Apa distilata este un dizolnt universal, este neutra, nu provoaca iritatii, practic nu se infiltreaza prin piele si, cu toate acestea, ea nu dizol toate substantele medicamentoase, unele descompunandu-se in ea.Aceasta apa este buna prin puritatea sa, dar asa cum din ea lipsesc componentele nocive, ia fel sunt absente si cele utile organismului.Apa distilata este larg utilizata in procesul de purificare a organismului prin infometare. Cu toate acestea, nu se recomanda sa se bea in permanenta apa distilata, intrucat absenta din ea a microeiementelor si sarurilor influenteaza negativ functionarea organismului. De aceea, cand veti auzi despre minunile vindecarii prin utilizarea apei distilate, nu grabiti sa urmati asemenea sfaturi. Studii recente, realizate in Japonia si SUA, au demonstrat dependenta directa dintre afectiunile cardiosculare si continutul de calciu din apa: cu cat apa este mai putin dura, cu atat ea contine mai putin calciu si cu atat este mai mare posibilitatea afectarii sistemului cardioscular.

Apa oxigenataSoutie antiseptica, dezinfectanta si hemostatica. apa oxigenata este utilizata ca antiseptic sub forma unei

solutii diluate, capabila sa elibereze oxigen gazos echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Ea este

indicata datorita capacitatilor sale de curatire a plagilor cutanate benigne si de asigurare a asepsiei

acestora, precum si pentru proprietatile ei hemostatice (oprirea sangerarilor) in cursul epistaxisului.

Sinonim: peroxid de hidrogen.

Apă oxigenatăDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare Apa oxigenată, denumită și "peroxid de hidrogen" sau perhidrol este un lichid incolor, cu punctul de fierbere 108 °C, cu punctul de topire/înghețare -33 °C, cu formula chimică H2O2.

Se amestecă cu apa în orice proporție, este solubil în eter și alcool. Are constanta dielectrică mare, apropiată de a apei, fiind un bun dizolvant ionizabil față de săruri, în cazurile în care nu se manifestă ca oxidant. O soluție 35% poartă denumirea de perhidrol.[1]

Fiind instabilă, se descompune spontan, rezultând apă și oxigen. Viteza de descompunere este influențată de o serie de factori ca: lumina, căldura, catalizatorii etc. [1] Este o specie oxigen reactivă.

[modificare] Domenii principale de utilizare Decolorant în industria textilă; Tratarea apei potabile și a apelor reziduale; Industria detergenților, celulozei și hârtiei; Sinteze în industria chimică;

Industria metalurgică și minieră; Rafinarea țiteiului; Protecția mediului.

[modificare] Utilizări medicaleApa oxigenată este utilizată ca antiseptic sub forma unei soluții diluate. Ea este capabilă să elibereze oxigen gazos, echivalent a 10 volume ale lichidului respectiv. Este indicată datorită capacităților sale de curațire a plăgilor cutanate benigne și de asigurare a asepsiei acestora. Are și proprietăți hemostatice (opriește sângerările) în cursul epistaxisului.[2]

[modificare] Note

Apaapa este un lichid incolor, inodor si fara gust care intra in compozitia majoritatii organismelor vii. Molecula de

apa (H2O) se compune din doi atomi de hidrogen legati la un atom de oxigen. Apa fierbe la temperatura de

100 grade C, se solidifica la 0g rade C. Ea se numeste potabila atunci cand raspunde unor norme fixate prin

texte legiferate prin lege: ea trebuie sa fie placuta la baut atat in ce priveste gustul, cat si culoarea si mirosul

ei, si, ca regula absoluta, nesusceptibila sa aduca vreo atingere sanatatii. apa potabila trebuie sa nu contina

nici microorganisme patogene, nici substante toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arsenic, compusi fenolici

etc.). Concentratia sa in anumite substante chimice (saruri minerale, amoniac, nitriti, nitrati, cloruri, materii

organice) trebuie sa fie limitata. Apa este principalul solvent organic. Corpul omenesc este constituit, in

medie, din 60% apa. Apa permite transportul diferitelor substante pe care le cuprinde in solutie si reactiile

chimice dintre ele. organismul uman pierde, in medie, 2,5 litri de apa pe zi, in principal prin urina, aceste

pierderi fiind reglate de catre rinichi (sub efectul hormonului antidiuretic), prin tubul digestiv, prin plamani

(respiratia) si prin piele (transpiratia). Pierderile organice in apa trebuie sa fie compensate printr-un aport

corespunzator: apa de baut, apa continuta in alimente si apa metabolica, provenind din combustia

nutrimentelor. Metabolismul apei este reglat de catre organism. Setea este primul semnal care indica

subiectului un deficit in apa. In unele situatii patologice, continutul in apa al organismului poate varia. In

timpul unei deshidratari, ea este insuficienta in organism. Si invers, in timpul unei secretii prea mari de

hormon antidiuretic, organismul are tendinta sa retina prea multa apa, ceea ce poate provoca formarea de

edeme, in particular a unui edem cerebral, susceptibil sa antreneze tulburari de constienta, chiar o coma.