Lectia 2-Aparitia Mon Ist_2010

UNIVERSITATEA SPIRU HARET CURSUL TEORIA MONUMENTULUI FACULTATEA DE ARHITECTURĂ LECT. UNIV.DR.ARH. RUXANDRA NEMŢEANU

1

CAPITOLELE CURSULUI DE RESTAURARE

1.Generalităţi. Concepte. Definiţii

2. Apariţia şi evolutia noţiunii de monument

Doctrine de restaurare- secolul XIX

Doctrine de restaurare- secolul XX

Tipologia lucrărilor de restaurare – definire

Tipologia lucrărilor de restaurare – exemplificări şi comentarii

Metode şi tehnici de cercetare a monumentelor istorice Contributii romanesti la evolutia teoriei si practicii restaurarii monumentelor istorice

Legislaţia românească de protecţie a monumentelor istorice.

Legislaţia internaţională de protecţie amonumentelor istorice. Carta de la Veneţia.

Lista monumentelor istorice. Zone construite protejate.

Tipul de protecţie şi intervenţie. Categoriile actuale de monumente istorice

Etapele de proiectare în restaurare. Releveul, sinteza cercetării, proiectul de restaurare.

Programe de arhitectură frecvent restaurate. Locuinţa

Programe de arhitectură curent restaurate. Clădiri de cult

Programe de arhitectură curent restaurate. Fortificaţii

Vizite pe un şantier de restaurare

Sinteză


2

LECŢIA 2- APARIŢIA ŞI EVOLUTIA NOŢIUNII DE MONUMENT

1) NOŢIUNEA DE MONUMENT

Monument – de origine latină, provine din cuvântul MONUMENTUM →care înseamnă amintire, memorie →din verbul moneo-ere – a aminti, a înştiinţa, a îndemna

• monument creaţie a minţii şi a mâinilor omului care iese din comun, distingându-se prin valoarea sau amploarea sa.

• monument istoric – o mărturie a trecutului

1964 – CARTA INTERNAŢIONALĂ A RESTAURĂRILOR – CARTA DE LA VENEŢIA adoptată la cel de-al II-lea Congres al arhitecţilor şi tehnicienilor de monumente de la Veneţia, defineşte noţiunea de:

Monument istoric – cuprinde atât creaţia arhitecturală izolată cât şi aşezarea urbană sau rurală care aduce mărturia unei civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui monument istoric. Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege. Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege. Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.

Prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.(Conform legii 259/2006)


3

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (1)

Antichitatea greacă

Barca lui Theseu reprezintă exemplul elocvent pentru mentalitatea popoarelor egeene. Elenii au păstrat o barcă de lemn despre care legendele spuneau că a fost adusă înapoi cu tezaurul Athenei. Atitudinea elenistică era de a păstra clădirile vechi dându-le funcţiuni noi. Agora grecească, locul public cel mai frecventat de către comunitate, era considerată de ei un adevărat muzeu în aer liber, un liant între istoria oraşelor, obiceiuri şi evenimente.


4


5

Antichitatea romană: Romanii la începuturile imperiului erau interesaţi mai mult de valoarea economică a monumentelor. Dar curând au început să respecte cultura greacă antică. Când vitruviu prin cărţile sale a arătat că există o continuitate în viaţă şi că nu este o contradicţie între păstrarea vechiului şi creearea noului. Astfel: • Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea

monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” – Horaţiu) • Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din

respect faţă de structura magnifică a vechilor edificii”

Evul mediu timpuriu: 1) Dezvoltarea creştinismului Creştinismul nu a ezitat să dărâme temple păgâne sau să le transforme în bisericile ei. Din noua capitală a imperiului, Bizanţ s-au mutat clădiri sau părţi din ele la Roma. Biserica Sofia s-a construit pe fundaţiile Templului grec Artemisa, Afrodita şi Apollo.


6

2) Invazia barbarilor Barbarii au distrus multe clădiri din imperiul roman. Ei credeau că dacă le distrug şi demolează puteau să-i înfrângă pe conducătorii cuceriţi.

• Teodoric (455-526), regele goţilor, împărat între 471-526, încearcă să-i schimbe pe supuşii săi, repară oraşele distruse. Templele vechi le transformă în biserici pentru sfinţii noi. Este preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane. Numeşte pe Cassiodorus – Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum – însărcinat cu protejarea statuilor Romei)

“este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle annual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric către Sabinus1 “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvântată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric către Argolius2 • Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor.

