Apicultura Moderna

22
Apicultura moderna agricultura Apicultura modernă Apicultura este o ştiinţă în posesia unei bogate experienţe, potrivit căreia apicultorul este obligat să intervină numai atunci când ştie cu precizie ce lucrări are de făcut, cerându-i-se a avea şi a cultiva un ascuţit şi penetrant spirit de observaţie, fără de care nu poate practica cu succes creşterea albinelor. Apicultura modernă, prin toate mijloacele şi metodele, prin selecţia de masă şi individuală, caută să pună în producţie numai albine productive, fixarea definitivă a unei linii putând fi considerată atinsă abia după mulţi ani de muncă, căci lucrarea trebuie făcută în toate stupinele dintr-o regiune, numai as 23523m1223x tfel putându-se ajunge la producţii constante şi mari. 1 1 Apicultura modernă Management apicol 2 1. Deţinerea unei stupine bine organizate 2 A. Intervenţii de rutină 2 În perioadă de vară.. 2 În perioada de toamnă.. 2 Revizia de toamnă.. 3 Asigurarea căldurii în cuib.. 3 Provizii de calitate.. 3 Spaţiul de ouat 3 Asigurarea condiţiilor optime.. 4 Definitivarea pregătirilor de iernare.. 4 Variante de iernare.. 4 În perioada de iarnă.. 4 Agenda apicultorului în perioadă de iarnă.. 4 În perioadă de primăvară.. 4 Revizia suară.. 5 Revizia generală.. 5 Îndreptarea situaţiilor critice.. 5 Strâmtorarea şi lărgirea cuibului 6 Revitalizarea familiilor slabe.. 6 B. Intervenţii de urgenţă 6 Pe timpul iernii 6 Îndreptarea stărilor anormale.. 6 Pe timpul sezonului activ. 7 Observaţii la urdiniş.. 7 Observaţii la ascultare.. 9

description

Api

Transcript of Apicultura Moderna

Page 1: Apicultura Moderna

Apicultura modernaagricultura

Apicultura modernăApicultura este o ştiinţă în posesia unei bogate experienţe, potrivit căreia apicultorul este obligat să intervină numai atunci când ştie cu precizie ce lucrări are de făcut, cerându-i-se a avea şi a cultiva un ascuţit şi penetrant spirit de observaţie, fără de care nu poate practica cu succes creşterea albinelor. Apicultura modernă, prin toate mijloacele şi metodele, prin selecţia de masă şi individuală, caută să pună în producţie numai albine productive, fixarea definitivă a unei linii putând fi considerată atinsă abia după mulţi ani de muncă, căci lucrarea trebuie făcută în toate stupinele dintr-o regiune, numai as 23523m1223x tfel putându-se ajunge la producţii constante şi mari.1   1Apicultura modernăManagement apicol 21. Deţinerea unei stupine bine organizate   2A.            Intervenţii de rutină   2                     În perioadă de vară.. 2În perioada de toamnă.. 2Revizia de toamnă.. 3Asigurarea căldurii în cuib.. 3Provizii de calitate.. 3Spaţiul de ouat 3Asigurarea condiţiilor optime.. 4Definitivarea pregătirilor de iernare.. 4Variante de iernare.. 4În perioada de iarnă.. 4Agenda apicultorului în perioadă de iarnă.. 4În perioadă de primăvară.. 4Revizia suară.. 5Revizia generală.. 5Îndreptarea situaţiilor critice.. 5Strâmtorarea şi lărgirea cuibului 6Revitalizarea familiilor slabe.. 6B.            Intervenţii de urgenţă   6Pe timpul iernii 6Îndreptarea stărilor anormale.. 6Pe timpul sezonului activ. 7Observaţii la urdiniş.. 7Observaţii la ascultare.. 9Observaţii la mirosire.. 92. Existenţa unei baze melifere   9Condiţiile unei bune baze melifere   9Raza economică de zbor. 9Stabilirea numărului optim de stupi 9Alegerea vetrelor de stupină.. 9Aşezarea stupilor. 103. Condiţii pedoclimatice favorabile   10

