Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; Joi - Spovedanie, ora 18;

A treia vineri din lună – Sf. Maslu, ora 19-30; Sâmbăta – Spovedanie, h 16.

(În post, vinerea - spovedanie, h 17:30)

Sf. Maslu la Prima Porta, miercuri, 6 februarie 2013, h 19:15.

Și anul acesta, contribuția financiară anuală este de 50 euro. Rugăm pe toți

membrii parohie noastre să ajute, și în acest fel, buna desfășurare a misiunii

pastorale din cadrul familiei noastre duhovnicești de la La Rustica. Dumnezeu să

vă răsplătească jertfa!

SITE-UL PAROHIEI NOASTRE: www.zamislireamaiciidomnului.it

Săptămâna a XVI-a după Rusalii:

Duminică: 1Tim 4,9-15; Lc 19,1-10 - Sf. și Dreptul Simeon; Sf. Prorociță Ana

Luni: Ga 4, 28-31; 5, 10; Mc 6, 54-56; 7, 1-8 - Sf. Cuv. Isidor Pelusiotul.

Marţi: Ga 5, 11-21; Mc 7, 5-16 - Sf. Mc. Agata; Sf. Mc. Teodula.

Miercuri: Ga 6, 2-10; Mc 7, 14-24 - Sf. Ier. Vucol, episcopul Smirnei.

Joi: Ef 1, 1-9; Mc 7, 24-30 - Sf. Ier. Partenie, episcopul Lampsacului.

Vineri: Ef 1, 7-17; Mc 8, 1-10 - Sf. Proroc Zaharia; Sf. Mc. Teodor Stratilat.

Sâmbătă: 1 Co 10, 23-28; Mt 24, 34-44 - Sf. Mc. Nichifor; Sf. Mc. Marcel.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi

Sfantul Serafim de Sarov - Despre milostenie Trebuie să fim milostivi faţă de cei săraci şi călători. Despre aceasta mult au

învăţat marii luminători şi Părinţi ai Bisericii. Şi de aceea s-a spus: „Cel ce seamănă cu scumpătate, cu scumpătate va şi secera; iar cel ce seamănă întru binecuvântare, întru binecuvântare va şi secera” (II Cor. 9, 6). Exemplul lui Petru Vameşul, care

pentru o bucată de pâine dată unui sărac a primit iertare pentru toate păcatele lui, lucru pentru care a şi fost încredinţat în vedenie, să ne înduplece şi pe noi a fi milostivi faţă de aproapele nostru, ştiind că şi milostenia cea mică ajută la câştigarea

împărăţiei lui Dumnezeu. Milostenia să o facem cu bună stare sufletească, după învăţătura Sfântului Isaac Sirul: «Iar când dai ceva celui lipsit, darul tău să fie însoţit

de veselia feţei tale şi prin cuvinte bune să mângâi întristarea lui». Deoarece milostenia poate sluji ca mijloc pentru dobândirea Sfântului Duh, numai atunci când se face în numele lui Iisus Hristos (deşi în toate cazurile rămâne o faptă

bună). Atunci buna stare sufletească, vorbele cele bune, veselia feţei, trebuie să fie socotite ca semne văzute, cum că milostenia ta se face în numele lui Iisus Hristos.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VI, Nr. 5 (3 februarie 2013)

n vremea aceea trecea

Iisus prin Ierihon şi,

iată, un om bogat cu

numele Zaheu, care

era mai-mare peste

vameşi, căuta să vadă

cine este Iisus, dar nu

putea de mulţime,

pentru că era mic de

statură. Şi alergând înainte, s-a suit

într-un sicomor ca să-L vadă, căci

pe acolo avea să treacă. Şi când a

sosit la locul acela, Iisus, privind în

sus, a zis către el: Zahee,

coboară-te degrabă, căci astăzi

trebuie să rămân în casa ta. Şi a

coborât degrabă şi L-a primit,

bucurându-se. Şi, văzând, toţi

murmurau, zicând că a intrat să

găzduiască la un păcătos. Iar

Zaheu, stând înaintea Domnului,

I-a zis: Iată, jumătate din averea

mea, Doamne, o dau săracilor şi,

dacă am nedreptăţit pe cineva cu

ceva, întorc împătrit. Şi a zis către

el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire

casei acesteia, căci şi acesta este fiu

al lui Avraam. Căci Fiul Omului a

venit să caute şi să mântuiască pe

cel pierdut.

