Anul VII . А.ж*»<1, Sâmbătă 11/ti 4 Octomvrie 1903 N*. 186 bedlctia

krf, Deik ?tran

[ АШІЖІ

?trenos-nkcz* ur. 8 r

IBOJflMENTUL Pentru Atwiro ungaria ;

4» bumiutn-ft i>p au

20 cor. 10 .

4 coroane. România şl straina-

40 franot.

'lftt au <e fuapoiiui.

TRIBUNA POPORULUI ADMINISTRAŢIA

Ar*d, D e i k FereacK-nto>% nr. 10

IJÍ8EHTI UŞILE î de un şir garmond : prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oara 8 b

de flecare pnblicaţinne.

Atât abonamentele, c&t şi iaserţtanUe sont a se plăti

înainte in Arad. Telefon peatru oraş şl coxuUM 508

Serisort oefrancate nu ae primées

Anul VII« Numër de Duminecă Nr. 40

, % 5a nu cedează. Pe erl s a aşteptai sffrsitul crizei :

bată lumea credea că M. Sa va însăr-ranacu alcătuirea ministerului pe Lukács, bare erï a fost primit în aud ien ţă şi a înaintat M. Sale programul militar al partidului liberal, adecă cererea maghia­rilor cu privire la maghiar izarea ar­matei.

Ziarele maghiare bucuraseră deja, pline de bucurie, că M. Sa a cedat «dorinţei natiunil« şi a primit progra­mul militar.

Lucrurile s 'au în tâmplat însă altmin­teri ; s'auîntîmplat aşa cum neapăra t tre­buiau sâ se întâmple. M. Sa n ' a primit programúi, cuci părinte d 'opotr ivă bun faţă de toate popoarele din pat r ie u'a voit şi n'a putut să împlinească do­rinţele şoviniste ale maghiarilor, în pa­guba celorlalte popoare . în paguba ţării Întregi şi a monarchiei.

lată cum s a u desfăşurat lucruri le : Lukács László, ministru de finanţe

i fost încă Luni primii în audienţă, :ând i-a înaintat M. Sale programul mi­liar al partidului liberal, alcătuit de o somlaié de 9 membrii . Acest program iitre altele cuprindea următoarele puncte :

1. Mutarea oficerilor maghiari delà regimente străine la regimente ma­ghiare.

2. lusfruarea în limba maghiară a tuturor obiectelor, afară de cele de specialitate.

3. La judecătoriile militare limba de pertractare înaintea forului 1 va fi cea maghiară. înaintea forului (I şi III însă ca si până acum cea ger­mană.

4. Deoare-ce în privinţa steagu­rilor şi emblemelor lucrările pregă­titoare nu s a u putu t încă termina, de-o-camdată steagurile vor fi provë-mte cu panglici în treicolor maghiar.

Dar maï cerea ca dreptul parla-neniulul de-a maghiariza armata, să ^recunoscut şi de Coroană.

In audienţa de Luni M. Sa a luat ogramul la cunoştinţă fără să se pro-uţe. rugându-1 pe Lukács să mal stea Viena. In audienţa de Miercuri a (le­

irat apoi că nu aproba programul. )tărîrea asta s 'ar fi adus la cunoşt inţa

Lukács prin următoarele cuvinte de are însemnătate:

I ••- Afacerea limbii de comandă [ armatei e un drept suveran, asupra âruia parlamentul nu poate desbate,

în privinţa asta parlamentul nu stă aceeaşi treaptă cu regele.

L'a îndrumat in aceeaşi v reme pe ukdcs, să se întoarcă la Budapesta şi

aducă hotârîrea asta la cunoşt inţa fcomisiel şi a parlamentului .

Hotârîrea asta a M. Sale, tot ca şi porunca delà Chlopy. i-a supërat réu pe şoviniştil nostril confraţi, cari uu vor sa recunoască M. Sale dreptul cel mal înalt asupra armatei, — şi. tot ca şi

upâ porunca delà Chlopy, se năpus -sc asupra sfetnicilor din Viena aï M. ie, în rîndul întii asupra generalului xk şi şefului cancelariei curţii Schiessl,

« cari îl acuză că el l-au informat ren

pe M. Sa. căci altminteri M. Sa nu ar fi respins împlinirea dorinţei * tării în­tregi t .

Calea deslegării crizei e arătată acum a doua o r ă ; M. Sa nu poate îm­plini pofta şovinistă a lui Barabás şi soţii, — armata trebuie să r e m â n ă şi de-aici înainte comuna , căci aşa o cere binele ţării şi al monarchiei .

Dar dacă hotârîrea M. Sale li-a pricinuit şoviniştilor din Budapesta su­părări amare, a liniştit celelalte popoare din ţeară. cari în toate vremile, fie cât de grele, şi-au versat sângele pentru patrie şi tron, — şi cu nerăbdare au aşteptat cuvintele de erl ale M. Sale.

Convocarea delegatiuni-lor. Se telegrafează din Viena, că in ministerul de externe s'au luat deja mësurï prealabile pentru convocarea delegaţiunlor, dar cu privire la crisa din Ungaria nu s'a stabilit încă timpul con­vocării. In ministerul de externe s a u luat disposiţii şi pentru caşul dacă afa cerile comune până la timpul acesta n'ar primi o soluţie constituţională.

* „Freisinnige Zeitung", cunoscuta

foaie germană ce apare în Viena, reproduce în numurul sëu din urmă ordinaţiA rec fotu­lui universităţii din Cluj, prin care studenţii români din Cluj suni opriţi să mal vor-biască la „mensa academică" (masa stu­denţilor), pentru susţinerea căreia au dat şi Românii sume frumoase, — altă limbă de cât cea maghiară. Coala germană numeşte şi ea, ordinaţia asta : „o poruncă şovinistă, de care nu sa mal pomenit la nici un popor cult din Europa". In acelaşi articol, repro-ducênd din „Trib. Pop." hotârîrea congre­sului naţional-bisericesc, d'a nu se supune ordinaţiunil ministrului Wlassics, care ce­ruse ca la gimnaziile străine studenţii ro­mâni să înveţe religia în limba maghiară, — laudă ţinuta bărbătească a Româniloi faţă de şovinismul maghiar.

*

Kossuthiştil din Arad făcuţi de ruşine. Foaia de sen-saţii a kossuthiştilor din Arad este fă­cută acum zi de zi de ruşine de chiar suratele ei de principii. Astfel >Magyarországi luând notă despre con­gregaţia comitatului Hunedoarei , în care atât fişpanul Barcsay Kálmán cât şi vicişpanul Mara László desmint cate­goric ştirile «tendenţioase* — vorba lor — continuă din partea sa: > Om cu minte nici pan'aci na putut da cre\e-mênt acestor scornituri stupidei. D-lor delà » Függetlenség*, nu noi o zicem asta, ci >Magyarország*.

Să vë mai spunem şi ce zicem noi! Nu e bună curiositatea, nu fiţi curioşi.

Manifestaţie. Eri, la orele 4, a sosit la reşedinţa sa P. S. Sa Epis­copul Ioan I. Papp al Aradului. Frun­taşii români l'au întimpinat la gară cu viî manifestări de dragoste. Un şir întreg de trăsuri însoţea în oraş pe ilustrul prelat.

Ml Сощші I ii vi пцегеа d reptăţiî.

De când cu luptele pentru episcopia Aradului, în contra părintelui v icar , Vaslie Mangra s'a pornit, după-cum se ştie, cea mai păcătoasă luptă şi cu armeie cele mal ruşinoase. Duşmanii sei, ori mai bine, cel-ce voiau s'aleagă episcop un neam de al lor, s'au nă­pustit asupra lui cu furie şi patimă oarbă, doar-doar îl vor dripi, din frun­taş ce este. Şi prins-au tovărăşie, spre acest sfirşit, cu câţi Unguri becisnici şi Ovrei neruşinaţi, căutând ca mai aîes onoarea să i-o întineze.

Dar n'au reuşit. Desnădăjduiţi că Mangra stă sus

şi tare, şi astfel fiind siguri că şi în viitor ÎI va împedica în stăruinţa lor de a face din biserică o moşie a nea­murilor, au dat şi cel din urmă asalt, tot-d'odată şi cel mai îndrăsneţ: au venit Luni în Congresul naţional-bi­sericesc şi acolo au încercat să se atingă de cinstea părintelui vicar Mangra şi să-1 sguçlue din posiţia pe care o are îff Biserică'

Au fost însă astfel bătuţi, încât fără îndoială nu le va mai veni în minte cât vor trăi să se mai atingă de acest vrednic fruntaş al neamului şi faţă bisericească.

Dar să dăm cele petrecute în Con­gresul naţional-bisericesc.

Luni, după-cum se ştie, în mijlocul indignării tuturor deputaţilor, chiar şi a celor cari de altfel nu-s prieteni vicarului Mangra, Pavel Rotariu a făcut doué in­terpelări. In una întreba pe .Mitropolitul dacă ştie că V. Mangra este şi vicar la Oradia şi membru în consistorul din Arad ; în a doua, cu o rëutate de care numai la d-sa ni-am obicinuit s'o vedem (nu sunt doar decât puţini ani, de când pe Mitro­politul d'acum, atunci episcop al Aradului, îl terfelise prin cunoscuta-I „jalbă" înain­tată Mitropolitului Miron Romanul) întreba dacă ştie I. P. S. Sa că în fol s'au scris lucruri urîte în contra lui V. Mangra şi mai ales dacă ştie despre un proces delà Timişoara, unde s'ar fi adus în contra nu­mitului vicar osânda care-i atinge cinstea.

O adeverată furtună se iscă în Con­gres. Toţî câţi cunosc lucrurile, au veşte­jit purtarea lut Rotariu, care pe lengă că aduce în Congres afaceri cari n'au loc aici, dar mai presus de toate, întortochia\ă ade-vStuL Ştim adică toţi, că nici la episcopie nici la vre-o judecătorie din ţeară împo­triva Prea Cuviosului Părinte vicar nu s'a

făcut nici măcar arătare, ne cum să se ii pornit proces şi cu atât mal puţin să se fi adus — osândă, ci adevërul e, că Părin­tele Vicar a dat el în judecată pe un pă­cătos nefericit, care pus la cale şi plătit de „neamuri", a scris împotriva lui V. Mangra câte spurcăciuni toate, după-cum a scris împotriva şi altor fruntaşi ca Dr ,N. ', Oncu, directorul „Victoriei", R. Ciorogariu, directorul Seminarului din Arad, Dr. Ioan Suciu, advocat, pentru care fapte a şi fost osândit, până acum, la 5 luni temniţă şi mai multe sute coroane amendă în bani.

In şedinţa de Luni nu i-s'a putut răspunde cum trebue lui Rotariu, căci după regulament, la o interpelare n'are voie să vorbiască decât cel-ce o face. Nu s'a pu­tut rosti nimeni nici asupra rëspunsulul în doui perl al Mitropolitului, despre care

înfrângerea păcătoşilor. — Doué şedinţe memorabile.

Sibiiu, 22 Octomvrie.

ştie de altfel Sibilul întreg că el 1-a pus la cale pe Rotariu să facă interpelările.

Dr. Ioan Suciu deschide lupta. Marţi însă Dr. loin Suciu, cuno­

scut ca un biciuitor al tuturor nemer­nicilor şi luptător d'o rară bărbăţie, a luat cuvëntul în Congres, spunênd următoarele :

Mărit Congres ! Mohamedanti, despre cari noi zicem

câ-s păgâni, au datina delà care nimeni dintre el nu se abate, că atunci când întră în biserică, lasă afară încălţămintele. Va să zică nu se apropie de altar cu nimic din ce afară a putut atinge tina. . . Un simbol acesta, ca atunci când mergem la biserică, să ne desbracàtn de patimele urîte ale vieţii de toate zilele.