1 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p..57. 2 Cevat Erder, op.cit., p..58


7

• Transformarea Panteonului în biserică (608) “Sf.Maria Martira” la cererea Papei Bonifaciu.

• Carol cel Mare numeşte pe Eginhard – superintendent al construcţiilor publice

Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen. Evul mediu:

• 1162 – Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului roman, atâta timp cât lumea va exista.”3

• 1119 - Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de către pelerini.

• Apar primele descrieri “Mirabila Urbis Romae” şi “Graphia” despre Roma Antică (Sec.XII)

• Colosseum devine fortificaţie a familiei Frangipani (mijl. Sec. XII) • Mausoleul lui Hadrian devine Castelul Sant΄Angelo al papilor. • Apare prima colecţie de sculpturi a papilor din Lateran (Lupa

Capitolina, statuia lui Marc Aureliu4) • Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului

carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

3 Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l încălcau, precum şi confiscarea de către trezorerie a averilor lor – F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6 4 Confundat cu Constantin cel Mare


8

Pe perioada evului mediu fenomenul pelerinajului a făcut să se aprecieze ruinele monumentelor romane cu elementele lor clasice. Roma şi implicit ducatele Italiei au făcut pentru prima dată efortul de a proteja ruinele şi clădirile clasice. Renaşterea: Redescoperirea cărţilor lui Vitruviu naşte gustul pentru preluarea modelelor clasice. Cărţile vor fi cunoscute şi în afara Italiei şi aici se va privi clasicismul antic ca un model de urmat.

• MONUMENTUL este privit CA MODEL = recunoaştere a valorii creaţiei.

• 1337 - Petrarca este primul care condamnă distrugerile mărturiilor trecutului în Roma.

• Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi artistic, dar nu este protejat legal.

• 1375 - Prima cercetare Giovanni Dondi Colosseum-ul devine cariera de piatră pentru palatele Romei5

Teatrul lui Marcellus transformat în palat Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus – măcelării sticlarii ocupă Termele lui Agrippa vânzătorii de peşte ocupă Porticul Octaviei tăbăcarii ocupă Statium Domitian producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo

5 Palzzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum (“Quodnon fecerunt Barberi fecerunt Barberini”)


9

Bazilica paleocreştină a Sf.Petru este demolată 1506 de către Papa Iulius II

• 1466 - Flavio Biondo descrie Roma în “Roma Instaurata”6. • Leon Battista Alberti, în “De Re Aedificatoria”, vol. 10 : “corectarea

greşelilor”: greşeli mentale şi greşeli manuale îndreptăţesc a fi corectate, în scopul creării unui lucru nou şi perfect.

Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât pentru a fi întrecut.7 Antichitatea clasică greco-romană este singura perioadă considerată a fi produs valori (Antichităţi)

San Francesco-Rimini a fost “perfecţionat” de Leon Batista Alberti.

6 Flavio Biondo ( latină Flavius Blondus) (1392 - 04 iunie 1463) a fost un istoric renascentist, umanist italian. El a fost unul dintre

