a r e e r a s i tua ţ i a t e a t r u l u i f rânez, în m o m e n t u l în c a r e A n t o i n e î n c e p e v â n ă ­toa rea d e a u t o r i ?

C a î n t o t d e a u n a , d in t re izec i în t r e i ­zeci d e a n i ; d e s p a r t e a u t o r i i a junş i car i n u vor să se ducă , şi d e a l t a t ine r i i ca r i n u a u a j u n s d a r ca r i a r voi s ă îa locul b ă t r â n i l o r .

lu 18S7, Dumas , Sadou, Mei lhac şi Ha-l é v r y a v e a u încă succesul m a r e d e ban i , d a r e r a u p e p a n t a fatală . In faţa lor J b a n d ă d e t ine r i necunoscu ţ i şi (grăbiţi. Şi î n t r e ei d-ni i d i r ec to r i c a r i n u voiau să m e a r g ă s p r e cei t i ne r i d e t e a m ă să nu p i a r d ă ban i d r nu ma i s t i m a u p e zaha r i s i ţii d e c a r i a r fi v r u t să se d e b a ­raseze dacă t ineri i le-ar fi a d u s câşt igul lor.

Conc luz ia : t r e b u i a s ă v ină un a m a ­tor, să v ină A n t o i n e ca să d e s c h i d ă po r ­ţ i le t i n e r e t u l u i .

C u m ? Bizar luc ru . O m u l aces ta c a r e va ră­

m â n e în i s tor ia a r t e i d r a m a t i c e ca o-m u l n a t u r a l i s m u l u i e'a a d r e s a t în t â i la t re i poe{i.

Treizeci de an i ma i p e u r m ă Jaques C o p e a u a v e a să spună! :

— „Să v e d e m t e a t r u l poep:lor.

PRIMELE M A N U S C R I S E

P r i m u l poet c ă r u i a se a d r e s e a z ă es te Emil Be rge ra t . I l î n d e m n a s e să î n c e a p ă cu el , v io len ţa cu o a r e aces ta a t a c a s e p r in p r e s ă t e a t r u l c o n t i m p o r a n .

A doua viz i tă e la C a t u l l e Mendès şi a t i e i a la T h e o d o r e de Ranvi i l e .

C u toa t e că e r a necunoscu t A n t o i n e i m p u s e p r in s i g u r a n ţ a lui şi câş t igă în­c r e d e r e a celor t r e i poe ţ i c a r i î i p r o m i -se ră t r e i p iese .

Cu aces te t r e i m a n u s c r i s e se î n t o a r s e la C o m p a n i a de Gaz de u n d e demis iona . A m u z a n t e c ă m a i t â r z i u când A n t o i n e e r a d e j a ce lebru , G e o r g e s A n c e y î n t r e ­b â n d la soc ie ta te d e a d r e s a lu i i s e s p u s e :

— Ah A n t o i n e ? Nu m a i ş t im d e el . A a j u n s r ă u s ă r a c u l , s'a făcut a c t o r .

A n t o i n e însă în l u m e a t e a t r e l o r înce­p u s e să fie cunoscu t . I s 'au făcut p r o p u ­n e r i d e a n g a j a m e n t e , p e n t r u el fabu­loase . D a r cu o t ă r i e fo rmidab i l ă a r e ­zis tat i nva r i ab i l :

—• „Imposibi l . Am p r o g r a m u l m e u . C a r e e r a acel p r o g r a m ? In p r i m u l r â n d ce le t r e i p iese . Apoi

s p e r a n ţ a t e n a c e şi î n sfârş i t efect iv 1300 d e foi v o l a n t e i m p r i m a t e la u n t i­pograf p e c a r e nu a p u t u t să-1 p l ă t ea scă n o a v â n d să îi o f e r e decâ t ce le t r e i su te d e franci d a t o r i e . P l i cur i şi-a p r o c u r a t depa o p r i e t e n ă a m a m e i sa le c a r e a v e a o l i b r ă r i e .

N u m a i cu poş ta n u p u t e a să a r a n j e z e . D a r i-a făcut c o n c u r e n ţ ă . S'a h o t ă r î t să d u c ă s i n g u r sc r i so r i l e la des t ina ţ i e .

