Anul XII Numărul 5 (177) 18 martie 2011

BunavestireÎn această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuim Bunave-

stirea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pu-rurea Fecioară Maria. Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu,Care pururea poartă de grijă neamului omenesc, întocmai ca unPărinte plin de dragoste, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chi-nuită de diavol şi împinsă către patimile cele pline de ocară şi supusăînchinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său cel Unul-Născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să mântuiască neamulomenesc din mâinile diavolului. Şi, pentru că a voit ca acest lucrusă rămână ascuns nu numai de diavol, ci chiar şi de puterile celecereşti, a încredinţat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli,

Pentru mame, cu dragosteÎn fiecare an, în

data de 8 martiesărbătorim Ziua Fe-meii. Şi anul acesta afost o zi deosebită laGrădiniţa P.P. Chi-şoda, deoarece fiecaremămică a putut fi al-ături de copilul ei încadrul grădiniţei. Înclipele petrecute îm-preună, copiii şi-au în-cântat mămicile,oferindu-le dovezi derecunoştinţă fiinţelor

care le poartă de grijă.Toate educatoarele grădiniţei s-au implicat în pregătirea preşcolarilor, în-

drumându-i să confecţioneze felicitări şi învăţându-i poezii şi cântece.Copiii de la grupa pregătitoare, fiind cei mai mari, au pregătit sceneta „E

ziua mamei” . La grupa mare şi mijlocie, copiii au prezentat un montaj de cân-tece şi poezii, iar la grupa mică, după câteva poezii şi cântece, cei mici au con-fecţionat împreună cu mămicile câte o felicitare.

În toate activităţile – fie că e vorba de felicitările fabricate de mânuţele co-piilor sau de cântecele – micuţii au pus mult suflet şi multă dragoste pentru fiinţacea mai iubită din lume: mama.

La sfârşitul acestei zile se putea observa emoţia şi fericirea de pe chipulmamelor, care au primit atâtea dovezi de afecţiune de la copii, exprimate cuinocenţa specifică vârstei. Adelina JIANU

“Din inimi pentru inimi”În anul şcolar 2009-2010 am

iniţiat proiectul “Din inimi pen-tru inimi”, care se desfăşoară, înparteneriat, între Grădiniţa P.P.Giroc şi Căminul pentru per-soane vârstnice Timişoara.

În acest context, unul dintreobiectivele grădiniţei este edu-carea copiilor in spiritul ome-niei, generozităţii, receptivităţiila durerile şi bucuriile celor dinjur. Având în atenţie şi preocu-pare toate acestea, am conceputacest proiect de implicare a co-piilor în acţiuni social-umanitare.Ne-am concentrat activităţilecătre persoanele în vârstă de la Căminul din Timişoara, ştiind că aceştia au o nevoieacută de afecţiune şi atenţie. Ne-am dat seama că prezenţa copiilor, puritatea şi candoa-rea lor le vor aduce imense bucurii în suflete celor mai vârstnici. Tematica şi ţinta pro-iectului au fost acceptate cu bucurie, atât de către copii, cât şi de către părinţi. Încalendarul acţiunilor desfăşurate pe durata proiectului, una din activităţi a fost “Vestito-rii primăverii” - program de cântece şi poezii, dedicat mai ales mamelor, bunicilor şiasistenţilor din cămin. Aşadar, în ziua de 8 Martie această serbare a fost organizată deeducatoarele: Laura Gherban şi Lidia Blidăran, care au pregătit preşcolarii din grupamare, şi Sofia Uţică şi Mihaela Manzur, care au pregătit copiii din grupa pregătitoare.Au prezentat cântece şi poezii despre mamă, dansuri populare şi dansuri moderne. Laacest spectacol au participat femeile de la cămin, care au fost însoţite de asistentele socialeCristina Opriş şi Anca Găină. La sfârşit, copiii au oferit felicitări tuturor femeilor, felici-tări care au fost confecţionate chiar de ei. Activitatea a fost o reuşită şi, în perioada ur-mătoare, vor continua acţiunile cuprinse în programul proiectului. Lenuţa TERTECI

preamăritului Gavriil. Deci arhanghelul venind în ceta-tea Nazaret, i-a grăit ei: Bucură-te, ceea ce eşti plină dehar, Domnul este cu tine! Iar aceea a răspuns: Cum va fimie aceasta? Şi el a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta şiputerea Celui preaînalt te va umbri. Iar Fecioara a grăit:Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Şi în-dată cu cuvântul arhanghelului şi al ei, a zămislit în prea-curatul său pântece pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu,mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea ceaipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei aDuhului Sfânt. De atunci s-au săvârşit, prin rânduiala luiDumnezeu, tainele Cuvântului lui Dumnezeu, pentrumântuirea şi izbăvirea noastră. Căruia se cuvine slava şistăpânirea în veci. Amin.

Punţi de suflet între generaţiiÎncă din primii ani ai vieţii trebuie să învăţăm să ne respectăm între noi, să ne respectăm părinţii, bunicii,bătrânii... Trebuie să învăţăm să fim generoşi şi oneşti, să clădim între noi punţi, şi nu ziduri... Mărţişoruldin acest an a prilejuit pentru preşcolarii din Chişoda şi Giroc punţi de suflet între generaţii, la Chişoda

copiii sărbătorind cu părinţii, iar la Giroc, cu bătrânii de la Căminul pentru persoane vârstnice Timişoara

2

Cuvântul grec askeo, askesis,asketes primeşte diferite semnifi-caţii aplicându-se în decursul tim-pului: la exerciţiul trupului, încazul atleţilor şi a soldaţilor; laexerciţiul inteligenţei şi al voinţei,a muncii artistice sau tehnice; darşi la exerciţiul ce întăreşte virtuţilemorale, la cult şi la viaţa religioasă.

Pe drumul căutării lui Dumne-zeu, asceza este menită să fie unantrenament conştient şi perse-verent şi presupune o tensiuneconstantă. Strădaniile vieţii spiri-tuale sunt o alegere liberă şi con-ştientă, deoarece creştinul esteconştient de măreţia şi bunătateascopului pentru care luptă, întâlni-rea şi unirea pentru totdeauna cuDumnezeul său. Tensiunea nupoate fi eliminată total din viaţacreştină autentică până la momen-tul vederii lui Dumnezeu “aşa cumeste”(1Ioan 3,2).

Există trei dimensiuni funda-mentale ale ascezei creştine: pos-tul, faptele de milostenie şievident rugăciunea. Aceasta deoa-rece toate dimensiunile fundamen-tale ale fiinţei noastre sunt chematesă participe la purificarea şi sfinţi-rea omului întreg. Postul este directlegat de trup. Faptele de miloste-nie, despre ale căror acte ştim căsunt atât de natură trupească cât şisufletească, pornesc din suflet, iarrugăciunea este legată de spiritulomului.

Este esenţial ca asceza pe careo practicăm să fie o căutare a vie-ţii cu Dumnezeu, să ne lege de El,să ne apropie într-un mod simţit deEl. Pentru aceasta se pare că estenecesar ca darul sau efortul pecare-l facem, de dragul lui Dumne-zeu şi evident al aproapelui “să nedoară”, adică să ne atingă, să nu fieceva ce ne lăsă indiferenţi, nu neimplică, după spusele Maicii Te-

reza de Calcutta: “să nu fie din pri-sos, pentru ca donatorul să se poatăedifica înainte de toate pe sine.”

În contextul modernităţiiasceza rămâne pentru creştini oconstantă necesară dar primeşteconotaţii specifice. Antropologia şipsihologia observă că anumite va-riaţii psihofizice şi factori culturaliai organismului influenţează sensi-bil asupra creşterii globale a per-soanei. În contextul societăţiinoastre întârzie trecerea de la ado-lescenţă la vârsta adultă, cresc tem-peramentele nervoase, se dezvoltăo sensibilitate dureroasă care ducela iritaţii majore cu stimuli minori.

Sensibilitatea devenind mai ac-centuată şi riscă să sufoce omul.Nu trebuie uitat că asceza creştină

este în serviciul vieţii, al vieţii au-tentic creştine, aceea pe care Hri-stos Iisus a venit să o aducă “dinplin” (Ioan 10,10). Este oportun caasceza să fie dezbrăcată de menta-litatea penitenciară şi să adopte oterapeutică preventivă.

De aceea, a căuta eliberareade orice nevoie de doping (viteză,

zgomot, alcool), libertatea de a nurecurge la evadări din cotidianulvieţii ci de a o face suportabilă,agreabilă şi umanizată, contribuiela creşterea calităţii vieţii umane şispirituale.

Creatorul a gândit un ritm pen-tru om, ziua pentru muncă iar noap-tea pentru odihnă, deoarececapacităţile acestuia sunt limitate.A şti alterna timpul destinatmuncii cu cel destinat repaosu-lui, relaţiei cu Dumnezeu şi cu se-menii devine un sprijin pentru oviaţă mai bună.

Agitarea excesivă, oboseşte,consumă, enervează şi distruge,tăcerea în schimb este spaţiu indis-pensabil întâlnirii cu sine, cu Dum-nezeu şi apoi cu semenii în modautentic. Disciplina calmului şi atăcerii se constituie într-un alt mij-loc de bunăstare umană şi spiri-tuală.

Creştinismul înţelege că omula fost creat pentru relaţie, pentrucomunicare şi comuniune. Ascezanu se poate opune acestui principiudacă vrea să fie creştină ci trebuiesă-l susţină. A avea şi a cultiva re-laţii de calitate, asumând sacrifi-ciile ce le presupune acest obiectiv,devine o altă modalitate de creşterea calităţii vieţii.

