9septembrie

2005

24 pagini,

1 leuan VI, nr. 81

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: B-dul Carol I nr. 3-5, Casa Conachi, IA{I

Cele optsprezece zilecare au schimbat lumea

Experien]a Solidarit\]ii [i gîndirea cre[tin\Cardinal JEAN-MARIE LUSTIGER

Zonele obscure ale psihologieiSERGIU SIMION

Nelini[ti atlantice, ecouri d`mbovi]eneRADU ANDRIESCU

Cuvinte la desp\r]ireade Alexandru Paleologu

LIVIU ANTONESEI

„Domnul Alexandru Paleologu“, „Excelen]\“,„Boierul“, „Alecule“, „Cona[ule“ [.a.m.d., `n multe felu-ri i se spunea marelui disp\rut, dar cred c\ formula ceamai potrivit\ era „Conu’ Alecu“ care, pe de o parte, lecam cuprindea pe toate celelalte, pe de alta, sublinia notade boierie autentic\, natural\ [i binevoitoare a apelatului.C\ `mparte cu filosoful Mihai {ora titlul de cel maistr\lucit eseist român al ultimei jum\t\]i de secol, e oconstatare ce nu poate fi contestat\. Dar mai `mparte cuacesta [i extraordinarul dar al vorbitului, al conferin]ei [i,mai ales, al dialogului. ~n sini[trii ani optzeci, accept`nd-ola dialog, ace[ti fermec\tori causeuri au salvat probabil`ntreaga mea genera]ie, mult mai pu]in preg\tit\ s\ fac\fa]\ presiunilor nebuniei lumii române[ti dec`t erau ei.Dac\ a[ spune c\, m\car de vreo zece ori, Conu’ Alecumi-a salvat via]a, cred c\ nu a[ exagera deloc. Dup\discu]iile cu el, plecam `ntotdeauna `mb\rb\tat, cu bate-riile re`nc\rcate, revigorat. {i, cum spuneam, o `ntreag\genera]ie de scriitori, arti[ti [i intelectuali `i datoreaz\asta [i, din p\cate, nu cred c\ ne vom putea pl\ti vreodat\aceast\ datorie de onoare. M\car de vom fi `n stare s\ nuuit\m ce-i dator\m, dincolo de str\lucirea paginilor scrisepe care ni le las\ tuturor mo[tenire.

Sigur, la un moment dat, din pricina fricii, dup\ cumavea s\ m\rturiseasc\ `n cartea de convorbiri cu StelianT\nase, a cedat presiunilor Securit\]ii dar, dup\ cum separe din ce-a ie[it p`n\ acum la lumin\, n-a colaborat cuprea mult\ convingere. {i, spre deosebire de al]ii, care aucontinuat vinovata colaborare chiar [i dup\ 1989, am\rturisit-o de bun\voie, c`nd nu exista nici CNSAS [inici m\car nu se [tia c\ regimul comunist se va sf`r[i. E,poate, singurul s\u p\cat cu posibile efecte asupra altora.Poate din acest motiv a sim]it nevoia s\ se declare solidarcu Dinescu, c`nd era persecutat [i arestat la domiciliu.Poate din aceast\ pricin\ sim]ea nevoia s\ fie at`t de bine-voitor, energizant, tonic cu cei din genera]ia mea, ca [icum ar fi vrut s-o protejeze de vicisitudinile vie]ii sale –fugar, de]inut politic, om cu domiciliu for]at. Oricum, nul-am judecat niciodat\ pentru acea cedare din `nchisoare,nici n-am vrut s\ discut despre asta c`nd a abordat subiec-tul, `mi erau destule cele spuse `n cartea amintit\. De ce?Pentru c\, netrec`nd prin `nchisorile anilor cincizeci-[aizeci, mi s-a p\rut moral s\ nu-i judec pe cei care au tre-cut pe acolo. Habar n-am dac\ nu a[ fi cedat! ~n schimb,pe uricari, pe cei care au cedat `n libertate [i pentru avan-taje, da, pe ei `i judec.

(continuare `n pagina 3)

EDIT

OR

IAL

.

septembrie 2005

2 AgoraTIMPUL

NICOLAE COANDE

De[i a fost invitat\ s\ participe la festi-vit\]ile de la Gdansk prilejuite de celebra-rea a 25 de ani de la grevele muncitorilorpolonezi afilia]i la sindicatul Solidaritatea,Marea Neagr\ nu s-a prezentat la interval.Evident, nici comandantul ei, TraianB\sescu. Ini]ial nu am fost sigur dac\vreun om politic rom=n a primit invita]ieacolo: mi se p\rea ciudat ca Bucure[tiul s\nu fie prezent, mai ales c\ ani de zile]ipase isteric c\ nu fusese b\gat `n seam\de ini]iatorii Trilateralei de la Visegrad.Acum am certitudini: Marko Bela, vice-premierul nostru de serviciu, a fost z\ritacolo de Liviu Antonesei, undeva pe l`ng\vicepremierul maltez. ~n acest fel, amputut constata c\ am avut la Gdansk [iVar[ovia doi reprezentan]i ai scriitorilor,ceea ce-i poate face pe bresla[ii rom=ni,preocupa]i zilele acestea s\-l pedepseasc\pe Liviu Ioan Stoiciu, s\ exclame ferici]i:am fost [i noi solidari cu Conceptul!

Faptul c\ la o asemenea manifestare nua participat nici m\car ministrul nostru deexterne, Mihai R\zvan Ungureanu, unt`n\r diplomat care se str\duie[te s\ prime-neasc\ aerul de la Externe, dominat de„[oimi“ cu ]este ple[uve [i de activi[ti aiPCR sau chiar securi[ti dovedi]i, este c`tse poate de simptomatic. M\ `ntreb cu

melancolie oare ce o fi discutat [efulExternelor cu ambasadorul nostru `nPolonia la `nt`lnirea din august cu mem-brii corpului diplomatic? L-o fi `ntrebat,a[a `n treac\t, cum mai e vremea pe laVar[ovia sau ce somit\]i urmau s\ vin\ laGdansk pentru a s\rb\tori ceva ce „aschimbat Europa“, a[a cum se adresa`ntr-o scrisoare Jacques Chirac lui LechWalesa? Pentru c\ mi se pare extrem deinstructiv s\ constat\m c\ autorit\]ilerom=ne nici m\car o scrisoare n-au adresateroilor de la Gdansk – sau cel pu]in n-auf\cut-o public\, a[a ca s\ [tim [i noi. Nust\m bine nici m\car cu scrisul, de[iministrul nostru de externe este un reputatt`n\r istoric [i scrie destul de bine, a[a cummi-l amintesc din articolele publicatec`ndva `n „Timpul“ sau `n „Dilema“. ~ncondi]iile `n care Rom=nia a fost pre-zent\ la manifesta]iile de la Var[ovia [iGdansk prin liderul UDMR (simptoma-tic, cumva!) apare ca o ironie tema anua-l\ a Reuniunii Diploma]iei Rom=ne de laBucure[ti: „Diploma]ie rom=n\: voca]ieeuropean\ [i oportunit\]i globale“. Halaloportunit\]i, m\rea]\ voca]ie!

~n vreme ce Traian B\sescu `i tr\gea deurechi pe ambasadorii rom=ni din toat\lumea convoca]i la Bucure[ti, iar doamne-le ambasador erau instruite cum s\ se`mbrace dup\ ultimul r\cnet, somit\]i alelumii politice [i intelectuale, vreo 800, se`nt`lneau la Var[ovia [i la Gdansk: a[a se

face istoria [i tot a[a se str`ng rela]iile `ntrecei care se recunosc oameni liberi, cu oviziune care las\ `n urm\ mult Pia]aUniversit\]ii unde B\sescu a b\ut [ampa-nia adus\ de „golanii“ care l-au votat.{ampania pare s\ se fi terminat, golaniis-au retras la casele lor, iar B\sescu nu maiconvorbe[te cu natul dec`t pe la GoldenBlitz ori pe podul de la M\r\cineni, acolounde are chef s\ se auto-s\rb\toreasc\ pe 1octombrie, `n manier\ cezarist\, sub ochiiteleviziunilor ahtiate de „evenimente“majore. Iner]ia regimului Ceau[escu seprelunge[te `ntr-un mod curios la urma[i,mai sup\r\tor [i mai `ngrijor\tor dec`t cre-zusem c\ ar fi posibil. Facem politic\ mi-cu]\ fiindc\ nu suntem acolo unde se facecu adev\rat politica. Ne ]inem de bulgari,cu nimic mai breji dec`t noi (nici ei nu autrimis un lider major la Gdansk) [i sper\ms\ ne reg\sim `n familia european\ `n2007. ~ns\ rat\m cu senin\tate sinuciga[\Gdanskul, acolo unde sunt prezen]i VaclavHavel (nu [i Emil Constantinescu, cel ca-re-i spunea pre[edintelui ceh „Vaclav“, ca[i c`nd ar fi participat `mpreun\ la semna-rea Chartei ’77), Joschka Fischer, ministrulde externe german, Zbigniew Brzezinski(polonez de origine), fost consilier pe pro-bleme de securitate al pre[edintelui JimmyCarter, Madeleine Albright (cehoaic\),fost secretar de stat al SUA, ViktorIu[cenko, Mihail Saakasvili, ambii consi-dera]i prieteni ai pre[edintelui B\sescu,

Lazlo Solyom, pre[edintele Ungariei,Horst Koehler, pre[edintele Germaniei,Guy Verhofstadt, premierul Belgiei, MattiVanhanen, premierul Finlandei, Jan PeterBalkenende, premierul Olandei, JohnPrescott, vice-premierul Marii Britanii,Manuel Durao Barroso, pre[edinteleComisiei Europene, cardinalul Jean MarieLustiger, Serghei Kovaliov, faimosulap\r\tor al drepturilor omului [i lista arputea continua.

Absen]a unui lider politic rom=n dinaceast\ list\ spune ceva despre „ni[a“ re-zervat\ Rom=niei `n Casa European\, un-deva `ntr-o anex\ a acesteia, `n indiscerna-bila lips\ de memorie care caracterizeaz\faptele [i ac]iunile noastre. Altminteri cear fi putut `n]elege un politician rom=n caTraian B\sescu sau precum Ion Iliescu(acesta debord`nd de energie la Bucure[ti,unde a lansat o carte nou\/veche care nuintereseaz\ pe nimeni), dac\ printr-unefect pervers al istoriei ar fi reu[it totu[i s\fie prezen]i acolo, la auzul cuvintelorexprimate de Bronislav Geremek: „Elanulpolonez spre libertate, curajul [i determi-narea popoarelor din Europa Central\ [iOriental\ au f\cut ca `n 1989 sistemul co-munist s\ se pr\bu[easc\, Zidul Berlinuluis\ cad\ [i gra]ie acestor evenimenteEuropa s-a putut unifica `n 2004“?

M\ tem c\ ar fi r`s inoportun: unul cape podul s\u personal, cel\lat ca-n dis-cu]iile private cu Dan Iosif...

Vedere de pe pod. La M\r\cineni

LA: V\ v\d mereu `n mi[care, f\c`ndmereu ceva, mereu vorbind cu unul saualtul dintre participan]i sau organizatori.De c`t\ vreme? ~n acela[i ritm? Nu e foar-te obositor?

AW: E adev\rat, de c`teva zile nu m\mai opresc din alerg\tur\. S`nt o mul]imede lucruri de verificat, de aranjat, pentruca totul s\ mearg\ bine, pentru ca totul s\fie `n ordine. Noi am `nceput organizareaconferin]ei `n prim\var\, dar totul s-aaccelerat `n ultimele zile, cu preg\tirilepentru `nt`mpinarea participan]ilor. Sigurc\ s`nt obosit\, dar n-am vreme s\ m\g`ndesc la asta. Pe de alt\ parte, e un gende oboseal\ foarte stimulativ pentru mine.

LA: Este foarte mult\ lume aici. S\ fimmai preci[i: c`]i invita]i, c`]i polonezi [ic`]i str\ini, c`]i jurnali[ti?

AW: Pentru acest proiect, noi am avutinten]ia s\-i adun\m `mpreun\ pe to]i prie-tenii, din ace[ti 25 de ani, ai Solidarit\]ii,sau m\car o bun\ parte a lor. Astfel c\avem `mpreun\ peste mai mult de 700 depersoane, din care aproape 400 polonezi.Iar jurnali[tii prezen]i num\r\ [i ei circa250 de persone.

LA: {i echipa D-voastr\, e alc\tuit\din c`te persoane? ~n afara d-lorEugeniusz Smolar, directorul proiectului,[i Henryk Sikora, directorul executiv alConferin]ei?

AW: P`n\ la sf`r[itul lui iunie, am lucratun grup de patru persoane, `n august ni s-amai ad\ugat o t`n\r\, iar pentru Conferin]apropriu-zis\, am mai angajat 15 persoane.Acum s`ntem 20 de persoane care ne ocu-p\m de bunul mers al evenimentului.

LA: Ce `nseamn\ pentru dumneavoas-tr\, personal, faptul de a participa la unasemenea eveniment?

AW: ~n primul r`nd, m\ simt onorat\,privilegiat\, chiar aleas\!, c\ci nu s\rb\-torim 25 de ani de la crearea Solidarit\]iidec`t o dat\ `n via]\. ~n al doilea r`nd, s`ntfericit\ c\ particip la un eveniment des-pre care se va vorbi, sper, mul]i ani de a-cum `ncolo. ~n sf`r[it, este o ocazie unic\de a cunoa[te un num\r impresionant depersoane extraordinare din aceast\ fru-moas\ lume `n care tr\im! De asemenea,a[ min]i dac\ a[ spune c\ Solidarnosc nu

`nseamn\ nimic pentru mine. Desigur,s`nt prea t`n\r\ pentru a-mi aminti vre-murile negre ale comunismului, dar s`ntcon[tient\ c\ f\r\ evenimentele de lasf`r[itul lui august 1980, eu a[ fi o alt\persoan\ acum – via]a mea n-ar fi la felde vesel\ [i, de pild\, n-a[ vorbi franceza,ci doar, obligatoriu, rusa…

LA: Fac o indiscre]ie. Avea]i un an lana[terea Solidarit\]ii, doi la introducerea

„legii martiale“ [i cam zece, `n 1989, mo-mentul „mesei rotunde“. C`nd [i `n ce`mprejur\ri a]i auzit de existen]aSolidarit\]ii? ~n cas\ se vorbea despreasta? Iar acum, ce `nseamn\ Solidaritateapentru dumneavoastr\, poate [i pentruceilal]i tineri?

AW: Am crescut `ntr-o familie catolic\,foarte orientat\ spre politic\, foarte orien-tat\ spre dreapta. Cuv`ntul Solidarnosc `lcunosc dintotdeauna, se vorbea foartemult despre asta. Dar adev\rata semnifi-ca]ie a acestui cuv`nt, ast\zi magic, amcunoscut-o doar `n ultimii ani, mai mult`nc\ `n aceste [ase luni, `n timpul orga-niz\rii Conferin]ei. Acum, pentru mine,Solidarnosc `nseamn\ libertate, s`nt con-vins\ c\, f\r\ aceast\ mi[care, n-am vorbiast\zi de Europa Unit\, iar via]a `n Poloniaar fi la fel de cenu[ie ca `n anii [aptezeci.Ceea ce `nseamn\ „Solidarnosc“ pentrumine [i pentru al]ii, asta depinde… Prie-tenii mei, amicii din anturajul meu `mi `m-p\rt\[esc opinia. C`t `i prive[te pe al]ii, m\g`ndesc c\ mul]i nu-[i dau seama deadev\rata semnifica]ie a „Solidarit\]ii“.Dar acest gen de ignoran]\ exist\ peste tot[i nu decurge neap\rat din stupiditate, cidin faptul c\ ne-am obi[nuit cu ceea ceexist\ ast\zi [i e dificil, uneori chiarjenant, s\ te `ntorci `n timp [i s\ contemplitrecutul. Pentru t`n\ra genera]ie, nu enimic de contemplat, pentru c\ `nainte nuexista nimic pentru ei, pentru noi. Trebuie,a[adar, s\ mergem `nainte, cu optimism.Doar c\ acest optimism trebuie s\ aib\r\d\cini `n for]a p\rin]ilor no[tri, `n exem-plul determin\rii lor `n a-[i urma idealuri-le. De asta trebuie s\ organiz\m asemeneas\rb\tori. Pentru a aminti, a aniversa, acomemora, pentru a le ar\ta celor ce nu auv\zut, pentru a le deschide ochii [i spiritulcelor care n-au dorit s\ vad\.

„F\r\ evenimentele din august 1980,a[ fi alt\ persoan\ acum“

Discu]ie cu Anna Wrzesien, membr\ a Comitetului de organizare

3

septembrie 2005

AgoraTIMPUL

LIVIU ANTONESEI

(continuare din pagina 1)

~n 1990, pe c`nd era ambasador laParis, am avut `mpreun\ o lung\ discu]ie`nregistrat\, pe care apoi am [i publicat-o,despre revolu]ie [i consecin]ele sale ime-diate. Ne preocupa pe to]i definirea a ceeace se petrecuse `n România. Mi-a dat,probabil, cea mai exact\ caracterizare: „Afost o revolt\ spontan\, dar spontaneitateaa fost puternic stimulat\“! M-am bucurats\ reg\sesc acela[i interlocutor deschis,amical, plin de umor. La fel, l-am reg\sit`n PAC, la Senatul României, oriundel-am re`nt`lnit `n ace[ti cincisprezece anide libertate. Neschimbat, neafectat de po-zi]ii [i demnit\]i, `nfiorat de acela[i neas-t`mp\r al min]ii. {i de ce ar fi fost altfel?Ce i-ar fi putut aduce toate acestea `n plusfa]\ de ceea ce deja era? A[a cum „lordulr\m`ne lord [i `n [an]“, un boier adev\ratr\m`ne ceea ce este `n esen]a sa, indife-

rent c\ este ambasadorul României sau„ambasadorul golanilor“. M\ tem chiar c\era mai fericit [i mai m`ndru de asumareaultimei demnit\]i dec`t de numirea `n ceadint`i! De[i, la `nceputul vie]ii active, tot`nspre diploma]ie se `ndreptase.

Acum, Conu’ Alecu ne-a l\sat singuri.Parc\ s-a mic[orat lumea. {i s-a mic[orat!Ce putem s\ facem? S\-l jelim? De bun\seam\, `l vom jeli, c\ nu se poate altcum,nu ne las\ inimile, dar cred c\ dumisalemai mult i-ar fi pe plac c\ ne ducem pu]inspre paginile sale, spre frazele sale at`t deinteligente, de ingenioase, de expresive,de calde – s\ r\sfoim cartea despreSadoveanu, s\ arunc\m un ochi peste„Desp\r]irea de Noica“, s\ revedem ceeace ne scria despre „lucrurile cu adev\ratimportante“, adic\ despre dragoste, prie-tenie, libertate, arte, via]\ [i moarte. Dinfericire, chiar dac\ autorul lor a plecat laDomnul, a avut bun\voin]a s\ ne lasetoate aceste daruri imposibil de estimat `ntoat\ greutatea lor. Dumnezeu s\-l pri-measc\ `n pace. {i s\-i `ng\duie `n ceruriacela[i spectacol liber al min]ii.

Cuvinte la desp\r]ireade Alexandru Paleologu

EDITORIAL

ERESURI

BOGDAN SUCEAV|

~n toamna lui 1896, c`nd Gheorghe}i]eica avea doar 23 de ani, a ajuns laParis cu o burs\ rom=neasc\ de merit, iar`nt`lnirea lui cu Gaston Darboux trebuie s\fi fost acel eveniment unic care poateschimba o via]\. Programul de doctorat allui }i]eica a durat trei ani [i s-a desf\[uratsub `ndrumarea lui Darboux. Ceea ceast\zi se aminte[te din ce `n ce mai pu]in efaptul c\ Gaston Darboux a fost geometru[i c\ a scris o lucrare `n patru volume inti-tulat\ Théorie générale des surfaces, alc\rei ultim volum abia venise de la tiparatunci c`nd }i]eica a ajuns la Paris. Pentrut`n\rul student rom=n trebuie c\ a fost odescoperire de gra]ie. ~i era foarte clar c\se afl\ `n centrul universitar al lumii, `nlaboratorul `n care se nasc ideile. Pentrumult\ vreme, tratatul `n patru volume allui Darboux a fost referin]a dominant\ aspecialit\]ii, cu o autoritate at`t de defini-tiv\ `nc`t atunci c`nd era citat `n Comptesrendus nu mai era nevoie s\ se spun\ dec`tDarboux III, asta `nsemn`nd `n mod evi-dent c\ era vorba despre volumul al treileaal lucr\rii mai sus amintite... ~n anul c`nd}i]eica [i-a `ncheiat doctoratul, GastonDarboux a devenit decan al Facult\]ii de{tiin]e, func]ie pe care a `ndeplinit-o vre-me de patru ani, p`n\ `n 1903. Gheorghe}i]eica avea s\ se `ntoarc\ la Bucure[ti,pentru a pune bazele unei [coli de geome-trie a c\rei temeinicie a durat cel pu]in unsecol (de[i `ntre timp calitatea manierelor

geometrilor bucure[teni s-a deterioratconsiderabil, spre deosebire de lungimeadiagonalei vanit\]ii lor p\tr\]oase). {iGheorghe }i]eica, precum coordonatoruls\u, a `ndeplinit func]ia de [ef de catedr\,p`n\ la finele anilor treizeci, ̀ ntr-o Rom=niecare o luase razna [i c\reia geometrii numai aveau ce-i face spre a-i recondi]ionafunc]iunile logice... Catedra de Geome-trie, ale c\rei origini institu]ionale pot fitrasate `napoi `n timp p`n\ la finele veacu-lui XIX, a trecut `n anul 2000 printr-otransformare institu]ional\ echivalent\ `nsens metafizic cu un divor] pentru nepotri-vire de caracter, a[a `nc`t azi la Universi-tatea Bucure[ti exist\ dou\ Catedre deGeometrie (una mai palpitant\ dec`t cea-lalt\), ceea ce nu-i a[a c\ e paradoxal pen-tru un ora[ cu ni[te str\zi at`t de str`mbe?

Dar, dac\ tot ne dorim s\ povestimdespre parfumul inconfundabil alBucure[tilor, m\car s\ o facem amintindceva nou [i de calitate. Pentru c\, p`n\ laurm\, totul e literatur\... ~n recenta luicarte de la Editura Paralela 45, intitulat\Destinul din oglind\, ap\rut\ `n vara lui2005, Adrian Majuru recurge la o solu]ieliterar\ similar\ celei adoptate de Eduardo

Galeano, dar pe care nu cred c\ am maiavut ocazia de a o vedea vreodat\ `ncer-cat\ `n literatura rom`n\, [i `n nici un cazcu un mixaj at`t de veridic de fic]iune [irealitate, de iluzie [i recurs la acurate]eadocumentului istoric. Romanul lui A.Majuru recompune istoria Bucure[tiuluidin ultimii 200 de ani, adic\ era (acumapus\) a unei capitale europene decente,c`nd noble]ea nu era o iluzie [i gra]ia nuera o raritate. Naratorul din romanul luiAdrian Majuru se disimuleaz\ `n umbrafiec\rei scene cu o discre]ie pe care i-o b\-nuim [i autorului, ca [i cum [i-ar dori s\ nu`l sim]im [i s\ nu ne ating\, cu excep]ia a-celor momente c`nd `[i propune s\ puncte-ze ceva ce nu putea fi trecut cu vederea...„Privind fotografia, pute]i crede c\ ace[titineri locuiau la marginea Bucure[tilor,`ntr-o mahala anonim\ [i s\rac\? Judec\ma[a prin compara]ie cu tipurile umane carelocuiesc acum Bucure[tiul (p. 73)“.

Efectul suprapunerii tuturor acestortablouri `ntr-o singur\ [edin]\ de lectur\ ehalucinant: cu toate momentele reamintiteaproape simultan, Bucure[tiul devine per-sonaj, geografia ajunge s\ domine destine-le. {i e un ora[ al dezam\girilor [i trage-

diilor... Lumea lui Adrian Majuru e pro-fund `ndatorat\ nu doar minu]ioasei docu-ment\ri istorice (cu referin]e la Ionescu-Gion [i al]i iconografi ai lumii bucure[-tene), ci [i artei de a reciti `n spirit [i fapt\pe Mateiu Caragiale. Adrian Majuru se-lecteaz\ tablourile cu o privire nu diferit\de cea a lui Milorad Pavic, cel din Dic-]ionarul khazar, cu efectul precis alrecompunerii `ntregului din reflectareafiec\reia dintre piesele componente. Epo-cile se reflect\ unele pe celelalte, p\str`ndinvariant contrastul abrupt dintre rafina-mentul unei minorit\]i `nnobilate (maimult nenorocit\ dec`t ocrotit\ de destin) [itrivialitatea marelui ambient (nu diferit decel de azi). Astfel, despre domni[oareleeducate `n pension, citim: „Oare de ce mai`nv\]aser\ fran]uze[te [i italiene[te, latinasau greaca, literatura sau pianul, c\ci totulse risipea cu rapiditate dincolo de gardulpensionului, `n praful uli]elor, `n ]ipeteleprecupe]elor de mahala, `n l\l\iturilel\utarilor sau `n moroc\neala pretenden-]ilor deveni]i peste noapte so]i mofluzi.Totul era o spoial\ de civiliza]ie (p. 63)“.Pretextul literar ce une[te toate acestetablouri e clasicul motiv (borgesian) aloglinzii: chipurile se reflect\ dintr-o epoc\`ntr-alta, peste timp, dincolo de momente-le-limit\ ale istoriei pe care o tr\iesc. {iAdrian Majuru nu ezit\ s\ aleag\ tot ce aavut mai rafinat Bucure[tiul (amestec`ndacolo [i personaje controversate) pentrua-l face s\ contrasteze plebei (aceea[i po-larizare care ne fascineaz\ [i `n Craii deCurte-Veche). Dac\ romanul acesta ar fifost cl\dit pe un motiv literar mai pu]inexplorat dec`t cel al oglinzii, acest contextliterar [i viziunea autorului ar fi produs ocarte f\r\ termen de compara]ie, `n cel maibun sens al expresiei. Oricum, nu a[ fideloc surprins dac\ evolu]ia viitoare aprozei lui Adrian Majuru ne va aduce, f\r\mare `nt`rziere, un roman istoric plin defor]\ [i de semnificativ\ originalitate, cares\ fi fost anticipat `n mod remarcabil delucrarea amintit\ aici.

Bucure[ti: destinul din oglind\(cu o introducere din vremurile nobile)

FO

TO: D

INU

LA

Z|

R

Analize spectraleTIMPUL4

septembrie 2005

SERGIU SIMION

O istorie conspirativ\.Psihologie [i politic\.Medita]ia Transcendental\.De la certificatul deincapacitate politic\ [iprofesional\ la radiereaprofesiunii de psiholog `nRomania. Un statut socialincert. Ie[irea din labirint

Un post de televiziune a difuzat `n ur-m\ cu c`]iva ani un interviu cu GregorianBivolaru [eful grup\rii autointitulate MISAsau, altfel spus, Mi[carea de IntegrareSpiritual\ `n Absolut. Acest „instructor deyoga“ afirma c\ discipolii lui se roag\ p`n\la 24 de ore f\r\ `ntrerupere, el `nsu[i fiindnumai un intermediar `ntre ace[tia [iDumnezeu. Bivolaru considera c\ are sar-cina de a-i convinge pe discipoli s\ se bo-teze `nc\ o dat\ cu ajutorul lui, de a-i `n-druma c\tre descoperirea binelui [i de a-isalva de la tendin]ele de sinucidere. Dac\aceste activit\]i erau recunoscute cu u[u-rin]\ de [ef, nu acela[i lucru se poate spunedespre celelalte activit\]i de care a fostacuzat c\ le solicit\ discipolilor: consumulde urin\, sexul `n grup, abandonarea fami-liei, v`nzarea bunurilor din cas\ pentru adona bani grup\rii etc. Acuza]iile au fostnegate vehement de [ef [i explicate prinexisten]a unui complot interna]ional [ifrancmasonic la adresa lui. Activitatea a-cestei grup\ri [i a [efului ei au fost califi-cate de c\tre institu]iile abilitate ale statu-lui drept un pericol social, dar f\r\ s\ se iavreo m\sur\. ~ntrebarea este de ce s-a a-juns p`n\ aici. La limit\, vina poate apar-]ine cet\]enilor care nu [tiu s\ se protejezesinguri de asemenea influen]e sau socie-t\]ii care nu ia atitudine fa]\ de pericolelesociale. Dar un posibil r\spuns poate fi datde situa]ia intern\ neclar\ a domeniuluipsihologic care favorizeaz\ apari]ia pes-cuitorilor `n ape tulburi.

Psihologie [i politic\

Leg\turile subterane dintre psihologie[i politic\ nu au fost recunoscute oficial lanoi. ~n schimb, ru[ii au recunoscut utiliza-rea masiv\ a psihologiei de c\tre KGB.~ntr-o emisiune realizat\ de francezi [i di-fuzat\ de TV5 prin anii ´90, psihiatrul-[efal K.G.B. a f\cut demonstra]ii sinistre asu-pra modului `n care poate fi controlat com-portamentul uman [i a recunoscut `n modcinic c\ cercet\torii ru[i nu au fost st`nje-

ni]i `n activitatea pe care au desf\[urat-ode considerente deontologice sau moraleca omologii lor occidentali. Aceast\ emi-siune nu a fost nici difuzat\ [i nici comen-tat\ la noi. Dar trecerea sub t\cere a uneiprobleme nu anuleaz\ existen]a ei. Situa-]ia actual\ a psihologiei rom=ne[ti `[i arer\d\cinile `n trecut. ~n m\sura `n care lanoi a existat psihologie `nainte de 1990,aceasta nu a putut fi desprins\ de politic\,fiind nu o dat\ utilizat\ ca un mijloc decontrol social (tendin]a de a examina psi-hologic [i periodic `ntregi categorii, darnumai de la baza ierarhiei sociale etc.).Cert este c\, din momentul apari]iei cadisciplin\ [i p`n\ `n momentul dispari]ieiei din spa]iul social, psihologia, ca toate[tiin]ele sociale de altfel, a fost `ntr-o con-tinu\ „reorganizare“ care nu era altcevadec`t un mijloc de aducere la ordin sau t\-cere. Momentul cel mai important al reor-ganiz\rii este anul 1978 c`nd `n locul dis-ciplinelor independente consacrate (psiho-logie, pedagogie, sociologie etc.) este `n-fiin]at\ o singur\ facultate de [tiin]e so-ciale care, pe l`ng\ toate aceste discipline,includea [i istoria. A urmat gestul celortrei studen]i de la facultatea de filozofiedin Bucure[ti care, `n semn de protest,[i-au predat public carnetele UTC. ~n con-formitate cu dispozi]iile primite pe liniede partid, studen]ii au fost declara]i schi-zofrenici [i exmatricula]i cu toate conse-cin]ele de rigoare. Dar momentul desfiin-]\rii psihologiei `nc\ nu sosise cu adev\rat.

Psihologie cu mantre, flori,banane [i portocale

Cauza real\ pentru care psihologia afost desfiin]at\ rezid\ `n teoria conspira]i-ei universale at`t de drag\ comuni[tilor.~ntr-un sistem politic bazat pe secret, con-trol social, ur\ [i suspiciune, o disciplin\care poate investiga „ceea ce nu se vede“[i poate ar\ta „ceea este ascuns“ era con-siderat\ prin defini]ie o disciplin\ subver-siv\. Dar pic\tura care a umplut paharul separe c\ a venit din exterior. ~n Rom=nias-a aflat c\ ni[te psihologi francezi i-ar fif\cut lui Ceau[escu un portret psihologicdup\ discursuri, gesturi, etc., portret careincludea [i un posibil diagnostic. Din acestmoment soarta psihologiei a fost pecetlui-t\. Mai r\m`nea s\ fie g\sit\ [i modalitateade a o duce la `ndeplinire `n a[a fel `nc`t s\existe o justificare a acestei m\suri `n o-chii popula]iei. Drept pretext a fost folo-sit\ medita]ia transcendental\, o tehnic\de relaxare de sorginte oriental\. Aceast\tehnic\ a fost adus\ `n ]ar\ de c\tre ingi-nerul Nicolae Stoian, cet\]ean francez deorigine rom=n\. Ea era deja practicat\ ofi-cial, de c`]iva ani, `n unele medii intelec-

tuale autohtone. Lovitura de gra]ie preg\-tit\ de regim a fost decretarea medita]ieitranscendentale drept sect\, practicarea eifiind considerat\ drept activitate subversi-v\ care atenta la siguran]a statal\. Din a-cest moment se poate spune c\ v`n\toareade vr\jitoare a `nceput cu adev\rat.

Certificatul de incapacitatepolitic\ [i profesional\

Este interesant de remarcat faptul c\ re-gimul a reprimat ulterior ceea ce mai `nt`ia validat [i acesta este un prim argumentcare pledeaz\ pentru ipoteza unei ac]iunipremeditate, mai exact a unei curse `n careau fost atra[i intelectualii. De[i medita]iatranscendental\ a fost practicat\ `n multecercuri, `n cazul Institutului de Psihologiesitua]ia a fost una special\. Aici au parti-cipat un num\r mare de personalit\]i dindiverse domenii, inclusiv doi viitori mini[-tri `n primul guvern postdecembrist(Andrei Ple[u [i Mihai Golu). ~n plus, dr.Vladimir Gheorghiu, organizatorul ac]iu-nii, [i asistenta lui, asist. univ. IrinaHoldevici, erau speciali[ti reputa]i `n do-meniul sugestiei [i hipnozei. Dar [i `naceste condi]ii diversiunea a constat tot `nfurnizarea unei ]inte false. Aten]ia intelec-tualilor a fost concentrat\ pe tehnica me-dita]iei transcendentale prin care sperau s\reziste terorii psihologice a regimului, f\r\s\ b\nuiasc\ cineva ce li se preg\te[te `nrealitate sub acest cadou otr\vit. De aici`ncolo apar suspiciunile. Dac\ `ntre psiho-logie [i tehnica medita]iei transcendentaleexist\ o anumit\ leg\tur\, `ntre psihologie,flori, banane [i portocale nu exist\ [i aces-ta este al doilea argument care pledeaz\pentru premeditare. ~n momentul c`nd u-nor personalit\]i [i intelectuali de valoareli s-a cerut s\ aduc\ flori, banane si porto-cale, s\ pl\teasc\ o tax\, s\ se descal]e [i s\stea `n genunchi pentru a primi fiecare dela Nicolae Stoian, `n mod confiden]ial,mantra lui secret\ pe care „nu avea voies\ o divulge nim\nui“ (aceast\ formulareera foarte drag\ Securit\]ii), teoretic ar fiexistat suficiente elemente care s\ atrag\aten]ia celor viza]i. Dar `n realitate aveamde-a face cu intelectuali „[ov\ielnici“, ne-ini]ia]i `n subteranele diversiunii [i dezin-form\rii, care se credeau `n siguran]\. Ce-ea ce a urmat, se [tie. Cu foarte mici ex-cep]ii (dr. Vladimir Gheorghiu a ob]inutaprobarea de a emigra `n Germania!) indi-ferent de statut [i preg\tire profesional\,participan]ii au fost exclu[i din activit\]ilelor [i trimi[i s\ lucreze ca muncitori neca-lifica]i, ceea ce echivala practic cu atribui-rea unor certificate de incapacitate politic\[i profesional\. Dar lucrurile nu s-au opritaici. De[i nu recuno[tea lumea din cartealui Georges Orwell (1984), regimul s-acomportat dup\ regulile ei: psihologia afost radiat\ din nomenclatorul profesiilor.

Consecin]ele pe termen lung

Asasinatul administrativ al acesteiprofesii a condus la dezagregarea aproapecomplet\ a domeniului. Dac\ `n alte cazurirepresiunea a unit con[tiin]ele, `n cazulpsihologiei a fost exact invers. Chiar dac\`n 1990 profesiunea de psiholog a reap\rut`n nomenclator, psihologia [i psihologii nuau reu[it s\-[i rezolve propriile probleme.Interfa]a cu spa]iul social a fost neglijat\,[i aceast\ atitudine a avut consecin]e asu-pra `ntregului domeniu. ~n acela[i an aavut loc prima `nt`lnire a tuturor psiholo-gilor din ]ar\, `nt`lnire la care presa nu afost invitat\ [i la care a fost huiduit cel ca-re ulterior va deveni academician. Darproblemele domeniului vor r\m`ne nere-zolvate. Nu a rezultat clar dac\ va fi p\s-trat\ Asocia]ia Psihologilor din Rom=nia,existent\ `nainte de 1989, dac\ aceasta seva transforma `n altceva sau dac\ va fi `n-

fiin]at\ una absolut nou\. Prin propunereaca psihologii s\ se organizeze `n asocia]iizonale sau la nivelul fiec\rui jude] s-aadoptat practic principiul autocefaliei. ~nperioada care a urmat, presa a publicat o[tire care a trecut atunci neobservat\, darcare are semnifica]ia ei. Ini]iativa de a `n-fiin]a o nou\ facultate de psihologie pel`ng\ cele din Bucuresti, Cluj [i Iasi nu aapar]inut, dup\ cum ne-am fi a[teptat, me-diului universitar tradi]ional sau societ\]iicivile, ci SRI-ului, care a `nfiin]at o ase-menea institu]ie la Bac\u. ~n 1994 are locConferin]a Na]ional\ de Psihologie, care,din nou, nu [i-a propus sau nu a reu[it s\se ocupe de problemele „administrative“[i `n acest mod dificult\]ile deja existentes-au accentuat. Dac\ `n alte domenii exist\organiza]ii profesionale, statut profesional[i un minimum de reglement\ri, `n psiho-logie situa]ia este diferit\. Nu se [tie c`]ipsihologi mai exist\ (se estimeaz\ num\-rul lor la aproximativ 10.000), nu exist\un statut clar al psihologului `n societate [inici reglement\ri care s\-i confere acestuicorp profesional drepturi, respectiv obli-ga]ii, deontologice. C\tre sf`r[itul anilor´90 au ap\rut primele asocia]ii de psiholo-gie care acoper\ unele sectoare ale dome-niului (psihoterapie, hipnoz\, psihologietranspersonal\ etc.), dar abia `n 2003-2004Asocia]ia Psihologilor din Rom=nia a fostreactivat\ prin re`nscrierea/reconfirmareaa aproximativ 2200 de psihologi. Acestestructuri organizatorice reprezint\ un marepas `nainte, dar au un defect natural. Nupot rezolva probleme pentru care nu aufost create. Dac\ la aceasta situa]ie intern\a domeniului adaug\m [i clasica birocra]iede stat, avem explica]ia faptului c\, de[icererea social\ [i individual\ de serviciipsihologice este masiv\, oferta psiholo-gic\ este insuficient\ [i neadaptat\ latransform\rile sociale rapide pe care leaduce o tranzi]ie accelerat\. ~n realitate,nu exist\ un suport administrativ [i socialnici pentru practica privat\, nici pentrupractica de stat [i acest lucru se vede celmai bine `n r`ndul absolven]ilor acesteifacult\]i. Dac\ un asemenea absolvent cudiplom\ [i `nscris `n asocia]ia de profildore[te s\ afle cum `[i poate practicaprofesia `n domeniul privat sau de stat, vatrebui s\ g\seasc\ r\spunsul la 2 `ntreb\rif\r\ r\spuns de cel pu]in 15 ani: cum poateob]ine un set minim de manuale, teste,grile [i etaloane ca s\-[i poat\ `ncepemunca [i care s`nt condi]iile pe caretrebuie s\ le `ndeplineasc\ pentru a aveadreptul... de a o `ncepe.

Privite din perspectiva beneficiarilorserviciilor psihologice, problemele se do-vedesc la fel de complicate. Prin consens[i din exterior se consider\ c\ un examenpsihologic pentru [coala de [oferi, deexemplu, este benefic pentru toat\ lumea,dar nimeni nu [i-a pus `ntrebarea de cesubiectul care pl\te[te examenul [i st\ 1-2ore `n sal\ nu prime[te nici un fel de feed-back c`nd este vorba chiar de profilul psi-hologic al propriei lui persoane (sintagma„apt“ nu `nseamn\ pentru cel `n cauz\ de-c`t faptul c\ nu este considerat nebun). Lu-crurile stau la fel sau chiar mai r\u `n altedomenii deoarece, a[a cum nu s`nt deli-mitate clar drepturile [i obliga]iile psiho-logului, nu s`nt delimitate clar nici drep-turile [i obliga]iile subiectului. Pe de alt\parte, tranzi]ia a adus indivizii, grupurile,organiza]iile [i societatea `n situa]ii ati-pice, care nu au fost prev\zute `n cazuis-tica psihologiei clasice, fie ea [i occiden-tal\. Probabil din aceste motive, ini]iativareglement\rii activit\]ii psihologice a fostpreluat\ de instan]e str\ine domeniului. ~nurm\ cu c`]iva ani, doi senatori PSD inte-resa]i brusc de psihologie au ini]iat un pro-iect referitor la domeniul `n cauz\, proiectpe care l-au denumit liberal. Dar `n acestmod ne `ntoarcem de unde am plecat.

