ANWb XIV- ** yp

— Sire, fie'ţi milă... dă-ne şi nouă niţică Putere. Eu sunt eroul dela Oituz I

— Dar ălăialt? — El e... mofluz!

G R E V A C I O C L I L O R

Dupa greva tipografilor şi a direc­torilor de ziare, dupa greva delà Re­gie şi delà tramvaie, după feluritele greve din Bucureşti, o văzurăm şi pe asta : greva cioclilor.

Ei s au plâns că, din cauza prea marei mortalităţi datorite epidemiilor, nu mai pot prididi atâta muncă şi au cerut sporirea salariilor, ceeace socie­tăţile de pompe funebre s'au grăbit să le acorde.

Ne bucură rezultatul satisfăcător ob­ţinut de greva cioclilor, căci aceşti modeşti muncitori ne sunt cu deose­bire simpatici. Un ziar, vorbind de greva lor, spune că le susţine drep­tatea pretenţiunilor lor «deşi nu sunt nişte muncitori cari produc». Ce'i dreptul, cioclii mai mult consumă, cea mai evidentă dovadă sunt nasurile lor stacojii ce se armonizează aşa de fru­mos cu veştmintele negre ce au. ceva din solemnitatea sobră şi a uniformei diplomaţilor şi a ofiţerilor de marină. Altă dovadă de capacitatea consuma-tivă a cioclilor sunt nenumăratele câr­ciumi ce s'au prăsit ca ciupercile după ploaie în preajma cimitirelor Belu şi Pătrunjel, unde — după ce "şi-au îm­plinit da to r ia - cioclii vin să mediteze asupra deşărtăciunei vieţei omeneşti ce le apare şi mai evidentă văzând < um se deşeartă de iute clondirile.

Cioclul e filozof prin însăşi misiu­nea socială ce îndeplineşte, sau cum ar fi spus celebrul sonetist francez Josepliin Soulary, modificându'l puţin:

Tomme il vient de mettre un pauvre liera;:'? et [terre,

t t c-iTTimc on est triste un jour d'enterrement, Au prochain cabaret il entre sans mystère, Et se prouve en buvant que la vie est sévère. Et vu que tout bonheur ne dure qu'un instant, Il regarde f ;nir mé'ancoliquement Le tabac dans sa pipe et le vin dans son verre...

Dar protestăm înpotriva insinuărei că cioclii nu ştiu decât să consume. Ei sunt şi muncitori producători în acelaş timp. Ah, domnilor ziarişti, cari îi calomniaţi, dumneavoastră ce pro­duceţi ? Proză efemeră, adesea sămânţă de vrajbă între oameni. Nu uitaţi însă că cioclii produc cea mai mare din bunătăţile hărăzite de Dumnezeu : ve-cinicul repaos. De ziarişti s'ar putea lipsi lumea, dar oare de fericirea som­nului etern se poate priva cineva?

Apoi, să iui uităm că cioclii sunt singurele fiinţe credincioase ce nu pre­getă niciodată să ne întovărăşească până la ultima noastră locuinţă spre a'şi lua un suprem adio dela noi. Nu tot astfei procedează rudele şi prietenii cari ne pisau cu dragostea lor cât e-ram fericiţi în viaţă şi cari, lâ înmor­mântare, dacă nu sunt înscrişi cu par­tea lor de prada într'un testament bo-gal sau dacă nu s'a aranjat după fu­nebra eeremonie o mică agapă în sănătatea răposatului la Su/ana sau

F U j j N _ K l A Anul XIV, No. 39, Vineri 1M uni e l 91 ti

Odată vede naşul... păţania finilor Vâ pun pc 'cap, ndm încotro, ca naş, aceste cununii, Ş'aştept, dupa răzl'oi. să daţi nouă recolla de copii. Ca naş, cu patriot, dragi (ini, vă dau a mea blagoslovire : j ^H Insă, ca om, la cap cu scaun şi c.'un fuior de albe fire, Y'aş sfătui stăruitor să nu riscaţi un pas fatal Caii vremea asta să clădiţi un domiciliu conjugal! Nimic pe lume. nui mai scump, mai ales azi, flăcăi şi fete : Ca libertatea voastră şi. in plus. două perechi de ghete'. In vremurile de demult; de romantism naiv, acul. „De l'amour el une chaumière erau d'ajuns. Şi un sărut Era pecetea ce legii cu dragoste şi poezie,

Doi tineri pe vecie. Dar azi, gândiţi-vă copii, ca naş, cu vă rememorez : E brânza kilo donzeci şi treizeci kilo de orez. Dai leafa pe o lună să faci un costum de „gabardină", Sun kilo de. bomboane eri luai câl dai azi penlr'o măslină, Etcetera... etcetera... Vorbii in van junei perechi. Un cliil de valii le vârâse banditul Eros in urechi : Şîn loc sandă vechiul cântec al înţeleptelor poveţi. Nu ascultau decât molarul sburdalnicei lor tinereţi... Càml'popa le-a pus „pirostria ", parc un hengher prindea doi câini... Oftai, — şi ca Pilot, acasă, m am dus şi m am spălat pc mâini.

Contele de Tekirghiol

Pariziana, ne trag chiulul, şi stau a-casă ori la cafenea, pe când dricul porneşte spre eternitate însoţit numai de fidelii ciocli.

Pentru motivele arătate, repetăm, suntem foarte mulţumiţi că patronii au satisfăcut îndreptăţitele revendicări ale cioclilor şi că greva lor a încetat.

Ca starea aşa de interesantă a cio­clilor să se îmbunătăţească şi mai mult, ar fi să nădăjduim o altă grevă. Să se puie şi Moartea în grevă, măcar odată în viaţa ei, ca să zicem aşa, că deslul s'a surmenat în actualul război şi de atâtea mii de ani, făcând scurtă la mână (ca şi Kaizerul care are o mână mai scurtă), secerând pe sărmanele făpturi omeneşti.

, Vai, însă, o grevă generală a Mor-ţei, care ar scăpa şi pe ciocli de muncă prea mare şi ne-ar scăpa şi pe noi de un repaos prea lung' din cak-afară, nu e decât o utopie. O micşorare însă a mortalităţei provenită din epidemiile ce ne bântue ar fi un ideal mai posi­bil. Dar, ca să se realizeze, ar trebui să nu se puie în grevă ciocli, ci cio­clovinele ce ne «uiverneazâ şi nu se pricep sâ combată molimele.

Jorj Deîamizil

i d e i -.

Revista „FURNICA" Proprietar. N. D ŢĂRANI)

Apare de două ori pe săptămână i Lunea şl Vlneree P r e ţ u l : 5 0 bani f o a e a

Abonamentul: 50 lei pe an ; 25 lei pe şase luni; 12.50 pe trei luni, plătit înainte prin

mandat poştal. Ad'esBi Revista „FURNICA" — Bucureşti

N u m ă r u l v i i t o r v a f i p u s Tn v S n -z a r c L u n i 16 fun ie

Şmecherie negustorească .

De sus, din aeroplan, Bucureştii, îmi închipui, hebue să aibă aerul unei imense plăci de gramofon, ce se 'n-vârteşte întruna, râşnind, în acelaş timp, fel de fel de cântece. Un soi de bâlciu Moşilor unde muzicile militare

şeapte gâşte» urlă 'n cor, fiecare în faţa unei barăci, «artiştii: suflând în instrumentele de alamă până le ies ochii d.in cap. Poftiţi, domnilor, acu­ma începe! Ne mai văzut... Intraţi de vedeţi! — ţipă paiaţa cocoţată' p u n scaun. Şi gură-cască intră-... intra cu mâna în buzunar până 'u cot, plăteşte cincizeci de bani ca să vadă... < ne mai văzut ... baraca goală pc dinăuntru, a-vând pereţii de pânză albă, pătată găl­bui de câinii cari îşi fac trebuinţele pe-afară.

Bucureştii e şi el un bâlci civilizat. Paiaţa cocoţata pe scaun e înlocuită cu anunţul cocoţat în capul infor­maţiilor din pagina doua: Astăzi şi în fiecare seară, maestrul Colac con­certează cu banda lui la vestitul res­taurant Mărunţelul. Gură-cască citeşte, consultă portofelul,., chiar în seara a-ceea intră» ca să ocupe loc la o masă în tovărăşia nevestei Iui sau a alteia, divorţată chiar în ajun. Copiii, clacă au, au rămas să păzească, bine-rău, casa cu geamurile sparte şi gu­noiul maldăr prin colţul odăilor. Bielu om se distrează: e aşa de necăjită viaţa! Un cântec... intr adevăr, orhes-

F U k N. I C A

tra* începe, maestru Colac «concer­tează/ un cântec de dor pilit, par'eâ, pe dinţii neascuţiţi ai fierestrăului. Muşterii îşi încreţesc nervii, ghemuin-du-se în propria lor piele ; apoi; Tal!» Un găligan de chelner în frac, fără măcar să facă parte din1 bandă*, vine de-i despoae de tot avutul subt pre­text că i-a servit. Clienţii pleacă unul după altu, alţii vin de le ocupă locui. După fiecare cântec, îmbulzeala e şi mai mare. Şi fiindcă am onoarea să cunosc pe «patron , mă plâng: Bine. monşer, ai atâta dever...»

•-- Câştig net • două mii lei seral! îmi ia el vorba din gură, ţâfnos.

— Tocmai., tocmai fiindcă ai un aşa marc câştig, puteai să găseşti nişte lăutari ca lumea. Ăştia...

— Ăştia 'mi trebuie: cu alţii... — Ţi-ar fi mers de zece ori mai

bine. — Prostii... Nu te pricepi în afaceri ! — Dar mă pricep la muzică.. — Ce are aface?,.. Vioara şi mân­

carea nu sunt nici măcar rude. Ai înţeles ?

— Ca să 'nţeleg, explicâ'mi. — Ai văzut ce de lume vine aici?...

In fiecare seară la fel. Ei bine, închi- • pueşte-ţi că păcătoşii ăia de ţigani, cari 'mi mănâncă sufletul, ar şti să • cânte?... Nu este aşa că un muşteriu n'ar mai vrea să plece?... Toţi s'ar lipi de fundu ; caunelor!... Pe câtă vre­me astfel... Merge... şi are sa meargă, nu glumă. Scârţai-scârţai!... Clientul, îngrozit, şi-astupă urechile şi o şterge. Altul, d'afară, abia aşteaptă: ţâşt!... îi ia locul. Trei rânduri de iriuşterii pe ceas ! Ce-aş face numai c'un rând?,. De ce să dau faliment tocmai eu, om cinstit, când toţipungaşii s'au pricop­sit de pe urina războiului ?

Care dintre dv. are timp, să raţio­neze... dacă raţionament mai poate e-xista.

R e z o n !

Lapîele este un aliment de prima necesitate. El îngraşe... pe cel care'l v i n d e — p e negustorul care'l vinde a-mesiecat cu atâtea soiuri de substanţe că nici'chiar vaca, fabricantul dela o-rigină. n'ar mai consimţi sâ'l bea.

In comerţ, laptele a bătut recordul tuturor preţurilor: un litru, care se plătea înainte de război cu treizeci de bani, azi trebue să te rogi ca să ţi'l dea cu patru lei. Laptele bătut—bătut zdravăn, nu ca la alegeri—cere şi-i se acoidâ despăgubiri pentru onoarea ul­tragiată: laptele bătut se transformă în unt şi costă... 40 — 60 lei chilo. Nota bene — vorba lui Mitică: «Fără nici un soi de procedură , laptele bă­tut încasează despăgubiri egale unui individ care a încasat o jumătate du­zină perechi de palme I*

«Nu te amesteca unde nu ţi fierbe >aptele ! lată o zicătoare care ar trebui

neapărat să 'nlocuiască prea cunos­cuta : «Nu te amesteca unde nu'ţi. fierbe oala L De ce să strici lemnele, cari sunt aşa de rari şi scumpe, dacă în oală fierbe... apă?... Nu te amesteca unde nu'ţi fierbe laptele !—c'o păţeşti ca Stan Chică, vardist la bariera. Ono­rabilul, slujbaş conştiincios, a dus la secţie o laptagioaică al cărui lapte i s'a părut dubios. D-nui comisar, mah­mur din cauza unui chef tras peste noapte, văzând că ueyustoreasa face... să te uiţi la ca, se răsteşte:

-•— De unde te pricepi tu că lapte! nu e b u n ?

Stan Ciucă răspunde sincer: - Trăiţi dom'ie şef, păi eu când

am fost mic am schimbat şease doici. — Daaa?... —se scarpină d-l co­

misar iu ceafă, dându'şi chipiul pe nas. Care va să zică, laptele dum­neaei e...

—... stricat, dom'ie comisar. — Nu-i adevărat! {Femeia x'a făcui

roşie de mânie) Eu ştiu mui bine decât dânsu.

— Ce ştii ? — Păi dom'ie comisar, sa vezi:

laptele erea curat, apa erea curată. Cum din două lucruri curate, ames­tecate, poate ieşi ceva stri- at ?

Sergentul Stan Ciucă a fost amen­dat cu leafa p 'o zi pentru •«exces de zel în exerciţiul funcţiunii». Lăptăreasa a plecat o jumătate de oră mai târziu,

• roşie., de mânie — timp pierdut cu d-nul comisar ca să'i examineze per-.sonal calitatea laptelui destinat copii­lor noştri.

Nae D. Ţăranu.

Dombrowski S'a anunţa t că Stere, amploiatul

Iui Schuldcr şi coleg, la Lumina, cu Buiăh Braunstein, a fost in sfirşit arestat . Cu lot creditul nemărgini t pe care'l arc la mine presa ţărei melc; eu, de astă una dată, mă in-doesc, totuşi, de temeinicia informa­ţiei. Şi mă îndoiesc, intii, pentru că dacă era să se înl imple fericitul eve­niment, se putea produce de acum şase luni. intrucit pisarul lui Bergcr şi tovarăş, ia ale ukrainismului , cu Zamtir Arbore, a declarat, şi după ce Rominia fusese cucerită delonescu -Brăila, cum că nu regretă nimic, i iu reneagă nimic şi că n 'are nimic de sch imbat în at i tudinea pe care a avut-o in timpul cind cerea lui Kiihlmann să'şi ia garanţii in p r i ­vinţa vicleniei Rominilor. Ori, dacii, pe'cjnd Teodorescu şi Arghezi agoni­zează in puşcărie, Stere ş i c u W e c h s -ler se orînduiesc, liberi, pentru vii­tor, de şase luni de zile, nu pricep, ce nou a intervenit in situaţia acestui al doilea Rucowski, pentru ca, de o dată şi fură aviz prealabil , să fir

luai din sinul familiilor fi trtntit pe paie un e, pe vremea cind ne slft-pinia Stoian, nu se odihneau de cit oamenii turn sc cade.