În sfârşit, viaţa cotidiană neoferă ocazii de a face asceză.Astfel, a suporta cu blândeţe di-ficultăţile fiecărei zile, muncaobositoare sau intemperiile clima-tului, realităţi care adesea nici nupot fi schimbate, poate deveni uneficace mijloc de sfinţire.

Iată doar câteva exemple carene pot inspira în a petrece o perioadăde post care să nu distrugă omul cisă îl fortifice călăuzindu-l pe dru-mul întâlnirii cu Dumnezeu.

Mircea STURZA

Semnificaţia Duminicilordin Postul Mare (I)

Postul Mareî n t r u c h i p e a z ăviaţa pămân-tească a Domnu-lui nostru IisusHristos, maiexact, ultimii treiani şi jumătate aiactivităţii Lui me-sianicepepământ.Această perioadăa postului se a-seamănă cu ocălătorie, sau unpelerinaj duhov-nicesc, având şicale netedă, şi

urcuş cu multă osteneală. În vederea unei bune pregătiria noastre pentru a face acest pelerinaj duhovnicesc şipentru a ajunge la ţinta urcuşului nostru, Sf. Părinţi şimarii dascăli – inspiraţi de Duhul Sfânt – au rânduit cafiecare Duminică din această perioadă să-si aibă sem-nificaţia ei deosebită, spre folosul tuturor.

Astfel, după cale de o săptămână, întâlnim primaDuminică, numită Duminica Ortodoxiei. Ea ne amin-teşte în fiecare an biruinţa ortodoxiei asupra ereziei nu-mită iconoclasm, şi asupra tuturor ereziilor. Luptaîmpotriva icoanelor se încheie pe vremea împărăteseiTeodora, când se fixează la 11 Martie, 843 prima Du-minică a Marelui Post, ca fiind Duminica Ortodoxiei.

O altă biruinţă a Bisericii Ortodoxe o sărbătorim îna doua Duminică a Postului Mare, care este închinatăSf. Grigore Palama, cel prin care s-a adus această marebiruinţă. Sf. Grigore Palama şi Sf. Isihaşti menţin vieflacăra credinţei ortodoxe şi salvează Biserica răsăriteanăde la o posibilă divizare, aşa cum s-a întâmplat în Bise-rica Catolică, păstrând astfel şi întărind dreapta şi ade-vărata credinţă

A treia Duminică este închinată Sfintei Cruci.Aceasta a fost aşezată în mijlocul postului, precumpomul vieţii a fost aşezat în mijlocul Raiului “din ca-rele mâncând vom fi vii şi nu vom muri ca Adam” (Fe-ricirile, Duminica Glasului 7).Duminica aceastareprezintă popasul de odihnă al pelerinajului duhovni-cesc înaintea urcuşului spre Înviere. Ne închinăm ei,cinstind pe Hristos, care de bună voie, pironindu-se pecruce a ridicat păcatele întregii omeniri: “Să ne apro-piem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnulcel prea sfânt cu laude, pe care Hristos răstignindu-se amântuit lumea ca un milostiv” (Canonul Sf. Cruci, Cân-tarea a 5-a) Astfel ne aminteşte şi bucuria pentru carene ostenim postind atât de mâncare cât şi de păcate. Neodihnim puţin şi ne închinăm Sfintei Cruce: “CruciiTale ne închinăm Hristoase şi sfântă Învierea Ta olăudăm şi o mărim” (Canonul Sf. Cruci). Prin puterea eicerem să fim părăsiţi de toate ispitele, ca să putem par-curge cu bine până la sfârşit calea postului. Urcuşul abiaacum începe.

Duminica a patra a Marelui Post este închinată Sf.Ioan Scărarul. Acest sfânt, prin lucrarea sa intitulată“Scara Raiului,” împărţită în 30 de capitole, ne învaţăprin reguli practice şi precise cum putem urca spre de-săvârşire, spre despătimire, prin înfrânare, prin post şiprin rugăciune. Această scară imaginară, asemeneascării pe care a văzut-o Iacov din Vechiul Testament este“… sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul pecare se suiau şi se pogorau îngerii” (Fac. 28:12). Toatăviaţa noastră trebuie să fie un urcuş; mereu trebuie săne avântăm mai sus, să dorim ca astăzi să fim mai bunidecât ieri, neţinând seama de vârstă, căci urcuşul acestanu cunoaşte limite.

Mircea STURZA

AAsscceezzaa ccrreeşşttiinnăă îînn ccoonntteexxttuull mmooddeerrnniittăăţţiiii

Omul şi Dumnezeu

Într-o zi, un om supărat căîn anul precedent nu i s-au făcutgrânele aşa cum şi-ar fi dorit el,adică în cantităţi mari şi cubobul mare, s-a adresat luiDumnezeu, spunând: Doamne,dacă m-ai fi lăsat pe mine să măocup de vreme şi să dau ploaieşi soare la timpul potrivi, aş fiavut acum recoltă bogată! Dum-nezeu, în replică, i-a spus: Anulviitor te las pe tine să te ocupi devreme şi grâne.

A venit următorul an şi omulnostru s-a apucat de se mănat,apoi când a crezut de cuviinţă acerut norilor să plouă, şi aplouat. Apo, când cerea soare,era soare. Şi uite-aşa, pe tot par-cursul sezonului, omul nostru avăzut cum îi cresc grânele marişi frumoase. Când a venit timpulsecerişului, a constat că, de fapt,spicul grânelor nu are boabe.Mut, de uimire, omul se adresăDomnului cu lacrimi de umi-linţă: Doamne, nu s-au făcutgrânele, deşi eu le-am dat soareşi ploaie la vremea potrivită! Dece, Doamne? Dumnezeu i-aspus: Ştiu, fiule, ai uitat că re-coltele au nevoie şi de vânt!

Primii creştiniCreştinismul a prins să se dezvolte începând cu secolul I după Hris-

tos, în multe comunităţi deodată; unele dintre ele aparţineau OrientuluiMijlociu, altele se aflau în Grecia Antică. Creştinismul are ca origine,fără îndoială, numele lui Hristos. El traduce un cuvânt din limba ebraică,aceea care e considerată “limba facerii” (a genezei) – o limbă elementară.Acel cuvânt este chiar Messia. Literalmente şi înseamnă “cel care a pri-mit ungerea”. Unul dintre rolurile esenţiale în dezvoltarea religie creştinel-a jucat Sfântul Apostol Pavel. Au fost unele şcoli teologice care îl so-coteau printre întemeietorii de seamă ai creştinismului. Catolicismul adevenit abia in secolul patru d. Hr. religia oficială în Imperiul Roman.Primele comunităţi creştine apar şi înfloresc în Africa de Nord, în Spa-nia şi în Galia, în Imperiul Roman şi, bineînteles, şi în Ierusalim, pre-cum şi în zonele apropiate din Asia Mică şi Orientul Mijlociu. Începândcu secolul I, creştinismul se dezvoltă şi în sânul comunităţilor evreieşti,deşi acest lucru poate părea, (doar) la prima vedere, bizar. De menţio-nat, iarăşi, că acest cuvânt, Messia, care îl desemnează pe Hristos în car-tea sfântă, Biblia, este aplicat unor personaje diferite ale Bibliei, care deobicei sunt profeţi sau regi. Dar a devenit, pe urmă, destinat numai luiHristos.

Cugetul bun se păstrează prinrugăciune, iar rugăciunea curată,prin cugetul bun (Sf. Marcu Ascetul)

Să ne păzim sufletul pentruDomnul, aşa, ca şi când l-am ficăpătat drept garanţie (Sf. Antoniecel Mare)

Nu este aşa de mare folosul depe urma postului, cât e de mare pa-guba mâniei (Avva Moise)

Cine îşi simte greutatea păcate-lor sale, acela nu se uită la păcatele

aproapelui său (Avva Moise)Cel ce spune că-şi plânge păca-

tele sale şi continuă să le facă se în-şală singur pe sine. (Avva IsaiaPustnicul)

Să nu ne despărţim de iubirealui Dumnezeu în Iisus Hristos, ci sărăbdăm durerile cu tot sufletul,aşteptând ajutorul Lui. (Sf. Vasilecel Mare)

Din înţelepciunea ortodoxă

3

Măsuri comunepentru sobe cu

sau fără acumulare de

căldură (II)Măsuri pentru sobe

fără acumulare de căldură

Distanţa dintre sobe sauburlane şi materiale sau ele-mente combustibile înveci-nate trebuie să fie de cel puţinun metru, iar faţă de cele greucombustibile, de 70 de centi-metri. Sobele amplasate pepardoseli combustibile voravea înălţimea picioarelor decel puţin 25 de centimetri, iarsoba va fi izolată pe pardo-seală cu un strat de cărămidăplină cu grosimea de mini-mum şase centimetri. În cazulîn care picioarele sobelor suntmai scurte de 25 de centime-tri sau nu au picioare, sobelevor fi izolate pe pardosealacombustibilă printr-un stratde patru rânduri de cărămidăplină. Postamentul poate fialcătuit şi din alte materialeincombustibile, termoizola-toare, cu aceeaşi grosime sauechivalenţă termică. Stratulizolator trebuie să depăşeascăperimetru sobei cu 25 de cen-timetri, iar în faţa focarului –cu 50 de centimetri. Dacă peaceastă suprafaţă există o par-doseală incombustibilă, numai este necesară prevedereastratului izolator.

Măsuri pentru centrale termiceCentralele termice vor fi

amplasate în locuinţe respec-tându-se prevederile normati-velor în domeniu şi aleproducătorului centralei, pebaza avizului de amplasareaprobat de furnizorul de gazenaturale. Montarea şi service-ulcentralelor termice vor fifăcute de firme autorizate.Exploatarea centralelor ter-mice trebuie făcută conformprescripţiilor tehnice ale pro-du cătorului.