Page 2: Apicultura Moderna

Capacitatea nectariferă   10Compoziţia solului  10Clima   10

Management apicolCreşterea albinelor poate fi productivă, constituind în acelaşi timp, o destindere activă ce sensibilizează sufletul uman şi determină o solidaritate cu toţi cei care sunt îndrăgostiţi de albine şi de natură.Cei 3 factori esenţiali pentru obţinerea unor bune rezultate în practica şi producţia apicolă sunt:1. Deţinerea unei stupine bine organizate2. Existenţa unei bune baze melifere şi3. Condiţii meteo optime.Lipsa  unuia dintre aceşti 3 factori duce inevitabil la compromiterea recoltei şi la pierderi însemnate pentru apicultor.1. Deţinerea unei stupine bine organizateA. Intervenţii de rutinăÎn perioadă de varăSe iau măsurile de rigoare pentru preîntâmpinarea roirii, se asigură apa (în adăpătoare aşezate la umbră şi spălate cât mai des), se practică pastoralul la plantele melifere, se urmăreşte extragerea mierii la timp, se oferă toate condiţiile optime pentru cules şi pentru menţinerea albinelor în stare activă. Culesurile naturale sunt mult mai eficiente decât hrănirile stimulente, datorită aportului de nectar şi polen proaspăt. Pentru aceasta se practică apicultura de tip pastoral.În perioada de toamnăPerioada premergătoare iernării – lunile iulie-septembrie – trebuie intens folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine, lucru care se realizează prin:– asigurarea proviziilor de calitate,– asigurarea spaţiului necesar creşterii puietului,– menţinerea familiilor în stare activă prin hrăniri stimulente,– asigurarea căldurii în stup,– înlocuirea mătcilor epuizate,– folosirea familiilor ajutătoare temporare sau permanente etc.Modul de amplasare a rezervelor de hrană poate fi bilaterală, centrală sau unilaterală, ultimele două fiind mai puţin indicate, excepţie făcând cazul familiilor mai slabe şi cu rezerve insuficiente. Indiferent de varianta de iernare se va urmări să nu se lase în cuib faguri cu mai puţin de 1,5-2 kg miere. Fagurii cu provizii mai puţine se trec după diafragmă şi dacă timpul permite, se descăpăcesc pentru ca albinele să transporte mierea în cuib. Nu trebuie neglijată prevenirea furtişagului, ştiut fiind că atunci când culesul încetează brusc şi începem extracţia mierii sau hrăniri neglijente albinele devin nervoase şi se atacă între ele putând provoca decimarea stupinei.În cazul declanşării furtişagului, singura soluţie e deplasarea stupinei la 8-10 km.Revizia de toamnăDupă terminarea culesului se efectuează o revizie preliminară, în timpul căreia se ridică magazinele, se stabileşte prezenţa şi calitatea mătcii, se păstrează doar fagurii de culoare închisă în care se găseşte puietul şi proviziile. Se face analiza mierii pentru a se depista eventuala miere de mană. La urdinişuri se montează gratiile de protecţie contra şoarecilor (după 15 septembrie), iar urdinişurile sunt reduse corespunzător (câte 2 cm pentru fiecare interval bine ocupat cu albine), reducerea exagerată favorizând dezvoltarea umidităţii şi mucegaiurilor.Revizia de toamnă propriu-zisă se face la sfârşitul lunii septembrie sau în prima parte a lunii octombrie, când cea mai mare parte a puietului a eclozionat, cuibul restrângându-se la numărul de faguri bine acoperiţi, mărginiţi de diafragme şi de materiale termoizolante.

Page 3: Apicultura Moderna

Observaţiile care se fac cu acest prilej se referă la:–           numărul:o          intervalelor,o          fagurilor (strict raportaţi la puterea familiei),o          kg de provizii lăsate în cuibul de iernare,o          fagurilor cu puiet (dacă mai există);–           calitatea:o          fagurilor cu provizii,o          mătcii;–           starea de sănătate,–           intervenţiile de necesitate ce se impun etc.Asigurarea căldurii în cuibCuibul trebuie bine delimitat la spaţiul bine ocupat de albine.  Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pe timpul iernii întrucât există pericolul formării greşite a ghemului de iernare. Urdinişurile se reduc şi se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului şi după diafragmă (polistiren expandat protejat cu ziare).Provizii de calitatePolenul şi mierea în cantităţi insuficiente antrenează fenomene de carenţă (lipsa de vitalitate, sensibilitate mai mare la boli şi reducerea longevităţii).Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii, până la apariţia puietului (700-800 g), crescând apoi la 1,5-2 kg lunar. Este greşită ideea că lipsa hranei se poate suplini în primăvară cu sirop de zahăr. În această perioadă majoritatea albinei este uzată, albina tânără e în formare şi încă în cantitate mică, prelucrarea zaharului scurtând viaţa albinelor. În cazul înlocuirii mierii de mană cu sirop de zahăr (administrat în lunile iulie-august) mierea de zahăr nu trebuie să depăşească 50% din totalul proviziilor. Iernarea familiilor exclusiv pe miere din sirop de zahăr declanşează diareea şi nosemoza.Spaţiul de ouatÎn timpul sezonului activ e necesar ca ponta mătcilor să nu fie stingherită din lipsa celulelor goale pentru puiet. O matcă are nevoie de 7 faguri goi într-un ciclu de 21 de zile. De regulă ramele Dadant au suficient spaţiu pentru creşterea puietului. Toamna, în cazul blocării lor cu miere sau păstură este indicată aducerea în centrul cuibului a fagurilor bine aleşi de la rezervă (mai închişi la culoare, cu celule regulate, fără defecte sau celule de trântori, cu miere în coroane (1,5 kg cel puţin pentru a nu crea un gol în mijlocul cuibului). În situaţia în care apar blocări masive se pot folosi chiar faguri complet goi, fără coroane de miere.Asigurarea condiţiilor optimePentru apicultorii care au asigurate condiţiile optime de iernare pentru fiecare colonie (albină multă, tânără şi neuzată, provizii de calitate, lipsa umidităţii etc.), iernarea decurge în linişte şi fără probleme.Definitivarea pregătirilor de iernareÎnlocuirea mătcilor defecte sau epuizate se realizează mult mai uşor toamna decât vara.  Mătcile necesare schimbului se vor creşte din vreme (evitând botcile de salvare şi de roire) urmărindu-se că materialul nou introdus să fie crescut din suşe valoroase.Variante de iernarefamiliile normale (1,5 kg albină) = 5 rame (3 cu miere, 2 cu păstură şi miere) >> 15 kg provizii;familiile puternice (2-2,5 kg) = 6 rame >> 18 kg provizii;familiile foarte puternice (2,5-3,5 kg) provenite din unificările târzii = 7 rame => 18-20 kg provizii; acestea pot fi iernate şi pe 10 rame (25 kg provizii);familii slabe (1-1,5 kg) = 4 rame >> 12 kg provizii;nucleele de rezervă (700-900 g albină) = 3 rame => 9 kg provizii (iernând mai multe într-o cutie de stup, fiind împachetate corespunzător). Sub acest număr iernarea devine riscantă şi chiar dacă recuperăm o parte din albine acestea nu prezintă nici o garanţie pentru cules.