De la 1 la 15 I u b e 1887, şi-a p r o c u r a t a d r e s e l e şi delja 15 la 24 în f iecare n o a p ­te d u c e a scrisorile î n t r e zece s e a r a fi

p a t r u d i mi n ea ţ a . La 24 îşi t e r m i n ă t u r ­neu l la p a t r u şi j u m ă t a t e d i m i n e a ţ a când p u n e sc r i soa rea Ia T a t a C l e m e n c e a u , c a r e p e a t u n c i n u e r a î n s ă T a t a C le ­menceau , d a r e r a tot „da t d r a c u l u i " căci a v e a o cu t i e d e scr i sor i iaşa d e b i n e as­cunsă sub i e d e r a g r i l a ju lu i că i-au t r e ­bui t zece m i n u t e lui A n t o i n e ca s'o d i -bu iască în A v e n u e Monta igne .

Apo i a a ş t e p t a t r ă s p u n s u r i l e ca r i n u a u veni t . Insfârş i t d u p ă o l u n ă a p r i m i i o s c r i soa re d e l a u n m a r c h i z d in A v e n u e k lc ibe r .

O ofer tă d e fondur i ? Nu. Mareh izu l î îi o ferea o o p e r e t ă pe

muzica une i c u n o ş t i n ţ e d i n p rov inc ie . Şi A n t o i n e îşi î ncepe a d o u a s t a g i u n e

cu un ica r e s u r s ă cei 300 d e franci da to ­rie şi cu tot c u r a j u l său.

PRIMA GENERAŢIE

De aci d e v i n e imposib i l — în c a d r u l aces ta — să u r m ă r i m c a r i e r a lui An to ine pas cu pas , ci d o a r cu e t a p e .

A c rea t u n t e a t r u : „ T e a t r u l L ibe r " . O să c r eeze ac to r i : Gémie r , G r a n d ,

Arqi i i l l iêre . O s ă lanseze a u t o r i : Lavedan , D o n -

nay, Descaves , B r i e u x , Cour t e l ine , Ju l e s R e n a r d .

Astfel se poa t e spume că toţ i a ce i ce sun t as tăz i î n t r e 50 şi 60 d e a n i a u fost c rea ţ i d e el, toţ i f ă r ă excep ţ i e . Căc i în tâ i i-a găs i t ; d u p ă aceea i-a a p ă r a t , i-a impus , c o n t i n u â n d să- i j o a c e p â n ă c e a u pu tu t să sboa re cu p rop r i i l e lor a r ip i .

A tunc i i-a p ă r ă s i t z i cându- l e : — A c u m por ţ i l e t e a t r e l o r v ă sun t de s ­

chise. D a t o r i a m e a a c u m e s t e să găsesc al(ii .

A re îno i t jocu l , a re îno i t p u n e r e a în scenă , şi ch ia r t i pa re l e d r a m a t i c e .

A avu t un „f la i r" gen ia l p e c a r e î l a r e şi a s tăz i d e a cân ta , d e a găsd, d*e a im­pres iona , de a real iza. .

O anecdo tă i lus t rează aces tea .

O DESCOPERIRE

In Iu l ie 1891 a j u n g e să a i bă l a e l în c a m e r ă 500 d e m a n u s c r i s e pe c a r e tre­b u e să le c i tească pe t oa t e cu o ega lă a-t eu ţ ie şi conş t i inc iozi ta te .

Începe în t r ' o D u m i n i c ă s e a r a şi d u p ă ce a p a r c u r s d o u ă p iese c a d e p e s t e a t re ia ca r e îl s g u d u e şi îi op re ş t e respi ­ra ţ ia . Este î n t i t u l a t ă «JL'envers d'une sainte" şi s e m n a t ă M. de Watterneau. P u n e m â n a p e un toc şi scr ie febr i l :

„S t ag iunea e câş t iga tă cu dv. Mul ţu­mesc Mul ţumesc ma i a les p e n t d u emoţ i a pe c a r e mi-a i da t -o . Nu a m avu t î ncă una la f e l ' .

Luni , Mar ţ i , Mie rcu r i n u m a i găseş te n imic in t e resan t . Joi se op re ş t e la o p ie ­să î n t i t u l a t ă „Amorul brodează' 1 s e m n a t ă M. de Weinde l şi scr ie „Ret iu" , Viner i , Sâmbătă , Duminecă .

l a r ă ş un m a n u s c r i s s u r p r i n z ă t o r : F i ­g u r a n t a .

D e d a t a aceas t a nici u n n u m e ci o a d r e s ă pos t e - r e s t an t e . I a r ă ş scr ie . D u p ă •îî d e o r e soseş te u n s ingur răspuns : .

„ D o m n u l e ave ţ i „flair ' 1 . Ce le t r e i p ie­se s u n t d e mine .

François de Curei

m. U N I V E R S U L LITEHÁH

PREMIERE F U R T U N O A S E

Dar nu e r a n u m a i să Ie d e s c o p e r e ; pie­sele t r e b u i a u s ă fie sus ţ inu te . Ceeace fă­cea oa u n e l e p r e m i e r e să fie m u l t mai fu r-tunoase decât fa imoasa s e a r ă a lui Her -nani . Aşa l a r e p r e z e n t a r e a C lapon i lo r lui Lucien De6caves a d v e r s a r i i g rupa ţ i la b a l c o a n e a u săr i t în p a r t e r şi s'a în­cins o p ă r u i a l ă că a t r ebu i t să i n t e r v i n ă pompe le .

Uneor i An io iue se a m u z a ma i mul t decâ t toţi . Rosny se î n c ă p ă ţ â n a să se c r e a d ă d i a m a t u r g .

An to ine încearcă , convins însă d ina in ­te d e rezu l t a t .

In ac tu l a l do i lea e r a u n mee t ing la Londra

F i g u r a ţ i a d e 500 de pe r soane , fusese a d u n a t ă de A n i o i n e c a r e c u t r e e r a s e P a ­risul, opr ind pe toţi cei ce aveau aer de englezi . In ac tu l în t â i i sbucnesc hu idu -el i le şi f lue răur i l e . An to ine t ace şi nu se c l in teş te . D a r v a c a r m u l ia p ropor ţ i i . Atunc i p e n t r u a-1 a c o p e r i An to ine râ ­zând cu h o h o t e d e capu l pub l i cu lu i , d ă o rd in f iguraţ ie i cu t obe şi t r â m b i ţ e , c a r e a ş t ep ta in culise, să i n t r e în scenă ce reprezi . tu u n b u d u a r .

T u m u l t u l s'a opr i t d a r p iesa a căzut.

3 X 7 = 2 1

Anto ine a făcut ş eap t e a n i la T e a t r u l Liber , ş eap t e a n i la T e a t r u l An to ine şi ş eap t e a n i la Odeon . V ia ţ a a t re i p reşe ­dinţ i d e Repub l i că .

D u p ă p r imi i ş e a p t e an i de l à T e a t r u l L iber voia să a ibă o s a l ă p r o p r i e . î n t â m ­plarea îi oferă una în Bulevardu l St ras­b o u r g pe c a r e o ia cu 120 franci şi fon­dează T e a t r u l An to ine .

îş i a r e ac tor i i şi au to r i i l u i : con t inuă să j o a c e p e B r i e u x şi C o u r t e l i n e car i zece ani .nu a u fost j uca ţ i nici u n d e în a l tă p.rr te.

D imens iun i l e t e a t r u l u i permiţ .ându-i-o, An to ine d ă e n v e r g u r ă p u n e r e i în scenă . P e n t r u p r i m a o a r ă a p a r f igura ţ i i l e d e niasse şi t e n d i n ţ a d e i n d i v i d u a l i z a r e a le aces tor masse . Publ icu l af inează. Înce­p e să se şoptească .

— „Anto ine face mi l ioane" . Şoap te le a j u n g la u r e c h e a lu i Anto i ­

ne c a r e s e sper ie . I n t r ' a d e v ă r s 'ar p u t e a î n d r e p t a pe o c ă r a r e ca r i l-ar desfi inţa d in p u n c t d e v e d e r e al a r t e i şi în p l in succes, î n p l in succes. An to ine p l eacă d in B u l e v a r d u l S t r a s b o u r g şi s e î n b a r c ă în cea ma i hoffmaneaseă aven tu ră : ia O d e o n u l , şi O d e o n u l i-1 d ă tocmai acela la c a r e d u s e s e a 1300 sc r i soa re A v e n u e Monta igne : C l e m e n c e a u c a r e e r a pen­t ru p r i m a o a r ă n u m i t p r i m min i s t ru .

Ges tu l lui A n t o i n e e r a ma i mul t decâ t t e m e r a r .

C i n e nu cunoaş t e l egenda O d e o n u l u i la care nic iodată n u se ducea n imeni ?

D a r A n t o i n e n u se spe r i a de nimic . Mai e r a şi a l tceva . Î n c e p u s e să se re­

proşeze lui A n t o i n e un i l a t e r a l i t a t ea , se şoptea că l ipsa lui d e c u l t u r ă îi d ic tea­ză aceas t ă u n i l a t e r a l i t a t e d e gen.

D e aceea se h o t ă r ă ş t e s ă a t ace m a r e l e r epe r to r i u clasic.

Renovează Odeonul , schimbă perso­na lu l , afişele, b i le te le , tot. D a r pub l i cu l nu-1 u r m e a z ă .

L e g e n d a r ă m â n e c e a ma i t a r e . Anto i ­ne se î n c ă p ă ţ â n e a z ă . Mon tă r i l e lui Sha­k e s p e a r e , Mol iè re şi Rac ine , m o n t ă r i

cum nil văzuse şi nici nu va vedea v re ­oda tă Comed ia F r a n c e z ă îl d u c e a u cu paşi î n s p ă i m â n t ă t o r i la fa l iment .

D a r Anto ine e r a nepăsă to r şi i n t r e t ragedi i , con t inua să j o a c e t i ne r i i : astfel a descoperi t şi l ansa t pe Duhame l , Jules Romains , D e n y s Ande l , pe ca r e i-a gă ­sit î n t r e 20 şi 25 d e an i şi pe c a r e i-a modela t .

A N I M A T O R U L

Anto ine e r a s u p e r b mai a l e s ' c â n d fn,-cea s ă se r epe te . Sunt d e j a do i sprezece an i d e când a m văzu t acest spectacol pe c a r e nu-1 voi p u t e a u i ta n ic iodată .

Era ceva feeric, ceva ca r e nu îi a p a r ­ţ inea decât lui .

Nici u n u l d in oameni i din genera ţ i a noas t r ă nu ne va mai da o i m p r e s i e a-tât d e pu t e r i că . E r a un spectacol în sa-lă, în sala p l ină de u m b r ă in ca r e t ră ia cu gen iu l lui a sp ru . Sta î n t r ' u n fotoliu u r m ă r i n d p iesa t â n ă r u l u i d e 25 d e an i . Repet i ţ ia î ncepea pe scena goală, fără lumină ţ i e , fără decoru r i . Vagi ac to r i se a g i t a u la începu t , i m p r e s i o n a ţ i d e pa­t ron. D e g e a b a î nvă ţ au câ te opt zile ro lu­r i le , sub ochiu l lui An to ine u i t a u totul , se î ncu rcau , se b ă b ă i a u . An to ine nu cl in­tea. Mai în tâ i ascul ta . Apoi cu pasu l lui l en t şi g reu , se u r c a p e scenă şi s t r i ­ga suf le ru lu i să - i a r u n c e rep l ic i l e d in c a r e An to ine re făcea scena, ac tu l , p i e sa . Era îr. ace laş t imp fata, no ta ru l , j a n d a r ­mul e r a tot şi a n i m a tot, b ă t r â n u l , d o m n u l ca re îşi mă r i t a copila. Da, în t oa t e o forţă, o măs u ră , un sul i id , ma i a les un suflet. E ra impres ionan t . A u t o r u l în fo­tol iul lui , s imţea că nu m a i e x s i t ă cu cei 25 d e an i a i săi, că d in m o d e s t a lui p i e ­să d i n t r ' o d a t ă eşea ceva s t r an iu , ceva d e c u p l a t d e Anto ine . Apoi An to ine s e repezea , da u n o rd in maş in i s tu lu i , e lec­t r i c i anu lu i şi to tu l lua o i n t ens i t a t e u-lui toare.

D e câ te or i însă nu e ra î n t r e r u p t de c red i tor i i tot ma i a r o g a n ţ i şi n e r ă b d ă ­tori . Şi clatorii le c re ş t eau m e r e u .

Când a a j u n s la 650 miii, s 'a s imţi t pe r -dut .

— O să-mi dau demisia , o să res t i tu i Leg iunea de o n o a r e şi capi tu lez . Nu mai pot .

C Â N T E C U L LEBEDEI

D a r în ace laş m o m e n t h o t ă r a s ă mai mon teze un n l t i m spectacol . Visul lu i fusese să vază „Psyche" . P e n t r u că n u se dedea nici unde , t r e b u i a să şi-o ofere s ingure . A fost mă re ţ . T o a t ă sp l endoa rea de là Versa i l l es r e î n v i a s e p e s c e n a O d e o ­nulu i . D a r când s'a r id ica t cor t ina , nu e r a u decâ t t r e i s u t e d e p e r s o a n e în sa­la imensă . A n t o i n e se aş tep ta . Şi o d a t ă r e p r e z e n t a ţ i a sfârş i tă spuse p r i e t en i lo r .

— D e d a t a as ia s'a sfârşi t . Nu mai e nici o s p e r a n ţ ă . î m i scr iu demis ia .

U n m o m e n t de t r i s te ţe . Apoi r id icând i a răş c a p u l :

— „Totuş i ! am înche ia t cu o s e a r ă glor ioasă .

FALIMENTUL

Plecând de là Odeon, Antoine a trăi t o scenă d e neu i ta t . S'a dus l a T r i b u n o l u l

de Corner! să lie j u d e c a i , fiindcă se ruse fa l imentu l .

Nu p ă s t r a s e — ca om prec i s — 1 ceasul . O sa lă e n o r m ă . O masă veri ti ei d o m n i car i nu se r idică la intrau lui. î n a i n t e a z ă p â n ă la masă . îşi ţine l ă r i a în m â n ă ; nu ş t ie c u m să inceapi

Insfârş i t le s p u n e cu o voce înecai s u r d ă :

— „Domni lo r , i a tă , t r e b u e să pro» da ţ i r epede . T r e b u e să pronunţaţi I m e n t ü l meu , când ve ţ i p u t e a apoi săi r e lua ţ i C r u c e a şi să s e sfârşească fiii că nu a m scuză, nu am nici o scuză nici nu pot avea. Nu am avut decât s i ngu ră p a t i m ă în via ţă , şi aceea cas scump.

Şi asttfel le-a mai vorbi t încă. Apoi a tăcut . Judecă to r i i simţiseră

astfel d e accent , vedeau în faţa Ion om a t â t d e s incer , a t â t d e uriaş în i biciunea. lui încât au r ămas stânjeni neşt i ind la ce vorbă , la ce act să sol t â rască .

Insfârşi t p r e şed in t e l e s'a ridicat: — „Don .nu l e Antoine.. . nu,... desj

nu e p e n t r u acum, o să... o să facemi tâi o a n c h e t ă şi... aceas ta o să dure Iată... as ta e tot p e n t r u un mbinenfl

An to ine f-a pr iv i t cu ochi rătăciţi.] poi a s a lu t a t şi a s imţi t privirea I (oşată. A plecat şi pen t ru prima viaţa Iui, pe p ragu l uşei sale a-por tă re i i dându- se la o p a r t e .

Acum îşi câş t igă v ia ţa cum jooate. câş t igă deal t fe l des tu l d e bine, căci un fel d e p a p ă al t e a t r u l u i . Este ini acum î n t r ' u n fotoliu de orchestră, 1 j u c â n d p iese le a l to ra , d e căt re alţi judecă , a r e foi letonul său. drai Vorbeş t e de pe e s t r ade , explică fost v ia ţa lui , insfârşi t se descurci, | a r c 70 de a n i şi u n e o r i spune:

— Nu po t să mă scol târziu cal F o u q u i è r e s f i indcă t r e b u e să din g reu .

Se scoală de v reme , a runcă siu p e u m e r i , şn l u c r e a z ă cu ao mă p e c a r e o a v e a la douăzeci şi c a r e nu poa te să îmbătrnneasci

TIP. ZIARULUI „ U N I V E R S U L ' STR. BREZOIANU Nr. 11