primii istorici care a folosit o perioadizarea în trei părţi a istoriei (antică, medievală, modernă) şi este cunoscut ca unul primul dintre arheologi. Născut în capitala Forlì , din regiunea Romagna, Flavio a fost bine educat de la o varsta frageda, studiind cu Ballistario din Cremona . În timpul unei scurte şederi în Milano, a descoperit şi transcrise manuscrisul unic al lui Cicero lui Brutus dialog ". Sa mutat la Roma în 1433, unde a inceput sa lucreze fiind numit secretar al Cancelleria sub papa Eugene IV în 1444. L-a însoţit pe acesta în exil, în Ferrara şi Florenţa. După moartea lui protectorului său, Flavio a fost angajat de către următorii papi Nicolae V , Callixtus III şi marele umanist Pius II la Roma. Lucrări arheologice Flavio a publicat trei lucrări enciclopedice şi care au fost ghiduri sistematice, documentate ale ruinelor şi referitor topografia Romei antice , pentru care a fost numit unul dintre primii arheologi; cercetările arheologice ulterioare ale anticarilor şi istoricilor căt ş ice s-a construit ulterior s-au făcut pe bazele stabilite de Flavio şi de cel mai în vârstă istoric contemporan, Poggio Bracciolini . La momentul acela ruinele Romei antice erau acoperite şi neexplorate. Când în 1430 Bracciolini a urcat pe Capitoliu a văzut numai câmpuri. Forumul era îngropat în sol erodat şi păsteau vacile -Vaccino Campo - şi porcii dezrădăcinau vegetaţie. Flavio ca şi Leone Battista Alberti, umanistii tipurilor, au început să exploreze şi să documenteze arhitectura, topografia şi istoria locurilor antice ale Romei pentru a reînvia o viziune de fosta glorie la Roma. Primul lucrare a lui Flavio a fost De instaurata de romi (Roma Restaurate, 3 volume, 1444-1446), o reconstrucţie topografică a arhitecturii antice romane. A fost şi rămâne o viziune extrem de influent umanistă de a readuce Roma la inaltimile sale anterioare, la grandoarea ei, prin recrearea Romei pentru a arata cum arăta ea pe ruinele care au rămas. Această lucrare a fost primul ghid sistematic şi bine documentat al ruinelor antice de la Roma, într-adevăr, astfel, el a fost numit unul dintre arheologi primul. A doua lucrare a fost foarte populara De romi triumphante (Roma Victorios, (1459)) despre păgâna Romă ca un model pentru reformele guvernamentale şi militare contemporane. Cartea a fost extrem de influentă în revigorarea patriotismului roman şi a respectului pentru Roma antică, în timp ce prezenta papalitatea ca o continuare a Imperiului Roman

7 Excepţie constituie restaurarea bisericilor din ravenna, înlăturând efectul apelor freatice prin supraînălţare.


10

• Rafael întocmeşte un plan al monumentelor antice din Roma în vederea cercetării lor arheologice. Papa Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice (“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : “a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit

despre ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat”.

Arhitecţii renaşterii cu mai multă sensibilitate apreciau structurile antice şi au incorporat ruinele istorice rămase în clădirile noi, arătând bogăţia straturilor şi stilurilor apărute succesiv în timp. Un exemplu este Biserica Santa Maria degli Angeli din Roma creată de Michelangelo în sec. XVI din Băile lui Diocleţian. În secolul XVIII se va modifica radical de către arhitectul Vanvitelli, dar a rămas ideea iniţială.

• Michelangelo construieşte Santa Maria degli Angeli la Roma din Termele lui Diocleţian: el va păstra spaţiului interior şi orientarea necanonică

• Papa Nicolae V (1447-55) are proiecte ambiţioase de asanare şi

reconstruire a Romei, Alberti îi propune o spină între Castel Sant΄Angelo şi Vatican, cu arcade, în stilul forurilor romane, despărţind Vaticanul de Cetatea Romei.


11

• Sixtus al IV lea (1471 – 1884) este fondatorul primului muzeu public, Muzeul Capitolin şi al bibliotecii Vaticanului.

• Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de construcţii şi pusă mai bine în valoare

Urmează plantarea de obeliscuri, statui şi fântâni la intersecţii şi în pieţe, lărgirea traseelor de pelerinaj.

• Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90) îşi propun reorganizarea Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie).

PRIMELE INIŢIATIVE DE PROTECŢIE a MONUMENTELOR ANTICE:

• 15489-Ordonanţa “de conservare” a antichităţilor romane din Nîmes, data de câtre Anne de Montmorency. Reprezintă o legislaţie locală şi efemeră, pe termen limitat.

• 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona

• 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi

8 Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele superioare folosite pentru cazarea muncitorilor. 9 “Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem…tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice de a nu demola cele antichităţi şi nici o clădire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă… fără ca în prealabil să vă cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita…”, apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel, op.cit.p.135


12

• Consilium Tridentum (1545-63) stabileşte măsuri împotriva folosirii improprii a pieselor sacre din biserici odată cu refacerea sau renovarea lor şi completarea lor “în stil”

• Între 1624 şi 1685, apar decrete interzicând exportul de obiecte de artă şi săpăturile neautorizate.

Suedia este prima ţară care înscrie antichităţile şi mărturiilor arheologice10 într-o formulă legală de protecţie.