Zonele obscure ale psihologiei

5Analize spectrale TIMPUL

septembrie 2005

Ambiguit\]i [i incertitudini

Istoria psihologiei este una conspira-tiv\. Nu se cunoa[te aproape nimic desprenum\rul [i activitatea psihologilor care aulucrat `n Securitate [i nici despre eventua-la disiden]\ a altora. Traumele sociale [ipsihologice produse de activitatea Secu-rit\]ii, experimentul Pite[ti, revolu]ia, mi-neriadele, studiul mentalit\]ilor, sugestibi-litatea grupurilor [i fenomenele de mas\ `ngeneral, controlul social, manipularea [idezinformarea nu au fost considerate su-biecte demne de aten]ia psihologiei. Re-prezentan]ii marcan]i ai domeniului nu auie[it din turnul lor de filde[, nu s-au mani-festat `n via]a social\ [i nu au avut lideri deopinie. Psihologia [i psihologii nu s-aupronun]at asupra evenimentelor dramaticedin spa]iul social [i nu au luat atitudinenici atunci c`nd au fost distruse vie]i, des-tine [i con[tiinte. Mai mult dec`t at`t. Presaa consemnat o relatare sinistr\ din timpulrevolu]iei care nu a fost infirmat\ ulterior.Unul dintre indivizii aresta]i prin hrubeleC.C.-ului, de unde s-a tras `n oamenii ne-`narma]i de pe strad\, avea urme de prafde pu[c\ pe m`ini [i, conform relat\rii, eraabsolvent de psihologie. Bine`n]eles, a-cesta este un caz punctual [i marginal, darrelatarea a r\mas undeva `n incon[tientulcolectiv. La alt nivel, lucrurile s`nt [i maiinteresante. ~nainte de mineriada din iunie´90, studen]ilor de la facultatea de psiho-logie din Bucure[ti li s-a recomandat de la`n\l]imea amfiteatrului: „Nu v\ b\ga]i!“.{i nu s-au b\gat. ~n concluzie, dup\ 15 anide tranzi]ie se afirm\ c\ psihologii se com-port\ dup\ codul deontologic al psiholo-gilor americani, dar se recunoa[te cinstitc\ `nc\ se mai lucreaz\ la codul deonto-logic al psihologilor rom=ni.

Cum psihologii nu [tiu `nc\ dup\ ce re-guli trebuie s\-[i exercite profesia, estepu]in probabil s\-[i poate defini [i atingeobiectivele, dar este [i mai pu]in probabils\ li se acorde credit.

~n loc de concluzii

~n Occident, interven]ia psihologic\ estefocalizat\ `n principal pe individ [i estemotivat\ prin faptul c\ `n acest mod setrateaz\ [i cauza, [i efectul, pentru c\ la eistatul, societatea, institu]iile, legile, norme-le, regulile, cutumele, drepturile cet\]enilor,responsabilitatea individual\ [i via]asocial\ func]ioneaz\ exasperant de normal.La noi situa]ia este diferit\. Dup\ decenii desuspiciune generalizat\, restabilirea `ncre-derii sociale nu este o `ntreprindere u[oar\.Interven]ia psihologic\ poate fi centrat\ peindivid, dar va ac]iona `n unele cazurinumai asupra efectelor, deoarece cauzeleproblemelor individului `[i au originea demulte ori `n problemele societ\]ii noastre(multe dintre cazurile tratate `n spitalele depsihiatrie s`nt de fapt cazuri sociale). Deaceea, psihologia nu-[i poate onora obliga-]iile, presta]ia psihologic\ nu se ridic\ la

`n\l]imea a[tept\rilor societ\]ii [i `n loculr\mas gol apar surogate. Imaginea mareluipublic despre psihologie se rezum\ laaspectele marginale prezentate `n ziare(selec]ia concuren]ilor pentru Big-Brother,problemele sentimentale ale adolescen]ilor,doamnelor [i domni[oarelor [i noua revo-lu]ie sexual\) sau `n emisiunile posturilorde televiziune (hipnoza ostentativ\ `n directetc.) [i la cli[eul conform c\ruia psihologiiau aceea[i ocupa]ie ca [i psihiatrii, dar cuun nume schimbat. Psihologia este astfelestompat\ de parapsihologie (parapsiholo-gii, astrologii, zodiile [i sexul au invadatecranele TV), psihologia normalit\]ii depsihopatologie, iar psihologul va deveni oinstan]\ de care [tii c`nd te apropii, dar nu[tii c`nd vei sc\pa. ~n conformitate cu a-ceast\ imagine, oamenii care se simt nor-mali, dar doresc `n mod imperios s\ vor-beasc\ despre propriile probleme, vor evita`n mod natural s\ mearg\ la psiholog, [i cuat`t mai mult la un psihiatru. Aceast\ stare

de lucruri ascunde de fapt o dezertare de laobliga]iile sociale ale disciplinei, ale dome-niului [i ale practican]ilor. Cu alte cuvinte,dac\ oamenii nu s`nt `n stare s\-[i rezolvesinguri problemele, nu le r\m`ne altceva def\cut dec`t s\ aleag\ `ntre a merge la para-psiholog, astrolog, preot, la o ghicitoaresau, dup\ cum s-a constatat, la un Bivolaru.S-a creat un cerc vicios. Cererea social\ deservicii psihologice exist\, psihologii nubeneficiaz\ de un suport social [i adminis-trativ necesar pentru a-[i `ndeplini profesia,iar poten]ialii beneficiari ai serviciilorpsihologice se adreseaz\ non-psihologilor.

{i, cum exist\ nenum\rate exemple `n is-toria noastr\ recent\ care demonstreaz\ c\interven]ia altor instan]e dec`t cele profe-sionale `ntr-un domeniu, `n loc s\ rezolvevechile probleme, a generat `ntotdeauna noiprobleme, este de presupus c\ ini]iativa ru-perii acestui cerc vicios va veni de la repre-zentan]ii noii genera]ii de psihologi.

LIVIA IACOB

Cunoscut publicului rom=n gra]ie tra-ducerilor mai vechi (Istoria infernurilor,1998 [i Istoria sinuciderii, 2002), istoriculGeorge Minois reapare cu o nou\ scriere.Cu]itul [i otrava. Asasinatul politic `nEuropa (1400-1800) este o carte de istoriea mentalit\]ilor care las\ locul cuvenit iro-niei, umorului [i polemicii necesare chiar[i atunci c`nd istoricul ne face p\rta[i lagravitatea faptelor relatate. Minois esteexact `n fotografierea datelor, caut\ mereus\ sintetizeze, dar, atent s\ nu-[i plicti-seasc\ cititorul, nu uit\ analiza oric\ruidetaliu important pentru `ntreg... este deciun „cronicar“ c`teodat\ amuzat al unortriste vremi.

Obiectul c\r]ii de care ne ocup\m estemoartea, sub acele forme ale anormalit\]iipe care, nu rareori, le `mbrac\ ea, anumesinuciderea (moartea voluntar\) [i asasina-tul (moartea violent\, de ast\ dat\ de prim\scen\, tiranicidul). ~n jurul acestor feno-mene care au creat nedorite tipare de com-portament `n anumite momente istorice(vezi, `n exemplific\ri, Evul Mediu,Secolul Luminilor sau secolul XX), cer-cet\torului identific\ „cercurile infernale“,altfel spus reac]iile societ\]ii occidentale(c\ci ea este luat\ `n vizor aici) `n fa]a cri-melor. Pe c`t de spontane, pe at`t de tristaliniate `n subtextul genealogic al Europeide ast\zi.

Minois se vede nevoit s\ pun\ `n oglin-d\ societatea tolerant\ de azi cu cea care oprecede, nu tocmai democratic\, ba dim-potriv\, dac\ e s\ fim sinceri... {i o facealc\tuindu-[i strategic lucrarea din patruunit\]i, legate chiar prin simbolurile din ti-tlu: „Tiranicidul `n slujba intereselor di-

nastice [i familiale (1400-1550)“, „Tirani-cidul `n slujba cauzelor religioase (1550-1610)“, „Tiranicidul `mpotriva absolutis-mului (1610-1750)“ [i „De la tiranicid laasasinatul politic modern (1750-1800)“.Omniprezen]a cu]itului [i otravei ca meto-de eficiente `n lupta `mpotriva puterii amarcat civiliza]ia european\, duc`nd ladispari]ia prematur\ fie a unor persona-lit\]i „capabile s\ influen]eze `n mod deci-siv cursul istoriei, de la Iulius Cezar laHenric al IV-lea“, fie a „opozan]ilor consi-dera]i periculo[i“.

Cartea lui Minois are, `n plus, meritulc\ pune sub semnul `ntreb\rii spontaneita-tea unor asemenea acte. Cu]itul [i otravaschi]eaz\ ceea ce istoricul numea „o tipo-logie a crimei politice“ `n trei forme esen-]iale: „crima `n stil englezesc – un asasinatdiscret `n numele pragmatismului dinas-tic“ (`n 1400 este asasinat, `n `ntunericulunui donjon, regele Angliei, Richard al II-lea) ; „crima `n stil fran]uzesc – asasinareaconsilierilor regali prea puternici, `nnumele libert\]ilor feudale“ (`n 1800 areloc explozia spectaculoas\ a ma[in\riei in-fernale de pe strada Saint-Nicaise, care `lviza pe Bonaparte); „crima `n stil italian –asasinarea `n public a tiranului `n numelelibert\]ii populare“ `nf\ptuit\ `n Floren]afamiliei Medici [i Roma din timpul dinas-tiei Borgia.

Aspectul poate cel important al volu-mului trebuie c\utat `n conexiunile subtilepe care le face istoricul, o dat\ ce faptelesunt l\sate s\ se odihneasc\ [i se trece lainterpret\ri. La `ntrebarea Cum e cu putin-]\ crima politic\?, r\spunsul vizeaz\ pri-mordial g`ndirea politic\, influen]at\ `ns\profund de religie [i filozofie. Asasinatuldevine posibil din cel pu]in dou\ cauze.Mai `nt`i, din pricina corup]iei morale pecare o exercit\ fascina]ia puterii at`t asu-

pra individului slab, vulnerabil, care ucideconvins fiind c\ face un bine (suprim`n-du-l pe tiranul asupritor, ce guverneaz\dup\ bunul plac), c`t [i asupra celui puter-nic, `n spe]\ regele. Un fapt l\muritor `nacest sens `l g\sim `n capitolul I, „Rena[-terea tiranicidului politic“, unde putem citidespre adev\rata fobie care i-a urm\ritdintotdeauna pe conduc\tori, aceea c\ vormuri otr\vi]i, fobie confirmat\ de docu-mente l\muritoare `n cazul familieiBorgia, prin al s\u reprezentant ilustru `nr\u, papa Alexandru al VI-lea. Astfel, c`ndcardinalul vene]ian Giovanni Michieli `[id\dea ob[tescul sf`r[it, dup\ numai dou\zile de le[in [i v\rs\turi, ambasadorul ve-ne]ian Giustiniani scria guvernului s\u: „`ist\ `n obicei papei s\-[i `ngra[e cardinalii`nainte de a-i otr\vi, pentru a le mo[tenitoate bunurile“.

O alt\ cauz\ a asasinatului politic esteideologic\. Capitolul al III-lea, „Teoreti-cienii asasinatului politic de la apologia luiJean Petit la manualul lui Machiavelli“,pune degetul pe ran\: `n 1408, Jean Petitdeschide o lung\ serie de dezbateri asupralegitimit\]ii asasinatului politic, prelu`nd,la r`ndu-i, aversiunea grecilor fa]\ de tira-nie (Platon, `n Republica, cerea pedepsi-rea tiranilor, `n timp ce Aristotel chiar dis-tingea dou\ tipuri de tiranie, iar lista conti-nu\ nest`njenit\...). Din nefericire, opiniileunui Xenofon, de pild\ („Cet\]ile nu nu-mai c\ sunt r\zbunate de uciga[ii tiranilor,dar `n acela[i timp `i ridic\ pe ace[tia pecele mai `nalte trepte ale onoarei. Nu sunt`ndep\rta]i de la ceremoniile sfinte, a[acum se procedeaz\ pentru uciga[ii oame-nilor de r`nd, dimpotriv\, imaginea loreste a[ezat\ `n temple pentru a le aducemereu aminte de faptele lor m\re]e“), de[inu mai pot fi `mp\rt\[ite de societateademocratic\ de azi, fuseser\ perfect absor-

bite `n Rena[tere, c`nd un secretar floren-tin va reu[i performan]a de a dezbate cri-ma politic\ din trei perspective: tehnic\, `nPrincipele (1513), istoric\, `n Istoriaora[ului Floren]a (1525), [i teoretic\, `nDiscurs asupra primei decade a domnieilui Titus Livius (1513-1519). Cum totu[icrima nu legitimeaz\ altceva dec`t una saumai multe crime `n [ir, lui Minois nu-ir\m`ne dec`t s\ salute lipsa de ipocrizie alui Machiavelli, care, prin manualul politi-cianului renascentist perfect, dorea doar„s\ se impun\ `n ochii familiei De Medici,revenit\ la putere, descriind cum func]io-neaz\ un principat, cum se acapareaz\puterea [i cum se p\streaz\“.

Manipularea, de altfel, e cea mai bun\lec]ie machiavelic\, pe care mass-mediaactuale [i-au `nsu[it-o cu prisosin]\. P`n\ [iautorul acestei c\r]i cade `n capcan\,conchiz`nd: „Este imposibil s\ faci poli-tic\ respect`nd morala tradi]ional\: estelec]ia pe care ne-o d\ Machiavelli, vala-bil\ p`n\ `n zilele noastre, criticat\ doar denaivi [i ipocri]i. Statul nu se conduce cu«Tat\l nostru»“. De aici [i p`n\ la transfor-marea crimei `ntr-un veritabil spectacol,anun]at, preg\tit [i mediatizat cum se cuvi-ne, pasul deja s-a f\cut. Numai c\ atenta-tul politic, „str\mo[“ al atentatului teroristde azi, nu legitimeaz\ sub nici o form\genocidul. A[a cum cu]itul [i otrava nucred s\-[i fi dorit vreodat\ s\ fie precur-soarele rucsacului cu bomb\ sau ale avio-nului-kamikaze de care anumite str\zi [ianumite persoane `[i vor aminte mult timpde-acum `ncolo.

George Minois, Cu]itul [i otrava. Asasinatulpolitic `n Europa (1400-1800), Ia[i, InstitutulEuropean, 2005, colec]ia „Sinteze“, traducere deCristina Prepeli]\, postfa]\ de Gabriel Leanca.

O istorie a asasinatului politic

AgoraTIMPUL6

septembrie 2005

Bogdan EZECHIL, Focul sacru,poezii, cu o prefa]\ de LiviuAntonesei, Editura Paralela 45,Colec]ia Conexiuni, Pite[ti, 2005, 110pagini, pre] neprecizat

Plecat din Rom=nia imediat dup\revolu]ie, Bogdan Ezechil tr\ie[te laOslo, `n Norvegia, unde, dincolo deocupa]iile profesionale, este implicat`n via]a comunit\]ii rom=ne[ti de a-colo [i `n editarea publica]iei acesteia.Acolo, dup\ cum se vede, l-a prins [idemonul poeziei. Volumul de fa]\ esteunul de debut, dar un debut matur,mai mult un fel de bilan] liric dec`t un`nceput de drum. Poezia lui BogdanEzechil este impecabil\ formal, cu oprozodie complicat\ [i rafinat\, situa-t\ `ntr-o laborioas\, dens\ re]ea de tri-miteri intertextuale – literare, dar [imitologice, religioase, filosofice. Dealtfel, autorul are `n [antier c`tevavolume de eseuri filosofice.

~ns\, `n opinia mea, adev\rata miz\a acestei poezii mature, adev\ratatem\, at`t de abil totu[i ascuns\ `n re-]eaua intertextual\ de care aminteam,este dragostea, acest sentiment at`t deomenesc, poate prea omenesc, `n celedin urm\ cu adev\rat omenesc. Temae perceptibil\ oriunde `n textele volu-mului, dincolo de ve[mintele cultura-le, poate cel mai eclatant `n poemulViziune, probabil cea mai frumoas\reluare a motivului biblic al Salomeeidin c`te mi-a fost dat s\ citesc. La `n-ceput, credeam c\ toate aceste m\[ti [icapcane culturale s`nt folosite de au-tor dintr-un fel de pudoare, cu totulrar\ `n zilele noastre. Dar, `n fapt, estevorba despre altceva, despre credin]asa c\ dragostea, ca [i poezia de dra-goste merit\ orice, inclusiv acest foar-te laborios travaliu prozodic – [i nudoar prozodic, de altfel. Pentru c\Bogdan Ezechil nu este un versifica-tor, oric`t de abil, ci un poet, un poet`n toat\ puterea cuv`ntului. Un poetdificil, f\r\ `ndoial\, a c\rui poezie nueste pentru citit cu voce tare `n fa]aunor imense grupuri de cititori, ci `nsingur\tate, cu aten]ie, cu efort une-ori, dar cu enorme satisfac]ii atuncic`nd p\trunzi sistemul modului s\u dea concepe [i a scrie poezia.

(D. A.)

BBUU

RRSS

AA CC

||RR

}}IILL

OORR

CRISTIAN P|TR|{CONIU

Debutul `n proz\ al lui Ioan T. Morar afost `nso]it, la fel cum se `nt`mpl\ [i atun-ci c`nd `i apar c\r]ile de poezie, de un corde exclama]ii [i de mir\ri. Faptul c\ e multmai cunoscut ca om de pres\ [i ca autor deformule caustice [i memorabile dec`t cascriitor face ca, `n prim\ instan]\, volume-le semnate de I.T. Morar s\ aib\ parte de orecep]ie confuz\ [i, `n unele cazuri, pentruautorii textelor de `nt`mpinare care apar `nrevistele literare, psihanalizabil\. C\ci oparte dintre cei care scriu despre poemelesau despre proza scriitorului n\scut `nArad se simt datori s\ `i pl\teasc\ acestuiapoli]e pentru judec\]ile sale f\cute `n cali-tate de publicist. E un mod total inadecvatde a citi o carte [i, chiar dac\ explicabil,deloc justificabil. De fapt, atunci c`nd vor-bim despre produc]iile scriitorului Ioan T.Morar, asemenea opinii s`nt chiar de igno-rat. Adev\rul este c\ I.T. Morar, ca scriitor,nu e de luat `n b\[c\lie [i nici de ocolit. Eleste unul dintre poe]ii de mare expresivi-tate ideatic\ pe care `i avem acum [i, dup\cum ne dezv\luie din plin primul s\uroman, un prozator de mare for]\.

Romanul invocat mai sus se nume[teLindenfeld. E numele unui sat din Banat,care exist\ [i `n realitate. E, totodat\, scenape care este proiectat\ ac]iunea c\r]ii. Ac-tualmente nelocuit, dar av`nd totu[i, `nrealitate, un cod po[tal, Lindenfeld estepopulat de autor cu una dintre cele maifrumoase [i mai spectaculoae pove[ti pecare a `nregistrat-o literatura rom=n\ `nultimii ani. De fapt, nu e o poveste, ci s`ntmai multe, care se `ntretaie [i se poten]ea-z\ reciproc. Este, `n primul r`nd, povesteanostos-ului, a durerii re`ntoarcerii acas\:personaj principal este Klaus Bernath,n\scut `n acest sat, miliardar `n Occident,at`t de bogat `nc`t singura dorin]\ pe carenu [i-o `ndeplinise `n tumultoasa-i via]\era aceea de a fi revenit pe meleagurilenatale, acolo unde cunoscuse singura iubi-re f\r\ rest din via]a sa. Este apoi, poves-tea unei trupe sui generis de actori carepopuleaz\, `n urma unui contract b\nos,satul copil\riei b\tr=nului Bernath, cre`ndiluzia c\ acesta nu a fost niciodat\ p\r\sit[i c\, mai mult, a r\mas `n bun\ m\sur\conservat, a[a cum `l l\sase miliardarul,atunci c`nd plecase din el. Bine`n]eles,avem [i povestea biografului oficial almiliardarului n\scut `n Lindenfeld, carenu vrea cu nici un chip s\ rateze un finalapoteotic pentru povestea pe care o scrie[i, din acest motiv, tocme[te pentru c`tevazile „actorii“ care vor da juca rolul de lo-cuitori ai satului, `n realitate, p\r\sit. Mais`nt, desigur, pove[tile unor destine indivi-duale: savuroase, luxuriante, neobi[nuite.Se ]ese [i o poveste a satului, recuperat\discret, prin aluzii sau flash-back-uri bine]intite. Toate acestea la un loc, `mpreun\cu povestea nespus\, dar implicat\, a auto-rului c\r]ii care `[i ]ine `n m`ini autoritarcreaturile de h`rtie, dau povestea ceamare, frumoas\ [i expresiv\, `ntre altele,ca un film bun.

Ceea ce frapeaz\ `n primul r`nd la acestroman este caracterul s\u cinematografic.Cartea nu e numai ca un film, ci poate fi,cu eforturi minime, un film. Cu fiecare pa-gin\ parcurs\, cartea nu numai c\ se cite[-te, dar se [i vede. Cartea intr\, [i acest faptnu e de neglijat, c\ci spore[te bog\]ia tex-tului, `n „zone“ care nu pot fi v\zute: s\ le

spunem „zone abisale“, `n m\sura `n caretextul include [i descrierea unor menta-lit\]i duplicitare, inevitabile `n lumea co-munist\. Deopotriv\ cu aceste introspec]iifatalmente „invizibile“, textul curge ca opelicul\ de cinema, av`nd un poten]ial dra-matic extraordinar. Chiar [i cine nu [tiedetalii suplimentare, nu poate excludevarianta ca volumul `n discu]ie s\ fi fostscris cu re]et\. Iat\ `ns\ unele detalii, cule-se dintr-un interviu pe care Ioan T. Morarl-a acordat dup\ ce volumul s\u de proz\fusese lansat pe pia]\: „Da, e una din mi-zele acestei c\r]i, s\ fie foarte cinemato-grafic\. Asta limpeze[te povestea, limpe-ze[te chiar personajele. Am avut mariemo]ii, m-am temut c\, fiind la prima ex-perien]\ de dimensiunile unui roman, riscs\ pierd ac]iunea, s\ deviez, s\ compormittensiunea în crescendo. A[a c\ am avutvarianta cinematografiz\rii, ca s\ folosescun cuvînt mai ciudat. M\ bucur c\ mi-areu[it acest punct în scrierea ei, c\ te ducecu gîndul la un film. Am [i scris povesteape secven]e, iar montajul final al romanu-lui seam\n\ cu montajul unui film. Masa meade scris a devenit, în final, o mas\ de mon-taj. Chiar mi-am scris la început un synop-sis pe care l-am respectat, în general“.

Ar mai fi multe de spus despre aceast\carte valoroas\ [i, de aceea, inevitabil, ne-obi[nuit\. R\m`n`nd `n perimetrul cinema-tografiei, putem face u[or o compara]ie`ntre filmele rom=ne[ti produse [i lansatedup\ 1990 [i romanele publicate `n aceea[iperioad\. P`n\ cu pu]in timp `n urm\, ma-joritatea filmelor rom=ne[ti de dup\ 1990erau nevrotice [i prizoniere, fatal pentruele, `ntr-o realitate imediat\. Era filme ne-fire[ti, ale nefirescului, filme bolnave carenarau cinematografic o lume profund alie-nat\. Erau, mai mult dec`t orice altceva,jurnale pe pelicul\ „scrise“ abrupt, f\r\mult stil [i ne-artistice. Greoaie [i, uneori,chiar `ngre]o[ante. Exist\ [i o proz\ carecorespunde acestei cinematografii greu dedigerat [i care, `n mod sigur, nu va r\m`neca document estetic, ci mai mult ca docu-ment istoric. Exist\ [i o proz\ `n paginilec\reia respiri toxine. Odat\ cu apari]ianoului val de regizori – Cristi Puiu fiindport-drapelul acestora – cinematografia sere`ntoarce la o abordare mai fireasc\. A[zice, continu`nd paralela, c\ [i `n proza ro-m=neasc\ e pe cale s\ se `nt`mple cevasimilar. Iar cartea lui Ioan T. Morar st\drept argument pentru aceast\ afirma]ie.Ea se desprinde, a[a cum nu o fac majori-tatea c\r]ilor de proz\ bun\ scrise dup\1989, de un real care nu e totul. Redesco-

peri sau inventeazi noi maniere de a spunedespre o realitate care nu poate fi adecvatdescris\ doar dac\ i se inventariaz\ por]iu-nile epidermice. A[adar, nu e deloc `nt`m-pl\tor c\ romanul Lindenfeld se nutre[tecopios dintr-o tematic\ [i a[ `ndr\zni s\spun chiar dintr-o stilistic\ central-euro-pean\. Un text scris bine – cum e, f\r\dubiu, cazul romanului de fa]\ –, dar [i,deopotriv\, `mbib`nd subiectul cu sev\central-european\ e un pas `n plus pentrua cuprinde mai bine un subiect, de a scriecomplex despre o tem\.

Scris\ cu re]et\, cum am putut observa,cartea aceasta este [i una foarte u[or tra-ductibil\. {i `i d\m, din nou, cuv`ntul auto-rului: „A[ fi nesincer dac\ a[ spune c\ num-am gîndit la traducerea ei. Din contra,una din mize este chiar circula]ia euro-pean\ a c\r]ii. Am scris dup\ un modeloccidental, de carte cu un grad mare devalabilitate, o carte care nu se cantoneaz\prea mult în specificul na]ional. Cred c\povestea de aici, drama minorit\]ii germa-ne din Banat, cu tot ce a însemnat ea, de ladeportare la vînzarea «pe buc\]i» a [vabi-lor poate interesa cititorii occidentali.Cred [i în valoarea de «document senti-mental» a acestei pove[ti. {i mai cred c\,pe structura de poveste «general uman\»î[i fac loc mai u[or pove[ti din aceast\Europ\ Central\“.

Ar mai trebui spus c\ autorul romanu-lui Lindenfeld nu se simte `njosit de ideeade best-seller, cum pare c\ e cazul multorautori, majoritatea cov`r[itoare a lorscriind texte, totu[i, neglijabile. Iat\: „Nu,nu cred c\ e o ru[ine ca o carte s\ fie binevîndut\. Faptul c\ te cump\r\ mul]i, atun-ci cînd scrii roman, nu e un semn de fri-volitate. A[ fi mul]umit dac\ Lindenfeld arfi un best seller [i în Germania, de pild\,pentru c\ cititorul german are motivesuplimentare s\ se intereseze de acest loc[i de ceea ce am reu[it s\ recuperez dinistoria recent\ a [vabilor. Eu tr\iesc dinscris, dar din publicistic\. Dac\ a[ puteatr\i din scris literatur\, probabil c\ m-a[sim]i mult mai împlinit. Eu am visat c\ voifi scriitor, chiar m-am socotit scriitor îna-inte de a scrie ceva. Cred c\ m-am n\scutcu aceast\ idee fix\. Revin la best-seller.Într-o lume normal\, dac\ vinzi bineînseamn\ c\ [i scrii bine. Ca s\ dau unexemplu, au existat proroci care au predi-cat în pustie, dar au r\mas, cu opera, doarcei care au predicat mul]imilor“.

Lectur\ pl\cut\! Sau vizionare pl\cut\!Fiecare alege ce `i place mai mult.

Un film. Regia Ioan T. Morar

7Agora TIMPUL

septembrie 2005

ANDREI CORBEA

Ce relevan]\ mai pot avea ast\zi, din-colo de cercurile speciali[tilor, explor\rileacribice `n istoria noastr\ regional\ [i lo-cal\, mai cu seam\ c`nd „trendul“ media-tic reproduc`nd reflexele globaliz\rii fa-vorizeaz\ `n chip evident „`ntregul“ [i nu„fragmentele“, „centrul“ [i nu „periferii-le“? Am repetat aceast\ `ntrebare vizavide masivul op publicat recent de istoriculie[ean Mihai-{tefan Ceau[u, ce se apleac\asupra unei teme aparent ex-centrice `nraport cu agenda istoriografic\ „popular\“ast\zi `n opinia public\ : Parlamentarism,partide [i elit\ politic\ `n BucovinaHabsburgic\ (1848-1918) (Ed. Junimea,Ia[i 2004). Pe l`ng\ flagranta sa „inactua-litate“, - c\ci cititorii nu vor g\si aici ni-mic senza]ional, dup\ calapodul „dezv\-luirilor“ dintr-un trecut cu reverbera]ii `ncotidianul imediat -, cartea `[i mai asum\o „diferen]\“, incomod\ [i ea de la unpunct `ncolo: dac\ modelul „na]ional“ `ntratarea diferitelor perioade [i capitole aleistoriei noastre moderne a asimilat me-fien]a institu]ional\ fa]\ de ideea federa-list\, traduc`nd-o `n cercet\rile asupraprovinciilor istorice dinafara Rom=niei„mici“ `n dezinteresul curent pentru tot cea `nsemnat altceva dec`t premiz\ (politic\,ideologic\, cultural\ etc.) a alipirii la„]ara-mam\“ [i a devenirii Rom=nieiMari, lucrarea de fa]\ legitimeaz\, celpu]in pentru Bucovina dinaintea Primuluir\zboi mondial, o abordare `n func]ie dedatele obiective ale unei realit\]i regiona-le cu o istorie nu doar a „rom=nilor“, -cum insist\ unii, poate doar din exces„filial“ fa]\ de o anumit\ tradi]ie acade-mic\, s\ numeasc\ obiectul de studiu pro-pus liceenilor [i studen]ilor no[tri. Or, `noglinda unor asemenea cutume `nc\ `nvog\ `n „spa]iul public“, ini]iative meto-dologice de acest gen nu s`nt sortiteneap\rat s\ „plac\“...

Mihai-{tefan Ceau[u s-a calificat nudoar `ntre istoricii rom=ni drept un emi-nent cunosc\tor al problematicii bucovi-nene; drept m\rturie stau, pe l`ng\ nume-roasele studii pe care le-a publicat `nleg\tur\ cu ea, cartea sa din 1998 despreBucovina habsburgic\ de la anexare laCongresul de la Viena. Iosefinism [i pos-tiosefinism (1774 – 1815), dar [i capitoluldespre Dieta de la Cern\u]i din masivultratat de istorie a Monarhiei habsburgiceeditat de Academia de {tiin]e a Austriei.Mai noul s\u volum `i confirm\ pe deplincompeten]ele, ce dep\[esc, dac\ mai eranevoie s-o spun, factologia strict legat\ dedestinul provinciei desenate dup\ ce, `n1774, armatele imperiale au ocupat, pen-tru a-[i asigura un culoar de trecere dinTransilvania c\tre Gali]ia anexat\ deViena cu doi ani mai `nainte, 10500 kilo-metri p\tra]i `n nord-vestul principatuluiMoldovei. Nu `nseamn\ c`tu[i de pu]in c\subapreciem aportul documentar al c\r]ii:este suficient, credem, s\ not\m c\ Mihai-{tefan Ceau[u folose[te pentru `nt`ia oar\din plin, dup\ [tiin]a noastr\, surse deprim\ m`n\ precum rapoartele guvernato-rilor-pre[edin]i ai landului Bucovinei c\-tre guvernul vienez, aflate `n arhive aus-triece, documentele din fondul Guvern\-m`ntului Bucovinei care au r\mas dup\1918 la Ministerul de Interne de la

Bucure[ti, ca [i stenogramele [edin]elorCamerei deputa]ilor de la Viena [i aleDietei cern\u]ene, de la 1861 p`n\ la fina-lul din 1914/1918. Dar pentru a examinacu folos chestiunea elitelor bucovinenedup\ 1848, momentul `n care `mp\ratulFranz Joseph a consim]it s\ acorde terito-riului p`n\ atunci alipit la Gali]ia autono-mia legislativ\ [i administrativ\, autorultrebuie s\ fie concomitent expert `n do-meniul c`t se poate de complex al tipuluispecific de parlamentarism ce s-a consti-tuit, `n rela]ie cu toate „constr`ngerile“cadrului social, politic [i na]ional at`t depestri] al vechii Austrii, at`t la „centru“,c`t [i `n landuri, cu tot cu ideologiile careau alimentat coagularea partinic\, [i, numai pu]in, cu „personalul“ care le-a ilus-trat [i le-a profesat. Perspectiva exact\asupra ansamblului `i `ng\duie lui Mihai-{tefan Ceau[u s\ evalueze mai nuan]at [imai conving\tor caracteristicile „cazului“bucovinean, interesant at`t din punctul devedere al experien]ei consumate de la1848 `ncolo `n efortul de modernizarepolitic\ [i social\ la scara Monarhiei, c`t [ipentru aportul virtual al acestuia la zes-trea de cultur\ democratic\ cu care a por-nit la drum Rom=nia „re`ntregit\“ de dup\Primul r\zboi mondial.

Aici se afl\ [i esen]a r\spunsului pe ca-re `l putem da f\r\ team\ de a gre[i `ntre-b\rii formulate `n debutul acestui articol.Mihai-{tefan Ceau[u demonteaz\ cu r\b-dare [i cu o admirabil\ ambi]ie a „epui-z\rii“ subiectului „anatomia“ [i „fiziolo-gia“ `ntregului mecanism constitu]ional,cu legile electorale aferente, impus de laViena, `n etape succesive, microcosmosu-lui bucovinean, – mecanism implic`ndalegeri parlamentare, campanii electorale[i dezbateri contradictorii de programedublate de un set de abilit\]i de negociere[i de promovare a compromisului, [i nu `nultimul r`nd o rela]ie de putere dintre„majoritate“ [i „minoritate“, recunoscut\[i consim]it\ de ambele p\r]i – cu o impli-cit\ inten]ie „pedagogic\“: aceea de a eta-la consecin]ele `n „durata lung\“ ale unuiimplant institu]ional [i juridic cu ad`ncir\d\cini `n reformismul temperat, de sor-ginte iluminist\, al iosefinismului, `ntr-osocietate patriarhal\, aflat\ `nc\, `n cutu-me [i `n reflexele mentalului colectiv, lacheremul arbitrariului despotic [i al servi-tu]ilor medievale. Dincolo de artificiuldiscursiv al polarit\]ii abrupte dintre unmodel „occidental“ [i unul „oriental“, pecare autorul `l evit\ ([i bine face!), rezult\c\, `ntr-o ordine „evolu]ionist\“, ceea ces-a petrecut la scara redus\ a Kronland-ului cu capitala la Cern\u]i reprezint\ unexperiment mai mult sau mai pu]in reu[itde „sincronizare“ la procesul moderniz\-rii, `n varianta lui specific\,- nu at`t despectaculoas\, pentru c\ grevat\ din punctde vedere social de un poten]ial iner]ialpreponderent `n raport cu cel generator aldinamicii „progresului“ -, `n care s-a de-rulat acesta `n spa]iul central-european.~ntreaga succesiune evenimen]ial\ re-constituit\ am\nun]it de Mihai-{tefanCeau[u din ciclu `n ciclu electoral pro-beaz\ efortul de adaptare al structurilorlocale bucovinene la impulsurile nu rare-ori for]ate de un impetus colonial nedisi-mulat dinspre Viena (despre care istorio-grafia austriac\ vorbe[te astazi f\r\ com-plexe), efort care a `nsemnat concomitentpentru exponen]ii acestora unul de asimi-lare [i, de ce nu?, de `nsu[ire a unei „m\-suri a lucrurilor“, alta dec`t cea nutrit\ deata[amentele tradi]ionale, altfel spus, unadeschis\ la ini]iativa reformatoare, dinl\-untru sau dinafar\. Algoritmul generatoral elitelor politice bucovinene postpa[op-tiste, cu a c\ror „descriere“ Mihai-{tefanCeau[u merge p`n\ la alc\tuirea unuidic]ionar extrem de util, de[i `nc\ incom-

plet, al acelor personalit\]i bucovinene ces-au ilustrat `n politica cern\u]ean\ orivienez\, s-a `ntemeiat `n general pe o ase-menea conduit\, diferen]iat\, desigur, `nopinia, condi]ionat\ social [i chiar na]io-nal, asupra anvergurii prefacerilor [i a e-fectelor lor. Dealtfel, pu]inele fragmentereproduse `n volumul de fa]\ din inter-ven]iile parlamentare ale unui EudoxiuHurmuzachi, socotit pe bun\ dreptatedrept o figur\ emblematic\ a lumii buco-vinene la mijloc de veac XIX, `l calific\,prin pledoaria sincer\ [i convins\ pentrumodernizare, `ntre cei mai angaja]i pro-motori, al\turi de un Dinicu Golescu [i depa[opti[tii moldo-valahi, ai ideii de `nnoi-re din temelii, dup\ tipic „european“, asociet\]ii rom=ne[ti.

Aportul acestei filia]ii bucovinene deg`ndire [i cultur\ politic\ „central-euro-pean\“ la articularea [i func]ionarea sis-temului politic al Rom=niei interbelice ar\mas din p\cate, „virtual“, `n ciuda celorc`]iva lideri cern\u]eni „recicla]i“ `ntreoficialit\]ile bucure[tene. Simptomatic\pentru acest abandon a fost aversiuneadeschis declarat\ a unuia dintre ei, istori-cul Ion Nistor, fa]\ de acel tip de „medie-re“ practicat `ntre frac]iunile na]ionaledin Bucovina habsburgic\, [i concretizatinclusiv `ntr-un compromis constitu]ional(din 1909) considerat exemplar la aceavreme `n Austria, ce a situat criteriul an-tantei locale, a[a-numitul „bucovinism“,deasupra comandamentelor na]ionale aleunora [i altora. Ion Nistor a fost `n fondacela care, prin `ntreaga sa oper\ consa-crat\ trecutului Bucovinei, a transpus (peurmele lui Nicolae Iorga) interesul politicna]ional `n viziunea foarte limitat\ [iextrem ideologizat\ a unei istorii exclusi-viste a rom=nilor bucovineni, alta, chipu-rile, dec`t a ucrainienilor, evreilor, ger-manilor sau polonezilor tr\itori acolo, vi-ziune care a ignorat orice alt\ manifesta-re politic\ dec`t cea subsumat\ idealuluiprezerv\rii na]ionalit\]ii [i credin]ei, opu-se din principiu st\p`nirii „str\ine“. Ea aprevalat p`n\ la tabuizarea silnic\ prinpax sovietica a chestiunii bucovinene,dar a fost utilizat\ din ra]iuni de oportu-nitate politic\ dup\ 1970 – vezi un studiudin 1983 despre „via]a politic\ rom=neas-c\ `n Bucovina“ – pentru a redeveni do-minant\ dup\ 1990, acum [i `n contra-pondere la accentele „inverse“ puse deistoriografia ucrainean\. Aceast\ carte alui Mihai-{tefan Ceau[u marcheaz\ `n-tr-un fel, (dup\ tentativa mai timid\ a lu-cr\rii de istorie social\ a lui ConstantinUngureanu Bucovina `n perioada st\p`ni-rii austriece, ap\rut\ la Chi[in\u `n2003), adev\rata „ie[ire“ a istoriografieirom=ne[ti despre Bucovina din posterita-tea lui Ion Nistor, at`t de criticat\ pentru„tezismul“ [i deficitul ei de credibilitatede istorici occidentali precum MarianaHausleitner, prin aceea c\, restabilind„faptele“ [i contextul lor, `ng\duie, `nfine, delimitarea interpret\rii [i judec\]iiistorice de ra]iuni partizane, oricare ar fiacelea, [i tratarea unei „materii“ precumvia]a politic\ a Bucovinei de p`n\ la 1914`n cadrul comun `n care ea s-a desf\[urat,`n r\sp\r cu diviziunile na]ionale care auap\sat-o mai cu seam\ dup\ 1900.

Corectarea [i reechilibrarea unor apre-cieri cli[eizate despre statutul na]ionali-t\]ii rom=ne `n Bucovina habsburgic\, a-precieri care au subzistat [i s-au perpetuat`n ultima sut\ de ani `n manualele noastrede istorie [i, prin ele, `n con[tiin]a publi-c\, are loc f\r\ ostenta]ie, de[i, dac\ i separe necesar, istoricul recurge la o dic-]iune c`t se poate de clar\, precum atuncic`nd afirm\ c\ politica Vienei consta `n„tratarea egal\ a na]ionalit\]ilor existente[i a limbilor vorbite `n provincie“, sauc`nd `nregistreaz\ pozi]ia dominant\ a

rom=nilor `n structurile politice aleKronland-ului p`n\ la compromisulconstitu]ional din 1909 [i prezen]a delocne`nsemnat\ a unor politicieni bucovi-neni, mai ales rom=ni, `n ecua]iile politi-cii de la „centru“. Dealtfel, sprijinul ma-rii aristocra]ii funciare, `n primul r`ndrom=ne[ti, din Bucovina pentru cotituraconservatoare a guvernului Taafe de lasf`r[itul anilor ‘70 ai secolului al XIX-leaa fost r\spl\tit\ de autorit\]ile austrieceprintr-un favoritism economic [i politicmanifest, denun]at cu mare revolt\ degrup\rile liberale locale; tensiunile de-clan[ate dup\ 1892 `ntre partidele rom=-ne[ti [i guvernul local au decurs din re-ac]ia acestuia din urm\ la presiunea na-]ionalismului rutean, pretinz`nd o repre-zentare `n institu]ii propor]ional\ cu pon-derea popula]iei ucrainiene din Bucovina,relativ majoritar\ (38% fa]\ de 34% ro-m=ni, conform recens\m`ntului din1890): principiul aplan\rii `nainte de toatea conflictelor na]ionale, dar [i iritareafunc]ionarilor habsburgici fa]\ de apari]iaunei frac]iuni intelectuale rom=ne[ti cuun program ap\sat na]ional, critic\ la a-dresa conciliatorismului vechii genera]iide politicieni [i inspirat\ probabil defractura dintre „junii“ [i „b\tr`nii cehi“, acondus la disputele ulterioare, din care n-au lipsit acuza]iile de ostilitate la adresarom=nilor. Mihai-{tefan Ceau[u urm\re[-te `ndeaproape aceste evolu]ii, pe care `n-cearc\ s\ le explice cu toate implica]iilelor `n epoc\, motiv pentru care `[i interzi-ce parti-pris-urile; cu „distan]\“ analitic\s`nt trecute `n revist\ [i alte episoade„complicate“, precum angajamentul ro-m=nului Constantin Toma[ciuc al\turi deliberalii „centrali[ti“ germani sau „devie-rea“ lui Aurel Onciul [i a partidului s\ude la linia na]ionalist\ rom=neasc\, dizi-den]\ pe care unii se simt chema]i s-o mai„condamne“ [i ast\zi. Aceea[i benefic\senin\tate este investit\ `n trecerea `nrevist\, deopotriv\ de exact\, a tuturorpartidelor, grup\rilor [i frac]iunilor, na-]ionale sau nu, active `n spectrul politic alBucovinei de p`n\ la 1918.