Page 4: Apicultura Moderna

Varianta I iernareFagurii cu provizii pe margine şi cei cu celule goale şi coroană în mijloc (coroana având cel puţin 2 kg). Este varianta cea mai recomandată, condiţia fiind existenţa proviziilor corespunzătoare şi existenţa unor familii puternice.Varianta a II-a iernareFagurii cu provizii în centru şi cei cu celule goale (1/2 ramă) pe margini. Această variantă se foloseşte în cazul coloniilor puternice când proviziile nu sunt în cantitate suficientă, fiind un fel de variantă de salvare.Varianta a III-a iernareFagurii cu miere sunt aranjaţi în ordine descrescătoare de la un capăt la celălalt. Această variantă este recomandată atunci când iernăm câte 2 familii slabe în aceeaşi cutie de stup.În perioada de iarnăAlbinele de iernare pot trăi 180 de zile.Agenda apicultorului în perioadă de iarnă–                   instalarea gratiilor la urdiniş;–                   controlul periodic al urdinişurilor şi înlăturarea albinelor moarte;–                   controlul ghemului de iernare care trebuie să aibă între 15 şi 25 cm (ghemul ideal fiind cel ce se  întinde pe 7 faguri, adică 25 cm);–                   înlăturarea zăpezii de pe urdinişuri şi de pe vatra stupinei,–                   stimularea zborului general de primăvară şi începerea hrănirilor stimulative cu turte de miere.

În perioadă de primăvarăAceastă perioadă ţine de la ieşirea din iarnă şi până la jumătatea lunii aprilie. Este  perioada în care puterea familiei este aproape aceeaşi cu cea din toamnă, ritmul de înlocuire al albinei bătrâne depinzând de o serie de factori cum ar fi:–                   cantitatea şi calitatea hranei din cuib,–                   calitatea mătcii şi ritmul de ouat,–                   păstrarea căldurii cuibului,–                   existenţa unui cules de întreţinere sau a unei hrăniri stimulente.Revizia sumarăSe efectuează la o temperatură de 14-16˚C, imediat după zborul general de curăţire, cu scopul de a se stabili starea familiilor şi a se lua masuri imediate de îndreptare a stărilor anormale. Este o lucrare mai puţin importantă, putându-se sări direct la revizia generală. La stupii cu funduri mobile se curăţă fundurile. Stupii găsiţi bezmetici sau orfani se unifică cu alte familii.Revizia generalăEste o lucrare care se face după aproximativ o săptămână de zbor intens, la o temperatură ridicată (peste 18-20˚C), cere multă exigenţă şi de felul în care se face depinde dezvoltarea viitoare a coloniilor de albine. La efectuarea acestei revizii putem întâlni următoarea situaţie:familii foarte slabe = sub 2 intervale;familii slabe = 3-4 intervale;familii mijlocii = 4-5 intervale;familii puternice = 6-7 intervale;familii foarte puternice = 7-8 intervale.Familiile care la sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie, nu au cel puţin 4 intervale bine populate sunt considerate slabe şi necesită luarea unor măsuri de ajutorare. În cazul în care starea lor nu se datorează unor condiţii subiective (familii nou formate, foste nuclee de rezervă etc.) este de preferat să le unificăm, ştiut fiind că păstrarea acestora se va manifesta ca un adevărat parazitism pe seama familiilor de bază, încărcând nejustificat preţul de cost al producţiei realizate pe stupină şi contribuind la degenerarea fondului genetic. În cazul în care ne ocupăm cu