Duminica a XXXII-a după Rusalii

(a lui Zaheu) Luca 19, 1-10

Apolstol: I Timotei 4, 9-15

Fiule Timotei, vrednic de

credinţă este acest cuvânt şi vrednic

de toată primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem

ocărâţi şi ne luptăm, căci ne-am pus

nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care

este Mântuitorul tuturor oamenilor,

mai ales al credincioşilor. Acestea să

le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să

nu dispreţuiască tinereţile tale ci,

fă-te pildă credincioşilor cu

cuvântul, cu purtarea, cu dragostea,

cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.

Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi

nepăsător faţă de harul care este întru

tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu

punerea mâinilor mai-marilor

preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te

de acestea, ca propăşirea ta să fie

vădită tuturor.

Sfânta Evanghelie din Duminica a XXXII-a după Rusalii ne arată cum Domnul Iisus Hristos vindecă sufletul iubitor de argint al vameşului Zaheu şi cum acesta, lacomul şi zgârcitul de ieri, devine deodată milostiv şi darnic, deoare ce s -a în tâ ln i t cu milostivirea negrăită a lui Dumnezeu, care l-a copleşit. Omul înrăit din pricina păcatului a devenit om bun, pentru că a fost surprins de bunătatea lui Dumnezeu Cel Sfânt. Omul nemilos şi aspru a devenit om milostiv şi generos faţă de săraci, pentru că L-a primit în casă şi în suflet pe Dumnezeu Preamilostivul.

Atât Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, cât şi cea a Noului Testament descriu patima lăcomie de avere sau a iubirii de arginţi ca fiind sursă a multor nedreptăţ i şi neajunsuri. „Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri“ (I Timotei 6, 10), constată Sfântul Apostol Pavel.

Cel mai mare rău pe care l-a produs patima iubirii de argint a fost vânzarea Mântuitorului Hristos pe treizeci de arginţi de către Iuda Iscarioteanul: „Când slăviţii ucenici la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint îmbolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecă­torul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie“ (Triod, Troparul Joii celei Mari). Iar altă cântare din Joia Mare deplânge aceeaşi cădere înspăimântătoare: „Năravul tău este plin de vicleşug, Iuda fără de lege; că îmbolnăvindu-te cu iubirea de arginţi, ai câştigat ură de

oameni. Că de vreme ce iubeai bogăţia, pentru ce ai mers la Cel ce învăţa despre sărăcie? Iar de-L iubeai pe Dânsul, pentru ce ai vândut pe Cel fără de preţ, dându-L spre ucidere? Spăimântează-te, soare, suspină, pământule, şi clătinându-te, strigă: Cel ce nu ţii minte răul, Doamne, slavă Ţie “.

În Sfintele Evanghelii, Mân­tuitorul Hristos atrage atenţia asupra faptului că omul nu trebuie să-şi pună nădejdea în bogăţiile pământeşti trecă­toare: „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură“(Matei 6, 19-20). De asemenea, El arată cum, din cauza bogăţiei, omul poate pierde viaţa veşnică: „Cât de greu vor intra cei ce au averi în Împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu“ (Luca 18, 24-25). Pe soţii Anania şi Safira, Dum­nezeu i-a pedepsit cu moarte prin mustrarea lor de către Sfântul Apostol Petru, pentru că puseseră deoparte, pe ascuns, bunuri pe care le făgăduiseră comunităţii (cf. Faptele Apostolilor 5,1-10).