Oare noi, cari suntem creştini ear nu păgâni ca Turcii, putem să fim mat puţin respectuoşi către sfânta maică bise­rică şi nu suntem oare d'asemenî datori, ca întrând în biserică, să lăsăm patimele omeneşti afară şi aici, în congresul bise­ricesc, să n'avem alt gând decât preamă­r i t a şi întărirea, bisericel noastre drept-credincioase ? '

Un incident petrecut erl (interpelarea lui P. Rotariu), incident care a creat o si­tuaţie ce nici o clipă nu-i iertat s-o lăsăm nelămurită, m i sileşte însă, cu tot respec­tul ce-1 am pentru Măritul Congres, să aduc pe tapet o chestie personală, dar care în acelaşi timp taie adenc în prestigiul feţe­lor noastre bisericeşti.

E vorba de atacurile a căror ţintă a fost erl Ilustritatea Sa Vicarul V. Mangra.

Ştim cu toţii, că sunt afaceri cari nu-s de competenţa Congtesului. Astfel e disciplina, a face judecată. Dacă deputatul Rotariu ar fi ţintit adică mărirea bisericii şi pacea între fraţii din aceeaşi biserică, nu aducea afacerea Mangra aici, căci chiar admiţând că ar fi in contra dlui vicar vre-o plângere, nu în congres este locul ca ea să fie resolvată. Este deci neîndoios, că deputatul Rotariu cu totului altceva ţinteşte : vrea să facă efect, să producă în jurul Prea Cuviosului Vicar o atmosferă de dujmănie (Aşa e, aşa e ! Ruşine să-î fie).

Zice un înţelept, că multe fiare sunt pe lumea asta, dar fiară mal grozavă decât omul ce se lasă târît de patimi, nu există. Căci pe când fiara pune cel mult sfirşit vieţii trupeşti, pe atunci omul pătimaş ţin­teşte la răpirea onoare! altuia, ceea-ce e mai scump decât însăşi vieaţa. Ear dacă omul singuratic ţine la onoare, cu atât mai mult va ţinea şi e datoare să ţină- o corporaţiune bisericească. Şi îndeosebi sunt datoare aceste corporaţiunî să apere cinstea dignitarilor bisericeşti.

Mangra a fost atacat în sînul acestei corporaţiunî, aici trebue să-1 apărăm, căci biserica ni-o apărăm când nu admitem că se poate terfeli onoarea unui dignitar, cum e vicarul Orăziel-Marl (lungi aprobări).

Mărit Congres! Lupta şi ciocnirile, negreşit, sunt per­

mise în corporaţiunî bisericeşti constitu­ţionale, cum sunt ale noastre. E de în­ţeles chiar să ne conbatem cu înverşunare, după princip şi temperament.

Ceea-ce nu-1 permis însă, este apucă­tura mârşavă (Strigăte : Bravo I Aşa e !)

Afacerea Mangra, chiar dacă ar fi după cum o înfăţişază dl Rotariu, nu se ţinea de competenţa Congresului. Avem noi fo­ruri unde se judecă cei greşiţi şi li se dă satisfacţie celor învinuiţi pe nedrept.

11/24- Octomvrie 1903 Nr. 186

Nici presidiul Congresului nu putea întră în desbaterea ori judecarea afacerii.

Adusă însă odată aici, s'a dat deli­berării noastre şi trebue să ne rostim asu­pra el cu atât mai osebit, cu cât dacă nu eram ţinuţi să rëspundem la bălăcărituri apărute în presă în contra unei feţe bise­riceşti, suntem datori să ne tragem seama cu cele ce s'au adus în sinul acestei înalte corporaţiuni, căci publicul mare ia notă de ce se petrece aici şi nu e bine ca în átarl afaceri să lăsăm să planeze bănueli ca acuzele luate din arsenal străin. Nu-i bine să lăsăm ca aceste acuzări, fie chiar neprecize şi îmbrăcate în cuvinte : „se zice", „am auzit", „se scrie", — zic : nu e bine să planeze ca sabia Iul Damocle asupra cu­răţeniei de moravuri a unul vicar episco-pesc (Aşa-I, aşa-I !). Căci asupra bisericei s'ar arunca astfel umbră

Ni-a spus I. P S. Sa erl că au intrat la presidiu nişte arătări — despre cari în­suşi I P. S. Sa a zis că „nu-s de loc în-greunătoare" — în cari se vorbeşte de nişte procese delà Timişoara şi că până nu va avea actele procesului, nu poate să se pro­nunţe ce şi cum e ! Apoi să avem iertare : orî-ce proces ar fi la.Timişoara — şi fapt e că părintele Mangra a împrocesuat pe un calomniator — de îndată ce afacerea s'a adus aici, nimic nu ne poate opri să cercetăm ce cuprind acele arătări şi dacă nu-I vinovat, cel ce din rëutate învinueşte şi pentru a produce zarvă între noi, să fie aruncat de aici, după-cum arunci mërul putred dintre cele bune (puternice aclamări).

Nu-I vorba, e greu să te lupţi împo­triva celor ce atacă din dos, ca nişte mi­şel; şi mal greu să apuci şi să scuturi pe cei cari pun la cale mişelia (aclamări) as-cunzêndu-se la spatele câte unul prăpădit, care pentru bani este gata la orî-ce blăs-tămăţie. Noi trebue să prindem însă pe vi­novat ; dacă este Mangra, am fi complici cu el tolerându-1 în mijlocul nostru şi în posiţie înaltă bisericească; dacă nu este însă vi­novat, oameni slabi am fi lăsăndu-l pradă acu\elor neîntemeiate si şoaptelor viclene ( aşa e, aşa-I!)

De altfel, Mărit Congres, pe mine më surprinde nu atât curagiul d-lui Ro­tari u, care acuză pe motive luate din vent, căci în fine, noi cunoaştem învinuiri aspre subscrise chiar de d-sa...

Russu Şirianu (întrerupând) In cuno­scuta jalbă, ce nu scrisese împotriva I. P . S. Sale Mitropolitului d'acum?!

Dt. Suciu (urmând), ci mal mult fap­tul, că dacă a venit vre-o arătare contra d-lui vicar, dè ce I P. S. Sa Mitropolitul a adus-o la Congres (s'a dat comisiei pe­tiţionare chiar o arătare nesubscrisă de ni­meni!) şi n'a trimis chiar arătarea unor orăzenl, despre care s'a pomenit, la fo­rul competent, la consistorul arădan, epi­scopului concerninte ?

De altfel, Congresul avisât deja asupra unor arătări, negreşit că are drept să pre­tindă a se lămuri afacerea, acum, numai de cât, ceea-ce se poate cu atât mai ose­bit, cu cât orî-care ar fi soartea procesu­lui ce se urmează la Timişoara : ori va fi osândit ort nu individul care a atacat onoarea d-lul Mangra, acesta nu poate rë­mâne defăimat, ci rëmâne cu cinstea în­treagă, care nu poate fi întinată prin fap­tul că bunăvoinţa juzilor poate să-1 facă scăpat p'un nemernic. (îndelungi aprobări). Doar avut-au procese şi miniştri, nu chiar demult, şi cu toate că se scrisese încontra lor că-s hoţi şi câte toate şi scriitorul a fost achitat, miniştri au rëmas la locul lor şi se bucură de toată cinstea. Oare noi cinstea unul dignitar bisericesc să o facem atârnâtoare delà mârşăveniile presei străine ? Mai ales când ştim de ce ele s'au năpustit cu atâta furie împotriva lui Va-sihe Mangra !

Nu, nu putem suferi ca astfel să fie tratat un dignitar al bisericei noastre na­ţionale. Fac deci următoarea propunere :

„Luând de basă faptul, că prin inter­pelarea făcută în şedinţa din iy l. c. a Con­gresului s'a tras aşa numita „afacere" a P. C. Sale vicariului episcopesc Vasile Mangra şi înaintea Măritului Congres, —

considerând, că răspunsul dat din partea presidiulul n'a clarificat afacerea tn merit,

considerând, că atât din punct de veden mal înalt moral-bisericesc, cât şi din punct de vedere de dreptate şi echitate este'neadmisibil, să sufere Congresul nostru, ca un dignitar al bisericei noastre, cap al unul consistoriu, să fie ţinut sub bănuieli şi suspicionări grave — fără de a se fi făcut din partea Congre­sului totul, ca vinovăţia ori nevinovăţia res­pectivului dignitar să fie constatată, cu posi­bilă urgenţă propun ;

ca Măritul Congres să roage Înaltul Sinod episcopesc să se ocupe urgent cu

petiţia intrată contra vicariului Man­gra, din orl-care parte — şi astfeliu ca încă în decursul presenteî sesiuni congre-suale să se poată publica conclusul înaltului Si/nod episcopesc adus pe basa datelor şi actelor deja intrate.

Cere în acelaşi timp urgenţa asupra propunerii.

Mitropolitul zice că afacerea nu-I de competinţa congresului . . .

Russu Şirianu. Dar atunci de ce atl adus-o aici?

Mitropolitul (urmând) şi nici Si­nodul episcopesc n'o poate . resolva până m â n e . . .

Russu Şirianu. Dar unde-I scris, că mâne să încheiem desbaterile con­gresului? Stăm până isprăvim!

Mitropolitul (urmând) ci s'o re­legăm unul consistor, se înţelege, nu­la cel din Oradea.

Voci numeroase: Primim propu­nerea lui Suciu !

Se naşte un sgomot mare. Presidiul pune la vot propunerea

privitoare la urgenţă a lui Dr. Suciu, care se primeşte cu o mare majoritate, nefiind contra mai mult de vre-o 12 deputaţi (oameni de aproape al Mitro­politului).

Mare sensaţie. Discuţia se deschide numai de cât.

învingerea dreptăţii. Vorbesc pe rend : V. Mangra,

care arată netemeinicia învinuirilor şi de ce s'au ţesut împotrivă-I atâtea uneltiri; P. Rotariu, care cere ca cercetarea afacerii s-o facă forul com­petent — un consistor oare-care-va, cum zisese şi Mitropolitul — nu Si­nodul episcopesc şi M. Veliciu, care după-ce arată ce bărbat distins e Man­gra, cum el îşi Iubeşte neamul şi bi­serica, sprigineşte propunerea lui Suciu.

Mitropolitul Meţianu roagă Con­gresul să nu primească propunerea Suciu, spunênd 'oă~ Sinodul e$ise©fses^ nu poate cerceta afacerea, de oare-ce ar trebui să asculte martori, să citească acte multe, şi pentru asta acum nu mal e vreme.

Dr. G. Popovicl cere şedinţă se­cretă, ceea-ce se orândueşte îndată.

Până iese publicul, se suspendă şedinţa.

Apoi veneratul şi de toţi respec­tatul protopop al Lugojului ţine o stră­lucită vorbire*), arătând de ce trebue primită propunerea Iul Suciu.

Russu Şirianu cere închiderea dis-cuţiunel, ceea-ce se primeşte.

V. Goldiş, fiind înscris, vorbeşte pentru propunerea lui Suciu ş i . în aplausele spomotoase ale Congresului spune că nu ne v o m depărta d'aicî până nu se va fi pronunţat Sfântul Sinod episcopesc asupra afacerii Mangra.

Presidiul pune la vot contra­propunerea lui P. Rotariu — de a se da afacerea în cercetarea unui consistor — care nu întru­neşte însă decât Ъ voturi (ale d-lor Iancu Meţianu, flul Mitropolitului, Garoiu, ginerele Mitropolitului^ G. Proca, nepotul Mitropolitului, Pu-tici si Hamsea, cuscrii!)

In aplause sgomotoase şi stri­găte de „trăiască Mangra", pre­sidiul declară deci primită pro­punerea lui Dr. Suciu.

Glasul archiereilor. MercurI, îndată ce s'a deschis şe­

dinţa, I. P. S. Sa a şi venit apoi, şi ori cât l'ar li durut, a trebuit sâ ci­tească următoarele :

Mărit congres! La dorinţa Măritului Congres cer­

cetând Noi Archiereil arătările întrate la Mitropolie contra preşedintelui Con-

*) Vom publica-o, lti alt uumor, dimpreunu ca A d-lor Mangra, Veliciu şl Goldiş. Redacţia.

sistoriului nostru lela Oradea-Mare a vicarului episcopesc V. Mangra, am constatat că, la forul bisericesc nu s'a iniţiat nici o procedură şi că nu există nici o sentinţă şi aşa am aflat cu cale, ca arătările a-mintite să se transpună episcopului concerninte spre ulterioară procedere competentă.

Sibiiu, 7 / 2 0 Oct. 1 9 О 3 .

loan Meţianu, mitropolit.

Nicolae Popea, episcop.

loan I. Pap, episcopul Areduluî.

Ceea-ce pe d'oparte dovedeşte ne­temeinicia tuturor şoaptelor ticăloase şi învinuirilor îndrăsneţe la adresa d-lul V. Mangra, ear pe de altă parte este o satisfacţie ce trebuia să i-se dea în Congres, unde a fost atacat.

Alegerea lui V. Mangra în consistorul metropolitan.

Se ştie, că interpelarea lui P. Ro­tariu n'avea altă ţintă de cât să facă cu neputinţă alegerea d-lul Mangra în consistorul mitropolitan, unde şi nainte cu trei ani, cu toată lupta oamenilor Mitropolitului, numai 4 voturi i-au lipsit. Rëmânênd sub bănuiala ce vroia s'a-runce asupra-I interpelarea lui Rotariu, Mitropolitul şi toţi oamenii sei credea că de astă-dată Mangra să se retragă şi delà candidatură şi chiar din vica­riatul Orakel-Mari.

Care a fost însă sfîrşilul? Procedându-se la restaurarea con-

sistorulul mitropolitan, lista în cap cu V. Mangra a Ieşit biruitoare, ş'anume :

In Senatul bisericesc s'au ales : ordinar Vasilie Mangra cu 38 voturi suplenţl Roman Ciorogar » 41 >

N. Roxin » 43 » i Dr. T. Badescu » 63 »

r 1 Ahdreiu Ghidiu » 38 »

In Senatul şcolar s'a ales: »

ordinar loan Budinţean cu 67 voturi suplent Ilie Trailă » 44 »

In Senatul epitropesc: suplent Mihaiu Veliciu cu 4 3 voturi.

Ear lista spriginită aşa zicênd pe faţă de Mitropolitul Meţianu a că\ut în­treagă, neîntrunind de cât voturile după cum urmează :

In Sen. bis. Vasilie Releş 31 voturi Dr. M. Cristea 26 » Dr. T. PuticI 23 » Vasilie Voina 22 »

In senatul epitropesc Dr. L. Le-mënyi 24 voturi.

Din 71 voturi atâta a putut în­truni lista Mitropolitului, cu toate că nimic nu s'a cruţat pentru a împiedica alegerea Iul Mangra şi a prietenilor ace­stuia.

Mitropolitul supărat. Se înţelege că I. P. Sfinţia Sa Mi­

tropolitul a rémas consternat de aceasta cădere şi e trist că s'a lăsat apoi răpit de supărare şi a provocat chiar la în-cheiarea congresului o scenă fără pă-reche în analele noastre bisericeşti.

Anunţând resultatul votului, I. P. S. Sa spune că în privinţa confirmării membrilor din cler aleşi în consistorul mitropolitan îşi réserva dreptul a se pronunţa mal târziu.

— Când ? întreabă deputatul George Lazar.

— Când mi-o plăcea, réspunde I. P. S. Sa.

— Ra nu aşa, ci după cum zice legea, replică susnumitul deputat. . .

Legea (Statutul Organic) zice anume că Mitropolitul ori întăreşte îndată pe cai aleşi ori spune motivele pentru care nu îutăreşte şi dacă şi Congresul află motivele drepte şi întemeiate, procède îndată la alegerea altor persoane.

K de înţeles deci, dacă întreg con­gresul a rëmas uimit de vorbele Mitro­politului. Toţi au sărit în picioare şi fel de fel de cuvinte resunau la adresa Mi­tropolitului.

— Asta nu merge, asta-I călcare de lege, — i-se strigă şi toţi veneau spre masa presidială. I

— Aici nimeni nu porunceşte, ci eu sunt stăpân, strigă mitropolitul... Ë dreptul meu să întăresc şi nu rabd ca voi să dictaţi, — strigă ca scos din fire.

Uimirea celor din congres devine indignare generală. Cum se poate ca cel mai înalt dignitar bisericesc să se lase astfel răpit de patimi? Mal ales când esie ştiut, că singură legea e stă­până peste toţi şi Congresul stă şi d'a-supra Mitropolitului.

Mal mulţi înşi apostrofează aspru pe Mitropolit care stând in picioare sună clopoţelul şi după ce-şl pune camilafca pe cap, strigă cât îl lasă puterea :

— Disolv Congresul ! Se produce atunci un tumult cum

nu s'a mal pomenit. Cel doi episcopl cari stau la dreapta şi stânga Mitropo­litului, se scoală şi el în picioare şi aşa zicênd îl opresc locului pe I. P. rf. Sa, ear deputaţilor le fac semne să stea la loc şi să înceteze cu strigătele.

Într'un târziu şi cu mare greutate, se face puţină linişte, când Í. P. S. Sa Mitropolitul roagă congresul să con­sidere cuvintele ce i-au scăpat mal nainte drept lapsus lingue şi să ne de­spărţim în dragoste, cum in dragoste ni-am adunat aici şi am lucrat atâtea zile în înţelegere frăţească. . .

Astfel sa închis congresul, tulbu-rîndu-se sufletele din causa pătimaşilor cari nici la Congres n'au voit sâ-l lase în pace pe vicarul Mangra, dar сйглг chiar Congresul li-a dat o lecţie sâ le fie de înveţ cât vor trăi.

înfiinţarea iiouilor episcopii. Cu nimic n'a fost norocos la con­

gresul din anul acesta I. P. S. Sa Mi­tropolitul. Tot ce a vrut să facă, şi mal ales ce a vestit cu atâta putere în vorbirea de deschidere. Congresul a respins. Pentru-că nimic n'a fost bine pregătit.

Astfel s'a întîmplat şt cu cele trei episcopii (la Cluj, Oradea şi Temişoara), în care congresul a luat cu zdrobitoare majoritate (toate voturile afară de 3) urmètoarea conclusie, propusă, în nu­mele comisiei organisătoare, de dl F ar tenie Cosma:

Congresul constată că ven. con­sistor mitropolitan n'a executat intru* toate conclusul congresual N 64 dini 1900.

Se îndrumă deci de nou, că în proxima sa şedinţă plenară să ieie me-surile necesare pentru procurarea da­telor exacte, pe basa cărora să şi poată elabora proiectul ce i s* cere, ear în­suşi proiectul să-l înainte\e la proximul congres astfel pregătit, în cât congresul să-l poală pertracta in merit.

Propunerea a fost spriginită de d-nii M. Veliciu, Dr. Suciu, Dr. N. Oprenn, şi Episcopul loan I. Pap, ear combă­tută de / . P. S. Sa Mitropolitul şi P. Rotariu, care propusese ca Măritul Congres să îndrume consistorul mitro-potitan să iele paşii trebuincios! pen­tru neîntârziata înfiinţare a celor trei episcopl ori cel puţin a câte uneia, pe rend. . .

Propunerea lui Rotariu n'a fost votată de cât de Vasile Beleş, V. Hamsea şi Ghiţă Proca. PuticI fugise din sală când venise rîndul la votare, Alţi meţianiştl de asemeni se făcuseră nevezuţi! Ce să se blameze de geaba!

Raportor.

Nr. 186 11 / 2 4 Octomvrie 1903

0 mare pedecä a învăţământului poporal.

Că şcoala e mijlocul, ce conduce la fericirea omenească, e lucru ştiut de fiecare o m cugetător. Abatere dela aceasta o fac numai indivizii, ce nu şi-au putut însuşi puterea de judecată până la gradul de a-şî putea da seama despre binele şi folosul şcoalel.

Cu omul înţelept ne înţe legem iute şi uşor Fie afacerea de ori-ce natură. Ear aceasta provine de acolo, că cu puterea de judecată, ce şi-a câştigat-o prin şcoală, e în stare a înţelege şi pătrunde lucrurile, despre cari e vorba. Deci cu el putem arangea iute afacerea De sigur mal iute, ca şi cu acela a cărui minte să află în starea sa primitivă. De-aicI reese apoi, că scopul şcoalel, în locul prim, nu e însu-şirea cunoştinţelor, ci însuşirea acestora e

Utiw ţoi numai un mijlor, pentru ajungerea fcdifedtuî scop mal înalt : agerirea minţii, sau £ £ e t W C l s v 0 ' t a r e a P u t e i " h de judecată, plus nobi-Hetä" Г е а ' m m ' î ' s a u c r e Ş t e r e a morală.

FafV Distingând omul cult bine lucrurile •e sine şi cunoscênd binele de rău,

ta v r e m e p t a î e a j e ne-adevër, nu numai că el gur trage un folos pentru sine şi familia

. . dar mal face un mare serviciu socie-AcţllU, şi ca atare face un mare bine sta-

— І)еІад 1і acesta e un mare şi adevërat patriot! m n patriot, pentru-că prin priceperea şi cu ceialalţî soţi al sei, întocmesc

In JVla-urile în stat aşa, ca acelea să servească a insurpre binele şi fericirea tuturora Căci, cu-• -<A- noscându-şl fiecare drepturile şi datorin-

ţele, sale, pe cele dintâi le va folosi după buna lui chibzuială, ear celor din urmă se va acomoda întru toate, şi nu va aştepta, ca numai forţat să şi-le împlinească.

Ц Си cât poporul unul stat e mal îna-poiat în cultură, cu atât şi lucrurile de acolo să duc la îndeplinire cu mal mare ane­voie. Ear datorinţele şi cele mal e lemen­tare faţă de stat, să privesc din partea cetăţenilor ca o siluire nedreaptă şi fără nici un folos practic. Aceasta din motivul că mintea lor nedesvoltată nu permite a

^pricepe şi înţelege lucrurile, pe lângă toată Apl icarea, ce li-s'ar face. Nu ştiu şi nu-şl o<pt da seama de lucrurile destrăbălate şi

tyf periculoase, ce s'ar ivi într'un stat în caşul, dè. când acelora li-s'ar da o direcţiune, după mit? cum o doresc eî, conform priceperii lor j^jjţ mărginite. De aici apoi şcoala îşi are şi o

^ mare mis iune patriotică.

Aşa înţeleg lucrurile oameni i serioşi şi adânc cugetători. Aşa înţeleg, şi aşa şi trebue să fie. Din nefericire însă, oameni i chemaţi a conduce destinele statului, nu să împretinesc de loc cu acest adevër, atât de s implu şi elementar. Conduş i de interese particulare, dă corăbiei , încredin­ţate lor spre conducere , o altă direcţie, direcţie, ce loveşte tocmai în cap adevë-rul şi dreptatea, provocend prin aceasta efecte abnormale, deşi la aparinţă încân-

j P_- .tătoare pentru o m u l credul. Şi abnormale j N fiind, efectul nu poate fi, de cât numai l \ desastros ! Căci ori-ce stare abnormală, dă I yiaştere unor efecte, ce causează mari stri­

căciuni tuturor fiinţelor şi plantelor din Virne. A u secta pocăiţilor, socialismul şi uarhismul nu sunt resultatul stării abnor-ale dintr'un stat ?

*^ \ Dumnezeu bunul a rînduit, ca statul Wu să fie stat poliglot . Şi ca atare, să

ДОІ \re o şi mal bună pricepere în con-tt c ^ r e a destinelor lui. O mică greşală, Щц рЬзЛЬ să ,a ibă resultate triste pentru trăi-

" nicia statului.

Conducëtori l statului nostru, fiind conduşi de idela maghiarisăril, tot ce fac în lucrările lor, caută să ajungă la aceasta ţintă, fără a ţinea cont de adevër, drep­tate şi morală. Acestea sunt pentrji el ni­şte lucruri de a şeptea spiţă, sau chiar de nimica, când e vorba de ajungerea sco­pului lor.

In familie, dacă capul el nu face dreptate d e o p o t r i v ă tuturor membrilor el, se produce o mare neînţelegere, şi sfîrşi-tul e ruinarea acelei familii. Şi ce e sta-

U-r-... tul, dacă nu o famil ie mare, pe care o conduce guvernul ?

Şovinismul e una din cele mal mari scăderi, de care poate fi predomnit omul , care e chemat a conduce destinde unul stat. Nu numai e mare, dar e şi pëcat strigător la cer, pentru-că prin această să atentează la sufletul şi conştiinţa omului , ca cel mal scump tesaur al lui.

Fantoma maghiarisăril în atât stăpâ­neşte capetele conducëtorilor statului, în cât nici cele mal nobile instituţiunî n'au putut fi scăpate de aceasta cangrenă. A z i şcoalele se privesc ca cel mal acomodat mijloc de maghiarisare. Şcoala, care are

menţiunea, de a rëspândi lumina, adevë-rul şi dreptatea, să fie constrânsă a atenta la sufletul şi conştiinţa omului ? ! E ceva de necrezut ! D'apoî că întâi şcoala e che­mată a combate aceasta din toate puterile şi a pretinde delăturarea tuturor lucruri­lor, ce i-se pun înaintea scopului adevë­rat. Chemarea şcoalel nu e maghiarisarea, ci creşterea oameni lor deştepţi, cu jude­cată curată şi morali. Ear aceasta se poate face şi ajunge atunci, când şcoala se pune pe baza ştiinţelor adevërate, din care isvo-reşte morala. Şi toţi cel-ce lucră contra acestui scop, sunt cel mal mari duşmani al poporului şi atentează la esistinta sta­tului 1

Şcoala are de scop a creşte oameni pricepuţi şi onorabili . Acesta este scopul el. Dacă ne dăm însă seama de lucrările ei, sevîrşite până aci, aceste nu ne mul­ţumesc de loc. Şi causa o aflăm în locul prim, în întocmirea lor Materialul dc în-veţăment trece peste puterile şcoalel. Şi ca învălmăşala să fie mal mare, s'a impus prin lege un nou material de predare ; predarea l imbii maghiare.

E lege şi trebue să ne supunem legii. De cât numai, că posiţia şcoalel şi mal tare s'a îngreunat. Progresul el e şi mal nesigur, ear scopul e edificat pe năsip !

E ori nu folositor, asta e altă cestiune. Dela învăţător însă să cere progres, căci în cas contrar e ameninţat cu perderea postului . El , sërmanul, se află între ciocan şi nicovală şi trebue să slujască la doi d o m n i . . .

Ne -am plâns şi ne plângem, că m o ­rala în general, lasă foarte mult de dorit. Şi ne place a arunca aceasta scădere nu­mai în sarcina şcoalel. Uităm însă, că or-ganisarea şcoalelor lasă mult de dorit, ear de altă parte nu ţ inem cont de scăderile societăţii, în care se învîrte şi trăieşte omul . Şi ce să z i cem atunci, când însuşi con­ducëtoril statului lucră în aceasta direcţie ? Căci morala e aceea, când pretinde dela elevul acela s i se lapede de limba şi nea­mul sëu ? Ce să naşte în inima şi sufle­tul lor când vëd, că cel chemaţi a-I apăra şi a le face dreptate, înşişi pun la cale nedreptatea? C u m îşi vor esplica el iubi­rea de-aproapelul, ce o învaţă zi de zi în şcoală ?

Fantoma maghiarizării e un morb spiritual. Un o m cu sânge rece ar şti şi cunoaşte, ca aceasta e imposibitate în ţeăia noastră. Ear a susţinea contrariul, înseamnă a căra apă cu ciurul !

E trist şi dureros că e aşa. Şi mal dureros c că va trebui mult să treacă la mijlor, până când şi stăpânitoril noştri îşi vor da cu capul de grindă, ca să vadă şi înţeleagă, cât de greşită şi fără de scop a fost procedura lor ! i—u.

Formele economiei. — După Weber—Schwabe. —

In vechime oamenii erau conduşi de principiul, de a se folosi de toate pro­ductele pămentulul , eară din parte-şî însă nu au încercat nimica, spre a produce din nou bunurile consumate. Trăiau ca animalele, fără a se îngriji de ziua de mâne, până ce populaţiunea tot mal numeroasă şi scă­derea mijloacelor de trai i-a constrîns, să muncească şi din puterile proprii pentru trebuinţele zilnice.

Oameni i cel mal (antici) vechi erau venătorî şi pescari şi în era de peatrâ es-clusiv, numai această formă a economie i a dominat. Viaţa socială a omului — pe lângă stările de atunci — era pe gradul cel mal inferior pos ib i l ; presupunënd această formă a economie i , basatâ pe vé­nát şi pescărit un teritor estins, ce se măr­ginea la cea mal restrînsă economie fami­liară. Deja membri i familii lor mal înde­părtate s'au despărţit de olaltă spre a-şl împl ini trebuinţele de trai. înmulţirea pro­gresivă a populaţiunel foarte de t impuriu a silit pe o m , să părăsească modul acesta de economie . Deja era neolithică arată trecerea dela consumarea esclusivă la pro­ducere. De oare-ce oameni i nu se mal puteau nutri şi îbarăca numai din prada venătoarel, au fost constrînşî să îmblân-zeaseă şi să ţină în apropierea casei ani­malele , cari aveau menirea de a acoperi trebuinţele vieţii omeneşt i . Din acest mo­tiv apoî în t impul acela primele dobitoace folositoare (vita cornută, oaia, ramatorul, calul) a căror lapte 1-a băut omul nedithic, cu carnea s'a nutrit şi cu peile acestora s'a îmbrăcat.

Natural, că succesul a fost cu atât mal mare şi sigur, pe cât s'a potenţat intere­sul şi îngrigirea prăsitorului. Astfel a pur­ces apoi omul dela simpla ţinere a vite­

lor la prăsirea conştientă, la creşterea cât se poate mal bună a vitelor, din consu­mator adecă s'a desvoltat producătorul.

Pasul hotărîtor în schimbarea metodei de economie 1-a făcut pe omul neolithic atunci, când a trecut dela sămenatul plan­telor, cari serveau nutreţul vitelor — la sămenatul cerealelor spre acoperirea tre­buinţelor sale şi ale familiei , preţuind pu­terea nutritivă a alimentelor de plante egal cu cea a alimentelor de carne, fo­losite esclusiv până aci. Pe cât se estind informaţiunile noastre istorice, toate po­poarele culturale ale lumel vechi au făcut acest paş hotărîtor cu mult înainte de timpul acela, dela care putem vorbi de­spre o istorie proprie. Cu trecerea aceasta s'a întêmplat totodată şi consolidarea mal tare a o m e n i m e î în întregimi economice mal mari. De oare-ce familia în sine nu a mal putut griji toate trebuinţele sale şi nici nu şi-a mal putut asigura averea, deja între prăsitorii de vite s'au unit mal multe familii, spre a munci laolaltă. Mal târziu s'au unit toate familii le într'o unitate mal mare (popor) în cadrul căruia se schim­bau averile iară singuraticul a devenit pen­dent dela poporul sëu. Plugăritul de­venit acu forma cea mal însemnată a eco­nomie i , care însemnătate şi-a păstrat-o şi până azi — din formele s imple , egale mai la toate popoarele în era lor de copilărie s'a desvoltat maî departe până la cea mal fină şi mal precisă specialisare şi aplicare la împrejurările locale.

Sămenatul nutreţului şi a cerealelor, ca urmare mal de aproape a adus cu sine perfecţionarea instrumentelor trebuincioase la ocupaţiunea aceasta, care a promovat totodată şi întărirea culturel. Prăsitorul de vite locuia în peştera sa, plugarul insă şi-a edificat casă din lemn şi peatră şi — deja din progresul acesta vedem, că se ivesce meseria. Cu lăţirea plugăritulul gradat s'a ivit şi lipsa cu tot mal multe instrumente de deosebite forme şi soiuri. Lucrul casnic nu mal putu acoperi trebuinţele şi astfel s'au deprins oameni (meseriaşi) cari pre­găteau instrumentele şi apoi le aduceau în circulaţie între ceia-ce aveau trebuinţă de ele, mal târziu apoi numai se îngrijeau de pregătirea instrumentelor şi a altor ar­ticle trebuincioase, reservând sie-şi numai vinderea acestora

Astfel s'a desvoltat comerciul. Natural, că la început să rëstringea numai la schim­bul dintre un numër mal mic de oameni şi să practica cu obiecte mal puţine, de oare-ce trebuinţele încă nu erau atât de mari şi numeroase .

Specialisarea şi perfecţionarea con­tinuă pe de o parte, iar pe de altă parte trebuinţele, ce se tot înmulţeau, au des­voltat mal departe comerciul . P e lângă co­mercianţii cel mici să ivesc comercianţii cei mari, cari provedeau pe cel mici cu productele trebuincioase, s'au vîrît aşa dară ca un nou membru între producëtor şi consumator până ce s'a produs pe întreaga suprafaţă a pămentulul un schimb de marfă ajungendu-şî culmea desvoltăril schimbul acesta în comerciul universal de azi. Cu studiul acesta din urmă stă în strînsă le­gătură şi trecerea omen ime î la economia universală, singuraticul nu mal atîrnă dela soartea naţiunel sale, ci deia producţiunile şi preţul universal.

Formele , în cari s'a desvoltat comer­ciul sunt următoarele :

Forma originală a fost schimbul , c u m să practisează şi azi la cele mal multe po­poare sëlbatece O unitate de valoare, care să fi avut pentru întreaga o m e n i m e acelaşi preţ, încă nu era recunoscută ; circularea averilor s'a basât pe reciproca înţelegere li­beră, care 'şl avea validitatea numai din cas în cas.

Cu timpul nu să mal îndestuliră oame­nii cu schimbarea reciprocă a productelor naturale. Cu înaintarea omului în epoca prăsirel vitelor şi a economie i aşezate de plugarii, i-s'au sporit trebuinţele precum şi dorinţa, de a lua în posesiune şi alte obiecte, mal îndepărtate. De oare-ce sin­guratecul nu mai era în stare de a şi-le procura acestea, s'a ivit o clasă deosebită de comercianţi, care a întreprins liferarea marfelor depărtate pe sama cumperători-lor. Acest comerciu estins însă, lăţirea sa a avut necesitate de trei lucruri şi anume de căi sigure, comunicaţie repede şi ieftină şi înainte de toate, de o unitate de valoare, spre a feri atât pe cumpărător, cât şi pe venzător de înşelăciune.

Astfel s a născut banul. P e lângă ba­nul de găoace de scoică (kauri) usitat în Africa şi banul de peatră a însulelor Ca­roline, în vechime de unitate mal peste tot vita cornută era cunoscută. Din vechime Romani i încă să foloseasc de aceasta më-

' sură, după-cum arată şi numirea pecunia,

pecul ium — ban dela pecus vita. Deja în era de bronz apar însă dărabe de metal ca mijloace de sotvire, la început numai cântărite (ruzï) maî târziu şi în formă de monetă. Cu timpul, moneta, bătută din aur, argint şi aramă (mal nou din nickel) a de­venit singurul mijloc recunoscut de solvire, valoarea intacta a banului consista în ra­portul reciprove şi strict précisât al meta­lelor nobile şi în regalia de monetă a sin­guraticelor state, în urmă căreia îşi réserva statul dreptul esclusiv al batere! de bani, garantează pentru întregimea pondulul şi întrevine cu autoritatea proprie pe lângă siguranţa schimbului .

Comerciul universal, ce-î drept s'a oprit la unitatea banului de metal, dar în aplicarea mijloacelor noue de schimb a trecut departe peste acesta Spre a evit,) îndeosebi la solvirile transmarine trans­porturile de bani pe cât de primejdioase pe atât şi de costisitoare, au fost avisaţi la aplicarea cambiilor şi a mandatelor de bani, despre cari să zice, că ar li fost cu­noscute deja şi babylonenilor. Pracsa acé.-aa să basează pe împrejurarea aceea, că sin­guraticii îşi acoardă reciproc încredere (îşi dau credit) şi prin aceasta uşurează şi pen­tru sine, dar şi pentru străini comunicaţia. T o t procedura aceasta au întrodus-o şi sin­guraticele state, când cu scopul de a reţine banii de metal în ţeară i-au strîns la olaltă şi în schimb au emis bani de hârtie cu un curs de valoare forţat.

A uguslin Ghile\an.

de înaintare. — Confèrent» poporală. —

Poporul român în calea lunge! sale vieţi a avut scurte momente de odihnă. PedecI mari a trebuit să înlă­ture şi greutăţi nenumărate să învingă, ca să poată străbate în cursul atâtor veacuri.

A trebuit să ţină vitejeşte pept la groaznice vijelii, cari voiau sä-1 ven­ture de pe faţa pămentulul. A trebuiţi să lupte luptă uriaşă. A trebuit să udei cu lacrimi amare, să stropească cu., sudori de sânge fie-care brazdă a pă-i méntulul, a moşieî, ce a locuit-o şi " locueşte până astăzî.

Când potopul năvălitorilor ven, pustiind tot ce-î stătea în cale, scăpar şi-a căutat în codrul cu frunza verde în ascunzëtorile munţilor si văilor Aşa şî-a mântuit viaţa

Scut al vieţii sale sufleteşti i a fost limba-î dulce şi frumoasă, moşte­nită dela părinţi. Armă i-a fost s/ân'* cruce, dar dela Dumnezeu ! Cu aces şî-a scăpat comorile de viaţă suf l e teasc .

A înfruntat cu bărbăţie toate vi­tejiile timpurilor vitrege prin puterea! de viaţă fără seamăn, încât el stă şi azi pe aceste plaiuri, obosit poate nă­căjit şi amărît, dar nebiruit !

Putere-aî de viaţă n'a slăbit n'a amorţit în el nici odată !

Atunci, când călcat a fost în pi­cioare, dripit şi strîns în fierele robiei, el la cel dintâiu semn de desrobire s'a sculat a scuturat lanţele cel ţineau încătuşat şi cu nestinsa-I putere de viaţă ce-î încălzea peptul, piaţă şi li­bertate a cerut.

Astăzî poporul român încă tot cere viaţă şi libertate şi nu conteneşte a munci şi lupta, pentru a şi le asigura.

Ca să şi le asigure trebue să lupte din greu, căci astăzî modul de luptă s'a schimbat. Armele s'au per­fecţionat.

Poporul român trebue să seama de această schimbare şi pi ţionare. Astăzi pe lângă putere viaţă pe lângă bărbăţie cere iscusii trezvie, se cere multă înveţătură şin cunoştinţe.

Astăzî pe terenul de luptă al í >-poarelor cultura şi munca pot singure esi biruitoare !

Cultură şi muncă, eată spre ce trebue să tindem!

Asupra mijloacelor de înaintare în cultură si muncă a poportiuï nos-

í 1.1 21 Octomvrie 1903 Nr. 186

tru voesc sâ vé vorbesc. Vë rog să më ascultaţi cu bunăvoinţa, cu care am scris aceasta !

In vreme scurtă, de când poporul nostru a apucat să aibe puţin răgaz, el a căutat să îsî întărească asezămintele, oarî îl asigură în prima linie trăinicia, viitorul, şi-1 pot sigur mântui : biserica şi şcoala naţională.

Pentru aceste doue aşezăminte el a jertfit mult, dar n'a jertfit încă destul. El maî trebue să jertfească pentru dînsele.

Trebue să jertfească mult încă, ca să le întărească, căci întărirea ace­stor doue asezëminte de credinţă şi cultură înseamnă întărirea poporului nostru în lupta vieţii.

Biserica drept credincioasa a lui Cristos, a cărei armă de biruinţă este s. cruce, apără pe credincioşii sel de toate relele morale prin îndemnurile el în virtutea credinţei, nădejde! şi dra­gostei creştine, în viaţă curată şi cum­pătată şi le asigură fericirea vremelnică si veclnică

Şcoala naţională, păstrează limba maicei, pe care deodată cu laptele din pept a supt-o de pe buzele pă­rinţilor cu care a fost desmerdat în leagăn, cu a cărei accente dulci şi melodioase s'a jucat ca copil, a cre­scut ca tînăr şi s'a făcut bărbat, care a fost predată cu sfinţenie din gene­raţie în generaţie ca scumpă moşte­nire urmaşilor: această şcoală cultivă poporul nostru şi îi aperă fiinţa de înrîurinţele străine.

In cercul acestor doue aşezăminte datinele-î bune, portul mândru, cinstea şi omenia Românului se păstrează în curăţenia lor.

Pe lângă aceste doue mari ase­zeminte, în scurtul timp de răgaz, popo­r u l nostru ş i-a întemeiat câteva aşeză­minte noi. După pilda altor popoare, cari a u avut o soarte mal prielnică de desvoltare, s'au pus temelii la câteva aşezăminte de cultură între carî »Astra« ţ i n e locul întâi şi de economie, pentru înaintarea poporului nostru în cultură si în ale economiei .

Dar asezămintele aceste noi n'au prins rădăcini în toate colţurile pămen­tulul românesc. Sub scutul lor nu cu­prind decât o ne'nsemnată parte din fii şi ficele poporului nostru.

E esplicabilă această stare. Ca o umbră neagră, ca o amintire urîtă din lunga-I suferinţa, i-a rămas poporului nostru îndoiala şi neîncrederea faţă de toate întreprinderile noi. Românul trage la îndoială reuşita ori cărei întreprin­deri lui necunoscute. De aceea îl vedem stând locului, în nedumerire faţă de o inovaţie, ce-o încearcă alte popoare, Dană c e nu are dovezi sigure despre

una el reuşită. Aşa apoi de regulă alte opoare îl previn şi el rămâne înapoi, •ăgend acela folos, ear el păgubind.

Românul a vëzut în lunga-I pă-;nie, că el a fost mereu stors de alţii, ă el a muncit şi trudit pentru-ca alţii ä tragă folosul din munca lui. De aceea ană ce nu s'a convins, că munca lui u va fi zadarnică, el nu începe să luncească.

Mal ştie apoi că toate lucrurile n lume sunt schimbăcioase, că nu-I limic statornic, că ce se face astăzi e schimbă mâne şi el, trudit cum e, re-a să-şl cruţe osteneala zadarnică. )acă se osteneşte, vrea să-şl guste ro­iurile ostenelelor sale. Vrea să trăiască nai liniştit, doreşte ticna, de care n'a ivut, parte măcar să meargă mal încet, Iar sigur în calea sa.

(Ve urma.)'

Higiena popora lă . B i H i t u r i alcoolice.

Numim beuturl alcoolice ori spir­toase toate fluidele ce se câştigă prin fermentare sau dospire, pin care se naşte spirt sau alcool. Aceste beuturi au puţină valoare nutritivă şi sunt ca-racterisate prin efectul lor îmbătător şi aţiţător.

1. Berea se compune din apă, 1—5 la sută alcool, mult acid car­bonic, puţin albumin şi substanţe amare. Din toate speciele de beuturl spirtuoase, berea se poate mal mult recomanda din causa câ ea conţine mal puţin al­cool şi mal multe materii nutritive. După apă, recoreşte berea mal bine decât alte spirtoase. Materia nutritoare din bere este amidonul ce s'a primit din cerealele fermentate. Berea bine dospită, se recomandă femeilor lăptătoare pen­tru-că înmulţeşte laptele. Prin o uşoară iritaţiune a renichilor şi beşicei, berea promoează urinarea. Ar fi bine că la poporul care bea mult vinars, cum e poporul nostru, să putem înlocui abu-sul rachiului întroducênd berea uşoară, carea dacă se bea cu cumpătare, face bine organismului. Abusul berel tâm-peşte mintea, încarcă corpul cu o gră­sime nesânëtoasâ (bucezealâ) şi îl pre­dispune la trândăvie.

2. Vinul se compune din apă, al­cool, tanin, zachär. acidurl, săruri şi oleiurî aromatice. Vinurile nouă şi şam-panea conţin şi acid carbonic. Câlă-ţimea alcoolului în vinurile de masă variază între 5 — 1 0 la sută. Vinul care conţine mâl mult alcool, trece de vin »tare« (vin de desert). Vinul provoacă o cerculaţiune mal repede a sângelui grăbeşte cursul economiei animalice, înalţă puterea imaginatoare şi »veleste inima omului « precum zice scriptura. Este recomandabilă beutura asta în me­sura cumpëtatâ totdeauna,, dar cu deo­sebire după mâncările grase, fiind-că alcoolul vinului disolvă grăsimile întrate în stomac şi astfel înlesneşte absoar-berea lor în sânge.

Vinul roşu (negru) care conţine mult alcool şi cu deosebire mult tanin se bea cu efect ca medicament. în tim­puri epidemice. Vinul bun vechiu în­mulţit cu apă se dă reconvaleşcenţilor cu bun résultat. Vinurile falsificate, pre­cum şi celea curate în măsură necum-pâtată provoacă beţia, carea vătăma să-nëtatea şi degrada pe om la dobitocie.

Vinarsul (rachiul). Din toate beu-turile alcoolice, vinarsul cuprinde mal mult alcool: delà 1 8 — 6 0 la sută. Aceasta însuşire îl face vătămător să-netăţil. Efectele vătămătoare cresc în proporţiunea gradului de tărie a rachiu­lui. Şi deoare-ce valoare nutritivă ra­chiul n'ar deloc, întrebuinţarea acestei beuturl numai în formă de medicament se poate scuza. Pentru etatea fragedă rachiul este o adevărată otravă.