•i fiindcă nu pricep, nu cred — si nu cred, intre altele, şi fiindcă ştiu cazuri cind oameni vinovaţi, nu ca Stere, dar vinovaţi ori cum. de ticăloşii adinei, an fost lăsaţi slobozi ea să sfideze pe cei pe cari, in vremea invaziei, ii denunţase komandanlurei ca să fie torturaţi de osliogolii cari reprezentau îndesea kultură.

Vă citez, unul, fiindcă, dc cind s'a însuti t . taxa la Iramvaiu. mi înclii-puesc că va laceţi cursele pe jos şi că, din pricina aceasta, sunteţi gră­biţi :

Cunoaşteţi pe Dombrowski' . ' Hoitul acesla, perechia asortată

dar inteligentă a doctorului Emil Kischer, a fost, o viaţă întreagă, vi­sătorul curţii noastre regale— in care calitate, impăia codobaturi le pe cari le ucideau puşcaşii defunc­tului Suveran. A explorat, cu pre­textul acesta, toate colnicele: a foto­grafiat toate potecile: a măsura t toate distanţele pe întinsul ţârei —- şi cind, după retragerea comandată de gene­ralul Iliescu, au pdroit spre Iaşi pînă şi ciinii palatului, Dombrowski a r ămas la Bucureşt i , el şi cu Sa­murcaş si cu Brociner.

Samurcaş , s'a făcut prefect de p o ­liţie; Biociner, a ni încât bătaie de la Samurcaş — iar Dombrowski , ca om de încredere al învingătorului , a fost numit di iector al faimosului Polilisclie Ableilung. Aci, secundat de Romulus Popescu, un romîfi ca Vir-gil Arion, şi de Lucian Marcu, patriot ca Neniţtsc.u, controla listele tr imise de spionii cterodoxi şi hotăra cine, dintre cei cari nu se supuneau lui Păl răşcanu, să meargă la Imperial , la Cercul Militar, la Săveni, în Bul­garia sau de-a dreptul la puşcărie — şi cine să reguleze, prin cafenele, afacerile veroase a căror cheia o avea Kommandan tura .

Nici o ares tare n'a ordonat P in -kofs fără să li fost consimţită de Dombrowski — şi Dombrowski , che­mat la Curtea Marţială, a tost, din ordin ol impian, s m u l s e l e către m i ­nistrul de i n t e r n e ^ i n mina comi­sarului regal, şi redat , de a doua zi, societăţii care înlocueşte. acum, des-fiinţaiul Poli t ische Abteilung.

Şi dacă cu Dombrowsk i , străin şi pe adevărata- i siciitate, negustor de piei de cloşcă, s'a înt împlat ce vă spusei, cum să cred eu în arestarea lui Stere, Romln din Bulgaria m u s -călească, profesor universitar, p r i ­eten de aproape cu mare le Dalai-I.ama şi director al ziarului inde­pendent pe care sovietul nemţesc îl pusese la dispoziţia ovreilor ca să ne înveţe să fim r u m u n i !

Aud -' Tualffescu

V

SUPREMA CONSOLAŢIE

— Pacea europeană a ajuns ca nevastă-mea: ca să am pace, trebue sai dau., „compensaţii"! Desen de A . Mumu

VIZITA DE ETICHETA

— Ce-ai făcut, nenorocito ? — Mamă dragă, d-nul Mişu a venit să'mi ceară mâna şi fiindcă

matale nu ereai acasă, ne-am... logodit.

9

F U R N I C A

POPESCU & Comp. - Adaptări

De ac tual i ta te .

D-iuil profesor de geografic e x ­plica ultima lecţie :

— Apele sunt de doua feluri: ape curgătoare, ca fluviile, râurile, eţe-tera, numite si ape dulci, şi ape să­rate, ape stătătoare, cum sunt ma­rea şi oceanul. Ştiinţa a ajuns până acolo că astăzi, din apa sărata a ma­rilor şi oceanelor poate extrage sare. Prin urmare...

D-le profesor, Mucles nu mai mă lasă în pace...

Profesorul s'a oprit, uilându-se spre partea de unde i se vorbeşte...

Elevul cu reclamaţia continuă: Spune, Sil vă întreb, ca. daci

din apele sărate se extrage sare, de ce atunci din apele dulci nu s e scoate zahăr?

Dura le.x, sed lex,

Popescu a primit dela amicul său Pogonescu, moşier în Prahova, urmă­toarea telegrama :

Azi expediat prin gara Ploeşti un curcan viu.

Actualmente un curcan constitue o avere, costul Iui egalând preţul cu care se vindea o vacă înainte de răz-boi.Cum însă Popescu are oroare de comerţ şi speculatori, trei sute lei să i se ofere şi tot nu l'ar d a : o să-1 crească, o să-1 îngraşe, ca -să aibă ce mânca in Iulie, când nevasta-sa va pleca singură la băi.

Iată-I în gara de Nord. Popescu fiind persoană cunoscută — România e plină de Popeşti! .-- un funcţionar cu şeapcă îl întreabă:

— Pe cine aşteptaţi, d-le Popescu? Un curcan... un curcan viu care

mi l-a expediat un prieten din Ploeşti. Hai cu mine pe peronul al trei-

le-a: tocmai acum a sosit trenul. ... Vagonul de bagaje al ,.garni­

turii" Predeal-Bucureşti fusese des­cărcat iu grabă. Mai rămăsese câteva ,,colete" într'un colţ întunecos.

Popescu vâră capu pe uşa cea mare... Uite-1! arată el cu degetul

spre o cuşcă de nuele: ăla trebuie să fie. Funcţionarul îi ia „recipisa de pre­

dare' 1 , trage cuşca la lumină: un cur­can superb zace lungit pe fundul ei.

Popescu zguduie cuşca ca o fiară 'n cuşca. Pasărea nu mişca.

-Mort... mi-aţi adus curcanul mort! — începe el să se bocească.

Funcţionarul caută să se scuzezo : Mă rog, aşa a venit, aşa vi-l

predăm : mort! Tocmai d'aia : am sa dau căile

ferate în judecata fiindcă mi-aţi adus curcanul mort.

Foarte bine faceţi. >i direcţia f. R.. la rândul ei, va va d» în ju-

• decata... Cât ;fţi plătii transportul curcanului ?

Doi lei, Doi lei, fiind viu. Cum însă sin­

gur mărturisiţi că l'aţi primit mort, o să vi se aplice tariful pentru trans­portul morţilor: cinci sute lei Plotşti-Bucuieşti.

Mai e nevoie s'adaog ca Pdpeacu a renunţat la proces.

La t âmplă r i e .. ... foarte puţin de lucru : scumpe-

tea a îndepărtat clienţii ca pisicuţa cu clopoţei şoarecii.

.Atelierul" e în plina activitate. „Maistru''-! ascute c'o piiâ dinţii fie-restrâului. Hârjiitul metalic iniioarâ liniştea camerei ca ţârîitul greerilor maiestatea serei pe câmp. In partea cealaltă, lângă uşc, ,,ucenicul'" se cas neşte să 'uchege un scăunel de copil.

,.Maestru"-l se interesează: Mai ai mult, afurisitule? Au!...

Ucenicul duce repede mâna stânga spre gură, ca să-şi potolească durerea.

- - Ce ai, mă?... Ce s'a întâmplat? — Jupâne, se scânceşte ucenicii

nu mai pot: de câte ori dau cu ciocanu ca să bat un cui, dau şi 'n degete!

— Păi dacă ieşti prost!... Apuca şi tu ciocanu cu amândouă mâinile.

Nae D. Ţăranu.

La ce s u n t b u m gazetele oficioase

L e c t u r a mea de predi lec ţ ie e gazeta gu­ve rnamen ta l ă , Nu fiindcă gazete le guver­n a m e n t a l ă a r fi mai bine scr i se , D o a m n e f e r e ş t e ! ci iată p e n t r u ce : Când desch id o gaze tă de opozi ţ ie , ce văd V Toa tă mize­ria vieţii publ ice e ta la tă zi do zi, - o s te-îeo t ip ie dezo lan tă ! Toa te câte le s p u n ga­zetele opozi ţ iei pot să fie, şi s u n t ch ia r cele mai mul te , c r u d e şi t r i s t e a d e v ă r u r i ; d a r noi , cei c ă r o r a p re i i nd că ni le desvă -luieso, din neno roc i r e le ş t im mul t mai bine şi le s i m ţ i m mul t mai rău , decât, cer­ber i i aceia, pe cari în definit iv îi plăt im ea să t r ă i a scă des tu l de l a r g d e p e u r ina d e n u n ţ ă r i l o r , p r o t e s t ă r i l o r şi ce lor la îe com­bater i cu car i ne a m a r a s e a m a r u l . Eu s u n t des tu l de a m ă r â t şi fără să mai ci;esc la gazetă ca n'aiii c-> m â n c a fiindcă n u li se a junge comisi i lor de a p r o v i z i o n a r e , sau că s u n t a m e n i n ţ a t să r ă m â n pe d r u m u r i fiindcă cui cari nu şi î n c a p ia piele, nu în­cap b ine nici în toate binalele cât'? sun t iu B u c u r e ş t i . De aceea, profer gaze ta gu­v e r n a m e n t a l ă , ca re ce! puţ in îmi mai da iluzia, a s i g u r â n d u mă, tot d in zi în zi, că ise v o r lua măsur i " , «autor i tă ţ i le se ocupă s e r i o s - , se va veni cu un decre t - lege-ş 'aşa mai d e p a r t e .

Câini văd, de pilda, in -Vi i torul , un ar­ticol cu t i t l u l : Cr iza de locuinţe» nha îmi zic, aci v o i u g ă s i ba lsnmul răni i ce mi-a pr ic inui t soma ţ i a p r o p r i e t a r u l u i meu , să eclerez în t re i t sau . ă evacuez imedia t . Şi î n t r ' a d e v â r , ci tesc ca au to r i t ă ţ i l e au fost emoţ iona te do faptul cum c â p e i u r u un a-par ta tner i t înch i r ia t p â n ă uzi n u m a i cu 7000 tei, proprietarul p r e t i n d e acu Ol tăOOO E m o ţ i u n e a au to r i t ă ţ i l o r mă face să con­chid câ t>e vor lu-t-îmiisuri ca să pot să găsesc ţ i eu în Bucureş t i un a p a r t a m e n t nu mai s c u m p de 7000 lei chir ie , s u m ă cu oarn p r o b a b i l mai di? mul t pş fi p u t u t să QUmpir î n t r e c u ! Imobil veci.

Ar fi cava, luaA n 'ar mal fi « a r a : t re-bue să a ş t ep t e l citesc în , Viitorul» tin alt ar t icol , de p i ldă : A b u n d e n ţ a d e nu nterar», din care să învă ţ în ce ch ip cu

Visul funcţionarului Iţi-bas tous Ies lilas meurent, Tous h'S c.'iants des cfseaux sont comis,

Je reve aux printemps qui dcmeureiit » Toujoars...

Suily Prudhomme

Aicea j o s s u n t lefile fragile, . Dai munca pe o lună 'n două zile...

Visez muncă d 'o zi şi-o leafă bună Să ţie-o lună .

Ţ igăr i le ce le fumăm acum, î n t r ' u n m i n u t dev in scu ipa t şi scrum. . -Visez s ' am în c iubuce de sa lpe t ru

Ţ i g ă r i d ' un m e t r u .

Azi lemnele de cer p a r c ă ' s de ceară , Aşa ui se topesc de iute 'u para.. . Visez un l emn î n sobă f u m e g â n d

Cinci i e rn i d 'a r â n d .

I a r ghe te le r ă m â n t'ârâ pingele , C u r â n d iţi i e se dege tu l p r i n ele... Visez niş te bocanci să nu le d r e g

Un veac î n t r e g .

Vai, pe pămân t , o r i c e beţ ie ' i s c tu i ă , O 'nche ie ' n piaţă c io rba cea de burtă. . . Visez un chef e n o r m caro să ţie.

O vecinicie. Jorj Delamtzil

480'.1 lei, a m să p lă tesc o chi r ie de 7000, plus mămăl iga copi i lor şi pălări i le neves t i i .

Deocamdată , ca sa n u r ă m â n cu totul nemâi igâ ia l , tot «Viborul» îmi mai s e r v e ş t e în acelaş n u m ă r un art icol cu t i t l u l : ' S t r ă ­zile Capi ta le i - . Ce, l e g ă t u r ă V F o a r t e s im­p l u : Dacă to tuş i p r o p r i e t a r u l 6 să mă dea afară, cel pu ţ in să ş t iu că «autor i tă ţ i le se ocupă ser ios^ ca să-mi facă vagabonda ju l pe s t răz i le Capitalei cât mai agreab i l .

Ci tesc d e c i : «In a d e v ă r s t a r e a s t r ăz i lo r es te foar te r e a şi aceas tă c o n s t a t a r e se poate face m u l t mai bina pe t i m p ploios când coi nevoi ţ i d e abia pot să le f recven­teze.» J u s t ă o b s e r v a r e , as tăz i când ne mai d â n d u - m i m â n a să f recventez cafenelele, s u n t nevoi t să f recventez s t răz i le , l u c r u în deosebi anevoios , cum î n d e o b ş t e se şt ie, mai aies p e t i m p ploios. Dai r e m e d i u l 'i « P r i m ă r i a a luat toa te m ă s u r i l e şi a făcut tot ce a fost cu p u t i n ţ ă p e n t r u î m b u n ă t ă ­ţ i re , în l ipsa ma te r i a lu lu i necesa r r epa ra -ţ iun i lor ».

Aţi citit bine î Ce î m b u n ă t ă ţ i r e să fie oa re cu pu t in ţă , în l ipsa ma te r i a lu lu i ne­cesa r ? R ă s p u n s u l u r m e a z ă clar, dela s ine : Niciuna. \ r r ă m â n e a d o a r ca P r imăr i a -sa ia toate m ă s u r i l e ca... să nu mai plouă.

To t a r fi ceva, mai ales că altă cousc» ldţie n ' a m mai găs i t în ar t icolul «Viitoru­lui». Din cont ra , a î ncepu t să mă a m ă r a s c ă şi el cu cons t a t ă r i pc caii le cunosc mai b ine şi cizmele mele, p r e c u m : -S i tua ţ iu-nea şose le lor p r inc ipa le ca re leagă Capi ­tala cu oraşe le capi ta le de j u d e ţ , s u n t tot a tâ t de de te r io ra t e» , — şi eu aş pu tea să a d a b g : s i tua ţ iunea s u n t tot a t â t de dete­r io ra te ca şi g r a m a t i c a confratelui . Ba la u r m ă mă şi s u p ă r ă , a c c e n t u â n d " neces i ta­tea r epa ra ţ i e i s t r ăz i l o r p e n t r u uzu l ace­lora cari as tăz i când mijloacele de loco-moţ iune s u n t r e d u s e , au nevoie a face des­tul do mul t e d r u m u r i a l e r g â n d d u p ă t re ­bur i ; . . . ! Lasâ-i pe ' ă i a , confrate , că ăia au des tu l e mijloace de locomoţiuno», ci g ă n -deş te - te la aceia car i nu se î n v â r t e s c d u p ă t r e b u r i , ci aleargă la t r eabă sau.. . se p l imbă de nevoie .

V o r b a e că, deş i soluţii le cn cari mă în­cântă 'Vi i torul» , in definit iv 6iui deocam­da tă nu- tu i ţin nici de cald nici de u m ­brelă , eu tot am să ci tesc şi mâ ine şi poi­m â i n e gaze ta g i i ve rna in rn t . ua . Amin te r i cum o să HO mai d i s t r e ze o m u l pe v r e m u ­rile as tea f...

Ion ©rămăticu

E U ft N i i; A

H I G H E - L I F E Lel ie i

/>a doamna X e pocher .5/ tdn/ we-o şeapte mese Un granrl lom noi de dame d/'/i ce/e mai alese. Prin strigăte de tuluri şi trista cacialma Păşeşte jalnic gazda... e toată catifea.

.Şi-/ nostima cea gazdă, eu ochii ei cei mari, Cu chip drag la vedere şi sânuri frumoşi, tari. Păşeşte ea regină pe lângă jucători Svârlind tot diamante din ochii visători.

Stingher. în colţ şi-n umbra o admiram pe zee, O comparam cu bust uri de-a Iui Rodin... o fee Şi vream ca din Beethoven să-i câni o simfonie Doar ea'sâ o audă şi nimeni să rm ştie

Şi mă gândeam catrenuri să-i scriu ăstei minuni* Căci prea-mi părea frumoasă cu ochi-i de cărbuni 1

... Daj- feea se opreşte nainie-mi... o lumină, Şi-mi zice eu glas dulce, cu fruntea sus. senină.

- —nAm câte vreai castele şi busluri şi covoare: , Tablouri de maeştrii, loate n lumini de soare, ..Panouri şi antice, statui, mândre palate. .. Toale-n argint şi aur şi'n pietre îmbrăcate

..Pozez in astă casă, regină intre regi,

...loc pocher, rum, ivisl, maus, de loate... mă njelegi • „Şi-am fost... cârc iumăreasă !... la mine a cântat Puică!

De dragul amintirii, vino să bem o ţuică.x

Demeri iJnri»iMiii—M—mmmmfi r r am înmiii—• vmmmmnn P miMMiruiiMiiiin'ihi—iiiim •I.HIMU , mi .. n

CHSUTE CU AŢA ALBA

Ziarul Universul a deschis o lista de subscripţie pentru a oferi Suveranei noastre „una frumoasă manlie, în va­loare de lei... (subscripţia nu s'a închis încă)", după cum glâsuiau odinioară ..premiile gratuite" oferite cititorilor şi cititoarelor de acelaş popular ziar.

Nu ştiu care e pricina acestei mo-linii, dar trăim înh'o furie de „cadouri pe cari publicul ţine să le facă marilor hu simpatii. Un buzdugan M. S. Re­gelui Ferdinand, o sabie de aur gene ralului Berthelot, un barbişon de argint generalului Averescu, o hartă a Toron talului d-lui Ionel Brătianti, un mic

(cenzurat) un paşaport pentru Elveţia d-lui

C. Stere, şi aşa mai departe. Nu suntem câtuş de puţin împotriva

acestor mici daruri, mai ales când ele fac şi puţină reclamă marilor cotidiane cari deschid „listele de subscripţie respective. (Ştiu că unii dintre d-voastră ar fi de pa r ce că ziarele Capitalei ar putea strânge mai de grabă obolul publicului pentru orfani sau pentru invalizii de război, de cât pentru a se trimite drept omagiu d-lui EmilPetre-scu, primarul Bucureştiilor, o elegantă barbă de bronz, în amintirea celeia pe care şi-a lăsat-o să crească în capti­vitatea germană). Dar,—acesta este „Jffr"-ul nostru,—felicităm mai ales pe cei doi directori ai Universului pentru jumătatea de idee pe care a avut-o fie­care, când a rupt-o cu tradiţia oma-giilor... nefolositoare.

Intr'adevăr, ce întrebuinţare poate da M. S. Regele „buzduganului" pe care i-1 va cumpăra Viitorul d-lui Vin-tilă Brătianti, direct de la Paris ? după desemnurile d-iîii Costin Petrescu ..în felul celui purtat de Mihai Viteazul', când e lucru cunoscut de toată lumea că Suveranul nostru se plimbă vata prin aleele dela Cotroceni, slujiudti-se de un simplu baston „în felul celor pe cari le poartă" orice bun burghez? Ce să facă d. Ionel Brătianti cu harta Torontalului, când s'a uitat la ea, fără întrerupere, împreună cu d. Pasici, două luni de zile de-arândttl, la Conferinţa de pace ? Şi, în sfârşit, pentruce un bar­bişon de argint d-lui general Averescu, când preşedintele „Ligei Poporului poartă cu atâta prestanţă barbişonul pe care i Fa dăruit Natura, şi i-1 îngri­jeşte bărbierul.

Iată pentru ce admirăm inovaţia I'in­versului. Alţii s'ar fi gândit să facă M. S. Reginei tot felul de daruri neprac­tice: o cunună de laur, o liră de argint, un condei de chilimbar. un bust 'în marmură, o diademă, şi aşa mai încolo. Dar nu! Vnircrsul va face plăcuta sur­priză M. S. Reginei Măria, desigur tocmai în sezonul în care Suverana va fi mai preocupată cu complectarea £8rd?robei,— şi îi va oferi o elegantă

mantie dela Jeanne d'Arc sau dela „Bon-Goiit 1 ) aşa după cum ar fi putut desigur să-i ofere 6 perechi ciorapi 'fii d'Ecosse* (ca un semn de atracţie pentru M. Sa care e născută în Irlanda o pereche pantofi de lac sau o ele­gantă pălărie, după alegere, Ia oricare din modistele Capitalei.

Onoraţi confraţi, luaţi deci exemplu, şi oferiţi matelor noastre simpatii numai omagii utile! Astfel, subsemnatul speră să vadă în curând în lnde-pcm lenta o listă de subscripţie pentru a se oferi generalului Berthelot o solidă bicicletă de curse şi o alta în huli'plana pentru a se trimite d-lui Tache lonescu, drept omagiu, şapte perechi de bretele...

Pe lângă mania cadourilor, admir mai ales mania pariurilor, căci ele sunt singurile distincţii ce ne-a mai rămas, pe lângă războiul împotriva bolşevi­cilor şi piesele de teatru ale d-luj I. Peretz, care nu se mai joacă.

Nu merg cu furia de a mă rămaşi până acolo unde mergeau Rockefeller, care a pariat pe un miliard, cu Pierpont Morgan, în faţa a două bucăţele de zahăr, pe a cărei bucăţică se va aşeza prima muscă. (Mai întâi penfrucă za­hărul care nu se mai găseşte e <toss» şi pentru că muştele n'au apărut încă decât în supa dela Terasă.) Am făcut totnş, zilele trecute, un pariu destul

de original: tn'ain rămaşii cu exce­lentul meu amic d. M. A. Cazes, ingi­ner Ia căile ferate române, că plecând amândoi din Bucureşti.-- el cu trenul şi eu cu o trăsură de piaţa,— voi ajunge naintea lui la Braşov.-

Inchipuiţi-vâ, era să pierd pariul! După ce ni s'a rupt o roată la Ploeşti şi ne a căzut o potcoavă la Sinaia, am ajuns după două zile în reşedinţa celebrului hotel «Krone». Bineînţeles, am alergat drept la gară. In aceeaş clipă un tren enorm, cu o respectabilă locomotivă, îşi făcea apariţia dinspre Predeal.

— Uf! am câştigat prinsoarea... a fost primul meu cuvânt.

Al doilea a fost după ce s'a dat jos toată lumea din tren:

Unde-o fi d. M. A, Cazes? Caut în sus, caut în jos d. M. A

Cazes nicăieri.

După o jumătate de ceas aflai, din sursă autorizată , dela d. şef al gării,

că amicul meu nu putuse să sosească pentru simplul motiv că trenul pe care-1 întrecusem... era cel care plecase clin Bucureşti cu douăzeci si patru de ore îna­intea nocdi ă.'

Sandy

N u m ă r u l v i i t o r v a f i p u s în v â n ­zare L u n i 16 I u n i e .

„H A I L A I F"

— încotro, J e a n ? — Mă duc să m ă logodesc, Mito. — Aşa grăbit? — Mi-e frică să n'ajung d u p ă divorţ!

Desen de F . Ş i r a t o