Totuşi, Domnul Iisus Hristos nu condamnă bogăţia în sine, ci El condamnă transformarea grijii omului pentru traiul zilnic în preocupare excesivă sau chiar exclusivă a vieţii. El condamnă atitudinea pătimaşă sau egoistă a oamenilor lacomi care adună bogăţii de dragul de a aduna, găsindu-şi în această atitudine pătimaşă sensul vieţii lor. Aceştia trăiesc cu obsesia de-a aduna fără a dărui şi celor care trăiesc în lipsuri şi nevoi. Deci, Hristos Domnul mustră pe oameni când uită că Dumnezeu Care le-a dăruit bogăţia este milostiv şi doreşte ca şi bogaţii să fie milostivi cu

cei săraci. Adesea, prisosul bogaţilor de­vine lipsa sau necesarul săra­cilor, aşa cum constată Sfântul Vasile cel Mare. Oamenii obsedaţi de câştig material nelimitat uită că vor muri şi că tot ceea ce au adunat va rămâne altora, că nu iau cu ei nimic după moarte.

Când Hristos Domnul spune: nu vă îngrijiţi de mâncare, de băutură şi de îmbrăcăminte(cf. Matei 6, 31), aceasta înseamnă că omul nu trebuie să reducă viaţa sa la aspectul ei pur biologic, material şi trecător. Grija pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viaţa lui spirituală printr-o preocupare obsesivă de bunurile materiale, ci omul trebuie să poarte grijă mai întâi de sufletul cel nemuritor, adică să caute viaţa cea veşnică netrecă­toare, care este comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu, Izvorul vieţii.

Sfinţii Părinţi ai Bisericii învaţă că p a t i m a i u b i r i i d e arginţi sau arghirofilia este „dra­cul cel cu mii de capete...“ sau „rădăcina tuturor relelor (păcatelor)“. Ea se manifestă prin iubirea excesivă şi obsesivă faţă de bunurile materiale, în special faţă de bani. Cel stăpânit de patima iubirii de arginţi are motivaţii diferite, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul în scrierile sale: „Iubitorul de plăceri iubeşte argintul ca să-şi procure dezmierdări prin el; iubitorul de slavă deşartă ca să se slăvească prin el; iar necredinciosul ca să îl ascundă şi să-l păstreze, temându-se de foamete, de bătrâneţe, de boală sau de ajungerea între străini. Acesta nădăjduieşte mai mult în argint decât în Dumnezeu, Făcătorul tuturor lucruri lor şi Proniatorul tuturor, până şi al celor mai de pe urmă şi mai mici vietăţi “.

Astăzi, patima iubirii de arginţi se manifestă prin cele mai „rafinate“ şi

mai „ştiinţifice“ forme sau metode de câştig nedrept, cum ar fi: specula financiară, evaziunea fiscală la nivel mondial, oferirea de salarii mici angajaţilor în timp ce patronii acestora se îmbogăţesc prin munca muncitorilor săraci etc. Astfel, când goana după profitul material obţinut cu orice preţ, fără măsură şi fără morală, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine „sălbatic“ sau inuman şi se manifestă ca o patimă a lăcomiei „ştiinţific“ organizată. Consecinţele negative ale lăcomiei bogaţilor pentru populaţia săracă sunt greu de descris, deoarece sărăcia impusă altora

creează multă suferinţă şi nesiguranţă, dezorientare şi disperare individuală şi degradare socială. În această situaţie de lăcomie economică fără etică, când totul devine nesigur şi imprevizibil, schimbător şi înşelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, Cel statornic şi

netrecător, drept şi milostiv, dar şi să sporim vigilenţa şi prudenţa pentru a nu fi înşelaţi. Deşi criza financiară şi economică este în mare parte o judecată imanentă aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept şi prea multa risipă de bani, ea poate fi totuşi înţeleasă şi folosită ca o chemare pentru un nou început în viaţa persoane lor ş i a popoare lor . Astfel, criza economică ne determină să fim mai economi şi mai cumpătaţi, să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani şi averi mai mult decât în valorile spirituale ale credinţei, dreptăţ i i , corect itudini i ş i solidarităţii cu cei în nevoi.

Să ne rugăm lui Dumnezeu Cel Milostiv să ne ajute să fim milostivi şi darnici, să arătăm celor din jur iubire milostivă, prin cuvântul bun şi fapta bună, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin!