Anul XXXII. Arad. 2J15 Noemvrie 1908. Nr. 44. REDACŢIA:

Şi ADMINISTRAŢIA:

Batthyănyi utcza Nr. 2 Articoli şi cores­

pondenţe pentru pu­blicare se trimit re-

dacţiunei. Concurse, inserţiuni precum şi taxele de abonament se trimit Administraţiunei ti­pografiei diecezane.

BISERICA ŞI SCOALĂ FOAIE BISERICEASCĂ-ŞCOLASTICĂ, LITERARĂ ŞI ECONOMICĂ.

APARE ODATĂ ÎN SĂPTĂMÂNĂ: DUMINECA.

PREŢUL ABONAMENTULUI:

PENTRU AUSTRO-UNGARIA: Pe un an: 10 cor. Pe '/ 2

a n : & cor.

PENTRU ROMÂNIA SI STRĂINĂTATE:

Pe un an 14 franci. Pe V2 an 7 franci. Telefon pentru oras şi

comitat Nr. 266.'

Pietatea , . Vorbim despre cimiterii, locul unde toţi cei

cu sfârşit creştinesc avem să ajungem. Toate popoarele sau îngrigit de odihna mor­

ţilor. Mărturie despre aceasta sunt monumentele antice, ridicate după obiceiurile popoarelor şi în-grigite cu pietate. Şi mărturie este lumea civi­lizată de astăzi, care cu drag împodobeşte şi păstrează morminţii iubiţilor săi.

Poporul nostru mii de ani a păstrat datinile străbune de a cerceta morminţii şi a aduce prinos de expiare asupra lor. Şi toate legile bisericeşti iau dispoziţii de pietate faţă de locul de odihnă a reposaţilor, de unde apoi nu lipseşte nici braţul ocrotitor al legilor civile. La aceasta ordine de pietate să mai asociază şi interesul istoric legat de mormânt.

Pe când astfel ni se înfăţişează situaţia după legi şi datini, cu durere trebue să observăm în unele locuri chiar fruntaşe, că cimiterile au înfă­ţişarea devastării. Ici colea câte o cruce ruptă, dar de pe cele mai multe mormânturi lipsesc cu totul. Mai departe brezde trase peste morminţi drept ocupaţii pentru cultură.

Aflându-ne în un atare cimiter întrebarăm, că unde sunt crucile. Cu lacrimi în ochi ni răs­punde omul adresatul, că le arde mormântarul şi le duc oameni impioşi dacă află lemnul cruci potri­vit de lucru, iată, oftă, omul meu acum nu mai aflu cu siguranţa nici mormântul tatălui meu, căci a dus cineva crucea depe el şi apoi altul a tras brazde peste mormânt. Morminţii sunt daţi în arândă şi oamenii exploatează toată palma de loc. Nici îngredirea nu mai stă. In alte locuri pasc vitele peste morminţi, acolo încă vezi cruci rupte şi aruncate. Iată panorama posomorită a morminţilor noştri.

Par'că nu suntem creştini, nici chiar oameni, căci barbarul ce este barbar încă îşi ţine în pie­tate locul de odihnă a părinţilor şi fraţilor săi.

De unde aceasta lipsă de pietate ? Negreşit ! în prima linie din lipsă de sentiment religios, apoi din spiritul de speculă ce s'a sălăşluit şi în afa­cerile bisericeşti.

Cine poartă vina pentru aceste stări vandale ? Biserica învăţătoare în prirna linie, pentrucă n'a învăţat pe popor la pietate faţă de memoria celor reposaţi. După aceea administraţia care n'a în­grijit de îngrădirea şi pază morminţilor, aşa pe cum este prescris în legile bisericeşti, ci s'â pus pe exarendarea morminţilor, fără cautela ordinei de pietate. Şi să nu ni se iee în nume de rău dacă subliniem aici trecerea cu vederea din partea părinţilor protopopi. Cine să crede nedreptăţit de aceasta sublimare, să nu o iee asupra sa. Da, părinţii protopopi au datoria a vizită de odată cu cele interne, toate averile şi în deosebi cimiterile, ca ele să fie ţinute în condiţiile de pietate faţă de cei morţi, să nu uităm, că sunt mai mulţi cei de afară decât cei din lăuntru şi că suntem os din oasele şi sângele din sângele lor.

Ar mai ti vorba despre curăţenia internului bisericilor şi în special a altarelor precum şi despre curţile bisericeşti, exarendate şi acele spre nu prea editicătoarea împrejurime a bisericilor^ în loc de a îngrădi frumos curţile bisericeşti şi a le împodobi cu arbori, cari să ferească bisericile de foc, să dea umbră recoritoare celor ce vin la biserică şi să împodobească ca o cunună viuă pe mireasa lui Hristos. Frumseta internă si externă a bisericei este mărturia externă a simţului comun din comună.

Nu vorbim însă de asta dată despre acele stări scandaloase ce le-am aflat în unele locuri în biserică şi anume în altar, precum şi în curtea bisericei, ci ne mulţumim cu aceasta subliniare a inconvenientelor din parohii, în speranţa, că va în­ceta specula cu locurile sfinte, pe calea convingerii, că trebuie să ţinem în mai mare respect ordinea pietăţii si evlaviei creştineşti.

Dacă însă n'ar ajunge acest delicat ton, atunci am fi siliţi, a cere intervenţia superiorităţii diecezane, de a regula afacerea cimiterelor şi a bisericilor.

Curentul cel bun ce a pornit în dieceză, anurrie în nobilitarea practicei bisericeşti, ne au­torizează a crede, că va lua în programul său şi aceasta afacere, de înaltă ordine religioasă-morală.

M dernismul şi catolicismul. •„Ne temere...", sunt cuvintele cu cari se începe

encicl ica Papii Piu X. îndrepta tă contra mişcării p ro ­duse în timpul din u rmă în sinul bisericii r omano-ca ­tolice, mişcare nnmită modernism, pentrucă caută să s tabi lească concordare între rezul tatele cercetăr i lor ştiinţifice moderne şi principiile religioase. Această mişcare a re puternice rădăcini între oameni învăţaţi i din clerul catolic şi nu se sileşte a dă pe faţă lupta cea mare a l iberalismului luminat cont ra autocra t is ­mului papal .

Enciclica papală combate , ca primejdioasă pentru integri tatea bisericii catolice şi pentru catolicism „doc­t r ina" modernis tă .

Cuprinde enciclica, afară de inviaţiunile date episcopilor pent ru a combate propaganda l iberală din sinul bisericii, un nou „Syllabus", în care înşiră „omnes ét singula recensi tas proposi t ione seu r e p r o -batas ac proscr iptas" .

Greşelile, de cari sunt acuzaţi inovatorii , se r e ­suma în trei puncte ale decretului , care se prezintă cu autor i ta tea ' „ex ca thedra" , pe care credincioşii t rebuie să o pr imească „fide ecclesiastica" „fide divina et cathoUca11.

