I. Apele: in Europa sunt putine ape care au lungimi mari si bazine hidrografice mari curgatoare - (Volga si Dunarea)

- debitul apelor curgatoare este influentat de relief si clima - apele curgatoare din Europa au directii de curgere diferite datorita reliefului

Dunarea la Cazane

Clasificarea apelor: - in Marea Caspica se varsa : fluviile Ural

si Volgacurgatoare dupa - in Marea Neagra se varsa: Donul, bazinul in care Nipru, Dunarese varsa - in Marea Mediterana se varsa: Marita, Struma, Vardar, Padul Adigele, Arna, Tibrul, Ronul, Ebro

Raul Volga - in Oc. Atlantic se varsa: Guadalquivir, Garonne, Dardogne, Loine, Sena, Maas, Rin, Weser, Elba, Oder, Vistula - in Oc. Arctic se varsa: Dvina de nord, Peciora

TibrulII. Lacurile - Clasificare lacurilor dupa modul de formare: lacuri tectonice: Balaton, Prespa, Ohrid

lacuri glaciare: a) prin actiunea ghetarilor de calota - 60.000 lacuri in Finlanda: Ladoga, Onega, Mazuriene, Pomeraniene

b) prin actiunea ghetarilor montani: Como, Maggire,Gordo, Geneva, Boden

lacuri vulcanice: Sfanta Ana

Lacul Como

Repartitia apelor (riurilor, lacurilor, ghetarilor, zapezilor, mlastinilor) in Europa este deosebit de neuniforma, intrucit relieful si clima difera de la o regiune la alta. Europa este brazdata de numeroase ape curgatoare, unele fiind scurte si repezi, altele lungi si line.Este foarte variat si debitul apelor curgatoare. Riurile care curg prin regiunile cu climat oceanic (maritim) de obicei au un debit bogat si variatii reduse ale nivelului apei. In Europa Nordica riurile sunt scurte, deseori sunt repezi si ingheata pe o perioada indelungata a anului (Dvina, Peciora),Riurile Europei Sudice (cuprinse de zona climatica mediteraneana au un debit bogat iarna, cind precipitatiile sunt mai abundente, nu ingheata, iar vara au un debit scazut (in unii ani apa dispare din albie). Cele mai mari riuri mediteraneene sunt Ebro, Tibru, Arno. Daca particularitatile climatice determina caracterul debitului riurilor, apoi relieful exercita influenta preponderent asupra caracterului scurgeri apei, asupra directie de curgere a apelor, precum si asupra potentialului hidroenergetic. Riurile au un curs rapid si energie mai mare in regiunile muntoase, spre izvor, si un caracter lent mai lenes al curgerii, in regiunile de cimpie si deluroase.Potentialul hidroenergetic al riurilor Europei este utilizat prin constructia numeroaselor centrale hidroelectrice pe cele mai mari fluviale Cele mai puternice centrale hidroelectrice de pe Dunare sunt cele de la Portile de Fier I si II. Pe cel mai mare fluviu al Europei — Volga — au fost construite o multime de asemenea centrale, mai puternice fiind cele de la Volgograd, Saratov, Samara etc. Pe Nipru functioneaza centrala hidroelectrica de la Dnepropetrovsk.Barajele centralelor hidroelectrice sunt precedate de obiective gigantice hidrotehnice — lacuri de acumulare, indeosebi acestea sunt numeroase. In Cimpia Europei de Est, pe Volga si pe Nipru, care au inundat suprafete considerabile dupa constructia centralelor hidroelectrice.Un potential hidroenergetic relativ inalt poseda riurile Peninsulei Scandinavice, care, desi sunt scurte, dar avand izvorul la altitudini mari si curgere bogata asigura Norvegia si Suedia aproape integral cu energie electrica.Un numar mare de fluvii din Europa sunt folosite pentru navigatie. Pentru favorizarea navigatiei au fost construite multe canaluri de legatura, mai ales in regiunile de cimpie. Din acestea pot fi mentionate Canalul Volga-Don, Rin-Elba, Moscova Volga, Belomor etc. Europa este presarata de numeroase lacuri, care se deosebesc dupa origine: glaciare, tectonice si de acumulare. Cele mai mari lacuri sunt Ladoga si Onega. Chiuvetele lor s-au format in urma coboririi lente a scoartei terestre, fiind modelate si de ghetarul din vechime. Multe lacuri, in deosebi cele din munti, s-au format pe locuri fracturilor ferestre. In muntii Alpi se gaseste lacul Geneva, cunoscut prin pitorescul peisajului local.

2

Lotreanu AlinCls. A VI-a B

3