Page 5: Apicultura Moderna

creşterile de mătci ele pot fi totuşi păstrate ca material biologic pentru formarea roilor ce vor primi mătci selecţionate, provenite din familii recordiste şi crescute în condiţii cu totul deosebite.La această revizie fagurii cu puiet nu trebuie scoşi afară pentru observare, nici nu se caută matca, căci puietul scos din stup poate să răcească. Fagurii pot fi priviţi de sus în golul rămas în stup prin depărtarea ramelor. Calitatea puietului va fi apreciată după modul compact sau „în mozaic” al puietului, existenţa celulelor goale printre cele cu puiet indicând o matcă cu deficienţe, lipsa păsturii sau existenţa unei boli. Pentru ca stupul să nu piardă prea multă căldură este indicat ca pe deasupra ramelor să punem o păturică protejată de o folie de plastic, sau un linoleum.Fagurii cu celule de trântori, găsiţi în mijlocul cuibului, dacă nu au încă puiet de lucrătoare, vor fi scoşi, excepţie făcând coloniile din lotul de prăsilă. Fagurii cu prea multă miere se descăpăcesc pe porţiuni mici şi numai de la mijloc în jos, mierea fiind mutată de albine în coroanele altor faguri din cuib, lăsând celulele goale, numai bune pentru ouat.Împuternicirea familiilor slabe pe seama celor puternice se va face începându-se cu cele de putere mijlocie. Ele vor reacţiona foarte spectaculos şi vor ajunge la scurt timp de nivelul celor puternice, cele slabe fiind ajutate ultimele.Petele de diaree găsite pe rame se răzuiesc şi se spală cu o cârpă muiată într-un dezinfectant (hipermanganat 1‰ sau amoniac 10%, ori soluţie de formol 20%).Dacă numărul fagurilor este prea mare faţă de puterea de acoperire a coloniei, se lasă în stup numai fagurii bine acoperiţi plus alţi 2 de acoperire cu miere, spaţiul gol de după diafragmă completându-se cu materiale termoizolante.Îndreptarea situaţiilor critice–                   Coloniile găsite:1.      fără puiet vor fi unificate, având grijă să sacrificăm matca la coloniile care nu dau semne de orfanizare;2.      bezmetice vor fi desfiinţate după regulile ştiute;3.      bolnave, cu vădite semne de nosemoză sau cele reduse ca populaţie se unesc cu altele de acelaşi fel formând o colonie puternică căreia i se dă o matcă [T1] nouă. Izolăm această colonie şi o tratăm până la completa vindecare.4.      cu potenţial slab datorită mătcilor bătrâne sau născute toamna sunt unite cu cele vecine, sacrificând matca necorespunzătoare; coloniile mici cu mătci tinere merită să fie păstrate ca unităţi independente sub formă de nucleu, având grijă să primească, la timpul potrivit, sprijin de la coloniile mai puternice din stupină (puietul larvar fiind înlocuit cu puiet căpăcit ridicat din coloniile puternice care, la rândul lor vor creşte puietul larvar); operaţia aceasta ajută ambelor colonii (oferind de lucru doicilor coloniilor puternice);5.      fără hrană vor primi miere în faguri sau în pungi (câte 2 kg odată);–                   Fagurii mucegăiţi se elimină din stup şi sunt înlocuiţi cu faguri cu provizii de la depozit.Strâmtorarea şi lărgirea cuibuluiOdată cu Revizia principală cuibul se strâmtorează la numărul de faguri bine ocupaţi cu albine. Până la sfârşitul lunii martie cuiburile nu se lărgesc, ci se ţin strânse pentru ca familiile să aibă suprafeţe mari cu puiet în faguri. După trecerea momentului critic al schimbării albinei şi apariţia albinei tinere în cantitate tot mai mare, se trece treptat la lărgirea cuibului, la început numai cu faguri închişi la culoare, cu celule de albină, fără celule de trântori sau deformate. Operaţia de lărgire se execută atunci când albinele ocupă bine toţi fagurii şi au trecut pe feţele exterioare ale fagurilor laterali. Fagurii folosiţi pentru lărgirea cuibului se stropesc cu apă îndulcită cu miere sau se umplu cu sirop aşezându-se câte unul în cuib, alături de ultimul fagure cu puiet. Spargerea cuibului[T2]  din 7 în 7 zile nu se practică decât atunci când vremea s-a stabilizat pe deplin şi numai la familiile puternice ce ocupă minim 3-4 faguri cu puiet şi au cel puţin 5-6 intervale albină, de obicei la înflorirea pomilor fructiferi. Dacă vom folosi faguri artificiali la lărgirea cuibului, pe timpul înfloririi pomilor, aceştia vor fi aşezaţi mai spre margine şi după începutul clăditului pot fi ridicaţi, asigurând un număr cât mai mare de faguri ce vor fi folosiţi pe timpul culesului de salcâm.

Page 6: Apicultura Moderna

Revitalizarea familiilor slabeSe face în două etape:Etapa A [T3]Are o durata de 55-60 de zile şi se încadrează în general între 20 ianuarie - 20 martie, timp în care vom încerca să determinăm albinele să consume cantităţi sporite de hrană energetico-proteică (nu sirop).Etapa B [T4]Are o durată de 30-35 de zile şi se încadrează între 20 martie şi 20-25 aprilie, când vom aplica hrăniri pe bază de sirop, cu miere descăpăcită în faguri sau cu turte cu miere în pungi de plastic, tăiate pe anumite porţiuni, în vederea uşurării accesului albinelor[T5] .B. Intervenţii de urgenţăPe timpul ierniiÎndreptarea stărilor anormale–                   În cazul în care albinele au ieşit în număr mare deasupra ramelor, se intervine urgent cu turte cu miere. Chiar şi introducerea unei rame cu miere la marginea ghemului se poate face pe loc, avându-se mare grijă ca la desfacerea ramelor din cuib albinele din ghem să nu cadă pe fundul stupului.–                   Introducerea mătcii în cazul familiilor orfane se poate face de asemenea pe loc, matca putând fi dată direct, fără a mai fi introdusă în cuşcă.–                   Dacă depistăm şoareci, se deschid stupii, se scot fagurii neocupaţi de albine, se presară grâuşor otrăvit, se înlătură fagurii stricaţi şi se astupă toate orificiile făcute.–                   În cazul în care vatra stupinei este încă acoperită de un strat de zăpadă, se recomandă curăţirea acesteia sau împrăştierea pe deasupra de cenuşă, nisip, paie, coceni, rumeguş, frunze uscate etc., spre a feri de îngheţ albinele obosite întoarse de la zborul de curăţire,  atunci când se odihnesc înainte de a se întoarce în stup.