Acele „greşeli" se sintetizează în enciclică, în trei punc te de acuză cel dintâi mai lung şi polemic, cele două din u rmă scurte şi autori tat ive.

lată-le : 1. Rădăcina rădăcini lor modernis te este o filo­

zofie agnostică şi imanentis tă . Filozofia agnost ică se opreş te numai la fenomenele de cunoşt inţă ale o m u l u i ; imanent is tă este, fiindcă explică religiositatea prin n e ­voia vitală, care produce în „subconşt i in ţă" un sen­t iment : credinţa, care priveşte pe Dumnezeu drept cauză şi efect. Călăuzit de aceas tă filozofie, c redin­ciosul mod rnist îşi va construi o teologie nouă , în care dogma va avea un carac ter esenţial relativ, ca uns i : ¡ bol sugestiv în rapor t cu real i ta tea necunoscută , pe care o anunţă . Pen t ruca să conducă pe nec re ­dincios la credinţă, modernistul nu ar3 alt mijloc, decâ t al face să încerce el însuşi exper ienţa religioasă, ca şi cum aceas tă exper ien ţă religioasă ar putea s in­gură să stabilească adevărul specific al creş t inismului . Astfel modernismul e mai mult o greşală par t iculară decâ t o grămădire de e res i i ; şi nimicind deosebirea în t re om şi Dumnezeu, scopul său mora l e panteismul, — conchide papa Piu X.

2. Cauzele modernismului — foarte scurt expuse în enciclică — s u n t : curiositatea, orgoliul, i gnora rea filozofiei scolastice, sofismele moderne , zelul ex t r ao r ­dinar, cu care se propagă greşelile.

3. Remediile. în ţe legerea filozofiei sf. Toma de Aquino, cum şi observarea instrucţiunilor a n t e c e s o ­rului său León XVI, întemeiată pe filozofia lui sf. Toma. Apoi indică, enciclica, mijloace pract ice şi media te pent ru a combate modernismul , în special p r in în lă turarea modernişt i lor dela catedre — fiind

foarte mulţi profesori, episcopi chiar — prin opr i rea congreselor ecleziastice prin spionarea clericilor cari scriu la reviste modernis te prin insti tuirea unui con­siliu de control , prin în temeiare de academii catolice. . . r apoar te la Vreme ş. a. ş. a.

Modernismul reformator va lupta cont ra papalului său combatant cu criterii le de filozofie, scolast ică, în­vă ţământ teologic, pract icele cultului, guvernarea ec le­ziastică, at i tudinea bisericii faţă cu ordinea socială, politica ştiinţifică ş. a.

Scopul modernismului este — a spus 'o un p r o ­fesor de seminar din nordul Italiei — de a reînsufleţi credinţa în Dumnezeu, făcând religiunea mai conformă cu ştiinţa şi mai acceptabi lă .

Vorba e, despre rel igiunea romano-catol ică , în faza ei de astăzi, cu autor i ta tea „ex catedra" a papii .

* -

lată, cum e caracter izată aceasta mişcare re l i ­gioasă, în biserica, în mijlocul căreia şi din care s'a născut , de profesor (universitar Dr. 1. Dudek*), în in­t roducerea cărţii sale despre modernism şi ca to l i c i sm:

„E originală situaţia bisericii, mai ales în F ran ţa şi Italia. Amândouă sunt ţări catolice vechi ; cea dintâi este „fixa pr imogenetă" a bisericii, ceea-lal tă este reşedinţa papii, cu popora ţ iune aproape cura t catolica, ori catolică cel puţin marea sa majori tate. Şi totuşi, par 'că logica cu adevărat , ar lipsi din viaţă : cea dintâi a lăpădat cu totul "din sine biserica, prin legea de separa ţ iune din 1906 ; iar în cea din urmă, influenţa bisericii asupra vieţii publice e de tot ne în­semnată şi -.chiar şi ce mai este e supus la tot feluf de ragulamentăr i" .

Bărbaţi catolici mănuiesc puterea de stat în a m â n ­două ţă r i l e ; şi aşa preţuiesc biserica catol ică, care pe ei i-a crescut mari .

Dar o singură pacoste nu-i de ajuns în viaţă. La desvoltarea acestor stări turbulente mai cont r ibu-ieşte, în timpul recent , procedura unor teologi catolici din cele două ţări cari în loc de a-şi dă silinţa ça prin activitatea lor sârguincioasă şi potrivită vremii, să îndrumeze modul de gândire al bărbaţ i lor de stat şi a poporului intr 'o direcţ ie mai favorabilă, se retrag în sacristi şi deacolo, ch ia r se silesc să strice şi c e a mai r ămas , ceea-ce politicanii n ' au putut strica în biserică, ar voi, adecă, să scoată din fiinţă doctr inele creşt inismului , sub cuvânt de a le împacă cu duhul vremii.

Revoluţie în jurul bisericii şi în biserică. Febra socială, care dela revoluţ iunea cea mare (1789) încoace ţ ine încătuşate sufletele şi nu le lasă să se potolească , a t recut şi la câte-un membru din cler cu sufletul sdrobit ; şi s'a pornit o mişcare l i terară a tâ t de r ă s -vră t i toare pe terenul teologic, încât, observânda- i caracterul , ne reamint im zilele veacului XVI, ori poa te şi mai rele decât acelea. După cum, în vremea aceea ,

*) Dudek Jcmos dr. ; A Modernismus és a Katholicizmus. Bp. 1908.

Renan, invidiând laurii germanului Strauss şi-a scris, pe urmele lui Strauss , vestita carte despre Iisus, aşa supral ici tează acum unii teologi catolici francezi şi italieni şcoala evoluţionistă berlineză alui Harnack ; şi în numele dezvoltării fireşti ori, cum se zice. in nu­mele ştiinţii, nu voiesc să lase pentru creştinism, adecă pent ru doctr inele lui fundamentale, nici un strop de e lement d iv in ; şterg relevaţia, conzideră întreg sistemul religiunei creşt ine ca dezvoltare a omenirii : şi tot ce a mărturis i t până acum biser ica în chestiuni de doc­trine, declară de ră tăc i re şi îndepăr ta re dela creşt i­nismul s t rămoşesc (pr imogenet 1 . Hotar t, întrec chiar şi pe protestanţi i cu credinţă pozitivă.

Aceasta este repeţ i rea istorică a parabolei „fiului ră tăci t , în cea mai nouă edi ţ ie ; la vrăjmaşul din afară s'a a lă tura t şi cel din lăuntru , acărui apari ţ ie din veac în veac produce a tâ ta var ia ţ iune pe paginile is ­toriei bisericeşti . Să privim numai la trecutul ap ro ­piat : câtă nâloagâ, câtă încurcă tură nu au pricinuit bisericii jauzeniţ i i , în veacul al XVII-lea ; în veacul XVIII aufkaeriştii (febroniani, josefinişti); în al XlX-lea câtă luptă n ' a avut Grigorie XVI cu hermeziani i , Pius IX cu guenterişti i , ca să nu amint im, decât mişcări le pr inc ipa le? Toţi aceşt ia au fost catolici şi lozinca lor constantă a fost ; t ransformarea doctr inelor ca to ­lice, când pe terenul dogmatic, când pe cel de drept , când pe cel disciplinar, conform duhului vremii, — ca şi modernişti i de azi.

Şi biserica stă. Sionul s t răluceşte , r ămânând pe lângă doctr inele r eve l a t e ; furtunile nu-i strică ci îl fac tot mai vioi, ca să fie luminoasă dovadă, că nu este operă omenească , căci de-ar fi (operă omenească)*) de demult t rebuia să se prăpădească . Dela oameni nici când n 'a cunoscut cruţarea , ca şi autorul ei şi ea e to tdeuna „signum, cui contradic i tur" (Luca 2. 34)**)

Atacurile din afară umblă to tdeauna la bra ţ cu atacuri le din lăuntru, ale propri i lor oameni , neajunsul e tot cel vechiu, astăzi se c h i a m ă : modern i sm.

Reproducând „syllabusil-ul în l imba latină, car tea, a cărei in t roducere , caracter is t ică pent ru punctu l de vedere al aderenţ i lor papali , am dat-o în t raducerea de mai sus, se tânguieşte cu cuv in te le : „Sfântul scaun priveşte cu tr isteţa aces te apariţ i i —- ale moderniş t i lor — pe cari iar le-au provocat fii săi, când, în loc de a sprigini se silesc să prăvă lească biserica lor în des t ruc ţ iune" .

Forul apără toru lu i papalităţii*) este mult mai domol decât tonul enciclicei papale, ca re a provocat

*) Stilul barbar al limbi cu construcţiuni sintactice cice-date m'a silit să adaug expresiile din paranteză, pentru a nu rămâne echivocitate în înţelesul traducerii făcute cu îngrijirea de a reda exact concepţiile autorului. — Traducătorul.

**)' .Semnul, căruia i se va zice împotrivă« (biserica). *) Biserica evagelieă din patria noastră constată că enci­

clica papală are intenţiunea de a sili pe ceice încbee căsătorie mixtă să lege cununia la preotul catolic, care, la ordinul antici­pat al bisericii sale, numai în acel caz închee cununia, dacă părţile se îndatorează să-şi boteze copiii în legea catolică, — ceea-ce este un atentat contra libertăţii religionare asigurată în statele de drept.

nu numai magistrale răspunsur i din par tea moderniştilor, ci totodată şi răspunsul altor biserici creşt ine.

In Germania modernismul se desvoltă mai mult '. la universi tăţ i . Profesori germani-catol ici au combătu t

enciclica papa lă 1 ) . In Franţa2) sunt colecţiuni întregi de publ ica-

t iuni , cari militează pent ru emanc iparea spiritului ca­tolic de sub jugul autocraţ ie i papale . Publ icaţ iuni le lor „sunt sincere, luminoase, b ine scrie şi descoper Franţe i laice comoara de puteri cerebrale , pe cari catolicismul le s tăpâneş te încă" .

In Italia e mişcare foarte p u t e r n i c ă ; în scr ierea „0 criză sufletească în catol icism" şi „Ce voim", m o ­dernişti r evend ică dreptur i le ştiinţi şi conştiinţii , p re ­zentând programa luptei lor, pe care o opun, cu inimă deschisă, sotisteriilor enciclicei lui Pjus X.

„Am simţit şovăind — zic ei — tăria afirmărilor teoret ice care ni se a ră tase ră ca bază indispensabi lă a credinţei catolice. In ruguciune şi studii, a m cerut lumină de sus. Această lumină s'a făcut in sufletul nostru. Pret insele baze ale credinţii ne apar îmbă­trâni te incurabil . Dar credinţa insaşi, întregul pat r i ­moniu al experienţei religioase catol ice, noi îl vedem palpi tând în noi mai viu şi vedem l impede că se poa te împăca cu cele mai bune cer inţe ale sufletului cont imporan". . . „Exerciţ iul însuşi al puterii care perde din vedere până unde poate merge cu îndepl in i rea funcţiunii, t ransfermându-se în t r 'un absolutism incom­patibil cu sănătoasa câ rmui re religioasă voită de Hristos, în care din robi am devenit l iberi" .

Din aces te mici escepie se poate în t revedea di­rec ţ iunea în care au pornit modernişt i i , nu cu gândul de a face schismă ori eresie , ci pentru a purifică b i ­serica catolică şi pentru a îndrumă omeni rea „spre uni ta tea de credinţă.

* Aceia dintre cetitorii acestor şire, cari vor găsi

— ar trebui să fie t o ţ i ! — interes pent ru mişcarea din biserica apusului, numită modernism, deoarece astfel de mişcări au o impor tan ţă generală , pentru îngreaga omenire , vor găsi magistrate expuner i şi punctu l de vedere al bisericii româneşt i , in „Revista Teologică" din Sibiiu.

S.

Gonferinţă pastorală-catihetică. Pe Joi a fost convocată conferinţa pastorală-

catiheticâ din tractul Aradului. Conferinţa s'a în­trunit în sala festiva dela seminar şi dat fiind, că în tractul Aradului, în cea mai mare parte tot învăţătorii catehizează, ne-am pomenit din

V In Ahstria a fost în primăvara anului acestuia o mare zarvă in jurul afacerii Wahrman; un ovreu de origine, profesor de dreptul bisericesc la hisbruc, care s'a dovedit *ultra-modern~ist« câştigând simpatia socialiştilor internaţionali. In Austria, se vede, că e mai puţin interes biserican.

2) Cităm după „Rev. Teol." care aduce un frumos şi com­petent studiu de Arhim. Iuliu Scriban*.

conferinţă pastorală în conferinţă mixtă chiar şi după sex luată, în care preoţimea era în număr disparent. Dat fiind acest paradox, de sine în­ţeles, că nici conferinţa n'a avut caracterul unei conferinţe pastorale care să atragă în sfera discu-ţiunilor sale toate mijloacele educative ale preoţi-mei, pe lângă pedagogie dar şi andragogia, o recerinţă ce din zi în zi reclamă tot mai inte-ţitor atenţiunea tuturor organelor educative şi aşa în prima linie a organelor bisericeşti.

Comisarul conzistorial, Roman R. Cioroga-riu, a deschis o perspectivă largă a chestiunei catihetice, arătând din istorie şi prezent, că unde nu cultivă preoţimea straturile de jos ale popo­rului, acolo întotdeauna, aşa şi astăzi să ridică altele bisericuţe în jurul bisericei adevărate a lui Hristos.

Preoţimea să nu aştepte, ca alţii sâ-i crească poporeni şi încheia: Eliade Râdulescu zicea odi­nioară în zorile deşteptării naţionale: Scrieţi bâeţi, bine râu, numai româneşte să scrieţi. Aşa şi dânsul zice preoţimei: Catehizaţi preoţi, bine rău, numai voi să zidiţi noua generaţie creştină.

Conferinţa sa ocupat mai nainte cu aceea, că unde cine catehizează şi a ajuns la dureroase constatări. Sa aflat adecă comună în care preotul nu catehizează pentrucă nu i-sa regulat onora­rul, iar învăţătorul nu catehizează pentrucă preotul este numit de catihet, şi peste două sute elevi, crescuţi îotre confesiuni streine cresc ca păgâni.

