APARITIA SI EVOLUTIA AUDITULUI INTERN

In perioada de apogeu a capitalismului industrial, marile Intreprinderi americane au folosit

serviciile auditorilor din afara entitatilor organizationale, acestea desfasurand activitatea de audit

extern (audit extern = audit financiar). A urmat marea criza din 1929 – 1933, iar recesiunea a

determinat Intreprinderile cotate la bursa sa isi intensifice preocuparile pt reducerea cheltuielilor

cu auditul extern care certifica situatiile financiare si conturile si pentru crearea propriilor

activitati de audit. A fost perioada care a marcat decisiv aparitia auditului intern. Ca urmare,

lucrarile de inceput, adica lucrarile pregatitoare ale demersului de audit extern au fost preluate de

catre salariati ai Intreprinderii, iar auditului extern i-a ramas supervizarea si certificarea

conturilor. La nivelul Intreprinderii a aparut astfel o functie noua, exercitata de persoane din

interior care desfasurau activitati din sfera auditului extern. Dupa criza economica acesti salariati

au fost pastrati in continuare in Intreprindere dezvoltandulise atributiile intrucat deja posedau

cunostintele necesare pt efectuarea de audit intern. Auditul intern a devenit tot mai necesar si

important fapt care a determinat inceputul cautarilor pt standardizarea lui. In anul 1941

in Orlando (Florida) s-a infiintat Institutul Auditorilor Interni ( I I A ). Acesta este o organizatie

profesionala recunoscuta intertional, pentru primele tari care au aderat la I I A au fost M.Britanie,

Suedia, Norvegia, Danemarca. In present institutul reprezinta mai mult de 115.000 membrii din

165 tari. In Europa, auditul intern se dezv incepand cu anii 1960, se delimiteaza si se detaseaza

cu un demers distinct din 1980. in1992 Institutul Spaniol de audit intern realizeaza o ancheta care

a raspuns la intrebarea: “cum va fi auditul intern in Imtreprinderea anului 2000?”.

Ca urmare a acestei cercetari s-au obtinut urmatoarele raspunsuri:

a)auditul intern va acoperi tot mai multe si diverse domenii: mediul si calitatea.

b)confirmarea auditului intern ca un demers atasat managerului de varf al entitatii.

c)auditul intern va fi recunoscut inclusiv ca disciplina predata in invatamantul superior

d)prezenta auditului intern in Intreprinderi mici si mujlocii va devenii o regula (si in cele mici

daca acestea suporta costurile)

e)auditorul intern va fi considerat mai degraba consultant decat o modalitate de a impune

recomandari obligatorii.

In noul context economic national, European si global consultanta auditului intern devine tot mai

necesara si apreciata. El da astfel un plus de valozare in Intreprindere, deoarece creste gradul de

complexitate al gestiunii Intreprinderii, iar pe de alta parte sprijina implementarea sistemului de

control intern caracterizat prin rationalitate si eficienta.

FUNCTIA DE AUDIT INTERN

Auditul intern este o functie noua a carei geneza este pusa mai ales pe seama unei perioade

istorice mai putin favorabila d.p.d.v economic si anume criza din 1929. Petru ca aceasta functie

sa devina efectiva ea trebuie implementata pe baza unui proiect. Imaginea functiei de audit intern

nu este una omogena, ea diferand de la o tara la alta. Exista tendinta ca in cazul unor

Intreprinderi, anumite specializari care in practica sunt foarte variate sa fie privilegea pt audit

intern, cum ar fi contabilitatea, trezoreria sau alte activitati financiare din Intreprindere. Functia

este noua si in virtutea vocabularului ca si urmare se folosesc destul de des termini imprumutati

de la auditul extern, ceea ce poate crea confuzii. Nivelul de dezvoltare al acestei functii noi, este

determinata la un moment dat si de cultura Intreprinderii.

In afara de faptul ca auditul intern este o functie noua el mai are doua trasaturi sau caracteristici

specifice, si anume:

-functia de audit intern este universala

-functia de audit intern este perioadica

Universalitatea auditului 353e41d intern se refera la aplicarea lui tuturor entitatilor

organizationale dar si celorlalte functii care se exercita in Intreprindere. Auditul intern se

intalneste in Intreprinderile industriale cat si in cele de comert sau prestarea de servicii. In

Romania activitatea de audit intern este prezenta in societatile comerciale bancare si in

Intreprinderi multinationale. In tara noastra, conceptul de audit intern este relativ putin timp

institutionalizat si normalizat fiind abordat de pe 2 pozitii distincte:

1)auditul intern din sfera sectorului public

2)auditul intern din sfera sectorului privat

Potrivit principiului universitatii, auditul intern se aplica tuturor functiilor si activitatilor

Intreprinderii, ca urmare auditul intern nu trebuie suprapus functiilor de contabilitate, trezorerie,

financiara, etc. Activitatile cum sunt cele de contabilitate si trezorerie se inscriu in planul de

audit intern. Auditul intern mai examineaza productia, intretinerea utilajelor, a investitiilor si

altele. Toate functiile Intreprinderii sunt supuse auditului intern.