• 1630 – Este numit un director general al Antichităţilor de către Gustav al II-lea al Suediei

• 1666 – legea de protecţie a antichităţilor - Suedia Secolul XVII – Apariţia categoriei “monument istoric”:

• Moda colecţiilor: îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice, spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale

• Apariţia tururilor ghidate prin Roma, a ghidurilor editate în limbi străine11.

Descoperirea oraşului Herculanum – 1738 Descoperirea oraşului Pompei – 1748 Piazza di Spagna devine un loc al străinilor

10 Atenţie este vorba de protecţia marturiilor arheologice nu de protecţia globală a monumentelor istorice. (n.a.) 11Radu Constantinescu, http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sibiu-1790-primul-ghid-turistic-tiparit-din-transilvania, Sibiu 1790, primul ghid turistic tiparit din TransilvaniaGhidul cuprindea in primul rand o schita topografica a orasului, cu strazile principale si stradutele sale laterale, date despre populatie, cladiri publice, hanuri, cafenele, restaurante, cazinouri, bai populare, iarmaroace, piete, mori, biblioteci si colectii, farmacii, brutarii, berarii, biserici, cimitire. Apoi calatorului s-ar putea sa-i mai fie utile adresele medicilor (apare si adresa primului oftalmolog roman, Ion Molnar-Piuaru), moaselor, barbierilor, mesterilor de maturi si de perii, florarilor, gradinarilor, lustragiilor de blanuri, macelarilor, bucatarilor, bijutierilor, comerciantilor de arta, palarierilor, peruchierilor, prezicatoarelor si ghicitoarelor, turnatorilor de clopote, groparilor, potcovarilor si fierarilor, ascutitorilor de spade, hornarilor. Toate aceste informatii si multe, multe altele pot fi gasite in ghidul turistic aparut in 1790 la Sibiu si intitulat Versuche eines allgemeinen Handlung Gewerbs und Reisekalenders von Hermannstadt. Volumul a fost intocmit si tiparit de Martin Hochmeister, tipograf, librar si ctitor al Teatrului din Sibiu, un cetatean renumit in acea vreme in intregul Ardeal. Dupa afirmatiile sale din prefata, Konnte dieser im unserem Vaterlande zum erste male unter-nommene Versuch, volumul trebuie sa fi fost primul ghid turistic tiparit in Transilvania. Tot din prefata reiese ca aparitia sa a reprezentat o cerere a pietei, el servind ca mijloc de informatie nenumaratilor comercianti, functionari, meseriasi si calatori care gravitau la sfarsitul secolului al XVIII-lea spre capitala de atunci a Ardealului. Lucrarea este prezentata sub aspectul unui calendar, forma traditionala ce permitea o larga raspandire pentru publicul de atunci. Calendarul-ghid mai cuprinde genealogia casei domnitoare austriece, informatii istorice importante, date calendaristice si astronomice. Sunt prezentate totodata zilele si locurile unde se tineau targurile, traseele si statiile de postalion, bogatiile subterane din Transilvania, circulatia banilor. De asemenea, se dau informatii ample despre viata culturala si artistica a Sibiului (programul stagiunii teatrale, lista salilor de dans si adresele mesterilor de dans, ale pictorilor, sculptorilor si muzicienilor, revistele si jurnalele tiparite).


13

• 1799 August Ludwig von Schlözer (Germany, 1735–1809) se plânge de numărul exagerat de turişti la Roma. Schlözer, diplomat şi istoric de artă va colinda întreaga Europă.

• Interesul pentru ruine ca atare: -Giovanni Paolo Panini (cca 1730), veduta ideata(ansamblu imaginar de ruine monumentale reale) -Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani - 176112), -Sir William Chambers (1751), desen pentru mauzoleul prinţului moştenitor -Carlo Marchioni, 1751-67, Tempieto Diruto, Vila Albani, Roma –

• Creşterea vânzărilor de bunuri artistice. Preţul era superior dacă obiectele erau reparate.