Efectele vinarsului sunt foarte vă­tămătoare. Nu este nici un organ, care să nu sufere de reaua înrîurinţă a vinarsului, dacă se bea din datină ori patimă. — Sistemul circulaţiunel se alla în o stare de agitaţiune febrilă mal apoi slăbită. Inima perde din elastici­tatea musculature! sale, şi în locul fi­brelor musculare, pe păreţil inimeî se aşează straturi de grâsime bucedă. — Asemenea inimeî au să sufere toate va­sele de sânge. însuşi sângele perde din temperaturatura sa normală, căci ra­chiul deşi la moment produce o căldură în stomac, mal târziu micşorează căl­dura animalică în mod foarte simţitor. -— Stomachul şi intestinele la beţivii de aceasta categorie se găsesctotdeaunaîn o stare afectată de catar, din care pri­cină el de regulă pătimesc de lipsa poftei de mâncare, apoi junghiuri la

j stomac, încuiere, cancer (rac) şcl. — I Şi mal mult are să sufere ficatul, de-I oare-ce îşi perde substanţa normală, j care, devine înlocuită cu o grăsime . morbicloasâ ce nu poate împlini che­marea acestui organ esenţial. — Aceeaşi

: soarte au şi renichil, cari împreună cu beşica urinei curênd degenerează. — Plămânii fiind organul unde se petrece oxidaţiunea s'au arderea alcoolului, e prea natural că prin acest proces re­pede de oxidare au sâ sufere toate căile respiraţiunel. Beşicuţele de aer îşi perd elasticitatea, şi se dă naştere la felurite suferinţe de pept. Respiraţi un ea devine din ce în ce mal grea în fine cugenerează massa plămânilor şi se în-deibă în om înfricoşata oftică.

O boală specială a beţivilor de ra­chiu este «delirul sau tremurul beţivi-lor«. Aceasta boală, caracteristică beţivi­lor pătimaşi, consistă în totala sguduire a sistemului nervos. Creeril sunt alteraţi, funcţiunile intelectuale turburate. Nervii, atât cel motorl cât şi cel sensitiv!, atacaţi de aceasta boala numita şi »al-coholism«, nu împlinesc funcţiunile lor în ordine normală. Manile şi picioarele devin tremurătoare, asemenea şi buzele, de aici vorbirea neînţeleasă, ln paroc-sismul lor (când îl altă) unii devin me­lancolici, alţii furioşi, cuprinşi de visiunl şi haiucinaţiunl (năluci). Delirul beţivilor se iveşte sau singur, sau complicat cu alte boale. Câte-odată n'are lungă durată dar dacă beţia se continuă, alcoolismul se repetează şi sâ termină cu nebunie şi în tine cu moarte.

(Va urma).

P a r t e a economică. Tîrgul productelor în Budapesta.

ln têrgul iuternaţ ional de grâne s'a făcut puţ ină schimbare O mare cant i ta te de ce­reale s 'au adus pe pieţele eu ropene din Ru­sia., India, şi Statele balcanice , ceea-ce a

j făcut, ca şi America să scadă preţur i le grâ-nelor, căci de-a face concuren ţă acestor im­portur i , este peste put in ţă . Recolta în Ame­rica a fost anul aces ta cu puţin mai slabă, ca anul t recut . Statele balcanice se nisuesc a-şl eloca prisosul. Din România a tâ tea bu­cate s'au importat pe piaţa din Antverp, că vinderea lor înt împină greutăţi . P e pieţele engleze încă au sosit multe bucate din India. In F r a n c i a comerciul cu buca te e liniştit, pe când în Germania el a luat un avënt mare. Pe piaţa din Budapesta sëptëmâna în­treagă a fost puţ ină căutare . — Pre ţu l grâ­ului a scăzut cu 2 cor. 25 iii. Morile s'au obţinut delà cumpărăr i . Totuşi s 'au vêndut circa 100.000 m. m. — Sëcara. s 'au vêndut circa 15 16 mii m. m. cu un p re ţ mij­lociu de cor. 6 '10—620.—Orzul a avut o t recere bună, mal ales cel de. semenţă . P r e ­ţul s'a u rca t la cor. Í r45— 5 6 0 . — Ovësul s'a vêndut pe un p re ţ mijlociu de cor. 5-60. Abia au t recut câ te-va mil m. m. Cucuruzul a scăzut în preţ , care a ajuns la cor. 6-10—6.15. — Făina încă n ' a avut căutare . Morile din acest motiv şi-au seări ţat preţu­rile cu 1 .0-20 filerl.

Sta rea sămunăturilor si a economiei de eimp în Ungaria.

In pa r t ea a doua a Junei Septemvrie timpul a fost de obşte uscat afară de câ­teva nopţi reci. In unele părţ i au fost şi ploi. Timpul uscat a favorisât lucrări le de câmp şi căratul recoltelor ; dimprotivă în u rma uscăciunii pàmlntuluï aratul şi sămă-natul în multe locuri nu s'a putut face. Din multe locuri s'a vestit spori rea şoarecilor. Dintre soiurile de cereale tomnatice săca ra a fost în par tea cea mal mare sămăna tă şi icï-colea a şi răsări t bine. Cele mal multe sămănătur i de rapiţă în u rma uscăciunii sunt stricate şi numai icl-colea sunt în s tare mul­ţumitoare.

Cucuruzul s 'a copt în par tea cea mal mare a ţăr i! şi în multe locuri culesul s'a sfirşit. Recolta nu corespunde pretot indenl aşteptări lor şi de obşte e mijlocie.

Crumpeniï tomna.icî în par tea cea mai mare au rămas mici şi resultatele recoltei sunt foarte deosebite. De obşte recolta e mijlocie şi submijlocie.

Legumile şi păstăioasele s'au recoltat . Deosebitele soiuri de varză au r ămas puţin

desvoltate din pr ic ina secetei şi deosebite insecte le-au pricinuit s tr icăciuni .

Aopiî de zahăr şi de nut re ţ au rămas îndărăpt şi el in u r m a secetei. Resultatul canti tat iv este îndestulitor, cel calitativ e bun.

Cea din urmă cosire a trifoiului şi a luţernei pe lângă toată seceta ce a domnit, a dat in multe locuri résul ta t bun, în deo­sebi în privinţa calitativă. Otavă în livezi a fost puţ ină, dar bună. P ă ş u n e pentru vite este de tot puţ ina.

Seceta a favorisât coace rea strugurilor. Recolta în privinţa canti tat iva este de obşte slabă sau mijlocie, cali tatea însă e bună pretut indeni , ln locurile aşezate oameni i se plîng asupra putreziri i strugurilor.

P rune le au dat recoltă bogată, me­rele şi pere le recoltă mijlocie, nuci le r e ­coltă slabă.

F e l u r i m i . Industria luptărieî în republica Ar­

gentina. — , ,L'Agriculture m o d e r n e " dă după „Journa l ofthe Argentine Agricultura! aat Society" următoare le amănun te : Sunt în p u t Argentinia opt mil ioane de vaci de lapte. Kx;ul / portul untului merge creseônd repede , p e u u n tu tru că, în privinţa calitate!, untul acestei ç\o bate pe cel rusesc, canadian şi aust ra l ian, l s t â n g ; pieţele Europei şi-a câştigat rangul al doileş în p Exportul de unt e nou, abia a început d ^ | | u i patru ani şi totuşi a făcut progrese însene s e m nate. Preţul une i vaci de lapte e aco'i s t r ig 100 — 170 de le!, după laptele cât dă, іы m a r

pe producător! laptele îl costă litrul n u m a i if] J îi cent imr Vacile bătr îne le îngraşă şi le tae. In 1897 s'au tăiat 177,292, în 1898, în 1898. 120.745, în 1899 160,808, în 18900, 153,420, in 1901, 178,228, în 1902, 267.763.

*

Pompe de stins focul tot-deauna guta.. —- Căpitanul Buneii din Rochelle, a n ă s ­cocit, mal de mult, o pompă de stins focul, în care lucrează, ca pu te re a runcă toa re de apă, acidul carbonic luquid. Maşina cupr inde 300 de litruri de apă , care poate fi a r u n ­cată până la 14 metri de înălţ ime sau până la 20 de metri orizontal , prin o deschidere, de 6 milimetri la gura ţevel pompei. Acidul carbonic liquid se află în două r e se rvorU Acest apa ra t se în t rebuinţează în multe "ţări s

din Europa şi e un înlocuitor foarte inge- J f

nios al pompei cu aburi . Folosul e că se poate în grabă a taca focul la începutul lui. Se înţeleg că, dacă acidul carbonic liquid ar s ^ putea să se amestece in apa a runca tă , efectul a r i i şi mai bun ar fi în adevăr un mijloc chi­mic de-a stinge focul.

Şcoala noastră confesională. Dacă călătoreşti prin satele noas t re româneşt i dai cu ochii de nişte case — dacà mal me­rită nume le aces ta •— p e jumă ta t e des­coperi te , cu pereţii deslipiţl, cu fereştile spar te înfundate cu hârt ie , cu uşile erepate prin care ţîuie vên tu l : case, în cari r eeu-noaştl tipul şcoalel noas t re confesionale.

ln ju ru l şcoalel acelaşi tablou. Un grajd sau o şură. car i abiaşl mal ţin echilibrul o i fântână hodorogită cu cumpenă şi aceia pu- j t redă şi frântă. Ear g a r d u r i . . . lucru de pr i ­sos ca pentru ce! din Sărăcenl .

Să păşeşti inăuntrul şcoalel tabloul de­vine şi mal trist. Dascălul acest apostol al S L

culturel ofilit în Iloarea vrîstel, căru ia de І Г і

pe faţă îi ceteşti suferinţa. Asprimea vremii st i-a lăsat u rme adênci pe faţă, necazuri le şi r e suferinţele i-a stors orice ambiţie. De vea­curi el a r ëmas acelaşi . Vëzêndu-1 la olaltâ cu copil poporului nu ştii pe care să com­pătimeşti mal mu l t : pe dascălul îmbâtrînit fără v reme, cu sur tucul rupt în coate : ori pe copil galbeni în fată, murdar i şi rupţi ca vai de eî !

Când vezi şcoalele noas t re iu aşa stare şi te gândeşti la şcoalele din Austria ori din Germania îţi vine în t i ' adevër să plângi. Acolo şcoalele ca nişte palaturi — la no! nişte h u r u b e pârâginite. Acolo ordine , cură ţen ie şi lumină în t rupată — la noi risipeală, mur ­dărie şi în tunerec beznă

Doamne, când vom alerga cu toţii, cu dragoste şi bucur ie la şcoală '? Când vom ajunge ca din hurube le de astăzi să- ridicăm adevSrăte scoale fiilor noştri!, unde ordinea, curăţenia şi lumina să fie în cea mal per ­fectă a rmonie .

Când ? . . .

Rossia Septemvr ie 1903. 1. Stanca

înv,

Nr. 186 11/24 Octomvrie 1903

1 Criza a mal crescut! Criza a maï crescut , — eată ştirea

trista pentru Ungurii cari сГatâtea luni nu vor sä înţeleagă că nici tronul nici

S armata nu stă maî pe jos de puterea lor. [ Din Budapesta a sosit adică azi jklimineaţă ştirea următoare : § „întâmplările suni maî îngrijitoare litcâl ar fi putut să prorocească chiar ml care toate le vede în negru. M. Sa ma primit nimic din programul militar ţtlcătuit de comisia de д (în caré era Щеіі, Apponyi. Tisţa şi alţi şese) ex-\misâ de partidul liberal, ci aşa \icend a tras cn creionul roşu peste întreg acest operat. Chiar şi câte pusese în vedere, cu graiu viu, luï Lukács, nu med vrea să dee.

Se crede că ori se va su­pune deci Dieta voinţii prea înalte, ori va fi trimisă acasă siteara va fi cârmuită fi fără Dietă".

Eafă ce pot păţi Ungurii cari d'a-iâta vreme se trag în degete cu Tronul.

Acţiune şi coiiseciienţu. — Delà raportorul nostru special . —

Sofia, 20 Oct. 1903. In Macedonia se observă din par­

tea insurgenţilor un fel de neactivitate, cu atât mal activi au devenit însă Turcii. Noile propuneri astro-ruse au. produs asupra guvernt . iui turcesc multă supe-rare; vezêndu-se strâmtoraţî de toate părţile, s'au pus Turcii din adins pe lucru. El ştiu foarte bine, că controlul în Macedonia, de care vorbesc notele guvernului rusesc şi austriac, ar fi foc în spatele lor. De altă parte Bulgaria, a trimis la Constantinopol un om sim­patic Sultanului, ceea ce dovedeşte că şi Bulgaria se gândeşte la pace.

Compania de soldaţi, care a trecut frontiera bulgară la Caramaniţa, a fost pedepsită. Atât Sultanul cât şi diferite comitete de ajutorare din Bulgaria au dăruit sume însemnate pentru clădirea bisericilor şi şcoalelor ruinate şi pentru ajutorarea celor lipsiţi din Macedonia. Guvernul turcesc a dat ordin să se în­toarcă la căminul lor toţi ceî refugiaţi, asigurându-l că nu li-se va face nici un rëu.

Cu toate aceste se vede că Turcia nu iartă din inimă pe micul el dujman.

e câteva zile a trecut din nou fron-ra bulgară în apropiere de Camocof, companie de soldaţi turci, care ur-

Irea o bandă de insurgenţi. O tele-Itnă din Constantinopol spune că la iolia au fost judecaţi vre-o 3 0 0 de

(dintre cel 6 5 0 aflaţi vinovaţi) mulţi au fost expulsât! în Asia-mică. Coraerciul între Bulgaria şi Turcia de­vine tot mal puţin animat în urma şi­canelor turceşti (frica de ciumă, — dar' jnal cu seamă de dinamită).

Deşi întemplările sunt atât de con-ariate, se zice că ambele teri au con-ediat mulţi reservişti, încetând mobi-

Îsările. Ministrul de interne al Bulga-;, Petkof a zis în vorbirea sa delà

ilipopol. ţinută în vederea alegerilor, ă pericolul unui rësboï a trecut şi se oate aştepta un viitor mal bun .

Dar' toate aceste nu sunt încă do-ezî că cele începute vor duce la bun iferşit, când ştim cât de mult atârnă

rul de la Bulgaria. Adevërat că gu-actual e pentru o bună înţele-

;ere cu Turcia. Insă tocmai viitorul cestul guvern e[foarte nesigur. Suntem

apropierea alegerilor. Oposiţia face erî sforţări, chiar şi materiale, ca poată rësturna guvernul. S'a întâm-

până acum două conflicte sânge-ise între oposiţie şi partidul guver-

imental unul la Tirnova şi altul la - Zagora. Special cel din urmă

tă în ce mod lucrează guvernul pen­

tru reuşita sa. Fostul Ministru Danef, care voia să agite spiritele contra gu­v e r n u l u i a fost de grupul stambulovist. In indesuiala ce s'a născut la gară, a căpătat şi el vre-o câte-va lovituri de ciomag peste spate. Tot timpul n'a isprăvit nimic : la plecare i-a zis un insurgent : Dta a! esploatat ehestia macedoneană şi a! disolvat co­mitetele ! Danef i-a rëspuns ; Aceasta nu treaba ta*. Apoî s'a născut altă păruială, au fost mal mulţî oameni uşor răniţi.

Cu ocasiunea alegerilor v o m avea în toată ţara mar! ferberî, se prevăd chiar conflicte sângeroase, deşi gu­vernul face mar! sforţări pentru a im-pedeca relele şi zice că ar dori ale­geri libere.

Convocare . Fiind congregaţia comitatului Ara­

dului convoc tă în adunare ordinară de toamnă pe {iua de Miercuri 4 Noembre n., orele д a. m., rugăm pe toţi mem­brii români aï congregaţiunei să se presinte negreşit la şedinţă. Aceasta cu atât mal osebit, cu cât în chestii impor­tante trebue să ne spunem cuvîntul şi să ne presintâm cu toată demnitatea.

In preseara adunării se va ţine sfat prealabil, la otelul »Vass.<

Arad, Octombrie igoj.

Humii Şlrianu, score tar.

M. Velielu, président.

ARAD, 23 Octomvrie n. 1903.

— Maiestatea Sa la Drezda. Se depeşează din Viena, că Maiestatea Sa Regele nostru, va visita pe Regele Saxoniel în Drezda. Timpul încă nu e hotărît, numai atâta e sigur, că îna­inte de a reda visita la Londra, va merge la Drezda.

— Ştiri personale. Dl George Feier, advocat în Boroş-Ineu, sosind la Sibiiu pentru a lua parte la desbaterile congresului naţio­nal bisericesc, spre regretul tuturor s'a bol­năvit rëu. Acum însă, vestim cu bucurie, este înafară de orï-сеprimejdie şi peste câte-va гііе se va putea întoarce acasă.

— Deţinerea d-neï Szelle. Fischer Matgit, soţia vestitului advocat din Arad Stelle József, care după nenumărate escro­cherii săvîrşite în Arad a fugit, — er! a fost deţinută. Deţinerea asta a făcut în oraşul întreg senzaţie mare, Cauza deţi­nerii e, cä d-na Stelle îşi cerusă paşaport pentru străinătate, ceea-ce trezise bănuiala procurature! că vrea să fugă şi ea. Judele de instrucţie a respins cererea procurorului ca d-na Szel le să fie deţinută, senatul de punere sub acuză, a ordonat-o însă.

— Ţarul sub anatemă. Se ve­steşte din Odesa că patriarcul suprem al Armenilor Mkirtici din Tiflis, la un serviciu divin public, a anatemisat pe Tar şi pe guvernul rusesc, pentru-că guvernul cu aprobarea Ţarului a con­fiscat averile bisericeî armene de peste 3 0 0 milioane ruble.

— Reuniune de muzică şi cântări în Arad. Aflăm cu cu plăcere, că între in­teligenţa română s'a pornit mişcare, de-a înfiinţa şi în Arad o reuniune de musică şi cântări. Realizarea aceste! ide! frumoase înaintează cu paşî grabnic!, aşa încât în curend se vor putea deja începe probe.

— „Valabil împarţese pămenturile". Într'un sat. lângă Cluj, românii s'au adunat la sfat.

— Împăratul e cu noi ! — zice unul. — Pămentul maghiarilor va fi al nostru !

— altul. — Ku voi lua pămenturile domniei!

— adoagă al treilea, cel mal bogat diutve toţi.

— Ge, tu vreai pămenturile domniei ? N'ai de-ajuns'? Nouă ce ne va rëmîuea ? — se răstiră ceilalţi către el.

Din vorbă în vorbă ajung la păruială, Urmarea a fost că cel care voise pămen­

turile domniei, rëmase lat-întins. Aşa s'a sfîrşit imparţiala pământurilor mughiâre — scrie ., Hazánk" în numărul seu din urm").

Toate ar fi cum ar ii, şi n'am avea nimic de observat, dacă istoria n 'ar fi prea vechie şi — maghiară. Păruiala asta s'a întîmplat nu intre Români, ci între Secul, cari vë-zênd chipul lunii oglindându-se în apă şi cre /Aiid că luna a căzut de pe cer voiau s'o ridice, intrând în apă, o făcură tulbure — şi hina era pe cer! Toţi îşi revendicară dreptul d 'a fi ridicat luna din apă, şi din vorbă în vorbă ajunseră la păruială, de care ne po­vesteşte „fl—k".

— Ce viteji ! Perciunaţii delà „Független Mag varország" sunt straşnici. Superaţî de o veste că Românii ar fi ţinut în Sibiiu con­ferenţă din care ar fi dat însărcinare iul Vlad, să vorbească în Dietă în numele Ro­manilor încontra aspiraţiilor naţionale un­gureşti, eată cât de cu minte scriu : " " ,.r\'ave?n multe de ţis. Numai atâta, că dacă în Dietă va cuteza să vorbească încontra aspiraţiilor naţionale maghiare, o poate păţi. Asta e o curată trădare de patrie. Ear par­lamentul maghiar — imunitate încoacî, in-munitate încolo — nu e asilul trădătorilor de patrie. Va li bine deci, sâ bage de seama. Ue Dietă e foarte aproape — Dunărea". — Ai, w e h ! Ge viteji! Gâţî sunteţi?

— Alegere de preot. Duminecă la 25 Septemvrie s. v. a. c s'a făcut alegerea de preot în comuna Unip. — protopop. Buzias. Alegerea a fost presidiată cu tact de Prea O». Drnn. protopop. Ioan Pepa şi a decurs în ordine exemplară fiind ales cu maiori täte absolută a voturilor intetigentul cleric ab­solut Iuliu Grainic din Garansebeş. — Feli­citările noastre !

— Ospitalitatea moţ i lor . Un maghiar care zilele acestea a càlëtorit prin Munţil-Apusenl, pe la Găina, îşi publică în „Egyetértés" de Sâmbătă impresiunile de căletorie, constatând că „nicî-odată o maî mare linişte printre Români nu a fost, ca acum" (cum stăm deci cu ştirile alarmante despre pregătirile de re­voltă, debitate de presa maghiară? — Red) şi zicênd, că moţii nu numai nu au intenţii rele faţă cu maghiarii, ci din contră, sunt de o rară ospitalitate. Dovadă la aceasta, spune că în călătoria sa prin munţi, în o comună I-a ieşit în cale un moţ cu o pălă­rie plină de mere frumoase, pe cari i- l-ea îmbiat-'gratis, şi tot astfel i-s'a întîmplat cu un alt moţ cu care se întîlnise, constatând că o astfel de ospitalitate rar sâ se găsească prin ţinuturile locuite de maghiari. Tot cu alu-siune la ştirile de revoluţie zice acest domn maghiar (pëcat că nu şî-a publicat şi nu­mele !) că dacă moţii scoboarà delà munte spre câmpie, o fac aceasta, ca să-şi vîndă ciuberele şi cercurile, din carî îşi susţin amârita viaţă.

— Un mare filantrop. Gum se rapor­tează din Varşovia, un comerciant din Mo-seva, stăpân pe avere de multe milioane, a făcut o fundaţiune de patru milioane de ruble (cam ö milioane şi 640 mii în valoare de coroane), din venitele căreia să tie aju­toraţi comercianţii şi impiegaţi caselor de comerciu ajunşi în miserie.

— Preţul sângelui . Un ziar din Viena, trage vëlul de pe o parte pân'acum ne­cunoscută a omorului din 12 Iunie din Belgrad, care pune în lumina şi mal be­stială pe făptuitorii crime! Desvëlirea asta, scoboară foarte jos „nimbul" în care, s'au îmbrăcat soldaţii criminali şi dovedeşte natura „motivelor naţionale" car! au ne­cesitat omorul ordinar. După foaia din Viena, oficeril car! au comis Regicidiul au fost plătiţi. Un individ cu n mele T h o m a s . Hadzsi, cumnatul fostului regent R i s t i c , i-a angagiat unul câte unul pe conjuraţi, dar n'a avut de cât puţini bani şi astfel numa! pe Naumovicf l'a putut esco^teta înainte. Naumovicf, căruia Rege le Alexan­dru nu cu mult înainte îî dase &>oo de franci pentru arangiarea datoriilor sale, a cerut 24.000 ca să-'şî plătească ,şi restul datoriilor. T h o m a s i-a predat i'uma cu promisiunea că după executarea faptului va mal primi înc'odată atâta. Pe minis tru' de rësboï Pavlovicï l'au omorît în fatala noapte numai pentru-că ucigaşe Ştiau că în cassa ministerului de rësboï este o sumă mal mare în numerar. Din suma asta au plătit pe ucigătorii p:rechil regale Si au mal căpătat afară de .o lonelul Nau-movic î , care n'a putut căpăta mal mult pentru-că a fost omorît d< propria dina­mită pe care a pus-o ca să distrugă uşile delà dormitor, Colonelul Masin 30.000 franci, vice-colonelul Masicf 24.000, colo nelul SobrevicI, care mal oe urmă a de­venit ministru de rësboï 24.000, căpitanul Zsifkovic! 12.000, căpitand garde!, Ljuba-Kosticî 24.000. Аѵакигш-ѵіс! care a fost asemenea câştigat de coijuraţl în schim­

bul sume! de 50.000 franci, s'a obligat, a se pune în fruntea guvernului provisor, ş 'apoî să p u n ă sumele acestea ear la loc din fondul de e 'hposiţiî. Colonelului Popo­vici care n 'a c.ipătat bani, i-s'a făgăduit că-1 vor face prim-adjutant. Oficeril mai liner! car! au luat parte activă la omor, au căpătat sume delà 2000 până la câte 5000 franci. T o t laolaltă la vre-o 300.000 a costat preţul sângelui. Regele Petru a ştiut despre lucrurile acestea numai după-ce guvernul revoluţionar a abzis şi a dat so-coata fondului de disposiţiî.

— Diu diecesa episcopului Szabó. Absolvenţii preparandiei din Gherla ies în vieaţă fără să cu­noască cum se cade limba română. In tipic de ioc nu-s orientaţi, fiind-că nici profesorul nu-l ştie. Tot ce ştiu în-veţătoril din tipic, ştiu delà cantorul din sat, sau din sârguinţă privată. Cantul bisericesc (!!) şi economia le predau nişte profesori unguri, a căror limbă nu o înţeleg nici 10 % . Un absolvent din Gherla îmi rëspunse zilele acestea: Nu aştepta delà noi mal mult die, căci nu avem de unde să ştim. Noi suntem mal înapoiaţi, decât absolvenţii altor prepa­randii. Nu noi suntem însă de vină, ci aceia cari ne învaţă.

»Societate de lectura« nu există. Biblioteca e compusă din câte-va cărţi vechi aruncate de » Măriile Sale« spre folosul preparanzilor. Nimeni însă nu le ceteşle, căci nu e cine să le deştepte, interesul. Ziare n'au de unde ceti.

»In ce priveşte cultura socială a elevilor, în punctul acesta stările din Gherla sunt deplorabile. Elevul cănd vede pe profesor fuge şi se ascunde. Suburbiile Gherlei însă sunt pline de aventurile lor« — scrie corespondentul » Gazetei « din Braşov.

Preţul spirtului din Arad, 1 Octomvrie.

Spirt rafinat, vênzare mare . 1 1 8 . — „ „ mică . 120 .—

brut vênzare mare . 1 1 6 . — „ „ mică . . no,.—

100 chilograme borhot uscat 12.80,—-13.-

77 n

Bursa de grâne din Budapesta.

50 chlgr. grâu pe Oct. „ „ săcară pe Oct . . „ „ porumb pe Maiu. „ „ ovës pe Oct .

Bursa comerciului cu porci din Kőbánya. Raport delà 2T August.

Porci graşi (ungari), per. peste 400 Kgr. — fll. până la 300

cor. 7 . 61—7.G2 „ 6.27—6.28 TI 5-3 8 - 5-39 я 5 4 3 - 5 4 4

, tineri pana la 320 . tineri . . 250

(sôrbï) per. peste 260 . . , pană la 240

1 1 4 - 1 1 5 „

1 1 4 - 1 1 5 " 1 2 „

Red. respons. Ioan Bussu Şirianu. Editor Aurel Popovicî-Barciaini.

~ÎN§ERŢ«UNI şMBECLAl^Tj

Nou sculptor român academic. A m onoare a aduce la cunoştinţa On

d-ní Preoţi şi Inveţătorl precum şi On. public român următoarele : ca sculptor de lemn şi subvenţionat de stat absolvând cursul de sculptură la şcoala de arte, sunt în posiţie să servesc în orî-ce vreme cu orî-ce fel de lucrări de sculptură, auritură, măsărit pentru Sfintele noastre biserici creştineşti ca : Iconostase (Temple), Struni, Tronuri, Scaune, Chivote, Uşi, Răpiţi, Mor-mîutu/i, Cadre, etc. Planuri după dorinţă. Pentru toate lucrările mele i-au garantă deplină, că sunt de prima calitate atât ca lucru cât şi ca artă.

Atrăgend atenţiunea On. Public asu­pra împrejurare!, că chiar buna cuviinţă ar aduce cu sine ca bisericile noastre ro­mâneşti prin maeştrii români să se în-f r u m s e ţ e z p :

Rog bunăvoinţa în special a Onor. ofici! şi comitete parochiale.

C u tot respectul :

I. Iuliu Bosioc, Sculptor şl auritor. 1061 4—

Berlişte, p . u. Jam, comit. Caras:Severin Premiat ou premin I , Medalia de aur, argint e t c

şi diplome de onoare pentru luorort de artă.

6 „TRIBUNA POPORULUI* Nr. 186

A s i g u r a ţ i viaţa, zestre, capital de întreprindere, rente, cazul morţii, Epesa de tamormêntare!

І 8

Şl u a , o

~4 £ ** -, ** s> a « s

t ï *~ fs Ф .™ «a

PJ — o a c. se XB — Б *» o •e -au * 0 « ьс S

: œ

A g e n t u r a p r i n c i p a l ă în Araű A BÄNCEl GENERALE DE ASIGURARE MUTUALĂ BIBIENE

„ T B A H S S Y L V A H 11

primeece oferte pentru asigurări din comitatele: Arad, Bichiş, Bihor, Cenad, Caraş-Severin, Timiş şi Torontal şi le efeptuesce pe lângă cele

mat favorabile condiţiun!: 1. Ia ritmul yieţ i l : capitale cu termin nos, rente, zestre pentru fetiţe, capital

de Întreprindere pentru feciori, pe caz de moarte, spese de Inmormôntare. Aceste din urmă dela 60—500 cor. se plătesc la moment In ziua morţii Întâmplate ;

2. In ramul focului: clădiri de tot felul, mobile, mărfuri, producte de camp ş. a.; 3. Contra furtului de bani, bijuterii, valori, haine, recvislte ş. a. prin spargere; 4. Contra grindine!: grau, secară, orz, cuouruz, ovös, viă (vinea), plante in­

dustriale: oanepă, in, hlmel, nutreţuri, tabac ş. a. Desluşiri se dau şi proep-icte se pot primi la agenturele noastre

locale şi cercuale mal ta fleseecare comună şi direct prin

Agentura principală „Transsylvania" in Arad Strada Széchenyi nr. 1. - Telefon nr. 8»» .

423 - 1 4 4

A s i g u r a ţ i c o n t r a f u r a t u r i l o r p r i n e p a r g e r e : bani ce aveţi de pre

tot

Cele mai noui stofe de haine p. dame,

Mătase pentru haine a bluze,

Specialităţi în bluze gata !

se pot căpăta la

f l \ T i i i i

p r ă v ă l i e d e m o d e ş i t r u s o u u p î .

ARAI), Andrássy-tér 20. —

Р і ш і щ ş i foans ş i feţe de m a s a .

Trusourï de mireasă, începênd cu cele mai simple până la cele mai elegante, în mare asortiment, se pot căpeta la

S I K G E f t S & H D O f t 1 1 4 - 2 5

prăvăl ie de mode şi t rusour ï ARAD, Andrássy-tér 20.

> sa w es M 83

в 2T.n «s «* Ф *-*

W o " в m * a r e

Ф m I g -e

ж ж Ciorapi p. dame, bărbat! şi copil (tricotaţi in puşcărie),

şi şarşafurl după cea din urmă modă se pot căpăta la

S i n g e r S á n d o r p r ă v ă l i e d e m o d e ş i t p t f s o u p î .

— ARAD, Andrássy-tér 20: — —

i i i ie erei p ü l i H11 (NAGYSZEBENI FÖLDHITELINTÉZET).

Pe lunga condiţiunile cele mal avantagioase dum împru­muturi ipotecare

cu amortisore pe 10,15, 20, 25, 30, 35, 40 V 2 şi 50 ani îu rate de jumöfcata de an, în cari se cuprinde p l a t rea atât a eameteî, e u t ş» a capitalului.

împrumuturile se plătesc cu bani gata în valoarea no­minală a scrisurilor ipotecare.

Arangearea împrumuturilor o efeptueşte încredinţa­tul nostru

Szűcs F. Vilmos în Arad care poate da totodată toate desluşirile.

Institutul de credit pe pămenturl in Sibiiu. (^íjgy-Z-beni Földhitel intézet)

r<3

Provocându-më precum la anunţul de sus, rog onor. public doritor de împrumuturi ipotecare, că şi pân'acum şi de-acum să se adreseze cu încredere la mine cu afacerile sale; principiul meu a fost şi rëmâne acelaşi, ca să prestez publicului în totdeauna un serviciu solid.

Spesele de întabulare la dorinţă le anticipez; onorariul meu urmează ulterior. юоз 5—

Cu Htimfl:

7<

I I I I I O S 1

institut de credit pe imobile şi pământuri

\ în Arad, Piaţa Boros Béni nr. 22 (Piaţa de bucate) (Casa S ; »ielmann, Etagiul I )

Premiat cu medalia cea mare milenară la exposiţ ia din Budapesta în 1896.

Turnătoria de clopote şi de metal a lu i

Antoniu Wovotnv in Timîşoara-Fabrie.

8 e recomandă spre pregătirea clopo­telor nouö, precum ia turnarea de nou a clopotelor s!rica?e, mai departe spro facerea de clopote întregi armonioasa, pe lângă garacţie pe mai mulţi aci, prc \őzote cu adiuatari de fer bătut, construite s^re a le întoarce cu uşurinţă Ia ort ce parte îndată ce clopotfle sent bătute de o lăture prin ceea-ce sunt roăntaite de crepare.

Cu deosebire recomand

clopote patentate găurite de mine inventate şi mai de multe ori pre­miate, cari sunt provezste ta partea supe­rioară — ca violina — cu gSurl d u i ă flgn;a

S şi pentru вгет fu on ton mai intensiv, mai rdênc, mal limpede, mal îdâcut şi cu vibrare mal voluminoasă decât cele de sistem vei hiu. «şa că un clopot patentat de 327 klg. este egal în ton unui clopot de 408 klg. patent după sistemul vechiu.

M*i departe se recomandă sore facerea scaunelor de fer bătut, de sine stătător, — spre preadiustarea clopotelor vechi cu adiustare de fer bătut, — ca şi spre turnarea de toace de metal

Clopote ta greutate de 3 0 0 klg. şi mat jos se află totdeauna gata In magazin.

Preţ-curanturI ilustrate se tr imit la cerere gratuit şi franco ЧИІ 1035 13—52

•JTj

Tipografa .Triliana Poporului" Aurel Popovici-Barcian. Arad.