Pe timpul sezonului activO intervenţie în cuibul albinelor echivalează cu una într-un organism al oricărei fiinţe vii, dezmembrarea cuibului generând tulburări ce se reflectă în nervozitatea albinelor, furtişag, producţie slabă, şi predispoziţie la boli. În apicultură se recomandă simplificarea metodelor de lucru, folosirea unei tehnici înaintate, pricepere şi organizare astfel încât cu un număr redus de ore şi de persoane să îngrijim un număr cât mai mare de stupi. În vederea punerii în practică a acestui deziderat trebuie să ne obişnuim a diagnostica situaţiile nedorite fără a deschide stupii, prin ascultare, miros şi observare, cercetând şi notiţele pe care le avem de la ultimul control.Observaţii la urdiniş1.      Activitatea normală în stupină:a.     albinele intră şi pleacă grăbite; dacă am introdus suficienţi faguri clădiţi nu este necesar să mai deranjam albinele;b.     prezenţa numeroasă a albinelor la adăpător indică prezenţa masivă a puietului;c.      numărul mare de culegătoare de polen = prezenţa unei mătci prolifice şi a unui cuib extins;d.     albine multe ce zboară la amiază sau când soarele bate direct pe urdiniş = ieşirea la zbor a albinei tinere;e.     trântori scoşi la urdiniş fără a mai fi lăsaţi  să intre (stând îngrămădiţi pe scândura de zbor sau pe peretele frontal) = criză de nectar în natură;f.        dacă după introducerea unei botci activitatea de la urdiniş este bună în comparaţie cu a altor stupi şi dacă săltând podişorul albinele sunt liniştite, înseamnă că ori au botcă, ori matcă neîmperecheată, ori matcă care a început să ouă;g.      albine care-şi balansează abdomenul stând pe scândura de zbor la urdiniş întoarse cu capul spre largul câmpului, este dovada unui cules intens; orientarea cu capul spre urdiniş este indiciul unui cules pe sfârşite;h.      albine ce cad greoaie pe scândura de zbor indică culesul bogat; albinele care mai întârzie făcând câteva rotocoale în zbor indică un cules slab;

Page 7: Apicultura Moderna

i.          urdinişuri brumate în zilele reci de primăvară, dovedesc că în interior se află o colonie puternică cu mult puiet în cuib;j.         când albinele ies rar dar câte două odată, populaţia stupului e slabă;k.      cantitatea de miere adunată ne-o indică  cântarul de control.

2.       Prezenţa unei boli sau intoxicaţii în stupină:a.      albine ce tremură din aripi şi abia merg legănându-se pe scândura de zbor iar pe oglinda stupului se află multe albine moarte şi unele trag să moară;b.     albinele care se târâie  în faţa stupului neputând zbura indică o boală (acarioză, boala de pădure, paratifoză sau nosemoză);c.       puietul eliminat în stare de nimfă este o dovadă a lipsei păsturii (coloniile trebuie hrănite cu substanţe proteice) sau a unei boli a puietului;d.      eliminarea din stup a păsturii întărite şi pietrificată este dovada excesului de umiditate (împietrirea puietului);e.      cadavrele de albine tinere nedezvoltate pe deplin, arată că în cuib se află larvele fluturelui de găselniţă care atacă şi puietul în celule;f.         prezenţa larvelor moarte sau a unor resturi pietrificate sunt semne de boală sau puiet răcit şi de asemenea trebuie intervenit la toţi stupii pentru a vedea despre ce este vorba;g.     dacă albinele ieşind la zbor lasă materiile fecale pe scândura de zbor sau pe peretele frontal, colonia este bolnavă de diaree sau chiar de nosemoză;