• Primul sculptor care s-a dedicat integral restaurărilor de bunuri de artă (Cavaceppi prieten al lui Winnkelmann)

• Opera lui Johann Joachim Winkelmann13 (1717 –1768) -“Asupra imitării operelor greceşti în pictură şi sculptură” – 1755 -“Observaţii asupra Arhitecturii Antice” – 1762 -“Istoria Artei Antice” – 1764 -“Monumente Antice Inedite” – 1767

• ENCICLOPEDISMUL: cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului “Monument”

• “Monumentum”<monere(lat.) = a aminti, a avertiza. Folosit pentru prima dată în dicţionarele vremii asociat cu “vechime”, “prestigiu”

• Rolul social al patrimoniului arhitectural, după ideea că arhitecţii pot, prin aprofundarea desenului antic să construiască ”(…) pentru mai bine şi prosperitate”

• Thomas Langley “Gothic Architecture, Improved by Rules and

Proportions” Revoluţia Franceză 1789 – 2 procese: 1/ distrugerile construcţiilor nobilimii şi bisericii “distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria despotismului”

12 Trecutul latin ca argument polemic împotriva partidei elenistice. 13 Winkelman I-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani, apoi Clement al

XIII (1758-69) îl numeşte pe Johann Joachim Winkelmann curator al antichităţilor Romei.


14

2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare, regale, clericale 2 noiembrie 1789, bunurile clericale sunt naţionalizate

• 1792 – toate statuile, inscripţiile, basoreliefurile de bronz sunt topite pentru a face tunuri. Decret al Revoluţiei – 1792:

“(…) o pradă bogată oferită învingătorilor, cele 40.000 de palate, rezidenţe nobiliare şi castele ale Franţei”

• Camille Desmoulins • Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar. • Primele inventare ale patrimoniului • Aubin-Louis Millin14, “Antiquitees Nationales ou Recueil des

Monuments pour servir a l’histoire générale et particulière de l’impaire français, 6 vol. 1790-9615

• Museé des Monuments Français, Alexandre Lenoir, 1795, Couvent des Petits Augustins

• 1790 – Comisia Monumentelor, înfiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului

• Musee National du Louvre, 1793 (devine Musee Republicain) • La propunerea lui Ch.M.de Talleyrand, pe 13.X.1790 Adunarea

Constituantă decide crearea unui Comitet special însărcinat să studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii”.

• “Comisia Monumentelor” este condamnată şi dizolvată pentru “incivism” în 1793, urmaşa ei, COMISIA TEMPORARĂ A ARTELOR reuşeşte să salveze -Abaţia Saint-Denis, -Porte Saint-Denis, Catedrala din Chartres, Catedrala din Amiens, etc., Nu fără a pierde totuşi elemente sau părţi ale construcţiei.16

14 Millin de Grandmaison, Aubin-Louis (1759, Paris-1881,Paris) Arheolog şi istoric de artă clasicist şi medievist, Millin a fost închis în 1793 pentru studii despre vandalizarea bisericilor şi manastirilor din Franţa. După un an de stat în închisoare a fost angajat să predea istoria artei la Biblioteca Naţională Franceză din paris, unde era şi muzeograful Departamentului de Antichitaţi. Millin a focalizat cursurile mai degrabă pe importanţa esteticii bisericilor şi castelelor în Franţa. El a scris mai multe articole despre antice vasele greceşti. În 1806, a publicat Dictionnaire des beaux-arts, care a utilizat surse estetice franceze, germane, italiene. Sursa: Cauman, Samuel. The Living Museum: Experiences of an Art Historian and Museum Director, Alexander Dorner. New York: New York University Press, 1958, p. 22; The Dictionary of Art 15 În lucrările Adunării Generale din 18.IX.1793, Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donne une sorte d’existence au passe”) (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”), Le Patrimoine, op.cit., p.17 16 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa, precum Sainte Chappelle, datorită prezenţei unei coroane pe acest element.


15

• Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale, în general) le sunt recunoscute :

valoarea cognitivă valoarea educativă în mod explicit valoarea estetică valoarea economică în mod implicit Declaraţia Adunării Constituante din 16.VIII.179217 condamnă : “monumentele ridicate orgoliului, prejudecăţilor şi tiraniei”, exceptează “obiectele ce pot interesa arta”. “(…) condamnând la distrugere monumentele ce amintesc despotismul, este important a păstra şi conserva onorabil capodoperele artei, atât de demne de a recrea un popor liber”

17 Xxx, Le Patrimoine, op.cit.p.15. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi, dar această poartă este o capodoperă.”(idem, p.15)

Lectia 2-Aparitia Mon Ist_2010

Documents

Transcript of Lectia 2-Aparitia Mon Ist_2010