Sa mai sulevat apoi şi altă chestie delicată anume: Purul interes bisericesc ar fi, ca preotul să catehizeze în şcoalele neconfesionale, ca prin aceasta să vină în contact cu tinera generaţie şi să-şi formeze pe tutorii poporeni şi în şcoalele neconfesionale, deoarece cu cei din şcoala con­fesională are contact în calitate de director local, chiar dacă n'ar catehiza acolo. Chestiunea însă să complică prin aceea, că catehizările dela şcoalele necofesionale sunt renumerate, până când cele dela şcoalele confesionale nu, va să zică să iveşte fesul interesului, ce deja până acum a provocat îndârjeli între preoţi şi învă­ţători şi suspiţiuni, nu tocmai edificatoare. Va fi chemarea Ven. Conzistor să reguleze acest raport bănesc între catiheţi, pentrucă chestiunea catehi­zării nu poate fi pusă pe baze financiare ci pe bazele ei naturale educative, dat fiind, că cate­hizarea nu se face pentru interesele catihetului, ci pentru interesele catehumenilor de-a fi în chipul cel mai eficace instruiţii şi educaţi în cele religioase-morale.

Sa remarcat apoi, că 2 ore la săptămână sunt prea puţine pentru catehizare, dreptce cate­hizarea în toate şcoalele, fără deosebire de ca­racter să se extindă cel puţin la 4 dacă nu la 6 ore la săptămână, căci legea admite aceasta şi numai nemernicia noastră a fost, de am făcut

| din catehizări simplă chestie de formă, căci ca-i tehizare de 1 ori 2 ore la săptămână este nu­

mai formă spre orbirea lumei. După discuţiunea pedecilor catehizării, din

care a rezultat, că pedeci externe n'au subversat, ci numai în noi, să le zicem dar pedecile neorintării începutului, conferinţa a ascultat cu viu interes firul unei lecţiuni asupra Rugâciunei domneşti, cetit de părintele Petru Nemet; iar disertaţia părintelui Simeon Cornea asupra metodului direct de predare în cl. I, o releagă la proxima confe­rinţă. Până atunci să va publica în »Biserica

i şi Şcoala«, iar protoprezviterul tractual va de­signa pe referentul în cauză.

Uzus de plura docebit!

Drapelului. In primul din numărul trecut a »Bisericei

şi Şcoalei«, am relevat paşnicul decurs a alege­rilor congresuale, drept consecinţă a relaţiunilor ordonate din dieceză. Credeam, că va servi aceasta de mângâere, că suntem în calea con­solidării pe terenul bisericesc.

Confraţii dela »Drapelul« să miră de spusele noastre, pe cari le pun în contul optimismului ori a ironiei, şi mai vârtos a ironiei. De aceasta ne aşteptată concluziune iarăş noi ne mirăm, şi mai presus de toate de nota personală a tonului.

Dacă ni s'ar fi argumentat cu date, că s'a întâmplat abuzuri, ne-am corege, dar a nu ad­mite din capul locului, că pot fi alegeri libere în dieceză, nu înţelegem. Noi nu aflăm temei pentru acest pesimism exagerat.

Altfel admitem şi aceea, că după luptele crâncene peste cari am trecut, ne-a cuprins op­timismul, văzând buna înţelegere a oamenilor şi paşnicul decurs al alegerilor. Dar a sări dela optimism chiar la bizantinism este un salto mortale neobişnuit în discuţiuni serioase. Şi con­fraţii dela »Drapelul« vor să apară grozav de serioşi.

Varro ! unde îţi sunt legiunile ?

Emil sau

Despre educaţiune de

f. J . R o u s s e a u ,

tradus de Ioan Ardelean învăţător.

C a r t e a I .

— Urmare. —

Din momentul acela, când copilul eliberat de pâniecele mamei sale, nu permiteţi, ca să fie închis

*ntr'o cătuşă şi mai incomodată. . Daţi la o par te bone ta aceea , fâşia şi alte legături. ' îmbrăcaţi-1 într 'o haini tă largă, care să nu fie nici aşa de grea, încât s ă împie­d e c e mişcări le l ibere ale organelor sale, nici aşa deasă sau caldă, încât să nu poată s t răbate aerul prin transa. Culcaţi-1 în t r 'un leagăn mare şi căptuşi t b : n e , ca să s e poată mişsâ şi întinde liber şi fără nici un periclu. € â n d deja îi pe rmi t puteri le corporale , t rebue lăsat să lunece pe padimentul chiliei, să se desvoalte, să se î n t ă r e a s c ă zi d e zi. După aceea comparaţi-1 cu un •copil egal în etate, dar pur ta t în faşă o să vă convingeţi , •ce diferinţă va fi între dânşii cu privire la desvol-tare.*)

Trebue se fim pregătiţi şi la unele desaprobăr i d in par tea doicelor, că rora propia lminte Ie dă de cap ma i puţin un copil legat, ca acela, de carele încont inu t r e b u e şă grijască. Afară de aceea necură ţen ia copilu­lui încă se vede mai bine de subVo cămaşă deschisă şi aşa t rebue spălat mai adesea. în u rmă obiceiul î n rădăc ina t e o bază pent ru con t inuarea procedure i vechi, că învingerea a aceleia e aproape imposibilă pen t ru to tdeauna şi Ia toate popoare le .

Dar nici nu t rebue să ne împoar te aşa tare doicele. Daţi porunca , căutaţi după săvârş i rea aceleia, şi să n u vă fie lene a tace toate aceste, ce pot să uşureze îndepl in i rea misiunei ce le-aţi dat. Pent ruce să nu ne în locuim unii pe alţii în ostenelele îngrij irei? Dacă a r fi vorbă numai despre îngrijirea trupului lui, a tunci dacă t râeşte numai e sănătos, de celelalte ce să ne îngrijim. Dar deodată cu naş terea lui începe şi educaţia, şi îndată-ce vede razele acestei lumi, deja e elev, ş\ încă nu elevul docentului de casă, ci al naturii . Educatorul face studiul său numai sub patronajul acestui mare măiestru şi numai de aceea supraveghează, c a în contra ei să nu lucreze nimeni . Supraveghează elevul său, şi e atent, ia în conziderare toate mişcări le lu i ; spionează cea dinţâiu ivire a facultăţilor spiri tuale, p recum aş teaptă mohamedani i ivirea lunei nouă.

Venim pe lume cu puteri de-a putea cupr inde, da r neştiind, necunoscând nimica. Sufletul legat de

*) Gând vorbesc despre leagăn o fac din motivul, c ă nu am un cuvânt mai a c o m o d a t ; pen t rucă sunt convins , că băiatul nu t rebue legănat, ci adese-ori acest obiceiu râu îşi are şi urmăr i le sale primejdioase.

Peruanii antici lăsau liber manile copiilor, iar celelal te părţi ale corpului le înfăşiau numai puţin. Dacă lăpădau legăturile lui, îi aşezau într 'un cuibuşor format din albituri, care cupr indea trupul lor până în brâu, unde apoi pu teau să se mişte fără nici o teamă d e a fi expus vre-unui periclu. înda tă -ce erau capabili a face un pas, mamele lor îşi arătau, , sânul dint r 'o depăr t a re oarecare , că aşa să fie siliţi a umblă. Copilaşii negrilor întâmpină mai mari greutăţi Ia supt. Adecă a târnă cu manile şi picioarele de un şold al mamei lor şi ţ inându-se strânşi duc cu mani le sânul lor la gură şi sug fără să cadă şi fără ca mamele lor să fie silite a în t rerupe lucrul îndecursul lăptarului. Aceşti băeţi încep a păsi în a doua lună a etăţii lor, sau a umblă în patru mân i ; , (Bufîon, Istoria na tura lă pa r t ea IV).

senzuri le debile şi j umă ta t e formate, nici nu e conşt iu de ezistenţa sa propr ie .

Svârcol irea şi plângerea copilului născut e o acţ iune mehanică fără conşt ientă şi voinţă.

Să presupunem, că un copil imediat după naş te re ar posede desvol tarea şi pu terea unui om matur , şt aşa zicând înarmat cu toate ar ieşi din pân tece le mamei sale, ca Pal las din capul lui Jupiter , — acest bâiat-om ar fi un nătâng, o s ta tuă fără mişcare şi senzibilitate. Nu ar vedea nimic, n 'a . auzi nimic, n ' a r cunoaş te pe nimeni , şi chiar privirea sa nu ar fi capace să o îndrepte spre obiectul acela, care le i-ar trebui să-1 pr ivească. Colorile n 'or ezistâ în ochii lui,-nici sunete le în u r e c h i ; despre obiectele at inse n 7 a r avea idee, dar nici acea nu ar şti, că oare el însuşi are t rup , sau ba.

Acest om crescut ca bureţii , n 'ar şti stă pe pic ioarele p ropr i i ; mult t imp ar t rece , pânâ -ce a r învăţă a susţine echilibrul corpului s ă u ; acum nici nu ar încercă învăţarea acestuia, aşa, că băiatul gigant ar r ămânea în Ioc ca o cioacă, sau cel puţ in s 'ar târâi pe pământ , ca căţălul mic.

Ar simţi neplăceri le lipsei, fără-ca să le cunoască , sau fără a-Ie putea satisface. Nefiind nici o mişcare proposi ţ ionată pede-opar te între stomac, iar pe de ceea par te între mâni şi picioare, ca re să-I îndemne Ia aceea, ca să t indă mâna după mânca rea d inpre ju-ru- i , ar muri de foame, înainte de-a mişcă . una, ca să-şi câştige nut remântu l său. Ori cât de puţin s 'au cugetat la ordinea cunoşt inţelor şi desvoltarea lor atâta totuşi e cert, că omenimea în per ioada ant ică, când n 'a putut să înveţe nici din a s'a pă ţanie şi nici din exemplele al tora, neşti inţa şi stupiditatea omenească în aceasta s tare a putut să fie cam aşa,

Deci cunoaştem, sau cel puţin s'a putut stabili acel punct , dela care a t rebuit să înainteze fiecare, ca să poată ajunge gradul general al priceperii . Dar oa re cine cunoaş te punctul final al înaintării n o a s t r e ? F i e ­care face o înaintare mai mică sau mai mare conform facultăţilor sale spirituale, aplicărilor, putinţelor, n isu-inţelor şi prilegiurilor Dar nu cunosc un astfel de învăţat , ca re să aibă cutezanţă a z i c e : lată, aceas ta e sfera, ca re poate s t răbate mintea omenească şi pe care a o t rece om nu e în stare. Noi suntem îndeplină neştiinţă despre aceoa, că ee am putea fi dela n a t u r ă : n imenea nu a s t răbătut încă aceea distanţă, care ezistă între om şi om. Unde e sufletul acel primitiv, pe care le nu l'a încălzit încă aceas ta idee şi care în fiinţa sa n 'a exprimat aceste c u v i n t e : „Cât voiu şti de aci î na in t e ! La ce să mă las a fi întrecut de a l ţ i i ? "

De repeţ i te-or i sus ţ in : educaţ iunea omenească să începe la naş te re ; înainte de-a putea vorbi şi auzi , se educă el însuşi. Exper ienţa premerge adevăra te i in ş t ruă r i ; adecă înda tă -ce şi-a cunoscut doica, c u " aceas ta a şi învăţat foarte mult. Cunoşti inţele omului celui mai primitiv încă ne-ar admiră , dacă l e -am urmăr i cu a ten ţ iune dela naş tere până la acel punct ,

la care a ajuns. Dacă toată ştiinţa omenească s 'ar clasifică în două părţi , şi încă aşa, că o par te să cu­prindă toată comoara ştiinţei omeneşt i , ceealal tă escepţ ional numai a filozofilor, s 'ar documentă , că aceas ta din u r m ă e foarte puţ ină faţă de ceealal tă. Dar nu iau în considerare inventaţi i le generale omeneşt i , fiindcă aceste ni-le putem însuşi fără nici o greutate , înainte de a-ne şti c u g e t ă ; fiindcă totalitatea ştiinţei noastre se poate observă numai ca repara ţ iune şi nu­măru l comun, ca la ecvaţiuni matemat ice , nu să socoate în nimic.

încă şi animalele esperiazâ foarte mult Au senzuri prin u rmare t rebue, ca să-le ştie şi folosi acelea ; au necesi tăţ i , aşadarâ e absolut necesar , a învăţă îndepli­n i rea t o r ; t rebue să înveţe a mânca , a sburâ. Anima­lele pa t rupede şi cari îndată după naştere sunt în stare a stă pe picioarele proprii , pe lângă toate aceste nu ştiu umbla imediat. Prin paşii primi se depr inde şi se convinge, că umblarea nu e altceva, decât încercare . Pa să r ea scăpată din colivie nu ştie sburâ, fiindcă n 'a sburat nici odată. Toată activitatea pent ru fiinţe senzi-bile e numai depr indere . Dacă plantele şi-ar putea părăsi locul, ar trebui să poşeadă senzuri şi a-şi câştigă exper ienţă , altcum s'ar stinge în grabă de pe supra­faţa pământulu i .