„C\lc`iul lui Ahile“ al c\r]ii `l repre-zint\ o anumit\ nesiguran]\ onomastic\ [itoponimic\; unele nume de persoane saude locuri au p`n\ la trei variante: de pild\Kärten (corect Kärnten) [i Carintia,Demeter [i Dimitrie Isopescu, Hierotheus[i Ieroftei Pihuleac, Hacman [i Hackman,Cob`li]a [i Kob`li]a, etc., iar la cei `nno-bila]i cu titlul de „cavaler“,- numi]i to]idup\ tipicul german cu von -, acestaapare ba `n varianta german\ (Ritter), ba`n rom=n\. Alte mici observa]ii: adjecti-vul „grec-neunit“ are, `n respectul terme-nului german, un echivalent rom=nesccurent `n „greco-ortodox“, primul minis-tru austriac din perioada 1865-1867 s-anumit Belcredi [i nu Balcredi, iar refe-rin]a la guvernatorul Bourguignon `n1907 este eronata, c\ci `n perioada 1904-1911 pre[edinte al landului Bucovina afost Otto von Bleyleben.

Pentru o „altfel“ de istorie a Bucovinei

PrecizareArticolul intitulat „Conceptul dena]iune la rom=ni. O explica]ie teore-tic\“ publicat `n nr. 7-8/2005 al revis-tei „Timpul“, Supliment, pp.1-6, esteun fragment din cartea lui VictorNeumann `n curs de apari]ie: Neam,Popor sau na]iune? Despre identit\-]ile politice europene, edi]ia a II-a(rev\zut\ [i ad\ugit\), Editura CurteaVeche, Bucure[ti, 2005“.

Proz\TIMPUL8

septembrie 2005

DAN LUNGU

Acum aproape o lun\ am primit untelefon ciudat. O voce vag cunoscut\ `misolicita insistent o `nt`lnire. Voia un sfatdin partea mea `ntr-o chestiune delicat\,pe care nu mi-o putea dezv\lui la telefon.Abia apoi s-a recomandat. Era un fost e-lev. C`nd [i-a spus numele, mi-a venit ime-diat `n minte figura lui. O fa]\ lat\, cu ochisp\l\ci]i, care s-ar fi potrivit mai cur`ndunui trup durduliu; or, el era sl\bu], cum`inile parc\ prea lungi. L-am rugat s\ m\caute la [coal\, poate chiar a doua zi c`ndaveam o fereastr\, `ns\ nu s-a l\sat `ndu-plecat p`n\ nu a ob]inut permisiunea de am\ vizita acas\. {i c`t mai repede. Mi-ammai amintit, fire[te, c\ `l caracteriza un soide `nc\p\]`nare. Eu s`nt profesoar\ de filo-sofie la un liceu la care aceast\ disciplin\,eufemistic vorbind, este o cenu[\reas\.Dac\ reu[e[ti ca timp de o or\ s\ p\strezilini[tea `n clas\, `nseamn\ c\ e[ti un profe-sor excep]ional. Dac\ elevii mai r\m`n [icu ceva din ceea ce le-ai spus, meri]i omedalie. Singura modalitate de a-i `mpie-dica s\ se joace cu telefoanele mobile saus\ se bat\ cu cocoloa[e de h`rtie `n timpulorei este s\-i provoc la o discu]ie pe o te-m\ care-i intereseaz\, [i abia de aici s\ajung la vreun concept din lec]ie, dac\ `mireu[e[te stratagema. Subiectele cele maisigure pentru a-i ]ine aten]i s`nt sexul, ba-nii, fotbalul, muzica [i drogurile. Nu e`ntotdeauna u[or s\ ajungi de aici laAristotel sau la Kant. Dar pentru c\ `ncercacest lucru, mi s-a dus buhul c\ s`nt o „tip\de ga[c\“ [i c\ se poate vorbi orice cu mi-ne. De aceea m\ caut\ elevi care `[i pun totfelul de `ntreb\ri, mai naive sau mai sa-vante, ori care au tot soiul de probleme –cu ceilal]i profesori, cu p\rin]ii sau cu iu-bitul. Partea surprinz\toare a telefonuluidespre care vorbesc este c\ acest elev aterminat `n urm\ cu mai mul]i ani. S\ fievreo cinci. La discu]iile din clas\ nu era`ntotdeauna foarte prezent, iar interven-]iile sale veneau cu lucruri foarte concrete,de obicei cu exemple din via]a personal\.Abstractiza [i generaliza foarte greu.Poate de aici `i venea [i `nc\p\]`narea. ~nmintea mea `mi spuneam c\-i cam n\t`ng.~n schimb, era de o sinceritate debordant\,ca s\ nu spun ridicol\. La o lec]ie la care`mi propusesem s\ ajung la problema ade-v\rului, am lansat o discu]ie despre sex [idragoste. Din p\cate, ea n-a mers `n sensuldorit de mine, ci s-a ajuns la `ntrebarea da-c\ masturbarea are [i efecte benefice, dac\poate fi o metod\ de descoperire [i trezirea propriei senzualit\]i, at`t la fete c`t [i lab\ie]i. „P\i c`nd m-am masturbat eu primadat\…“ [i-a `nceput el interven]ia, conti-nu`nd cu un lucru nu lipsit de interes, anumec\ a f\cut-o fiindc\ mai to]i b\ie]ii de la[coal\ vorbeau, pe [optite, de aceast\ expe-rien]\, iar el nu putea participa la discu]ii [ise sim]ea izolat. Ideea pe care nu reu[ise s\o formuleze era c\ recursese la acest gestdin nevoia de comunicare, de integrare `ngrupul de egali, ceea ce mi s-a p\rut real-mente interesant. A[a se explic\ cum de i-am re]inut numele [i figura. C\ci nu faceparte dintre acei elevi cu care am mai p\stratcontactul [i dup\ terminarea liceului, carem\ mai viziteaz\ din c`nd `n c`nd [i cu carede cele mai multe ori m\ tutuiesc.

L-am primit chiar `n acea sear\. Dup\cum `n]elesesem la telefon, era urgent-

urgent. Nu se schimbase prea mult. Se mai`ngr\[ase pu]in, ceea ce nu-i strica. Darparc\ [i m`inile i se mai lungiser\ [i ochiii se `nfundaser\ `n orbite. Aerul n\t`ng nu[i-l pierduse, `ns\ `n mod ciudat el p\rea c\vine mai degrab\ din voce dec`t din `nf\-]i[are. S-a a[ezat doar pe o bucat\ de cana-pea, cu sfial\, cam cum stau persoanele `nv`rst\, de la ]ar\, `n cabinetul medicului.Omul p\rea `ntr-adev\r fr\m`ntat. Dup\c`teva amabilit\]i st`ngace, a `nceput s\-midescrie situa]ia `n care se afla, juc`ndu-secu degetele de la m`ini. ~ncet-`ncet, i-amredescoperit acea sinceritate brutal\, ca-re-l face unic `n galeria persoanelor `nt`l-nite vreodat\. Oricum, m-a asigurat c\venise la mine fiindc\ era singura per-soan\ cu care [tia el c\ se poate discutaorice, de[i dup\ stilul s\u direct a[ fi fost`nclinat\ s\ cred c\ e capabil s\ se confe-seze oricui.

Terminase liceul cu cinci ani `n urm\.A fost [omer o perioad\, apoi s-a angajatla o firm\ de construc]ii. Aici a avut unmic accident [i a fost dat afar\ f\r\ nici odesp\gubire. {i-a g\sit cu greu un alt ser-viciu, unde lucra [i `n prezent, anume paz-nic la o `ntreprindere `n curs de lichidare.A[adar, viitorul locului s\u de munc\ de-venea tot mai sumbru chiar sub ochii s\i,cu fiecare camion care scotea ce se maipoate scoate dintr-un morman de fiarevechi. Era destul de stresant s\ asi[ti lapropria ta intrare `n [omaj. Bine`n]eles,c`[tiga de mizerie. P\rin]ii lui erau pensio-nari. Locuia cu ei `ntr-un apartament cudou\ camere semidecomandate, `mpreun\cu sora lui, mai mic\ cu doi ani dec`t el,retardat\ mintal. Banii deveneau pe zi cetrece mai pu]ini, iar p\rin]ii mereu `i re-pro[au c\ are un venit mult prea mic `n ra-port cu c`t m\n`nc\. Cu toate c\ se str\-duiau s\ fac\ economie, tr\iau tot mai r\u.~ncercau s\ consume tot mai pu]in curentelectric: el renun]ase la aparatul de radio,mama sp\la numai la m`n\, iar tat\l `[iredusese programul de stat `n fa]a televi-zorului. Seara se culcau devreme sau st\-teau de vorb\ pe `ntuneric. F\ceau econo-mie [i la ap\. El, c`nd lucra de diminea]\,se sp\la pe fa]\ la serviciu. F\ceau baienumai s`mb\ta, to]i patru `n aceea[i ap\.Primul era tata, capul familiei, apoi mama,apoi el. Sora lui r\m`nea la urm\, c\ci ori-cum nu f\cea nazuri, nu-[i d\dea seama `nce zoaie se scald\. Apa din cad\ nu o arun-cau. O p\strau pentru turnat cu g\leata `nveceu. Numai dup\ o treab\ mare, se `n]e-lege. Dac\ lipeau plastilin\ `n jurul capa-cului de scurgere, pentru a evita pierderi-le, le ajungea p`n\ miercuri. Dac\ nu, lunipe la amiaz\ era gata. Cu toate acestea, a-veau datorii destul de mari la asocia]ia delocatari; cea mai mare parte din penaliz\ri.Dac\ mergeau `n acest ritm, `n c`]iva aniurma s\ le scoat\ apartamentul la licita]ie.

Au avut, totu[i, [i o scurt\ perioad\ maibun\. Dou\ luni [i trei s\pt\m`ni, c`t el astat cu o fat\ pe care o iubea, `n garsonie-ra acesteia. Fata a plecat `n Italia la mun-c\, iar p\rin]ii s\i au `nchiriat garsoniera.Planul era ca din chirie, din ce aducea ea[i din v`nzarea garsonierei s\ cumpere la`ntoarcere un apartament cu dou\ camere[i s\ se c\s\toreasc\. Oricum, c`nd el s-a`ntors la p\rin]i, ace[tia se obi[nuiser\ cubinele, a[a c\ n-au fost prea `nc`nta]i. Elle-a spus c\ e o situa]ie temporar\. Numaic\ fata [i-a g\sit pe cineva acolo [i i-atransmis c\ nici nu se g`nde[te s\ se mai`ntoarc\ la mizeria din Rom=nia. P\rin]iitot `l `ntreab\ c`nd se `ntoarce la garso-nier\, de[i le-a explicat situa]ia. ~l tot tri-mit `n Italia, dar el nu cunoa[te pe nimeniacolo [i nu e o fire descurc\rea]\. ~l totacuz\ c\ m\n`nc\ pe ascuns din frigider,de[i nu e adev\rat.

Situa]ia e tot mai `nc`lcit\. Iar ultima`nt`mplare i-a dat peste cap. Nimeni nu[tie cum, dar sora lui retardat\ mintal a r\-mas `ns\rcinat\. Au `ncercat s\ o chestio-neze cine [i ce, dar nu au scos nimic de laea. R`de, [i at`t. El b\nuie[te c\ a fost vio-lat\ de derbedeii din cartier, poate chiar decareva din bloc, `n timp ce ducea gunoiul,una dintre pu]inele treburi pe care le poateface. De[i nu l-au acuzat direct, p\rin]iisugereaz\ c\ el `nsu[i ar fi putut s\ aib\ re-la]ii sexuale cu ea, ceea ce, din punctul luide vedere, era aberant. Sau poate c\ nucred acest lucru, dar probabil c\ se g`ndescla posibilitatea ca el s\ intre `n pu[c\rie [i,`n sf`r[it, s\ se mai aeriseasc\ spa]iul loca-tiv [i s\ se mic[oreze cheltuielile. Ceea ce,din punctul lui de vedere, era din nou abe-rant, c\ci banii lui, chiar pu]ini, acopereaudin plin bruma de ap\ pe care o folosea, cas\ nu mai spun\ de m`ncare. El s-ar ducecu drag\ inim\ `n alt\ parte, dar nu aveaunde, [i nici nu era un tip descurc\re].

~n aceste condi]ii, cu c`teva zile `n urm\a f\cut cuno[tin]\ cu o fat\. Ei cic\ `i placede el, `ns\ el nu crede asta, crede mai de-grab\ c\ este foarte disperat\. Nu c\ estefoarte ur`t\, nu asta e cea mai mare pro-blem\ a ei, ci este foarte-foarte gras\. Ceamai gras\ fiin]\ pe care a v\zut-o el p`n\ a-tunci. La v`rst\ s-ar potrivi, e cu doi animai mic\, `ns\ nu simte nimic pentru ea.Doar un pic de dezgust. Asta c`nd a v\-zut-o, c\ci dup\ aceea s-a obi[nuit cu ea [inu i-a mai p\rut la fel de monstruoas\. Ta-t\l ei este un om foarte bogat, unul dintrecei mai mari oameni de afaceri din ora[. Aspus `n mai multe r`nduri c\ `i va da fiiceilui la c\s\torie tot ce are nevoie pentru ovia]\ `ntreag\. {i totu[i nu a reu[it s\g\seasc\ un so] pentru fiica lui. Fata `l totsun\. ~i spune s\ treac\ pe la ea, s\ ias\ `nora[. A trecut pe la vila p\rin]ilor ei, careeste un adev\rat palat. A stat de vorb\ [i cutat\l ei, la un pahar de vin, ca `ntre b\rba]i.

I-a spus c\ dac\ se vor c\s\tori nu le valipsi nimic.

Pe de o a parte, din c`te a citit [i a v\zutprin filme, c\s\toriile care nu s`nt din dra-goste sf`r[esc prost; pe de alt\ parte, s-arrezolva toate problemele lui [i, probabil,ale familiei lui. ~n cazul s\u, nu numai c\nu-i dragoste, dar numai la g`ndul c\ vasta cu asemenea „balen\“ `n pat `l apucagrea]a, ca s\ nu mai spun\ c\ nu prea `]iputea imagina cum se va desf\[ura un actsexual `n cuplul lor. El ar renun]a bucurosla rela]iile intime, [i-ar putea consuma a-v`nturile erotice `n baie, `ns\ probabil c\ea n-ar fi de aceea[i p\rere. C`nd `ncercas\-[i imagineze via]a al\turi de ea, conclu-ziona c\ mai bine se `ntoarce `n aparta-mentul lor nenorocit. C`nd `ncerca s\-[iimagineze viitorul al\turi de p\rin]i, maibine se c\s\torea cu „balena“. Nu reu[eadeloc s\ se hot\rasc\. Eu ce sfat `i d\-deam? Fata a[tepta cu ner\bdare un r\s-puns. Ca [i tat\l ei, care `i spusese un lucrucare l-a cam enervat. Anume ca m\car `nnoaptea nun]ii s\ fac\ pe-a porumbelul `n-dr\gostit, s\ nu cread\ invita]ii c\ a luat-odoar pentru banii ei.

Dup\ ce a povestit f\r\ `ntrerupere, [i-apus m`inile `n poal\ [i a[tepta sfatul meu.A[a cum b\tr`nele a[teapt\ re]eta dup\consulta]ie.

Mi-era clar, nu aveam nici un sfat pen-tru el. Orice decizie ar fi luat, dup\ aceeai-ar fi p\rut r\u. Cel mai bine ar fi fost s\nu ajung\ `n situa]ia asta. Bine`n]eles, nui-am spus aceste lucruri. Nu voiam s\ torngaz pe foc. Oricum, am v\zut c\ faptul c\l-am ascultat cu r\bdare i-a f\cut bine.Parc\ se mai `nseninase pu]in. Totu[i, a[-tepta un r\spuns. I-am spus ceva de genulc\ se afl\ `ntr-o situa]ie delicat\, `n care egreu s\ deliberezi, mai ales dinafar\, c\ `nchestiunile amoroase sau de familie nu eindicat s\ te amesteci etc., [i am `ncheitacu o glum\:

– ~n studen]ie, `n situa]iile complicateaveam o vorb\: `]i dau un sfat prietenesc,f\ ce vrei!

Omul a plecat la fel de confuz cumvenise, `ns\ parc\ mai pu]in `ncr`ncenat.La c`teva minute de la plecare lui m-amg`ndit c\ poate era mai bine s\-i fi spusexact ce g`ndesc. Apoi m-am luat cu altetreburi [i `n c`teva zile am uitat toat\povestea.

Ea mi-a revenit `n aten]ie acum treis\pt\m`ni, c`nd am primit o invita]ie lanunt\. A[adar, s-a hot\r`t, mi-am zis eu.Foarte bine! Am studiat invita]ia, c\reiaoricum n-aveam de g`nd s\-i dau curs. Amconstatat c\ fostul meu elev urma s\ de-vin\ ginerele unuia dintre cei mai boga]ioameni din ora[ [i finul altui mare bog\ta[.Am apreciat c\ n-o nimerise chiar r\u, ampus invita]ia pe m\su]a de cafea [i am datdin nou uit\rii toat\ t\r\[enia.

Ast\zi diminea]\, deschid ziarul local.La mondenit\]i, pe o jum\tate de pagin\,sub titlul „Mireasa f\r\ mire“, citesc des-pre fuga mirelui de la nunta fiicei unuiadintre cei mai boga]i oameni din ora[.Chiar despre el, elevul meu, era vorba.Mi-am pus o cafea mare [i, cu picioarelesub mine `n fotoliu, am `nceput a rumega[tirea. M-a `ntrerupt soneria de la intrare,care ]`r`ia insistent. La u[\, fostul meuelev, cu cearc\nele p`n\ la gulerul c\m\[ii.

– Ce e cu tine? l-am `ntrebat intrigat\.– V-am ascultat sfatul. Am f\cut ce-am

vrut! {i-acum a[ vrea s\ dorm [i n-am un-de, a[a c\ a[ vrea s\ dorm un pic la dvs.

P\rea epuizat, dar [i foarte mul]umit deisprava sa. ~n timp ce-l conduceam `n unadin camere, a mai `ng\imat, dobor`t desomn:

– Toate ca toate, da’ chestia aia cuf\cutul pe-a porumbelul n-a mers…

Acum doarme dincolo, `l las s\ se odih-neasc\. Nici nu [tiu cum s\ procedez cu elc`nd se va trezi. ~n locul meu cum a]i face?

Un sfat prietenesc

9Eseu TIMPUL

septembrie 2005

RADU PAVEL GHEO

Intelighen]ia `[i are pretutindeni reguli-le [i ierarhiile ei. Seturile de norme res-pectate, de gusturi acceptate [i de tabuuriasimilate creeaz\ comunitatea aceea apa-rent eterogen\, dar ai c\rei membri serecunosc de la primele opinii schimbate`ntre ei, de la filosoful bine mediatizat [icriticul de art\ graseiat p`n\ la profesorulde liceu sau burghezul consumator de lite-ratur\ sau filme de art\. Adesea nici nu secunosc personal: totu[i s-ar recunoa[teoric`nd [i se simt afini, c\ci respect\ ace-lea[i reguli, admir\ acelea[i lucruri [i `ioripileaz\ acelea[i manifest\ri.

Pentru cet\]enii dezorienta]i, pentru ceimai pu]in siguri pe ei [i pentru cei dornicis\ accead\ c`t mai repede `n comunitatearafinat\ a intelighen]iei rom=ne[ti, `ndr\z-nesc s\ `n[ir pe fug\ c`teva coduri deacces. S`nt convins c\ un aspirant s`rguin-cios va [ti s\ ob]in\, prin induc]ie, [i altelela fel de utile.

1) Nichita. E vorba de poetul NichitaSt\nescu. E drept, tema s-a mai demoneti-zat, dar `nc\ are priz\ maxim\ la genera]iicu autoritate din intelighen]ia noastr\.Re]ine]i: nu conteaz\ [i nu v\ intereseaz\talentul poetic al lui Nichita. Dac\ vre]i s\intra]i `n lumea de[teapt\, trebuie s\ [ti]ic`teva lucruri de baz\. Nu vorbi]i de poe-tul Nichita St\nescu (sau, Doamne fere[te,N. St\nescu!). El e Nichita. Apropiereasentimental\ de fiin]a lui Nichita e unsemnal pozitiv.

Aici merge [i o poezie, citat\ m\caraproximativ. Foarte nimerit\ e aia cu cu-bul perfect, la care i se sparge un col] cuciocanul. Pe asta o [tiu [i o citeaz\ to]i.Pentru tinerii `n c\utare de pereche, merge[i cea cu „Spune-mi, dac\ te-a[ prinde `n-tr-o zi [i ]i-a[ s\ruta talpa piciorului, nu-ia[a c\ ai [chiop\ta pu]in dup\ aceea, deteam\ s\ nu-mi strive[ti s\rutul?“. Nu d\gre[ (de altfel, dac\ intereseaz\ pe cineva,ambele s`nt poezii valoroase).

Termeni suplimentari: Necuvintele (unvolum de versuri), Noduri [i semne (altvolum). Aspiran]ii mai v`rstnici pot folosio amintire de la o be]ie cu Nichita, la careNichita le-a dedicat o poezie de Nichita.Vor asculta cu to]ii `nfiora]i relatarea [i,oricum, bietul poet nu se mai poate ap\ra.

Aten]ie! De[i Nichita St\nescu eNichita, Mihai Eminescu nu e Mi[u. NiciBlaga nu e Luci (dar s\ m\ tai [i nu pricepde ce!).

2) Andrei Ple[u – Despre `ngeri;Gabriel Liiceanu – Despre limit\. S`ntdou\ c\r]i. S`nt bune. Dar nu conteaz\:important e s\ fie citate. Face o impresieextraordinar\.

Termeni suplimentari (de mare ajutor):„angelologie“ (sau „angeleologie“? Numai [tiu. Pronun]a]i-l [i voi a[a, mai `mple-ticit...), „peratologie“, Minima moralia (nu`nseamn\ ceea ce pare, dar nu insista]i).

3) Ultima carte (sau ultima confe-rin]\ sau ultima emisiune TV) a luiHoria-Roman Patapievici (pentru tipi-cari, „ultima“ `nseamn\ „cea mai recent\“,nu ce v\ g`ndea]i voi). Deschide]i o discu-]ie despre oricare dintre ele [i ave]i publi-

cul asigurat. Chiar dac\ nu e neap\rat unulcompetent, cel pu]in va fi mereu entuziast.Ca form\ de apropiere (v. punctul 1), `ipute]i spune „Pata“, dar numai dac\ nu ecumva de fa]\.

Termen suplimentar: Omul recent. E ocarte controversat\ a lui Pata. Dar faceimpresie mai ales c`nd e citat\ (de[i o lec-tur\ atent\ n-ar strica). ~n general, pre-zen]a la o conferin]\ de-a lui Patapievici(sau Ple[u sau Liiceanu sau Manolescu –v. infra) e o not\ bun\ pentru intelectuali.

4) Nicky. E vorba de criticul literarNicolae Manolescu. A[a `i spun prietenii [ia[a `i spun – dar nu `n fa]\ – cei care nu `lcunosc (vezi cazul „Pata“). Dac\ nu-l [ti]idec`t din c\r]i, e bine s\ v\ feri]i s\-ispune]i Nicky chiar [i fa]\ de cei care `lcunosc mai bine, dar nu e un dezastru dac\v\ scap\. A fost ales `n 2005 pre[edinteleUniunii Scriitorilor. A scris multe c\r]i decritic\ literar\, despre mai mul]i autori, a[ac\ oricum da]i, tot nimeri]i ceva.

Termeni suplimentari: Teme (nu-s chiarteme, ca la [coal\, ci ni[te c\r]i cu eseuri,foarte mi[to) – e bine de [tiut c\ s`nt [apte,apoi Istoria critic\ a literaturii rom=ne,Alian]a Civic\ (un partid care nu maiexist\).

5) Mircea C\rt\rescu. Scriitor rom=n.A scris De ce iubim femeile, o carte care s-a v`ndut `n vreo 40-50 de mii de exemplare[i la care lumea literar\ bun\ (care nu vindedec`t 50-100 de exemplare) a cam str`mbatdin nas. L\uda]i-o sau critica]i-o, dar e bines\ v\ orienta]i la fa]a locului. Dup\ cumevolueaz\ discu]ia, opune]i-o la Orbitor 1[i Orbitor 2 (dou\ p\r]i dintr-o trilogie).Una e cu „Aripa st`ng\“, alta cu „Trupul“.Aten]ie, scrie la Orbitor 3 (aripa r\mas\).

Termeni suplimentari: postmodern (v.infra, punctul 7), Levantul (carte, `n ver-suri), Postmodernismul rom=nesc (carte).Detaliu interesant: l-a citit pre[edinteleTraian B\sescu.

6) Blow-up. Un film cult, de Antonioni,care pe mine m-a plictisit profund, dar cucare se poate deschide o discu]ie de[teapt\despre cinematografie. Exist\ un num\r defilme al c\ror titlu reprezint\ parola deacces `n clubul intelighen]iei. Pentru com-pletare, mai ad\uga]i Tarkovski (C\l\uza,Andrei Rubliov), Fellini, Lars von Trier...Merge [i Eisenstein.

7) Postmodernism, postmodernitate.E un termen perfect, poate cel mai bun caparol\. Poate `nsemna orice, dar nimeni numai [tie ce `nseamn\. E de bine sau e der\u – trebuie s\ vede]i mai `nt`i cum decur-ge discu]ia. Se poate asocia cu Omul re-cent (v. punctul 3). E de azi, e despre so-cietate, dar [i despre literatur\. Scriitoripostmoderni, lume postmodern\, capita-lism postmodern, atitudini postmoderne(toate, inclusiv cele conservatoare), gad-get-uri postmoderne, media postmoderne.

Termeni suplimentari: post-postmoder-nism, simulacru, Ihab Hassan, virtual,postimperialism, mcdonaldizare.

8) L\utarii din Clejani [i/sau Fanfarade la Zece Pr\jini. Forma]ii de muzic\l\ut\reasc\ acceptate de lumea bun\ dup\ce au avut succes `n str\in\tate. S`nt la mo-d\. Se opun manelelor (muzic\ l\ut\reasc\neacceptat\ de lumea bun\ – n-a avutsucces `n str\in\tate). L\utarii din Clejaninu c`nt\ manele, ci aduc rafinamentul frustal muzicii autentice rom=ne[ti1. Tot la mod\de-o vreme `ncoace: Buena Vista SocialClub, Ibrahim Ferrer, Compay Segundo,Cesaria Evora (erau buni [i prin anii ’50,dar au fost descoperi]i recent, c`nd unii aumurit deja). Pentru nostalgici merge [iWoodstock-ul, dar [i-a mai pierdut din cot\.

9) Lupta `ntre genera]ii. E o tem\ bu-n\ pentru o discu]ie despre literatur\ sau

arte `n general. Genera]iile se tot lupt\,a[adar subiectul n-o s\ se epuizeze nicio-dat\. Tema e sensibil\, a[adar trebuie a-bordat\ cu mult\ grij\.

Termeni necesari: optzeci[ti, nou\ze-ci[ti, dou\mii[ti (merg [i [aptezeci[tii, [ai-zeci[tii). ~nc\ nu se [tie prea clar ce `n-seamn\ termenii de mai sus – ca [i cu post-modernismul. E ceva legat de anul lans\riiunor autori.

Termeni suplimentari: demolare, non-valori, statui, canon, respect/lips\ de res-pect, confirmare (nu religioas\, ci literar\).

10) Vama Veche. O localitate de pe li-toralul M\rii Negre, unde vara merg mul]iintelectuali. De re]inut sloganul „Salva]iVama Veche!“ – zona trebuie ap\rat\ deneintelectualii care dau muzica tare (mu-zica neintelectual\). De re]inut c\ VamaVeche trebuie salvat\. Aici v\ pute]i arun-ca `ndr\zne]i cu capul `nainte `n discu]ie:Trebuie! Exist\ [i un festival – Stufstock.E de bine.

Expresie util\ (indiferent de situa]ie saucuno[tin]e despre Vam\): „Vama nu mai ece-a fost!“. Va merge [i peste dou\zeci deani [i cred c\ mergea [i acum dou\zeci.

11) Perioada interbelic\ roz. Prindemai ales `n Bucure[ti. Tema cere o oareca-re documentare, dar nu exagerat de mult\.Mai prinde]i [i voi din zbor, ce naiba! Seleag\ de Eliade, Cioran, Noica, Tu]ea,Ionescu (mai mult Nae dec`t Eugen) [i deefervescen]a tinerimii intelectuale dinepoc\. Se evit\ cu tact teme ca legionaris-mul, ortodoxismul antisemit, pogromurile[.a. Nici n-au leg\tur\ cu intelectualii a-ce[tia, legionari prin simpatii, dar inteli-gen]i – mai ales `n exil. E preferabil\ oalunecare spre orientalism, prin Eliade,sau spre rom=nism, prin Noica.

Se poate l\uda [i Bucure[tiul interbelic(neap\rat opus Bucure[tiului contempo-ran, de[i s\ [ti]i c\ `n realitate nici... m\rog), Rom=nia – Belgia Orientului [i „gr`-narul Europei“, Bucure[tiul – Micul Paris,Timi[oara – „Mica Vien\“, Ia[iul – „MicaFloren]\“... Apropo, a zis cineva de Parisc\ ar fi „Marele Bucure[ti“?

Termeni suplimentari: G`ndirea (revis-t\), esoterism, `ntru, Maitreyi, yoga, gene-ra]ia ’27, Sentimentul rom=nesc al fiin]ei.

Merg [i teme mai mici, gen Lovinescu[i proza canonic\, dar nu s`nt de foartemare impact.

12) Fran]uzismele. Se poart\ `n primulr`nd tot `n Bucure[ti (v. punctul 11), pro-babil sub influen]a genera]iei de intelec-tuali mai v`rstnici, aristocra]i [i francofoni

(d. ex. Al. Paleologu). Franceza d\ un lus-tru bun la limb\. (Altfel, `ntre ei tineriischimb\ anglicisme [i americanisme,multe naturalizate.) Fran]uzismele se pre-sar\ `n discu]ie la diverse momente, f\r\nici o regul\ sau re]inere, fiindc\ s`nt ori-cum de bon ton. Amintesc de perioadainterbelic\ roz [i, `n lipsa s`ngelui aristo-cratic, sugereaz\ m\car o afinitate cu atri-butele aristocra]iei. Aerul rafinat [i carac-terul poliglot-intelectual al francezei esteextrem de eficient.

Fran]uzisme utile: mon Dieu, moncher, quelle horreur, c’est ça, n’est pas?(neap\rat), ebluisant, ordur\ (pronun]at„ordiur\“), a delabra, hélas, dar merge [iaux portes de l’Orient (c`nd e vorba de ro-m=ni [i de p\catele lor – v. MateiuCaragiale). Mai s`nt o gr\mad\. E sufi-cient (iar\[i) s\ ciuli]i urechile.

13) Condi]ia intelectualului rom=n.Iat\ tema cea mai tare, nec plus ultra, pia-tra filosofal\ a discu]iilor intelectuale de lanoi. Le include pe (mai) toate celelalte [iaprinde spiritele [i interesul tuturor. Cetrebuie [tiut aici? C\ intelectualul rom=n e`ntotdeauna subapreciat, c\ atmosfera in-telectual\ se degradeaz\ (se „mcdonaldi-zeaz\“ sun\ mai bine) de la o zi la alta, c\`n general e r\u [i c\ ar trebui s\ fie maibine, c\ ]ara asta nu-[i merit\ inteligen]ii,c\ marile creiere rom=ne[ti se sacrific\permanent (da]i exemple; aici merg [i c`te-va inserturi despre perioada comunist\),c\ publicul, c\ audien]a, c\ televiziuneapublic\, c\ televiziunile comerciale, c\marea art\, c\, c\, c\... Oricum, e o tem\generoas\, pentru toate gusturile. Abuza]icu `ncredere de ea.

* * *Recunosc c\ toate cele de mai sus tre-

buie luate cum grano salis (uite, poate c\trebuia s\ scriu [i ceva de latinisme). Apoi,onestitatea m\ oblig\ s\ admit c\ am folo-sit – [i c\, probabil, voi mai folosi din plin– unele din temele [i atitudinile comentatemai sus. Altfel cum le-a[ fi `n[irat aici a[a,neverificate?

~n fine, tot onestitatea m\ `mpinge s\adaug [i comentariul din off al Alinei lalectura `ndreptarului de mai sus: „Bine c\e[ti tu de[tept!“.

(din volumul `n preg\tire DEX-ul [isexul)

1 Ba cînt\ [i manele, c\ altfel nu ar fi l\utari – darideea nu se potrive[te cu scopurile ghidului nostru.

Ghid de conversa]ie rom=no-intelectual

Lec]ia polonez\TIMPUL10

septembrie 2005

Cardinal JEAN-MARIE LUSTIGER1

În acele vremuri, existau Estul, Cortinade Fier [i Vestul. În Fran]a, ImperiulSovietic ne p\rea la fel de imuabil ca [iEgiptul faraonilor. A[a încît primele eve-nimente de la Gdansk ne-au umplut destupefac]ie admirativ\, dar [i de teama fa]\de riscurile represiunii împotriva poporu-lui polonez.

Dar foarte repede ceva cu totul nou avenit din Polonia. Mai întîi, dezmin]ireaspectaculoas\ a ideologiei marxiste: mun-citorii cereau regimului comunist respec-tarea justi]iei [i a democra]iei. Dup\ a-ceea, apari]ia unei mi[c\ri populare origi-nale, în care se reg\seau intelectualii [imuncitorii sindicali[ti. În sfîr[it, credin]acatolic\ a poporului polonez [i fidelitateasa fa]\ de istorie d\deau acestei mi[c\ri ofor]\ de neoprit.

Toate acestea formau un tablou cu totuldeconcentrant pentru prejudec\]ile r\spîn-dite în Occident, pe tema problemei mun-citore[ti, a luptei de clas\, a regimului so-vietic, a religiei „opium pentru popor“ etc.Solidarnosc f\cea s\ zboare în ]\nd\ri toa-te ideile de-a gata ale celor mai mul]ioameni, indiferent de pozi]iile lor teoreti-ce [i de op]iunile politice.

Este adev\rat c\ alegerea Papei IoanPaul al II-lea în 1978 [i prima sa c\l\torieîn Polonia în iunie 1979 f\cuser\ deja s\ne îndrept\m mai aten]i privirea asupra si-tua]iei din Polonia atunci cînd, în februa-rie 1980, a izbucnit prima grev\ la {antie-rele din Gdansk. F\r\ acest Pap\, f\r\ for]acuvîntului s\u [i a prezen]ei sale, Soli-darnosc n-ar fi fost posibil\. Dar trebuie,f\r\ discu]ie, s\ ai urechile [i inima polo-neze pentru a în]elege întreaga greutate aunor interven]ii, precum cea ce va fiexpus\ de Monseniorul Jozef Zycinski2.

În Fran]a, discursurile Papei [i ale So-lidarit\]ii au fost interpretate ca replici înjocul raporturilor de for]\ cu puterea polo-nez\ [i sovietic\. Ast\zi, mi se pare tot mailimpede c\ importan]a Solidarnosc nu sem\soar\ doar în rolul s\u istoric înpr\bu[irea sistemului sovietic. Exist\, înexperien]a Solidarnosc, mai mult decît orevolt\ popular\ [i na]ional\ împotrivatiraniei str\ine [i decît o critic\ a ideolo-giei marxist-leniniste. Acest „mai mult“face din Solidarnosc o experien]\ istoric\inestimabil\, al c\rei interes teoretic [ipractic dep\[e[te cu mult circumstan]eleapari]iei sale. Tocmai acest „mai mult“doresc s\-l identific acum [i s\-l situez fa]\de gîndirea cre[tin\.

„Negînditul“ marxism-leninismului

Experien]a Solidarnosc s-a n\scut `ns`nul poporului polonez, ca un r\spunsvital la lunga opresiune sovietic\.

~n fapt, analiza social\ [i practicamarxism-leninismului omit s\ ia `n consi-dera]ie sau, mai degrab\, nu pot s\ ia `ncalcul realitatea fundamental\ a condi]ieiumane, pentru c\ ea nu o vede [i nu poate

s-o vad\ tocmai din cauza conceptelor cucare opereaz\. Dorind s\ se erijeze `n[tiin]\ materialist\ a istoriei, ea trebuiemai `nt`i s\-[i construiasc\ subiectul pen-tru a-i determina legile ce-l dirijeaz\. A-ceast\ opera]ie, necesar\ precum oric\reialte [tiin]e, produce un artifact care sesubstituie realit\]ii vie]ii oamenilor. A-ceast\ a[a-zis\ [tiin]\ – fie ea [i dialectic\– poate atunci s\ func]ioneze ca praxis,dar `ntre limitele stricte pe care le-a re-]inut [i mai ales omis pentru a-[i construiobiectul. Aplic`ndu-se realului complex [ifoarte bogat al societ\]ilor omene[ti, pro-voac\ acestora violen]\, cum dovede[tesitua]ia poporului polonez din momentul`n care izbucne[te greva de la Gdansk.

Experien]a Solidarnosc aduce la lumi-na zilei ceea ce marxism-leninismul ig-nor\ sau reinterpreteaz\ `n func]ie de pro-priile sale categorii. Aceast\ realitate, onumesc neg`nditul marxism-leninismului.Cu siguran]\, Solidarnosc r\spunde mar-xism-leninismului [i, `ntr-un anume sens,`l demonteaz\, `l respinge. Dar aceast\ re-futa]ie nu opereaz\ practic dec`t cu con-di]ia de a pune `n plin\ lumin\ realul expe-rien]ei umane pe care marxismul o ignor\,nu o recunoa[te, `n virtutea naturii saleideologice. Marxismul revendica pentruel `nsu[i monopolul ra]ionalit\]ii politice;experien]a Solidarnosc dezv\luind aceast\realitate necunoscut\, nev\zut\, „neg`n-dit\“ face s\ zboare `n ]\nd\ri edificiulideologiei marxiste.

Realitatea dezv\luit\ de Solidarnosc

Cum s\ descriem aceast\ realitatenecunoscut\?

Poporul polonez umilit, aservit de unregim poli]ienesc, a tr\it mai `nt`i expe-rien]a solidarit\]ii, `nainte ca aceasta s\devin\ o organiza]ie. Credin]a [i rug\ciu-nea unui popor de credincio[i au formattemelia culturii [i istoriei Poloniei. Tre-buie s\-i constat\m for]a [i prezen]a, mai`nt`i, nu ca o arm\ de r\zboi `ndreptat\ `m-potriva contra regimului, ci ca memorie arealului [i realitate a memoriei ce hr\neaucon[tiin]a unui popor.

Mai trebuia ca aceast\ solidaritate tr\it\de popor s\ fie g`ndit\, articulat\ `n pro-gram de via]\, de speran]\, de ac]iune.Este ceea ce au f\cut, `mpreun\ cu munci-torii, intelectualii mi[c\rii.

Experien]a solidarit\]ii este `n inimavie]ii omene[ti. Ea situeaz\ fiecare per-soan\ prin capacitatea sa de rela]ie cucel\lalt. Ea pune imediat `n joc instan]afundamental\ a con[tiin]ei [i puterea aces-teia de a cunoa[te binele [i adev\rul, de arecunoa[te r\ul de care un om este vinovatfa]\ de alt om etc. O `ntreag\ antropologieeste desenat\ de reflexia unui popor opri-mat `n domeniile fundamentale ale vie]iisale personale [i sociale. Munca era `ncentrul ideologiei oficiale. Muncitorii,revendic`ndu-[i demnitatea, se afirmau caoamenii reali, nu simpli produc\tori. Prinurmare, omul real s-a pus `n mijlocul`ntreprinderii politice.

Ca s\ se nasc\ Solidarnosc, a trebuit s\se conjuge g`ndirea [i ac]iunea. Intelec-tualii au [tiut s\ g`ndeasc\ ra]ional aceast\experien]\. Mai mult, ei au [tiut s\ dea oexpresie popular\ la ceea ce tr\ia [i speraatunci poporul polonez. Cuv`ntul „Soli-darnosc“ a fost simbolul magic al acesteiexperien]e.

S\ remarc\m, `n trecere, importan]a fe-nomenologiei care permite s\ explor\mrealul sc\p`nd capcanei `n care `l insereaz\dialectica hegelian\ a lui Marx. Putem re-

cunoa[te acest demers fenomenologic `ndiscursurile Papei din timpul c\l\toriilorsale `n Polonia, dar [i `n c\rticica P\rinte-lui Josef Tischner, colegul s\u de la Uni-versitatea din Lublin, difuzat\ clandestinesub tiltul Spotkania3, carte din fericire tra-dus\ [i `n francez\. Aceast\ scriere a fostunul din instrumentele prizei de con[tiin]\provocate de Solidarnosc. C`t prive[te ac-]iunea, e suficient s\ evoc aici rolul deci-siv al evenimentelor de la Gdansk [i lea-dershipul lui Lech Walesa.

Etic\, politic\, religie

Pe m\sur\ ce ap\rea umanitatea `n rea-litatea social\ [i `n mizele acesteia, se tra-sa o cu totul alt\ manier\ de a ac]iona: ceaa „eticii Solidarnosc“, care se dore[te o„etic\ a con[tiin]ei“ capabil\ s\ creeze re-la]ii respectuoase cu cel\lalt, s\ se organi-zeze `n orizontul unui sistem democratic.Revendicarea libert\]ii presupune accep-tarea diferen]elor [i a diversit\]ii de opinii.M\car pentru acest lucru, sursa religioas\[i cre[tin\ a a experien]ei Solidarnosc esteclar recunoscut\, mai exact pentru c\ eaatest\ fundamentul indestructibil al dem-nit\]ii umane.

~n acest fel, cei care nu `mp\rt\[eaucredin]a cre[tinilor, b\rba]i [i femei de altereligii, necredincio[i, puteau, `mpreun\ cucre[tinii, s\-[i afirme demnitatea [i s\ serecunoasc\ fr\]e[te `n accea[i lupt\ pentrulibertate. Acest dialog `n adev\r se bazea-z\ pe respectul fiec\ruia. C`t prive[te ideo-logia, aceasta niveleaz\ fatal diferen]ele [inu poate crea unitatea dec`t prin constr`n-gere, chiar prin team\. Aceasta face parte,de asemenea, din experien]a Solidarnosc.