Periodicitatea – trebuie inteleasa in raport de frecventa si intervalele de timp la care activitatile

Intreprinderii sunt supuse auditului intern, acest lucru nu inlatura existenta permanenta a functiei

de audit intern in Intreprindere. Sub aspectul structurilor in care se desfasoara functia de audit

intern, ea se poate organiza in servicii, birouri, compartimente sau poate fi exercitata de catre o

persoana angajata in acest scop. In tara noastra exista si optiunea externalizarii auditului intern.

FORME ALE AUDITULUI INTERN

Exista mai multe forme care sunt clasificate dupa 2 criterii:

I)dupa natura auditului intern sau criteriul dupa obiective

In functire de acesta exista 4 feluri de audit:

-audit de conformitate / regularitate

-audit de eficacitate

-audit de management

-audit de strategie

Auditul de conformitate – urmareste ca dispozitiile legale si reglementare sa fie respectate; in

acest caz este vorba despre conformarea Intreprinderii la aceste dispozitii legale.

Regularitatea inseamna urmarirea decatre auditul intern a conformarii activitatilor si functiilor

Intreprinderii cu regulile interne stabilite de Intreprindere, si intr-un caz si in celalalt auditul

intern face o comparatie a realitatii cu un sistem de referinta, iar pe acesta baza auditorul

semnaleaza responsabilului dezechilibrele.

Auditul de eficacitate vizeaza masura in care s-a reusit gasirea modalitatilor pt atingerea

obiectivelor fixate si a raspunsului la asteptari, iar pe de alta parte masura in care lucrurile sunt

facute cat mai bine posibil; acest tip de audit este infiintat de cultura Intreprinderii (cunostinte,

pricepere, comportament, comunicare, etc). Daca notiunii de eficacitate se asociaza

Intreprinderea se asociaza si eficienta, atunci auditul capata forma celui al performantei.

Auditul de management / auditul de conducere – observa alegerile si deciziile directiei

generale, le compara, apoi evalueaza consecintele lor si atrage cu privire la riscuri si incoerente.

Auditul intern nu emite judecati asupra opiniilor strategice si politice ale conducerii

Intreprinderii, observand doar forma si nu continutul, el examineaza daca exista o politica, daca

ea este exprimata cu claritate, daca este cunoscuta, inteleasa si aplicata.

Auditul strategic procedeaza la compararea politicilor si strategiilor Intreprinderii cu coerenta

globala a acesteia. Auditul intern se limiteaza la semnalarea incoerentelor, a neconcordantelor

fara insa sa evalueze politicile si strategiile.

II) dupa criteriul destinatiei sau al domeniului de aplicare, fiecarei functii a Intreprinderii ii

va corespunde o categorie de audituri operationale care privesc toate activitatile inclusive cea

contabila si financiara. Cate functii sunt in Intreprindere, atatea categorii de audituri operationale

se intalnesc. Definitia auditului intern – recunoscuta si acceptata este aceeasi enuntata in 1999.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care da unei organizatii o asigurare in

ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor o indruma pt a-i imbunatatii

operatiunile si contribuie la adaugarea de plus de valoare.

Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa-si atinga obiectivele evaluand printr-o abordare

sistematica si metodica procesele sale de management al riscurilor de control si de conducere a

Intreprinderii si facand propuneri pt a le consolida eficacitatea.

Din examinarea acestei definitii rezulta:

1)Auditul intern este o functie centrata pe idea de independenta fata de celelalte functii si

activitati

2)Auditul intern – indeplineste un rol de asistenta si consiliere al managementului pt o mai buna

administrare a activitatii I.

3)Auditul intern evalueaza sistemul de control intern al Intreprinderii care serveste la detinerea

controlului afacerii, adica participa in acest fel la guvernanta Intreprinderii.

4)Auditul intern nu urmareste neaparat judecarea salariatiilor sai, nu acesta este obiectivul sau

principal, ci contributia la imbunatatirii unei performante prin semnalarea riscurilor. Definitia

auditului intern este considerata perfectibila ca urmare a faptului ca utilizeaza notiunea de

activitate in loc de functie. Intre activitate si functie exista deosebirii, considerandu-se ca

activitatea este mai elementara decat functia, iar responsabilul unei activitati se situeaza in cadrul

nivelului ierarhic din Intreprindere pe o pozitie subalterna.

Auditul intern este o profesie și o activitate implicată în a ajuta organizațiile să-și atingă

obiectivele declarate. Auditul intern realizează acest lucru folosind o metodologie sistematică

pentru analiza proceselor de afaceri, procedurile și activitățile cu scopul de a evidenția

problemele organizatorice și de a recomandara soluții. Profesioniștii numiți auditori interni sunt

angajați de către organizații pentru a efectua activitatea de audit intern.

Profesia de auditor intern a evoluat constant odată cu progresul științei de administrație

management după al doilea război mondial.

Acesta este conceptual similar în mai multe moduri cu auditului financiar de către firme de

contabilitate publice, asigurarea calității și respectarea activității bancare. O mare parte a teoriilor

care stau la baza auditului intern derivă din consultanța în management și profesiile de

contabilitate publice. Odată cu punerea în aplicare în Statele Unite a Legii Sarbanes-

Oxley din2002, creșterea accelerată a profesiei, cât mai mulți auditori interni posedă abilitățile

necesare pentru a ajuta companiile să îndeplinească cerințele legii.