Pr imele observaţ iuni ale copiilor sunt mai mult s e n z u a l e ; ce obsearvă, e sau bucuria, sau durerea . Nefiind capabili a umbla şi a pipăi, t rece mult timp p â n ă c e şi-ar putea face idee c lară despre obiectele văzute. însă cu timpul prin exerc i tarea aces tor obser­vaţiuni senzuale , îşi câştigă imagină despre estenzi tatea şi forma obiectelor. Dealtcum copiii îşi îndreaptă ochii în to tdeauna spre lumină. Dacă se ivesc primele luciri ale luminei din cutare parte câ t râ dânşii, se întorc momen tan într 'acolo, de unde s t răbate lumina, aşa, că dacă voim să nu fie miopi (regarder der de travers) , t r ebue să-i depr indem de t impuriu la în tunec ime, căci deal tcum încep a plânge, dacă îi lăsăm în amurg. Dacă nutr i rea şi durmirea iui e legată de-un anumi t t imp, aceste îndepliniri se prefac adevăra te necesi tat pen t ru dânsul şi poftirea aces tora nu izvoreşte apo din adevăra tă lipsă, ci e cursul obiceiului, adecă obicei uj dă naştere unei necesităţ i nouă afară de cea n a t u r a l ă , la aşa ceva t rebue să premergem. '

Obiceiul ce putem permite copilului e, să nu-1 obicinuim cu nimica. Nu t rebue pur ta t pe o m â n ă mai mult , decât pe alta ; t rebue să insistăm, ca man i l e să şi-le folosească de-opotr ivă, să na fie impacient în ce priveşte t impul mâncăr i i , durmiri i şi j u c a t u l u i ; ca să nu fim siliţi a stă tot după ei ziua şi noaptea , ci să-i putem lăsă singuri, dacă t rebue. Cade-se dar să-1 pregăt im pent ru l iber ta tea vi i toară şi în t rebuin ţarea corec*ă a puter i lor sale, şi încă pr in aceea , că-I punem s tăpân pe sine pent ru s i n e ; ca re să fie capace a urmăr i voinţei sale, dacă va posede de aşa ceva.

CRONICA. Recti f icare. In primul nostru articol din număru l

t recut 43, apărut sub titlul „Alegerile congresuale" s a s t recurat regretabile greşeli la reviziune. Anume în a l i ­neatul prim în Ioc de „nici vn punct disonant" a. apăru t „nici un punct disornant", în aliniatul doi în loc de „Fosta oprimată libera manifestaţiune ? Absolut nu, drepturile constituţionale au rămas intacte de orice influinţă oficioasă'1, a apăru t a ş a : „Fosta exprimată-Ibiera manifestaţiune ? Absolut nu drepturile constitu­ţionale au rămas uitate de orice influinţă oficioasă", în aliniatul 6 in loc dd „scaun al onorului"' a a p ă r u t „scaun al omului" ; iara în loc de „membri acelora"-a apăru t „membrilor".

Pentru candidaţ i i de î n v ă ţ ă t o r i . Candidaţi de-învăţători , cari nu sunt în aplicaţie, întru cât doresc să fie aplicaţi de învăţător să se însinue n t impul cel mai scurt la Conzistor, prezentând test imoniul de c v a -lificaţie învăţă toreascâ în copie au ten t i ca tă cel puţin la vr 'un oficiu parohial .

In acelaş înţeles sunt poftiţi şi absolvenţii de-preparandie , cărora nu li-s 'au împlinit doi ani dela absolvarea preparandiei , să se insinue, a lă tu rând î n copie au tent ică absolutorul p reparandia l .

Contra a l c o o l i s m u l u i . Învăţători i români i din comitatul Aradului , membrii ai reuniuni i învăţătorilor-din protopopiate!;! a r adane 1—VII, sau întruni t Joi, 5 Octomvrie (23 Noev.) a. c , în şcoala centrală,, din Arad, la o conferinţă, în scopuj de a se deprinde-cu manua rea proiectografului pentru a ţ inea peste-iarnă, în legătură cu cursuri le de scris-cetit , prelegeri pe-sate împotriva alcoolismului. I-a instruat dl profesor preparandia l Nicolae Mihulin, fiind de faţă şi Mag. S a dl deputat dieta! Vasilie Goldiş, secre tar conzistorial , ca re a îmbărbăta t învăţă tor imea la lucru cu cuv in te frumoase. Învăţătorimea a primit cu însufleţire apos ­tolatul cont ra acestui flagel mistuitor la poporul nostru, angajându-se să iniţieze prin sate societăţi de abs t inen ţă eventual a-şi pune la cale o ligă a şcolari lor abst inenţ i . Proiectograful este al „ Asociaţiunii naţ ionale a r a d a n e şi sa dat dlui învăţător Traian Fridrich din Miniş, unde să va ţ inea pr ima prelegere de a semenea na tu ră .

Salutăm cu bucur ie mişcarea aceas ta lăudabi lă a învăţători lor noştri .

Sărbător i le p ă g â n e ş t i . 0 comisiune încred in ţa tă cu studjarea chestiei sărbătăr i lor păgâneşti , ţ inute î n c ă de poporul nostru dela sate, a făcut p ropunere sfântului sinod din Bucureşti, se adreseze o pastorală popora ţ iunei rurale , în care să fie îndemnat poporul a se • lăsă de acest abus. înşirândui-se şi esplicândui'-se, cari punt sărbător i le pe cari t rebue să le ţ ină creştinai. Preoţi i apoi vor fi îndrumaţi să instrueze poporul în pr iv inţa aceasta , nu numai în biserică, ci şi Ia al te ocaziuni binevenite. F ieca re preot va avea să rapor teze despre activitatea pe '«are a desvoltat-o întru s târpirea aces tu i obiceiu rău . Preoţi i cari nu-şi vor face datorinţa, v o r fi suspendaţ i dela oficiu şi beneficiu, pe o v reme oare care .

D e s c o p e r i r e s e n z a ţ i o n a l ă . în oraşul Long Is land, Stateie-Unite, s'a început să se facă cul tură e lect r ică , în u rma exper ien ţe lor făcute de doamna Davidov, metoda aceasta nou de cultură va fi pusă în practică, la Belleerest ' aproape de Nottport. „în procedeul m e u

—- zice doamna Davidov — fructele şi florile sunt cul­t ivate sub acoperemânt . Florile, pe cari le-am obţ inut tn cursul exper ienţe lor mele, erau mai mari , mai par­fumate şi de coloare mai vioaie ca cele cult ivate pr in procedeuri le ord inare ; acelaş lucru e si ca f ructele".

R e s p e c t a r e a limbei moldoveneşt i în bisericele •din Basarabia, a căpăta t o nouă dovadă. încă acum 2 ani episcopul Vladimir a dat o circulară , prin care s e impunea clerului să înveţe limba moldovenească . In caz că majori ta tea enoriaşi lor sunt moldoveni şi s ă oficieze liturghia în limba moldovenească . Nu de mul t cântăre ţu l Nicanor Holdevici din satul Văsieni, ă fost t ransferat fără voia lui la altă-biserică, deoarece el nu ştie limba moldovenească , iar satul Văsieni {judeţul Chişinău) e locuit uumai de moldoveni .

Catalog c o m p l e c t . Librăria edi toare Leon Alcalay •din Bucureşti , tfimite gratis şi franco, după cerere, Nonl catalog complect ce 1-a publicat de curând cu mai toate cărţ i le româneşt i l i t e ra re : Romane, Foesii, Teat ru , Nuvele, Cărţi de Istorie, Artă, Ştiinţă, Pedagogie, cărţi de util i tate pract ică etc. Toate aceste se pot c o m a u d â prin librăria diecezană din Arad care se va înfiinţa cu 1 Ianuar ie 1909 în s t rada Deâk Ferencz . Nr . . 3 .

Cărţi ş c o l a r e aprobate de înaltul ministeriu de cu l te şi ins t rucţ iune publică. Iosif Moldovan şi consoţii au fost avizaţi din par tea înaltului ministeriu că cărţi le lor de cetire române pentru elevii claselor I, II şi III sunt aproba te definitiv, iar cele pentru clasa IV V -şi VI sunt admise în folosinţa şcoalelor pentru anul şcolar cu ren t şi în edi ţ iunea primă, cari în decursui acestui an vor fi amplificate cu mater ia l corespunzător din istoria, consti tuţia şi geografia patriei . Le reco ­m a n d ă m în deosebita a tenţ iune a D-lor învă ţă tor i .

Comite t filial a l Soc . t e a t r a l e . în 17 Oct. a. c. s 'a hotări t din pa r tea t inerimei române din Lugoj înfiinţarea unei filiale a „Societăţii pentru fond de tea t ru" cu sediul în Lugoj. Cu aceasta ocaziune s'a a les de preşedinte dr. Coriolan Grădinariu, secre tar dr . Arseniu Micu, cassar Alexandru Onae, iar membr i în comitet d-nii Mihail Gaşpar, Valeriu Giurgiu, dr. C Ignea, dr. Aurel Ciupe, dr. Pet ru Maier, şi d-nele dr. Vălean şi Melania Onae. Comitetul ales cu m a r e însufleţire a pus în vedere mare zel pent ru sprij inirea scopului cultural al societăţii de teatru şi după avizarea despre acest paş comitetului Central îşi va începe imedia t acţ iunea.

Convocare . Despăr ţământul pro topopesc Siria, îşi va ţ inea proxima şedinţă Vineri la 7/20 Noemvrie a. c , în comuna Măderat, în şcoala înv. P. Vancu, la ca r e toţi membri i şi binevoitorii şcoalei sunt poftiţi a part icipă. P r a g r a m a : 1. Dimineaţa la 8 ore azis tare la chemarea Duhului sfânt. 2. Prelegere p r ac t i c i în scoală înv. P. Vancu. 3 . Cuvânt de deschidere. 4. Re -flexiuni asupra prelegerii ţ inute. 5. Incassarea taxelor. 6. Raportul biroului . 7. Raportul comisiunei cenzurâ -toa re . 8. Per t rac ta rea rescriptelor biroului central . 9. Prelegere din „Limba r o m â n ă " de I. Grofşorean. 10. Cet i rea opera te lor incurse . 11. Discuţiuni asupra Ges­t iuni lor şcolare. 12. Propuner i şi interpelări . 13. F ixa rea locului proximei adunăr i . 14. încheiere . După şedinţă u r m e a z ă prânz comun, la care ceice voiesc a luă par te , au a aviză negreşit despre aceasta , cel puţin cu 2 zile nainte de şedinţă, pe atare domn învă ţă tor din Măderat Siria, la 18/81 Octomvrie 1908. Teodor Cherechean notar , Alexiu Doboş prezide.

Cronică bibliografică. A apăru t Albina revistă populară Nr. 4 cu u r m ă ­

torul c u p r i n s : G. Coşbuc, Pat r ia română (poezie). — P. Nechifor, Tâmpla Bisericii ca tedrale din Calafat. — D. Teleor, Ipohondria. — Ceaiul în Japonia . — Mină de aur în Franţa . — Al. Predesu, Moş Neagu poveste (sfârşit) — Starea sământur i lor . — Bolniţa mănăst i r i i Bistriţa. — V. S. Moga, Cronica agricolă : Congresul agronomilor ; Starea t impulu i ; Târguri le noas t re ; Tâ r ­gurile s treine. — Ce pedepse pot da jandarmii rural i . — Cronica stăpânii . — informaţiun. — Bibliografie.

Congres literar. In luna t recută s'a ţ inută la Mainz, sub protectoratul Marelui Duce de Hessa, con ­gresul anual al „Asociaţiei l i terare şi art ist ice in ter ­na ţ iona le" . Germania . Italia. Belgia, F ran ţa şi Helveţ ia au fost oficial reprezen ta te la congres. La noi poa te nici nu se ştie de aceas ta societate .

O publicaţie bibliografică românească in te resantă apa re acum regulat în editura Academiei române , sub titlul „Creşterea colecţiunilor bibliotecei" Tot la trei luni se dă în aceasta revistă seama de toate cărţ i le româneşt i apăru te în Regat, pe cum şi de celelal te colecţiuni cu cari Biblioteca Academiei se îmbogăţeşte în fiece zi. Pentru ceice u rmăresc vieaţa cul turală , publicaţ ia semnala tă aci, e un potrivit izvor de informţ^e.

Ce cetesc Basarabenii? Se pare* că dintre bătuţi de soartă, sub raportulnl culturei româneşt i , sunt tot Basarabeni i . Autorităţi le ruseşti nu le dau voie să c e ­tească decât vre-o câteva inofensive cărţi de rugăciuni , impr imate cu chiril ice. Ultimele broşuri , apăru te în tipografia din Chişinău, cuprind scurte învăţătur i mora le ca „Vieaţa şi nevoinţele prea-cuviosului Serafim". „Cărticică de rugăciuui" şi al te învăţăminte tă lmăci te din ruseşte- de protoiereul Iustin Ignatevici. Tot la Chişinău apare şi modesta lor revistă lunară „Lumină­torul ' ' , cu cuprins religios, Pe cum se vede deci, lec tura Basarabeni lor e încă foarte pr imit ivă şi foarte puţ in promi ţă toare pent ru viitorul acestei aripi rupte din trupul neamului românesc .

A apărut Biblioteca „Mineroa" â 30 bai i volumul cuprinzând atât opere datori te scriitorilor noştri celor mai de merit, precum şi t raducer i după capodoperile* străinătăţ i i , a tipărit şi se află de vânzare la toa te librăriile, u rmătoare le v o l u m e : Mr. 1. M Şadoveanu . Duduia MargarJa. — Povestea înduioşătoare a u n e i t inere fete Nr. 2. Leonid Andreievv. Guvernatorul. • — Tradus de C. Sandu-Aldea. Cel mai puternic din scriitorii t ineri ai Rusiei de azi, Leonid Andreiew, nu era CU' noscut la noi până acum. Nr 3 Leonid Andreiew. Nuvele. — Tradus de C. Sandu-Aldea . N. 4. Prosper Merimee. Carmen. — Povest ire t radusă de Radu Baltag. Nr 5. M Eminescu. Proză literară, în acest volum se dă l i teratură, în proză, deci proză l i terară, şt iut fiind că mare le maes t ru a scris ar t icole de ziar, l i terar scrise, nu aveau în vedere . Volumul cupr inde n e m u ­r i toarele l uc r ă r i ; Fătfrumos din lacrimă, Să rmanul Dionis, La aniversară , Cezara. Nr. 6. T. Robeanu. Poezii postnme. — Prefaţă de N. lorga. Nr. 1. Alphonse Daudet. Scrisori din moara mea. — Tradus de N. Pandelea . Cel mai delicat scriitor naturalist . De vânzare la Librăria Institutului Grafic „Mine va" , şi la toate librăriile din ţară .

„Familia Română" revistă i lustrată apare în fie­care săp tămână cu un bogat cupr ins literar şi dis t ract iv , (sfaturi, Curierul Modei, ghicituri.)

Abonaţii noi pot primi toate numere le deia început . Abonamentul e de 10 coroane pe un an.

Adresa : Budapesta V. S t rada Csâky 23 .

Concurse. Pent ru întregirea vacantului post de paroh din

Checheş, t ractul Belinţ, să escrie concurs cu termin de 30 zile dela pr ima publ icare în „Biserica şi Şcoa la" .

Emolumente le împreunate cu acest post sunt : 1. O sesiune parohială de 32 jugăre , par te arător , par te fânaţ. 2. întregire dela stat, care până acuma, pen t ru preot cu mai puţin de VIII clase, a fost la an 605 cor 76 fileri 3 . Bir preoţesc , câte 6 oche de cucuruz sfărîmat dela fiecare număr de casă şi 4. Stolele uzuate.

Reflectanţii Ia aceas tă parohie de clasa a II-a, cari pot să aibă, in senzul înaltului rescr ipt consistorial de sub Nr. 6839 din 25 Octomvrie v. a. c , cvalificaţiune şi numai pentru parohii de clasa a 111-a, au să-şi instrueze petiţiile lor conform legilor în vigoare şi, pe calea oficiului protopopesc gr. or. rom din Belincz, Teines megye, să le adreseze respectivului comitet parohial , fiind poftiţi a să prezentă odată, în lăuntrul terminului concursual , şi în sf. biserică din Checheş, spre a-şi a ră tă î r idemânătatea în tipic şi cântare , eventual în orator ie şi celebrare .

Comitetul parohial.

în conţelegere cu m i n e : Gherasim Sârb pprezviler.

- • — 1 - 3 '

Pent ru îndeplinirea postului învăţă toresc vacant din Ponoarâ, protopopiatul Peşteşului, prin aceas ta se publică concurs cu termin de 30 de zile dela pr ima publ icare , în „Biserica şi Şcoala ."

E m o l u m e n t e l e : bani g a t a : 600 cor. pentru famu-laţie : 100 cor. Dela comuna politică pentru şcoala de r epe t i ţ i e : 80 cor. Pentru scripturist ică şi confer in ţă : 20 cor. Uzufructul alor 8 jugh. pământ ară tor şi f â n a ţ : 100 cor. 24 metri i de lemne, din cari se va încălzi şi sala de învăţământ , în pre ţ d e : 100 cor.

Doritorii da-a ocupă acest post sunt avizaţi, ca recurse le lor adjustate conform dispoţiilor s ta tutare şi regulamentare în vigoare, adresate comitetului parohial din Ponoară să le înainteze P rea On. oficiu protopopesc în M. Telegd, având dânşii a-se prezentă în vre-o L u m i n e c ă sau în vre-o să rbă toare în sfânta biserică din Ponoară , pent ru a-şi a ră tă dexter i ta tea în cant şi tipic.

Ponoară , la 17/30 Oct. 1908.

Petru Lascu m. p. Vasilie Lungu m. p. preot. preş. com. par. not. adhoc.

în conţelegere cu : Alexandru Munteanu, protoprezbiter .

- • - 2—3

Pentru întregirea vacantului post de învăţător la şcoala poporală confesională gr. or. rom. din Bresto­vaţ, (Aga), se escrie concurs cu termin de 30 zile dela pr ima publicare.

Emolumente le împreuna te cu acest post s u n t : a) în bani gata 81 cor. 60 fii. b,) în natural ia 720 l i t re grâu preţuit în 81 cor. 60 fii., şi 720 litre de cucu ruz preţui t în 69 cor. 60 fii. o,) 4 jugăre de pământ , pa r t e arător , pa r te fânaţ, preţui t în 80 cor., d,) pentru sc r ip tu­ristică şi pen t ru conferenţă 10 cor. e,) locuinţa în natură, şi grădnă şi f,) dela înmormântăr i i de prunci sub 7 ani 40 fil , ear în sus şi dela oameni mari 80 fii., şi cu liturgie 1 coroană. Salarul să întregeşte dela stat în senzul articolului de lege XXVII din 1907, fiind in princip-pus deja în vedere din par tea înaltului ministeriu. Alesul a re să primiască, dela în tăr i rea sa de învăţător-definitiv, diferenţa dela dotaţia dată de paroh ie până. la cea s t a ton tă prin legea provoca tă aci, dela stat, şi nu poa te să ceară ant ic iparea ei dela parohie sub nici un titlu. Alesul, tot pe lângă dotaţia specificata, e dator să conducă s t rana şi să cânte la cununii ,

Reflectanţii la acest post sunt poftiţi a-şi a ş t e r n e petiţiile lor, instruate în senzul legilor în vigoare,, comitetului parohial din Brestovaţ, pe calea oficiului protoprezbi teral din Belinţ (Belincz, Tem es megye) , şi în t r 'una din Duminecile ori sărbători le , cari cad ir» lăuntrul terminului concursual , a să prezentă în biser ica din Brestovaţ, spre a-şi a ră t a dexter i ta tea în tipic ş i cântare .

Comitetul pjarohial.

în conţelegere cu mine : Gerasim Sârb protoprezbi ter .

— • — 2—3 gr.

Pent ru îndeplinirea definitivă a staţiunei î n v ă ţ ă t o -reşti din comuna Laztir, inspectoratul Hălmagiului în u rma abzieerii de învăţător Pet ru Vuşdea se esc r ie concurs cu termin de 30 zile dela pr ima pub l i ca re în foaia „Biserica şi Şcoala ."

Dotaţia împreunată cu acest post este : 1. î n bani gata din cassâ cul turală dela Lazur şi filia Groş 490 cor. 2. Dela Lazur 4 stânjini lungi de l emne pent ru învăţător , iar dela filia Groş 24 cor. 3 . Pen t ru conferinţe învăţă toreş f i 24 cor. 4. Scripturist ică şcoalei 10 cor. Ajutor de stat votat sub Nr. 27257)1907 în suma de 162 cor.

Se va cere şi întregire la 1000 cor. 6. Cvar t i r acomodat şi grădină. Alegându-1 învăţător este înda tora t a îndeplini şi serviciile de cantora t şi a p r o v e d e à instrucţia în şcoala de repeti ţ ie .

Recurenţ i i sunt avizaţi, ca recurse le lor adjusta te cu documente le legale de cvalificaţiune şi ad resa te comitetului parohial din Lazuri, să le subş tearnă până la terminul susindicat P rea On. Oficiu protoprezbi teral al Hălmagiului (Nagyhalmâgy) şi să se prezinte în v r e - o Duminecă ori să rbă toare sub dura ta concursului în biserica din Lazur spre a-şi ară tă dester i tatea în cântare şi tipic.

Lazur, în 21 Sept. (4 Oct.) 1908.

Comitetul parohial.

în conţelegere cu mine : Cornel Lazar pprezb. insp scol.

— • — 3 — 3 J