3.      Alte stări anormale:a.     resturi de albine [T6] pe scândura de zbor şi pe oglinda stupului;b.      zborul la o temperatură mai coborâtă (9-100C) indică lipsa apei pentru creşterea puietului; pentru a verifica nevoia de apă a albinelor întindem la urdiniş un deget înmuiat în apă (dacă albinele încep să lingă apa trebuie să intervenim dând apă în hrănitor, sau introducem pe urdiniş un tifon umezit, care se alimentează  cu apă dintr-o sticluţă aşezată afară);c.       dacă albinele sorb apa din scursorile grajdurilor le vom oferi apă cu sare şi substanţe proteice;d.      numărul mic de culegătoare de polen indică situaţia critică a unei colonii slabe;e.      când culegătoarele de polen lipsesc cu totul este un indiciu clar al lipsei mătcii;f.        albine care nu activează, pază sporită, activitate timidă la urdiniş = lipsa mătcii sau o altă anomalie (matca plecată la împerechere etc.) = trebuie găsită cauza;g.     zbor intens şi dezordonat de albine, multe ies şi se întorc imediat la urdiniş, altele aleargă pe peretele stupului sau în lungul scândurii de zbor, parcă ar căuta ceva; ridicând podişorul, fără să folosim fum, albinele parcă plâng = matcă dispărută de curând;h.     albine care întârzie sau nu ies deloc din stup este semnul unei stări critice care trebuie imediat lămurită şi pe cât posibil îndreptată:-             colonie moartă sau muribundă (albinele vor fi stropite cu sirop călduţ),-             albinele nu pot ieşi din cauza urdinişului înfundat cu albine moarte;i.         albine puţine care intră şi ies agale pe urdiniş iar la ascultare se aude un zumzet domol şi plângător = familie bezmetică[T7] ;j.        lupta dintre albine pe scândura de zbor indică începutul unui furtişag; dacă în acelaşi timp este şi un zbor activ şi şovăielnic, înseamnă că furtişagul este în toi şi trebuie să intervenim;k.      dacă la zborul de curăţire ies şi trântori înseamnă că matca este bătrână sau s-a împerecheat toamna târziu, existând şi riscul ca matca să fie neîmperecheată (observaţia se va nota la partidă şi chiar dacă matca începe să ouă normal, va fi schimbată în cursul verii, căci în mod obişnuit o astfel de matcă nu este prolifică;l.          larvele de trântor eliminate în aprilie-mai, sunt semne că albinele nu au rezerve suficiente de hrană şi trebuie intervenit cu hrană;m.  activitatea intensă a trântorilor în luna mai este un semn al pregătirii de roit;

Page 8: Apicultura Moderna

n.     prezenţa la urdiniş a unui număr mare de albine, înseamnă fie pază sporită  (caracteristică stupilor fără matcă sau cu matcă neîmperecheată), fie aerisire deficitară;o.     aglomerarea albinelor pe peretele frontal sau sub urdiniş (aşa numita "barbă") avertizează apicultorul că roitul e aproape, sau că trebuie să lărgească cuibul;p.     zborul intens, foarte abundent şi aparent dezordonat, în faţa unui stup arata că familia respectiva e în curs de roire şi trebuie începute lucrările de prindere a roiului;q.     urme de cristale de miere scoase afară pe urdiniş, dovedesc cristalizarea mierii în faguri ceea ce duce la înfometarea albinelor dacă nu sunt ajutate;r.        grup de albine în număr de 10-12 stând pe pământ în faţa stupului, este dovada că matca acelui stup a murit şi este eliminată din stup.Observaţii la ascultare1.      matcă care cântă = în stup sunt mai multe botci care au rămas nedistruse după roire;2.      zgomotul şi ventilaţia abundentă produse pe timpul serii şi al nopţii = cules intens;3.      activitate slabă la toţi stupii şi linişte desăvârşita pe timpul nopţii = criză de nectar;4.      zumzet ascuţit, prelung şi plângător urmat de linişte totală = colonie orfană;5.      zumzet scurt şi grav ce apare atunci când ciocănim puţin stupul = colonie normală.Observaţii la mirosireMiros neplăcut care iese pe urdiniş = locă sau altă boală.2. Existenţa unei baze melifereCondiţiile unei bune baze meliferea.      să aibă cât mai multe, cât mai variate plante nectarifere şi să fie cât mai apropiate de vatra stupinei;b.      să ofere cules de primăvară, cules bogat de vară şi un cules de toamnă în vederea creşterii unui contingent cât mai mare de albine tinere pentru iarnă.Raza economică de zborSe înregistrează suprafeţele de teren ce intră în perimetru stupinei, după modul lor de folosinţă, ca de exemplu: plantaţii pomicole, fâneţe naturale, păduri etc. Raza economica de zbor în jurul stupinei este de 1,5-2 km, ceea ce practic corespunde la o suprafaţa de 938 sau 1250 ha. Din producţia totală de nectar se ia în calcul convenţional numai o treime, ştiut fiind că în cursul unui sezon apicol, albinele nu pot valorifica mai mult, datorită timpului nefavorabil şi concurenţei altor insecte (albine sălbatice, viespii, furnici).Stabilirea numărului optim de stupiF = M/mîn care: F reprezintă numărul familiilor de albine, M reprezintă 1/3 din producţia totală de miere, iar m este necesarul de miere pentru o familie de albine pe timpul unui an, aproximativ 130 kg[T8] . Pomii răzleţi din vatra satelor sau de pe marginea drumurilor se inventariază numeric, apoi raportat la media ce revine la unitatea de suprafaţă se determină suprafaţa ocupată de aceşti pomi dacă s-ar afla în masiv. Flora erbacee spontană ce se află pe diferite suprafeţe fiind diversă, inventarierea se va face după modul de folosinţă (păşuni sau fâneţe naturale).Alegerea vetrelor de stupinăSe va face în funcţie de existenţa resurselor nectaro-polenifere. La stabilirea vetrei permanente este contraindicată:1.      depăşirea numărului de 100 de stupi,2.      aşezarea stupilor pe locuri denivelate (unde există pericolul băltirii apelor), în apropierea cailor ferate, a drumurilor intens circulate, a grajdurilor de animale şi a lacurilor mari.Vetrele stupinelor personale de la oraşe şi sate trebuie alese la o distanţă de cel puţin 20 m de drumurile circulate de vehicule cu tracţiune animală, iar în cazul în care acest lucru nu este posibil, se iau măsuri ca între stupi şi drum să se ridice un gard înalt prin care albinele nu pot zbura, fiind obligate să zboare la înălţime mai mare, fără a mai împiedica circulaţia oamenilor şi animalelor.La stabilirea vetrei temporare se va ţine cont de:

