1

APOCALIPSA Florin Laiu

Structura septipartita a Apocalipsei ( de Florin Laiu). Pentru ntelegerea Apocalipsei este necesara o imagine a structurii ei literare, care sa tina seama de alcatuirea ei din serii dramatice ( pe care le vom numi aici sectiuni) care cuprind viziuni, scene profetice si alte elemente secundare. nainte de toate vom diviza Apocalipsa n sectiunile ei majore, apoi n viziunile si scenele componente. Confruntati schema de mai jos cu Biblia si delimitati partile componente, pe capitole si versete.

I II III IV V VI VII

Prolog 1:1-8

Cele sapte biserici 1:9-3:22

Cele sapte peceti 4:1-8:1

Cele sapte trmbite 8:2-11:19

Marea lupta si conflictul final 12:1-14:20

Cele sapte plagi 15:1-19:10

Judecata mileniala 19:11-20:15

Inoirea finala 21:1-22:5

Epilog22:6-21

Evenimente ntre prima si a doua venire a lui Iisus Christos

Profetia centrala

Evenimentele finale

Viziune de fond

Viziune de fond

Viziune de fond

7 scrisori: 7 scene: 7 scene:

Vziune de fond (+ scena biruitorilor)

1.Efes Pecetea I Plaga 1

Infrngerea si pedepsirea celor doua fiare

Viziunea noului pamnt

2.Smirna Pecetea II

Trambita I

Femeia si balaurul din cer

Plaga 2 3. Pergam Pecetea III Trambita

II Plaga 3 Plaga 4

ntemnitarea balaurului

Coborrea Noului Ierusalim

4. Tiatira Plaga 5 Plaga 6

5. Sardes

Trambita III Trambita IV Trambita V

Fiara din mare (666)

Plaga 7

6. Filadelfia

Pecetea IV

Trambita VI

Descrierea Noului Ierusalim

7 Laodiceea

Pecetile V-VI (+ viziune paranteza) Pecetea VII

Trmbita VII

Fiara din pamnt Cei 144000 Cei trei ngeri Cele 2 recolte

Judecata Babilonului Nunta cu Ierusalimul

Ultimul asalt al lui Satan Pedeapsa finala Judecata celor rai

Noul paradis

Apocalipsa lui Cap.12;1 - 14:20 Sectiunea centrala : Marea controversa asupra inchinarii.

Cadrul istoric cu Domitian Dominus ac Deus !- Crestinii

2

Ioan - schema de structura literara chiastica - prof. Florin Gh. Laiu

Conflictul final Centrul teologic al cartii: Crucea = Biruinta vesnica asupra raului Vezi textul central (cheie) al Apocalipsei: Apoc. 12:10-12 Tema principala a cartii: Biruinta prin sangele Mielului "Trinitatea iadului" (parodiind pe Dumnezeu) si trioul ingeresc in opozitie Semnul, chipul, numele si numarul Fiarei, sau sigiliul,chipul, Numele si numarul lui Dumnezeu / Mielului ? Mesajul central: Inchinati-va Creatorului ! Nu va inchinati creaturii ! Scena centrala: Cei 144.000 de biruitori in jurul Mielului ( Apoc. 14:1-5)

in timp de stramtorare.Un tip al vremii lui Antihrist.Ioan primind Apocalipsa intro zi a Domnului - o cheie a intelegerii rolului Sabatului in conflictul final.Inchinarea gresita ( repetata !) a lui Ioan este un tip si o avertizare pentru cei alesi. (Antihristul va apare ca inger de lumina !)

Cap.8:2 - 11:19 7 ingeri cu 7 trambite - 7 judecati Vai, vai, vai ! ( 8:13, 9:12, 11:14) Raul Eufrat Abisul si Fiara din abis Altarul vorbeste (9:13) Mania Neamurilor si mania lui Dumnezeu Templul lui Dumnezeu deschis Legea lui Dumnezeu se razbuna (11:19) Ingerul Domnului indentificandu-se cu solii Lui ch.10)

Compara cu cele 7 zile ale Creatiei Aici este rasturnarea Creatiei si pedeapsa pentru respingerea creatorului

Cap. 15:1 - 19:10 7 ingeri cu 7 potire - 7 judecati finale Vai, vai, vai ! (18:10.16.19) Raul Eufrat ( plaga a 6-a) Abisul si Fiara din abis ( cap. 17) Altarul vobeste (16:7) Mania lui Dumnezeu (15:1.7.8, 16:1.19) Templul lui Dumnezeu deschis (15:5) Legea lui Dumnezeu se razbuna (15:5-6,16:20-21) Ingerul Domnului identificandu-se cu solii Lui (18:1)

Cap.4:1 - 8:1 Dupa primul Advent, Mielul deschide sulul in vederea Judecatii O usa deschisa in cer Tronul lui Dumnezeu - cap 4 Cartea Mielului care a fost junghiat Calaretul victorios inainteaza spre victoria finala: cununa, arc. Moartea si Infernul domnesc in timpul pecetii a patra Sufletele martirilor striga dupa judecata si razbunare Judecata sfintilor morti (reabilitati in cap.6 Comp. cu Dan 8:13-14) Judecata sfintilor in viata: numarati, sigilati

Cap. 19:11 - 20:15 Dupa al doilea Advent, Judecata mileniala. cartile deschise Cerul deschis Tronul cel mare si alb Cartea vietii (Mielului injunghiat) Calaretul victorios cu multe coroane si sabie Moartea si Infernul aruncate in "iad" Sufletele martirilor domnind cu Chistos Judecata pacatosilor morti Judecata (executiva) a pacatosilor in viata

3

Cap.1:9 - 3:22 Biserica luptatoare, pe pamant Israelul lui Dumnezeu in Diaspora: 7 biserici in 7 cetati F agaduinte pentru biruitori: pomul vietii, tronul, etc. Cetatea Dumnezeului Meu care are sa coboare din cer Templul lui Dumnezeu 7 lampi

Cap. 21:1 - 22:5Biserica triumfatoare in cer si penoul pamantIsraelul lui Dumnezeu repatriat: o singura Biserica intr-o singura cetateRasplata biruitorilor: pomul vietii, tronul, etc (21:7, 22:1-4)Cetatea sfanta coboara din cerNici o lampa ( Dumnezeu este lumina )

Nu toti comentatorii concep structura Apocalipsei asa cum reiese din schema de mai sus. Unii introduc prologul si epilogul n descoperirea propriu zisa. Altii mpart Apocalipsa n opt sectiuni. Exista si ncercari de a o diviza n trei parti. Cititorul poate verifica validitatea divizarii de mai sus si poate ncerca o varianta mbunatatita sau una cu totul originala. Dar nainte de a face acest lucru, cineva trebuie sa fie foarte bine familiarizat cu textul Apocalipsei n toate detaliile lui. Reprezentantii teologiei noastre moderne au observat si argumentat structura chiastica a Apocalipsei. ntelegerea acestui lucru poate ajuta la descifrarea mesajului spiritual sau istoric al cartii. Termenul "chiastic" provine de la litera greceasca "X" (chi sau hhi) si este un tip de corespondenta ncrucisata ( n forma de X) a ideilor, simbolurilor, subiectelor sau a altor elemente. Dupa acest tipar clasic care apare n poezia ebraica (si n care elementele poetice apar sub forma A B B' A', ca n cazul rimei mbratisate) se pot face comparatii si se pot trage concluzii. n cazul structurii propuse mai sus, chiasmul se poate verifica prin corespondenta unor elemente din prima coloana (I) cu elemente din ultima coloana (VII). De exemplu, n scrisorile adresate bisericilor se subliniaza ideea de biruinta si se promite biruitorului accesul la pomul vietii, nemurirea, domnia cu Christos. Aceleasi elemente pot fi gasite n a VII-a sectiune (noirea tuturor lucrurilor - cap. 21-22). Apoi elemente din coloana a II-a trebuie sa-si aiba corespondente n coloana a VI-a, s.a.m.d., III corespunde cu V, iar coloana a IV, fiind centrala, trebuie sa fie inima Apocalipsei n care sa se regaseasca mesajul ei principal. Tema cartii este biruinta, versetul cheie fiind n centru: Apoc.12:11. Personajul central, ca si n cartea lui Daniel, este Domnul Christos, sub diferite imagini, nume si simboluri de cele mai multe ori ( de 32 de ori!)este numit "to arnion" (Mieluselul - greaca). Si nu este de mirare, fiindca Ioan, autorul Apocalipsei, L-a cunoscut de la nceput n aceasta calitate profetica si soteriologica (soteriologia este doctrina mntuirii; de la gr. soteria, salvare) nca de cnd era ucenic al lui Ioan Botezatorul (Ioan 1). n ciuda impresiei populare care vede n aceasta carte mai mult monstrii si dezastrele, este o carte plina de ngeri (de 50 de ori cuvntul "nger"), plina de cele mai scumpe promisiuni divine care alterneaza cu cele mai grozave amenintari profetice. Tablourile de groaza alterneaza cu scene pline de lumina si de cntari ceresti cutremuratoare. De la nceput pna la sfrsit, "Descoperirea lui Iisus Christos" este patrunsa de tema biruintei Mielului care a rascumparat omenirea prin jertfa Sa si de sentimentul permanent si tot mai puternic al iminentei sfrsitului acestei lumi. Sfrsitul lumii este vazut aici ca o catastrofa suprema pentru miliardele lumii nepocaite, dar si ca o unica speranta pentru crestinul constiincios si oprimat de puterile lumii. Centrul de greutate al tuturor scenelor este Sanctuarul ceresc, palatul lui Dumnezeu, cartierul general al Domnului ostirilor.

4

Apocalipsa contine 7 scene de liturgica cereasca (liturgica este sistemul (si doctrina) serviciilor divine ( de la gr. leiturghia, slujba, ritual) (I.4:8-11, II. 5:8-14, III. 7:9-12, IV. 11:15-18, V. 14:1-5, VI. 15:2-4, VII. 19:1-8) si 7 fericiri, toate fiind legate de timpul sfrsitului si de destinul asteptatorilor revenirii lui Iisus Christos (1:3, 14:13, 16:15, 19:9, 20:6, 22:7, 22:14). Cartea este scrisa ca o epistola, dar este, n realitate, o evanghelie scrisa n limbaj apocaliptic, referitoare la suveranitatea lui Christos si calauzirea Bisericii dupa naltarea Mntuitorului. Din punct de vedere al limbajului si imaginilor, Apocalipsa este ca o mare n care se varsa toate celelalte ruri - carti ale Bibliei, prin fluviul care izvoraste n Geneza si trece prin cartea lui Daniel. nca de la aparitia ei, Apocalipsa a ntmpinat ostilitate. Pastorii de tipul lui Diotref din Corint ( vezi 4 Ioan), care nu se supuneau lui Ioan si batrnilor conducatori, nu puteau accepta asemenea descoperiri. Multi au contestat cartea n primele secole, dar recunoasterea ei n canon este definitiva. n timp ce alte carti ndragite de crestinii vechi au ramas n afara canonului, Apocalipsa ncoroneaza Biblia, trasnd "istoria viitorului" Bisericii si ncheind Scripturile pe o nota de triumf si de slava. Primele ncercari de intepretare a Apocalipsei ramase pna astazi apartin episcopilor Meliton de Sardes (150-200) si Vicorinus de Poetavium (+300). nca de atunci s-a stabilit un mod de interpretare care a ramas traditional, desi nu toti comentatorii l-au mpartasit. Victorinus a nteles ( sau a mostenit aceasta ntelegere) ca seriile de "sapte" ale Apocalipsei sunt benzi paralele ( 7 biserici, 7 peceti, 7 trmbite...), deci sunt viziuni care acopera aceeasi perioada de timp, ca n cartea lui Daniel. Doar cele 7 plagi finale au fost vazute ca fiind strict legate de timpul sfrsitului. Desi traditia interpretarii are o oarecare autoritate, noi credem ca autoritatea suprema a oricarei interpretari este aceea amintita n marele imn protestant:

"Sa nu se-atinga de Cuvnt, Sa-l lase cum e-n Carte; Cuvntul si cu Duhul Sfnt Ne sunt a noastra parte..."

Prolog (1:1-8). Ioan a dat Apocalipsei acest nume:" Descoperirea lui Iisus Christos" ( greceste, "apocalypsis Iesu Christu"), care ne arata ca, de fapt, cartea nu este un mister ocult, ci o revelatie a lui Dumnezeu. Aici este aratat lantul descoperii care ncepe cu Dumnezeu si are sapte verigi: 1.Dumnezeu Tatal; 2. Domnul Iisus; 3. ngerul lui Iisus (Gabriel, vezi Dan.10); 4. Profetul (apostolul Ioan ); 5. Predicatorul ( cel ce citeste n biserica, v.3); 6. Ascultatorul ( v. 3); 7. Dumneavoastra si cu mine, cititorii de astazi (3:22) Iisus Christos este vazut n Apocalipsa nu numai ca Mntuitor ci si ca fiind Dumnezeul Creator, Atotputernicul, Cel Vesnic. Explicati v.8 n lumina v.7 si 11-12. Salutul si fagaduinta profetica din v.4-7 arata principalele impresii cu care a ramas Ioan dupa ce a vazut aceste scene si s-a apucat sa scrie epistola sa apocaliptica. n aceste cuvinte este concentrat mesajul Apocalipsei.

Christos Si cele Sapte biserici luminatoare (1:9 - 3:22)

Viziunea de fond (1:9-20)

5

Autorul, locul, mprejurarile si timpul descoperirii. (v.9-10a) Ioan apostolul, numit si presbiterul (pentru ca era presbiter al Bisericii generale si pentru ca era n vrsta, poate singurul ramas n viata dintre apostoli), nu se recomanda ca parinte al crestinilor, ci ca frate, partas la necaz si la mparatia lui Iisus. Locul primirii descoperirii este insula Patmos. Scriitorii vechi ai Bisericii ne arata ca aceste lucruri s-au petrecut pe vremea cezarului Domitian (81-96 e.n.), un mparat despotic, invidios si orgolios care ura cultele orientale. ntre anii 85-86, Domitian a cerut evreilor sa plateasca fiscus iudaicus, un impozit religios care nu era dect o deturnare a vechiului impozit pentru Templu hotart de legea lui Moise. Acum templul nu mai exista (Titus, fratele lui Domitian l distrusese), dar Domitian voia sa continue acest impozit pentru un templu pagn. Iudeii s-au revoltat, n-au acceptat ideea. n aceste mprejurari, Domitian repune n functiune cultul cezarului, se numeste pe sine DOMINUS DEUS (Domn si Dumnezeu) si cere testarea loialitatii fata de cezar prin onoruri de cult cuvenite zeilor. n special n provincia Asia romana (fostul regat al Pergamului n care erau cele sapte biserici amintite aici) unde acest cult fusese propus de catre pergamenieni nca din timpul lui Augustus, deasemenea la Roma, au avut loc pe la anul 95 persecutii anticrestine. n Roma sunt condamnate si doua dintre rudele mparatului: Flavius Clemens si Flavia Domitilla, pentru "cai iudaice" si pentru ateism". Acuzatiile acestea sunt specifice, pentru ca romanii nu distingeau pe crestini de evrei la nceput (deoarce practicile si nu crezul sunt ceea ce iese n evidenta), iar modul de nchinare la crestini si evrei (fara acceptarea unor imagini) era interpretat ca ateism (necredintan zei). Persecutia aceasta l loveste pe Ioan printre primii, n calitate de lider. Potrivit relatarii traditionale crestine, Ioan a fost condamnat la moarte si aruncat ntr-un cazan cu ulei clocotit, dar spre uluirea calailor care voiau sa se distreze, batrnul n-a fost afectat deloc de acest tratament. Superstitiosi, romanii nu l-au omort, dar l-au trimis n exil printre condamnatii la munci silnice la carierele de piatra de pe insula Patmos, undeva nu departe de tarmurile Asiei. Aici si n aceste mprejurari a avut loc Descoperirea lui Iisus Christos. n ncercari sunt cele mai bune conditii ca Iisus sa ni se descopere. Timpul descoperirii este aratat n v. 10 ca fiind ziua domneasca" ( - he kyriake hemera). Comentatorii crestini vad n aceasta zi a Domnului" o duminica, altii vad ziua Domnului n sens eschatologic, vazuta de Ioan n viziune. Se pare ca ultima varianta nu merge, deoarece Ioan indica n acest context (mprejurarile, locul, etc), timpul n care a avut loc viziunea. Este cea mai naturala explicatie, fara a forta textul. Ce nseamna ziua domneasca"? De multa vreme n crestinatate, odata cu accentuarea sarbatoririi nvierii Domnului (la nceput n paralel cu sabatul, apoi n mod exclusiv), prima zi a saptamnii biblice a fost numita domneasca" (n greaca, pna astazi este numita - kiriaki, iar n latina si n limbile romanice: dominicus, domenica, duminica, domingo, dimanche etc). ntrebarea este: ce ntelegea Ioan prin aceasta zi a Domnului? Era, oare, vorba de o zi nchinata cezarului care se numea pe sine Dominus"? Ioan n-ar fi avut nici o simpatie pentru o asemenea pomenire. Daca era o frumoasa duminicuta, de ce nu apare nicaieri n scrierile lui obiceiul sarbatoririi nvierii? Dimpotriva, ziua nvierii este numita de el ziua nti a saptamnii" de lucru, potrivit Bibliei si obiceiului iudaic (Ioan 20:1.19), n timp ce ziua a saptea, lasata de Dumnezeu de la geneza lumii si confirmatan Decalog ca zi de repaos saptamnala (Gen.2:1-4, Ex.20:8-11), este numita de Ioan sabat (Ioan 9:14). A numi sabatul "ziua Domnului" era un lucru obisnuit la evrei, potrivit poruncii a patra. Iisus S-a recunoscut pe Sine ca Domn al Sabatului (Mc 2:27-28) ca unul care are toata autoritatea de a interpreta pazirea poruncii n spiritul ei si nu n interpretarea plina de contorsiuni a rabinilor. Oare este posibil ca, dupa Ce Ioan evreul care pazise ntotdeauna

6

sabatul, care fusese un martor al obiceiurilor lui Iisus (Luca 4:16), care era printre cei condamnati pentru "cai iudaice", care a vazut n viziune originalul ceresc al decalogului ( Apoc.11:19), care repeta foarte des n scrierile lui valoarea ascultarii de poruncile lui Dumnezeu, care ne spune ca ramasita Bisericii din timpul sfrsitului, sfintii lui Dumnezeu, sunt cei ce pazesc "poruncile lui Dumnezeu" si "marturia lui Iisus / credinta n Iisus", sa fi numit o zi obisnuita ca fiind ziua Domnului" ? Se stie din istoria Bisericii din acele timpuri ca chiar sarbatorirea traditionala a Pastelui printre crestinii din Asia se facea ntr-un mod apropiat de iudei: se tinea odata cu pastele evreiesc (la 14 Nisan, indiferent de ziua saptamnala n care cadea) si se accentua mai mult moartea lui Iisus dect nvierea. Schimbarea semnificatiei si datarii pastelui traditional rasaritean s-a realizat la Roma dupa anii 130 si s-a accentuat nvierea, nu doar ca celebrare anuala, ci si saptamnala. Frumos, n aparenta, dar acest obicei intervenit pe lnga sabat a reusit n cteva secole sa desfiinteze porunca lui Dumnezeu n favoarea datinei omenesti pentru majoritatea lumii crestine. Degeaba Ma cinstesc ei!" zicea Iisus (Mc.7:6-13). Aceasta descoperire a Apocalipsei ntr-o zi de Sabat, ziua lui Christos Dumnezeul Creator si Mntuitor, este elocventa n favoarea ntelegerii conflictului final descris n sectiunea a IV-a, ntre semnul lui Dumnezeu si semnul fiarei. Viziunea aparitiei Christosului glorificat ( v.10b-17a)

Iisus este recunoscut de Ioan. Aceasta descriere este, practic, identica cu aceea a lui Michael din Daniel cap 10, ceea ce identifica pe Michael cu Christos. Iisus este mbracat aici ca Mare Preot n haine lungi si cu bru la piept. Comparati efectul asupra lui Ioan cu reactia lui Daniel.

Iisus vorbeste (v.17b - 20 continuate cu cap.2 si 3). Iisus este Dumnezeul cel Viu. El are Viata n Sine nsusi. De aceea El este Marele Preot, singurul Suveran Pontif purtator al cheilor Paradisului si Infernului. Aceasta imagine este fundamentala pentru ntelegerea identitatii Antichristului din Apocalipsa. Apocalipsa nu ne aduce altceva dect cartea lui Daniel. Este doar o mbogatire, n lumina crucii si a sigurantei victoriei lui Messia. Iisus este reprezentat ca supraveghetor al bisericilor Lui, n timp ce comunitatile crestine sunt reprezentate prin niste sfesnice (lampadare, candelabre) . Aceasta arata valoarea Bisericii naintea Lui, iar lumina fiind rolul misionar al Bisericii. Cele sapte biserici pomenite aici nu erau singurele biserici crestine, nici macar singurele din provincia Asia romana (Colosse, Ierapole si altele erau vecine cu ele sau printre ele), ceea ce ne sugereaza ca aceste sapte biserici au fost selectate ca simboluri ale totalitatii Bisericii, potrivit semnificatiei numarului sapte n Apocalipsa. Este vorba de totalitatea Bisericii n spatiu dar si n timp, perioada dupa perioada istorica, fiindca att Ioan ct si Iisus se refera la ele n aceeasi ordine. Identitatea Bisericii nu se confunda cu identitatea istorica. Nu criteriul apartenentei la o traditie sau confesiune este aici simbolul sfesnicului luminator. Singura succesiune, apostolica la care fac referinta apostolii este succesiunea spirituala, nu perfectiunea lantului hirotonirii si nici posibilitatea dovedirii unei continuitati evanghelice pure de la apostoli si pna astazi. Identificarea celor sapte biserici apocaliptice cu sapte perioade ale Bisericii universale

7

apare n principiu la Victorinus (+303). Apoi la Beda (673-735), nvatat catolic britanic. Sistemul a fost preluat de Haymo (sec.IX), episcop catolic de Halberstadt; Bruno de Segni, episcop catolic italian (+1113), Beranger de Tours, nvatat francez (sec.XI), Albert cel Mare din Colonia, savant german (+1280), Walter Brute, savant wiclefit de la Oxford (sec. XIV), dupa care se ntlneste n mod frecvent printre protestanti. n Miscarea Millerita aceasta a fost o pozitie standard. Noi credem n aceasta aplicatie pentru ca fiecare mesaj se potriveste nevoilor spirituale ale timpului. Ellen White a confirmat aceasta interpretare n cartea Istoria Faptelor Apostolilor". Toate mesajele urmatoare sunt adresate ngerilor bisericilor. Nu trebuie trecut cu usurinta peste acest amanunt. Cuvntul grecesc (anghelos) are aceeasi semnificatie ca si n ebraica VT din Mal.2:7b, si nseamna sol (mesager, trimis). Omul care are raspunderea spirituala, la crestini episcopul (supraveghetorul) sau presbiterul (batrnul"), echivalentul pastorului n sens protestant, este solul (ambasadorul, trimisul, mesagerul) lui Dumnezeu. Solia se adreseaza liderilor religiosi pentru ca ei raspund de biserica si pentru ca exemplul si nvatatura lor sunt decisive n fata poporului. Totodata, semnificatia mesajului nu este exlusiv aplicabila ngerului". Chiar daca ngerul unei biserici este un ambasador ireprosabil al lui Dumnezeu, el primeste mesajul ca unul care are rolul de reprezentant si transmitator (vezi si Ex. 33:1 a. 3 b). El este si primul care are obligatia de a-l aplica la sine. O aplicatie care sa-l ocoleasca pe nger sau sa se adreseze cu prioritate bisericii si nu ngerului, nu ndeplineste cerintele exegetice ale textului sacru. Atentie, ngeri! Dumnezeu tine n mna Lui stelele Bisericii, si nimeni nu le poate smulge (Ioan 10:28). Dar ele pot cadea, se pot smulge singure si sa devina ngeri ai celui rau. Aceasta este marea tragedie a crestinismului (Is. 14:12, Apoc. 12:1.4, Iuda 13). Si nu trebuie sa treaca neobservata mustrarea credinciosului nger care a refuzat categoric nchinarea lui Ioan, ct si slabiciunea credinciosului de a se nchina reprezentantului lui Christos, chiar si dupa ce fusese mustrat o data (Apoc. 19:10, 22:8-9). Acest incident repetat este mentionat n Apocalipsa n legatura cu testul final din sectiunea centrala a Apocalipsei: nchinarea la Dumnezeul Creator sau nchinarea la o creatura (fiara cu numar de om)? naltarea omului (a solului lui Dumnezeu) n Biserica este incriminata n cartea lui Daniel (Dan 11:36-37 comp. cu 2 Tes 2) Fiecare dintre cele sapte epistole apocaliptice au la nceput un destinatar si un expeditor, dupa care urmeaza aprecieri, mustrari, avertizari si o exortatie (ndemn) urmata de o fagaduinta pentru cei ce si nsusesc mesajul. Faceti un tablou n care cele sapte mesaje sa fie reprezentate n paralel, observnd ce lipseste la unele sau ce este n plus. Deasemenea, lund ca etalon pe cei care nu sunt mustrati si notndu-i cu nota 10, dati note si celorlalte n asa fel nct sa respectati diferenta dintre ele. Observati cum Iisus se adreseaza fiecarei biserici cu una din caracteristicile descrierii Lui din viziunea de fond (cap.l). Observati si explicati legatura strnsa care este ntre mesaj pe de o parte si modul de prezentare a Expeditorului si fagaduinta finala pe de alta parte. ngerului din Efes (2:1-7) Biserica din Efes este principala biserica din Asia pe timpul lui Ioan, sediu apostolic" (daca se poate spune ca apostolii au avut sedii", fiind cunoscuti mai degraba ca unii care circula n interesul misiunii dect ca niste statui episcopale. Istoria ntemeierii acestei biserici se gaseste n Fapte 18-20 si se pot gasi informatii despre ea n Efeseni si 1-2 Timotei. Biserica din Efes este imaginea bisericii apostolice contemporane cu Ioan, ntre anii 31-100. Semnificatia numelui cetatii (daca acest lucru trebuie aplicat spiritual) este acela de

8

avnt, lansare, misiune. O biserica ce avea un trecut si un prezent plin de statornicie, de truda evanghelica si rezistenta contra ereziilor. Dar este ciudat ca, n timp ce ura fata de erezie creste, iubirea fata de Christos si faptele dinti, ale credintei si iubirii, intra n eclipsa. Tragedia bisericii apostolice a fost aceea ca pe masura ce iubirea dinti s-a scurtat, necazul despre care se spera ca nu va dura mai mult de o generatie , s-a lungit (Mat.24:12-14.21.34). Se poate vorbi despre generatia primului avnt misionar (31-70) si, dupa caderea Ierusalimului, de o a doua generatie crestina care pe timpul lui Ioan, nu mai reprezenta exact iubirea dinti". Daca racirea dragostei dinti nseamna cadere si necesita pocainta, n ciuda calitatilor crestine enumerate aici, atunci cta apostazie si nevoie de pocainta este acolo unde, calitatile tipic efesene au disparut. S-a pocait Biserica Efeseana? Poate ca generatia care a primit acest mesaj l-a luat n serios. Dar ce putem spune despre urmasii efesenilor apostolici? Christos a hotart mutarea sfesnicului primei biserici n caz de nepocainta. Dupa cum romanii au luat din templul Ierusalimului sfesnicul pe care l-au mutat la Roma, simboliznd pierderea preeminentei poporului ales, la fel avea sa se ntmple si cu crestinatatea care-si pierdea iubirea crestina. Acest principiu al iubirii este esenta legii lui Dumnezeu. Ortodoxia teologica fara iubirea dinti este un sfesnic fara lumina. Nicolaitii (2:6) erau o secta eretica de orientare gnostica, (Gnosticismul a fost un amestec de filozofie greceasca neoplatonista si de idei persane, un fel de teosofie, de curent esoteric si sincretist, un fel de New Age". Patrunderea acestui curent n Biserica n primele cinci secole a dus la serioase modificari teologice si spirituale, la reinterpretarea Evangheliei ntr-un mod alegoric, spiritist, si antiiudaist. Unii gnostici aveau chiar idei sataniste). n ce priveste moralitatea si stilul de viata, gnosticii erau fie asceti extremisti, fie libertini. Libertinii se mai numesc si antinomieni (mpotriva legii morale). Comentatorul baptist John Sweet spune despre nicolaiti ca ei sustineau, scutirea crestinilor de cerintele legii morale. Victorinus este citat adesea spunnd despre nicolaiti ca erau niste nselatori turbulenti care, folosindu-se de numele lui Nikolaos unul dintre cei sapte diaconi (Fapte 6:5), nvatau ca alimentele jertfite idolilor puteau fi exorcizate si apoi mncate, si ca oricine ar comite desfru poate primi pace n ziua a opta". ngerului din Smirna (2:8-11). Biserica din Smirna nu mai este pomenita n alt loc biblic. Nu stim cine a ntemeiat-o. Se stie nsa ca, n sec. II a fost o persecutie anticrestina n Smirna, cu care ocazie a fost martirizat episcopul Policarp, un pastor care-l cunoscuse pe Ioan. Numele cetatii nseamna mir (rasina amara si parfumata). Biserica Smirneana este tipul Bisericii dintre anii 100-313, o perioada plina de tot felul de primejdii din afara si dinauntru, perioada de persecutii si framntari. Pedeapsa obisnuita pentru crestini era confiscarea averii, de aceea bogatii erau mai nclinati spre compromis si apostazie. Declinul teologic si moral al Bisericii devine evident n aceasta perioada n care unii stiu sa ramna statornici cu orice pret, n timp ce altii au mijloace sa-si cumpere libertatea si dreptul la o viata trecatoare cu pretul constiintei. Sinagoga Satanei pomenita aici se refera la sinagoga evreiasca din timpul lui Ioan. Dar n aplicatie secundara la perioada lungilor persecutii anticrestine, sinagoga Satanei reprezinta pe cei ce zic ca sunt iudei si nu sunt ci mint". Daca evreii din Smirna nu erau considerati de Christos ca fiind adevarati iudei (Rom.2:25-29), cu att mai putin crestinii care urau pe fratii lor si neglijau poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus, urmnd interpretarile unor nvatatori ametiti de filozofie si spirit pagn. Aceia urau pe evrei si sustineau ca ei nsisi sunt adevaratii evrei, dar minteau pentru ca nu erau evrei nici n sens fizic si nici n sens spiritual. Satan este vazut n acest mesaj ca fiind patronul evreilor anticrestini, al crestinilor care urasc

9

pe iudei si pe fratii lor iudaizanti", si al romanilor care urau iudaismul si crestinismul, condamnndu-le deopotriva (v.10). Politica divide et impera a fost aplicata de romani n relatiile dintre Sinagoga si Biserica. Si, n lupta dintre tendintele iudaizante si cele antiiudaiste n Biserica, a nvins un neopagnism roman universal cu fata crestina. Persecutiile romane au fost mai nti sporadice si locale pna la anii 250. ntre anii 250-260 au fost sistematice si generale, lovind mai ales n conducatorii Bisericii. Dar ntre anii 303-313, cezarii au lansat o ofensiva disperata, un adevarat razboi de exterminare a Bisericii. Acestea sunt cele zece zile" de necaz, dupa interpretarea lui Walter Brute, nvatatul wiclefit din secolul al XlV-lea. ngerului din Pergam (2:12-17). Numele cetatii nseamna fortareata nalta, acropola. Biserica pergameniana, despre care NT nu mai spune nimic n alta parte, este simbolul rezistentei spirituale crestine dintre anii 313-538,) n Biserica cezarilor si a episcopilor care au tradat evanghelia. Nu este de mirare ca n aceasta perioada a compromisului, a secularizarii Bisericii si crestinarii lumii, Iisus vede locuinta lui Satan vecina cu Biserica. Dupa cum Pergamul, n calitate de centru al cultului imperial, putea fi numit pe drept, tronul lui Satan" (vezi v.10), tot astfel Biserica anilor 313-538 a locuit ntr-o perioada a imperiului n care Satan era prezent ntr-un mod foarte semnificativ, ca nselator stralucit (2 Cor 11:2-4). n sec.XI, filozoful francez Beranger a afirmat ca Roma este tronul Satanei". Dupa exemplul profetului apostat Balaam care devenise ghicitor si ispititor al poporului lui Dumnezeu, de dragul banilor si a parvenirii, o multime de episcopi si nvatatori libertini au influentat Biserica n aceasta perioada (Numeri 22-25, 31:8, 2Petru 2:15-22). Balaam nseamna (n limba ebraica) stricaciunea poporului" sau nimicirea poporului", iar numele grecesc Nikolaos (patronimul nicolaitilor) nseamna biruinta poporului". Se pare ca aici este un joc de cuvinte semnificativ. Balak nseamna pustiitor" si poate reprezenta foarte bine Roma cezarilor (vezi Dan.9:26-27). Aceasta doctrina nicolaita care se infiltrase de mult n Biserica si acum cauta sa dicteze, era exact opusul Sinodului apostolic (Fapt 15:19-21) care confirma n crestinism legile iudaice despre modul n care trebuie jertfite animalele curate, ferirea de snge, de desfru si de lucruri jertfite idolilor, respectul fata de sabat (Fapt 15:19-21, 16:12-13. 20-21). Prin urmare, sinodul apostolic luase hotarri destul de iudaizante". Iar acesti nicolaiti, fiind gnostici si libertini, urau aspectele iudaice ale crestinismului, voind sa se debaraseze de ele. La iudei n-a existat un cult al mortilor. Mortii cu mortii!"- zicea Iisus. Dar poporul nselat de Balaam participa la cultul mortilor (Ps. 106:28.35-36.39-41) care este un cult al demonilor (1 Cor 10:20). njosirea sabatului biblic ca fiind o superstitie iudaica si un semn al blestemului, a favorizat patrunderea pagnismului. Se pare ca banchetele idolatre de la temple se faceau n ziua soarelui", ziua pe care crestinii ametiti de gnosticism o nchinasera Domnului sub pretextul ca este ziua luminii si ziua a opta a circumciziei crestine, ziua nvierii Domnului. Pe lnga pericolul coruperii crestinismului, persecutiile fusesera o adevarata binecuvntare. Obiceiuri si conceptii pagne au nceput sa fie tolerate n Biserica, inovatii si explicatii noi au nceput sa apara si n scurt timp, crestinismul de moda veche a devenit intolerabil, fiind pus la index mpreuna cu iudaismul si cu pagnismul. Biserica tolerata a devenit, destul de repede, intoleranta. Odata cu aceste simptome, ea nu-si mai merita numele de crestina. Asa-numita succesiune apostolica devenea o vorba goala si trecea odata cu mutarea sfesnicului", asupra celor ramasi credinciosi, ca si dreptul de nti-nascut al lui Esau (Evrei. 12:15-17.22-

10

23). Crestinismul adevarat a fost sustinut de catre cei ce au ncercat sa se opuna valului de pagnism care invadase Biserica. Avem relatari istorice despre clerici ca Vigilantiu de Barcelona, Iovinian si Elvidiu din Roma, Bonos de Sardica, Udo din Mesopotamia, care au condamnat ierarhia corupta si nclinata spre practici pagne, cultul mortilor, goana dupa moaste si obiecte sfinte", monahismul, pelerinajele, priveghiurile si multe alte obiceiuri care ncurajau mentalitatea pagna n Biserica. Afara de aceste personaje istorice urte de Biserica imperiala, au existat grupe de crestini care se separasera de Biserica sau care traiau prea departe de sediile principale crestine pentru a fi influentate si subordonate. Asa au fost crestinii din Orient, din Irlanda si nordul Italiei care au mai rezistat un timp. Sabia din v.12 si 16 este o aluzie la pedeapsa lui Balaam (Num.21:31-33, 31:8, Apoc.l:16, 19:21).Invaziile barbare au mplinit n sens istoric si partial aceasta profetie. Dar adevarata rasplata se lasa nca asteptata. Antipa, un martir din Pergamul contemporan cu Ioan, este simbolul primelor victime ale bisericii dreptcredincioase" imperiale. Predicarea violentei mpotriva donatistilor din Africa, executarea lui Priscillian din Spania mpreuna cu tovarasii lui, sunt primele ispravi de acest gen. Mai trziu, ispravile au fost si mai mari. Ura confesionala dintre ortodocsi si arieni, dintre diofiziti (diofizit=crestin care sustine doctrina celor doua naturi distincte, divina si umana ale lui Iisus) si monofiziti (monofizit= crestin care sustine o singura natura n Iisus, o combinatie a celor doua), amestecata cu ura rasiala si culturala dintre romani si barbari, dintre greci si latini, au fost ocazii n care cruzimea si-a facut loc n Biserica. Sfntul Atanasie cel Mare daduse tonul punnd la cale n secret uciderea nvatatei pagne Hypatia din Alexandria. n ura fata de tot ce nu era ortodoxie sinodala si nu se supunea nomocanoanelor, printre evrei, pagni si eretici, adevarul cadea sub aceleasi acuzatii. Aceste practici au culminat pe timpul lui Iustinian la Constantinopol Observati specificul fagaduintei date Bisericii din acest timp. Mana este un simbol al grijii lui Dumnezeu, al lui Iisus pinea vie si al testului spiritual al pazirii sabatului (Ex 16, Ioan 6). Ceea ce este sabie pentru vrajmasi, este mana pentru credinciosi. Pregatita de ngeri si ascunsa lnga cele zece porunci n Sfnta Sfintelor, mana este simbolul Cuvntului lui Dumnezeu care nu vine prin mijlocirea preotilor, ca pinea din Sfnta. Totodata, mana este simbolul alimentatiei simple, necarnate, venind n opozitie cu stilul de viata al nicolaitilor care, n lacomia lor dupa carne, calcau instructiunile lui Moise si ale apostolilor (Ex 16:4, Num 11:4-10, Ex. 15:26, Ps.78:18, ICor 10:5-6.11-12.20. Iuda 12, 2Petru 2:13). Pentru a ntelege slobozenia" de care faceau uz nicolaitii, cititi cu atentie epistolele lui Iacov, Iuda, 2 Petru 2-3 si epistolele lui Ioan. Piatra alba este un simbol antic al eliberarii din sclavie, al achitarii, al onorarii. Oferirea unei pietre negre era gestul condamnarii. Adevaratii crestini au fost nfierati ca eretici si condamnati. Dar Iisus le da un nume nou pe care falsii crestini nu-l pot cunoaste fiindca el reprezinta nfierea. ngerului din Tiatira (2:18 - 29) Despre comunitatea crestina din Tiatira nu stim nimic altceva. Se poate ca ea sa fi fost nfiintata n urma misionarismului Lydiei, negustoreasa crestinata de Pavel n Filipi (Fapt 16:14). Pe timpul lui Ioan, o femeie adepta a doctrinei nicolaitilor se da drept profeteasa n aceasta biserica si are destul succes. ngerul", ocupat cu evanghelizarea si cu alte activitati pastorale, nu este destul de vigilent si este mustrat ca fiind tolerant fata de coruptie. Iisus o

11

compara cu Izabela, regina pagna a lui Israel care promova cultul solar al lui Baal. Biserica din Tiatira reprezinta pe crestinii din perioada 538-1517, din noaptea spirituala a evului mediu. Numele Tiatira nseamna jertfe grozave. Falsa profeteasa reprezinta ierarhia romana care pretinde ca este mater et magistra, mama si nvatatoarea tuturor oamenilor si care s-a abatut de la nvatatura apostolilor, permitnd sub un val subtire de ascetism si disciplina, un libertinism analog cu al nicolaitilor. Numele de Izabela pe care i-l da Domnul este foarte semnificativ. Izabela a promovat un cult pagn n Israel, nlaturnd cultul traditional al lui Yahwe. A numit preoti si a construit temple idolatre, a lansat o persecutie teribila mpotriva disidentilor care nu acceptau cultul ei, n primul rnd au fost ucisi profetii lui Dumnezeu. Regele Ahab era influentabil si, cu toate ca uneori era impresionat de oamenii lui Dumnezeu, de regula era posedat de spiritul Izabelei. Aceasta istorie reprezinta un foarte limpede tip al evului mediu crestin n care o Biserica puternica, mai puternica dect mparatul si dect regii europeni, a cautat sa nlature urmele crestinismului vechi, descurajndu-i prin tot felul de mijloace omenesti sau exterminndu-i pe adeptii crestinismului evanghelic. Si dupa cum pe timpul lui Ilie, perioada de seceta a durat 1260 de zile (Lc 4:25, vezi si Apoc. 11:3-6, 12:6), n crestinatate a domnit papalitatea timp de 1260 ani (538-1798; vezi explicatiile de la Dan.7: 25). n acest timp, oamenii lui Dumnezeu erau adesea siliti sa se ascunda n locuri pustii, n pesteri sau n tari mai departate, asemenea lui Ilie si profetilor ascunsi de majordomul Obadia. Dar n ciuda aparentei nfrngeri a cauzei lui Dumnezeu, au existat nu doar personalitati proeminente ca Ile si profetii, ci si oameni de rnd, anonimi si linistiti, prefigurati prin cei 7000" care nu frecventau liturghia lui Baal. Prin Jzabela, Inspiratia ne prezinta aici o imagine a marii mparatese prostituate Babilon din cap. 17. Lux, pretentii imperiale, blasfemii incredibile, un potir de aur si, n acelasi timp, desfru, spurcaciune si varsare de snge. Imaginea este elocventa. Apocalipsa nu ar avea nevoie de nici o explicatie, daca cititorii stiu putina istorie. Expresia i-am dat vreme sa se pocaiasca" subliniaza lungimea rabdarii lui Dumnezeu, faptul ca a suferit timp ndelungat aceasta situatie. Un necaz mare" a venit peste popoarele crestine n masura n care s-au lasat manipulate de aceasta Biserica Izabela. Versetul 23 este un ecou sigur la Ez 23:48 (vezi contextul) n care Ierusalimul si Samaria sunt comparate cu doua femei necredincioase sotului lor. Ceilalti din Tiatira, adica oponentii Izabelei, reprezinta pe crestinii evanghelici medievali care, n masura cunostintei mostenite sau primite din putinele Scripturi care erau la dispozitie, au transmis cu eroism flacara crestinismului adevarat. Ei erau acuzati ca oamenii diavolului, dar Iisus ntoarce mpotriva partizanilor Izabelei aceasta acuzatie. Fie ca s-au numit culdei. valdenzi sau albigenzi, lollarzi, husiti sau altfel, fie ca erau n Biserica sau separati de ea, acesti oameni care au nfruntat cele mai aspre persecutii si au rezistat secolelor, au facut o lucrare de diseminare a nvataturii evanghelice, progresnd att de mult nct au dovedit ca persecutiile favorizeaza misionarismul n loc sa-l stinga (v.19 b). Fara lucrarea lor preliminara, Reforma din sec.XVI n-ar fi avut mare efect. Omenirea nu-si da seama ct de mult datoreaza acestor oameni modesti care au pastrat vie flacara credintei si a dragostei crestine. Iisus promite ca va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (v.23 b) si nu dupa crezul marturisit, nici dupa apartenenta eclesiastica, nici dupa zelul n depistarea ereticilor, ci dupa faptele lui. Acest standard al judecatii are ntotdeauna un sens moral (vezi Mat 25:31.40.45.46). Tot ce ai facut sau n-ai facut aproapelui este considerat ca fiind atitudinea

12

personala fata de Christos. Si cine este aproapele ? Chiar si ereticul si sectantul ? Iisus a raspuns afirmativ n Lc. 10:25-37. Printre cei care au identificat Biserica Tiatira cu perioada medievala a crestinatatii, au fost si catolicii Ratton si Holzhauser. Ei se refera la acest mileniu (sec.VI-XVI) ca la o epoca stralucita si nu ntunecata, desi luxul dadea nastere uneori, pacatelor Izabelei...Ei identifica acest mileniu cu acela din cap.20, pretinznd ca diavolul ar fi fost legat. Dar daca diavolul a fost legat, de ce au fost torturati si ucisi cu salbaticie, timp de secole, attia credinciosi pe motiv ca sunt agenti ai diavolului si eretici ? ngerului din Sardes (3:1-6) Despre ntemeierea Bisericii din Sardes, deasemenea nu stim nimic. Numele cetatii este de origine lidiana si nu-i cunoastem sensul. Mesajul scrisorii se potriveste foarte bine crestinilor din perioada Reformei si Contrareformei, ntre 1517-1798 (ntre nceputul Reformei lui Luther si lovitura data papalitatii dupa Revolutia Franceza). Exista un secret al aprecierii pe care o face Iisus. Biserica din Efes era plina de calitati, dar a fost mustrata pentru faptul ca mergea n regres. Biserica din Tiatira n-a fost destul de vigilenta contra ereziei, dar faptele ei mergeau n progres. Biserica din Sardes nsa, este plafonata spiritual, lipsita de vigilenta, imperfecta n fapte, cu hainele mnjite si nu-si mai aminteste de principiile Evangheliei asa cum le-a primit. Este moarta spiritual, dar n mod paradoxal i merge faima de biserica vie... n timp ce catolicul Ratton a recunoscut n Biserica Sardes catolicismul dintre anii 1545-1850 (prin prisma persecutiilor anticatolice!), protestantul Dr. Th. Gill (1748) a aplicat mesajul scrisorii la timpul sau, aratnd ca epoca aceasta a nceput n sec. XVI si se apropia de sfrsit. Cei mai multi interpreti protestanti nsa, preferau sa vada n crestinatatea Reformei, Biserica din Filadelfia careia nu i se aduc reprosuri. Chiar aceasta preferinta este suspecta. Nu comparam Bisericile Reformei cu Biserica Romana. Dar n comparatie cu rezistenta de secole si progresul miscarilor prereformatoare medievale, protestantismul s-a plictisit de Reforma destul de repede. Dupa ridicarea spectaculoasa a unor personalitati ca Luther, Zwingli, Calvin, Knox si altii (care au fost ncepatorii unei reforme evanghelice si parintii unor biserici reformate nationale si internationale), urmasii au batut n cuie crezuri ca si bisericile istorice, s-au multumit cu un crestinism formalist, o religie de stat mai convenabila dect jugul papist. Iisus era naltat n crezuri dar absent din viata. Deaceea a fost necesar sa apara alti reformatori n interiorul Reformei, care sa continue opera revenirii la crestinismul apostolic. Asa au aparut Menno Simmons, Oswald Glait, Ludwig Spener, contele Zinzendorf, baptistii si alti credinciosi englezi, fratii Wesley si multi altii. Miscarile ntemeiate de ei au fost persecutate n interiorul Reformei. Acestia, la rndul lor, desi au venit cu o mai mare masura de toleranta si iubire de adevar, si-au construit crezuri-standard care au nghetat nainte de a se ajunge la o unitate crestina sau la credinta curata predicata de apostoli. n ciuda principiului sola Scriptura, protestantismul a tolerat n practica si chiar n credinta datini romane dintre care, cele mai raspndite sunt: serbarea duminicii n locul Sabatului biblic, credinta n nemurirea naturala a sufletului si n chinurile vesnice ale iadului, credinta n predestinatie, unirea bisericii cu statul, persecutarea disidentilor si altele. Nu toate curentele protestante manifesta toate carentele amintite mai sus. Unele s-au corectat cu timpul, altele si-au parasit principiile si viata de la nceput. n orice caz, spre sfrsitul sec. XVIII, protestantismul era ros de rationalism, misticism, deism, secularism si lncezeala spirituala. Totusi, unele din cele mai frumoase capitole din istoria Bisericii au fost scrise de protestanti, att n sec.XVI ct si mai trziu. Biserica Romana a ncercat deasemenea

13

sa se reformeze, dar Reforma ei a fost ndreptata mpotriva Reformei evanghelice, denumita astfel Contrareforma. Pentru a ntelege aprecierea Mntuitorului, este necesar sa comparam faptele ngerului din Sardes cu ale celui din Tiatira (2:19, 3:2). Cel din Tiatira a progresat n fapte bune, cel din Sardes are fapte nedesavrsite (Iacov 2:26, Ev 9:14). Textul grecesc spune ca faptele ngerului din Sardes nu sunt depline naintea lui Dumnezeu. Teoria ndreptatirii strict forensice, (doar socotit neprihanit, nu si facut neprihanit!) este aici mustrata prin referirea la hainele albe nemnjite. Cine va fi ndreptatit la judecata divina? Cel ce va birui! Este cineva predestinat la mntuire? Nu, chiar si cei scrisi n cartea vietii pot fi stersi de acolo, daca nu vor fi gasiti printre biruitori. ngerul sardian este mort spiritual. Nume de mort n cartea vietii! Iata, aici, necesitatea judecarii casei lui Dumnezeu", lucru pe care cei mai multi protestanti nu-l admit (v.4-5). ngerului din Filadelfia (3:7-13) Despre Biserica Filadelfiana din timpul lui Ioan nu stim nimic n afara de cele scrise aici. Dar aceasta scrisoare reflecta perfect conditia adevaratilor crestini din perioada 1798-1844 (de la umilirea papalitatii pna la nceputul Judecatii). Filadelfia nseamna, n greceste, iubire frateasca. Aceasta este perioada marilor treziri evanghelice moderne, perioada nfiintarii societatilor misionare, a societatilor biblice; perioada miscarilor de temperanta, a reformelor n educatie si a trezirii interesului pentru profetia din Dan. 8:14. Este biserica unei singure generatii care, fiind impresionata de o serie de semne cosmice, politico-religioase si sociale, a crezut ca revenirea lui Isus va avea loc n acea generatie si s-a pregatit pentru acest eveniment prin pocainta, viata crestina si un misionarism activ. Solia filadelfiana subliniaza ideea revenirii lui Iisus. Acest lucru este o dovada n plus asupra justetei aplicatiei celor sapte biserici la perioadele istoriei bisericesti universale (v.ll) O serie de oameni ai lui Dumnezeu, pastori, evanghelisti sau laici din diferite biserici au fost impresionati n mod deosebit de faptul ca perioada profetica cea mai lunga din Dan.8:14, referitoare la Judecata, urma sa se mplineascan ctiva ani. Aceasta ntelegere i-a determinat sa se scoale si sa trezeasca si pe altii, chemnd sufletele la pocainta. A fost o miscare interconfesionala n care Spiritul lui Dumnezeu a facut lucruri mari. Daca Reforma sec. XVI a ramas mai proeminenta n istoria Bisericii dect redesteptarile adventiste din sec. XIX, acest lucru se datoreaza faptului ca oamenii sunt nclinati sa laude mai mult ceea ce are stralucire pamnteasca. Reforma fusese n acelasi timp o miscare politica, fusese sustinuta de personalitati politice si guverne pamntesti si a atras n mod natural populatiile din diferite state care au trecut la reforma n masa. Cam la fel cum s-a facut crestinarea unor triburi si popoare n secolele IV-VI. n plus, Reforma nu se adresa individului ca persoana cu vointa libera. Botezul pruncilor si confuzia dintre biserica si stat/natiune determina un crestinism popular lipsit de acea pietate ceruta de Noul Testament. Nasterea din nou si libertatea de constiinta sunt domenii practic necunoscute ntr-un asemenea tip de crestinism. Prin contrast, trezirile din sec. XIX au adus exact ce lipsea perioadei sardiene (protestante): faptele desavrsite, faptele credintei (v.8.10). Desi are putina putere si este dispretuit de crestinii cu numele, crestinul filadelfian pazeste cuvntul Domnului. Istoria trezirilor din aceasta perioada este prea bogata pentru a fi descrisa aici. Amintim doar faptul ca aceste treziri au avut loc n special n bisericile protestante americane, britanice si europene, avnd unele influente si asupra unor zone catolice sau din orientul necrestin si n coloniile engleze. Bisericile cele mai miscate de aceste treziri au fost tocmai cele care, n

14

perioada anterioara reprezentasera variante mai profunde si mai personale ale Reformei: baptistii, pietistii si metodistii. Credinciosii acelei perioade au nteles ca traiau n epoca filadelfiana. Pe continent, nvatati protestanti asemenea lui Gaussen, Jung-Stilling, Hentzepeter; n Britania, Edward Irving si altii; n America, o serie de pastori dintre care cei mai proeminenti au fost: baptistul William Miller, Joshua Himes [cit. Giosua Haimz] din biserica Christian Connection", metodistul Charles Fitch, episcopalianul Henry Dana Ward etc. au fost n acelasi timp interpreti ai profetiei din Dan.8:14 si predicatori ai redesteptarii spirituale. Dar multi predicatori din acel timp au fost laici. Miscarea a fost puternic influentata de Spiritul Sfnt. n Suedia a aparut ca un fenomen social neobisnuit. Adolescenti, copii ai unor credinciosi pietisti care fusesera arestati pentru ca se abateau de la normele bisericii de stat (luterane), predicau pretutindeni, continuu si fara sa poata fi opriti, cu un zel nemaintlnit. Ei se refereau la sfrsitul iminent al lumii, la judecata lui Dumnezeu si la pocainta. Efectul era foarte puternic: adesea crciumarii si transformau localurile n ceva mai util si se ntorceau la Dumnezeu. Acest fenomen despre care presa suedeza a acelui timp a facut multa vlva a fost cunoscut sub numele de maladia predicarii", deoarece medicii au observat ca adolescentii predicatori erau nsotiti de unele fenomene fizice neobisnuite si controlati de o putere pe care ei n-o puteau explica n toate aceste miscari de mai sus, s-a accentuat importanta sfrsitului celor 2300 ani din Dan. 8:14 ca fiind timpul Judecatii de apoi. Pe atunci toata lumea protestanta credea, ca si astazi, ca Judecata are loc odata cu venirea lui Christos. De aceea, acesti credinciosi care asteptau venirea lui Christos au fost numiti (n America) adventisti. n afara americanului Miller au fost multi altii care, fie ca erau de acord cu adventistii, fie ca aveau alte opinii, au accentuat sfrsitul celor 2300 zile din Daniel n jurul anului 1844. Unii nsa prevedeau alte evenimente pentru aceasta data (convertirea lumii si nceputul mileniului nainte de venirea lui Iisus) iar altii credeau ca mai este posibila pocainta si n timpul mileniului, dupa venirea lui Iisus n 1844. De aceea, predicarea lor nu a fost destul de eficienta. n miscarea millerita nsa, nu se astepta o a doua sansa mileniala pentru crestini sau pentru evrei. Aceasta facea ca predicarea pocaintei sa fie eficienta. Multi necredinciosi si crestini lumesti s-au alaturat bisericilor americane n urma predicarii lui Miller si a asociatilor lui. Bisericile au fost favorabile, la nceput, acestui curent, dar n anii 1843/1844 s-au opus categoric adventismului, excomunicnd pe adeptii lui Miller. Cnd n anii 1843/1844 a avut loc acea mare si repetata dezamagire, cnd Iisus n-a venit asa cum astepta acea prima generatie de adventisti, lumea protestanta a nceput sa ridiculizeze tot mai mult aceasta miscare. Pna astazi istoricii protestanti o privesc ca pe o miscare fanatica, o falsa profetie. Dar de ce am blama pe acesti oameni care asteptau pe Iisus n generatia lor, cnd nsusi Iisus promisese revenirea n aceeasi generatie (Mat.24:34), si cnd Biblia arata ca adevaratii crestini asteapta si grabesc revenirea lui Iisus care este conditionata tocmai de aceasta predicare a iminentei reveniri a lui Iisus (Mat.24:14, 2 Petru 3:12)? . Si daca Miller este blamat ca profet fals pentru ca a prezis ca n anul 1843/1844 va veni Iisus si profetia nu s-a realizat, ce se poate spune despre teologii protestanti care asteptau convertirea lumii si nceputul erei pacii n acel an? Faptul ca speranta celor din urma nu s-a realizat, n-a scandalizat pe nimeni. Deosebirea este ca predicarea lui Miller implica pocainta, n timp ce calculele altora (deasemenea corecte, dar gresit aplicate) nu cereau pocainta. Cnd esecul ntelegerii omenesti a venit, blamul a cazut asupra celor mai lipsiti de aparare. Au fost expusi n fata contemporanilor si a istoriei ca niste nselatori. Calculul lui Miller fusese gresit... Prin urmare, adeptii lui Miller se pocaisera degeaba!"...Aceasta atitudine ostila fata de adventismul anilor 1840-1844 este vazuta n profetie ca venind din

15

sinagoga Satanei, de la cei ce ziceau ca sunt crestini sau protestanti si nu erau, de la cei ce ramasesera cu faima de crestini plini de viata, dar erau morti. Iisus deschide aici, n fata filadelfienilor, n calitate de Mare Preot, usa Sanctuarului ceresc (comp. v. 7-8 cu Apoc.4:1, 11:19). El este Cel Sfnt si Adevarat, Stapnul Judecator din Apoc. 6:10-11. Comparati asemanarea izbitoare dintre Apoc.6:10-11 si Dan.8:13-14. Este clar ca judecata nceputa n 1844 este n favoarea poporului lui Dumnezeu si mpotriva celor ce zic ca sunt iudei si nu sunt". Prin usa deschisa n Sfnta Sfintelor, crestinilor din timpul sfrsitului li se poate da mai multa putere. Cheile pe care le tine n mna Marele Preot Iisus, sunt acel (drept) necurmat de Mijlocitor si Judecator pe care nici un papa nu i le poate smulge cu adevarat. Rabdarea din v.10, potrivit limbii grecesti, ar trebui nteleasa ca statornicie, perseverenta, staruinta, nu numai ca rabdare. Deci pazirea cuvntului rabdarii lui Iisus" nseamna pazirea poruncii lui Iisus de a rabda si a persevera. Expresia te voi pazi de ceasul ncercarii", este aici o traducere gresita. Ar trebui tradus Iisus n-a fagaduit nimanui scutirea de ncercari, ci ajutorul de a iesi cu bine din ele. Aceasta propozitie ar trebui sa se traduca: te voi pazi n ceasul ncercarii". Aceasta ncercare care va veni peste ntreaga lume, nu poate fi dect necazul cel mare care precede imediat revenirea lui Iisus. n limbajul lui Ioan si al lui Iisus, acest eveniment era asteptat sa aiba loc n curnd (Apoc. 1:1.7, 22:7.10-12.20). Cununa din v. 11 este pentru cei ce au iubit adventismul, solia revenirii lui Iisus (2 Tim 4:7-8). ngerului din Laodicea (3:14-22) Biserica laodiceeana a fost ntemeiata, dupa ct se pare, de Epafroditos (Epafras), un colaborator al lui Pavel, care a evanghelizat si Colosse si Ierapole (Col. 1 si 2:1-4). Pavel trimisese laodiceenilor o epistola, dar liderii lor au pretuit-o" att de mult nct nu s-a pastrat pna astazi (Col.4:16), ceea ce s-a ntmplat si cu alte epistole. Un mesaj foarte potrivit le-a fost transmis apoi prin Epistola catre Coloseni. Efectul ? Nu-l cunoastem. Dar, peste o generatie, acest ultim mesaj inspirat pe care-l transmite Iisus prin Ioan i gaseste ntr-o situatie spirituala mizerabila. Dintre toate cele 7 scrisori, aceasta este cea mai plina de reprosuri si lipsita de aprecieri. Pe cine reprezinta ? Cuvntul grecesc este format din - laos (popor, multime) si - dike = regula, obicei, dreptate, justitie, drept, proces, sentinta, judecata, pedeapsa, razbunare. Lasam cititorilor placerea de a descoperi, printre aceste cuvinte, sensul cel mai potrivit pentru conditia Bisericii din timpul sfrsitului. Cnd Miller crezuse ca venirea timpului judecatii n 1844 nseamna revenirea lui Iisus, el se nselase asupra revenirii lui Isus, dar nu se nselase cu privire la calcularea sfrsitului celor 2300 zile-ani n 1844, nici cu privire la venirea judecatii. Un singur lucru nu era nteles n lumea crestina, cu privire la aceasta judecata: ca faza ei decisiva, care pronunta sentinta asupra destinului vesnic al tuturor, se desfasoara nainte de revenirea lui Iisus. Cnd El va veni ca mparat si Salvator al alesilor Lui, El va aduce rasplatirile hotarte n timpul judecatii (Apoc.22:12. vezi si explicatiile de la Dan. 7si 8). Biserica laodiceana este o prefigurare a Bisericii moderne. Ea reprezinta pe crestinii purtatori de lumina din timpul sfrsitului, de la nceputul Judecatii n cer si nceputul miscarii adventist-sabatiste pe pamnt (1844) si pna la revenirea lui Iisus. Este timpul judecatii n cer si timpul vestirii Evangheliei vesnice si a Judecatii pe pamnt (Ap 14-6-11), cel mai critic si mai solemn timp din istoria Bisericii universale. Timpul n care Dumnezeu a dat Bisericii cele mai largi posibilitati; si totu si este un timp de mediocritate spirituala, de compromisuri, de secularizare, apatie, dublate de o fatala multumire de sine. Se refera acest

16

tablou numai la crestinii din bisericile populare? Nu! Ingerul-stea si biserica sfesnic sunt aici purtatorii de lumina ai lui Dumnezeu. Aceste simboluri se refera la crestinii care sustin nvatatura Bibliei si o raspndesc altora, care alcatuiesc confesiuni, biserici, societati, miscari si alte institutii, sau apartin unor biserici traditionale care nsa sunt moarte spiritual, se lauda ca sunt bogati n cunostinta, experienta, spiritualitate, dar nu-si cunosc adevarata stare. Unii dintre crestinii actuali recunosc ca ei sunt Laodicea, ultima biserica". Dar aceasta recunoastere implica si raspunderea cercetarii de sine si a primirii mesajului acestei scrisori unice. Nici un alt mesaj nu poate nlocui solia scrisorii laodiceene pentru crestinii de astazi. Unii dintre noi ar dori sa restrnga aplicabilitatea mesajului n exclusivitate la AZS. Permiteti, va rog si altora sa se vada asa cum sunt: saraci, mizerabili, orbi si goi. ngerul" purtatorii de cuvnt ai lui Dumnezeu din orice confesiune au n egala masura nevoie de redesteptare si reforma n spiritul filadelfian si chiar mai mult dect att. Ellen White care a aplicat n mod constant solia laodiceana la Biserica pe care a servit-o toata viata, a declarat ca aceasta solie trebuie proclamata si altor biserici... tuturor celor ce pretind a fi crestinii....si oriunde Providenta deschide calea (6 T 77, 7BC964)." Fara a confunda biserica laodiceana cu Babilonul, este clar ca Laodicea reprezinta nu numai pe poporul lui Dumnezeu care a iesit din Babilon", credinciosii ntreitei solii ngeresti" din Apoc.14., ci si pe aceia care nca nu au iesit din Babilon. Acestia lumineaza si ei acolo unde sunt, n Babilonul confesiunilor ratacite. Ellen White arata ca, n ciuda ntunericului spiritual n care au cazut aceste biserici, majoritatea adevaratilor urmasi ai lui Christos se aflancan ele,"... cea mai mare parte, n diferitele confesiuni protestante" si un mare numar n bisericile catolice"...(GC 390, 383. 3SM 386). Iisus se prezinta ca fiind Amin (adevarat, credincios) fata de promisiunea Lui solemna de a reveni si fata de toate promisiunile (Ap. 1:7, 22:20, 2 Cor 1:20). Calitatea de martor credincios face aluzie la judecata, dar si la marturia Lui pentru Biserica (Apoc.l2:17, Apoc.l9:10 up). El este Principiul creatiei lui Dumnezeu ( - arhhe= origine, principiu, principe, capetenie, cauza, temei, temelie). Inspiratia nu vrea sa ne spuna ca Iisus ar avea un nceput, deoarece El are viata n Sine nsusi (Ev 7:3, Apoc :8), ci El este Acela prin care a fost creata lumea si care este capul ntregii creatii, Capul Bisericii si Capul universului ntreg (Col 1:15-20, Ef 1:20-23). Prin simbolul apei caldute sunt reprezentati cei ce ramn multumiti cu propria temperatura spirituala. Ei cred ca au stat suficient la flacara comuniunii cu Iisus si nu vor sa sporeasca n clocot spiritual. Sau au fost cndva plini de efervescenta iubirii dinti, asemenea efesenilor, dar s-au mai racit. Ei poate gndesc ca merg pe drumul echilibrului spiritual, ferindu-se de zelul fanatismului sau de raceala spirituala a lumii, dar confuzia lor ntre analiza psihologica si cea spirituala poate fi fatala. Adjectivul caldicel (ncropit) implica senzatia de voma pe care o da apa calduta. Aceasta nseamna lipsa de consacrare, indiferenta spirituala, formalism, iubire de lume, necredinta, experienta religioasa lipsita de viata si de gust. Iisus pronunta o sentinta sigura asupra celor ce se multumesc cu crestinismul lor, fara sa se osteneasca sa nteleaga si sa aprecieze n practica religia lui Christos. Cei ce ramn n aceasta mediocritate spirituala vor fi varsati din gura" Domnului, adica atunci cnd numele lor va veni la judecata, Iisus nu va putea mijloci pentru ei si numele lor va fi sters din cartea vietii. Acest lucru se va da pe fata n timpul manifestarii vizibile a lui Antichrist (2 Tes 2:10-12, Apoc 13:8-10) Dintre cele zece fecioare din parabola, cinci ramn afara n noapte. Poporul lui Dumnezeu va fi ncercat n cuptorul de foc... si marea parte a acelora care par acum autentici si veritabili, se vor dovedi atunci ca metal de rnd" Adjectivul rece se refera la cei straini de Evanghelie, fara speranta si fara Dumnezeu n

17

lume, necredinciosi. Ellen White spune ca lui Dumnezeu I-ar fi placut mult mai mult ca falsii credinciosi sa nu fi primit niciodata numele Lui, dect sansele si pe credinciosi si pe necredinciosi" (1T180). Constatarea ca exista mai multa speranta de schimbare pentru cei ce n-au cunoscut niciodata pe Dumnezeu dect pentru cei ce se plictisesc de Evanghelie, este cutremuratoare. Aceasta cercetare n lumina vesniciei si n claritatea evidentei Legii lui Dumnezeu, care este mai presus de constiinta noastra, aceasta topire de sine n lumina crucii de pe Calvar si a privilegiilor spirituale acordate, este un serviciu divin care nu mai are astazi cautare. Descrierea ngerului laodicean ne aduce n minte ecouri din alte locuri biblice, dintre care cel mai tipic caz este al tnarului bogat care se mndrea cu bogatia lui si cu pazirea tuturor poruncilor, din copilarie, creznd ca nu-i mai lipseste nimic. Dar nu avea desavrsirea care se afla n spiritul legii, n iubire. Semnificativ este si faptul ca Iisus l-a privit cu iubire (Mc 10: 17-22). Toate aceste elemente se regasesc n solia laodiceana. Orice crestin care nu pazeste nici macar litera celor zece porunci amintite de Iisus, ar trebui sa se priveasca n oglinda acestei scrisori si sa se ntrebe daca recunoasterea propriei saracii spirituale este suficienta. Dar daca cineva crede ca le pazeste pe toate si a uitat spiritul legii, daca crede ca Iisus accepta ceva mai putin dect primirea neprihanirii Lui si consacrarea totala, se nsala. Iisus n-a cerut tuturor crestinilor sa-si vnda averile. Dar celor pe care i-a chemat ca apostoli ai Lui, le-a cerut sa lase totul si sa-I urmeze. Iisus a cerut acestui tnar fariseu, lider al poporului iudeu, sa dea tot, pentru ca voia sa-i ofere totul. De aceea l-a privit cu iubire. Dar el a iubit mai mult bunurile pamntesti si s-a multumit cu sfintenia proprie. El a plecat de la care cel mai tipic caz este al tnarului bogat care se mndrea cu bogatia lui si cu pazirea tuturor poruncilor, din copilarie, Iisus. A plecat cu parere de rau, dar pentru totdeauna. Textul grecesc ar trebui tradus astfel: Si nu stii ca tu esti acel nenorocit, jalnic, sarac, orb si gol..." Prin urmare, ngerul laodicean este obisnuit cu o asemenea solie, dar o aplica altuia, altora. Pastorul este foarte dispus s-o aplice unei majoritati vagi, membrii sunt grabiti sa aplice mesajul la pastor, crestinii si acuza preotii si preotii acuza pe toata lumea. O confesiune acuza pe alta. n fine, cine e gata sa fie cntarit n balanta acestui mesaj ? Nici nu mai conteaza pentru cine a fost

scris. Nu stii caTU esti acela!". Acest repros divin asupra Bisericii moderne va putea fi ridicat numai de Spiritul Sfnt. Dar Spiritul lui Christos nu va veni asupra celor nepocaiti, care se autojustifica. Cnd flacara persecutiilor si a ultimului test profetizat n Apocalipsa va veni, cnd caldura, clocotul unei Cincizecimi finale se va manifesta n Biserica, unind n Christos pe toti cei atrasi de crucea Lui, atunci Biserica va fi iesit din starea laodiceana. Unii vor ramne pentru totdeauna prizonieri ai Babilonului lumii, altii vor ramne scrisi n cartea vietii ca cetateni ai Ierusalimului ceresc. Mielul ceresc Se va casatori cu mireasa Lui, Ierusalimul, iar rivala Babilon, falsa pretendenta, va primi cele sapte urgii. n ciuda teribilei mustrari si a sentimentului de dezamagire care se degaja din cuvintele Martorului Credincios, nimeni nu trebuie sa creada ca lucrarea lui Dumnezeu se va prabusi. Asa slaba si defectuoasa, Biserica este singurul obiect de pe pamnt asupra caruia Dumnezeu si ndreapta ntr-un sens deosebit, suprema Sa iubire " (AA 12). Laodicea este, totusi, ultimul sfesnic care lumineaza lumea si ngerul ei este ultima stea. Este steaua Evangheliei judecatii. Te sfatuiesc. Aceasta soapta a iubirii lui Christos, un sfat dat n aceasta conditie, dovedeste ca exista speranta pentru Biserica moderna, daca este dispusa sa primeasca oferta lui Christos de mpacare si de acceptare a adevaratelor valori. Desi valorile spirituale si viata

18

vesnica sunt att de scumpe nct nu se pot cumpara cu nimic, credinciosul este invitat sa le cumpere, adica sa cheltuiasca ceva pentru ele (Mat. 13:44-46, 25:9-10, Is 55:1). Ct anume sa dea? Dumnezeu vorbeste aici n limbajul omenesc. Cetatenii laodiceeni erau n mare parte comercianti de textile si colir frigian, multi erau colonisti evrei si sirieni priceputi n comert. Umil si rabdator, ncarcat cu vesminte de un alb sclipitor, cu aur si colir ceresc, Negutatorul divin asteapta si bate la usa ngerului laodicean. Ce valoare au marfurile Lui si ct vrea pe ele? Aurul curatit prin foc este n Biblie un simbol al credintei si iubirii, sau al credintei care lucreaza prin iubire (1 Pet 1:7, Gal 5:6, 2 Pet 1: 4-9). De circa 17 ori credinta si iubirea se gasesc alaturate n scrierile lui Pavel. Focul este, n acest caz, simbolul ncercarilor care curatesc sufletul (1 Pet 4:12-14, Mal 3:3-4). Ele nu trebuie cautate, fiindca vin ca o reactie a lui Satan si a celor nepocaiti atunci cnd ne consacram lui Christos. Daca refuzam pe Christos si ocolim ncercarile lund-o pe un drum strmb, vom ramne lipsiti de bogatia caracterului ceresc. Pentru aceste valori trebuie sa cheltuim din noi nsine. Hainele albe sunt simbolul dreptatii lui Christos, al nevinovatiei, sfinteniei, desavrsirii Lui pe care ne-o ofera prin credinta. Celor ce se ncred n El, Iisus le da nevinovatia Lui nepatata, socotindu-i ca si cum n-ar fi pacatuit niciodata si ntarindu-i mpotriva pacatului prin prezenta Spiritului Sfnt. (Iov 29:14, Gal 3:27, Fi 3:9, Gen. 3:7.21, Is 59:6, 64:6). Rusinea goliciunii spirituale, a constiintei vinovate trimite la episodul din Gen.3. Pacatul aduce goliciune spirituala care nu poate fi acoperita de nici o tesatura omeneasca. Moralismul si legalismul nostru, ritualismul si crestinismul nostru de doua parale, onorabila noastra etica si eticheta, cumsecadenia noastra de toate zilele, nu vor putea acoperi goliciunea unui singur pacat. Colirul oferit de Isus este pentru privirea spirituala, pentru vindecarea constiintei orbite de pacat si de sublinierea standardelor proprii (Mat 6:22-23). Numai ntelepciunea si discernamntul care vin din studiul Cuvntului lui Dumnezeu si iluminarea Spiritului Sfnt pot vindeca ochii constiintei noastre pentru a distinge clar binele de rau. Standardele societatii sau ale emotiilor personale sunt facute pe masura pacatoseniei umane, sunt coborte la nivelul omului pacatos. Pe aceia pe care-i iubesc i mustru Eu si-i pedepsesc." Accentul cade n textul grecesc pe cuvintele subliniate mai sus. Astfel Mntuitorul arata ca aceasta scrisoare att de amara pentru constiinta crestinului modern este o manifestare sigura a iubirii Lui. De aceea mustra pentruca iubeste. Pentru iubire, Iisus foloseste aici verbul ( ) - fileo care se refera la iubire afectiva, prietenie, dragoste, sarut. Este vorba de mustrarea duioasa si ndurerata a unui parinte (Ev 12:5-11). Fii plin de zel (de clocot spiritual) n a te pocai! Mntuitorul nu se refera aici la o pocainta caldicica. Asa ceva s-a mai facut. Termenul - metanoia (pocainta) a ajuns sa nsemne metanie (de aici, matanii), o temenea care sa minta constiinta. O pocainta, doua pocainte, trei, patru,... Pocainta nu este o pedeapsa disciplinara, canonica, nici un exercitiu emotional, ci o ntoarcere decisiva si definitiva de la pacat cu ajutorul Aceluia care Si-a nceput misiunea predicnd:"S-a mplimt vremea! Pocaiti-va si credeti n Evanghelie, caci mparatia cerului s-a apropiat!" (Mc 1:15). ngerilor din bisericile anterioare li s-a spus, simplu: Pocaieste-te! Dar laodiceanul este sfatuit sa faca o pocainta zeloasa, fiindca el e multumit cu pocainta facuta. Exista o pocainta de care trebuie sa ne pocaim"spunea Ellen White. Eu stau la usa si bat. n timp ce Iisus a pus n fata credinciosilor din timpul sfrsitului o usa deschisa (v.7-8), ei i pun nainte o usa nchisa... Cheile usii de sus sunt numai la El, dar cheile usii de jos, cheile bisericii noastre, ale familiei noastre, ale inimii noastre, sunt la noi.

19

Daca aude cineva... Celelalte biserici fusesera o singura data atentionate cu privire la auzirea cuvintelor lui Iisus. Dar laodiceenilor li se spune de doua ori: Daca aude cineva" si Cine are urechi sa auda ce zice bisericilor Duhul". Cuvintele subliniate arata adresa finala a soliei. Cui se adreseaza mesajul? Oricui l aude. Tuturor bisericilor care sunt sensibile la glasul Spiritului Sfnt. Iisus bate, dar nu deschide. Tu trebuie sa-I deschizi. Intrarea lui Iisus n viata noastra este descrisa aici n limbajul unei comuniuni de familie. Se apropie noaptea lumii si Iisus doreste sa ia masa de seara n casa laodiceanului. Ce-I poti oferi? Ce-ti poate oferi? (Ioan 14:23, Cnt 7:13). Versetul 21 pronunta fagaduinta Marelui Biruitor pentru luptatorii laodiceeni. A birui cum si Iisus a biruit, nseamna a ajunge la tronul lui Dumnezeu, dupa cum si Iisus a ajuns (Mat 19:27-30, Lc 28:22-30, Apoc.2:26-27, 5:5, 6:2, Ioan 17:33, Rom.8:17-37, Ioan 15:10). ndrazniti, Iisus a biruit lumea! El a pornit biruitor si ca sa biruiasca. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El, deasemenea vor birui (Apoc 17:14).

Mielul si cartea cu sapte peceti Viziunea de fond ( cap.4-5)

a. Descrierea tronului lui Dumnezeu in Sanctuar ( cap.4) V.l. O usa deschisa, intrarea n Sfnta" . Vezi prezenta sfesnicului" (cu cele sapte candele) n v.5. Cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu" sunt un simbol al Spiritului Sfnt n toata plinatatea Lui si n diversitatea darurilor si manifestarilor Lui. Duhul lui Ilie, Duhul lui Elisei, Duhul lui Christos, sunt acelasi Spirit Sfnt. Sanctuarul lui Dumnezeu nu are dect aceasta lumina. Nu primeste lumina din afara. Curcubeul, simbolul legamntului (Gen 9:13, Is 54:9-10, Ez 1:28). Difractia luminii n picaturile de ploaie, simbol al manifestarii dreptatii lui Dumnezeu n har (Ed 115, COL 148). Cei 24 de prezbiteri. Dupa tipul capeteniilor preotesti sau al muzicienilor sefi de la templu? (1 Cr 24:4-19, 25:1.31). Referinta eschatologica - Is.24:23. Identificarea cea mai probabila: sfintii care au inviat odata cu Iisus (Mat.27:52-53, Ps.68:11, Ev 1:9). De la Abel pna la Ioan Botezatorul. Numarul 24 este simbolic aici, ca si numarul celor sapte duhuri sau al celor patru heruvimi. Numarul atrage atentia asupra rolului lor ca preoti reprezentanti ai tuturor sfintilor de pe pamnt care sunt, la rndul lor, preoti (Apoc 1:6, 5:8) Cele patru fapturi vii. Simbolul ngerilor acoperitori care sunt strajerii tronului lui Dumnezeu. Comparati cu Ez 10:20, Ez 1:5-14, Is 6:1-2. Observati deosebirile. In mod evident, sunt viziuni diferite ale aceleiasi realitati invizibile. Realitatea nu imaginea exacta a viziunii. Limbajul viziunii este simbolic. Nu exista fiinte inteligente create altfel dect dupa chipul lui Dumnezeu" (Gen. 1:25-26). Viziunea cereasca ni le prezinta ntr-o imagine simbolica, ntr-un limbaj cunoscut n antichitate. Chivotul-tron din Sfnta Sfintelor era aparat" de doi (mai trziu patru) heruvimi de aur, ca si poarta paradisului din Eden, si era purtat de patru preoti. Tronurile regale, la fenicieni, erau sustinute de imagini artizanale ale unor fiinte mitologice numite kerub (identic cu termenul ebraic pentru heruvim!). La asiro-babilonieni, anumite fiinte din mitologia lor erau reprezentate prin tauri naripati cu chip de om sau combinatie de leu, om si vultur. Acelasi limbaj mitologic este reprezentat de sfinxul egiptean. In mitologia greaca, strajerul zeilor (Argus) este o fiinta fantastica cu o suta de ochi simbolul vigilentei. Nu

20

este greu sa vedem ca, prezentnd aceasta imagine, Dumnezeu a vorbit oamenilo intr-un limbaj omenesc cunoscut de ei. Asemenea chivotului din Sanctuar, tronul lui Dumnezeu este descris ca fiind mobil si portabil (1 Cr. 28:18). Heruvimii si serafimii nu trebuie ntelesi ca fiinte de natura diferita (prin numarul aripilor, al ochilor, sau prin nfatisare), ci sunt descrieri diferite ale spiritelor slujitoare" ale lui Dumnezeu n favoarea oamenilor, numite, de regula, ngeri (soli) Ev 1:14) Numarul patru este aici un indiciu asupra rolului lor si, totodata un simbol al universalului. Heruvimii reprezinta pe ngeri ca model misiologic, eclesiologic si liturgic al Bisericii. ngerii" bisericilor sunt purtatori ai tronului, ai slavei Domnului pe pamnt, asa cum trebuie sa fie solii Lui omenesti de pe pamnt (Num 10:33). Mai mult, ngerii conduc misiunea Evangheliei vesnice pe pamnt. Solii omenesti nu au nevoie de a inventa o organizatie originala, ci doar sa se ncadreze n spiritul si structura celei ceresti. Altfel, unii ar duce chivotul ntr-o directie si altii ar trage n directie divergenta, sau l-ar lasa n seama boilor, asemenea lui Uza. Cele sase aripi sunt doua care simbolizeza zborul, rapiditatea mplinirii misiunii; si patru care simbolizeaza manifestarea respectului n nchinare (Is.6:2). Este inutil sa mai comentam aplicatia. Doxologia acestor heruvimi-serafimi sarbatoreste, nca nainte de realizare, triumful final al cauzei lui Dumnezeu pe pamnt (Ap. 4:8, s. 6:3, Apoc 18:1, Ez 43:2-3, Rom 9:28, Is 11:9, Hab 2:14). In viziunea aceasta, Dumnezeu este slavit ca fiind Cel Sfnt, Cel fara nceput si fara sfrsit. Cei 24 de prezbiteri, prosternati naintea tronului Lui, l adora ca fiind Creatorul si sustinatorul universului creat. Tema creatiei apare att de pregnanta n Apocalipsa, nct nici un cititor al Bibliei nu se poate ndoi de adevarata identitate a zilei Domnului" din cap. 1:10 si a sigiliului (semnului) lui Dumnezeu implicat n conflictul final cu privire la adevarata nchinare.

b. Biruinta Mielului rascumparator ( cap.5) Cartea cu sapte peceti - sul rulat si sigilat dupa obiceiul antic, reprezentnd un document de valoare. Din motive de economie de material si lipsa de spatiu datorita multimii informatiilor, uneori se scriau ambele parti (opistograf). Prezenta celor sapte sigilii reprezinta sigilare completa si absoluta. Sigiliul indica atestare (confirmare), proprietate (apartenenta), imutabilita-te (neschimbare), dar si inviolabilitate (protectie). Apocalipsa ne vorbeste despre o singura carte ca fiind cartea vietii Mielului njunghiat" (Ap. 13:8, 17:8). Ar putea fi acelasi lucru cu testamentul (legamntul) sigilat prin moartea Domnului? (Ev 9:15-17, Zah 9:11.13-14, 10:3). Pe timpul lui Ioan, la romani exista o lege prin care un testament trebuia atestat si sigilat de sapte martori (cinci martori traditionali si doi pretorieni). Pretorienii trebuiau sa confirme, n cazul ca mostenitorul propus nu erau fiul testatorului, ca acesta era vrednic de mostenire, fiind n bune relatii cu legile celor 12 table de bronz afisate n Forum. Imaginea acestui document apocaliptic trimite si la procedeul iudaic al zapisului de rascumparare (Lev.25, Ier 32). Rascumpararea include izbavirea de pacat (Tit2:14, Ps 130) si este completa la a doua venire a lui Iisus (Rom. 8:21.23. 2Cor 5:4-2). Ea implica judecata si razbunare (Pr 23:10-11, Ier 50:33-34). Termenul ebraic goel ( ) rascumparator sau razbunator n calitate de cea mai apropiata ruda (Lev 25:49, Num 35, Rut 4, Is 54, Os2). Deaceea cartea nu este deschisa de Dumnezeu Tatal, ci de Acela care a devenit om pentru a fi Reprezentantul nostru, singurul Arhiereu (Ev 4:15, 5:1) care are, n calitate aceasta, un drept necurmat de rascumparare (Lev25:32b). Putem vedea aici cum temele judecatii si rascumpararii se suprapun. Aceasta ar putea fi necurmatul" la care a atentat Antichristul din viziunile lui Daniel

21

Aceasta ne trimite la ziua judecatii finale. De observat nsa, ca desigilarea cartii se face treptat si dramatic, tensiunea crescnd pna cnd se rupe ultimul sigiliu si se face tacere mormntala n cer (vezi cap.6-8). Numai desigilarea ei completa poate aduce ziua judecatii, a razbunarii. Observati relatia dintre tema rascumpararii din cap. 5 si scenele care apar la ruperea sigiliilor n cap.6-7. Secretul sulului cu sapte sigilii si legatura dintre acest document si scenele care apar n cap.6-7 n-au fost studiate de nimeni n mod suficient. Faptul ca Ioan a plns cnd a vazut ca nici o fiinta nu era vrednica sa deschida cartea, este o dovada ca el a nteles identitatea ei. Poate ca scrierile lui contin cheia ntelegerii. In orice caz, trebuie sa ne imaginam ca numai dupa ruperea tuturor sigiliilor se poate deschide documentul si poate fi citit. Ideea ca n el ar fi scrise evenimentele care apar n cap. 6-7 nu este credibila, fiindca documentul este deja sigilat cnd are loc scena din cap.5. Si cnd are loc aceasta scena? Faptul ca nu se gasea nimeni n cer, pe pamnt, sub pamnt" vrednic sa deschida cartea, este foarte semnificativ, deoarece domeniile amintite reprezinta universul creat (comp. Ex 20:4). Prin urmare Mielul nu este o creatura aici, ci este (n corp uman) Dumnezeul Creator pe care-l proslaveste sabatul biblic. Sarbatoarea triumfului din cap. 5 are loc imediat dupa naltarea lui Iisus, la tronul lui Dumnezeu dar cntarea de lauda este vesnica . Leul din Iuda - simbolul puterii imperiale mesianice este vazut aici ca un miel. Si nca unul tocmai junghiat.Termenul grecesc care numeste Mielul n Apocalipsa este un diminutiv de la - aren, ( - arnion, mielusel, mielut). Ioan foloseste numai n Apocalipsa si n Ioan 21:15 acest cuvnt care accentueaza caracterul blnd, gingasia si simpatia pentru aceasta faptura a lui Dumnezeu. Puterea de Judecator si Domn a lui Iisus nu sta n forta, ci n blndete, nevinovatie, frumusete de caracter si jertfa. Ce fiinta poate fi mai slaba si mai neajutorata dect un miel junghiat? Si totusi, cnd cartea pecetluita (care cuprinde destinele vesnice ale tuturor oamenilor si rezolvarea problemei raului n univers) a trebuit sa fie deschisa, nu s-a putut gasi un nvingator mai puternic. Nici Dumnezeu nsusi n-o putea face mai bine. Cele sapte coame si sapte ochi ai Mielului reprezinta Persoana Spiritului Sfnt n diversitatea si plinatatea manifestarilor si darurilor (vezi si Zah 3:9, 4:5.10). Prin El, Christos vede tot ce se ntmpla pe pamnt, n El este puterea desavrsita a Dumnezeirii. El este Spiritul lui Christos" n aceeasi masura n care este Spirit al lui Dumnezeu] . Sarbatorirea victoriei lui Christos. Heruvimii si sfintii rascumparati l adora pe Christos ca Dumnezeu. Alauta (gr. - kitharra = lira) este simbolul bucuriei si laudei, iar potirele cu tamie reprezinta rugaciunile credinciosilor. Potirele de aur sunt rugaciunile, si nu tamia nsasi. Tamia este simbolul meritelor jertfei ispasitoare a lui Iisus. Vezi si Apoc 8:3.4. Dimineata si seara, universul ceresc priveste la fiecare familie care se roaga si ngerul cu tamia aceea care reprezinta sngele ispasirii, meritele Mntuitorului rastignit si nviat, gaseste intrare naintea lui Dumnezeu." (E. G. White-Ms. 15, 1897) Cntarea noua se refera la o experienta noua, biruinta recenta a Mntuitorului rastignit si nviat. El este vazut aici ca Goel al tuturor neamurilor. Poporul Lui adunat din toate neamurile pamntului este descris n termenii legamntului, ca un adevarat Israel (Ex 19:6, 1 Petru 2:5.9, Dan. 7:27). Numarul ngerilor din v.11 este poetic si nu aritmetic. Observati lauda nseptita din v.12: a Lui este puterea, bogatia, ntelepciunea si posibilitatea, numai Lui se cuvine cinstea, slava si

22

lauda. In v.13, aceasta lauda ia proportii universale si vesnice Ruperea sigiliilor cartii. Apar scene profetice. Scenele care apar n mod succesiv la ruperea sigiliilor actului de rascumparare, au fost considerate ca reprezentnd evenimente pe care le traverseaza Biserica pna la revenirea Rascumparatorului ceresc. Incepnd cu Victorinus de Poetavium (sec.III), Andreas de Cezarea Capadociei ( sec VII) nvatatii crestini au nteles succesiunea acestor scene ca fiind paralela cu aceea a celor sapte biserici din cap. 1-3. Desi acest lucru se dovedeste a fi corect n linii mari, o corespondenta exacta ntre cele sapte perioade ale Bisericii si cele sapte scene profetice nu poate fi facuta. Un motiv este si acela ca primele patru scene nu sunt complet descifrate Cititorul poate sa vada aici mai multe directii de cercetare. Nu putem fi dogmatici n asemenea amanunte. Poate ca, dintre variantele prezenta te mai jos, ar trebui sa alegem pe aceea care mplineste cel mai bine semnificatia deschiderii acelui document sigilat. Dintre cei patru calareti, identificarea primului cu Iisus Biruitorul, este cea mai sigura si mai raspndita explicatie. Prezentnd adevarul altora, este necesar sa subliniem elementele sigure si christocentrice ale Apocalipsei si sa nu fim dogmatici asupra celor discutabile. Cei patru calareti Varianta A. Episcopul Bruno de Segni (sec.XII), staretul Joachim de Floris (sec. XII) si, mai trziu, protestantii, ncepnd cu Th. Bibliander, au vazut n scenele primelor patru peceti descrierea decaderii Bisericii. La fel au nteles comentatorii protestanti Pierre Agier, Henry Drummond, Louis Gaussen, Amzi Armstrong. Primul calaret l reprezinta pe Iisus n calitate de conducator al Bisericii n era apostolica. Limbajul simbolurilor ne trimite la Apoc 19:11-14, 5:5, 2:1-3, Hab 3:8-9, Zah 9:13-14, Ps.45:2-7 si altele. Calul ca simbol al poporului lui Dumnezeu, al Bisericii care-L poarta n lume pe Christos, apare n Zah 10:3-5 si Is.63:13, Nu Biserica nsasi aduce biruinta, ci Acela care o conduce. Exista si cai naravasi care nu se lasa condusi. Iisus a preferat magarusul pasnic, atunci cnd a fost vorba de pozitia sociala, pamnteasca, dar aici ne aflam n contextul luptei (pentru victoria finala, pentru cucerirea n fapt a mostenirii rascumparate). El a biruit la Cruce n mod complet si decisiv. Jertfa lui este atotsuficienta si irepetabila. El a zdrobit capul sarpelui. Dar adversarul nu s-a lasat intimidat, astfel nct controversa continua si este necesar un argument final, o biruinta a lui Christos prin Biserica, vechea promisiune si tinta data Bisericii: Rom. 16:20. Calul rosu reprezinta Biserica persecutata de mparatii romani ntre anii 100-313, perioada paralela cu Smirna". Calul negru este un simbol al Bisericii imperiale dintre anii 313-538, cnd albul credintei apostolice s-a ntunecat prin compromisuri si traditii pagane. Balanta calaretului subliniaza criza de hrana spirituala, dar o criza limitata. Calul livid este simbolul Bisericii medievale condusa de papalitate. Aceasta este cea mai adnca decadere a Bisericii. Culoarea calului reprezinta teroare, moarte, morbiditate si putrefactie. Numele calaretului si a escortei lui aminteste de pasajul din Hab 2:4-12 n care lacomia mparatului Babilonului este comparata cu moartea si cu locuinta mortilor De observat ca fiecare scena este introdusa de o invitatie facuta de unul dintre cei patru heruvimi. Heruvimul leu este simbolul autoritatii si puterii, heruvimul vitel este simbolul jertfirii, heruvimul vultur este simbolul naltimii, perspicacitatii si rapiditatii, heruvimul om este simbolul ratiunii si al libertatii morale. Trebuie sa existe o legatura ntre aceste patru fapturi vii si invitatiile lor specifice adresate celor patru calareti. Multe manuscrise grecesti, printre care cele mai vechi, nu contin dect invitatia Vino!", fara adaugarea si vezi". In acest caz invitatia este adresata

23

calaretilor, nu lui Ioan. Dupa altii, invitatia ar fi adresata lui Iisus, ca n cap.22:17.20.1 Varianta B. Primul calaret este Iisus Biruitorul, conducatorul Bisericii, nu doar n primul secol, ci pna la victoria finala. Acest calaret continua lupta sub ochii nostri, ea nu s-a ncheiat. Urmatorii trei calareti reprezinta nenorocirile care guverneaza pe aceia care nu capituleaza n fata Evangheliei primului: razboaie, revolutii, foamete, epidemii, fiare salbatice, moarte. Cei care sustin aceasta interpretare atrag atentia asupra faptului ca acest capitol este o descriere a apocalipsei lui Iisus de pe Muntele Maslinilor (Mat.24) unde ni se vorbeste despre razboaie, foamete, ciuma, tradare, n paralel cu raspndirea Evangheliei; dupa care urmeaza scena caderii stelelor, ngerii care aduna din cele patru vnturi pe credinciosii sigilati, revenirea neasteptata a lui Iisus. Aceasta paralela nu poate fi ntmplatoare si merita un studiu mai profund. Se poate ca n Mat.24 sa avem cheia Apocalipsei si a cartii lui Daniel. Varianta C se inspira din profetiile lui Zaharia n care apar cai (1:8-11 etc, 6:1-8), cele patru vnturi ale cerului (6:5) si alte expresii paralele cu viziunea lui Ioan (Zah 1:10, 3:9, Zah 4: 2-3.10). Propunerea aceasta nu este studiata suficient, nici nu poate fi respinsa n acest caz. Exista vreo legatura simbolistica ntre cei patru heruvimi, cei patru cai, cei patru ngeri care tin patru vnturi n cap.7:l ? Pecetea a 5-a. Sangele martirilor striga dupa judecata divina. Aici nu mai apare nici o relatie directa cu cei patru heruvimi. Patru calareti au fost destui, ca si cei patru heruvimi; patru este numarul universalului (cele patru puncte cardinale) Altarul de jertfa pe care au fost junghiati martirii, nu trebuie confundat cu altarul de aur al tamierii din alte locuri din Apocalipsa. Altarul jertfelor se afla pe pamnt. In sanctuarul ceresc nu se aduc jertfe de animale, iar Mielul lui Dumnezeu a fost junghiat aici pe pamnt. Pamntul nostru este curtea templului ceresc. La Ierusalim, sngele jertfelor era varsat la picioarele altarului (Lev 4:7). Mai trziu a fost facuta o canalizare din curtea templului spre prul Kidron. Imaginea nu arata, asa cum vor unii sa argumenteze, ca sufletele dreptilor, sau ale martirilor s-ar duce sus la Dumnezeu si stau arestate n altar, nsetate dupa razbunare. Totul nu este dect un simbolism, o personificare a unei idei. Dupa cum altarul nu reprezinta un adevarat altar, dupa cum celelalte elemente din viziune sunt simbolice, si strigatul sufletelor aici este simbolic. Sufletul, n sens biblic, nseamna viata, persoana sau sngele unei fiinte: Ex 1:5, Gen 9:4-5. Nu constienta post mortem a sufletelor, nici locul unde sunt depozitate n rai, se are n vedere aici, ci se foloseste un limbaj simbolic, potrivit expresiei poetice din Gen 4:10, Hab 2:11-12, Iacov 5:4, Ev 12:24. Asemenea sngelui lui Abel, sngele (imaginat ca fiind scurs sub altar) al tuturor martirilor, striga la Dumnezeu. Striga din pamnt. Altarul fiind pe pamnt, sub altar" nseamna n pamant". Pna cnd ? Strigatul martirilor, de la Abel pna la Ioan Botezatorul si de la diaconul Stefan pna la victimele cruciadelor si inchizitiilor Bisericii, cere o judecata dreapta. Acest pasaj cheie trebuie nteles n legatura cu Dan.8:13-14, 12:6-12, 7:21-22, Ps 94:1-15, Ecl 3:16-17. Este strigatul continuu al tuturor oamenilor lui Dumnezeu, al tuturor oprimatilor, al ntregii naturi (Rom 8:19-23). Persecutiile inspirate de Biserica s-au redus mult n jurul anilor 1770, continund n anumite zone pna la 1848. Dar ele n-au ncetat niciodata n mod total si definitiv, ncontinuu sunt persecutati si ucisi oameni pentru motive religioase. Sub ochii nostri, n tarile musulmane si pagne, chiar si n tari crestine, sunt junghiate suflete. Martirii se adreseaza Domnului ca fiind Cel Sfnt si Adevarat (detinatorul cheilor Sanctuarului ceresc: Apoc 3:7-8, 11:19). Stapnul (aici , despotes, ca n Lc 13:25), este Domnul

24

Casei, singurul Suveran detinator al cheilor istoriei. In mod clar, sngele victimelor cere judecata si razbunare. Adica o cercetare a cazurilor dupa standardele justitiei ceresti si o aplicare a dreptatii asupra vinovatilor. Indreptatirea credinciosilor la Judecata (v.11). Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba. Iertarea si ndreptatirea data de Dumnezeu n mod gratuit, pacatosului pocait, prin credinta, este un act instantaneu al lui Dumnezeu, conditionat numai de marturisire, pocainta si credinta. Dar n sens final si oficial, n fata ntregului univers, este necesara o ndreptatire a celor drepti si o | condamnare a celor nedrepti. Judecata care ndreptateste pe sfinti, condamna pe pacatosi; iar razbunarea sngelui lor, razbunarea Sanctuarului ceresc, este aplicarea aceleiasi dreptati asupra celor ce au refuzat mpacarea cu Dumnezeu calcnd n picioare" sngele Mielului (Ev 10:29-31). Din comparatia cu Dan.8:13-14 este clar ca aceasta este Judecata casei lui Dumnezeu sau Judecata preadventa (pe care noi o numim Judecata de cercetare"), care este n curs ncepnd cu anul 1844 Putina vreme este timpul scurs de la nceputul Judecatii ceresti (1844) si pna la venirea lui Iisus cnd are loc razbunarea Mielului (v.17). Profetia arata destul de clar ca pna la varsarea teribilelor judecati ale lui Dumnezeu asupra lumii, nca se va varsa snge de martir. In special) sub ultima persecutie a lui Antichrist, gustul intolerantilor dupa snge se va redestepta (Apoc.13:15, 16:4-6, 17:6, 18:1-5, 19:2, 20:4, vezi si comentariul de la Dan 12:7 u.p). Nu este nimic figurat sau simbolic cu privire la sensul martirajului de aici (omorti ca si ei"). Fratii si tovarasii de slujba ai martirilor din trecut, eu sau dumneavoastra, vom mai trece printr-un fluviu de snge. Ultimul din istoria lumii. Aplicatia traditionala pe care au facut-o comentatorii nostri la pecetea a cincea, este o paralela cu biserica Sardes", perioada Reformei protestante care a reabilitat, prin activitatea ei, pe martirii prereformatori medievali. Aceasta aplicatie este nsa destul de slaba. In primul rnd, Reforma a fost incompleta si nu a naltat principiul libertatii de constiinta. Dimpotriva, ea a facut destui martiri din rndurile anabaptistilor,: baptistilor, catolicilor si dintre alti disidenti. Ea a fost doar putin ajutor" dat Evangheliei. Si chiar daca aceasta ar suna ca o minimalizare, proclamatiile ei nu pot fi confundate cu judecata lui Dumnezeu. Ar nsemna un nou papism... Martirii au cerut judecata si razbunarea lui Dumnezeu, nu o reabilitare sociala post mortem. Iar raspunsul Judecatorului Suprem este elocvent: fiecaruia i s-a dat o haina alba. O asemenea reabilitare pe nume nu sta n puterile Bisericii. Numai Dumnezu cunoaste pe cei care sunt ai Lui (2Tim 2:19). Singura legatura cu perioada protestanta este aceea ca protestantismul a avut de sapte ori mai multi martiri dect a facut, si a primit