Rolul major pe care l-a jucat Bisericacatolic\ nu poate fi `n]eles doar ca o `n-t`nire pur [i simplu tactic\. Biserica, cuPapa Ioan Paul al II-lea `n frunte, a [tiut s\mobilizeze `n serviciul demnit\]ii umanetezaurul spiritual primit de la M`ntuitoruloamenilor. Pentru ca Solidarnosc s\ fieposibil\ a fost necesar\ aceast\ conjunc]ieistoric\ a unui popor cu credin]a sa, cuistoria sa, cu memoria sa, cu dramele [i[ansele sale [i cu o perioad\ de criz\ acut\care, ca o uria[\ furtun\, aduce la supra-fa]\ fundul m\rii [i face s\ ias\ la lumin\ceea ce era acolo `nghi]it. Reapari]ia rea-lului condi]iei umane [i al vie]ii sociale,ceea ce eu numesc „neg`nditul“ politicii, afost purtat `n experien]a Solidarnosc defervoarea credin]ei [i a rug\ciunii poporu-lui polonez.

Urmarea istoriei

Dac\ la debuturile Solidarnosc, erasuficient pentru a ac]iona s\ faci apel la o„etic\ a solidarit\]ii“, care se pozi]iona `nsurplomba politicii regimului comunist,dup\ aceea de devenit necesar\ redimen-sionarea ambi]iei totalitare a politicii. Tre-buia, de asemenea, ca etica solidarit\]ii s\inspire alegerile politice [i s\ `nve]e ges-tionarea posibilului. Trebuia, `n sf`r[it ca,`ntr-un regim democratic, poporul `nsu[is\ ias\ din pasivitatea inculcat\ de regimultotalitar [i s\ `nve]e s\ trag\ consecin]elesociale ale responsabilit\]ii fiec\ruia.

Atunci c`nd politica este supus\ logiciiputerii [i a luptei pentru putere, care pot fistatutul s\u [i gestiunea sa ca s\ nu se `n-chid\ `n abstrac]iunea unei ideologii? C\ciatunci ar distruge, prin for]ele puse `n joc,chiar ceea ce vrea s\ promoveze! Cred c\nu e proba unui pesimism excesiv dac\voi constata c\ rareori a existat un r\spunssatisf\c\tor la aceast\ chestiune `n toat\perioada contemporan\.

Solidaritatea, o speran]\?

Ceea ce v-am `mp\rt\[it p`n\ acum `milas\ un gust de neterminat, pentru c\ast\zi, `n epoca globaliz\rii, exist\ acela[ipericol de a nu recunoa[te realul condi]ieiumane [i demnitatea acesteia, `n benefi-ciul noilor ideologii dominante. {i acumexist\ un drum foarte `ngust `ntre criticasitua]iei actuale, punerea `n lumin\ a„neg`nditului“ [i expresia pozitiv\ [i arti-culat\ a acestuia. Pe deasupra, aceast\expresie a neg`nditului ar trebuie s\ fiecomprehensibil\ [i `nsu[it\ de oamenii dinlumea `ntreag\, a[a cum a fost cazul popo-rului polonez.

Nu asta arat\ dezbaterile actuale pri-vind viitorul Europei? De asemenea, `nopinia mondial\, aspectul polemic `ncepedeja s\ fie foarte r\sp`ndit `n termeniirevoltei [i ai raporturilor de for]\. Amv\zut asta, de pild\, cu prilejul Forumuluisocial mondial de la Porto Alegre,Brazilia. Dar aceast\ polemic\ nu te facis\ ie[i dintr-o problematic\. Dimpotriv\, oanatgonizeaz\, f\r\ s\ permit\ s\ percepirealitatea necunoscut\ sau r\nit\.

Ar trebui, deci, din nou s\ facem s\reapar\ `n con[tiin]a comun\ acest „ne-g`ndit“ al realit\]ii omului. Ioan Paul alII-lea a deschis [i a urmat acest drum. Darnu este suficient ca cineva s\ g`ndeasc\ [is\ enun]e ceea ce nu cunosc cei care ges-tioneaz\ destinele lumii. Trebuie pe dea-supra ca aceast\ descoperire s\ devin\comunicabil\ [i s\ fie `mp\rt\[it\.

~n doliul mondial al mor]ii lui IoanPaul al II-lea, eu am perceput ecoul uneiprize de con[tiin]\ a popoarelor asupra u-nui mesaj despre demnitatea oamenilor [iviitorul acestora. Ioan Paul al II-lea a tre-zit o mare speran]\ `n inimile multor oa-meni, nu doar cre[tini, de-a lungul celor25 de ani ai s\i, f\c`nd `nconjurul p\m`n-tului, adun`nd mul]imile, cu bisericile lo-cului al\turi, pentru a depune m\rturisireaadev\rului.

S\ nu vedem `n aceasta trezirea uneicon[tiin]e a solidarit\]ii mondiale care sesprijin\ pe con[tiin]a etic\ a fiec\rei per-soane [i a fiec\rui popor? Ating`nd viito-rul omului [i al umanit\]ii, aceasta a enun-]at [i Conciliul Vatican II care g\se[te `nHristos afirmarea `ntregii voca]ii a omului[i a deminit\]ii sale.

Atunci c`nd ra]ionamentul economic [ifinanciar tinde s\ domine totul, cum s\faci s\ intre aceast\ realitate neg`ndit\, darcare poate fi g`ndit\, `n arbitrajul mijloa-celor [i scopurilor, al priorit\]ilor adev\ra-te, al alegerilor necesare, deci al sacrificii-lor necesare? Este sfidarea de ast\zi!

R\m`ne faptul c\ aceast\ sarcin\ difi-cil\ nu poate fi dep\[it\ doar de reflexiateoretic\, ci [i de un „a [ti s\ faci“, de`n]elepciune, de asemenea de circums-tan]ele istorice. Trebuie s\ ne temem c\toate contradic]iile acestui `nceput de altreilea mileniu vor conduce la o criz\ dra-matic\? Poate c\, atunci, tsunami-ul socialpe care risc\ s\-l produc\ va fi cel al soli-darit\]ii.

1 Public\m aici, cu acordul autorului, textulconferin]ei sus]inute de E.S. Jean-Marie CardinalLustiger pe 29 august, la Var[ovia, cu prilejul ani-vers\rii a 25 de ani de la crearea Solidarit\]ii. Amales textul Excelen]ei Sale pentru c\ ni s-a p\rut asurprinde cel mai complet experien]a Solidarnosc. Înoctombrie, voi publica un amplu reportaj al mani-fest\rilor în ansamblul lor, inclusiv esen]ialul celor-lalte lu\ri de cuvînt.

2 Conferin]a Arhiepiscopului Zycinski,„Solidaritatea [i gîndirea lui Ioan Paul al II-lea“ aurmat în program celei sus]inute de CardinalulLustiger.

3 Spotkania: ~nt`lnirea. ~n polon\ `n original.

Experien]a Solidarit\]ii [i gîndirea cre[tin\

11Lec]ia polonez\ TIMPUL

septembrie 2005

O reconstituire extraordinar\ a „celoroptsprezece zile“ (14-31 august 1980) ceaveau s\ zguduie din temelii nu numaiRepublica Popular\ Polon\, ci `ntreagalume comunist\, gr\bindu-i pr\bu[irea,este oferit\ de Funda]ia „Osrodek Karta“din Var[ovia, sub titlul The Days ofSolidarity1. Cuprinz`nd numeroase foto-grafii din timpul grevei, detalii ale vie]iicotidiene, instantanee, m\rturii ale munci-torilor de la {antierul „Lenin“ din Gdansk[i din celelalte ora[e, interven]ii ale repre-zentan]ilor bisericii catolice, declara]ii aleliderilor Sindicatului Liber „Solidarita-tea“, fragmente din ziarele de partid, ex-trase din transcrierile [edin]elor BirouluiPolitic al Partidului Muncitoresc UnitPolonez, citate din teletexte, din comuni-catele mili]iei, manifeste anticomuniste [icontramanifeste oficiale, fragmente dinpublica]iile tip\rite clandestin, secven]edin „lu\rile de cuv`nt“ ale reprezentan]ilorputerii comuniste, volumul reu[e[te s\surprind\ `n mod exemplar complexitateafenomenului.

***

La `nceputul lui august 1980, `nceppreg\tirile pentru declan[area grevei la{antierul Naval „Lenin“ din Gdansk. Cumdeclar\ Bogdan Boruszewicz (membru alKSS, „KOR“ [i WZZ), s-au pus la punctat`t „elementele tehnice“ c`t [i cele ce ]inde „atitudinile psihologice ale grupului deini]iativ\“. Se tip\resc manifeste semnatede Comitetul Sindicatelor Libere, din careface parte [i Lech Walesa, ce `ndeamn\muncitorii s\ se solidarizeze cu AnnaWalentynowicz [i astfel s\ lupte pentrudrepturile lor („Dac\ nu ve]i face acestlucru, v\ ve]i g\si `n cur`nd [i voi `n a-ceea[i situa]ie“), s`nt organizate grupuri cele vor distribui, de]inu]ii politici proasp\telibera]i din `nchisoare se `nt`lnesc pentrua organiza opozi]ia. Cei mai mul]i munci-tori de la [antierul „Lenin“ s`nt preg\ti]ipsihologic pentru grev\, iar Lech Walesaeste deja perceput drept cel mai potrivits\-i reprezinte. „Toat\ lumea la [antier `l[tia pe Lech“ (Jerzy Borowczak, muncitorla [antierul naval). Revolta din decembrie1970 de la Gdansk e `nc\ vie `n minteatuturor. De[i a fost reprimat\ s`ngeros demili]ie [i de armat\ (cel pu]in 27 de mor]i),`n urma ei a luat na[tere mi[carea de opo-zi]ie la Gdansk, au ap\rut publica]ii inde-pendente („Bratniak“, „Robotnik“).

14 august 1980. Sirenele anun]\ opri-rea lucrului, muncitorii se `ndreapt\ spre

[antier. Cei r\ma[i acas\ str`ng alimentepentru ei: „Am alergat prin vecini de la ocas\ la alta, cer`nd m`ncare pentru gre-vi[ti. Aproape to]i [i-au deschis frigiderele[i au dat tot, f\r\ cea mai mic\ ezitare. [...]Pentru noi, aceasta era o prima manifesta-re a sprijinului larg din partea popula]iei“(Alina Pienkowska, Portul Gdansk). In-cinta [antierului este, treptat, ocupat\.Grevi[tii se hot\r\sc s\ nu mai demonstre-ze pe str\zi, pentru a evita confrunt\ri defelul celor din decembrie 1970. Pentru ase al\tura fo[tilor s\i colegi, Walesa estenevoit s\ sar\ peste ziduri, iar gestul s\u,peste ani, va deveni unul simbolic.

15 august 1980. ~ncep greve [i `nGdynia [i Sopot. „Am fost la {antierul dinGdansk [i am vorbit cu oamenii. Eu nu voi`ncepe munca [i nici voi nu ar trebui s-oface]i“ (Andrzej Kolodziej, muncitor,Gdynia). Muncitorii `ncep s\ se organize-ze la Gdynia, se fac provizii de hran\. „Lamulte magazine alimentare din cele maimulte ora[e“ – se arat\ `ntr-un telex c\treComitetul Central al Partidului Muncito-resc Polonez – „s`nt cozi foarte mari deoameni a[tept`nd din zori s\ se aduc\zah\rul. Trebuie re]inut c\ aceste cozi lazah\r s`nt mai mari dec`t cele la magazi-nele de carne.“

Autorit\]ile comuniste `ncearc\ s\ izo-leze zona (Gdansk, Gdynia, Sopot) derestul Poloniei: leg\turile telefonice s`ntt\iate, transportul `n comun e suspendat.Edward Gierek, Primul Secretar al Par-tidului Muncitoresc Unit, `[i `ntrerupevacan]a `n Crimeea.

16 august 1980. Cererile muncitorilorde la Gdansk s`nt acceptate de conducerea{antierului Naval. S`nt c`teva ore de de-rut\, unii muncitori `ncep s\ p\r\seasc\[antierul, „mai boga]i cu 1500 de zlo]i“.„Aproape 500 de oameni mai r\m\seser\`n {antierul Naval «Lenin». Puteai sim]ideterminarea enorm\ a acelor oameni.Discu]iile nu mai aveau loc, ca p`n\ a-tunci, `ntr-o atmosfer\ de speran]\, ci pefondul spaimei c\ vom muri ca ni[tec`ini.“ (Janusz Kolodziejski).

~n noaptea de 16 spre 17 august esteconstituit Comitetul de Grev\ Inter-`ntre-prinderi, condus de Lech Walesa. Din a-cest moment, greva declan[at\ `n cele treiora[e – Gdansk, Gdynia, Sopot – se radi-calizeaz\: devine greva „Solidarit\]ii“.S`nt redactate cele 21 de revendic\ri carevor constitui Carta „Solidarit\]ii“. „Comi-tetul de Grev\ (MKS) este `mputernicit s\poarte discu]ii cu guvernul central“, seprecizeaz\ `n primul comunicat dup\constituirea sa. Edward Gieremek estesf\tuit s\ prezinte diploma]ilor occidentalisitua]ia de la Gdansk „`ntr-o not\ ate-nuat\“, insist`nd pe faptul c\ aceasta a fostdeterminat\ de „tacticile diversioniste aleEuropei Libere“ [i c\ autorit\]ile au de aface cu „acte teroriste (grupuri agresive cefor]eaz\ oamenii s\ `ntrerup\ lucrul)“.

17 august 1980. Num\rul muncitoriloraduna]i `n curtea {antierului Naval dinGdansk cre[te. La recomandarea Comite-tului de Grev\, serviciile publice s`nt asi-gurate. Pentru a evita provoc\rile, `n celetrei ora[e – Gdansk, Gdynia, Sopot – esteinterzis\ v`nzarea alcoolului. ComitetulInter-`ntreprinderi lucreaz\ la formularearevendic\rilor comune p`n\ la orele dimi-ne]ii. Se stabile[te tactica negocierii cuautorit\]ile. „Ne-am `ntins s\ dormim pescaune. Din cauza stresului la care eramsupu[i [i a zvonurilor care circulau, cole-gul care dormea l`ng\ mine a visat c\ neatac\ ru[ii. A s\rit din scaunul s\u [i a

`nceput s\ alerge spre u[\...“ (EugeniuszMozewski).

~n predica sa de duminic\, preotulHilary Jastak `i sus]ine [i `ncurajeaz\ pegrevi[ti, spun`ndu-le – de la amvon – c\toate cererile lor „s`nt garantate nu numaide legile naturale, ale lui Dumnezeu“, ci [ide legisla]ia interna]ional\. La slujba reli-gioas\ particip\ mii de oameni: „aveamnumai dou\ mii de ostii, a[a `nc`t a trebuits\ le `mp\r]im `n jum\t\]i, `n sferturi, `nbuc\]i mici [i fr`nturi, pentru a ajunge lato]i“ (Hilary Jastak).

Membrii Comitetului Central al Parti-dului Muncitoresc s`nt tot mai `ngrijora]ide radicalizarea mi[c\rii greviste, de apa-ri]ia sloganelor anticomuniste, de reven-dic\rile politice. Autorit\]ile formeaz\ oComisie care s\ „cerceteze“ cererile grevi[-tilor, condus\ de ministrul Tadeusz Pyka.

18 august 1980. Greva izbucne[te [i `nSzczecin, la „Parnika“: „Erau aproape1.500 – 2000 de muncitori acolo. (...) St\-team cu to]ii acolo [i oamenii au `nceputs\ strige foarte tare“ (un muncitor dinSzczecin). ~n cur`nd va cuprinde toat\regiunea. Grevi[tii `[i organizeaz\ propriulsistem de securitate [i de comunica]ii, scotpublica]ii, asigur\ distribuirea, de trei oripe zi, a 8.000 de por]ii de hran\. „Situa]iae proast\“, declar\ Edward Gierek la `nt`l-nirea C.C. Le propune „tovar\[ilor“ s\ nuorganizeze o Plenar\, ci s\ ias\ „`n fa]a ca-merelor“, s\ explice [i la radio situa]ia so-cial-politic\: „Tonul interven]iei mele tre-buie s\ fie un ton de dialog care s\ separeclasa muncitoare de extremi[ti, cu accentpe principiile socialismului, alian]elor...“.

19-20 august 1980. Comitetul deGrev\ Inter-`ntreprinderi ajunge la 304 demembri. Reprezentan]ii a 17 unit\]i dinGdansk, Gdynia, Sopot `ncep discu]iilecu Comisia condus\ de Tadeusz Pyka. Ne-gocierile e[ueaz\ lamentabil. Poli]ia se-cret\ aresteaz\ 20 de membri [i asocia]i aiKOR-ului. ~n presa oficial\ nu trece nici oinforma]ie legat\ de grev\. ~n Silezia s`ntr\sp`ndite manifeste care `ndeamn\ la uni-tate, la greve `n sprijinul muncitorilor dinProvinciile de pe Coast\. La Var[ovia afost lansat „Apelul celor 64 de intelectua-li“. „Situa]ia anormal\ a Celor Trei Ora[edureaz\ deja de mult timp. Locuitoriiora[ului consider\ c\ ritmul vie]ii publice[i personale a fost fr`nt de prea mult timp.Activitatea economic\ a devenit dezorga-nizat\, iar via]a privat\ a locuitorilor totmai dificil\“ (din „Glos Wybrzeza“).

21-22 august 1980. Num\rul de mem-bri ai Comitetului de Grev\ ajunge la 350.Se declan[eaz\ greva [i la fabricile „Le-nin“ din Cracovia [i `n Skawina. O dele-ga]ie a Comisiei Guvernamentale condusede c\tre vice prim-minstrul MieczyslawJagielski (care l-a `nlocuit pe TadeuszPyka) se `nt`lne[te, la Gdansk, cu repre-zenta]ii Comitetului de Grev\. Intelectua-lii (Tadeusz Mazowiecki, B. Geremek)care au sim]it c\ „Apelul“ semnat de eireprezint\ prea pu]in [i este prea abstractse hot\r\sc s\ mearg\ la Gdansk [i s\-[imanifeste solidaritatea concret, oferindasisten]\ [i consultan]\ la negocieri. Cumavea s\ declare Lech Walesa, venirea inte-lectualilor completa „veriga lips\“, m\rea[ansele negocierilor cu autorit\]ile [i puteaevita „radicalismul exprim\rii oamenilornervo[i, slab educa]i“. „Solidarnosc i cier-pliwosc“ („Solidaritate [i r\bdare“) [i„Strajk Solidarnosci trwa nadal!“ („GrevaSolidarit\]ii continu\!) s`nt dou\ dintresloganurile ce se puteau citi, `n acele zile,pe por]ile {antierului Naval din Gdank.

23-24-25 august 1980. Apare primulnum\r al „Solidarnosc“ („Buletin de in-forma]ii aupra grevei“). Negocierile cu re-prezentan]ii autorit\]ilor s`nt `ntrerupte [ila Gdansk, [i la Sczeczin. ~n Cracovia,200 de angaja]i de la Fabrica de O]el„Lenin“ cer guvernului Republicii Popu-lare Polone eliminarea cenzurii, folosireafondurilor pentru dezvoltarea agriculturii,reducerea exporturilor c\tre URSS [iretragerea trupelor sovietice sta]ionate peteritoriul Poloniei, eliminarea dictaturii departid. C`teva trenuri c\tre URSS ajung `ng\ri – spre disperarea mili]iei – cu vagoa-nele acoperite de grafitti anticomuniste.

Începe cea de a patra Plenar\ a C.C. alPMU, ce aduce schimb\ri `n guvern. Ulti-ma apari]ie oficial\ a lui Edwad Gierek.Comuni[tii `[i ascund cu greu spaima, s`ntcople[i]i de dimensiunea grevelor. „~n fa]apor]ilor {antierului Naval“ – declar\ M.Jagielski, proasp\t `ntors de la Gdansk –„e o uria[\ mul]ime agresiv\. (...) E dificils\ conduci aceste negocieri, s`ntem mini-maliza]i, umili]i (...) C`t de mult vor conti-nua greva? – nu [tiu. Mul]imea din fa]apor]ilor devine pe zi ce trece tot mai nu-meroas\.“ S-au operat arest\ri, anun]\ mi-nistrul de Interne, [apte persoane (printrecare [i Jacek Kuron) fiind re]inute pentrua treia oar\. Mili]ia `[i intensific\ ac]iuni-le. Leg\turile telefonice r\m`n suspendate.

26-27-28 august 1980. Greva se extin-de `n Lodz, Wroclaw, Walbrzych. „Vremsindicate libere [i independente“ – declar\Lech Walesa la convorbirile cu reprezen-tan]ii Comisiei Guvernamentale. „Exist\ ositua]ie economic\ dificil\, critic\ `n ]ar\.{i asta se `nt`mpl\ pentru c\ muncitorii nuau o adev\rat\ reprezentare sindical\...“.

La m\n\stirea Jasna Gora dinChestochova, cardinalul Stefan Wysynski]ine o predic\ incendiar\ `n care sus]inenecesitatea „moral\“ de a sprijini cererilegrevi[tilor: „pentru a ne `mplini menirea,suveranitatea na]iunii, a societ\]ii, a cultu-rii [i a economiei s`nt esen]iale!“. Pasajeprecum cel citat mai `nainte au fost cenzu-rate `n transmisia televizat\ a predicii car-dinalului. Preotul Hilary Jastak `ndeamn\la ie[irea din pasivitate a Episcopiei polo-neze `n „aceste vremuri speciale“, „`nchestiuni de maxim\ importan]\ pentruna]iunea polonez\“.

Artistul Jerzy Janiszewski creeaz\ sim-bolul grafic al „Solidarit\]ii“.

(continuare `n pagina 12)

Cele optsprezece zilecare au schimbat lumea

CerneluriTIMPUL12

septembrie 2005

GABRIELA GAVRIL

1. ~n „Valea Pl`ngerii“.Despre stereotipuri

Nu a[ fi adus `n discu]ie chestiuneastereotipurilor dac\ nu a[ fi observat, lamulte `nt`lniri ce-au atins, fie [i tan-gen]ial, tema rela]iei `ntre „noi“ [i „ei“(francezi, germani, polonezi, ru[i, ro-m=ni etc. – face]i dumneavoastr\ per-mut\rile de rigoare), c\ ea r\m`ne oproblem\ obsedant\, dar [i un fel de„Vale a Pl`ngerii“ de unde, o dat\ ce aip\[it acolo, devine aproape cu nepu-tin]\ s\ mai ie[i.

Numero[i publici[ti, esei[ti [i politi-cieni au reac]ionat (reac]ioneaz\ [i vormai reac]iona) violent la „imaginea“preponderent negativ\ a „rom=nilor“ `nafara grani]elor ]\rii lor. Am urm\ritde-a lungul vremii diverse „lu\ri de po-zi]ie“ patetice [i proteste, am citit des-tule articole ce exprimau indigna-rea&revolta&`ngrijorarea fa]\ de felul`n care s`ntem percepu]i `n lume. A[a-dar, tendin]a pare s\ fie aceea de a „de-nun]a“ con]inutul negativ al stereotipu-lui [i de a-i contrapune „autoimagini“pozitive. De ce ar\t\m at`t de r\u privi]idin afar\, c`nd noi s`ntem cu totul [i cutotul altfel, `n genere at`t de talen-ta]i/inteligen]i/ creativi... [i harnicietc.? ~n fapt, indiferent de con]inutuls\u (care, se [tie, nu poate fi niciodat\pozitiv sut\ la sut\), ar fi momentul s\discut\m stereotipul `n termeni detransmitere, acumulare [i procesare ainforma]iei. Este o structur\ simpl\, o-fer\ o informa]ie minimal\, ce are pro-prietatea esen]ial\ de a se difuza rapid`n diverse medii. Stereotipurile etnice(aproape toate negative; identitatea lui„noi“ se define[te prin proiectarea detr\s\turi negative asupra celorlal]i,„ei“, „str\inii“) se dovedesc a fi celemai stabile, mai rigide, dar [i cele ce ser\sp`ndesc cel mai u[or `n grupurilesociale [i le asigur\ coeziunea. Chiar [iatunci c`nd este `n mod predominantpozitiv („countertype“), a[a cum se `n-t`mpl\ mai ales `n textele intelectuali-lor [i tocmai `n acelea ce-[i propun de-montarea „prejudec\]ilor“, stereotipulva pune `ntotdeauna `n circula]ie oimagine caricatural\ a „celuilalt“, fie elaflat `n proximitate, fie mai cur`nd unrod al proiec]iilor fantasmatice. Deaceea, „eterna re`ntoarcere“, cu accen-te vindicative [i re`nnoite tonuri de la-menta]ie, la `ntrebarea „de ce s`ntemv\zu]i a[a – adic\ negativ – noi, rom=-nii?“ `mi pare a fi o enorm\ risip\ defor]e pentru a sta pe loc, de nu seam\n\cumva cu un mar[ sus]inut spre o fun-d\tur\. Nu va da na[tere dec`t la mono-loguri demne de teatrul absurdului.

C`nd nu s`nt circumscrise zoneistrict [tiin]ifice, `n pofida unei anumiteelegan]e retorice, interoga]iile ne`ntre-rupte privind „identitatea“ rom=neasc\vs. „alteritatea“ europen\ se dovedescabsolut factice, dac\ nu chiar nocive –ajung s\ justifice, `n fond, autocontem-plarea boln\vicioas\ [i l`ncezeala lipsei

de ini]iativ\. ~ntreb`ndu-ne mereu „dece exist\/ cum e posibil s\ existe“ g`n-direa stereotipic\, r\m`nem captivi `n„Valea Pl`ngerii“. E o deprindere, cums\-i spun, „umanist\“ aceasta: ne istovim`n chestionarea f\r\ sf`r[it a formelor ele-mentare atunci c`nd singurul r\spuns efi-cient `n prezent ar fi cel pragmatic.

Cum au demonstrat de mult specia-li[tii `n psihologia social\ [i `n [tiin]elecognitive, „stereotipia“ face parte dinmodul nostru de a ne raporta la realita-te, de a g`ndi. Cunoa[tem/ne cunoa[-tem prin discriminare (nu dau nici oconota]ie negativ\ termenului), prinstabilirea unor seturi de tr\s\turi ce nediferen]iaz\. Ca form\ natural\, spon-tan\, `n esen]\ un mecanism mental deeconomisire a energiei, stereotipul(at`ta vreme c`t nu este folosit `n mani-pularea politico-ideologic\ sau de oricealt\ natur\...) nu e `n sine „r\u“ sau„bun“, `n ciuda distorsion\rilor [i aerorilor con]inute, chiar dac\ lezeaz\anumite sensibilit\]i individuale sau degrup. Seam\n\ cu o schi]\ sumar\, gre-[it\ pentru c\ este extrem de simplifi-cat\, dar care poate fi un punct de ple-care pentru cartografierea unei regiuni.~n spa]iul rom=nesc, unde obsesia„imaginii ]\rii“ `nc\ `i b`ntuie pe ceimai mul]i, intelectualii ajung `ns\ s\problematizeze redundat [i emo]ionalceea ce ar fi normal s\ se supun\ uneijudec\]i de existen]\. Stereotipul exis-t\, este o component\ a cunoa[terii [i secuvine `n]eles [i tratat ca atare, iar nu lamodul ira]ional-afectiv.

V\ pute]i `nchipui, de pild\, un spe-cialist `n chimie care, `n fa]a tablouluilui Mendeleev, ar hamletiza: „De ce e-xist\ ruteniul? Dar cadmiul? Cum de eposibil iridiul? De ce nu e el stron]iu?“.Esei[tii, de]in\torii de rubrici `n gazete,moderatorii de talk-show-uri, editoria-li[tii se arat\ deseori indigna]i, cuprin[ide revolt\ chiar, de reprezent\rile hi-per-simplificate, pierz`nd din vedere c\– tocmai `n calitatea lor de structuriminimale ale cunoa[terii – ele nici nuar avea cum s\ fie altfel. Un chimist nus-ar putea „indigna“ c\ atomul de car-bon nu e `nc\ diamant, un biolog nu s-ar ar\ta defel surprins c\ organismulmonocelular, protozoarul, euglena ver-de nu s`nt... Niels Bohr, iar pentru geo-metru punctul e poten]ialitate, iar nuratare „de neiertat“/de neacceptat a

spa]iului euclidian. A[a cum, pentru lingvi[ti, capacita-

tea de a distinge `ntre sonorit\]i parti-culare (de[i, `n acel moment, recepto-rul nu poate `n]elege `nc\ vreo voca-bul\) este considerat\ momentul ini]ialal `nv\]\rii unei limbi, tot astfel stereo-tipul – indiferent de dominanta con]i-nutului s\u – se cuvine acceptat careprezent`nd un prim nivel al intercu-noa[terii, ce semnaleaz\ interesul inci-pient pentru Cel\lalt. {i a[ mai amintiun aspect ce-ar trebui s\ ne conving\de insuficien]a [i de inutilitateareac]iilor strict afective la stereotipuri:fiecare ins, fiecare grup este (deseoriconcomitent) [i produc\tor, [i subiect,[i consumator al lor.

„Ce-i de f\cut?“ Denun]area, criti-carea stereotipului, prin retorica patrio-tard\ ce amestec\ limba de lemn na]io-nal-comunist\, fervorile de extrem\dreapta [i angoasele tranzi]iei, prin„miturile“ na]ionale [i imaginile cons-truite de mecanismele de propagand\,`mi pare `ntruc`tva similar\ cu `ncerca-rea de a „combate“ particula. Stereoti-purile pot fi doar dep\[ite [i numai prinstabilirea de fluxuri informa]ionale`ntre cei ce interac]ioneaz\. ~n mod fi-resc, informa]iile lacunare (sau absen]alor) genereaz\ structuri cognitive pri-mare, `n mod [i mai firesc, abunden]ainforma]iilor [i transmiterea lor cons-tant\ fac posibil\, chiar oblig\ la trece-rea la un nivel mai complex de repre-zentare.

***

Dac\, a[a cum plastic se exprimaAndrei Codrescu, str\inii cred c\ ro-m=nii vorbesc „un fel de ruseasc\“ [i-[iast`mp\r\ setea cu s`nge, singura [ans\de a conduce la o `n]elegere mai nuan-]at\ este crearea [i sus]inerea mecanis-melor, a institu]iilor care s\ permit\circula]ia informa]iei, `n mod constant[i, subliniez, `n forme adecvate celorc\rora ne adres\m.

2. „Untul“ [i „delirul“.Despre cultur\ [i civiliza]ie

La decenii dup\ ce Noica `[i expri-ma dispre]ul filozofic fa]\ de „Europa

„Noi“ [i „Ei“. Dialog [i/sau monologuri paralele (I)

(continuare din pagina 11)

La cea de-a treia rund\ de negocieri cu auto-rit\]ile, membrii „Solidarit\]ii“ r\m`n pe pozi]ie defor]\, acuz`nd „statul poli]ienesc“, abuzurile politi-ce, absen]a libert\]ii de expresie, s\r\cia. „Dom-nule Prim-ministru [i domnilor din Comisie!“exclam\ Andrzej Gwiazda, `n aplauzele muncitori-lor. „Aparent, nu avem prizonieri politici `n aceast\]ar\. Dar putem avea deplin\ `ncredere `n sistemuljudiciar `n aceast\ chestiune?“ Vor fi respectategaran]iile de imunitate date grevi[tilor? – se mai`ntreab\ vorbitorul.

Ambasadorul URSS, Aristov, transmite guver-nului polonez „`ngrijorarea“ c\ s`nt prea slabi, c\nu reu[esc s\ aib\ o „contra-ofensiv\“ eficient\. ~[iexprim\ stupoarea c\ nu au fost `nc\ `nchise grani-]ele cu vestul. „Tonul declara]iilor“ – se arat\`ntr-un comunicat al C.C. al PM – „a fost destul decategoric, a sunat ca un avertisment c\ pericoluleste iminent.“ Cum se spune `ntr-un telex, `ncepes\ apar\ „lipsa de `ncrede `n permanen]a linieiPartidului [i a strategiilor sale“. ~n ora[ele-port`ncep s\ vin\ tot mai mul]i jurnali[ti str\ini. Greva„Solidarit\]ii“ este mediatizat\ `n Occident.

29-30 august 1980. Greva e de neoprit: cuprin-de Silezia, Cracovia, Wroclaw, Poznan, Bydgoszcz,Krosno, Lodz, Var[ovia. ~ntr-o `nt`lnire secret\,liderii Partidului Muncitoresc Unit se pun de acords\ continue negocierile cu „Solidaritatea“, respin-g`nd ideea unei interven]ii armate. Edward Gierek`[i declar\ la `nt`lnirea C.C. neputin]a `n fa]a greveigeneralizate: „Situa]ia e tot mai grav\, grevele seextind, cererile escaladeaz\. Trebuie s\ m\rturisescc\ nu [tiu ce altceva am putea face dec`t am f\cutdeja. Partidul a fost demobilizat, nu mai exist\ `n-crederea c\ am putea controla situa]ia“. WojciechJaruzelski se opune declar\rii st\rii de urgen]\:„Cum am putea impune restric]ii c`nd toat\ na-]iunea e `mpotriva noastr\? Ce compromisuri amputea accepta?“. Mili]ia noteaz\ con[tiincios mo-dul `n care se fac provizii.

~n 30 august se semneaz\ la Sczeczin un acord`ntre grevi[ti [i guvern. Cea de-a V-a plenar\ a CCal Partidului Muncitoresc Unit ratific\ acordul [i iadecizia de a semna un acord similar la Gdansk.Grevele cuprind [i celelalte regiuni ale Poloniei.

Lech Walesa `l for]eaz\ pe M. Jagielski – repre-zentantul autorit\]ilor – s\ „fie totul foarte clar sta-bilit `n scris“. Condi]ioneaz\ semnarea oric\rui a-cord cu `ncetarea arest\rilor [i eliberarea membri-lor KOR re]inu]i. Gierek poart\ discu]ii cu amba-sadorul Moscovei, tovar\[ul Aristov, pentru a-lconvinge de necesitatea semn\rii acordurilor cugrevi[tii. C.C. lanseaz\ un apel disperat c\tre mem-brii de partid: „Tovar\[i! S\ str`ngem r`ndurile! S\ne opunem du[manilor clasei muncitoare! S\ mun-cim `mpreun\ pentru a restabili pacea [i ordineanatural\ a vie]ii noastre!“.

31 august 1980. ~n acea duminic\ din august afost semnat acordul istoric de la Gdansk care recu-no[tea c\ Sindicatele libere „s`nt `n acord cu prin-cipiile descrise `n Constitu]ia Republicii PopularePolone“. Mai mult, guvernan]ii s-au obligat s\ dis-cute `n Sejm problema cenzurii, s\ garanteze drep-tul la grev\, s\ revizuiasc\ procesele politice [i s\reabiliteze persoanele care au suferit persecu]iipolitice. Evenimentele `ncepute la Gdansk auschimbat nu numai Polonia, ci fa]a `ntregii Europe.Lech Walesa, un electrician oarecare concediat dela {antierul Naval „Lenin“, a devenit un simbol aldorin]ei de libertate.

Cuvintele Papei Ioan Paul al II-lea, rostite `niulie 1999 la Sopot, `[i p\streaz\ [i ast\zi `ntreagasemnifica]ie: „~n acest ora[ /Gdansk/ s-a n\scut«Solidaritatea», care a marcat o schimbare funda-mental\ `n istoria unei Na]iuni, c`t [i `n cea a `ntre-gii Europe. «Solidaritatea» a deschis calea sprelibertate ]\rilor victime ale sistemului totalitar, af\cut s\ se pr\bu[easc\ zidul Berlinului [i a contri-buit la unificarea Europei divizate `n cele dou\ blo-curi, `n urma celui de-al Doilea R\zboi Mondial.Trebuie s\ p\str\m memoria acestui evenimentcare face parte din mo[tenirea noastr\ na]ional\.Odinioar\, la Gdansk, v-am auzit spun`nd: «nuexist\ libertate f\r\ solidaritate». Ast\zi, trebuie s\spunem: «nu exist\ solidaritate f\r\ iubire»“.

(Timpul)

1 The Days of Solidarity, ed. I, 2000; ed. a II-a, 2005.Selec]ia textelor: Katarzyna Madon-Mitzner, selec]ia fotogra-fiilor: Tomasz Gleb. Centrul Karta a primit pentru activitatea sade promovare a Poloniei, pentru „lupta `mpotriva uit\rii“,numeroase premii prestigioase.

13Cerneluri TIMPUL

septembrie 2005

untului“ – `ntr-un text de un „irealism gro-tesc“, potrivit lui Adrian Marino – dihoto-mia cultur\-civiliza]ie este `nc\ la marecinste printre intelectualii no[tri, mul]idintre ei afla]i la conducerea unor institu-]ii. Chiar dac\ `mbrac\ forme mai subtile,este detectabil\ ̀ n multe atitudini culturale.

Recent, domnul H.-R. Patapievici `i`ndemna pe concet\]enii s\i s\ accepte`napoierea ca pe „un dat care nu ne maisingularizeaz\ fa]\ de cei f\r\ `napoiere“,ca pe „un dar ce ne furnizeaz\ dou\ vie]i`n loc de una“1. Nu intru acum `n analizaam\nun]it\ a g`ndirii paradoxale a confe-ren]iarului, chiar dac\ prestidigita]iile saleverbale, nelipsite de un anumit manie-rism, ar merita un examen mai atent. Separe `ns\ c\ `n acest balet filozofic apare,ca survival, distinc]ia net\ `ntre „inteli-ghen]ia“ [i „mase“ ce func]iona `n ]\rilecomuniste. Cum observa Czeslaw Milosz,intelectualul estic se dovede[te deseori ne-putincios `n fa]a „datelor rebele“ ale rea-lului ce scap\ conceptualiz\rilor, este sur-prins pe picior gre[it de atitudinile prag-matice2. Confuzia esen]ial\ a domnuluiPatapievici este aceea `ntre condi]ia dom-niei sale – [i a altora, pu]ini la num\r – deintelectual care, precum `n cazul luiAdorno, ar avea poate de c`[tigat din „`n-t`rzierea“ cultural\ [i situa]ia celorlal]i, in[iobi[nui]i, pentru care ie[irea din „`napoiere“este vital\ (chiar o problem\ de sub-zisten]\). Demonstra]iile autorului Omuluirecent ar avea de c`[tigat dac\ ar fi scrise/spuse „onest“, numai la „persoana `nt`i“.

M\ `ntreb, a[adar, f\r\ nostalgii mar-xiste, dac\ „pre]uirea“ `napoierii „a[a cumne pre]uim vie]ile“ nu este o cale am\-gitoare [i profund perdant\, o claustrare `ninac]iunea abstrac]iunilor. Av`nd `n minteexperien]a intelectualilor „Solidarit\]ii“ po-loneze, dar [i a altora, `mi devine evidentc\, nic\ieri `n lume, nu s-a schimbat nimicdec`t atunci c`nd a fost abandonat\ oriceform\ de acomodare (cu sau f\r\ „fante-zie“) la „vremile“ aberante, c`nd indiviziinu [i-au mai „pre]uit“ nici m\car vie]ile.

~n condi]ii de aproximativ\ normalita-te, cred c\ numai min]ile ce reac]ioneaz\viu, limpede [i rapid la ceea ce se `nt`mpl\`n jurul lor, nu evadeaz\ `n ce]oase scena-rii filozofice (c`teodat\ alibiuri la `ndem`-n\), nu evanghelizeaz\ filozofia compro-misului [i nu `ndeamn\ la forme de „este-tizare“ a mizeriei, pot afla solu]ii – nu ge-nerale, ci punctuale – pentru a dep\[i pse-udo-civiliza]ia rom=neasc\. „Ideile abs-tracte“ – spunea George Soros – „trebuiesprijinite prin lucruri concrete“. Altfel,efortul intelectual se consum\ `n gol, pro-duce decibeli, bi]i, h`rtie tip\rit\ [i nimicmai mult. R\m`ne o moar\ de m\cinatvorbe, `ntre]in`nd iluzia lini[titoare aimplic\rii intelectualului `n cetate.

Gra]ie jocurilor cultural-politice, dis-cursul ce mizeaz\ pe dihotomia cultur\-ci-viliza]ie tinde s\ devin\ cel mai vizibil `nspa]iul public rom=nesc [i s\ fie asociat cupresta]ia intelectual\ `n genere. Dar cui ise adreseaz\ el, de fapt? Conceptul de cul-tur\ pe care-l vehiculeaz\, ce tr\deaz\ `n-cremenirea `ntr-o paradigm\ vetust\, esteunul extrem de `ngust [i exclude tot ceeace nu ar intra `n zona „umanioarelor“.Propov\duirea unei indiferen]e orientalefa]\ de civiliza]ie, viziunea restrictiv\ asu-pra elitei, cultivarea atitudinilor excesivdubitative ce `ntre]in [i justific\ un soi deamoralism „estetic“ `i contrariaz\ [i `i `n-dep\rteaz\ tocmai pe indivizii cei mai mo-bili, cei mai receptivi [i cei mai dispu[i s\dep\[easc\ „neantul valah“ prin construc-]ie. Cum s\-i reprezinte astfel de „oamenidin lun\“, ajun[i `n func]ii publice `n ciudaautismului lor cultural, pe tinerii pentrucare `napoierea nu poate fi nicidecum „undat“, ci un „f\cut“ nefericit, ce trebuie, in-diferent de c`t\ energie, de c`t\ creativita-te vor fi consumate, odat\ [i-odat\ desf\-cut? Cum s\ accepte cei ce nu vor s\ fie oalt\ „genera]ie pierdut\“ – `n numele cul-turii `nalte!? – s\ desconsidere gestul civi-lizator, fapta? De ce-ar trebui ca tr\itorii `nacest prezent „faustic“, „relativist“ – da, [imai pragmatic – s\ se simt\ `mpu]ina]i

ontologic [i s\ se refugieze, bovaric, `nmodele inconsistente ale unui trecut pro-blematic? De ce-ar fi de preferat viziuneavag mistic\, vag mioritic-ortodoxist\ asu-pra existen]ei `n locul valorilor (post)mo-dernit\]ii? Sau, mai concret: de ce ar fimai importante, mai... „cultur\“ pentru ro-m=nul de ast\zi, angelologia, dizerta]iilepe tema dec\derii omului postmodern de-c`t, de pild\, estetica urban\ sau econo-mia? ~n ciuda preten]iilor [i a mediatiz\riisale, discursul „elitist“ este unul printrecelelalte, cu o relativ\ `ndrept\]ire, produsde un anumit grup. Poate fi studiat dinpunctul de vedere al op]iunilor ideologice,al raporturilor sale cu „spiritul veacului“,dar nicidecum tratat drept unul „major“,singurul demn de re]inut din culturarom=n\ contemporan\.

~n ce m\ prive[te, parafraz`nd titlulunui articol din 1990 al lui Ioan PetruCulianu3, cred c\, acolo unde civiliza]iaeste uitat\ sau e o simpl\ butaforie, `ncepe„iadul“ (absurd [i atunci c`nd e „vesel“ [i„colorat“). ~mp\rt\[esc, a[adar, idealul„mediocru“ al conjunc]iei cultur\-civili-za]ie exprimat de Adrian Marino: „Declarpe fa]\ – scria autorul Dic]ionarului deidei literare – c\ nu doresc deloc o«Rom=nie `n delir» [...], ci doar una, `ntr-adev\r, «logic\, a[ezat\ [i cuminte».Civilizat\ [i constructiv\, organizat\ [iproductiv\, `n care existen]a cotidian\ s\nu mai fie nici blestem, nici suferin]\, niciirosire de timp, de energie [i s\n\tate. [...]Visez doar un modest, foarte modest, umilde modest `ntru (vorba lui C. Noica) civi-liza]ie [i cultur\, definitiv p\truns de astfelde aspira]ii profund mediocre...“4.

***

Paseismele elitiste [i dihotomia cul-tur\-civiliza]ie au un efect tranchilizantasupra intelectualilor locului (izol`ndu-i`ntr-un soi de „republic\ a cuvintelor“, totmai `ndep\rtat\ de „lucruri“) [i ad`nce[tepr\pastia `ntre „umani[ti“ [i ceilal]i.C\l\torului cultivat poposit pe meleagurirom=ne[ti `i trezesc uimirea, iar `n afaragrani]elor, dac\ nu ar conduce la „strate-gii“ anacronice, r\mase f\r\ ecou, ar pro-duce stupoare. Oricum, insului european(cu o retin\ sensibil\ la ur`]enia agresiv\ arealului) ce prive[te `ntotdeauna cultura [iciviliza]ia ca un binom, `i apar drept ociud\]enie [i o surs\ permanent\ dene`n]elegere5.

3. Valori absolute, valori ale normalit\]ii

„Nu ar putea valorile noastre s\ [tearg\imaginea negativ\ a Rom=niei `n lume?“ –se `ntreba mai zilele trecute un politiciande altfel cultivat. Nu, chiar nu, i-am r\s-punde. ~nd\r\tnicia de a prezenta doar un„insectar“ de figuri de prestigiu, mai multsau mai pu]in mitizate (cei trei Eliade-Cioran-Ionesco, poate Br=ncu[i [iEnescu), unei lumi ce g`nde[te `n altecategorii – este interesat\ de drepturileomului, de dinamica economic\, de regi-mul reformelor, de structura institu]iilor,de cadrul legal, `n fond de ceea ce face s\func]ioneze o societate, de via]a de zi cuzi, de urbanitate `n general – seam\n\ cuaruncatul sticlelor `n ocean de c\tre nau-fragia]i. {i prime[te un r\spuns pe m\sur\.

~n vreme ce s`nt a[teptate informa]iidespre civiliza]ia rom=neasc\ (atlase, pli-ante turistice, h\r]i, prezent\ri ale ora[elor,date despre arhitectur\ etc. ), ce se ofer\?Sporadic, „valori absolute“ – bine`n]eles,apar]in`nd trecutului. Or, astfel de valori,`n cel mai bun caz, i-ar putea atrage pe c`-]iva speciali[ti izola]i prin campusuri uni-versitare, dar nu le spun mai nimic celorcu adev\rat interesa]i de „vecin\t\]i“. A-ce[tia din urm\, dac\ nu s`nt firi din cale-afar\ de aventuroase, marginali incurabili,caut\ datele civiliza]iei europene. Pentruei, Rom=nia r\m`ne un ]inut f\r\ aeropor-turi, f\r\ poduri, f\r\ [osele, cu trenuri ne-norocite, cu hoteluri d\r\p\nate [i pre]uri

nejustificate, cu monumente `n patrimo-niul UNESCO ce stau s\ cad\ la primaploaie, cu [coli mizere, cu teatre [i cine-matografe `nchise, cu arhive inaccesibile[i o birocra]ie ce-]i pune la `ncercare ner-vii. Institu]iile seam\n\ cu sanatoriul luiKen Kesey transformat `n cabaret, persoa-nele publice se dau cu u[urin]\ `n specta-col, timpul pare s\ curg\ dup\ alte m\suri.Pentru insul p\truns de civiliza]ia euro-pean\, subtilit\]ile „metafizice“ nu vorreu[i s\ r\scumpere relativitatea legilor,b`lciul politico-mediatic, cenu[iul ora[elor[i mole[eala g`ndirii.

Recursul la re]eta verificat\ [i `n timpulcomunismului – operele „perene“ – pares\-i scuteasc\ pe oamenii de cultur\ deefortul de a fi eficien]i `n func]iile pe carede de]in. N-a[ avea nimic `mpotriva lordac\ ar fi doar ni[te persoane particularece-[i manifest\ prin diverse scrieri bova-rismele, ortodoxismul mesianic [i elanuri-le de „guru“. ~n fond, fiecare e liber s\argumenteze ce vrea, chiar [i necesitateatransform\rii Bucure[tilor `ntr-un falans-ter de tip amish. ~ns\ `n momentul `n careocup\ func]ii de decizie, m\ a[tept caaceste personaje s\ ofere solu]ii `n ordinea„mediocr\“, institu]ional\. S\ se comporteca ni[te manageri, iar nu ca ni[te vedetecare ne fac o onoare c\ au acceptat s\ nereprezinte.

Mi-amintesc acum o observa]ie demn\de re]inut a domnului Roland Chojnacki:„Nu se `nt`mpl\, la noi [la polonezi], cadirectori ai institutelor s\ fie persoane pu-blice, «staruri» autentice sau doar `nchi-puite...“. Poate astfel s-ar explica eficien]apolonezilor [i vizibilitatea lor cultural\, `nvreme ce Rom=nia apare mai degrab\ ca o„pat\ alb\“. {i c`teva detalii triste pentrunoi, extrase dintr-un interviu acordat dedirectorul Institutului Polonez „Observa-torului cultural“: „O s\ v\ dau un exempludureros, dar concludent din domeniul lite-raturii: Institutul Polonez a sprijinit tradu-cerea [i editarea a 14 volume – `nc\ 2urm`nd a fi lansate la sf`r[itul acestui an –,`n timp ce partea rom=n\ nu a contribuit latip\rirea nici unui volum `n Polonia. Defapt, `n ultimii zece ani au fost publicatedoar 5 c\r]i ale unor autori rom=ni! Sperca, o dat\ cu `nfiin]area Centrului CulturalRom=n de la Var[ovia, balan]a rela]iilorculturale polono-rom=ne s\ se echilibreze.Va fi din ce `n ce mai bine pentru repre-zentan]ii culturii rom=ne, dar [i pentruInstitutul Polonez, `ntruc`t, f\r\ un omolog

la Varsovia, desf\[urarea [i intensificareaactivit\]ii sale s`nt mai dificile“.

~n locul unor interminabile conferin]epe teme imponderabile, a[ fi vrut s\ aflu,de pild\, de existen]a unor proiecte de rea-lizare a unei biblioteci numerice rom=-ne[ti (dup\ modelul celei franceze sau ita-liene), s\ g\sesc ni[te portaluri culturalebine f\cute, s\ pot cump\ra din libr\rii lu-cr\rile de sintez\ destinate cititorilorstr\ini [i prezent\rile multimedia ale ora-[elor. Dac\ tot s`nt pl\ti]i (mult mai binedec`t un cercet\tor oarecare sau un t`n\runiversitar), a[ vrea s\-i v\d pe carismati-cii no[tri intelectuali pun`nd la punct m\-car ni[te re]ele de distribu]ie a c\r]ilor [ipublica]iilor `n str\in\tate [i venind cuprograme concrete de sprijinire arom=nisticii `n lume.

***

{tiu c\ sun\ a blasfemie, dar am `ncre-din]area c\ reclama la Dacia Logan difu-zat\ `n str\in\tate a f\cut mai mult pentrucultura rom=n\ dec`t prelec]iunile despre„ce pierdem c`nd c`[tig\m ceva“ (sauviceversa). Iar ini]iativa unor copii dinConstan]a de a prezenta Rom=nia pe un sitece cuprinde ]\rile prin care curge Dun\readovede[te mai mult pragmatism culturaldec`t o sumedenie de declara]ii [i confe-rin]e ale unor intelectuali de prestigiu.

1 H.-R. Patapievici, „Despre avantajele [i deza-vantajele `napoierii. O istorie din Balcani“, `n„Orizont“, nr. 7/18 iulie, 2005, pp. 16-23.

2 Czeslaw Milosz, La Pensée Captive(Zniewolony umys), Gallimard 1988, p. 59.

3 Ioan Petru Culianu, „Iadul [i civiliza]ia“, `nP\catul `mpotriva spiritului, Editura Nemira, 1999.

4 Adrian Marino, Pentru Europa, Ed. a II-a,rev\zut\ [i ad\ugit\, Polirom 2005, p. 21.

5 Nu voi cita din impresiile colegilor [i prieteni-lor mei din universit\]i str\ine la impactul cuRom=nia (n-am acordul lor [i, `n plus, datorit\ capri-ciilor memoriei, a[ putea atenua expresivitatea spuse-lor), dar iat\ c`teva reac]ii ale lui Jaques Le Rider din„Jurnalul unei c\l\torii `n Rom=nia“: „Str\zi `ngus-te,vechi, prost `ntre]inute `n zona pietonal\ (stradaLipscani). Ne `ntoarcem pe jos pe un mare bulevardfoarte animat, dup\ ce am b\ut o cafea `ntr-un pasajde epoc\ de la 1900, plin de farmec, dar la fel de prost`ntre]inut. Reg\sesc o ambian]\ care m\ face s\ m\g`ndesc la Istanbul“. {i, mai departe, `n drum spreIa[i: „~n soare, trenul a devenit sufocant. Trecem de ogar\ nod de cale ferat\, unde trenul [i-a schimbatlocomotiva electric\ [i a luat-o `n direc]ia Ia[ilorcondus de o locomotiv\ Diesel. Cer[etori [i v`nz\toride b\uturi [i sandvi[uri str\bat culoarul trenului la fie-care oprire“ (Europa central\ sau paradoxul fragi-lit\]ii, Editura Polirom, Ia[i 2001, p. 228 [i 231).

IstoriiTIMPUL14

septembrie 2005

GABRIEL CATALAN

Documentul pe care-l reproducem maijos, r\mas inedit `n pofida unor trimiteri [isemnal\ri, provine din Fondul Pre[edin]ieiConsiliului de Mini[tri de la ArhiveleNa]ionale Istorice Centrale, fiind o adres\oficial\ a episcopului romano-catolic deTimi[oara, Augustin Pacha, c\tre nun]iulapostolic `n Rom=nia, Andrea Cassulo,c\ruia `i solicit\ s\ analizeze o cerere a cre-dincio[ilor catolici de origine evreiasc\ dinaceast\ eparhie.

Ace[tia erau foarte nemul]umi]i delegisla]ia antisemit\ a regimului na]ional-legionar, `n spe]\ de adoptarea DecretuluiLege pentru reglementarea situa]iei evrei-lor `n `nv\]\m`nt din 11 octombrie 1940(publicat sub Nr. 3438, `n „MonitorulOficial“, Partea I-a, Nr. 240/14 octombrie1940, pp. 5867-5868), prin care nu maierau admi[i la [colile confesionale [i la[colile de stat cei n\scu]i din p\rin]i evrei,chiar dac\ ace[tia au fost cre[tina]i, respec-tiv boteza]i `nainte de na[terea copiilor lor,[i indiferent c\ ace[ti copii s-au n\scutcre[tini sau nu (cf. Lya Benjamin, Evreiidin Rom=nia `ntre anii 1940-1944. vol. ILegisla]ia antievreiasc\, Bucure[ti,Editura Hasefer, 1993, pp. 70-71/doc. 14).

Episcopul Augustin Pacha era implorats\ fac\ demersurile necesare la forurile sta-tului rom=n pentru revenirea asupra aces-tui decret lege [i anularea discrimin\riicatolicilor etnici evrei.

La r`ndul s\u, ierarhul romano-catolic,convins de dreptatea cererii credincio[ilors\i [i de pericolul `ndep\rt\rii copiilor lorde `nv\]\tura cre[tin\ catolic\, i-a scrisnun]iului apostolic, rug`ndu-l cu insisten]\s\ intervin\ `n favoarea acestor enoria[i laguvernul Rom=niei.

Nun]iatura Apostolic\ a remis Mi-nisterului de Externe al Rom=niei o not\, lacare s-a anexat scrisoarea episcopuluiAugustin Pacha, prin care s-a cerut insis-tent respectarea Concordatului (se invocauart. 19 [i 20 privind libertatea Bisericii Ca-tolice de a desf\[ura activit\]i instructiv-educative [i religioase `n [colile confesio-nale [i de stat) [i, totodat\, s-a solicitatguvernului rom=n g\sirea unei solu]ii cares\ poat\ concilia dispozi]iile Concorda-tului cu acelea ale Decretului Lege din 11octombrie 1940. Ministerul de Externe atrimis, la r=ndul s\u, o adres\ Pre[edin]ieiConsiliului de Mini[tri la 31 octombrie1940 spre informare, iar premierul, gene-ralul Ion Antonescu, a pus pe aceast\ a-dres\ urm\toarea rezolu]ie: „D-nii mini[tride justi]ie [i educa]iune examinare urgent\[i `ndeplinirea formelor legale spre satisfa-cere“ (vezi Arhivele Na]ionale IstoriceCentrale, Fond Pre[edin]ia Consiliului deMini[tri. Cabinet, vol. II (1940-1944),dosar 494/1940, ff. 65-66; Lya Benjamin,Evreii din Rom=nia `ntre anii 1940-1944.vol. II Problema evreiasc\ `n stenograme-le Consiliului de Mini[tri, Bucure[ti, Edi-tura Hasefer, 1996, p. 166/doc. 59).

Ca reac]ie la demersurile BisericiiRomano-Catolice ([i, se pare, la cele simi-lare ale luteranilor evanghelici), Pre[edin-]ia Consiliului de Mini[tri a analizat aceas-t\ problem\ `n [edin]a sa din 4 decembrie1940 [i apoi, pe 9 decembrie, a trimis oadres\ c\tre ministrul educa]iei na]ionale,cultelor [i artelor pentru ca acesta „s\ cer-ceteze chestiunea evreilor care vor s\urmeze [coli confesionale cre[tine (catoli-ce sau evanghelice)“ [i „s\ comunicem\surile de executare“ (vezi ANIC, FondPCM. Cabinet, vol. II (1940-1944), dosar

494/1940, ff. 65-66; Lya Benjamin, op.cit., p. 166/doc. 59).

Bine`n]eles c\ nu a fost suficient doaracest demers romano-catolic [i c\ BisericaCatolic\ nu s-a limitat doar la at`t, ci to]ireprezentan]ii catolicismului au f\cutmulte alte presiuni asupra statului rom=n`n to]i anii dictaturii legionare [i apoi anto-nesciene, pentru ca s\ ob]in\ anularea per-secu]iilor contra evreilor, `n general, [i acelor trecu]i la catolicism, de mai mult saumai pu]in timp, `n special, ob]in`nd par]ialc`[tig de cauz\, doar `n anii 1943-1944,dup\ ce mare[alul Ion Antonescu a devenitcon[tient c\ r\zboiul ar putea fi pierdut deGermania [i c\ micile compromisuri f\cuteVaticanului [i/sau evreilor vor conta foartemult la finalul r\zboiului, `n raporturile cuSUA [i Marea Britanie. Invoc`nd insistentConcordatul, diploma]ii papali din Rom=nia,`n frunte cu nun]iul apostolic AndreaCassulo, au bombardat cu memorii, scriso-ri, reclama]ii [i proteste autorit\]ile statuluirom=n `nc\ din anii 1940-1941, pentru ca`n anii 1942-1943 s\ intensifice presiunilela cel mai `nalt nivel [i s\ ob]in\ de lavicepre[edintele Consiliului de Mini[tri,Mihai Antonescu, adrese ferme c\tre pre-fec]ii [i guvernatorii jude]elor [i teritoriiloradministrate de Rom=nia pentru respecta-rea [i executarea principiilor [i m\surilorstabilite `n chestiunea evreilor boteza]i [itrecu]i la catolicism de c\tre toate auto-rit\]ile [i organele administrative. Astfel,se ajunsese la 22 octombrie 1943 ca secre-tarul general al administra]iei din cadrulMinisterului Afacerilor Interne s\ propun\ca solu]ii posibile fie de a da ordin ofi]eri-lor de stare civil\ s\ `ndeplineasc\ formelecerute de lege `n cazul unui evreu caretrece la catolicism, de[i aceast\ solu]ie nuar fi corespuns legii [i ar fi fost „nepoli-tic\“ fa]\ de cea ortodox\, `ns\ ar fi repre-zentat „o m\sur\ politic\ fa]\ de BisericaRomei“, fie de a modifica Decretul LegeNr. 711/1941 `n sensul c\ interzicerea tre-cerii la alt cult a evreilor s\ excepteze peevreii care se convertesc la catolicism [iortodoxie sau chiar s\ fie abrogat acest textde lege, cu specificarea c\ cre[tinarea e-vreilor nu influen]eaz\ cu nimic dispozi-]iile legilor privind rom=nizarea vie]ii eco-nomice (vezi Arhivele Na]ionale IstoriceCentrale, Fond Ministerul AfacerilorInterne/Direc]ia Administra]iei de Stat,dosar 24/1943, dosar intitulat Situa]iaevreilor boteza]i [i trecu]i la catolicism, 32file; f. 9v, `n special). Anterior, dictatorul,autointitulat „Conduc\torul StatuluiRom=n“, era decis s\ nu admit\ sub nici unmotiv amestecarea s`ngelui [i convertireala cre[tinism a evreilor (la catolicism aces-te convertiri au continuat `n secret [i `ntimpul r\zboiului), iar `n chestiunea perse-cu]iei anticatolice de pe pozi]ii fundamen-talist ortodoxe era hot\r`t s\ ia m\suri dureat`t `mpotriva catolicilor de origine ma-ghiar\ sau secuiasc\ c`t [i a ceang\ilor dinMoldova, considera]i ([i atunci) ca fiindrom=ni maghiariza]i [i catoliciza]i.

Cu toate acestea, `n anii comunismului`naltul cler catolic a fost acuzat de colabo-rare cu autorit\]ile naziste, cu serviciilesecrete hitleriste [i fasciste, iar apoi cu celeimperialiste americane, britanice, italiene,franceze, fiind `n `ntregime denigrat, desti-tuit, `ntemni]at [i distrus fizic, mul]i epi-scopi murind `n `nchisori sau imediat dup\eliberare.

De exemplu, referindu-se la situa]ia dinBanat din anii ’40, principalul organ depres\ al minorit\]ii germane din Rom=niacomunist\ scria: „[…] episcopul catolicAugustin Pacha, un fidel slujitor alVaticanului [i al fascismului, a `ntreprins o

larg\ ac]iune de fascizare a popula]iei ger-mane“ („Neuer Weg“, nr. 363-364, apud.„Ortodoxia“, nr. 2/1950, p. 222).

Aceluia[i ierarh, `n cursul anchet\riisale din 1950-1951, i s-a repro[at c\ l-avizitat la Berlin ̀ n februarie 1934 pe Hitler,pe care l-ar fi slujit, f\r\ s\ se ]in\ seam\ c\`n realitate acea audien]\ era strict diplo-matic\ [i informal\, `n interesul ap\r\riiminorit\]ii germane din Banat, format\ `nmajoritate din [vabi catolici ostili na]ional-socialismului, supu[i unor mari presiunidin partea nazi[tilor, ca Hans Eck, dinGrupul Etnic German. De altfel, `n 1941acela[i episcop s-a `nt`lnit [i cu AndreasSchmidt, [eful GEG, c\ruia i-a cedat cu ochirie simbolic\ cl\dirile [colilor confesio-nale catolice din Banat, ob]in`nd `n schimbcontinuarea pred\rii religiei catolice `naceste [coli [i limitarea persecu]iei catoli-cilor. De asemenea, din acelea[i motivediplomatico-politice, a participat `n perioa-da dictaturii militare antonesciene [i la 2manifesta]ii ale GEG, nu s-a opus f\]i[ pro-pagandei naziste `n mediile catolice [ichiar a intervenit `n scris pe l`ng\ nun]iulpapal ca s\-l avertizeze despre nemul]umi-rea unor germani b\n\]eni, simpatizan]inazi[ti, fa]\ de protejarea public\ [i f\]i[\ aevreilor de c\tre Sf`ntul Scaun [i de episco-patul catolic din Rom=nia (vezi WilliamTotok, Episcopul, Hitler [i Securitatea, `n„Observatorul cultural“, nr. 254-255/4-17.01.2005). Aceast\ din urm\ scrisoareeste un pre]ios document, fiind `n sine odovad\ clar\ a veritabilei politici antirasia-le a Vaticanului [i a elaboratei sale diplo-ma]ii fa]\ de Germania nazist\ (veziReuters, International Herald Tribune,Washington Post, 29.06.2004; Vaticanul d\publicit\]ii o scrisoare din ’43, privind spri-jinul dat evreilor, Mediafax, 29.06.2004;Victor Eskenasy, Vatican releases 43 letterbolstering its role on Jews, Radio FreeEurope, 29.06.2004).

Episcopul catolic al diecezei deTimi[oara, Augustin Pacha, arestat pe datade 18 iulie 1950, a fost implicat `n sinistrulproces intentat de autorit\]ile staliniste dela Bucure[ti a[a-numi]ilor „spioni aiVaticanului“, fiind tratat ca [ef al lotului(10-17 IX 1951). Printre ceilal]i nou\ in-culpa]i se g\seau: episcopul clandestinJosef (Iosif) Schubert din Bucure[ti, preo-tul de la Biserica Italian\ din Bucure[ti,Pietro Ernesto Clement Gatti, rectorulSeminarului teologic din Timi[oara [i epi-scop clandestin, Adalbert Boro[, secretaruldiecezei de Timi[oara, preotul Ioan (Hans)Heber, [eful cancelariei episcopale dinTimi[oara, prelatul papal Iosif (Josef)Waltner [i „func]ionarul interpret al Lega]ieiItaliei din Bucure[ti“, Eraldo Pintori.

Propaganda comunist\ a acordat o mareaten]ie acestui proces, at`t `n presa rom=n\c`t [i `n cea a ]\rilor „fr\]e[ti“. Astfel, pen-tru a demonstra veridicitatea acuza]iilor [ia „infrac]iunilor“ acestor clerici catolici s-au publicat: `n Rom=nia o bro[ur\ intitulat\Procesul unui grup de spioni, tr\d\tori [icomploti[ti `n slujba Vaticanului [i a cen-trului de spionaj italian la `nceputul anului1952, la Editura de Stat pentru Literatur\{tiin]ific\ din Bucure[ti, iar `n RDG unvolum de reportaje (Vom alten und neuenRumänien/Despre vechea [i noua Rom=nie,Aufbau Verlag, Berlin, 1952) semnat decunoscutul scriitor Ludwig Renn, `n careultimul capitol este dedicat `n exclusivitateunei relat\ri extrem de tenden]ioase despreprocesul abuziv intentat grupului Pacha(vezi William Totok, op. cit.).

To]i cei aminti]i mai sus au fost con-damna]i `n septembrie 1951 de c\tre Tri-bunalul Militar Bucure[ti la pedepse deo-

sebit de grele, episcopul romano-catolic deTimi[oara Augustin Pacha (26 noiembrie1870 - 4 noiembrie 1954), primind cea maimare pedeaps\: 18 ani de `nchisoare. El amurit la 4 noiembrie 1954, la scurt\ vremedup\ ce fusese `n mod inexplicabil, subiteliberat. ~n 1996 Parchetul General l-a rea-bilitat prin admiterea unui recurs `n anula-re (vezi William Totok, op. cit.).

De aceea, cred c\ `l putem considera, pebun\ dreptate, pe episcopul AugustinPacha un martir al credin]ei catolice, demnde a fi venerat, `mpreun\ cu ceilal]i clericicatolici care au m\rturisit adev\rul cre[tin,fiind cop\rta[i la suferin]a martiric\ dinanii dictaturii comuniste, judeca]i fie `nacest proces, fie `n altele, ori fiind chiar`nchi[i, tortura]i [i uci[i f\r\ nici o judecat\(ca episcopii greco-catolici sau romano-catolici Vasile Aftenie, Ioan Suciu, ValeriuTraian Fren]iu, Tit Liviu Chinezu, IanósScheffler, Anton Durcovici, Marcu Glaser[i monseniorul biritual Vladimir Ghika).

„Copie Annex. au No. 6535/40=21 Oct. 19406531/40

Episcopia rom.-cat. de Timi[oaraNo. 2266. [col./1940

Excelen]\,

La 14 Octombrie 1940 a ap\rut `nMonitorul Oficial No. 240 sub No. 3438Decretul Lege pentru reglementarea situa-]iei evreilor `n `nv\]\m`nt. ~n sensul acestuiDecret Lege nu sunt admi[i la [colileconfesionale [i la [colile de stat cei n\scu]idin p\rin]i evrei [i dac\ ace[tia au fostcre[tina]i resp. [respectiv – n.n.] boteza]i`nainte de na[terea copiilor lor, cari copiis’au n\scut ca cre[tini.

~n urma acestei dispozi]iuni copii[copiii – n.n.] care s’au n\scut ca cre[tini [icari au fost boteza]i imediat dup\ na[terealor [i cari au fost educa]i p`n\ acum `n reli-gia catolic\ [i au urm\rit `nv\]\m`ntulconfesional catolic, sunt de azi `nainteexclu[i din `nv\]\m`ntul confesional rom.cat. [romano-catolic – n.n.].

Mul]i p\rin]i cari cad sub dispozi]iuneaacestui Decret Lege mi-au `naintat cererealor ca s\ intervin la Excelen]a Voastr\ s\binevoi]i a V\ adresa la locul competent [is\ binevoi]i a insista ca ~naltul Guvern, s\ ledea p\rin]ilor deja boteza]i posibilitatea, cacopii lor [copiii – n.n.] p`n\ acum educa]i ̀ nreligia catolic\ [i cari au frecventat p`n\acum vreo [coal\ confesional\, s\ poat\frecventa [i mai departe aceast\ [coal\ `ncare primesc educa]ie cre[tin\ catolic\.

Motivarea cererei [cererii – n.n.] loreste fondat\ pe bun\voin]a [i convingerealor catolic\ [i dac\ copii [copiii – n.n.] p`n\acum educa]i `n religia catolic\ nu vor maifi admi[i `n [colile catolice, educa]ia lorcre[tineasc\ va fi periclitat\ [i educa]ia`nceput\ pe baza Sfintei noastre credin]eva deveni iluzorie. Av`nd `n vedere c\p\rin]ii interesa]i din convingerea lor seadreseaz\ la Excelen]a Voastr\ [i dup\ce [ieu sunt convins, c\ cererea lor `n privin]aeduca]iei copiilor este fondat\, `mi permita V\ ruga pe Excelen]a Voastr\ s\ binevoi]ia interveni `n interesul lor sus-men]ionat,dac\ [i Excelen]a Voastr\ o ]ine]i de opor-tun [i a cere la ~naltul Guvern `ndeplinireacererei [cererii – n.n.] lor.

Timi[oara, 19 Octombrie 1940Augustin Pacha

episcop“(Arhivele Na]ionale Istorice Centrale, Fond

Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, vol. II(1940-1944), dosar 494/1940, ff. 66-67)

Episcopul romano-catolic Augustin Pacha [i evreii

15Istorii TIMPUL

septembrie 2005

FRANCISCA SOLOMON

~n ultimii ani, exege]ii literari au acor-dat o aten]ie deosebit\ scrierilor despre ho-locaust. De altfel, problematica holocaus-tului a devenit obiectul central al multordirec]ii [tiin]ifice sau artistice. Scrierileliterare [i m\rturiile unor victime, dar [i aleunor persoane care nu au supravie]uit regi-murilor fasciste, `ns\ ale c\ror `nsemn\ride lag\r s-au p\strat, constituie adeseoribaza documentar\ a unei filmografii alec\rei titluri s`nt deja dificil de contabilizat.C`t prive[te zona literaturii, o multitudinede scrieri [i de studii critice au v\zut lumi-na tiparului, propun`ndu-[i s\ tematizeze [is\ analizeze diverse aspecte inerente aces-tei problematici. Spectrul fiind at`t de larg,exist\ `nc\ numeroase subiecte care aur\mas necercetate sau marginal tratate. Unastfel de subiect este cel reprezentat de li-teratura holocaustului transnistrean. Lite-rarizarea holocaustului din Transnistriacuprinde totu[i un material bogat, ating`nddiverse genuri literare: liric\, proz\, jurna-le [i m\rturii autobiografice1.

Unul din reprezentan]ii acestei literaturieste Edgar Hilsenrath, un autor prea pu]incunoscut `n cercurile rom=ne[ti. Lipsa deliteratur\ primar\ [i secundar\ constituieunul dintre motivele pentru care Hilsenratha r\mas p`n\ `n momentul de fa]\, chiar [imultor germani[ti rom=ni, un autor aproa-pe necunoscut. ~n Germania ultimilor anise constat\ un reviriment al operei [i alpersonalit\]ii autorului. Apar tot mai multestudii av`nd ca obiect de cercetare scrierilelui Edgar Hilsenrath. ~n anul 2004, edituraDittrich din Köln a scos o edi]ie de operecomplete ale scriitorului `n unsprezecevolume. Hilsenrath a fost invitat la nume-roase dezbateri [i lecturi publice, iar medii-le, `n special presa, manifest\ un real inter-es pentru persoana [i opera sa.

Dar cine este acest Edgar Hilsenrath?Hilsenrath s-a n\scut pe 2 aprilie 1926

`n familia unor negustori evrei de orienta-re ortodox\ din Leipzig. ~n 1929, familiase mut\ `n or\[elul Halle an der Saale,unde tat\l avea o mic\ afacere. ~n anii ’30,pe fondul agita]iei naziste, afacerea fami-liei este boicotat\, ace[tia pierz`ndu-[i mij-loacele de subzisten]\. La sf`r[itul anului1938, tat\l hot\r\[te s\-l trimit\ pe Edgar,atunci `n v`rsta de doisprezece ani, `mpre-un\ cu fratele s\u mai mic [i cu mamaacestora, la Siret, la bunicii materni.Hilsenrath nu apuc\ `ns\ s\ se bucure preamult de atmosfera idilic\ [i ocrotitoare din[tetl-ul bucovinean, a[a cum o descrie el `nromanul publicat `n 1993, JosselWassermanns Heimkehr, dar [i `ntr-oschi]\ autobiografic\ ulterioar\:

„Acolo convie]uiau evrei, ]igani, ucrai-neni, rom=ni, unguri [i germani `ntr-oatmosfer\ pa[nic\. Un stat multietnicarmonios. Aici, `n Bucovina, `n acest mics\la[ est-european m-am sim]it pentruprima oar\ liber de amenin]\rile nazi[tilor.Eram bucuros c\ nu vedeam nic\ieri stea-gurile cu zvastic\ flutur`nd, nici m\caroamenii din trupele SA [i SS sau afi[ele cupropagand\ antisemit\“2.

O dat\ cu venirea la putere a regimuluilui Antonescu, se deschide o pagin\ sum-br\ `n istoria evreilor rom=ni din Basarabia[i Bucovina. ~n octombrie 1941, familiaHilsenrath este deportat\ `n Transnistria,„`n ]inutul dintre Nistru [i Prut, ocupat detrupele rom=ne“3, r\m`n`nd `n ghetoulMoghilev-Podolsk p`n\ `n martie 1944.Dup\ eliberarea ghetoului de c\tre ArmataRo[ie [i dup\ o scurt\ [edere `n Rom=nia,Hilsenrath emigreaz\ ilegal `n Palestina,tr\ind c`]iva ani `n kibu]urile israeliene.Aici afl\ prin Crucea Ro[ie c\ tat\l s\u asupravie]uit r\zboiului [i c\ se afl\ `nFran]a, iar mama [i fratele s\u, la Siret.

Re`ntregirea familiei se produce `n Fran]a`n anul 1947.

~n 1951, Hilsenrath `[i urmeaz\ fratele`n America, stabilindu-se la New York,unde lucreaz\ ca scriitor liber profesionist,practic`nd [i alte meserii pentru a se putea`ntre]ine. Cea mai mare parte din primuls\u roman, Nacht (Noapte), este scris\ `ncafenelele frecventate de emigran]ii new-yorkezi.

Totu[i, `n anul 1975 Hilsenrath sehot\r\[te s\ renun]e la stilul de via]\ ameri-can [i s\ se re`ntoarc\ `n Germania. Iat\ cem\rturisea prozatorul `n aceea[i scriereautobiografic\: „Hot\r`tor este faptul c\America nu mi-a pl\cut. Nu era o ]ar\ pen-tru mine. De[i `mi f\cusem mul]i prieteniacolo, aveam mereu impresia c\ `nAmerica s`nt doar un simplu num\r. O `n-treag\ societate de robo]i. Totul automati-zat“4. Se stabile[te `n Berlinul de Vest undelocuie[te [i `n prezent.

Istoria public\rii romanului Nacht,romanul de debut al lui Edgar Hilsenrath,ascunde „o premier\ nefericit\“. Dup\semnarea contractului `ntre Hilsenrath [ieditura münchenez\ Kindler `n aprilie1964, reprezentan]ii acesteia lanseaz\ `nvara aceluia[i an un sondaj de opinie ̀ n r`n-dul unor istorici [i critici literari dinGermania [i Statele Unite, discu]iile pla-n`nd ̀ n jurul con]inutului extrem de ̀ ndr\z-ne] [i neobi[nuit al romanului. Existautemeri cum c\ Nacht ar putea declan[a sen-timente refulate, relans`nd manifest\rileantisemite: „~n Nacht, Hilsenrath insufl\ideea cum c\ germanii au delegat rezolva-rea «chestiunii evreie[ti» `n mare parte toc-mai evreilor, care nu au fost folosi]i doar lacur\]area camerelor de gazare [i ale cup-toarelor de cadavrele semenilor lor, ci auactivat [i ̀ n poli]ia evreiasc\ a ghetoului. ~nromanul lui Hilsenrath nu apare nici m\carun singur activist SS german […]“5.

Renun]area v\dit\ `n a se situa pe pozi-]ia f\pta[ilor, a[a-zisa „Täterperspektive“,i-a adus lui Hilsenrath critici vehementedin partea unei mari p\r]i a exege]ilor lite-rari [i a opiniei publice. I s-a repro[at pro-zatorului faptul c\ `n roman nu apare niciun soldat nazist. Poli]ia evreiasc\ [i solda]ii

rom=ni care f\ceau periodic razii `n ghe-toul Prokow, scena desf\[ur\rii ac]iunii ro-manului, s`nt aminti]i trec\tor, Hilsenrathnepropun`ndu-[i s\-i aduc\ pe ace[tia `nprim-plan. Mai mult, evreii ghetoiza]i `nProkow devin ei `n[i[i f\pta[i `ntr-o lupt\aprig\ pentru supravie]uire, `n care oricevaloare etic\ `[i pierde con]inutul. Bursaneagr\, prostitu]ia [i furturile, acestea s`ntsingurele posibilit\]i de a supravie]ui `nProkow.

~n timp ce criticii de origine evreiasc\din America au ajuns la concluzia c\ roma-nul lui Hilsenrath reprezenta o scriere cuun caracter profund original, deschiz`nd onou\ perspectiv\ esteticii literaturii despreholocaust, litera]ii germani s-au manifestat`ntr-o manier\ mult mai re]inut\, subliniindfaptul c\ `nc\lcarea anumitor reglement\ripe plan estetic, precum jocul cu mijloacelegrotescului [i ale umorului negru `ncontextul literaturii despre holocaust, ar fiputut produce „o reac]ie fals\ a publiculuigerman, care [i-ar fi dorit s\ g\seasc\ `ntr-o astfel de abordare tocmai justificarea ati-tudinii sale antisemite“6. Literatura postbe-lic\ a demonstrat o oarecare sensibilitatefa]\ de fic]ionalizarea holocaustului, ar\-t`ndu-se destul de reticent\ `n a transformaacest tragic eveniment istoric `ntr-un pro-dus consumabil, trivializ`nd suferin]elemilioanelor de victime. Nacht este `n celedin urm\ editat de Kindler `ntr-un tirajredus de 1.250 de exemplare, dintre caredoar 700 ajung s\ fie comercializate, cele-lalte fiind `n scurt timp retrase de pe pia]\.Cartea a trecut astfel neobservat\ de citito-rii germani. ~n anul urm\tor, 1965, Nachtapare `n traducere englezeasc\ la renumitaeditur\ american\ Doubleday&Co, `ntr-untiraj de peste 500.000 de exemplare, cu-nosc`nd un real succes.

~n anul 1976, Hilsenrath `l `nt`lne[te peHelmut Braun, proprietarul unei mici caseeditoriale din Köln, care se arat\ interesatde romanul lui Hilsenrath [i se ofer\ s\-lpublice. Nacht apare `n 1978 la edituraBraun `ntr-un tiraj de 50.000 de exempla-re, critica dovedindu-se de data aceastamult mai receptiv\. Peter Jakostra caracte-riza romanul drept o „m\rturie din infern“,

o „epopee a groazei“7, Niels Höpfner scriadespre Nacht c\ acesta ar reprezenta „unfilm horror cu cuvinte“8, `n timp ceMichael Braun era de p\rere c\ scrierea luiHilsenrath era „un compendiu hipernatura-list al groazei“9 – critici destul de pline decli[ee, de altfel.

Autorului romanului Nacht se bazeaz\pe propriile-i experie]e din ghetoulMoghilev-Podolsk, at`t de traumatice [icare l-au marcat profund. Iat\ ce m\rturi-sea `ntr-o not\ autobiografic\: „Scrisul areprezentat mereu pentru mine o terapie.Dup\ r\zboi am suferit adeseori de depre-sii, nemaifiind `n stare s\ stabilesc nici oleg\tur\ cu lumea normal\. La dou\zeci deani aveam crize de identitate. […] Scrisula rezolvat multe. Dup\ primele zece, dois-prezece pagini din Nacht m-am sim]itu[urat. ~mi g\sisem scopul `n via]\. Deatunci nu mai suf\r de depresii“10.

De[i Prokow este un toponim fictiv,acesta dob`nde[te un caracter reprezenta-tiv, fiind simbolul dezumaniz\rii totale, alsuferin]ei extreme [i al distrugerii de sine`n lupta pentru supravie]uire. Totu[i, `nNacht apar adeseori indicii ce trimit latoponimia h\r]ii lag\relor transnistrene,ceea ce confer\ romanului un oarecaregrad de autenticitate, plas`nd ac]iunea `ntr-un cadru geo-istoric bine definit: „Unde aifost `n tot timpul acesta… din octombrie’41?“ o `ntreab\ Ranek, protagonistul ro-manului, pe Debora, cumnata acestuia pecare o re`nt`lne[te `n Prokow. „~n {argo-rod… `n Kopaigorod… `n Obodokwa… [i`n cele din urm\ `n Ber[ad“11.

Nacht este mai cur`nd o `n[iruire descene dec`t o povestire tradi]ional construi-t\, cu un narator ce nu-[i propune s\ justi-fice sau s\ sanc]ioneze comportamentulprotagoni[tilor. Reflec]ia asupra moduluide a ac]iona al personajelor este transferat\aproape `n totalitate cititorilor.

Nici `n romanele sale ulterioareHilsenrath nu se va dezice de stilul ce l-aconsacrat, devenind (dup\ cum afirmaAnne Fuchs) un fel de „bad boy“12 al lite-raturii holocaustului.

1 Referitor la m\rturiile autobiografice ale unorfo[ti deporta]i în Transnistria trebuie amintit\ colec]ia„Schoáh & Judaica“ (Hartung-Gorre), îngrijit\ deEdgar Roy Wiehn, istoric [i sociolog, care a publicatîn traducere german\ scrierile Sonjei Palty, Jenseitsdes Dnjestr – Jüdische Deportationsschiksale ausBukarest in Transnistrien 1942-1943, jurnalul luiMirjam Korber, Deportiert – Jüdische Überlebens-schicksale aus Rumänien 1941-1944. Ein Tagebuch,Klara Schächter, Woss ich hob durchgelebt – Was ichdurchgemacht habe. Brief einer Jüdin aus derBukovina, verfasst in Transnistrien 1943, NathanSimon, „...auf allen Vieren werdet ihr hinauskrie-chen!“ Ein Zeugenbericht aus dem KZ Wapniarka [.a.

2 Vezi Edgar Hilsenrath, Zuhause nur in der deut-schen Sprache – eine biographische Selbstauskunft înThomas Kraft (Coord.), Edgar Hilsenrath. DasUnerzählbare erzählen, München, 1996, p. 14.

3 Ibidem, p. 15.4 Ibidem, p. 17.5 Vezi Moshe Zimmermann, citat de Willi Jasper

în Deutsch-jüdischer Parnass. Literaturgeschichteeines Mythos, Berlin, 2004, p. 459.

6 Extras dintr-o scrisoare a editurii Kindler adre-sat\ lui Edgar Hilsenrath, citat de Agnieszka vonZanthier în Julian Stryjkowski und Edgar Hilsenrath:Zur Identität jüdischer Schriftsteller nach 1945,Essen, 2000, p. 55.

7 Vezi Peter Jakostra, Nacht, în Thomas Kraft(Coord.), op. cit., p. 63.

8 Vezi Niels Höpfner, Schwerer BrockenTrauerarbeit, în Thomas Kraft (Coord.), op. cit., p. 67.

9 Vezi Michael Braun, Dichter sind unsereErinnerungen, în Walter Schmitz (Coord.), ErinnerteShoah/The Shoah Remembered, Dresden, 2003, p.396.

10 Vezi Edgar Hilsenrath, Zuhause nur in der deut-schen Sprache – eine biographische Selbstauskunft înThomas Kraft (Coord.), op. cit., p. 15.

11 Vezi Edgar Hilsenrath, Nacht, Frankfurt amMain, 1980, p. 160.

12 Vezi Anne Fuchs, Bad Boys and Evil Witches:Gender and Abjection in Edgar Hilsenrath’s DerNazi&der Friseur în A Space of Anxiety. Dislocationand Abjection in Modern German-Jewish Literature,Amsterdam-Atlanta, 1999.

Edgar Hilsenrath [i holocaustul transnistrean. Istoria public\rii romanului Nacht (1964)

VitraliuTIMPUL16

septembrie 2005

RUDOLF CRISTIAN **

Centrul de cercet\ri privind evreii,armenii [i cre[tinii din Orient de pe l`ng\Universitatea Paul Valery din Montpelliera g\zduit numeroase manifest\ri [tiin]ificeinterna]ionale de `nalt\ calitate. Contribu-]iile [tiin]ifice ale unuia dintre congrese aufost publicate recent sub titlul Permanen-ces et ruptures dans l’histoire des juifs deRoumanie – XIXe-XXe siècles. Coordo-natorului volumului este profesorul CarolIancu, cunoscut specialist `n istoria evrei-lor din Rom=nia [i care de ani de zile orga-nizeaz\ congresele amintite.

Despre ce este vorba `n volum? Stu-diile s`nt dedicate mi[c\rii demografice,situa]iei economice [i statutului politic alevreilor din Principatele dun\rene, con-vertirii evreilor la ortodoxie `n Moldovaprimei jum\t\]i a secolului al XIX-lea,luptei lor pentru drepturile civile `n cursulrevolu]iei de la 1848 oglindite `n ziarul„Pruncul Rom=n“, apari]iei evreului mo-dern, simbolismului funerar etc. Ele cer-ceteaz\ deopotriv\ diferen]ele ori similitu-dinile dintre evreii din Vechiul Regat alRom=niei [i evreii din Transilvania, Banat[i Bucovina. Holocaustului (Shoah) dinRom=nia `i s`nt consacrate o serie de stu-dii valoroase prin informa]ie [i oneste prinaprecieri. Documentarea `mbog\]e[teconsiderabil cunoa[terea istoriei moderne[i contemporane rom=ne[ti. S`nt [i expli-ca]ii care ajut\ la o comprehensiune a lu-crurilor prin prisma zonei culturale [i deciviliza]ie `n care au tr\it evreii. ~n genere,volumul cuprinde istorii fragmentare alecomunit\]ilor mozaice `n secolele alXIX-lea [i al XX-lea, secole cu cele maiample prefaceri at`t `n via]a evreilor, c`t [i`n aceea a rom=nilor. O epoc\ `n care e-vreii din Europa central\ [i de est au `nce-put s\ dob`ndeasc\ drepturi cet\]ene[ti.~ntre autori amintim pe: Carol Iancu, pre-fa]atorul [i editorul volumului, AdrianNiculescu, Lucian Zeev Her[covici, Silviu[i {eiva Sanie, Mihai R\zvan Ungureanu,Adrian Niculescu, Liviu Rotman, DanBerindei, David Shaary, AlexandruSafran, Victor Eskenasy, Simon Roth,Radu Ioanid, Florence Heymann, LyaBenjamin, Victor Neumann.

Problemele mi[c\rii popula]iei evreie[tila sf`r[itul secolului al XVIII-lea [i `nprima jum\tate a secolului al XIX-lea s`ntdiscutate prin prisma datelor statistice dec\tre Dan Berindei (Les Juifs en Moldaviependant les dernières décennies du XVIIIesiècle et la première moitié du XIXe siècle,pp. 19-32) [i Paul Stahl (Les Juifs deJassy. Quelques données statistiques, finXVIIIe-début XIXe siècles, pp. 33-40).Mihai R\zvan Ungureanu se ocup\ defenomenul convertirii `n Moldova la mij-locul secolului al XIX-lea, respectiv, decomportamentul [i de reac]iile produse caurmare a convertirii (La conversion desJuifs a l’Orthodoxie dans la Moldavie dela première moitié du XIXe siècle, pp. 41-50). ~n temeiul actelor studiate `n ArhiveleNa]ionale, Filiala din Ia[i, autorul anali-zeaz\ c\s\toriile confesionale mixte, st\-ruind asupra statutului social al persoane-lor, asupra rela]iilor interpersonale ap\rute`n cazul c\s\toriilor dintre un evreu [i uncre[tin ortodox [i asupra problemelor ivite`n caz de divor]. Exigen]ele c\s\toriilor `ncultul ortodox, prevederile coduluiCalimach `n cazul c\s\toriilor mixte [iinstabilitatea cuplului s`nt discutate dinunghiul de vedere al mentalit\]ii grupuluisocial `n care are loc integrarea. Arareoricercetat, fenomenul convertirii dezv\luierealit\]i sociale ce nu pot fi ignorate `ntr-o

istorie multiconfesional\ [i interconfesio-nal\ a Moldovei, ca [i a Rom=niei `n an-samblul s\u.

Emanciparea – tem\ la care CarolIancu aduce de fiecare dat\ contribu]iinotabile – este explicat\ prin prisma rela-]iilor dintre Fran]a [i Rom=nia (La Franceet les Juifs de Roumanie, 1859-1919: Per-manences et mutations, pp. 91-108). ~ndiscu]ie este procesul de dob`ndire aldrepturilor civile de c\tre evrei, procescare s-a petrecut mai `nt`i `n regiunile mo-narhiei austro-ungare locuite de rom=ni [i,cinci decenii mai t`rziu, `n Vechiul Regatal Rom=niei. Marile puteri ale Europei ausus]inut acordarea de drepturi [i libert\]ipentru evreii din Rom=nia. Fran]a secolu-lui al XIX-lea s-a erijat `n marea protec-toare a comunit\]ilor apatride. ~nc\ de laConferin]a de pace de la Paris din 1856,francezii au c\utat o solu]ionare a proble-mei evreie[ti din estul Europei. La insis-ten]ele baronului Rotschild, ale publicis-tului Armand Levy [i ale rabinului SamuelPhilipson, Fran]a a propus „`ncet\]enireaisraeli]ior“.

~n 1864, domnitorul Al.I. Cuza alRom=niei a acordat unele drepturi civilecomunit\]ii evreie[ti din Rom=nia. El af\cut-o la insisten]ele fostului ministru deexterne al Fran]ei: Adolphe-Isaac Cremieux.Interesul Fran]ei fa]\ de problema evre-iasc\ din Rom=nia era motivat de politicasa `n Europa de sud-est [i de importan]aacordat\ alian]ei cu Rusia ]arist\. Fran]aavea nevoie de sprijinul politic al Rusiei.~n 1878, la Congresul de Pace de la Berlin,Fran]a, Germania [i Marea Britanie au im-pus Rom=niei o anumit\ conduit\ fa]\ deevrei, f\r\ s\ fi reu[it s\ ob]in\ acordareacet\]eniei rom=ne tuturor locuitorilor deorigine evreiasc\. La Conferin]a de Pacede la Paris din 1919 sub presiunile eliteievreie[ti din Rom=nia, Antanta a condi]io-nat recunoa[terea unirii Transilvaniei,Banatului, Bucovinei [i Basarabiei cuRom=nia de anularea discrimin\rilor poli-tice fa]\ de evrei. Carol Iancu are meritulde a fi observat fluctua]iile `n politicaFran]ei fa]\ de evreii din Rom=nia, fluc-tua]ii ce au depins de apropierea politic\de Rusia [i de pozi]ia ei `n contextul poli-ticii interna]ionale. Autorul a surprins,totodat\, diferen]ele de guvernare alecelor dou\ mari partide din Vechiul Regat[i a ar\tat cum liberalii s-au dovedit multmai recalcitran]i dec`t conservatorii fa]\de demersurile Fran]ei `n problema drep-turilor evreie[ti.

Dens prin informa]ii de arhiv\ [i `nnoi-tor prin modul `n care discut\ tema estestudiul semnat de Victor Neumann (LesJuifs de Banat entre l’Autriche-Hongrie et

la Roumanie au debut du XXe siècle, pp.127-138). El se ocup\ de evreii din Banat`n perioada `n care ace[tia treceau de lasistemul administrativ-politic austro-un-gar la sistemul rom=nesc la `nceputul se-colului al XX-lea. Istoricul descrie situa]iacomunit\]ii evreie[ti din cadrul monarhieidualiste, caz `n care Banatul devine rele-vant pentru ilustrarea at`t a continuit\]ii,c`t [i a discontinuit\]ilor `n organizare, cul-tur\ [i g`ndire politic\. Victor Neumannarat\ cum membrii comunit\]ii evreie[tidin Banat s-au integrat `n via]a social\ anoului stat na]ional rom=n, dar [i cum auparticipat la produc]ia de valori a marii dia-spore iudaice. Prin reforma religioas\, plu-rilingvism [i coparticiparea la crea]ia[tiin]ific\, tehnic\ [i de idei a lumii moder-ne, evreii b\n\]eni au reprezentat o referin]\inconfundabil\ a diversit\]ii culturale [iconfesionale at`t pentru civiliza]ia EuropeiCentral\, c`t [i pentru aceea rom=neasc\.

Cercet\rile privind Holocaustul s`ntreprezentative prin contribu]iile aduse deSimon Roth (Un diplomate neutre face a laShoah: Rene de Weck au gré de son jour-nal intime 1919-194, pp. 167-176),Alexandru {afran (Et l’inattendu est arrivéou comment fut évitée la deportation desJuifs de Transylvanie de Sud dans lescamps en Pologne pp. 177-182), FlorenceHeymann (Czernowitz/Cern\u]i dans lecyclone de l’histoire, 1940-1945, oumémoire à fleur de lieux pp. 183-194) LyaBenjamin (Survivre comme resistance, pp.195-204), Victor Eskenasy (Permanenceset ruptures: Antonescu et les Juifs, hier etaujourd’hui, pp. 217/226) [i Radu Ioanid(Les Juifs roumains sous l’administrationAntonescu: statistiques, pp. 205-216).

Lider religios incontestabil, Alexandru{afran a avut perspicacitatea de a observadeopotriv\ binele [i r\ul moral din cadrulsociet\]ii rom=ne[ti `n care tr\ia. Tocmaiasupra existen]ei unui astfel de r\u moralexemplificat de fascism [i comunism el aatras aten]ia [i a luptat pe c`t a fost posibil.Activitatea sa a fost orientat\ `mpotrivadictaturii, at`t a celei fasciste, c`t [i a celeicomuniste. Principala sa grij\ a constituit-o supravie]uirea comunit\]ii iudaice dinRom=nia [i redob`ndirea drepturilor eicivile [i politice suprimate de regimuriledictatoriale. Pentru atingerea acestui dezi-derat, Alexandru {afran s-a folosit de toatearmele din arsenalul luptei legale care `ist\teau la dispozi]ie. ~ntr-un studiu dedicatmarelui rabin [i inclus `n prezentul volum,Carol Iancu remarc\ faptul c\ rabinul{afran a urm\rit `ntotdeauna `n primul r`ndinteresele comunit\]ii pe care o p\storea.~n 1947, {afran care a preferat s\ ia dru-mul exilului dec`t s\ cedeze presiunii co-

muniste de a introduce o conducere nede-mocratic\, nealeas\ `n mod legal `n frun-tea comunit\]ii din care f\cea parte. CarolIancu a sesizat nu doar calit\]ile de uma-nist, de literat [i lider spiritual ale rabinu-lui {afran, dar [i capacitatea acestuia delider politic.

C`teva observa]ii finale

Scopul nazismului era exterminareatuturor evreilor din Europa. Urmau pe list\]iganii [i sectele neoprotestante. ~n acestecondi]ii, simpla supravie]uire a evreilorreprezenta o form\ de rezisten]\. ~nRom=nia, rezisten]a a avut un relativsucces. Evreii [i liderii lor au pus accentulpe dou\ aspecte: pe crearea unor cercuride presiune pe l`ng\ guvern pentru stopa-rea m\surilor antisemite [i pe adunarea defonduri pentru ajutarea comunit\]ilorevreie[ti ale c\ror bunuri fuseser\ confis-cate. Un procent relativ important dincomunitatea evreiasc\ din Rom=nia asupravie]uit Holocaustului.

~n cartea pe care o coment\m este atentcercetat\ mentalitatea elitelor rom=ne[ti.S`nt eviden]iate `n mod egal plusurile [iminusurile `n modul de g`ndire [i ac]iunefa]\ de minoritatea evreiasc\. Analiza esteutil\ [i pentru ziua de ast\zi, mai ales dac\avem `n vedere necesitatea maturiz\rii po-litice a societ\]ii rom=ne[ti. Evreii dinRom=nia au cunoscut perioade de `nflori-re, dar [i de regres. Ruptura `n existen]acomunit\]ii mozaice rom=ne[ti este dato-rat\ legisla]iilor rasiale [i m\surilor antise-mite, guvernelor dictatoriale fasciste [icomuniste [i atitudinii xenofobe a uneip\r]i din intelectualitatea rom=n\. Toate auafectat prezen]a evreilor `n Rom=nia,reduc`nd num\rul lor `n mod dramatic.Cartea coordonat\ de Carol Iancu explic\ideea de discontinuitate tocmai prin emi-grarea masiv\. Elementul central al tutu-ror autorilor c\r]ii este acela de a surprin-de evreitatea rom=n\ `n calitatea sa degrup confesional [i cultural, precum [irela]iile sale cu administra]ia rom=neasc\.

Lucrarea atrage aten]ia cititorului asu-pra fenomenului de evolu]ie [i asupra ace-luia de involu]ie care au afectat `n egal\m\sur\ evreii din Rom=nia pe parcursulsecolelor al XIX-lea [i al XX-lea. CarolIancu are dreptate atunci c`nd sus]ine c\prin cunoa[terea istoriei evreilor dinRom=nia este mai u[or s\ `ncadr\m statulrom=n `n istoria Europei Centrale [i deSud-Est. Diaspora evreiasc\ din acestezone reprezint\ un liant, o punte deleg\tur\ `ntre cele dou\ zone cultural-geo-grafice***. ~n concluzie, vom spune c\Permanences et ruptures dans l’ histoiredes Juifs de Roumanie este o binevenit\lucrare colectiv\, de al c\rei con]inut secuvine s\ ]inem seama `n viitoareleevalu\ri de istorie modern\ [i contempo-ran\ a Rom=niei. Este meritul profesoru-lui Carol Iancu de a fi finalizat `n chipadmirabil o asemenea ampl\ `ntreprindere[tiin]ific\ interna]ional\, motiv pentru care`i s`ntem recunosc\tori.

* Vezi: Sous la direction de Carol Iancu,Permanences et ruptures dans l’histoire des juifs deRoumanie (XIXe – XXe siècles), Université PaulValery, Montpellier III, 2004 (Actes du CongrèsInternational du Centre de Recherche Juifs,Armeniens et Chrétiens d’Orient), 350p.

** Rudolf Cristian este student `n cadrul progra-mului de masterat Cultur\ [i management `n contexteuropean, program coordonat de profesorul VictorNeumann, Universitatea de Vest din Timi[oara.

*** Vezi `n acest sens pe larg o asemenea explica]ieistoric\ la Victor Neumann, Tenta]ia lui HomoEuropaeus. Geneza ideilor moderne `n EuropaCentral\ [i de Sud-Est, edi]ia a II-a, Editura All,Bucure[ti, 1997

Continuit\]i [i discontinuit\]i`n istoria evreilor din Rom=nia*

17Est-Vest TIMPUL

septembrie 2005

CRISTIAN MORARU

~ntr-un eseu pe c`t de conving\tor, peat`t de `ndatorat c\r]ii lui Fredric JamesonLate Marxism: Adorno, or, the Persistenceof the Dialectic (1990), Edward Said `lnume[te pe Theodor W. Adorno „latenessitself“. A fi `n „`nt`rziere“, a sosi t`rziu`ntr-o cultur\ `nseamn\, noteaz\ Said, a„veni dup\“, a asuma riscul epigonatului,dar `n acela[i timp a supravie]ui cli[euluicare de regul\ domin\ statu-quo-ul luiacum, discursul „acceptabil“ [i comple-zent. De aici, o paradoxal\ „politics of be-latedness“. O politic\ a `nt`rzierii carepoate face din cel `nt`rziat un progresist,un disident, un destabilizator [i un re-formator. ~n acest sens, Teoria estetic\ alui Adorno, recent publicat\ de Paralela45, edi]ie coordonat\, revizuit\, [i post-fa]at\ de Andrei Corbea [i tradus\ deacesta `mpreun\ cu Gabriel H. Decuble [iCornelia E[ianu, reprezint\ un evenimentcultural „`nt`rziat“, ocup`nd o pozi]ie pre-car\, dar poten]ial fertil\, `n zona ambigu\dintre „prea t`rziu“ [i o punctualitate-ac-tualitate inaparent\, unzeitgemässe, camu-flat\ subversiv `n „inactualitatea“ `ns\[i.

„Actualitatea“ {colii de la Frankfurt, alui Adorno [i `n particular a lui ÄsthetischeTheorie – ultimul mare proiect de acestgen din istoria esteticii – e un subiect com-plicat, iar Estul Europei e, tot a[a, ultimulloc din lume unde el poate fi clarificat.Efortul merit\ `ns\ f\cut fie [i sumar pen-tru a `n]elege relevan]a efortului excep-]ional depus de cel mai distins germanistrom=n [i echipa sa. Foarte pe scurt,Jameson, Said, Samuel Weber [i al]ii,marxi[ti, postmarxi[ti [i antimarxi[ti, auidentificat un miez critic peren, un funda-mental scepticism anti-sistem `n discursul„inactual“ adornian, atitudine care facedin Adorno un model critic deasupra op-]iunilor [i modelor ideologice. Cum su-gera Russell Berman, a-l numi pe Adorno„politically impossible“ deschide de faptnoi ferestre c\tre politic. Fire[te, `n cazulunui estetician, problema este de a `n]ele-ge politicul `n termeni estetici, de a `l teo-retiza pe teren estetic, nu de a reduceesteticul la o tem\ sau op]iune, la r`ndullor evaluabile din perspectiva unei plat-forme politice, a unei „cauze“. Aceast\tentativ\ teoretic\ este poate obiectivulnum\rul unu al Teoriei estetice, un o-biectiv la fel de prezent [i presant acum ca[i `n 1970, c`nd volumul original a ap\rutla Suhrkamp. Ce-l preocup\ pe Adorno `ncarte, direct [i indirect, este o jonc]iunefundamental\, „post-estetic\“ `n m\sura `ncare esteticianul `l urmeaz\ [i `l „las\ `nurm\“ pe Kant simultan. E vorba, pe scurt,despre rela]ia dintre opera de art\ [i praxis,dintre ceea ce adev\rata oper\ de art\ este,formal vorbind, [i ceea ce ea `nseamnasocial [i politic prin `nsu[i caracterul ei deform\ excep]ional\, prin riscurile pe carele ia pentru a deveni ceea ce este. Pentruc\, spune un `mp\timit al experimentalis-mului modernist precum Adorno, artamodern\ e contestabil\ nu c`nd merge„prea departe“, ci, dimpotriv\, atunci c`ndnu merge destul de departe, c`nd nu seexpune tuturor riscurilor posibile [i refuz\(sau pur [i simplu nu poate) s\ fieiconoclast\ `n absolut.

Afirma]ia are [i un subtext autobio-grafic. „Inactualitatea“ strategic\ a luiAdorno deriv\ `n bun\ parte din refuzulcriticului de a ceda clipei `n toate etapeleimportante ale carierei, rezist`nd demn[antajelor [i ispitelor mici [i mari ale is-toriei `ncep`nd cu anii ’30, trec`nd (cuneascuns dispre]) prin faza american\ [iculmin`nd cu momentul ’68, care `l sur-prinde `n plin proces de revizuire a ma-nuscrisului Teoriei. Cum esteticianul re-marca `n ultimul s\u eseu, tradus `n en-glez\ sub titlul „Resignation“ [i inclus `n

Critical Models: Interventions andCatchwords, spiritul critic adev\rat nu sesupune presiunilor externe, fie [i aceloracare `l `mping s\ „treac\ la ac]iune“. Evorba de „ac]ionismul“ de care vorbe[teCorbea `n postfa]a traducerii [i pe careAdorno l-a respins pentru c\ l-a consideratcoercitiv, impus din afar\. Din nou, solu]iaproblemei este de natura intrinsec-este-tic\, nu extranee. Teoria estetic\ include oteorie a ac]iunii estetice capabil\ s\ ia `nconsidera]ie cele mai recente [i mai pro-vocatoare `ntrup\ri ale avangardei `nmuzic\, pictur\, teatru [i literatur\ [i s\explice impactul acestora asupra realit\]iisociale. Forma nu implic\ (doar) o meta-fizic\, cum spunea Sartre, ci [i o politic\.Forma este finalmente un gest politic,sugereaz\ Adorno ca unul care „vinedup\“ Kant [i care, din nou, `[i continu\ [idep\[e[te maestrul concomitent, accept`nd[i deconstruind `n acela[i timp no]iunea de„scop“ `n art\, care astfel r\m`ne, ca laKant, „ohne Zweck“ [i deopotriv\ dob`n-de[te o specific\ eficacitate politic\. Fai-mos este `n aceast\ privin]\ comentariuldespre Beckett din capitolul „Coeren]\ [isens“ („Stimmigkeit und Sinn“):„Becketts Stücke sind absurd nicht durchAbwesenheit jeglichen Sinnes – dannwären sie irrelevant – sondern alsVerhandlung über ihn. Sie rollen seineGeschichte auf“ (p. 230 `n edi]ia Suhrkamp,1974). ~n traducere rom=neasc\: „Pieselesale [ale lui Beckett] absurde (nu prinabsen]a oric\rui sens – c\ci atunci [i-arpierde importan]a –, ci prin faptul c\problematizeaz\ sensul) dezvolt\ tocmaidin sens istoria“ (p. 219). Iat\ [i versiuneaamerican\ a lui Robert Hullot-Kentor:„Beckett’s plays are absurd not because ofthe absence of any meaning, for then theywould be simply irrelevant, but becausethey put meaning on trial; they unfold itshistory“ (p. 153 `n edi]ia Univ. ofMinnesota Press, 1997).

Cum subliniaz\ [i Barbara Cassin `nprefa]a la monumentalul Vocabulaireeuropéen des philosophies. Dictionnairedes intraduisibles (Seuil/Le Robert,2004), engleza opteaz\ `n mod tradi]ionalpentru versiunea lingvistic\ cea maiconcret\, mai apropiat\ de „experien]acomun\“ a[a cum se conserv\ ea `n limbade zi cu zi, familiar\, deja existent\. Dinacest punct de vedere, engleza este uninstrument ideal al traducerii, `n sensul c\`n englez\ originalul nu este tratat – [i numai sun\ – ca un „corp str\in“. Sigur, sim-plific, dup\ cum simplificatoare este ob-serva]ia potrivit c\reia cele mai bunetraduceri din filozofia [i estetica german\– ca s\ m\ limitez doar la aceste discipline

[i numai la spa]iul german – s`nt celeengleze. ~n orice caz, at`t solu]ia sintactic\aleas\ de traduc\torul american, c`t [idecizia acestuia de a recurge la sublexiculjuridic pentru a da mai mult\ plasticitatelui „Verhandlung“ exprim\ o anume filo-sofie empiric\ a traducerii care pune pre]pe directe]e, concret [i imediat. ~n modideal, cititorul de limb\ englez\ trebuie s\aib\ ocazia s\-[i fac\ o idee c`t de c`tprecis\ asupra propozi]iei `n cauz\ c`ndajunge la cap\tul ei. ~n rom=n\ [i `n lim-bile romanice – [i `n primul r`nd `n france-z\ – situa]ia e pu]in diferit\ (nu mai vor-besc de german\). Oricum, lectura uneitraduceri din german\ trebuie s\-[i asumerepetat, s\ respecte, ca s\ zic a[a, circula-ritatea originalului. Nu e vorba de o lec-tur\ lejer\, f\r\ `ndoial\, dup\ cum lecturatextului german e oricum, numai „unidi-rectional\“, „u[oar\“ nu. Apoi, cum nereaminte[te Walter Kaufmann `n prologultraducerii sale din Ich und Du a lui Buber,ideea c\ toate traducerile trebuie s\ fie„idiomatice“, s\ sune ca [i cum ar fi fostredactate `n „limba-]int\“, e un cli[eu careuit\ c\ vocea care trebuie s\ fie auzit\ `ntraducere e `n primul r`nd vocea autorului,nu a translatorului – iar Buber, c\ venivorba de el, trebuia tradus a[a cum atradus el `nsu[i Biblia. Traducerea luiAdorno, la r`ndu-i, trebuia s\ pretind\, [ipretinde de fapt, un anume travaliu„empatic“ din partea cititorului, lectura eieste totodat\ relectur\ [i reinterpretare atextului tocmai parcus, ambele reclamate`n cazul de fa]\ de incidentala din\untrulparantezei dar [i de tratamentul cu totulflexibil al lui „Geschichte“, care nu e fermraportat\ la „Sinn“. ~n fine, `mi imaginezc\ cititorul rom=n, educat `n tradi]ia unei„translation culture“ de tip francez, [tie lace s\ se a[tepte.

La fel [i cititorul englez sau american,care, adaug, are la-ndem`n\ dou\ traduceriale c\r]ii lui Adorno. Prima, datorat\ luiChristian Lenhardt, dateaz\ din 1984 [i ecu adev\rat datat\. Nu e neap\rat vina luiLenhardt, ci a editorului, Routledge andKegan Paul. Dup\ p\rerea lui Hullot-Kentor, acesta a for]at textul lui Adorno s\r\spund\ a[tept\rilor – [i comodit\]ilor, s-ar putea spune – cititorului de limb\ en-glez\, `mpotriva textului `nsu[i. Pe scurt,Aesthetic Theory din 1984 reflect\ unefort „clarificator“ extrem [i finalmenteabuziv. Se [tie, Ästhetische Theorie a ap\-rut postum [i e `n fond un text nefinisat,fluid, continuu, repetitiv, controlat de ologic\ paratactic\, cu fraze [i paragrafefoarte lungi, f\r\ tranzi]ii [i conectori lo-gici explici]i, f\r\ titluri [i subtitluri decapitole [i subcapitole (care apar doar `n

tabla de materii). Gretel Adorno [i RolfTiedemann ne informeaz\ c\ reviziatextului, `nceput\ de Adorno `n octombrie1969, merge `n direc]ia unei structuri no-vatoare de tip serial, fragmentar [i aglu-tinant, subversiv\ fa]\ de obiectul discutat[i nu mai pu]in fa]\ de tradi]ia kantian-hegelian\ a discursului estetic. P`n\ la datade 16 iulie 1969, Adornon continu\ s\scrie, s\ adauge [i s\ elimine fragmente detext cum ar fi cele adunate la sf`r[it `n „Pa-ralipomena“ sau `n „Ciorna“ (schi]\) pro-iectatei Introduceri („Frühe Einleitung“,pe care traducerea romaneasc\ nu o maiinclude). Fapt capital, structura a-struc-tural\, „rizomic\“ a c\r]ii lui Adorno eparte din argumentul `nsu[i, dezvoltat `nTeoria estetic\. Hullot-Kentor a `n]eles as-ta foarte bine [i s-a apucat, dup\ o scurt\polemic\ cu Lenhardt, de necesara „con-tra-traducere“, care apare de-abia `n 1997.La fel, echipa Corbea, c\reia `i dator\m,iat\, un text fidel, precis [i `n acela[i timpsuficient de elastic, mi se pare p\truns\ despiritul textului lui Adorno – [i de aceeaat`t de atent\ la litera lui, la „form\“.

Dar, din nou, c`t de „t`rziu“ sose[teAdorno `n cultura critic\ rom=na? EsteAdorno doar un import „tardiv“, `n serialui „prea t`rziu“ sau, dimpotriv\, „bela-ted“, cum spune Said, aflat adic\ (`nc\)`ntr-o `nt`rziere „strategic\“ [i deci `n stares\ joace un rol productiv `n cultura deadop]ie? S\ notez mai `nt`i c\ el a sosit defapt cu c`]iva ani `n urm\, c`nd Corbea atradus Minima moralia, probabil carteacea mai „actual\“ a lui Adorno. {i totu[i,r\m`ne indiscutabil faptul c\ Adorno a fosttradus mai t`rziu dec`t al]i filosofi, es-teticieni [i critici str\ini. Explica]ia? P`n\`n `89, Adorno s-a num\rat printre oile ne-gre ale marxismului, iar `n multe privin]es-a situat pe pozi]ii non-marxiste. Pe de oparte, a teoretizat [i ap\rat rolul culturiiadev\rate ca for]\ subversiv\ `n societate;pe de alta, a demontat, fie [i unidirec]io-nal, ma[ina de iluzii a „industriei cultu-rale“, iar `n conjunc]ie cu acest proiectdemistificator [i `n colaborare cuHorkheimer, a dezvoltat conceptul deKritik, a c\rui excep]ional\ carier\ postu-m\ `n calitate de critical theory este cu-noscut\. De asemenea, a pus `n discu]iecultura `ns\[i, cultura „dup\ Auschwitz“ `ncontextul mai larg al analizei Iluminis-mului `ntreprinse de asemenea `mpreun\cu Horkheimer. Aceast\ analiz\ scruteaz\ra]ionalitatea vest-european\ [i sugereaz\,`ntre altele, c\ crizele ei – fascismul e unadin ele – nu s`nt simple accidente [i nici nudispar odat\ cu decesul istoric al fascis-mului ca sistem politic. O analiz\ a cul-turii ca ideologie, ca discurs „hegemonic“din\untrul culturii `nse[i, de pe pozi]iile{colii frankfurteze, e `n m\sur\ s\ clarificeaceast\ situa]ie. Rezult\ de aici c\ proiec-tul lui Adorno, unul fundamental politic,nu avea cum s\ fie pe placul autorit\]ilorna]ionalist-comuniste din Rom=nia [i deaceea prezen]a lui Adorno `n cultura cri-tic\ rom=n\ de p`n\ `n ’89 e ca [i nul\. S-aschimbat situa]ia dup\ aceea? Se vaschimba ea oare ca urmare a traducerilorrecente? Nimeni nu e profet `n ]ara lui, a[ac\ risc o prognoz\ – deocamdat\ – negati-v\. Circul\ `nc\, nu-mi dau seama exactdin ce motive [i cu ce autoritate, un soi dedispre] suficient fa]\ de ideea de cultur\ `nsensul lui Adorno, un refuz posac [i nein-format de a accepta implica]iile etice [ipolitice ale discursului estetic [i cultural,de a vedea p\durea datorit\ copacilor. C`t\vreme aceast\ atitudine va domina, nu vaexista un context favorabil recept\rii luiAdorno [i, `n plan mai larg, particip\riicriticilor rom=ni la conversa]ia euro-atlantic\ pentru c\, `n acest dialog, Kritik,„critical theory“, analiza cultural-politic\derivat\ din ele [i, implicit, Adornocontinu\ s\ fie repere de neocolit.

„~nt`rziatul“ Adorno

DORIS MIRONESCU

O carte de interviuri cu personalit\]i cul-turale ale zilei de ast\zi poate `nsemna, `ncazurile fericite, un tablou comprehensiv alactualit\]ii. Iar c`nd asta se `nt`mpl\ `ntr-ocarte realizat\ de criticul literar DanielCristea-Enache (Sertarul scriitorului ro-m=n, Ia[i, Polirom, 2005), [i c`nd interlocu-torii s\i acoper\ un spectru larg, cu inten]iede exhaustivitate a c`mpului literar contem-poran, de la Cristian Tudor Popescu laMihai {ora, de la Gheorghe Grigurcu laDumitru Micu [i de la Nicolae Manolescu laEugen Simion, promisiunea `ncepe s\ secontureze pe deplin.

„Argumentul“ anun]\ un [ir de inves-tig\ri propriu-zis literare, care s\ aib\ per-manent `n vedere revela]ia esteticului: dis-cu]ia trebuie „s\ mearg\ pe urmele unorc\r]i cu majuscul\, `ncerc`nd s\ stabileasc\linia de unire cu cei ce le-au scris. Tr\s\turi-le omului v\zute `n oglinda operei lui“. ~ns\foarte rar se `nt`mpl\ acest lucru, fapt carest`rne[te frustr\ri, de pild\, lui NicolaeManolescu, pus s\ `[i explice cariera politic\[i nu c\r]ile. Ceea ce leag\ `ntre ele inter-viurile din volum este o inten]ie de a l\muripozi]ia scriitorului fa]\ cu `ncerc\rile epociitotalitare. ~ntreb\rile contureaz\, din parteaautorului lor, o dorin]\ de dezbatere etic\,interviurile gravit`nd `n jurul ideii de culp\moral\ acumulat\ de scriitorii rom=ni de-alungul celor aproape 50 de ani de dictatur\

din Rom=nia secolului XX. Mul]i dintre ceiinvita]i s\ r\spund\ `ntreb\rilor s`nt impli-ca]i direct, de[i `n m\suri diferite, `n ope-ra]iunea de dezintoxicare ideologic\ a trecu-tului: de la Nina Cassian la Marta Petreu, dela Augustin Buzura la Ileana M\l\ncioiu, dela Dorin Tudoran la Z. Ornea.

{i atunci de unde apare acest sentimentc\ dezbaterea e[ueaz\ frecvent `ntr-o seriede complezen]e? S`nt interviuri cu persona-lit\]i care au, cu siguran]\, ceva de spusdespre rezisten]\ [i compromis `n Rom=niaultimelor decenii. De ce negura nu se las\p\truns\ m\car cu un pas mai departe?

Nu cred c\ este de vin\ numai „polite]ea“criticului Daniel Cristea-Enache, trans-format\ de acesta `n stindard al `ntreguluivolum. Pentru autorul interviurilor, polite-]ea e un mod de a sublinia normalitatea lite-raturii rom=ne, prin dialogul cu „autori decalibru, structuri intelectuale [i morale carefac cinste lumii noastre culturale, lumi-n`nd-o pe din\untru“. Dar polite]ea sa se e-xercit\ discriminativ. Criticul afecteaz\ re-pulsia fa]\ de „retoricile, pe c`t de agresive,pe at`t de facile ale unor publici[ti postrevo-lu]ionari `n c\utare de rating“, dialogurilesale fiind polemice `n repetate r`nduri fa]\de unele citate „scandaloase“ din CaiusDobrescu sau Ion Bogdan Lefter cu referirela C\linescu sau F\nu[ Neagu.

Oricum, polite]ea subliniat\ a intervieva-torului, combinat\ [i cu o lips\ de incisivita-te specific\ interviului „la distan]\“, realizatf\r\ reportofon, contribuie la tonusul generalatenuat al volumului. {i asta pentru c\ pro-blematica din interviuri este una intens\.Atunci c`nd criticul `[i propune o dezbatereetic\ a profilului literatului rom=n, aerul dereveren]\ absolut\ nu `i poate ajuta. Nici m\-car `n discu]ia cu Gheorghe Grigurcu, discu-]ie care `[i pierde, din acest motiv, orice inte-res. Daniel Cristea-Enache pare preocupat a-colo doar s\ smulg\ concesii de civilitateunui critic considerat ireveren]ios cu privirela perioada comunist\, prin `ntreb\ri insistent

repetate, de genul: „E acceptabil pentru dum-neavoastr\ ca preopinentul, adversarul deidei s\ aib\ – m\car c`teodat\ – o f\r`m\ dedreptate?“.

Una dintre `ntreb\rile preferate ale luiDaniel Cristea-Enache este legat\ de memo-rabila r\bufnire, evident excesiv\, a lui IoanPetru Culianu din 1990: Rom=nia sub co-munism – „o Siberie a spiritului“. Adresat\aproape tuturor interlocutorilor, ea va susci-ta r\spunsuri diferite, totu[i nu imprevizibi-le. Majoritatea celor `ntreba]i vor nega vala-bilitatea afirma]iei lui Culianu, deoareceNicolae Breban sau Augustin Buzura setem, probabil, c\ `n caz contrar scrierile lorar putea fi considerate drept produc]ii de la-g\r. Oricum, prin selec]ia sa de responden]i,Daniel Cristea-Enache nu risc\ prea mult. ~nplus, `ntrebarea poate fi [i altfel formulat\,`n c\utarea unui r\spuns precis: atunci c`ndinterlocutor este, de pild\, Andrei Ple[u,

D.C.-E. `l invoc\ pe „inamicul comun“Caius Dobrescu. Singurul care reu[e[te s\-lia prin surprindere pe intervievator este{tefan Aug. Doina[, preg\tit s\ r\spund\ afir-mativ la chestiunea „Siberiei spirituale“,deoarece este con[tient (mai mult dec`t unautor egocentric ca Nicolae Breban) c\ recu-noa[terea unei st\ri politice de fapt nuimplic\ [i condamnarea propriei opere. Maitrist este c\ aceea[i `ntrebare este pus\ [iNinei Cassian, autoare care nu se poatepl`nge prea mult de opresiune `n anii ’50,f\c`nd parte dintre contributorii importan]i laedificarea, atunci, a unei literaturi „pe linie“.

Dincolo de aceste nereu[ite par]iale,interviurile criticului izbutesc tocmai acolounde miza general\ (dat\, evident, [i dea[ezarea lor al\turi `n volum) este uitat\ [iautori importan]i s`nt l\sa]i s\ se exprime peei `n[i[i. Remarcabil este interviul cu Mihai{ora, filosoful care g\se[te c\ detaliul nupoate fi concediat din preocup\rile noastre,oric`t de `nalte, [i care accept\ c\ „«rela]iacu Dumnezeu» n-are de-a face nici cu«dreapta» nici cu «st`nga»“. Foarte instruc-tiv e dialogul cu Marta Petreu, scriitoare ca-re celebreaz\ „bucuriile muncii“ chiar [i `ncazul unei investi]ii exclusiv „sentimenta-le“, pentru c\ nelucrative (e vorba de admi-rabila revist\ „Apostrof“). Z. Ornea, DorinTudoran, Virgil Nemoianu, {tefan Aug.Doina[ produc veritabile confesiuni, cu mo-mente de intens\ emo]ie, f\r\ a ocoli ches-tiunile spinoase. Andrei Ple[u [i CristianTudor Popescu s`nt causeuri savuro[i, ca`ntotdeauna. Iar Eugen Simion face stil.

O carte de interviuri este, p`n\ la urm\, ofi[\ de temperatur\. {i Sertarul scriitoruluirom=n reprezint\ a[a ceva, chiar dac\ tem-peratura ei corespunde unei perioade,sper\m, pe cale de a se `ncheia: e vorba deanii ’90, o epoc\ furioas\, cu contesta]ii ve-hemente [i pasionate recrimin\ri. Acesteiepoci `i d\ replica Daniel Cristea Enache, oreplic\ ponderat\, de[i cam tenden]ioas\prin chiar aceast\ voluntar\ pondera]ie.

Cronici din tranzi]ieTIMPUL18

septembrie 2005

O dezbatere e[uat\

{ERBAN AXINTE

În anul 2000 ap\rea, la editura Pontica,volumul de versuri C\rnurile canonice. Cuacest titlu surprinz\tor, care anun]a o r\stur-nare a perspectivei asupra „elementelor ana-tomice“ pe care poezia obi[nuia sau `nc\mai obi[nuie[te s\ le cinsteasc\, debutaAdrian Urmanov, unul dintre cele mai buneproduse „dou\miiste” ale [colii lui MarinMincu. Dar ce `ncerca el, de fapt, s\ spun\prin aceast\ juxtapunere primejdioas\ determeni? Este „exfolierea de Dumnezeu“invocat\ de poet echivalent\ cu respingereacategoric\ a unei aure ocrotitoare, cu unfirewall dezactivat (dac\ `mi este permis)?Posibil, cel pu]in la prima vedere; credtotu[i c\ poetul `[i propune [i chiar reu[e[tes\ dep\[easc\ stadiul acestei teze oarecumprevizibile. Ca mai to]i colegii s\i de gene-ra]iei, Urmanov urm\re[te s\ „loveasc\ad`nc“ `n mentalitatea cititorului de poezie,s\ [ocheze printr-un lexic, s\-l numim, ne-specific, necanonic (de[i `n ultima vremeacesta a cam devenit loc comun al poezieide pe la noi); vrea cu tot dinadinsul s\ seexhibe [i s\-i transforme pe ceilal]i `n spec-tatorii inhibi]iei sale repudiate. Poeme pre-cum avort`nd anusian (p\catul) vor s\ im-pun\ o nou\ lege, una decadent\ [i refor-

mist\ `n ceea ce prive[te limbajul poetic,zg`l]`it serios de sintagme precum „stelelepoart\ dorin]e de futere, de moarte, de dro-guri, de bani“, „poate dup\ erec]ie `n impo-ten]\ voi at`rna `n sus“ sau „m-au apucatdurerile, am s\ te rod milimetru cu milime-tru, a[a cum te f\t“. Poezia lui AdrianUrmanov dep\[e[te totu[i acest prim nivel alimpactului violent al limbajului, pentru c\[tie exact ce [i c`nd trebuie s\ moduleze, cas\-i ias\ bine interpretatea unei partituri cenu-i apar]ine `n totalitate.

~n Poemele utilitare (Editura Pontica,2003) are loc o decantare a materiei lirice,rostirea e mult mai personalizat\, cap\t\ unu[or accent ritualic. Scrisul pare s\ aib\ unsens nou, unul terapeutic, deci „utilitar”(de[i exist\ o nuan]\ ironic\ ce trimite citi-torul `ntr-o cu totul alt\ direc]ie). În maimulte poeme, `ncr`ncenarea pare s\ cedezelocul instinctului sau voin]ei de ritmare alumii, conform unor parametri autoimpu[i.Totul devine dialog neterminat, de fapt unmonolog care valorizeaz\ pozi]ia antino-mic\ pe care sinele o adopt\ `n raport cu el`nsu[i, [i asta `ntr-o maniera voit antist\nes-cian\: „c\ este vorba despre tine nu desprealtul nu despre mine/ c\ tu mi-ai fost ar\tatcu for]a te am/ imediat cu primul g`nd dediminea]\ imediat ce adorm/ primul visprima secven]\/ `naintea mea obsesiv l`ng\mine/ c\ tu e[ti de fapt totul tu e[ti premiulcel mare/ miza trofeul/ c\ m\ scufund `ntr-obalt\ `nec\cioas\ de iubire mare/ pentru caren-am spus dec`t da/ da frate/ s`nt mai mult/eu sunt mult mai mult dec`t asta“ (`nc\ pu]in`nc\ o pagin\).

Volumul Schelet (Editura Pontica, 2004)pare s\ fie sinteza fericit\ dintre cele dou\tendin]e mai subliniate din poezia lui AdrianUrmanov. Se poate observa cu u[urin]\ ocontinuitate `ntre primul [i al treilea volum,

nelipsind, desigur, infuzia curativ\ venit\dinspre acele poeme utilitare mai sus amin-tite. {i cred c\ aceast\ formul\ `l caracteri-zeaz\ bine pe poet. „Scheletul“ este tot o„carne canonic\“, `n ciuda paradoxului ime-diat, sau, dac\ vre]i, o devenire fireasc\.Interesant este c\ scheletul nu e neap\ratultima form\ lumeasc\ a trupului, el put`ndfi interpretat [i ca un stadiu incipient alform\rii. Ca `n orice construc]ie, mai `nt`itrebuie `ntocmit proiectul. Pe el vin a[ezate,`n ordine, m\runtaiele poemelor, s`nt sortatedup\ rang frazele de impact imediat [i celeprev\zute cu o durat\ mai mare de via]\.

Adrian Urmanov folose[te `n poemelesale un anumit procent de referen]ialitate.Textele acestuia pot interesa chiar [i pe ceimai pu]in familiariza]i cu tehnicile de ex-presie ale liricii actuale. Cititorului i se ofe-r\ ceea ce [tie deja, emo]ia estetic\ se spri-jin\ pe tr\irea netrucat\, pe marginalizareatuturor formelor de histrionism, p`n\ la abo-lirea definitiv\ a acestora. T`n\rul scriitorpare s\ fi `nv\]at ceva din e[ecul literaturiiautiste, motiv pentru care lanseaz\ serii desemne u[or digerabile: „at`tea nop]i `n caream dormit `n cr\p\turile patului `n despic\-turile podelei `n g\urile pere]ilor cu tavanultras peste piept peste gur\ peste cap ca o cu-vertur\ alb\ a mor]ii“. {i totu[i, lizibilitateapoeziei lui Adrian Urmanov nu provine dinsimplitate. Dimpotriv\, densitatea simbolic\este `ntr-o continu\ cre[tere, unele imagini,doar creionate `ntr-o anumit\ zon\ a c\r]ii,devin, `n alt\ parte, mult mai ample [i maicuprinz\toare. Se pot depista, astfel, echiva-len]e `ntre poemele din Laude (prima sec]iu-ne a car]ii) [i La mine la inim\ (ultima).

În general bine construit, volumulSchelet ar fi fost poate mai coerent dac\ s-arfi renun]at la acel Roman (penultima sec]iu-ne) ce pare, mai degrab\, un exerci]iu de

stil, f\r\ o miz\ estetic\ prea `nalt\. Merit\spus c\ autorul urm\re[te, programatic, re-lansarea sensului nearbitrar (ca miz\ funda-mental\) [i debarasarea de rigorile stilisticecare d\uneaz\ (dup\ p\rerea lui) comunic\-rii autentice. Într-un articol intitulat „Eu s`ntpoemul utilitar“ (publicat pe site-ulwww.revistaparadigma.ro), Adrian Urmanovare urm\toarea opinie: „poetica utilitar\ es-te construit\ `n jurul re`ntregirii mecanismu-lui de comunicare [i caut\ resensibilizareacititorului, alterarea imunit\]ii c\p\tate latextul poetic. Dac\ `[i va atinge misiunea,utilitarismul poetic contemporan poate re-lansa puternic poezia ca pe o form\ viabil\de exprimare [i comunicare actual\ [i poateredeschide canalele de receptare poet-cititorcare, `n momentul de fa]\, par a fi definitiv`nfundate“. Cum observ c\ teoreticianul aluat-o u[or `naintea poetului, am emo]ii canu care cumva ace[tia doi s\ se `mpiedice, laun moment dat, unul de cel\lalt.

Adrian Urmanov & Poemul utilitar

19Eseu TIMPUL

septembrie 2005

RADU ANDRIESCU

Anii ’60 au fost marca]i de o nelini[te atineretului care, cel pu]in pentru unelemedii americane mai conservatoare, eraabsolut inexplicabil\. Era vorba de o gene-ra]ie care nu trecuse direct prin experien]acelui de-al doilea r\zboi mondial [i carebeneficia de boom-ul economic postbelic.Mul]i dintre tinerii furio[i ai anilor ’50 [i’60 proveneau din familii a[ezate, culocuin]e confortabile `n suburbiile metro-polelor. Erau tineri care mergeau la colegiisau universit\]i [i c\rora p\rea s\ li sea[tearn\ `ntreaga lume `n fa]\. Fundalulsocial al perioadei nu era `ns\ chiar at`t deroz. Mi[c\rile feministe au luat amploare`n anii ’60, aduc`nd `n prim-plan lidericum ar fi Gloria Steinem, Betty Friedansau Kate Millett. Acela[i lucru se `nt`mpla[i `n r`ndul minorit\]ilor, violen]a sau mij-loacele pa[nice fiind adoptate de lidericarismatici cum ar fi Malcolm X sauMartin Luther King, Jr.. Minorit\]ile se-xuale produceau scandaluri de propor]ii,care erau [i foarte eficiente campanii pu-blicitare. A[a s-a `nt`mplat `n cazul volu-mului Howl and Other Poems, al lui AllenGinsberg. Cartea a fost confiscat\ de c\trepoli]ie `n 1956, iar Lawrence Ferlinghetti[i Shigeyoshi Murao (editorul c\r]ii luiGinsberg [i librarul care o distribuia) aufost aresta]i sub acuza c\ ar fi publicat [idistribuit materiale obscene.

Teme tabu, cum ar fi drogurile, deve-neau, [i ele, subiectele unor c\r]i care tre-ceau cu greu de cenzur\. Este notoriu ca-zul volumului Junky (Junkie, `n edi]ia ori-ginal\) al lui William S. Burroughs, care aputut fi publicat pentru prima oar\ `nStatele Unite `n 1953 doar dup\ ce au fostf\cute multe schimb\ri iar autorul a scris oprefa]\ `n care condamna efectele devasta-toare ale drogurilor, cu toate c\ era ungourmet al narcoticelor. ~n plus, cartea erav`ndut\ „la pachet“ cu un volum scris deun fost agent de la narcotice.

Interven]ia american\ din Vietnam, `n1959, avea s\ duc\ la spectaculoase mani-festa]ii pacifiste, primele dintre acestea fi-ind organizate `n 1965 de Jerry Rubin, unpersonaj exploziv [i pitoresc care, la `n-demnul lui Che Guevara – pe care l-a cu-noscut [i intervievat `n Cuba – a `ncercat s\aduc\ revolu]ia comunist\ `n America. A[acum s-a `nt`mplat cu mul]i tineri furio[i aianilor ’60, Rubin a devenit un prosper pro-prietar cu dou\zeci de ani mai t`rziu.

Toate aceste fr\m`nt\ri aveau s\ mar-cheze profund literatura american\ post-belic\ [i au dus, `n anii ’60 [i la `nceputulanilor ’70, la o „literatur\ popular\“, o li-teratur\ care se adresa tineretului de a-tunci, folosind limba vie a momentului [iabord`nd temele cele mai fierbin]i [i maiincomode. ~n mod paradoxal, un senti-ment asem\n\tor a animat [i poezia Rusieipost-staliniste, fenomen pe care l-am dis-cutat `ntr-un eseu publicat la `nceputulanului `n aceast\ revist\1. Influen]a poezieiBeat au resim]it-o [i optzeci[tii no[tri, darmult mai t`rziu, `n anii ’80, prin urmare `nceea ce s-ar putea numi momentul sintetical postmodernismului – momentul `n careteoria ajunge s\ se sincronizeze cu realita-tea textului literar. {i scriitorii mai tineri,care `i contest\ acum pe lunedi[tii dece-niului nou\, au printre modele figuri caris-matice cum ar fi Charles Bukowski, AllenGinsberg sau Jack Kerouac.

Despre boemii americani ai anilor ’60se [tiu destul de multe la noi, dar ar trebuispuse c`teva cuvinte [i despre impactulbeatnicilor americani asupra poeziei dinOccident. Dac\ `n Germania, spre exem-plu, s`nt pu]ini scriitorii care au aderat laacest tip de poetic\ (unul dintre numelecare ar putea fi men]ionate este cel al luiRolf Dieter Brinkman2), `n Marea Britanie[i `n Fran]a impactul a fost destul deimportant – pe termen scurt.

O culegere de poezie francez\ care armerita discutat\, din acest punct de vede-re, este cea a lui Bernard Delvaille, LaNouvelle Poésie française3. Antologia,care este destul de masiv\4, e pus\, chiar [ivizual, sub semnul „genera]iei `n blugi“:coper]ile celor dou\ volume s`nt `n `ntre-gime acoperite de fotografia unui frag-ment de denim albastru. Coordonatorulc\r]ii nu porne[te de la ni[te precepte teo-retice sau de la un stil, ci de la o anumit\atitudine: „poezia ar trebui s\ fie subver-siv\, chiar terorist\“, spune Delvaille `ntextul care deschide antologia („~n loc deprefa]\“). El este entuziasmat de faptul c\`ntr-o ]ar\ „`ngrozitor de conservatoare [ide retrograd\ `n domeniul artistic“, cumera Fran]a `n anii ’70, poezia francez\nu-[i pierduse nimic din vioiciunea pecare o avusese la sf`r[itul secolului XIX [i`n perioada dintre cele dou\ r\zboaie mon-diale. {i aceasta, afirm\ el, „`n ciuda per-fectei indiferen]e a publicului fa]\ de ea, aanarhiei care domne[te `n domeniul difu-z\rii de poezie [i a caren]elor din pres\“.Faptul c\ poe]ii selecta]i de Delvaille aufost influen]a]i de poezia de peste ocean evizibil [i `n multe dintre titlurile poemelor:„I’m a poor lonesome cowboy“ (DanielBiga), „Alcapancingo Blue“ (MarcCholodenko), „Blue Velvet Jingle avecStéphane affleurant“ (Jean Frémont), „I’ma rock’n roll star“ (Matthieu Messagier)sau „Blue Pictures“ (Franck Venaille).Alegerea unor poeme cu astfel de titluriavea [i rolul de a agresa reflexele na]iona-liste ale cititorului francez obi[nuit. A[a se[i explic\ de ce aceast\ antologie a avut oreceptare amestecat\, de la respingere ori-pilat\ p`n\ la lu\ri de pozi]ie hot\r`t favo-rabile, cum ar fi cea a lui Alain Bosquet,pentru care aceast\ carte este „o fi[\ cli-nic\ fidel\, indiscutabil\, clar\“.

Cu toate c\ aceast\ antologie nu estepus\ nici un moment sub semnul postmo-dernismului, ceea ce e c`t se poate defiresc pentru sf`r[itul anilor ’60, elemente-le definitorii pentru „postmodernismul ro-m=nesc“ s`nt de g\sit [i `n expunerea deinten]ii a lui Delvaille. Este vorba, spuneel, despre o poezie din care au disp\rutcuvintele considerate poetice, iar poetici-tatea este de g\sit pretutindeni `n egal\m\sur\. A stabili o grada]ie a poeticit\]iiar `nsemna a stabili o ierarhie, iar ideea deierarhie este inacceptabil\. ~n textele poe-]ilor antologa]i se simte influen]a muziciiamericane (Jim Morrison [i Syd Barrett,Lou Reed [i Bob Dylan), muzic\ ce areu[it s\ str`ng\ `n jurul s\u tinerii anilor’60, a[a cum s-a `nt`mplat la Woodstock `n1969 sau pe insula Wright `n 1970.

~n afar\ de influen]ele beat, `n antolo-gia Noii poezii franceze se mai fac sim]iteinfluen]e ale surrealismului (beat plus sur-realism aminte[te, de altfel, de combina]iadin poezia lui T.T. Co[ovei), dar surrealis-mul a fost recuperat de tendin]ele mai con-servatoare ale poeziei franceze din anii’60 [i ’70. De altfel, `ntr-un interviu pecare `l acorda `n iulie 1970 Alain Bosquetlui Jean-Pierre Verheggen pentru Journaldes poètes, acesta spunea c\ `n acel mo-ment `n poezia francez\ se manifestau treimaniere distincte de a scrie poezie. Primadintre acestea, spunea el, este tradi]ional\,asimil`nd `ns\ experien]a lui Rimbaud, asuprareali[tilor [i a psihanalizei. Cea de-adoua este o poezie `n care textul a explo-dat, o poezie care mizeaz\ `n primul r`ndpe negarea vocabularului, care urm\re[te

s\ aib\ un impact puternic la nivel senzo-rial [i care face apel la [tiin]ele limbii. ~nState, poe]ii limbajului vor continua a-ceast\ direc]ie `n anii ’80. ~n sf`r[it, dup\mai 1968, apare `n for]\ unui al treilea tipde poezie, o poezie cu „eficacitate imedia-t\“ care are ca model poezia beatnicilor a-mericani. Cu toate c\ influen]a poezieibeat asupra multora dintre poe]ii antolo-ga]i de Delvaille este mai mult dec`t evi-dent\, el cere cititorului s\ priveasc\ a-ceast\ apropiere cu oarecari rezerve, a[acum optzeci[tii no[tri au luat `ntotdeaunadistan]\ fa]\ de ideea c\ textualismul saupoezia beat ar fi fost imitate de poe]ii ro-m=ni. Este vorba despre o anumit\ atmos-fer\ care a plutit mult\ vreme `n aerul cul-turilor euro-atlantice (dar care ar putea fiidentificat\ [i `n literatura japonez\ recen-t\) [i care a marcat profund, `ntr-un mo-ment sau altul, aceste culturi. Pentru ceafrancez\, este vorba despre anii care au ur-mat protestelor de amploare din ’68. Pen-tru noi, de anii care au premers schimb\-rilor profunde din 1989.

Titlul antologiei franceze, Noua poeziefrancez\, pare a fi o trimitere direct\ la an-tologia lui Donald Allen, The New Ameri-can Poetry, 1945-19605. Delvaille sus]ine`ns\ c\ adev\ratul model a fost Children ofAlbion: Poetry of the Underground inBritain, antologia de poezie beat britanic\,publicat\ `n 1969 [i coordonat\ deMichael Horovitz6. Cu toate c\ antologiabritanic\ nu cuprindea at`t de mul]i autorica cea francez\7, literatura acestui spa]iucultural [i lingvistic era mult mai permea-bil\, prin for]a `mprejur\rilor, fa]\ deinfluen]ele poeziei de peste ocean.

Unda nelini[tilor atlantice va ajunge,cu o `nt`rziere de dou\zeci de ani, [i peplaiurile mioritice. ~nt`rzierea aceasta ex-plic\ specificitatea postmodernismului ro-m=nesc, a[a cum se reflect\ el `n poezie.Pentru a `n]elege ce este specific poezieipostmoderne rom=ne, ar fi de ajuns s\compar\m, din nou, locul pe care eul poe-tic l-a ocupat, `n ultimii dou\zeci [i cincide ani, `n poezia noastr\ [i cel `n care afost exilat de c\tre poe]ii americani, `nc\din anii ’808. Neexist`nd o genera]ie-tam-pon `ntre moderni [i postmoderni, a[a cums-a `nt`mplat `n cazul poeziei americane,„momentul sintetic“ de la noi a fost [i unulal suprapunerii curentelor majore ale ulti-

melor dou\ secole: postmodernismul afost adoptat ca ideologie literar\ dominan-t\, dar `n acela[i timp au r\mas urme a-d`nci ale romantismului, prin impactul pecare l-a avut poezia american\ (neo-ro-mantic\? proto-postmodern\?) a anilor’60. „Walt Whitman, an American, one ofthe roughs, a kosmos“, spunea poetul ro-mantic american. „It occurs to me that Iam America“, relua beatnicul din SanFrancisco. C\rt\rescu, flirt`nd `n perma-nen]\ cu Bucure[tiul, ajunge s\ se identifi-ce cu ora[ul care este, pentru el, `ntregulunivers („Bucure[tiul era la un microndep\rtare de ochiul s\u,/ terasa de la Interaproape c\ `i zg`ria retina“). Europa nueste nici ea departe, poate fi z\rit\ de lafereastr\. Poetul r\m`ne, dup\ mai bine deun secol, un „kosmos“.

1 „Noul Val al poeziei ruse [i poe]ii Beat“ (II),Timpul, nr. 2/2005, p. 20.

2 Rolf Dieter Brinkman (1940-1975) a scris poe-zie [i proz\, fiind influen]at, la început, de noulroman francez. La mijlocul anilor [aizeci a fost unuldintre scriitorii care au cerut abolirea grani]elordintre literatura „înalt\“ [i cea „îndr\znea]\“ prinadoptarea, în Germania, a stilului literaturii Beat [i aartei pop americane. El nu a reu[it, totu[i, s\ clin-teasc\ via]a literar\ a R.F.G., pe care o considera preaconven]ional\.

3 Bernard Delvaille, La Nouvelle PoésieFrançaise, Editions Seghers, Paris, 1977 (edi]ia atreia, rev\zut\ [i adaugit\).

4 În cea de-a treia edi]ie, în dou\ volume, sîntinclu[i peste o sut\ de poe]i.

5 Donald Allen, The New American Poetry,1945-1960, Grove Press, New York, 1960. Antologiaamerican\, publicat\ cu cî]iva ani buni înaintea celeifranceze, îi era f\r\ îndoial\ cunoscut\ lui BernardDelvaille.

6 Michael Horovitz, Children of Albion: Poetry ofthe Underground in Britain, Penguin Books,Harmondsworth, Middlesex, 1969.

7 Ceva mai mult de [aizeci de autori sînt inclu[i înantologia lui Horovitz, în timp ce în edi]ia din 1970a c\r]ii lui Delvaille sînt peste o sut\ de poe]i france-zi. Printre poe]ii britanici antologa]i se num\r\ PeteBrown, Spike Hawkins, Adrian Mitchell, TomRaworth, Dave Cundliffe, Anselm Hollo, EdwinMorgan, Chris Torrance, John Arden, Michael X,Roy Fisher, Bernard Kops, Neil Oram, Alex Trocchi,Lee Harwood, Tom McGrath, Tom Pickard, GaelTurnbull etc.

8 Pentru a în]elege diferen]ele uria[e dintre „optze-cismul american“ [i cel românesc, vezi „Spiritul pros-pectiv al poeziei postmoderne americane“, Timpul,2/2004, p. 9, „Sursele poeziei limbajului“, Timpul,3/2004, p. 7, „Scurt\ istorie a poeziei limbajului“,Timpul, nr. 4/2004, p. 17, „Noua propozi]ie: o încerca-re de a reinventa poezia“, Timpul, nr. 9/2004, p. 9.

Nelini[ti atlantice, ecouri d`mbovi]ene

PolemiciTIMPUL20

septembrie 2005

Stimate domnule Culian,

Conduce]i singur, de 8 ani, „New YorkMagazin“. Cei care am lucrat `n astfel depublica]ii putem aprecia provocarea lajusta m\sur\. Eforturile cerute de func-]ionarea unui s\pt\m`nal, care `ncep cupromovarea unei agende [i se termin\, da-c\ se termin\!, cu finalizarea actelor con-tabile anuale or fi mai pu]in dramatice `nStatele Unite dec`t `n Rom=nia. Indiferent`ns\ de condi]ii, asumarea de c\tre o per-soan\ a unui astfel de proiect mi se pareimpresionant\. Conducerea s\pt\m`nalu-lui are de primit [i laudele, dar preia [iresponsabilitatea. Iat\ de ce mi se parefiresc, `n acest context, s\ m\ adresezdumneavoastr\ printr-o lung\ scrisoare [is\ v\ `ntreb: cum g`ndi]i oare campaniacare m\ vizeaz\ [i care se desf\[oar\ de operioad\ de timp `n „New York Magazin“?M\ refer, desigur, la modul sistematic `ncare colaboratorul dumneavoastr\, dom-nul Valerian Stan, `mi creaz\ un chip de-format p`n\ la grotesc, cu o energie dem-n\ de a fi pus\ `n slujba unor cauze maibune. V\ rog s\ accepta]i o explica]ie dta-liat\. Nu o fac pentru a-mi sus]ine ima-ginea. Ci cu g`ndul la civilitatea mesaje-lor schimbate `ntre noi anterior [i lanevoia dumneavoastr\1 de a evalua corectimplicarea „New York Magazin“ `ntr-ocampanie de denigrare a mea.

~n articolul „D-l Manolescu et Comp(II)“ publicat de c\tre domnul Stan `nnum\rul 429/2005 al revistei pe care oconduce]i s`nt scrise urm\toarele:

„La pu]ine s\pt\m`ni dup\ ce s-auv\zut `n CNSAS, d-nii Ple[u [i Dinescune-au anun]at c\ dosarele lor de Securi-tate au disp\rut pur [i simplu, f\r\ ca mis-terioasa dispari]ie s\-i fac\ s\ protesteze`n vreun fel. Mai ales c\ dosarele lor nuerau ale oricui, ci ale unor «diziden]i».Dar «diziden]i» care «nu-[i mai g\sescdosarul» – [i care ne-o spun a[a, senini, [iridic`nd din umeri – mai s`nt [i al]ii.Gabriel Andreescu, de exemplu, care v\dc\ a ales s\ polemizeze cu mine insult`nd[i ocolind subiectul (c`t despre altruismul[i principiile de care fostul meu coleg faceat`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva maire]inut)“.

~n pasajul citat apar dou\ idei. Prima,central\, c\ a[ trata senin refuzul CNSASde a-mi asigura accesul la dosarul de se-curitate, cumva `n stilul lui MirceaDinescu [i Andrei Ple[u – care, `ntr-ade-v\r, chiar a[a au prezentat lucrurile, senin[i conciliator, c`nd au r\spuns opinieipublice. Iar sugestia textului este clar\:probabil, pentru c\ ar exista ceva ocult `ndosarul meu, ceva care ridic\ `ntreb\riasupra istoriei disiden]ei mele.

Or, pus\ `n oglind\ cu realitatea, a-ceast\ afirma]ie a colaboratorului dum-neavoastr\ devine absolut stupefiant\. De15 ani, una din temele care nu au disp\rutnici un moment de pe agenda mea estelupta pentru accesul la dosarele securit\-]ii, inclusiv s\ ajung la propriul dosar.Prima ac]iune `n acest sens am `nceput-oimediat dup\ Revolu]ie, prin investigareamor]ii lui Gheorghe Ursu. Colaborarea,atunci, cu procurorul Dan Voinea apermis scoaterea la lumin\, pentru pu]intimp, a dosarului lui Gheorghe Ursu, dincare am publicat fragmente `n revista„22“. Atunci am `ncercat prima oar\ s\ in-tru `n posesia dosarului meu. Nu am reu-[it. Am continuat cu ini]iative publice `nrezolvarea temei dosarelor Securit\]ii.Am ob]inut traducerea [i distribuirea legiigermane analoage, am implicat Grupulpentru Dialog Social [i Alian]a Civic\ `nac]iuni pe aceast\ tem\. Am sprijinit,apoi, ini]iativele lui Ticu Dumitrescu, depromovare a unei legi a lustra]iei deveni-t\, ulterior, legea accesului la propriul do-sar [i deconspirarea securit\]ii ca poli]iepolitic\. Ideea legii c\ orice cet\]ean ro-m=n are dreptul de a fi informat, la cere-re, `n leg\tur\ cu calitatea de agent sau decolaborator al organelor securit\]ii a unorpersoane care ocup\ sau candideaz\ pen-tru a fi alese ori numite `n pozi]ii publiceimportante „pentru a asigura dreptul deacces la informa]iile de interes public“`mi apar]ine. Argumentul informa]iei deinteres public constituie, dup\ opiniamea, unul dintre pilonii actului normativ.

Dar s\ revin la cazul meu. P`n\ laschimb\rile politice din anul 1996, c`nd„colegii“ au venit la putere, am reu[it s\ob]in de la procuratura militar\ dosarul deinstan]\, `n principiu public. Nu mai mult.De la regimul Iliescu oricum nu a[teptamaltceva. Imediat dup\ schimbarea luiVirgil M\gureanu de la conducerea SRI

m-am adresat noului director al institu]iei,Costin Georgescu, cer`ndu-i accesul ladosarul meu de urm\rire informativ\.Ne-am `nt`lnit de mai multe ori. Domniasa s-a scuzat amabil, de a nu putea r\s-punde solicit\rii. Cu acea ocazie am ob-]inut cel pu]in garan]ia existen]ei dosaru-lui. Am ales apoi calea presiunii publice.Am trimis mass media o scrisoare deschi-s\ adresat\ lui Costin Georgescu [i pre[e-dintelui Rom=niei de atunci. {i de aceast\dat\, f\r\ succes. Am pus m`na pe telefon[i am ob]inut acceptul din partea mai mul-tor fo[ti disiden]i, s\ ne cerem `n comundosarele de urm\rire informativ\. Inutil.Directorul SRI propus `n aceast\ func]iede fostul coleg de la Alian]a Civic\, EmilConstantinescu, a refuzat apelul cunoscu-]ilor diziden]i, de[i competen]ele `i d\-deau m`n\ liber\.

~n sf`r[it, la finele anului 1999 a fostadoptat\ legea 187 referitoare la accesulla propriul dosar. Luasem parte la maitoate dezbaterile din comisiile parlamen-tare pe marginea proiectului de lege. Ime-diat dup\ ce institu]ia nou `nfiin]at\,Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhi-velor Securit\]ii, a elaborat regulamentulde organizare [i func]ionare iar acesta afost adoptat, am f\cut cererea de acces ladosarul meu de urm\rire informativ\. Afost una dintre primele cereri ajunse laCNSAS. Am a[teptat ... O lun\, dou\. Amvorbit cu conducerea CNSAS la telefon,din nou f\r\ succes. S-a scuzat c\ au derezolvat cercet\rile pentru candida]ii laalegerile din anul 2000. Episodul electo-ral a `nceput, a trecut... ~n luna ianuarie2001 am vorbit din nou cu GheorgheOni[oru, pre[edintele Colegiului CNSAS.Nimic. Acesta a fost contextul conferin]eide pres\ ]inute la o s\pt\m`n\ dup\ dis-cu]ia cu domnul Oni[oru. Protestul fa]\ derefuzul CNSAS de a-mi acorda accesul ladosar [i critica sever\ privind activitatea

CNSAS au fost larg mediatizate. Mate-rialul preg\tit atunci a constituit bazaprimului studiu sistematic asupra legii187/1999 [i activit\]ii institu]iei menit\ s\o aplice. A ap\rut `n „Revista Rom=n\ deDrepturile Omului“ nr. 20 [i a fost reluatapoi, pe larg, `n pres\. Pe tema dat\ amscris multe articole, am reluat cercet\rilela nivel academic, publicate [i `n str\i-n\tate. A[tept `n continuare dosarul meude urm\rire informativ\. Dup\ schimba-rea conducereii SRI voi ini]ia alte ac]iunipublice.

Iat\ deci o scurt\ imagine – v\ asigur,„scurt\“ pentru c\ am enumerat doar partedin cele f\cute – a demersurilor sistema-tice, publice sau private, academice saupolitice, deloc „senine“, pe care le-am f\-cut timp de 15 ani pentru deschidereadosarelor securit\]ii [i prentru a accede ladosarul meu de urm\rire informativ\. Or,parte din cele preg\tite [i f\cute s-au des-f\[urat `n fa]a lui Valerian Stan, coleg debirou timp de ani, pe c`nd lucra la Comi-tetul Helsinki din Rom=nia. R\sturnarealucrurilor cu capul `n jos `n prezentareaacestei situa]ii nu se explic\ prin faptul c\domnul Stan nu ar fi [tiut pozi]ia [i de-mersurile mele. Pur [i simplu, domnulStan dezinformeaz\, falsific\. {ocul tr\it`n urma uluitoarei mistific\ri a domnieisale a fost hot\r`tor pentru trimiterea a-cestei am\nun]ite explica]ii.

Dar s\ trec la a doua idee a pasajuluicitat, c\ a[ fi ales s\ polemizez cu domniasa „insult`nd [i ocolind subiectul“ – cu a-mendamentul: „c`t despre altruismul [iprincipiile de care fostul meu coleg faceat`ta caz, `n locul lui eu a[ fi ceva mai re-]inut“. Enun]urile dintre ghilimele m\ o-blig\ s\ intru `ntr-un alt registru al istoriei.

Rela]iile cu domnul Stan

„Polemica“ invocat\ se refer\ exclusivla nota mea din „New York Magazin“(NYM), un fel de replic\ la alega]iiledomnului Stan din articolul „Marginalii lao dram\“, ap\rut `n edi]ia din 6 iulie 2005.Ea cuprindea date referitoare la motivul`nfiin]\rii asocia]iei Solidaritatea pentruLibertatea de Con[tiin]\ (SLC). ~n not\nici m\car nu foloseam numele autoruluicare m\ jignise – el a fost ad\ugat de c\treredac]ie – tocmai pentru a depersonalizacomplet cazul. M\ adresam dumneavoas-tr\, domnule Culian, cum o fac [i acum, [iofeream informa]ii, `ntruc`t nu am avutvreodat\ [i nu v\d de ce a[ avea „o pole-mic\“ cu domnul Stan. M\ `ntreb recitindreplica de atunci: unde este „insulta“ [iunde este „ocolirea subiectului“? Cititoriipublica]iei „New York Magazin“ pot con-frunta cu ochii lor ce sus]ine ValerianStan [i ce a fost `n fapt a[ternut pe h`rtie.

Dar [i aceast\ replic\, pe care unii arconsidera-o „moale“, a fost trimis\ doar`n ultim\ instan]\. Nu `mi pierd timpul cumultele absurdit\]i care mi se pun `n c`rc\– conform unora, pe vremuri am fost unceau[ist, conform altora, s`nt pl\tit pentruarticole comandate. Nu am timp s\ r\s-pund la atacurile inutile, personalizate.C`nd polemizez – c\ci mi se `nt`mpl\ –s`nt motivat de idei [i teme. ~n cazul arti-colelor din NYM, era vorba despre un a-tac la persoan\, pe care l-am l\sat `n pacep`n\ c`nd articolul domnului Stan a `nce-put s\ circule la Centrul de Resurse Juri-dice [i la colegii mei de la SLC. Or, neaflam tocmai `n momentul stabilirii uneicolabor\ri `ntre cele dou\ organiza]ii –manifest\ deja prin semnarea `mpreun\ acomunicatului ce privea crima de laTanacu. Articolul colaboratorului dum-neavoastr\ putea compromite rela]ia sta-bilit\ `ntruc`t domnul Stan este membru`n Consiliul director al Centrului, spre ne-

Scrisoare deschis\„Predau“ acest text revistei

„Timpul“. El fusese preg\tit, a[a cumera firesc, pentru publicarea `n „NewYork Magazin“, unde ap\ruse seria dearticole fa]\ de care are rol de replic\.Din p\cate, dl Grigore Culian, direc-torul „New York Magazin“, a refuzat`n final repara]ia cerut\, `n ciuda unuidialog (prin Internet) care p\rea onest[i edificator. Cititorul va `n]elege,sper, miza deontologic\ a demersuluimeu. Tot considerentele de ordin de-ontologic m-au f\cut s\ m\ adresezrevistei „Timpul“ – care a g\zduit dealtfel parte din articolele invocate `nacest material (20 septembrie 2005).

GABRIEL ANDREESCU

21Polemici TIMPUL

septembrie 2005

cazul, dac\ pot spune astfel, ambelor or-ganiza]ii. Am fost, practic, obligat la opunere la punct, pentru ca acuza]iile dom-nului Stan s\ nu aduc\ atingere imaginiicolegilor de la SLC, cre`nd impedimentecolabor\rii. Unde a v\zut domnul Stan c\fac „at`ta caz de altruism [i principii“? Atrecut peste un an de la ini]iativa SLC:niciodat\ p`n\ la acest episod nu amf\cut public inventarul aportului meutrimis redac]iei „New York Magazin“.Chiar ar fi fost nefiresc „s\ fac caz“, cumspune colaboratorul NYM. De aceast\dat\ `ns\, am fost pus `n situa]ia s\ explicde ce alega]iile domnului Stan nu au niciun fel de baz\. Or, `n loc ca `n urmadetaliilor implacabile domnul Stan s\spun\: „~mi pare r\u, nu aveam cum s\[tiu am\nuntele, a fost doar o impresie“,domnia sa reitereaz\ sub o form\ oblic\acuzele ini]iale, privind motiva]iile ac-]iunilor mele, fa]\ de care ar trebui s\ fiu„ceva mai re]inut“.

Cineva `[i poate pune `ntrebarea – eumi-a[ pune-o – „ce are totu[i domnul Stancu G.A.“? C\ci `nver[unarea domniei sale`n a face referiri la mine `n articolele din„New York Magazin“ ar trebui s\ aib\ oexplica]ie. Apari]ia acestor atacuri nupoate mira pe altcineva mai mult dec`t pemine. O s\ m\ explic.

Al\turi de domnul Valerian Stan

Pe domnul Stan l-am `nt`lnit prima dat\`nc\ `n 1990, la Grupul pentru Dialog So-cial, care invitase conducerea Comitetuluide Ac]iune pentru Democratizarea Arma-tei (CADA) la o dezbatere public\. Mi-af\cut atunci o bun\ impresie. Prima amin-tire explic\ de ce l-am sprijinit de-a lun-gul anilor, `n diferite contexte mai multsau mai pu]in favorabile lui.

L-am sus]inut, astfel, s\ devin\ secre-tarul Alian]ei Civice, unde a f\cut o mun-c\ ordonat\, meticuloas\ [i eficace. C`ndmai t`rziu Alian]a a avut probleme finan-ciare, colega mea, Renate Weber a avutideea s\-l angaj\m la Comitetul Helsinki,organiza]ie mai norocoas\ din acest punctde vedere. Am acceptat imediat propune-rea, iar domnul Stan a venit la noi dove-dindu-se mai departe util. Experien]a luide militar `l formase ordonat, adaptat acti-vit\]ilor repetitive, algoritmizate, calitatebinevenit\ pentru investiga]ii [i rapoarte.Ulterior, domnul Stan a intrat `n PN}CD[i a devenit {eful corpului de control alPrimului-ministru. Aici a avut o carier\scurt\ dar foarte vizibil\ public, p`n\ lademiterea sa. A fost din nou primit la Co-mitet, de unde a plecat `n anul 2004.

Episodul trecerii prin guvern `l mar-case. Revenit `n birou cu mine, am `ncer-cat s\ `l ajut, cu un sfat cel pu]in. C`nd amputut, i-am acoperit o parte din cheltuielidin fondurile de la revista pe care o edi-tam. Alteori, sprijinul meu a fost ratat. Mis-a `ntip\rit `n minte un episod. DomnulStan `mi anun]ase inten]ia de a renun]a lacet\]enia rom=n\. I-am argumentat, c`t deconving\tor puteam, c\ nu este o bun\idee. ~[i face un mare r\u. La impresia pecare o l\sa un asemenea gest `n cazul lui,persoan\ cu activitate politic\ vizibil\, sead\uga [i o problem\ formal\. Autorit\]ilerom=ne nu puteau lua act de renun]area lacet\]enie f\r\ ca cel `n cauz\ s\ fi primitcet\]enia altui stat. Observa]iile mele nuau contat. Domnul Stan a f\cut acel anun]public, care a p\rut multora artificial [istraniu. Din p\cate, avusesem dreptate.Eforturile ulterioare ale lui Valerian Stande a convinge autorit\]ile altor state c\ es-te ]inta unei persecu]ii generalizate [i c\,`n consecin]\, are dreptul la cet\]enia vre-unuia nu s-au bucurat, c`t de sistematiceau fost, de nici un fel de succes.

Am luat [i `n public ap\rarea domnuluiStan, c`nd mi s-a p\rut c\ este acuzat penedrept. M\ voi referi doar la una dinsitua]ii, reproduc`nd un pasaj din recenziala volumele „Timpul d\r`m\rii, timpulzidirii“, semnate de pre[edintele EmilConstantinescu:

„O alt\ sus]inere care trebuie amendat\`l prive[te pe Valerian Stan. Despre a-cesta, Constantinescu afirm\ c\, prinpresta]ia sa de {ef al Corpului de controlal Primului-ministru, a urm\rit distruge-rea coali]iei CDR-PD-UDMR. Iar mai de-parte: «…printre cei care tr\deaz\ nu potfi inclu[i cei care au avut misiunea s\ dis-trug\ din interior, ca Valerian Stan laAlian]a Civic\, Radu C`mpeanu la libe-rali, Radu Ciuceanu la AFDPR, VasileLupu la PN}CD, Octavin Paler la‘Rom=nia liber\’. Ei au fost leali st\-p`nilor din exterior [i, dac\ stai s\ observiconsecven]a cu care au ac]ionat, au fostpoate sinceri cu ceea ce putea fi un scoppe care l-au slujit» (p. 559). Or, dac\ pres-ta]ia lui Valerian Stan `n pozi]ia sa de {efal Corpului de control al Primului-minis-tru este discutabil\ [i a fost criticat\ demul]i, ideea «misiunii de a distrugeAlian]a Civic\ din interior» se dovede[tede nesus]inut. Alian]a Civic\ a avut no-rocul a trei secretari foarte eficace, gene-ro[i [i pragmatici `n activitatea lor: IulianCorn\]eanu, Valerian Stan [i GheorgheArvunescu. F\r\ ei, ar fi r\mas o sum\ decluburi de discu]ie. Pentru afirma]ia de lapagina 559, Valerian Stan l-a dat `n jude-cat\ pe Emil Constantinescu, acuz`ndu-lde calomnie. Mi-e foarte greu s\ v\d cumva pleda fostul pre[edinte `n fa]a instan]ei,pentru a sus]ine ceea ce a scris“.

A fost, cred, singura luare de pozi]iepublic\ `n favoarea domnului Stan laacuza]iile fostului pre[edinte EmilConstantinescu. ~ntr-un asemenea con-text, ce am fi avut s\ ne repro[\m? Chiardac\ imaginile pe care le aveam fiecaredespre cel\lalt `ncepeau s\ se schimbeodat\ cu trecerea timpului, rela]ia cu cole-gul meu de birou a fost integral cordial\,p`n\ `n ultima clip\. Iat\ de ce, ast\zi, nupot s\ fiu dec`t [ocat de schimbarea la fa]\a celui c\ruia `i acordasem, ani la r`nd,`ncredere.

De la demitere la lupta cu colegii

Revin la pasajul citat mai sus. De undep`n\ unde ideea pre[edintelui Constantinescude a-l trece pe Valerian Stan `n seria celorcare „au avut misiunea s\ distrug\ dininterior“ Alian]a Civic\ sau coali]ia gu-vernamental\? Este adev\rat c\ episodulCADA, c`t [i presta]ia domnului Stan `nanul 1997, puteau constitui pentru un cu-nosc\tor al subtilit\]ilor vie]ii politice dinRom=nia motive de suspiciune. La unmoment dat, au ap\rut glasuri care inter-pretau mi[carea CADA drept o manevr\de a-l aduce `n fruntea importantuluiMinister al Ap\r\rii Na]ionale pe VictorSt\nculescu. Dar, chiar dac\ a[a ar fi statlucrurile, nu `nseamn\ deloc ca fiecaremembru al CADA s\ fi f\cut parte dinconspira]ie. ~n asemenea cazuri, cel maisigur este s\ implici mul]i oameni care nu`n]eleg ce se `nt`mpl\ de fapt. ValerianStan avea toate datele unui inocent.

Ac]iunile lui Valerian Stan `n pozi]iasa de {ef al Corpului de Control al Pri-mului-ministru constituie un alt subiectsensibil. Ele par resortul care a destabili-zat coali]ia CDR-PD-UDMR [i a f\cut-os\ curg\, dup\ aceea, tot `n jos – p`n\ lascoaterea PN}CD din parlament [i la vic-toria zdrobitoare a PSD `n anul 2000. ~nprivin]a atitudinii lui Valerian Stan exist\cel pu]in dou\ puncte de vedere.

Primul, cel al unei etici radicale, arconsidera voin]a domnului Stan de a pre-g\ti dosare de trimitere `n judecat\ a cole-

gilor de la PD drept un comportament demare probitate moral\, obligatoriu at`tatimp c`t promi]i schimbarea felului de aface politic\. Prin atitudinea s\u, {efulCorpului de Control ar fi f\cut ceea cenici nu ar fi putut s\ refuze s\ fac\. A do-ua perspectiv\ vede `n politic\ arta com-promisului, a binelui practic validat derealitate. Din acest punct de vedere, res-ponsabilitatea uria[\ a e[ecurilor guvern\-rii 1996-2000 cade, `ntr-o anumit\ m\su-r\, [i pe umerii domnului Stan.

Nu cred c\ exist\ o autoritate care s\tran[eze `ntre cele dou\ perspective. Darchiar [i `n cazul celor care opteaz\ pentruradicalismul etic `n politic\, presta]iadomnului Stan `n pozi]ia sa de {ef alCorpului de Control al Primului-ministrunu poate fi sus]inut\ p`n\ la cap\t. Amavut ocazia s\ discut cu actorii implica]idirect `n evenimente. Ei mi-au povestit c\dup\ fiecare nou scandal, domnul Stanpromitea c\ nu va mai face singur confe-rin]e de pres\. Valerian Stan `[i d\deacuv`ntul, dar a doua zi se afla din nou `nfa]a ziari[tilor. Tot a[a, p`n\ ce VictorCiorbea a trebuit s\-l demit\. Or, mai ales`ntr-un guvern, cu responsabilitatea luiuria[\ fa]\ de cet\]eni, disciplina esteobligatorie. Dac\ din motive de con[tiin]\domnul Stan nu era de acord cu cerin]elePrimului-ministru, el avea posibilitatea s\`[i dea demisia [i s\ ]in\ ulterior confe-rin]ele. Ar fi rezultat un scandal public, [i-fonarea alian]ei, dar nu o criz\ guverna-mental\ fatal\.

Emil Constantinescu o fi corelat epi-sodul CADA cu episodul din 1997 [i a a-juns astfel la explica]ia dat\ `n volumele„Timpul d\r`m\rii, timpul zidirii“. Av`ndacces la informa]ii cu caracter secret, `ntimpul mandatului s\u Constantinescu arfi putut afla despre Valerian Stan lucrurinecunoscute opiniei publice. A mizat,probabil, pe astfel de surse, c\ci astfel nu-mi explic declara]iile sale. Or, dac\ a[ast\teau lucrurile, atunci el ar fi avutposibilitatea, cum spuneam, s\ „pledeze… `n fa]a instan]ei, pentru a sus]ine ceeace a scris“. Instan]a i-a dat dreptate dom-nului Stan, ceea ce `nseamn\ c\, [i de a-ceast\ dat\, pre[edintele Constantinescu afost p\c\lit de serviciile de informa]ii.

~n ce m\ prive[te, privirea critic\ lapresta]ia domnului Stan `n perioada man-datului s\u guvernamental nu m-a f\cut s\m\ distan]ez de domnia sa. Am conside-rat-o expresia unei lipse de flexibilit\]i, aunei ne`n]elegeri a sensului politicii, darabsolut compatibil\ cu rectitudinea mora-l\. Re]inerile au `nceput s\ apar\ mult mait`rziu, c`nd domnul Stan [i-a folositrubrica din ziarul „Cotidianul“ pentru a `iataca pe fo[tii colegi. ~n special, alega]iilesale privind folosirea fondurilor publicede c\tre Academia Civic\ `n construireaMuzeului de la Sighet m-au nedumerit.Erau nedrepte [i fostul secretar al Alian]eiavea toate datele s\ [tie asta Dar adev\-rata „desp\r]ire interioar\“ – p`n\ ast\zi,niciodat\ exprimat\ – fa]\ de domnul Stan

am avut-o `n 2003, c`nd, tot `n„Cotidianul“, a ]inut s\-l batjocoreasc\ pesecretarul actual al Alian]ei, domnulGheorghe Arvunescu, evocat deja `ntr-unalt pasaj. ~nchipui]i-v\ un om care, lacirca 80 de ani, duce `n c`rc\, de diminea-]\ p`n\ seara, munca secretarial\ ingrat\ adou\ organiza]ii: Alian]a Civic\ [iAcademia Civic\. Un om care nu doar c\nu prime[te nimic pentru acest efort, ciaduce pl\tind la zi o cotiza]ie rupt\ dintr-o pensie modest\. Un om care `[i `mpli-ne[te ultimii ani ai vie]ii `n absolut\ coe-ren]\ cu trecutul s\u.

Aceste c`teva cuvinte privindu-l pedomnul Arvunescu s`nt searbede pentrucine `i cunoa[te delicate]ea, noble]ea ati-tudinii sale pe care o sim]i `n comunicareadirect\. Or, pe acest om care-l tratase peValerian, cum spunea, „ca un p\rinte“,domnul Stan a ]inut s\-l apostrofeze supe-rior [i s\-i declare, public, c\ este „ridi-col“. Este adev\rat c\ domnul Arvunescuare obiceiul ca, din c`nd `n c`nd, s\adreseze scrisori pre[edintelui StatelorUnite, Comisiei Europene [i liderilor departide rom=ne[ti, f\c`nd apel la ei pentrusus]inerea marilor mize ale Rom=niei:integrarea `n NATO, UE, lupta `mpotrivaterorismului [.a. Poate aceste scrisorib\tute la o ma[in\ de scris obosit\ or fic\z`nd [i sub eticheta ridicolului. Dar mise pare inadmisibil s\ nu vezi `n acela[itimp sublimul lor. Cruzimea r`ndurilorscrise atunci de Valerian Stan m-a durut.Dac\ a]i fi cunoscut omul, stimatedomnule Culian, nu a]i fi avut alt\ reac]ie.

Bucure[ti, 22 august 2005

(continuarea `n num\rul viitor)

1 Anterior, „New York Magazin“ publicaseurm\toarea replic\ la articolul „Marginalii la odram\“, ap\rut în edi]ia din 6 iulie 2005: „În textulinvocat se face referire cu insisten]\ la preocup\ripentru «o finan]are – ‘aplicat\’ agasant, de regul\ –pentru nu [tiu ce proiect av`nd preten]ia c\ „salveaz\libertatea de con[tiin]\ în România» [i la stilul«cultivat de Gabriel Andreescu… în a-[i racolasus]in\tori atunci c`nd se pune problema s\-[ipromoveze vreuna din numeroasele [i foartelucrativele sale cauze». C\ activitatea mea civic\ arascunde interese «lucrative» nu este doar o sugestie,ci chiar o afirma]ie îngro[at\. Într-adev\r, ini]iativacre\rii asocia]iei Solidaritatea pentru Libertatea deCon[tiin]\ îmi apar]ine, dar activitatea ei a stat peumerii unor tineri activi [i genero[i precum RemusCernea, Emil Moise, Domnica Macri. Nici unuldintre ace[tia nu a luat bani, spre exemplu, pentrusalvarea acestui valoros monument peisagistic careeste Parcul Carol. În schimb, [i-au oferit timpul,imagina]ia [i, deseori, pu]inele lor resurse înbeneficiul unui interes comunitar. În ce m\ prive[te,la înfiin]area asocia]iei am depus circa 1000$ (aimei) pentru crearea capitalului social. Am oferitunei filiale a asocia]iei, ca sediu, casa p\rin]ilor meidin Buz\u, pentru care pl\tesc [i consumurilecurente. Ca s\ nu mai amintesc de alte eforturifinanciare pe care le fac întrucât cred în valorileslujite de asocia]ie. Din momentul înfiin]\rii ei pân\ast\zi sunt pre[edintele Consiliului director.Conform statutului, ca membru al Consiliului nu amdreptul s\ primesc vreun onorariu pentru activitateamea – eu însumi am introdus prevederea înmomentul elabor\rii statutului. Atunci, pe ce sesprijin\ insisten]a colaboratorului dumeavoastr\, c\înfiin]area Solidarit\]ii pentru Libertatea deCon[tiin]\ ar avea inten]ii «lucrative»?...“.

septembrie 2005

22 AccenteTIMPUL

Povestedin ora[

ION MARIA

cu nervii la vedere

stau cu nervii la vedereie[i]i afar\ multde sub pieles\ simt orice adierea v`ntuluiorice trecerea lui Dumnezeuprin lume

furnica

o sc`nteie din Dumnezeueste [i `n aceast\mic\ furnic\care urc\acum pe zid

poveste din ora[

se-auzea c`nd – la intervale-c\deal`ng\ noiun diavol un dracf\cea pleosc [i intra `n asfaltnoi ne beam bereanu ne interesa nu luam `n seam\berea era rece `nspumat\dar parc\ avea a[a un u[or gust dedraco beam nu luam `n seam\duceam mai departe b`rfa noastr\banal\din timp `n timp se-auzea pleoscmai c\dea un drac `n asfaltnu ne miram ne beam bereab`rfeamde ce s\ ne mir\m`n ora[ul nostru draciise cultiv\ `n orice gr\din\se coc [i din copaci – uneori – cadprea devreme`n ora[ul nostru dracii au rol impor-tantat`]ia se `mbog\]esc de pe urma lor`nc`t nu-i nici o pagub\c\ – nu [tiu din ce pricin\ –c`]iva dintre ei au intratc`nd beam bere – l`ng\ noi – `nasfaltbine c\ berea era rece din bel[ug [i `nspumat\ar fi fost o nenorocire de nu era a[aam fi f\cut scandalne-am fi revoltat

Ep. 25: Filmul documentar

ALEX ACIOB|NI}EI

În episodul trecut, a]i putut vedea c`tde productiv\ era casa de filme „Clipa-Film“ al c\rei regizor principal era HoriaIgiro[anu. Produc]ii ca Iancu Jianu,Piatra lui Osman, Haiducii sau Ciocoiivechi [i noi/ C`ntecul str\inului au f\cutfurori `n epoc\, constituindu-se ca pro-duc]ii serioase, cu distribu]ii formate dinactori tineri, nu prea cunoscu]i, actori cepromiteau mult. Zona filmului documen-tar a fost `ntotdeauna mai privilegiat\ de-c`t cea a filmului de fic]iune. Motivele cest\teau la baza acestui raport `ntre celedou\ mari genuri erau de ordin financiar[i logistic. C`t\ vreme statul nu se impli-ca `n filmul artistic cu absolut nici o sub-ven]ie, acest gen nu avea cum s\ `nregis-treze un num\r mare de produc]ii. Pentrufilmul artistic aveai cu siguran]\ nevoiede studiouri, de distribu]ii care s\ aduc\publicul `n sal\. Îns\ aceste ingredienteindispensabile filmului artistic cost\ e-norm `n orice epoc\. Iat\ de ce documen-tarul [i jurnalul de actualit\]i aveau o po-zi]ie mai bun\ `ntr-o ierarhie nemiloas\totu[i. România era at`t de variat\ `n na-tura sa, `n evenimentele care se produ-ceau sau `n personalit\]ile sale `nc`t su-biectele unor documentare erau practicservite pe tav\ realizatorilor. Comparativcu necazurile ce puteau ap\rea la realiza-rea unui film artistic, starea de coordo-nare a echipei filmului documentar eramult mai prezent\. De exemplu, `n tim-pul turn\rii filmului Piatra lui Osman, `ncare debuta [i t`n\rul, pe atunci, AlexandruGiugaru (av`nd ca nume de afi[ SandyHu[i), actri]ei Ela Manu i s-au `nt`mplatdou\ accidente periculoase. În primulr`nd, film\rile s-au am`nat la un momentdat cu c`teva luni deoarece actri]a a fostazv`rlit\ din [a `n timp ce c\l\rea un roib`ntr-o scen\ de for]\ [i [i-a fracturat pi-ciorul, necesit`nd imediat spitalizarea.Apoi, dup\ ce s-au reluat film\rile vara,actri]a a c\zut de pe o plut\ unde filma le-gat\ fedele[ [i s-a pr\bu[it `n apa Oltului,fiind c`t pe aci s\ se `nnece. Iat\ numaic`teva exemple de riscuri pe care le puteaavea o echip\ realiz`nd film artistic.

Revenind la studiul documentelor re-feritoare la filmul documentar, consta-t\m c\ acest gen reportase succese `nc\din perioada sa de `nceput. De exemplu,

produc]ia Cultura Inului realizat\ de o-peratorul Tudor Posmantir fusese clasat\`n topul celor mai bune documentare eu-ropene ale anului 1912. Av`nd acestepremise, filmul documentar era abordatla sf`r[itul anilor ‘20 de c\tre majoritatearegizorilor români. Unul din marile fil-me mute ale acestui gen este realizat deJean Mihail, talentat regizor ce a benefi-ciat de-a lungul carierei sale de o impor-tant\ recunoa[tere interna]ional\. Nume-le produc]iei este Via]a `ncepe m`ine.Terminat la sf`r[itul anului 1929, docu-mentarul Via]a `ncepe m`ine putea fi acu-zat ini]ial c\ reproduce tema documenta-rului roman]at D`mbovi]\, ap\ dulce,realizat `n 1926 de jurnalistul MarcelBlossoms. {i filmul lui Jean Mihail vor-bea de fapt despre via]a Bucure[tiului,despre contrastele [i punctele sale fier-bin]i. Numai c\ produc]ia lui Mihail seaxa pe laturile mai profunde ale vie]ii ur-bane, neurm\rind neap\rat o critic\ a pe-riferiilor bucure[tene, a[a cum f\cusepredecesorul s\u. Nu mai punem la soco-teal\ faptul c\ [i acest film avea `n struc-tura sa elemente artistice, fiind folosit t`-n\rul actor Geo Maican, care era un felde ghid `n via]a tumultoas\ a capitalei.Astfel de produc]ii sunt foarte des reali-zate ast\zi de companii cinematograficesau de televiziuni de prestigiu, ap\r`ndpe ecrane o gazd\ sau un „prieten“ carese implic\ `n toate ac]iunile documenta-ristice, pigment`nd discursul [tiin]ificsec cu o racordare la realitatea imediat\.A[a se `nt`mpla [i `n acest film al lui JeanMihail. Încep`nd cu zorii dimine]ii(adic\ pu]in dup\ ora 5.00), acesta`mpreun\ cu experimentatul operatorTudor Posmantir surprindeau zborul u-nor porumbei abia trezi]i din somn. Ima-ginea r\m`nea aparent static\ p`n\ ce in-tra brusc `n cadru un grup de m\tur\toarecare `ncepeau s\ cure]e bulevardul. Mait`rziu, obiectivul aparatului se a[eza os-tentativ pe sigla Direc]iei For]elor deMunc\, panoram`nd o mas\ considera-bil\ de [omeri ce urmau a forma o coad\lung\, `n a[teptarea unor ve[ti mai bune.Suntem la debutul crizei economicemondiale, iar acest eveniment nu aveacum s\ nu fie reflectat `n pelicula regizo-rului român. Acesta, manifest`nd o ac-centuat\ delicate]e `n decupajul imagini-lor, nu `[i propune s\ [ocheze spectatorulprin prezentarea cu orice pre] a contras-telor sociale sau de factur\ urbanistic\.El alege varianta piramidei semantice,concretizat\ `n succesiunea lent\ a cadre-

lor filmului spre oglindirea zonelor delux ale capitalei [i a oamenilor ce lecompun. Treptat, vedem lucr\tori ce se`ndreapt\ spre slujb\ cu tramvaiul sau pejos, vedem flor\rii care-[i deschid u[ile [ivitrinele. Ora[ul se treze[te respir`nd via-]\ [i, de ce nu, normalitate. Se deschidcafenele, fiecare cu specificul ei, aparclien]i varia]i, apar mici v`nz\tori deziare [i de suveniruri. Într-un col], pe omas\ dintr-un restaurant, troneaz\ un a-parat de radio spre care clien]ii se `n-dreapt\ cu curiozitate. Este ora 9 dimi-nea]a, ora celui de al doilea radiojurnalal zilei. Afar\ se anun]\ o demonstra]ie`mpotriva guvernului. Aparatul filmeaz\f\r\ cru]are `ntreaga realitate a acelei ziledin via]a Bucure[tiului. Cum poate evitacamera de luat vederi o important\ dis-trac]ie a bucure[teanului de atunci: hipo-dromul? Nici g`nd. S`nt `nf\]i[ate `ndetaliu diferite scene de la acest loc alsatisfac]iei dar [i al pierzaniei. Pr`nzul `ig\se[te pe cei doi la un restaurant cochet`n care nu intr\ oricine. Iat\ un chelnerprezent`nd `n fa]a aparatului o mic\ partea variatului meniu. Dup\ pr`nz, urmeaz\nota: 430 lei pentru dou\ persoane, regi-zorul [i operatorul. Un indiciu pentruziua de ast\zi asupra nivelului de traiexistent `n România anului 1929. Unmuncitor de la c\ile ferate, de exemplu,dac\ `[i termina toate orele de program,ridica lunar `n jur de 5 000 de lei. Unprofesor de liceu cu norm\ `ntreag\ eraremunerat `n acel an de criz\ cu o sum\cuprins\ `ntre 7 000 [i 9 000 lei. Intere-sant este faptul c\ acela[i profesor, pecare `l lu\m acum drept etalon salarial,era remunerat `n 1938 cu o leaf\ cuprins\`ntre 13 000 [i 17 000 de lei.

Incursiunea prin Bucure[tiul de atuncicontinu\ `ntr-un parc foarte frumos, cufanfar\ [i f`nt`ni arteziene, cu v`nz\toride brag\ [i zaharicale. Un mic magazinvinde `n acela[i parc discuri de patefonpe care le po]i testa la un aparat mane-vrat de comerciantul respectiv. Multe dinaceste imagini sunt prezentate ast\zi launele evoc\ri ale perioadei interbelice. Ointeresant\ imagine mi se pare cea a uneic\ru]e `nc\rcate cu lemne care se opre[te`n dreptul unei cur]i `ngrijite, vizitiulv`nz`nd proprietarului locuin]ei c`tevaleg\turi pentru `nc\lzitul b\ii. Alte sceneinteresante sunt la maternitate, la poli]ie,la Oper\ [i pe bulevarde surprinz`nd di-ferite aspecte sociale ale vremii.

Acest film st\ al\turi de alte produc]iiinterna]ionale ale acestui gen, el exist`nd[i acum `n arhivele noastre cinematogra-fice. Un alt important laborator de filmdocumentar al vremii este cel al p\rinte-lui sociologiei române[ti, Dimitrie Gusti.Pu]ini [tiu c\ celebrul om de [tiin]\ a ini-]iat o serie de documentare de introspec-]ie sociologic\ netezind calea spre mari-le documentare române[ti de la sf`r[itulanilor ‘30, premiate la diferite festivaluriinterna]ionale. Debutul acestui centru alfilmului documentar este f\cut prin pro-duc]ia Târgul de fete de pe MunteleG\ina, regizat de Aurel Petrescu. Altefilme precum Cornova sau Satul {an]sunt veritabile capodopere ale genului,ating`nd puncte esen]iale strict [tiin]ificedar [i de m\iestrie a imaginii. Astfel poa-te fi creionat foarte succint tabloul gene-ral al documentarului românesc de lasf`r[itul anilor ‘20. Sonorul care va veni`n 1930 nu va pune nici un obstacol `ncalea documentarului a[a cum a f\cut-ofilmului artistic. Documentarul, prin rea-lizatorii s\i, va da senza]ia c\ de abia aa[teptat acel moment pentru a-[i diversi-fica posibilit\]ile de expresie. Dar p`n\ `n1930 mai este un an deloc s\rac `n pro-duc]ii autohtone [i plin de pove[ti pu]incunoscute ast\zi.

Filmul rom=nesc `ntre1905 –1948

Jean Mihail film`nd un cadru din Via]a `ncepe m`ine

septembrie 2005

23AccenteTIMPUL

(continuare din pagina 24)

Dou\ proteste individuale

O. Nimigean

„Am primit alegerea la conducereaUniunii Scriitorilor din Rom=nia a d-luiNicolae Manolescu cu speran]a c\, `nsf`r[it, iner]iala institu]ie va g\si resursele,morale [i economice, pentru reforma de15 ani a[teptat\. Din nefericire, `nt`ia m\-sur\ a d-lui Manolescu [i a subordona]ilorDomniei-Sale `ntoarce USR la reflexe pecare le credeam revolute: reinstituireacenzurii, m\suri administrative `n contuldelictului de opinie, procesul ideologic.Astfel interpretez interzicerea semn\turiilui Paul Goma `n revistele USR, retrage-rea calit\]ii de redactor-[ef adjunct la«Via]a rom=neasc\» a d-lui Liviu IoanStoiciu (a c\rui «culp\» const\ `n publi-carea unui fragment din jurnalul pe 2005al lui Paul Goma), preluarea necritic\ aacuzelor de antisemitism la adresa lui PaulGoma, formulate de Comunitatea evre-iasc\ din Bucure[ti.

Consider c\, prin lipsa ei de discern\-m`nt [i prin atitudinea sa discre]ionar\,conducerea USR amenin]\ libertatea deexprimare `n Rom=nia [i se discrediteaz\moral.

Cer conducerii USR retragerea m\suriiadministrative dictate `mpotriva lui LiviuIoan Stoiciu, anularea interdic]iei lui PaulGoma `n revistele Uniunii, scuze publice

[i demisia (de onoare – dac\ acest cuv`ntmai p\streaz\ vreun sens `n breasla scrii-toriceasc\) din func]ii a tuturor celor im-plica]i `n acest abuz. ~n caz contrar, `mivoi `nainta eu demisia din USR, refuz`nd ostare de fapt pe care o resimt `n cel mai`nalt grad compromi]\toare.“

Mihai Vakulovski

„S`nt uimit [i – ca scriitor – umilit deultima hot\r`re a conducerii US dinRomânia, `n leg\tur\ cu demiterea luiLiviu Ioan Stoiciu de la «Via]a româneas-c\» [i interdic]ia public\rii `n revistele USa lui Paul Goma. Ne s`nt `nc\lcate dou\din cele mai importante drepturi ale omu-lui – dreptul la exprimare [i dreptul lamunc\. Asta nu mai e «doar» cenzur\! Celi se `nt`mpl\ acum lui Paul Goma [i LiviuIoan Stoiciu este INCREDIBIL! Chiar [iex-sovieticii [tiu s\-[i cinsteasc\ disiden]ii– [i ei au avut destui! Pe l`ng\ faptul c\ [iPaul Goma, [i Liviu Ioan Stoiciu s`nt scri-itori extraordinari – e vorba despre doidintre foarte pu]inii disiden]i românianticomuni[ti PE BUNE!, iar lui Goma artrebui s\-i construim monument, nu s\-lurm\rim la col]. Ac]iunea stalinist\ pornit\de conducerea US e o mare ru[ine pentruscriitori. De[i [tiu c\ le voi st`rni r`sete, cercelor care l-au judecat pe Liviu IoanStoiciu [i l-au (re)interzis pe Paul Gomas\-[i cear\ scuze publice, s\ demisioneze,iar urm\toarea conducere a US s\-l repun\`n drepturi pe Liviu Ioan Stoiciu.“

C`teva `ntreb\ri

1. Ceea ce se repro[eaz\ scriitoruluiPaul Goma este un delict de opinie? Dac\da, unde [i cum este acesta definit?

2. ~n comunicatul CD al USR se facereferire la protestele ce au urmat public\riitextului d-lui Paul Goma. Unde [i c`nd aufost acestea publicate?

3. Unde `ncepe [i unde se termin\ res-ponsabilitatea editorului atunci c`nd pu-blic\ un text care poate na[te asemeneacontroverse?

4. Dac\ revista „Via]a Româneasc\“ areun director, de ce vinovat `n aceast\ situa]iea fost g\sit doar redactorul [ef adjunct?

Un scandal literar

Farmecul tangoului

ANDREI DELEANU

Una din primele seri aflate subbinecuv`ntarea Maestrului Enescune-a oferit prilejul unei noi lec]ii decultur\, `n fa]a c\reia nu m\ sfiesc s\m\ `nclin.

Pentru c\, a[a cum vorbim – spreexemplu – despre cultura jazz-ului,am `n]eles c\ putem vorbi – la fel debine – despre cultura tango-ului.

O cultur\ care se manifest\ prinvers, prin muzic\, prin dans [i nunumai. O cultur\, pe c`t de ancorat\`ntr-un areal na]ional bine definit –incitantul spa]iu argentinian, pe at`tde deschis\ c\tre universalitate. Ocultur\ care al\tur\ sur`sul [i sarcas-mul, bucuria [i triste]ea, dragostea [itr\darea, via]a – senza]ionala poft\de via]\ – [i fascina]ia mor]ii. O cul-tur\ care porne[te [i se `ntoarce laoameni, la acei gauchos – cu neves-tele [i amantele lor, la to]i cei care `iprivesc [i-i ascult\ [i, `n ultim\ ins-tan]\, la oricare dintre noi – at`tavreme c`t putem intra `n rezonan]\cu ritmul ad`nc [i extrem de nuan]atal tango-ului.

Protagonista recit\, c`nt\, decla-m\ [i danseaz\, cu aceea[i d\ruire.{i totusi, nu putem vorbi despre unspectacol de tip one man show (sau,mai corect, one woman show).

Grupul de instrumenti[ti –Osvaldo Calo (pian), Erich Challan(contrabas), Victor Villena (bando-neon), Alejandro Schwarz (chitar\acustic\), Sébastien Couranjou(vioar\) – se distinge prin adev\raterecitaluri, fie `n ansamblul s\u, fiepun`nd `n valoare pe unul sau altuldintre componen]ii lui care, dincolode o virtuozitate bine temperat\, v\-desc nu numai o profund\ cunoa[te-re a culturii tango-ului, ci [i o maredragoste (respect?, ata[ament?) fa]\de valorile sale.

Ce s\ mai vorbim despre balerin(un „dansator argentinian“, `n pro-gram), spectaculos – at`t `n evolu]ii-le individuale, dar mai ales `n duetcu protagonista spectacolului – reu-[ind o stilizare de mare rafinament(pe care o dator\m, f\r\ `ndoial\, [iproduc\torului Joélle Belmonte) agesticii [i ritmului unui dans, apa-rent arhicunoscut, despre care maiavem, `ns\, multe de `nv\]at.

F\r\ a contrazice cu nimic ideeade ansamblu, de armonie a presta]i-ei arti[tilor men]iona]i, spectacolulr\m`ne marcat de prezen]a fasci-nant\ a Juliei Migenes. Ascenden]aei – o mixtur\ greco-irlandezo-por-torican\ – nu are, cred, nici o rele-van]\. {i nici m\car st`ng\ciile, edrept, pu]ine la num\r, dar vizibile.Singurul fapt care r\m`ne este tango-ul: mai mult dec`t un dans, mai multdec`t un c`ntec. O lec]ie de cultur\, oasumare a destinului de-a fi altfel [i,`n acela[i timp, la fel ca celal]i.

A ap\rut num\rul 1, vara 2005, al revistei „Dialog“, serienou\ a publica]iei ie[ene realizate `ntre anii 1969 [i 1991 dec\tre Universitatea „Al.I. Cuza“. Revista `[i propune (cit\mdin editorialul revistei) „s\ oglindeasc\, `ntr-o manier\ cares\ fie `n acord cu spiritul acestor vremuri, f\r\ «contribu]ia»nici unui gen de cenzur\ institu]ionalizat\, via]a cultural\ acelor ce au vreo leg\tur\ cu Universitatea «Al.I. Cuza» saucu ora[ul Ia[i“. ~ntr-un interviu intitulat „Micu]ul «Goliath»`n confruntare cu «Goliathul» sistemului“, profesorulAndrei Corbea-Hoi[ie l\mure[te c`teva momente din istoriarevistei „Dialog“ [i vorbe[te despre rela]ia adesea tensionat\a revistei cu cenzura. Primul num\r al noii serii purcede s\dezbat\ implica]iile convie]uirii `n comunism la nivel uni-versitar, dar nu numai. La `ntreb\rile anchetei (realizate dec\tre Gerard Stan) despre drumul prin comunism alFacult\]ii de Filosofie de la Ia[i r\spund decanul facult\]ii,{tefan Afloroaei, [i profesorii Anton Carpinschi, ConstantinMarin [i George Bondor. Mariana Momanu scrie desprereforma comunist\ a universit\]ii rom=ne[ti `n anii ’50, iarRadu Vancu descoper\ un sonet de dragoste al lui MirceaIv\nescu, publicat `n „Steaua“ `n ianuarie 1959, cu ocaziaunei s\rb\tori na]ionale anexate de comuni[ti. Ur\m succesnoii reviste [i un bun parcurs de aici `nainte!

Un nou Dialog

Expozi]ia ~nscrisuri du[m\noase, ini]iat\ de Asocia]iaZiaris]ilor Independen]i din România (filiala româneasc\ aAEJ) [i g\zduit\ `n prim\vara acestui an de Muzeul Na]ionalal Literaturii Române din Bucure[ti, iar `ntre 13 iulie-13 sep-tembrie de Muzeul Memorial de la Sighet, a devenit `ncep`nddin 15 septembrie 2005 expozi]ie permanent\ `n s\lile acesteiprestigioase institu]ii.

AZIR mul]ume[te at`t Memorialului Sighet c`t [i donatori-lor pentru generozitatea de a asigura pre]ioaselor exponatelocul ideal care s\ le pun\ `n valoare [i s\ le fac\ accesibileunui public c`t mai larg.

Doina JelaSecretar AZIR (AEJ-România).

~nscrisuri du[m\noaseTA

BLE

T\

DE

DIL

ETA

NT

septembrie 2005

24 Flash

Colegiul de redac]ie:

{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. C\linescu

Liviu Leonte, Paul Miron,

Dan Petrescu, Alexandru Zub.

Coresponden]i externi:

J. W. Boss (Amsterdam)Cerasela Nistor (Montreal)

William Totok (Berlin).

Bogdan Suceav\ (Los Angeles)

Mihai Vacariu (Adelaide)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redactori:

Alex Aciob\ni]eiRadu AndriescuMichael Astner

{erban Axinte (secretar general de redac]ie)

Mihai Dasc\lu

Gabriela Haja

Doris Mironescu (redactor [ef adjunct)

Lucian Dan Teodorovici

Colaboratori:Radu Pavel GheoFlorin L\z\rescuMircea P\duraruCristian P\tr\[coniuFlorin }upuLauren]iu UrsuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Diana Cristina Go[man (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Adresa redac]iei:Ia[i, B-dul Carol I, nr. 3-5Casa Conachi, cod 700506

www.timpul.roE-mail: timpul@yahoo.com ISSN 1223-8597Nr. catalog Rodipet 4624

Revist\ editat\ de:Viitorul Rom=nesc [iFunda]ia Cultural\ „Timpul“

Fondatori:Liviu Antonesei (pre[edinte)Gabriel Cucuteanu (director general)

TIMPUL

REVISTA APARE CU SPRIJINUL CONSILIULUI LOCAL IA[I [I AL MINISTERULUI CULTURII [I CULTELOR

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Comunicatul Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor

„~n [edin]a din 8 septembrie 2005,Comitetul Director al Uniunii Scriitorilordin România a luat `n discu]ie numeroaseaspecte curente ale activit\]ii acestei orga-niza]ii. Printre ele s-a aflat [i situa]ia crea-t\ de apari]ia `n revista «Via]a româneas-c\», nr. 6-7 din 2005, a unui text cu carac-ter antisemit care a generat vii proteste [i adeterminat redactarea unui comunicat princare conducerea Uniunii `[i exprimaregretul fa]\ de publicarea acestuia.

Comitetul Director al Uniunii Scriito-rilor din România a invitat redactorii re-vistei «Via]a româneasc\» la o discu]ie peaceast\ tem\. Au r\spuns invita]iei domniiCaius Traian Dragomir, redactor [ef,Vasile Andru [i Petre Got, redactori. ~nconsens cu opinia Comitetului Director,membrii redac]iei «Via]a româneasc\» auexprimat p\rerea lor de r\u fa]\ de pu-blicarea articolului aflat `n discu]ie [i [i-au`nsu[it con]inutul [i formularea comunica-tului USR pe aceast\ tem\. Direc]ia revis-tei «Via]a româneasc\» a hot\r`t s\ publice`n proximul num\r al revistei comunicatulComitetului Director al Uniunii Scriitori-lor din România [i punctul de vedere pro-priu, ce exprim\ aceea[i atitudine fa]\ deapari]ia articolului. Comitetul Director alUSR [i redactorii revistei «Via]a româ-neasc\» au decis s\ fac\ tot posibilul ca a-semenea incidente, ce pot constitui subi-ectul unor tensiuni [i se plaseaz\ `n afaralegilor ]\rii [i normelor societ\]ii contem-porane, s\ fie evitate pe viitor. Ambelep\r]i ]in s\ reaminteasc\ faptul c\ revista«Via]a româneasc\» a fost `n trecut [ir\m`ne [i azi promotoarea ideilor de to-leran]\ etnic\. Revista a manifestat cons-tant o atitudine de larg\ deschidere spretoate grupurile etnice, public`nd chiar [iun num\r special dedicat scriitorilor evreidin România

Nici USR, nici conducerea revistei«Via]a româneasc\» nu doresc limitarealibert\]ii de exprimare a opiniilor, ci doar`ncadrarea expunerii acestora `n limiteleunanim acceptate `n lumea civilizat\. Co-

mitetul Director al USR atrage aten]ia opi-niei publice c\ `n comunicatul s\u condu-cerea USR nu a incriminat nici o persoan\,nu a calomniat pe nimeni, ci doar a mani-festat `ngrijorarea fireasc\ fa]\ de apari]iaunui text care propag\ idei antisemite `ntr-un periodic aflat sub egida USR. Redac-torii revistei «Via]a româneasc\» invita]ila Comitetul Director, au exprimat adeziu-nea lor la acest punct de vedere.

Comitetul Director al USR a decis s\ `iretrag\ domnului Liviu Ioan Stoiciu, res-ponsabil al num\rului `n care a ap\rut tex-tul `n discu]ie, calitatea de redactor [efadjunct al revistei «Via]a româneasc\».“

Reac]ia scriitorului Liviu Ioan Stoiciu

„Comitetul Director al USR [i-a ar\tatadev\rata fa]\ cu aceast\ ocazie – a de-venit o instan]\ a intoleran]ei, inchizi]iei [icenzurii. Numai pe vremea dictaturii s-amai `nt`mplat a[a ceva. Nu pot s\ primescvestea demiterii dec`t cu dispre] [i sil\.Onorantul fapt c\ l-am publicat pe intran-sigentul Paul Goma nu este de iertat. S\ sere]in\ c\ revista Via]a Româneasc\, subconducerea mea, a r\mas o revist\ neali-niat\ – de aceea trebuia s\ fie pedepsit\,etichetat\ c\ propag\ idei antisemite, s\ fietrecut\ `n r`nd.“

Declara]ia scriitorului Horia G=rbea

„Punctul de vedere al Comitetului Di-rector al Uniunii Scriitorilor este [i punc-tul de vedere al revistei «Via]a Rom=neas-c\». S`ntem mira]i c\ Liviu Ioan Stoiciu,redactorul-[ef al revistei, nu a fost prezentla discu]ia noastr\. Cei prezen]i, respectivdirectorul revistei, dl ambasador CaiusTraian Dragomir, [i cei doi redactori, PetreGot [i Vasile Andru, regret\ incidentul,consider\ c\ textul cu pricina a fost totalnepotrivit [i, `n consecin]\, `[i asum\comunicatul ini]ial al USR pe care-l vorpublica `n num\rul proxim al revistei. Nuvor fi nici un fel de represalii `mpotriva luiLiviu Ioan Stoiciu, asa cum poate el seteme. Doar `n m\sura `n care directorul re-vistei va crede de cuviin]\, el va putea fischimbat din func]ia de redactor [ef ad-junct. Pe de alt\ parte, Comitetul Directoral USR `[i exprim\ consternarea fa]\ defelul dispropor]ionat `n care au reac]ionatLiviu Ioan Stoiciu [i Paul Goma dup\ ceau citit comunicatul USR. Acesta a fostcump\nit foarte bine, fiind ales tonul celmai bl`nd cu putin]\ [i mai pu]in lezant.Cu toate acestea, cei doi au vrut s\ setransforme `n acuzatori. Dl NicolaeManolescu a precizat c\ noi nu judec\mpe nimeni [i tot ceea ce vrem s\ facem este

ca asemenea lucruri s\ nu se mai repete.A[ mai vrea s\ spun c\ `n cele afirmate deLiviu Ioan Stoiciu se afl\ [i un neadev\r,acela c\ USR nu suport\ deloc publicarearevistei «Via]a Rom=neasc\». USR supor-t\ totu[i dou\ numere pe an, cu toatecheltuielile necesare. Ideea, a[adar, esteurm\toarea: Comitetul Director al USR nus-a `ntrunit ca s\ pun\ pe cineva la col], cidoar prin consultare s\ g\seasc\ acele m\surica asemenea situa]ii s\ nu mai aib\ loc.“

Un protest public colectiv

Bucure[ti, 11 septembrie 2005 Protest: „~n leg\tur\ cu destituirea abuziv\ a

scriitorului Liviu Ioan Stoiciu din Direc]iarevistei «Via]a româneasc\», destituiredictat\ de conducerea Uniunii Scriitorilordin România ca urmare a public\rii unuitext cu pretins caracter antisemit apar]i-n`nd lui Paul Goma, semnatarii Protestuluide fa]\ ne exprim\m dezacordul profundfa]\ de decizia conducerii USR. Regret\m,de asemenea, acuza]iile de antisemitismcare i-au fost aduse cu aceast\ ocazie luiPaul Goma de c\tre Comitetul Director alUniunii.

Detractorii consacra]i ai scriitoruluiexilat i-au atribuit mai demult acestuiainfamul calificativ, mai ales pentru lu-crarea sa istoric\ S\pt\mâna Ro[ie sauBasarabia [i evreii, pe care, s-a dovedit,nici unul dintre ei nu a discutat-o `n fond,limit`ndu-se s\ o eticheteze. Mul]i dintresemnatarii acestui Protest s`nt desigurbuni cunosc\tori ai operei lui Paul Goma,unii `ns\ (din cauza cenzurii de pres\ lacare autorul este supus `n ultima vreme `nRomânia) cunosc doar `n parte opera luiPaul Goma. Pentru noi to]i e totu[i evidentc\ scriitorul Paul Goma nu este antisemitnu doar pentru c\ este so] [i tat\ de evrei.Ci de asemenea [i pentru c\ nu a negat [inu neag\ Holocaustul [i toate celelalte cri-me grave comise `mpotriva evreilor, in-clusiv de cona]ionalii s\i. ~n chiar carteaamintit\, Paul Goma calific\, f\r\ echivoc,drept «inadmisibile, reprobabile, crimina-le [i condamnabile» gravele abuzuri s\v`r-[ite de români `mpotriva evreilor ulterior„S\pt\mânii Ro[ii“ (28 iunie – 3 iulie1940), `n care a avut loc evacuarea arma-tei [i civililor români din Basarabia ocu-pat\ `n urma pactului criminal Hitler –Stalin, [i `n care mul]i dintre evreii local-nici s-au dedat la crime [i alte samavolni-cii `mpotriva românilor sili]i s\-[i p\r\-seasc\ ]ara). Paul Goma nu a justificatniciodat\ aceste orori. Dac\ ar fi f\cut-o,nu ar mai fi denun]at «crimele inadmisibi-le [i condamnabile» ale cona]ionalilor s\i.~n leg\tur\ cu acuza]ia de antisemitism,dar [i cu multe altele care i se aduc azi luiPaul Goma, este semnificativ faptul c\

practic toate i-au fost aduse `n trecut [i deSecuritate. Din chiar dosarele desecretiza-te recent se [tie deja c\ `nc\ din prim\varaanului 1977 [efii Securit\]ii au pus lapunct «planuri de m\suri» de discreditareprin antisemitism a scriitorului disident.Iat\ cum sun\ una din directivele cuprinse`n strategiile Securit\]ii: «S\ fie lansat\acuza]ia de antisemitism, f\când apel laevrei individual [i la Statul Israel, cu carene afl\m `n bune rela]ii». Iar acuza]ia afost, bine`n]eles, lansat\ [i apoi sus]inut\cu metod\, a[a cum numai Securitatea [tias-o fac\.

S`nt destule date care arat\ c\ `n acestcaz pre[edintele USR, dl. NicolaeManolescu, nu atac\ o chestiune de prin-cipiu. Ne temem c\ `n realitate nu e delocvorba despre «antisemitismul» lui PaulGoma. Este [tiut c\ Paul Goma a fostexclus din Uniunea Scriitorilor – `n aprilie1977, `n plin\ teroare comunist\ – inclusivprin votul actualului pre[edinte al USR.Dar Paul Goma este nu numai o amintirenepl\cut\ pentru proasp\tul pre[edinte alscriitorilor români, ci [i un critic sever alatitudinii morale [i politice de dup\ 1990 aacestuia. Imediat dup\ ce incidentul de laUniunea Scriitorilor a devenit public, [i`nainte ca Liviu Ioan Stoiciu s\ fie desti-tuit, Paul Goma a anun]at c\ de data aceas-ta `i va chema `n justi]ie pe cei care l-auacuzat de antisemitism ([i care i-au im-putat d-lui Stoiciu publicarea textelorsale). Dac\ pentru dl. Manolescu [i colegiis\i problema ar fi fost `ntr-adev\r «antise-mitismul» scrierilor lui Paul Goma (ceeace scriitorul exilat contest\ de mult timp [ic`t se poate de argumentat), atunci analiza[i deciziile `n acest caz ar fi trebuit am`-nate p`n\ c`nd justi]ia se va pronun]a cuprivire la sesizarea d-lui Goma. Neproce-d`nd a[a, avem motive s\ b\nuim c\ «anti-semitismul» lui Paul Goma nu a fost dec`tun pretext pentru o r\fuial\ meschin\ cudoi dintre scriitorii români demni derespect pentru opera [i via]a lor public\.Ne adres\m conducerii Uniunii Scriitori-lor [i tuturor membrilor USR, cer`nd revo-carea deciziei de destituire a scriitoruluiLiviu Ioan Stoiciu [i retragerea, printr-odeclara]ie public\, a acuza]iilor calomni-oase la adresa lui Paul Goma, considerândc\ celor doi le-a fost `nc\lcat – printr-unact de cenzur\ greu de justificat – dreptulcel mai natural al oric\rui scriitor, acela dea-[i publica scrierile.“

Dan CULCER, scriitor, membru alAsocia]iei Scriitorilor din Târgu Mure[Valerian STAN, publicist, Bucure[ti,Mircea ST|NESCU, istoric, Bucure[ti 1

1 Între timp, protestului s-au adaugat aproape200 de persoane din ]ar\ [i str\in\tate, unelemembri ai USR.

(continuare `n pagina 23)

Un scandal literarLa `nceputul lunii a izbucnit scan-dalul USR – Via]a Româneasc\ –Paul Goma – Liviu Ioan Stoiciu. ~ntretimp, acesta a luat amploare prinanun]ul d-lui Paul Goma privinddeschiderea de procese unor institu]ii[i persoane implicate. Prezent\m aiciprincipalele piese ale dosarului. Neab]inem s\ coment\m, vom formuladoar, `n finalul grupajului, c`teva`ntreb\ri. (Timpul)