Page 9: Apicultura Moderna

–                   distanţa faţă de alte stupine,–                   situarea drumurilor de acces[T9]  şi accesibilitatea stupinei pe orice vreme (autobuze, trenuri, mijloace auto),–                   adăpostirea de vânturi şi de arşiţa soarelui etc.Aşezarea stupilorSe recomandă ca:–                   stupina să fie ferită de vânturile dominante;–                   poziţionarea stupilor să fie  către sud-est, pentru a determina albinele să înceapă zborul cât mai timpuriu prin pătrunderea soarelui pe urdiniş;–                   stupii să aibă o poziţie orizontală cu o uşoara înclinare spre faţă, la o înălţime de cel puţin 15-20 cm de sol, distanţa ideală dintre ei fiind de 3 m pe rând şi de 4 m între rânduri (când sunt aşezaţi în formă de şah), de 5 metri pe rând (când sunt aşezaţi perechi), sau de 6 metri pe rând (când sunt aşezaţi câte 2-3 în semicerc şi cu urdinişurile în direcţii diferite[T10] ).3. Condiţii pedoclimatice favorabileAcestea se referă la compoziţia solului şi la tipul de climă ce pot influenţa în bine sau în rău producerea nectarului.Capacitatea nectariferăCapacitatea nectariferă precum şi concentraţia nectarului în zahăr variază în general în funcţie de:-               specie,-               vârstă[T11] ,-               varietatea plantei,-               poziţia florilor pe plantă sau în inflorescenţă[T12] ,-               stadiul înfloririi,-               condiţiile pedoclimatice[T13] .Compoziţia soluluiAerisirea şi umiditatea solului de 45-75 % oferă condiţiile optime pentru secreţia nectarului. Tipul de sol şi îngrăşămintele minerale[T14]  influenţează de asemenea secreţia de nectar.ClimaToate razele solare directe şi intense provoacă ofilirea plantelor şi diminuarea activităţii nectarifere. Plantele ce  au nectariile adăpostite în profunzime (trifoiul roşu) produc, în zilele cu soare, de 2-5 ori mai mult nectar în timp ce plantele cu nectariile la suprafaţă (hrişca, muştarul) secretă mai mult muştar în zilele cu o nebulozitate mai mare. Ploile moderate şi vântul cald favorizează producţia de nectar, în timp ce precipitaţiile abundente influenţează negativ în timpul înfloririi. Umiditatea optimă este de 60-80%. Vânturile şi seceta au o influenţă negativă, producţia de nectar putând înceta uneori cu desăvârşire.

Ultima actualizare a paginii:   joi, 06 mai 2004Apasă aici Ž   Plan site--------------------------------------------------------------------------------[T1]mătcile presupuse a fi bolnave sunt sacrificate[T2]introducerea fagurilor pentru ouat direct în centrul cuibului[T3]deşi este recomandată de unii autori, nu o recomand întrucât  uzează prematur albina şi poate duce la apariţia diareei, în cazul în care zborul de curăţire întârzie[T4]este foarte eficientă, mai ales în cazul practicării pastoralului[T5]decuparea pungilor necesită o oarecare experienţă, avându-se în vedere existenţa riscului năclăirii albinelor, în situaţia în care mierea nu este cristalizată suficient de puternic; în cazul în care pungile nu sunt tăiate suficient, albinele nu au acces la miere![T6]posibil: boală, şoareci, păsări etc.;[T7]atenţie! matca poate să piară şi datorită scuturării ramelor

Page 10: Apicultura Moderna

[T8]inclusiv hrană pentru roi (9 kg) şi mierea marfă planificată de 30 kg pe familia de albine[T9]se va evita aşezarea stupinelor în imediata apropiere a drumurilor circulate de oameni şi animale, în caz contrar apicultorul suportând pagubele produse sau rigorile legii în cazuri de accidente mortale[T10]în practică aceste indicaţii nu sunt respectate, datorită spaţiului limitat, dar, ceea ce este esenţial, fiecare stup trebuie să fie cât mai bine individualizat[T11]secreţia maximă de nectar la unii arbori este între 20-40 ani[T12]florile de la baza faceliei sau teiului secretă mai mult nectar decât cele de pe vârf[T13]Momentul optim al secreţiei de nectar variază în cursul zilei de la o specie meliferă la alta. Plante ca floarea soarelui, isopul, salvia înregistrează un maxim de secreţie dimineaţa, în timp ce teiul alb, după amiaza. În acest sens intensitatea zborului albinelor este determinata de intensitatea secreţiei de nectar. Secreţia de nectar nu începe sub 10 ˚C, devine optimă între 20-32 ˚C şi apoi scade treptat până la + 35 ˚C. La majoritatea plantelor melifere temperatura optimă secreţiei nectarului este cuprinsă între 16-25 ˚C                      [T14]azotul în cantităţi excesive are efect defavorabil asupra secreţiei în timp ce fosforul, magneziul şi calciul au efect favorabil

FAMILIA DE ALBINE

Poate o sa credeti ca lecturarea acestei pagini care cuprinde informatii despre viata familiilor de albine nu are sens. Noi va recomandam (celor neinitiati) sa o cititi cu atentie, pentru ca o cunoastere aprofundata a albinei si a modului ei de viata o sa va fie de mare ajutor in activitatea de apicultor. Sa incepem cu .....inceputul .