Dumitru CRĂINICEANU

APIA învaţă fermierii să lucrezecu Internetul

Agenţa de Plăţi şiIntervenţie pentru Agri- cultură (APIA) dema-rează o campanie deinformare a fermierilordespre cum să folo-sescă Internetul în re-laţia cu autorităţile.Astfel, din 1 martie,funcţionarii APIA vor

avea întâlniri cu agricultori din toate zonele ţării,prin intermediul centrelor judeţene. Obiectivul esteinformarea eficientă a fermierilor cu privire la faci-litatea de identificare online a parcelei agricole, princare beneficiarii, prin conexiune la internet, pot săacceseze baza de date cu imagini a agenţiei (LPIS).Scopul este ca toţi fermierii să depună cererea elec-tronic prin aplicaţia IPA Online. Aceasta nu în-seamnă că fiecare trebuie să deţină un computer şi oconexiune la internet, dar cu sprijinul funcţionarilorde la APIA se vrea ca toată lumea să aibă hărţi elec-tronice. Efectul pe termen foarte scurt ar fi că plăţilear putea fi efectuate până în decembrie”. Autorităţilesunt contşiente că o mare parte a fermierilor nu ştiusă utilizeze Internetul şi îşi propun să susţină cursuriintensive de educare a acestora, prin specialiştiiAPIA judeţeni. Un alt obiectiv al acestei măsuri oconstituie şansa ca, astfel, fermierii români să acce-seze mai lesne fonduri europene. Astfel, în perioada1-11 martie 2011, din cei 106.957 de fermieri careau depus cereri pentru subvenţia pe suprafaţă SAPS,102.908 solicitări au fost transmise online. Aproapetoţi fermierii români eligibili s-au străduit, într-unfel sau altul, să utilizeze Internetul. (V.T.)

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pen-tru Agricultură (APIA) a început campa-nia de primire a cererilor de plată pentruschemele de sprijin pe suprafaţă pe anul2011, aceasta derulându-se în intervalul 1martie – 16 mai 2011.

România beneficiază în acest an de oalocaţie financiară de 907,473 milioaneeuro din Fondul European de GarantareAgricolă (FEGA) pentru plata unică pe su-prafaţă (SAPS), ceea ce înseamnă că fer-mierii vor putea primi circa 100 de euro pehectar, faţă de 80,36 euro/ha în 2010.

Campania de primire a cererilor deplată se derulează în perioada 1 martie – 16mai 2011. Pentru cererile de plată depusedupă data de 16 mai se vor aplica penalităţide 1% pentru fiecare zi lucrătoare de întâr-ziere până în data de 10 iunie inclusiv.După acestă dată, cererea de sprijin nu maieste admisă la calculul plăţii pentru anul încurs.

Campania din acest an are ca slogan‘Lucrezi terenul, depui cererea de sprijin şiaccesezi fonduri europene’.

Potrivit APIA, pentru a beneficia desprijinul financiar pe suprafaţă, fermieriitrebuie să depună la centrele locale aleAPIA, în intervalul menţionat, o singurăcerere de plată. Pot beneficia de măsurilede sprijin pe suprafaţă persoanele fiziceşi/sau juridice care exploatează terenulagricol pentru care solicită plata, în calitatede proprietari, arendaşi, concesionari,administratori în cadrul asociaţiilor înparticipaţiune etc.

Dacă proprietarul a dat terenul înarendă, l-a concesionat sau l-a închiriat,sprijinul financiar pe suprafaţa respectivăva fi acordat celui care lucrează terenul.

De asemenea, sunt eligibile la plată ex-ploataţiile cu suprafaţa de cel puţin un hec-tar, formate din parcele agricole cusuprafaţa de cel puţin 0,3 hectare. În cazulviilor, livezilor, culturilor de hamei, pepi-nierelor pomicole, pepinierelor viticole saual arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă aparcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hec-tare.

Nu în ultimul rând, solicitantul trebuie

să respecte Bunele Condiţii Agricole şide Mediu (GAEC) pe toată suprafaţa fer-mei.

În 2011, pachetul financiar de sprijinpentru fermierii români este estimat la 1,6miliarde euro în 2011, din care 1,3 miliardeeuro din bugetul Uniunii Europene (UE).

Cuantumul alocat schemei de platăSAPS din fonduri europene a fost de 80,36euro/ha, în 2010, dar în 2011, raportat lanumărul de hectare şi la valoare, va fi de100 euro/ha. De asemenea, sprijinul fi-nanciar alocat pe suprafaţă din bugetulnaţional a fost anul trecut de 50,64 euro/ha,pentru 2011 urmând să fie aprobată o sumăcel puţin de acelaşi nivel.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentruAgricultură invită toţi fermierii interesaţisă acceseze aplicaţia de depunere electro-nică a cererii – IPA Online, pentru a sim-plifica întregul proces şi pentru a evitaerorile de identificare a parcelelor agricole.

Informaţii la Biroul Agricol, inspector Maria HANEŞ

Cine este eligibil pentru sprijinulfinanciar SAPS 2011

Pentru înfiinţarea unor plantaţiipomicole viabile şi cu productivitatesporită este absolut obligatorie ale-gerea riguroasă a materialului sădi-tor. Recomandarea specialiştilor esteca acesta să fie procurat din pepiniereconsacrate, recunoscute oficial şicontrolate, care garantează autentici-tatea, calitatea şi sănătatea pomilor.Pomii fructiferi cumpăraţi se trans-portă direct în gospodărie, protejândrădăcinile decontactul cuaerul, de căl -dură sau cu-rent, pentru anu se deshi-drata. Dacăplantarea seface în primă-vară, pomii seţin în beciuri,la temperaturicu prinse în -tre 3 şi 6°C,unde umidi-tatea poate ficorectată prin udarea rădăcinilor.Pentru păstrarea îndelungată, pomiifructiferi numeroşi se vor stratifica înşanţuri sau în gropi adânci de 30-40cm, cu lăţimea de 30-50 cm, săpatela adăpostul clădirilor şi feriţi de tem-peraturile scăzute sau de rozătoare.Materialul săditor se va aşeza în po-ziţie verticală, în legături, cu etichetala vedere şi se va acoperi pe rădăcini

şi pe aproximativ 20-30 cm din tul-pină cu nisip sau cu pământ binemărunţit şi tasat, în aşa fel încât să nupătrundă aerul rece în interiorulşanţului. Se recomandă plantareadoar a pomilor fructiferi bine dezvol-taţi, sănătoşi, cu rădăcini lungi depeste 25-30 cm, neofilite, turges-cente. Pomul pregătit pentru plantaretrebuie să aibă 1-2 ani, o înălţime depeste un metru, rădăcinile principale

să fie să nă -toase şi deminim 20-30cm. Pomii al-toiţi pe portal-toi ve getativitrebuie să ai -bă un smocde rădăcinisubţiri. Tul-pina şi ră dă -cina nutrebuie să fiedeshidratatesau cu răni,iar la pomii

de 2-3 ani, coroana trebuie să fie dejaformată.

Înainte de plantare, se execută fa-sonarea, pentru împrospătarea se-cţiunii la rădăcinile de schelet maigroase de 3-4 mm. Ţinând cont căprinderea se face la nivelul rădăcini-lor sănătoase, groase, de schelet,acestea se lasă cât mai lungi, dacă nusunt rănite. (A.B.)

Plantările de primăvară

Din nou despre şcoala din Chişoda4

Şcoala cu clasele-VIII ,,Iosif Cioro-gariu,, Chişoda a încheiat un parteneriateducaţional cu Colegiul Naţional Bă -năţean Timişoara care a avut în vederederularea în condiţii optime a proiectu-lui educaţional cu caracter europeanAlpe Adria, aflat la ediţia a XVII-a.

Proiectul european Alpe Adria si-apropus realizarea unei conexiuni întreşcoală şi instituţiile comunităţii dinUdine, Bassano del Grapa, Villach,Opatija, Nova Gorizia, Timişoara si pro-movează pregătirea tinerilor prin şi pen-tru colaborare-cunoaştere directă. Acestproiect european reflectă preocupărilecomune ale învăţământului, direcţiile do-rite în dezvoltare care au ca obiectivcomun elevul, valorifică spiritul compe-titiv bazat pe principii de reciprocitate,pragmatism, profesionalism, intercunoaş-tere prin ştiinţă, cultură, sport, valorileUniunii Europene ale interculturalităţiişi multilingvismului si promovează apli-carea practică a cunostinţelor dobândite,comunicarea între tineri pornind concretde la preocupările lor.

Obiectivul parteneriatului educatio-

nal a fost implicarea Şcolii cu clasele I-VIII Chişoda, în calitate de partener alColegiului Naţional Bănăţean, în proiec-tul european ALPE ADRIA, ediţia aXVII-a, în vederea acumulării experien -ţei privind colaborarea între unităţileeducaţionale din ţară şi Europa si des -făşurarea de activităţi comune sportiveîn vederea promovării educaţiei pentrusănătate.

În zilele de 11 şi 12 martie 2011 lasala de sport a scolii noastre s-au des -făşurat activităţi competiţionale de fot-bal. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de d-nadirectoare prof. Marieta Deneş, d-naprof. Gabriela Vlasie şi d-na prof. AndraIlie. După mesajul adresat de d-na direc-toare şi tradus în engleză de d-na prof.Gabriela Vlasie au urmat dansurile pre-zentate de talentatele majorete din clasa

a VIII-a, care au constituit o surprizăpentru oaspeţi, fiind mult aplaudate. D-na prof. de sport Andra Ilie a fost ală -turi de oaspeţi pe parcursul desfăşurăriimeciurilor de fotbal. Oaspeţii au admi-rat şcoala şi sala de sport, precizând căvor rămâne cu amintiri frumoase.

Proiectul european Alpe Adria

Organizaţia Internaţională a Fran-cofoniei (fr. Or ganisation internationale dela francophonie) este o organizație in-ternațională care, pornind de la afinita-tea pentru limba franceză, reunește stateși guverne de pe cinci continente: 53 destate și guverne cu statutul de membrucu drepturi depline, 2 cu statutul demembru asociat și 13 cu statutul de ob-servator. În anul 1993, la Sommet-ul dela Mauritius, ţara noastră a obţinut sta-tutul de membru cu drepturi depline alacestei structuri. Francofonia a decis să-și aprofundeze dimensiunea politică șisă se transformedintr-o agenție de co-operare interguverna-mentală cu unfundament profundcultural, într-o orga-nizație internațio-nală, cu toateimplicațiile și trans-formările necesareacestui scop. Astfel,OIF a jucat un rol de-terminant în mobili-zarea statelor șiguvernelor membrepentru ratificarea încadrul UNESCO aConvenției pentruprotecția și promova-rea diversității expre-siilor culturale, care aintrat în vigoare la 18martie 2007. A fifrancofon în 2011 nu înseamnă doar săutilizezi sau să promovezi o limbă de cir-culaţie internaţională, cu statut de limbăoficială în sistemul Naţiunilor Unite, încadrul Uniunii Europene şi al Consiliu-lui Europei. Înseamnă să militezi pentrudiversitate, pentru toleranţă şi respectmutual al diferenţelor, pentru dialogulculturilor şi al religiilor. Francofonia esteşi o stare de spirit care poate fi ilustratăprin trei cuvinte: EGALI-DIFERIŢI-UNIŢI!

Iată, aşadar, raţiunile pentru care, înfiecare an, la 20 martie, sărbătorim Ziuainternaţională a francofoniei. Anulacesta avem posibilitatea de a ne bucuraîntreaga lună martie de cooperarea inter-guvernamentală şi de a ne exprima di-versitatea în multiple ipostaze. Pe planjudeţean ne aflăm la a doua ediţie a con-cursului Forts en francophonie?, orga-nizat la nivelul gimnaziilor, înparteneriat, de către Ministerul Educa-ţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,

Centrul Cultural Francez din Timişoara,Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş, Li-ceul Pedagogic „Carmen Sylva” din Ti-mişoara, Liceul Teoretic din Gătaia şiGrupul Şcolar de Poştă şi Telecomuni-caţii din Timişoara.

Organizatorii acestui concurs auavut în vedere implicarea instituţiilor lo-cale în par teneriate, stimularea curiozi-tăţii şi a interesului pentru realităţilefrancofone, îmbogăţirea şi activarea vo-cabularului, dezvoltarea competenţelorlexicale ale concurenţilor şi, nu în ulti-mul rând, promovarea spiritului de com-

petiţie între elevi.Şcoala noastră afost reprezentată laacest prestigiosconcurs de oechipă formată dindouă fete pasio-nate de limba fran-ceză, inteligente,bune prietene: Daniela-ManuelaPleşa şi Nicoleta-Elena Simion, dinclasa a VIII-a. Par-ticiparea lor a fostîncununată de suc-ces, căci ele au ob-ţinut o meritoriemenţiune, fiindpremiate de cătreataşatul cultural alFranţei din cadrul

Centrului cultural francez din Timişoara,domnul Michel Soignet, cu diplome şicărţi în limba franceză. Prestaţia lor afost lăudabilă, dat fiind faptul că au ob-ţinut un punctaj excelent, care le-a de-partajat doar cu un punct decâştigătoarele premiilor I, II şi III, stabi-lite prin probe de baraj, fiind egale la nu-mărul de puncte acumulate cu încă douăechipe care, ca şi ele, au obţinut men-ţiune. La concurs au participat echipedin şcoli şi licee de renume din Timi-şoara şi din judeţ, precum Liceul „J. L.Calderon”, Şcoala nr. 19 „Avram Iancu”,Colegiul naţional „Ion Vidu”, EcoŞcoalanr. 16, în total 18 instituţii de învăţământ,dintre care şase au obţinut premii şi men-ţiuni.

Felicităm călduros componenteleechipei şcolii noastre pentru performanţaobţinută şi le urăm succes mai departe,la liceele la care vor studia începând dinluna septembrie.

Gabriela VLASIE

Sărbătorim francofonia “Cel mai bun povestitor”Conform planificării activi -

tăţilor extraşcolare, elevii clasei Iau fost anunţaţi din timp dedoamna învăţătoare GabrielaCondrea că în luna februarie voravea un concurs intitulat ,,Cel maibun povestitor “. Li s-a precizat căpot spune poveştile studiate încadrul opţionalului ,,Trăistuţa cu

basme şi poveşti “ sau alte basmecunoscute de ei. A ajuns ziua con-cursului. S-au înscris cinci fetiţe:Oana Gherman, Andreea Tcaciuc,Gloria Birău, Ana Maria Didi şiNaomi Mureşan. Juriul a fost for-mat din colegi mai mari, elevi dinclasa a VI-a, Alexandra Comăniţăşi Deian Stanoev. Lăsând deoparteemoţiile, cele cinci fetiţe s-au întrecut în povestire, încercând să se exprime câtmai frumos, cursiv şi coerent. Juriul a ascultat cu mare atenţie fiecare povestireşi a hotărât să acorde locul I elevei Naomi Mureşan, locul II elevei Gloria Birăuşi locul III elevei Ana Maria Didi. Concurentele au fost răsplătite cu diplome,cărţi şi dulciuri. Gabriela CONDREA

Concursul Naţional Media KinderAceastă competiţie naţională de masă este adresată copiilor cu vârsta cuprinsă

între 8 şi 12 ani (clasele II-VI) şi vizează dezvoltarea abilităţilor de cooperare şicomunicare, precum şi valorificarea potenţialului creativ al copiilor.Acest con-curs valorifică cunoştinţele dobândite de elevi în procesul educaţional, vizează

mai mult aspectul formativ al pro-cesului instructiv-educativ si areca scop stimularea interesuluicopiilor pentru cunoaşterea valo-rilor tradiţionale şi universale.Concursul constă în două probe,respectiv un test grilă şi o probăde creaţie. La concursul din 24februarie 2011 au participat 54 deelevi din clasele II-VI, împărţiţi înechipe de câte 3 membri şisupravegheaţi de prof. LiviuRamneantu şi înv. GeorgetaBarna. Testul grilă din formularul

de concurs a avut 25 de cerinţe, evaluate cu 3 puncte fiecare, iar proba de creaţiea fost notată cu 15 puncte. Din oficiu, s-au oferit 10 puncte. În perioada 13-15aprilie 2011 se vor publicat on-line rezultatele concursului, iar în data de23.05.2011 vor fi trimise diplomele şi premiile.

Marieta DENEŞ

5

Drumeţie prin judeţul nostruÎntr-o zi geroasă de iarnă a vacanţei intersemestriale, elevii claselor I şi a V-a

au plecat în excursie spre frumosul oraş Recaş, aflat la doar 25 km de Ti mişoara,însoţiţi de d-na înv. GabrielaCondrea şi dirig. prof. Milo-ranca Golban. Primul popas afost la herghelia din Izvin, undeam admirat caii de diferite rase.Copiii au avut plăcerea de a-ifotografia şi de a se fotografiaalături de ei şi s-au amuzat lavederea simpaticilor ponei. Ur-mătorul popas a fost la Muzeulde istorie al oraşului Recaş.Aici am fost întâmpinaţi de d-na bibliotecară Veronica An-druseac, care se ocupă, pe lângă

bibliotecă, şi de Muzeul de istorie al oraşului, făcând acest lucru din plăcere,fiind mândră că este recăşeancă. Căldura din glasul doamnei şi din sala în caream fost primiţi ne-a determinat să ascultăm cu mare atenţie explicaţiile legatede personalităţile marcante ale acestui oraş. Am aflat, astfel, despre atletul Fran-cisc Nemeş, despre mezzo-soprana Martha Bugariu Kessler, astronomul TassAntal, muzicologul Ovidiu Giulvezan, actorul Ion Cojar, actualmente profesoruniversitar la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, despre poeta EmiliaLungu şi despre mulţi alţii. Elevii au mai avut ocazia de a vedea anumiteobiecte folosite în trecut, precum: furca, fusul, lampa de petrol, fier vechi de căl-cat, costume populare ale etniilor germane, maghiare, sârbeşti şi româneşti (înRecaş trăiesc mai multe minorităţi). Aflându-ne în Recaş, am dorit cu ardoaresă le arăt elevilor mei şcoala în care am învăţat, de aceea am făcut un mic popasla Liceul Teoretic Recaş, unde au avut posibilitatea să vadă sălile de clasă şi săfacă o comparaţie cu şcoala în care învaţă ei. Tot în Recaş am vizitat şi vestitabrutărie, fiind astfel familiarizaţi cu procesul tehnologic al obţinerii pâinii. Laplecarea spre casă, am cumpărat pâine moale şi caldă, iar după pofta cu care aumâncat copiii, s-ar putea spune că era cea mai bună pâine din lume. Deşi aveaunăsucurile îngheţate, copiii au fost foarte încântaţi de ceea ce au văzut şi auaflat, aşteptând deja, cu nerăbdare, următoarea excursie.

Miloranca GOLBAN

Devenită deja tradiţie a şcolii de laGiroc, excursia anuală la Arieşeni este celmai aşteptat eveniment al începutului de an

pentru ele-vii giro-ceni. Cade fiecaredată, ampornit dedi mineaţă,voioşi maiales dato-rită vremii:ză pada că-zută dinbelşug laTimişoara

era garanţia că ne vom bucura de un stratconsistent şi la Arieşeni. Drept urmare, la10 fix am pornit sub îndrumarea atentă adoamnelor profesoare Melentina Costa,Miloranca Golban, Carmen Laţcu şi Ga-briela Condrea. Drumul cu autocarul „Gi-roceana”, condus de „uica Virgil”, a decursfără peripeţii şi, aproape fără să ne dămseama, am ajuns la destinaţie: Vila Vank

din Arieşeni, unde am fost întâmpinaţi cucăldură de aceleaşi gazde primitoare deanul trecut, familia Nicola. Condiţiile decazare au fost extraordinare, iar seara amdansat şi ne-am distrat la petrecerea orga-nizată special pentru noi. Sâmbăta am pe-trecut-o pe pârtie, folosind skiuri, săniuţe,boburi sau saci, pur şi simplu. Ne-am bu-curat de o zi însorită, ne-am bătut cu ză-padă, am făcut concursuri şi multe poze.Doritorii de ski au fost supravegheaţi dedoamna profesoară Carmen Laţcu, pasio-nată a acestui sport. Celelalte doamne pro-fesoare au însoţit în schimb grupul vesel desăniuţe care şi-a croit propria pârtie într-unloc cunoscut de anul trecut.

Cu o scurtă pauză la prânz pentru masăşi puţină odihnă, ziua a trecut pe nerăsu-flate, iar seara ne-a găsit din nou în holulpensiunii, unde activităţile au fost dintrecele mai variate: copiii au dansat, au jucatrummy sau cărţi ori au ascultat muzică.Duminica dimineaţa eram cu toţii puţin po-somorâţi pentru că trebuia să plecăm. În-trebarea care se citea pe feţele tuturor şi pecare unii au şi pus-o era „De ce nu putemsta mai mult?”. Totuşi, după micul dejun,când am ajuns din nou pe pârtie, bucuria arevenit în ochii tuturor. Doar nu era sălăsăm ceva să ne strice ultima zi de săniuş.Timpul părea că zboară şi când era distrac-ţia mai în toi a trebuit să ne luăm rămas bunde la pârtia Vârtop, de la săniuţe şi schiurisau de la plăcile de snowboard, în cazul câ-torva temerari. Însă, în timp ce aruncam oultimă privire asupra peisajului înzăpezit,am spus cu toţii: „Ne vedem la anu’!”.

Andra COSTA

Mircea Petre Ardeleanu s-a născut laTimişoara, în 17 martie 1989, dar lo-cuieşte la Giroc. Pentru că este fiul uneifamilii de artişti, nici Mircea junior nuputea sta departe de portativ şi de instru-mentele muzicale. A urmat ColegiulNaţional de Muzică «Ion Vidu», pe carel-a absolvit în anul 2008, la specializărilecontrabas – principal, pian – secundar,modul – ţambal. Actualmente, este stu-dent în anul II la Facultatea de Muzicădin Timişoara, la secţia pedagogie. A par-ticipat la numeroase concursuri naţionale,de la care nu s-a întors niciodată decât cupremiile întâi sau doi. Deşi tânăr, MirceaPetre Ardeleanu are o mulţime de cola-borări artistice, paleta de genuri abordateoscilând între jazz, muzică retro sau mu-zică populară. Este membru (basist, ţam-balist) al Chromatic Quartet (Jazz) -Timişoara; Trupa Flat (Jazz; Cover) - Ti-mişoara; Traditional Cvartet (CafeConcert; Evergreen; Muzică Populară) -Timişoara; Lavinia Răducanu & RromakTaraf (Swing Manush) - Timişoara. Deasemenea, este coordonator şi orchestra-tor al Orchestrei de Muzică Populară aFacultăţii de Muzică Timişoara şi profe-sor particular de pian - studii primare. Caşi colaborator, a lucrat cu Orchestra deMuzică Populară Radio Bucureşti, An-samblul “Doina Gorjului”, Târgu-Jiu, Or-chestra Naţională de Folclor Tineret“Valahia”, Bucureşti, Ansamblul “Cio-cârlia”, Bucureşti, Orchestra Radio NoviSad, Serbia, Ansamblul “Banatul”, Ti-mişoara, Ansamblul “Doina Timişului”,Timişoara, Ansamblul “Ghiocelul”,Giroc, Ansamblul “Timişul”, Timişoara,Ansamblul “Lugojana”, Lugoj, Orches-tra de Muzica Populară “Ion Vidu”, Ti-mişoara, Ansamblul de Muzică şiDansuri Populare al Casei de CulturaVrseţ, Serbia, Teatrul Naţional Timişoara,Teatrul Maghiar Timişoara, “Casa Arte-lor” - Teatru, Timişoara şi Clasa de Tea-tru “Ion Vidu”, Timişoara. Activitateaartistică i-a purtat paşii în mai multe ţări,la diferite turnee şi festivaluri: Grecia -Chalkidiki, Neos Marmaras - 2003, 2004,2005; S.U.A. - Texas - Dallas, Houston,Galveston, Kema - 2007; Italia - Napoli -2005; Ungaria - Budapesta, Secsard, Sze-ged - 2005; Franţa - Paris - 2009; Serbia- Novi Sad, Beograd, Zrenjanin, Pan-cevo, Vrseţ, Uzdin; Macedonia - Skopije;Strumica – 2009.

Arta ca muncă şi sacrificiu...

Mircea Petre Ardeleanu a luat contactcu muzica din fragedă pruncie, mama şitatăl său fiind doi artişti folclorişti renu-miţi. Inspirat de tatăl său, a început săcânte la ţambal, iar la şase ani reuşea să in-terpreteze, da capo al fine, prima piesă. Eraun semn clar că Mircea junior va călca peurmele iluştrilor săi părinţi. Mai târziu,tânărul artist s-a orientat şi spre alte genuri,numai aparent diferite. «Toţi mă întreabăde ce interpretez şi muzică populară, şijazz. Foarte puţini ştiu că aceste două ge-nuri sunt foarte apropiate, au aceleaşistructuri ritmice şi armonice. De fapt, jazz-ul poate fi numit muzica populară a ame-ricanilor. Mai mult, cele două stiluri se potinterpreta, cum se spune, după ureche şi sepoate improviza mult. Despre muzica po-pulară pot spune că m-am născut cu ea şiînseamnă foarte mult pentru mine. Suntbănăţean get-beget şi mă mândresc cuasta», spune Mircea Petre Ardeleanu.

Între preocupările sale recente se evi-denţiază, de departe, crearea, de la zero, aunei orchestre de muzică populară în ca-drul Facultăţii de Muzică. «Cel mai multlucrez cu orchestra. De un an mă chinui săobţin aprobări, autorizaţii, să caut membri,dar până la urmă am pus-o pe picioare şiam pornit la drum. Prin luna mai cred căvom avea primul concert cu noua formaţie.Mi-ar plăcea ca spectacolul să fie la SalaCapitol, sunt în discuţii pentru a puteacânta acolo». Colegi de orchestră îi suntstudenţi ai facultăţii, cu vârste între 20 şi25 de ani, printre care şi două fete carecântă la vioară. Pentru că ţine la tradiţie,Mircea Petre Ardeleanu ne asigură că or-chestra pe care o conduce interpreteazămuzică populară adevărată. «Suntem dife-riţi faţă de tot ce se întâmplă acum în fol-clorul românesc, călcat în picioare de toţi

neaveniţii care nu au nici o treabă cu mu-zica». Pentru a împăca şi mai bine celedouă stiluri principale pe care le abor-dează, Mircea vrea ca la ediţia următoare aFestivalului de Jazz de la Sibiu să creezeun melanj între jazz şi etno. «Am mai par-ticipat la acest festival, dar acum vrem săcreem ceva diferit», spune artistul.

Totul pentru muzicade calitate

Faptul că a ascultat de mic muzică debună factură şi-a pus amprenta pe evoluţialui Mircea Petre Ardeleanu. «Apreciezorice stil care e făcut bine, de la muzicapopulară, la rock-ul anilor ’80, muzicafăcută cu cap, nu de oameni care cred căzbiară frumos. În ceea ce priveşte folclo-rul, cred că trebuie şterse de praf şi readuseîn actualitate cântecele adevărate, iar tine-rii ca mine au un cuvânt de spus în acestsens. Tinerilor artişti nu trebuie să le iabanul capul. Şi eu am avut ocazia să cântmanele şi sârbisme, dar am ales jazz-ul. Eunu câştig 200 de euro într-un week-end,câştig trei milioane de lei pe săptămână,dar cânt ce-mi place. M-am cam lăsat deasemenea de folclorul comercial, nunţi,rugi sau alte spectacole de acest gen. Doarcu ai mei mai interpretez piese tradiţionalelăutăreşti, cu ţambal, contrabas, chitară şinai, însă doar instrumental. Promovez, casă fac o paranteză, muzica instrumentală,pentru că eu pot cânta fără solişti, dar eifără instrumentişti – niciodată. Pentru cămă lupt pentru folclorul adevărat, suntfoarte exigent în primul rând cu mine, darşi cu ceilalţi».

Petru Vasile TOMOIAGĂ

“Îl iubesc pe tata. Îmi place cândlumea ne confundă. Când eram mic, măinhibam în faţa lui, pentru că era exigentşi mă mai certa. Din multe puncte de ve-dere, pot să spun că nu am avut o copi -lărie adevărată. Ceilalţi puşti de seamamea erau cu lopta în stradă, iar eustăteam la ţambal… ”Mircea Petre Ardeleanu

De vorbă cu tânărul instrumentist

Mircea Petre Ardeleanu

Dacă e februarie, e excursie la Arieşeni

6

Istoria trăită a unui fost deţinut politic

Aurel Orăşanu s-a născut la 15 iulie 1940,în Giroc. Este bănăţean get-beget: bunicul săua fost de la Uliuc, străbunica – de la Parţa,mama – de la Bucovăţ. A urmat primele şapteclase de şcoală la Giroc, iar apoi s-a calificat, laTimişoara, în meseria de electrician. S-acăsătorit de tânăr, la 23 de ani, cu Elena şi îm-preună au o fiică, Angela. «Şcoala primară amterminat-o în anul 1955, iar apoi m-am înscrisla Şcoala de Meserii din Iosefin. Tata mi-a spusde la început că nu are bani să mă ţină la şcoală.El lucra ca pompier la Tehnometal şi câştigafoarte puţin. E drept, la şcoală aveam masa asi-gurată la cantină, dar asta însemna să stau treiani fără nici un ban. Ce să spun? Mergeam înfiecare zi pe jos, de la Giroc la Timişoara», îşiîncepe Aurel Orăşanu povestea. Avea cam 15-16 ani când s-a decis să meargă la calificare. L-au mânat nevoile şi sărăcia de acasă. Dacăînainte vreme avea în gospodărie oi, porci şipăsări, după venirea comuniştilor familia luiAurel Orăşanu a rămas cu bătătura goală. “Nuaveam bani de boabe, cu ce să ţinem păsări?Erau vremuri grele…”, continuă povesteaAurel Orăşanu.

La 20 de ani era deja «flăcău între fete».Cu toate acestea, nu a rămas indiferent la ce seîntâmpla în ţară şi în acest colţ de lume trecut,cu ajutorul şenilelor soviective, sub protecţiamarelui «prieten de la Răsărit». «Eram cinciprieteni foarte buni, eu, Petru Aga, Petru Ruja,Iosif Cincu şi Nicolae Cincu, zis Nică. Acestadin urmă a murit de tânăr, săracu’, a suferit cuinima. Pe vremea aceea, în anii ’50 pe CaleaGirocului erau două îngrăşătorii de porci, undemai lucram la desfăcut boabele de pe ştiuleţiide porumb. Cum mergeam la Timişoara, amvăzut mişcările studenţeşti de acolo, dar, maiaproape de casă, pe la Giroc, cum treceau, îndrum spre Ungaria, trenuri încărcate cu tancuri,tunuri şi soldaţi ruşi. Revin la mişcările studen-ţilor de la Timişoara. Am văzut studenţii într-oseară, pe când veneam de la film, de la cine-matograful Arta. Mai departe în oraş, în com-plex, erau mii de studenţi. Atunci ne-am datseama ce se întâmplă. Studenţii protestau şiaruncau cu mămăligă în ziduri. Eram în centru,am trecut drumul şi am fugit, pentru că am fostvăzuţi, prin Parcul Catedralei. Am scăpatatunci. Am mers apoi spre casă. Când am ajunsaproape de Giroc, Nică Cincu, cel mai curajosdintre noi, a venit cu ideea să dăm foc la fabricade boia. Am văzut însă santinelele ruseşti şi, deteamă să nu fim omorâţi, am renunţat la idee.Pe drum, însă, ne-am răzbunat pe pomii pe carei-am întâlnit şi i-am doborât, pe rând, lapământ: unul pentru cota de carne, altul pentrucota de cereale. Noi muream de foame, iar co-muniştii ne cereau cote peste cote». Noaptearevoluţionară a grupului de giroceni nu s-aoprit însă aici. În jurul miezului nopţii, cei cinciau luat o şină de cale ferată şi au pus-o pe liniade tren, cu gândul că vor reuşi să deraieze urmă-torul transport de ruşi spre Ungaria. Pentru anu da de bănuit, cei cinci prieteni s-au dus lakerwei-ul care se ţinea la Căminul Cultural dinGiroc. “Era 28 sau 29 noiembrie 1956. Am ple-cat de la cămin după ce Nică a spart un geam.Apoi, am aflat că şeful de gară fusese trezit cunoaptea în cap şi anunţat că cineva a vrut să de-raieze următoarea garnitură de tren». A urmat ovânătoare a vinovaţilor, care a durat câteva zile.Primul a fost arestat Petru Aga, apoi, pe rând,şi ceilalţi prieteni din trupa de cinci. «Trei zileam stat cu cătuşe la mâini şi ochelari de tablă înarest. Celulele erau pline de studenţi ridicaţi dinoraş. Am primit bătaie după bătaie. Au urmatapoi ancheta şi condamnarea. Eu am primitpatru ani, Cincu cel mare, zis Nică, şi Aga, câtecinci ani, Cincu cel mic şi Ruja, câte trei ani.Pentru că tata a fost legionar, la anchetă mi-auspus, ca să mă sperie, că mi-au găsit arme înpodul casei. Condamnarea ne-a dictat-o Tribu-nalul Militar de la Cluj».

Drumul grupului de giroceni a avut, apoi,ca punct terminus temuta închisoare de la Ji-lava. «Ne-au dus în Fortul 3, unde stăteam 84de persoane la un loc. A fost bine, într-un fel,pentru că eram toţi din trupă împreună. Ammuncit cât am fost în închisoare, dar am reuşit

şi să ne mai destindem. Ne-am confecţionattable: masa de joc era făcută dintr-o cămaşă pecare am desenat cu funingine, zarurile şi puluri -le din săpun şi pâine neagră. Pentru a ne în-călzi, făceam focul în celulă, cu ajutorul unuinasture şi cu aţă. Marea noastră curiozitate afost să aflăm cine sunt prizonierii din cameravecină, pentru că mereu auzeam lanţuri zor-năind. Cu un fier rupt din pat am găurit ziduldespărţitor, destul de subţire de altfel. După ceam terminat de săpat, am luat legătura cu ceide dincolo: erau militari din Târgu-Mureş,condamnaţi la moarte. Erau de toţi opt şi le tri-miteam ţigări prin gaura făcută în zid», poves-teşte Aurel Orăşanu. Cei cinci giroceni au cerutsă fie trimişi la muncă, iar conducerea peniten-ciarului i-a pus să măture fortul. «La capăt eracamera Zero. Acolo era camera condamnaţilorla moarte. Le-am dat ţigări. Am reuşit să şiintrăm în camera lor. Întregul perete era în-semnat cu numele celor care trecuseră pe acolo.Era o boltă cum este la noi, la Bastion, şi ne-amscris şi noi numele pe zid. Se spune că toţicondamnaţii care au trecut pe aici au fost exe-cutaţi în Valea Piersicilor. Unul dintre numelecare era scrijelit în piatră era cel al lui Ion Antonescu, mareşalul. După ce au dispărut ceiopt, camera condamnaţilor a rămas goală pânăla plecarea noastră».

Alte momente ce nu pot fi uitate le repre-zintă controalele nocturne. Gardienii îi scoteauafară din celule pe deţinuţi şi-i ţineau, pe pe-rioada controlului, în locuri pline de apă, undedoar cei mai norocoşi aveau şansă să stea cu pi-cioarele goale pe scânduri de lemn, restul tre-buind să suporte umezeala îngheţată. Unadintre persoanele care l-au marcat pe AurelOrăşanu în perioada petrecută la Jilava a fostcolonelul Ion Tobă Hatmanu, fost militar înGarda Regală şi participant la războiul de pefrontul rusesc. Hatmanu a fost rănit pe frontulde est, dus în Germania la spital, de unde, dupăce şi-a revenit, s-a întors din nou la luptă. Aajuns până la Cotul Donului, unde armata ro-mână a fost încercuită, mulţi dintre soldaţii eisfârşind ca prizonieri de război. Colonelul a statprizonier 15 ani în Siberia, iar la întoarcere au-torităţile comuniste l-au arestat pentru o presu-pusă crimă. Fosta gardă de onoare a Regeluile-a povestit, şapte zile şi şapte nopţi, cât aufost închişi împreună, toate ororile războiului.Momentele prizonieratului au fost cele maimarcante: colonelul a povestit cum, în Siberia,oamenii mureau pe capete şi erau căraţi cusăniile ori cărucioarele şi îngropaţi. AurelOrăşanu a dat peste oameni de toate categoriileîn închisoarea anticomunistă, însă toţi înverşu-naţi împotriva noului regim. De exemplu, giur-giuveanul Constantin Voreţu îşi pierduse unrinichi în lupta cu bolşevicii şi a primit cinciani de închisoare doar pentru că a înjurat regi-mul.

Luminiţa de la capătul tunelului avea săvină, pentru cei cinci giroceni, de la cine seaşteptau mai puţin. «Aveam un gardian foartede treabă. Într-o zi ne-a întrebat dacă am făcutrecurs. I-am răspuns că da, iar el a continuat şine-a întrebat dacă am făcut memoriu la preşe-dintele ţării, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru că nu ne trecuse prin cap aşa ceva,ne-a luat, pe rând, la el în gheretă şi ne-a dictatce şi cum să scriem, mai ales să spunem că sun-tem fii de ţărani. După ce am făcut memoriile,i le-am lăsat lui, iar el le-a dus mai departe. Lu-nile treceau, iar noi nu primeam nici unrăspuns… Asta până într-o noapte…» În toiulnopţii, grupul celor cinci giroceni a fost trezit şiinformat să-şi pregătească bagajele. Au fostduşi în camera de izolare, păziţi de gardieniînarmaţi şi câini. Aici au dat peste un deţinutadus de la Canal, bolnav şi cu picioarele încăpurtând urmele lanţurilor. Primul gând al luiAurel Orăşanu şi al prietenilor săi a fost acelacă urma ca şi ei să fie duşi la Canal. Dar deţi-nutul, aflat pe moarte, le-a spus că nu va fi aşa.Mai mult, le-a citit destinul în palmă, iar exac-titatea celor descifrate l-a uimit pe nea Aurel. I-a spus de părinţii lui, că stau despărţiţi, i-aspus că va avea un accident pe la 40 de ani şi căva trece mult peste 80 de ani. Apoi, le-a datvestea cea mare: aveau să meargă acasă! În

acea noapte au ajuns la gara din Bucureşti şi aufost urcaţi într-un vagon special pentru deţinuţi.Fără să le spună nimeni încotro se îndreaptă.Spre ziuă, trenul a oprit. Deţinuţii auzeauvorbe, iar după grai şi-au dat seama că trebuiesă fi ajuns în Oltenia. «Ne-am gândit că dacăne-ar fi dus la Canal, trebuia să fim ajunşi demult. Am întrebat în ce gară suntem, iar un ce-ferist ne-a răspuns: Târgu-Jiu. Nici prin gândnu ne trecea că venim spre casă, credeam că nevor duce la Aiud. Pe la 10-11 seara, am ajuns lamarginea gării din Timişoara. Ne-au încătuşat,ne-au pus ochelarii de tablă, ne-au urcat îndube şi ne-au dus la Popa Şapcă». Ajunşi la Pe-nitenciar, au fost închişi într-o celulă în care semai aflau trei giroceni, tot din pricini politice.Pentru că au cântat «Deşteaptă-te, române», ceitrei au fost condamnaţi la câte trei ani şi ju mătatede închisoare. «Mai erau doi unguri de la Ur-seni – îşi aminteşte Aurel Orăşanu -, care aurupt pozele lui Stalin şi Lenin. Cel care a rupttabloul lui Stalin a primit un an condamnare,iar cel care l-a rupt pe cel cu Lenin – cinci.Vreo trei săptămâni am mai stat la Popa Şapcă,până într-o seară, când am fost citaţi la proces.Ne-a fost frică, ne gândeam că ne vor mări pe-depsele, pentru că la toţi cei care făceau recursli se mai adăugau un an, doi sau trei la condam-nare. Când ne-au dus la Tribunal, am văzut uncomplet de judecată civil, de data aceasta, numilitar. Râdeau. Noi nu ştiam dacă e de binesau e de rău. Ne-au băgat într-o cameră şi ne-auanunţat că peste o oră vor anunţa sentinţa».Spre surprinderea şi bucuria deţinuţilor, sen-tinţa le-a fost favorabilă. Astfel, sentinţele le-aufost reduse: lui Petru Aga, de la cinci ani, la unan şi jumătate, lui Nicolae Cincu, la fel, AurelOrăşanu a primit doar 11 luni, deşi ispăşise maibine de un an de închisoare, iar Iosif Cincu şiPetru Ruja au primit zece luni. Agonia închi-sorii comuniste avea să mai dureze însă câtevaore pentru o parte din «lotul Giroc». Abia adoua zi după pronunţarea sentinţei, Orăşanu,Ruja şi Iosif Cincu au fost eliberaţi. Pe jos, aşacum o făcuseră ani la rând, au străbătut drumulde la Timişoara la Giroc. Acasă, surpriză marepentru familiile lor, pentru că nimeni nu aflaseîncă vestea eliberării.

Anton BORBELYVasile TOMOIAGĂ

Ca şi veteranii de război, deţinuţii politici se împuţinează cu fiecarezi. Unii au fost încarceraţi doar pentru că au cântat «Deşteaptă-te ro-mâne», alţii doar pentru că au rupt portretul lui Stalin ori Lenin… Co-munismul instalat sub cizma bolşevică a lăsat locul arbitrariului şi alpedepselor închipuite… Din păcate, astfel s-au adunat zeci de mii de anide puşcărie şi au fost curmate mii de vieţi omeneşti

7IS

SN

158

4-30

68

Iosif Ionel TOMA - director fondator

Tipar executat la:

semnalul se compune din 15 sunete

---

- semnalul se compune din 3 sunete

-

Telefoane utile locuitorilor din comuna Giroc:

Ba, al meu e mai frumos!

Florin Lucian UŞVATHdin Giroc,

6 ani

Marian POCINOCdin Giroc,6 ani

Diana POCINOCdin Giroc,

6 ani

Ioana GAVRELIUCdin Giroc,

5 ani

Pilde DDuuhhuull oommuulluuii ddee vvoorrbbăă

ccuu dduuhhuull uunneeii fflloorriiO floare pusă într-un ghiveci a fost mutată într-un pahar cu apă îndulcită şi

s-a ofilit mai repede decât s-ar fi aşteptat stăpânul ei. După un timp, stăpânul flo-rii a murit. Surprinzător, în altă viaţă, duhul omului s-a reîntâlnit cu duhul floriiofilite în apă îndulcită. Şi unul şi celălalt se tot priveau. Într-un târziu, duhul omu-lui i-a zis duhului florii:

- De ce ne-am întâlnit aici şi n-am rămas în lumea cea dintâi?Duhul florii printr-un zâmbet i-a răspuns. Iar el n-a înţeles ce înseamnă zâm-

betul acesta. Şi iarăşi a întrebat:- De ce zâmbeşti şi nu-mi răspunzi?Duhul florii îi zise atunci:- Zâmbesc, pentru că suntem la fel ca întâia dată faţă-n faţă, în faţa Adevăru-

lui şi noi în faţă ca Adevăr prin Adevăr.- N-am înţeles, îi spuse duhul omului.- N-ai înţeles?, se miră duhul florii. Ce simplu e! La Dumnezeu şi eu şi tu sun-

tem aceia care suntem, tu ai mai mult şi nu înţelegi. Iar eu puţinul care-l am, îl fo-losesc. E drept? Îi spuse floarea.

- O, nu! Răspunse duhul omului. Aş vrea să regăsesc trecutul meu şi vreau săîmplinesc ce trebuie împlinit. Dar cum să fac să mă întorc unde am fost?

Şi duhul florii spuse:- Toate vin la vremea lor. Şi vor veni.Urechi să aveţi să auziţi, spre a înţelege ce ar putea să vină ca împlinire prin

venire!

Pensiunea s-a dat în folosinţă în lunaaugust a anului 2010. Proprietari suntMaricel şi Constanţa Ivu, iar Raul estenepoţelul (fiul fiicei lor, Marcela, şi alginerelui Ciprian), care are deja un an şijumătate. Despre începuturile pensiunii,Constanţa Ivu ne spune: “Am avut şifonduri proprii, dar am luat şi un creditbancar. E drept, ne-a cam fost frică să lu-crăm cu banca, avem creditul în deru-lare, dar suntem cu ratele la zi. Ştiţi cumse spune, dacă ţi-e frică de baltă, numănânci peşte”. Suprafaţa de care au dis-pus a fost de 1.700 de metri patraţi şi afost cumpărată în anul 1985. Construcţiaeste o pensiune cu 21 de camere în regimhotelier şi 12 apartamente cu bucătărieşi baie, care se închiriază pe termen lung.Pensiunea dispune de bucătărie proprieşi de un restaurant care poate fi folosit cudiferite ocazii şi unde se pregăteştemicul dejun pentru clienţii pensiunii.Pentru că aminteam de clienţi, aceştiavin din toate colţurile ţării, dar şi dinGermania, Franţa, Ungaria sau Italia.Clienţii aleg Pensiunea IVU&Raul şipentru faptul că preţurile practicate suntaccesibile: o cameră single costă 70 delei, o cameră dublă, cu două paturi saupat matrimonial – 80 de lei, iar un apar-tament – 100 de lei pe noapte.

Familia Ivu – Maricel şi Constanţa –

au venit în Giroc în anul 1985, din Arad.«Ne-am cumpărat casă, chiar locul pecare am construit pensiunea. Eu am lu-crat în domeniul încălţămintei, la Mo dern,în Timişoara. Eram şef de depozit lasecţia produse finite, îmi amintesc că ex-portam pantofi în 11 ţări. În 1991 m-amprivatizat şi am deschis o secţie de pre-lucrare a laptelui în Giroc (unde pro-duceam frişcă, smântână, brânză, unt),iar în 1993 am deschis un abator cu car-mangerie. Până în 2004 am avut car-mangeria şi lăptăria, iar din acel anne-am apucat să construim pensiunea. Înanul 2004 am finalizat cele 21 de apar-tamente pentru închiriat. Apoi, între2008 şi 2010 am încheiat lucrările lapensiune, care e structurată astfel: parter,două etaje şi mansardă», ne-a declarat Maricel Ivu, care, împreună cu soţia, seocupă de aprovizionarea cu cele nece-sare desfăşurării activităţii pensiunii.

Pensiunea IVU&Raul este situată înGiroc, pe strada Semenic nr. 25A. Aiciexistă zece camere cu pat matrimonial,cinci camere double, şase apartamente detrei persoane, 12 apartamente cu bucătărieşi baie. Informaţii şi rezervări se potobţine la telefoanele 0726/198.116 şi0744/636.118 sau la adresa de Internetwww.pensiuneaivusiraul.ro

Pensiunea IVU&Raul

8IS

SN

158

4-30

68

Iosif Ionel TOMA - director fondator

Tipar executat la:

semnalul se compune din 15 sunete

---

- semnalul se compune din 3 sunete

-

Semnalul de “ALARMĂ AERIANĂ” are 15sunete a 4 secunde fiecare, cu pauză de 4 se-cunde între ele. Pentru sirenele cu aer compri-mat, semnalul se compune din 15 sunete a 2secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între

ele. Semnalul de “ALARMĂ LA DEZASTRE”constă în 5 sunete a 16 secunde fiecare, cupauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenelecu aer comprimat, semnalul se compune din 5sunete a 8 secunde fiecare, cu pauză de 5 se-

cunde între ele. “PREALARMA AERIANĂ” are 3sunete a 32 de secunde fiecare, cu pauză de 12secunde între ele. Pentru sirenele cu aer com-primat, semnalul se compune din 3 sunete a 16secunde fiecare, cu pauză de 6 secunde între

ele. “ÎNCETAREA ALARMEI” are sunet continuu,de aceeaşi intensitate, cu durata de 2 minute.Pentru sirenele cu aer comprimat, semnalul secompune dintr-un sunet continuu, de aceeaşiintensitate, cu durata de 1 minut.

Telefoane utile locuitorilor din comuna Giroc:Primărie - 0256 395648; Poliţia Comunală - 0732 600450; Poliţia Locală - 0733 666467, Pompieri - 0732 600432; Deranjamente RENEL - 0256

929; Deranjamente APĂ-CANAL - 0752 192848; Stare civilă - 0256 486029; SPCLEP Giroc - 0256 486027; Pentru decese - 0732 600408

ISSN

158

4/30

68 Colectivul de redacţieIosif Ionel TOMA - director fondator

Petru Vasile TOMOIAGĂ - redactor-şefValentina BERARIU - juridic, administraţie; Ileana

SZABO, Gabriel TOMESCU, Codruţa TOMESCU - cultură; Andra COSTA, Lavinia DAVID - social;

David ŢUŢ - tineret, divertisment;

Anton BORBELY - tehnoredactare computerizată.

Adresa: Giroc, str. Semenic nr. 54, Timiş

Tel: 0256 395648; Fax: 0256 395798,

0732 600455

e-mail: ziargiroc@yahoo.com

Tiparul executat la SC West Tipo International SA,Timişoara, Calea Aradului nr. 1, tel. 0256-244007

Nu pierdeţi niciun număr al ziarului nostru. Citiţi-l constant pentru a fi corect informaţi!

A fi corect informat înseamnă a fi puternic.

Judo-ul, un sport relativ nou la noi,câştigă tot mai mulţi adepţi în Româniaşi, graţie antrenorului Mihai Andron, şila noi în comună, în Giroc şi Chişoda.Judo-ul, aşa cum îl caracterizeazăMihai Andron, poate fi un mod deviaţă, acest sport putându-ne învăţa săfim disciplinaţi, hotărâţi şi, mai ales,corecţi. De doi ani, antrenorul de cate-goria I, posesor al centurii negre cu 5DAN, caută talente în Giroc şi Chişoda.În anul 2002 a pus bazele clubuluiJudo Club Timişoara, sub stindardulcăruia se pregătesc copiii din comunanoastră. A reuşit până acum, în urmaselecţiilor, să stabilească un lot de 22 decopii, băieţi şi fete (cele mai multe, dinChişoda). Toţi elevii lui Mihai Andronsunt născuţi între anii 2000-2005.Lunea, miercurea şi vinerea, Mihai An-dron se ocupă de judoka din Giroc, iarmarţea, joia şi sâmbăta, de cei dinChişoda.

Pentru condiţiile de pregătire pe carele-a găsit în Giroc şi Chişoda, antrenorulMihai Andron are numai cuvinte delaudă la adresa autorităţilor locale. «Suntdouă săli de sport, cum rar găseşti şi laoraş, iar pentru aceasta, primarul IosifIonel Toma merită toate felicitările. Decâte ori ne întâlnim, primarul mă în-treabă de copii, cum se descurcă şi cemai fac. Este foarte atent la viaţa spor-tivă şi la preocupările tinerilor», spunefostul sportiv, actualmente căutător şişlefuitor de talente. De asemenea, la ca-pitolul colaborări, acesta nu uită să amin-tească şi de buna înţelegere pe care o arecu conducerile şcolilor din Giroc şiChişoda. Cu aceste aspecte rezolvate cusucces, antrenorului nu-i mai rămânedecât să-şi pregătească temeinic elevii.Iar acest lucru se vede cu prisosinţă dinrezultatele obţinute până acum la com-petiţiile la care s-a participat. Până acum,judoka din comună au reuşit opt locuri Ila Campionatul Judeţean de Judo indivi-dual U11-U13 (pentru sportivi născuţi în2000-2001), două locuri II la Campiona-tul Naţional de zonă U11-U13 de laArad, unde au participat aproape 500 dejudoka din 12 judeţe, aici obţinându-seşi calificarea la turneul final de la Te-chirghiol, patru locuri I la Cupa deToamnă – Lugoj şi un loc secund laaceeaşi competiţie. Dintre sportivii re-marcaţi până acum şi laureaţi la compe-tiţii, Mihai Andron îi aminteşte peValentin Lazi, Rosemary Toth, RaulSperneac, Denis Magda, BeniaminMagda, Răzvan Buiu, Raul Roşca şiRaul Maliţa. O acţiune reuşită a sporti-vilor noştri a fost la 9 mai, anul trecut,de Ziua Europei, la Muzeul Satului dinTimişoara.

An bogat pentru judokaPentru anul competiţional 2011, ju-

doka pregătiţi la Giroc şi Chişoda vorparticipa la Etapa Judeţeană Naţională laindividual U11 (sportivi născuţi în 2001-2002), U13 (născuţi 1999-2000), care seva desfăşura, la Lugoj, între 30 aprilie –1 mai, Etapa Regională U11 şi U13, din11-12 iunie, de la Deva, Finala Campio-natului Naţional U11, de la Techirghiol,şi Festivalul Judo-ului Românesc, careva avea loc în 9-10 decembrie, la Bucu-reşti. Speranţele antrenorului şi ale celorcare sprijină acest sport în comunanoastră sunt puse în Valentin Lazi, Ro-semary Toth, Denis Magda, AlexandruBarbu, Ionuţ Costan, Răzvan Buiu, An-drei Vereş, Partik Ersegean, Raul Sper-neac, fraţii Bogdan şi Ştefan Iacob,Florin Prosciuc, Florin Oancea, ClaudiuClinciu.

Aprecieri pe toate planurileFaptul că la Giroc se munceşte cu

răspundere, iar condiţiile create sportivi-lor sunt dintre cele mai bune a fost relie-fat şi la recentele vizite ale unor oaspeţidin SUA şi Germania. Aceştia au studiatla Timişoara şi au practicat judo-ul,rămânând pur şi simplu impresionaţi desălile de sport şi de şcolile din Giroc şiChişoda. De asemenea, judokanii dinGiroc şi Chişoda au avut şi două apariţiitelevizate la TV Analog, unde patrusportivi au fost invitaţi la o emisiune deprofil. «Toate acestea nu ar fi fost posi-bile fără implicarea primarului IosifIonel Toma. Avem împreună un ţelcomun: ţinerea tinerilor departe de ten-taţiile şi viciile la care sunt expuşi laaceastă vârstă», completează Mihai Andron.

Portret de antrenorMihai Andron s-a născut în Butin,

Gătaia, la 1 septembrie 1945. A începutşcoala la Gătaia şi a continuat-o laReşiţa, specializarea în metalurgie. S-amutat apoi la Târgovişte, tot ca metalur-gist, dar a revenit la Timişoara. A practi-cat judo încă din anul 1968 şi a trecut pela mai multe echipe, însă, timp de 20 deani, între 1982 şi 2002, a activat în ca-drul aceluiaşi club – Poli Timişoara. Afăcut-o din plăcere, după cum mărturi-seşte, şi a ajuns astăzi să deţină centuraneagră cu 5 DAN. Semn al recunoaşteriimuncii sale de a crea aceste două secţiila Giroc şi Chişoda, Mihai Andron a fostnominalizat, de către televiziunea Ana-log TV, între primii cinci ocupanţi ai to-pului sportiv pe 2010. Visul, nedeclaratdeocamdată, al profesorului Andron estede a descoperi un sportiv de aur la Girocşi Chişoda. «Să nu uităm că judo-ul aadus României o medalie de aur, prinAlina Dumitru, la ultimele Jocuri Olim-pice», conchide antrenorul.

Petru Vasile TOMOIAGĂ

Sportivii giroceni, pe “calea blândeţii”

Îndrumaţi de Mihai Andron, judoka se pregătescpentru marea performanţă

Judo, sau “calea blândeţii”, este o artă marţială japoneză modernă (Gen-dai budō). În 1882, pornind de la principiile tradiţionalului jujutsu şipăstrând tehnicile de aruncare şi prize ale acestuia, profesorul Jigoro Kanoşi-a format propriul său stil, care a devenit cunoscut sub denumirea de Kano-ryu, iar mai târziu s-a numit Kodokan Judo. Principiile sale se bazează pe fo-losirea supleţei în locul forţei brute, fiind eliminate loviturile şi unele luxăripericuloase, cum ar fi luxarea degetelor. În judo se folosesc proiectări, se-cerări, fixări la sol, strangulări şi luxări. La începutul secolului trecut, pemăsură ce judo-ul a fost popularizat în Europa, şi-a pierdut treptat caracte-rul şi proprietăţile de artă marţială, transformându-se în sport. În 1964 judoa devenit probă olimpică. Practicantul judoului se numeşte judoka. Echipa-mentul de judo, numit judogi, a fost introdus de către Kano în anul 1907, darpentru grade folosea, în continuare, numai centuri albe şi negre.