Indivizii dintr-o familieIn familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si

trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil, osciland de la 10000 in perioada de iarna, pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele

sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.

Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu

Page 11: Apicultura Moderna

albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara. Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe matci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza treptat, matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august, septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in perioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Page 12: Apicultura Moderna

Inmultirea familiilor de albine Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile, iar in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.

Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere, oul sta vertical in celula, a

doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei. Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese albina lucratoare.

Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se

pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul , depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

 Stadiul dezvoltarii  Matca  Lucratoare  Trantor Ou Larva Larva capacita,prenimfa,nimfa

 3 5 1/2 7 1/2

 3 6 12

 3 6 1/2 14 1/2

 Total zile  16  21  24

Page 13: Apicultura Moderna

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

APICULTURA , PASIUNE SI AFACERE

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun : dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis)cat si una spirituala. Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza viata, trantori in permanenta cautare a dragostei. Ce poate fi mai inaltator? Ce alta indeletnicire mai poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.

Organizarea unei stupineCa in orice activitate,si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna numai o simpla bataie din palme. Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare(literatura de specialitate se gaseste)si mai ales cu multa tenacitate.

Primul pas in apiculturaDe obicei se porneste cu un numar limitat de stupi(2-3 buc.)iar pe masura ce stuparul incepator capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ. Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata o stupina frumoasa, familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse apicole. Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Alegerea vetrei stupineiSe face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826 hectare)trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse marfa pe care

Page 14: Apicultura Moderna

speram sa le obtinem. De obicei intr-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.

In final rezultatele depind numai de priceperea noastra. Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse poluante, in locuri linistite, departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari. Stupii de albine se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est, la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri. Intre doua stupine vecine, trebuie sa fie o distanta de 2-3 km, asta in functie de potentialul melifer al zonei.

Alegerea tipului de stupUrmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii sunt de doua feluri : stupi orizontali si stupi verticali. In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante constructive. Ce trebuie stiut despre stupi : de orice tip ar fi, toti sunt buni pentru practicarea apiculturii. Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor. Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori. Deci mare atentie la ce cumparati!Prin alegerea stupilor, trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura. Productia de miere, pastura, polen, ceara, propolis, depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit, cat si de calitatea acestuia. Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri.

Consultand stuparii din zona voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege. Un adevar e sigur : un stup orizontal se va preta mai bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral. La fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influienta. Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii multietajati, iar in zonele de deal, montane si nordice, stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali. Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.

Procurarea familiilor de albineLa cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu puiet), intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si roiurile sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si prolifica. Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi, pe rame cu faguri necladiti, pentru ca asa vom putea evita bolile. Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.

Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:- Prolificitatea matcii -Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua ,aprox. 150-180000, in decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba se spune ca matca da tonul. Exemplu : prin schimbarea unei matci, intr-o anumita perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la descendenti.- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor, au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca iernile noastre sunt destul de lungi(120-150 zile). Parametrii luati in calcul sunt : mortalitatea albinelor, consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de miere.- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o

Page 15: Apicultura Moderna

anumita lucrare. Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit. Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin comparatie, se intampla ca la oameni. O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi externi.- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii, au un numar mare de zboruri pe zi, iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu. De obicei, un urdinis aglomerat de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa. Bineinteles ca pentru stuparii incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine, numai unele dintre indiciile asupra calitatii materialului biologic sunt relevante.Un sfat : participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat ! Nu incercati sa faceti totul singuri. Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune, care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.

Apicultura - o afacere de succesSuntem convinsi ca majoritatea vizitatorilor acestui site isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o afacere. Raspunsul este din start unul pozitiv, cu precizarea ca volumul de munca, investitia materiala si implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere, se aplica politica pasilor marunti, intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer, hamal, etc. Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus. Cum ar trebui sa arate structural o "intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura ? Sunt doua posibilitati, asta functie de nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales :

Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35 buc./vatra), cu o distanta de 5-6 km. intre ele. La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii, legate intre ele de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km. facuti cu masina sa fie cat mai mic. Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor. Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii. Un alt obiectiv este construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor.Iarna familiile de albine pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se reduca. Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.

Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America. Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tren, pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii, dat fiind cheltuielile mari cu transportul.

O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea, unde sunt granitele dintre amatori, semiprofesionisti si profesionisti :Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele : volum de munca mediu(la sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are o alta

Page 16: Apicultura Moderna

munca de baza.Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc, volumul de munca 1200-1300 ore/an, materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate, se poate practica o apicultura moderna prin mecanizarea lucrarilor, se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc. Afacerea este o afacere de familie fiind folosita munca membrilor ei.Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.

Aderare Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in special. Penetrarea pietei U.E se face mult mai usor, subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor, cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul concurential, nu trebuie sa sperie pe nimeni. Se schimba conditiile de functionare intr-un mediu economic, dar se schimba si generatiile de apicultori, care vor deprinde altfel de comportamente economice. Un singur gand trebuie sa va calauzeasca : nu ratati oportunitatea oferita de apicultura, pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !