Anul I * Nr. 1 * August 2010 * Coștei

Prima fotografie a fanfarei din Coștei

Muzica instrumentală a bănăţenilor s-a dezvoltat în concordanţă cu instrumentele prin intermediul cărora

interpreţii îşi exprimau creaţiile artistice. În secolul XIX un rol predominant în viaţa muzicală îl deţineau tarafurile lăutăreşti, dar sub influenţa fanfarelor militare la începutul secolului XX apare o nouă formă de manifestare artistică -

fanfara sătească. Pornind în această ordine de idei, la Coştei, în urmă cu 100 de ani, a fost înfiinţată

prima fanfară românească din Banatul Sârbesc.

Punem în faţa domniilor voa-stre, stimaţi cititori şi prieteni ai Coşteiului, primul număr al revistei “Orizonturi co-şteiene”, pe care ne-o dorim să apară nu doar cu prilejul marcării importantului jubileu de 100 de ani de existenţă a Fanfarei, ci să apărem perio-

dic pentru că în satul nostru mereu se întâmplă câte ceva şi oricât ar suna ca o laudă, Coşteiul îşi are “superlativele” sale care nu pot fi contestate de nimeni.

Că avem cu ce să ne mândrim şi lăuda, confirmă evenimentele şi rezultatele vizibile în mai mul-te domenii, asupra cărora dorim să vă atragem atenţia, reamintindu-vă în modul cel mai succint asupra unor lucruri care au marcat istoria satului nostru:

− 1869 − un fiu al satului înfiinţează primul cor sătesc din Banatul de Sud− 1882 − Trupa de teatru din Coştei prezintă pri-ma piesă de teatru (din repertoriul cult): ”Nunta ţărănească” de V. Alecsandri−1906 − corul din Coştei ocupă locul I, la Primul şi unicul Concurs de până acum, al românilor din ţinuturile locuite de români, cu ocazia organizării Expoziţiei jubilare de la Bucureşti− 1911 − Coşteienii şi-au construit prima Casă de Cultură sătească din Banat, într-o vreme când

Editorial...

2

Avem cu ce să ne mândrim!

doar 4 oraşe din Transilvania şi Banat aveau astfel de lăcaşuri culturale− 1911 – la Coştei se înfiinţează prima şcoală cu 8 ani, cu mult înaintea altor localităţi de la noi.− 1910 – 1914 – la Coştei apare prima revistă peda-gogică românească din Banat „Educatorul”

În Coştei a fost înfiinţat primul ziar sătesc „Opinca”, sătenii găzduind Comitetul de Iniţiativă pentru înfiin-ţarea ziarului „Nădejdea” - primul ziar românesc în Banatul nostru. Aici au fost puse bazele şi temelii-le prestigioasei noastre reviste „Lumina”, instructorii noştri de fanfare şi coruri contribuind din plin la înfi-inţarea acestora în satele din împrejurime...

În primul număr al revistei nou înfinţate, pe care, după cum am spus, dorim să apară şi în continuare, puteţi citi despre realizările în domeniul infrastruc-turii, unele evenimente importante, manifestări cul-turale şi sportive care au marcat prima jumătate a anului în curs, şi nu în ultimul rând foiletonul privind centenarul fanfarei, însă şi multe altele...

Noi am făcut primul pas, şi sperăm că am păşit cu dreptul, iar pentru a continua în ritmul dorit şi plani-ficat avem nevoie şi de ajutorul dumneavoastră dragi coşteieni şi cititori.

Să ne fie de bun augur!

Mariana STRATULAT

De vorbă cu...

Lavinel Pitic: Încă de la în-ceputul anului, la iniţiativa Con-siliului Comunităţii Locale, am organizat mai multe şedinţe la care am dezbătut asupra organizării Marelui nostru Ju-bileu. Am propus ca la acest Ju-bileu, cele două fanfare din sat să evouleze împreună, cu dorinţa de a reveni la S.C.A. “Mihai Emi-nescu” şi la o singură fanfară, dirijată de Ion Rotariu-Cordân.

În această direcţie, au fost orga-nizate patru şedinţe, dar pentru că nu s-a căzut de acord să avem o singură fanfară, a fost consti-tuit un Comitet de Organizare, alcătuit din Consiliul Comunităţii Locale şi reprezentanţii celor

două societăţi, dar şi a tuturor asociaţilor ce activează la noi în sat, şi putem constata cu mând-rie că Marele nostru Jubileu va fi organizat de tot satul împreună. Importanţa acestui Jubileu este mare din cauza tradiţiilor bogate şi îndelungate, care au impus felul de viaţă a coşteienilor. Se spune că muzica este oglinda su-fletului, vibraţia ce porneşte de la inimă şi se adresează inimii. Noi vă aşteptăm şi vă primim în acorduri de muzică şi cu in-imile curate, şi sperăm că o să petreceţi clipe candide alături de interpreţii şi fanfarele noastre. Tradiţia ne obligă, iar nouă ne-a fost dat să organizăm acest ju-bileu. Totodată, doresc să aduc un omagiu predecesorilor care au contribuit pe parcursul deceni-ilor la propăşirea spiritualităţii coşteiene, şi ne-au oferit ocazia ca azi, să ne bucurăm de un astfel de eveniment. Şi să mulţumesc consătenilor mei pentru sprijinul şi încrederea acordată. Doresc ca pe viitor să acţionăm împreună, spre binele satului nostru.

Viorel Bălăgean: Momentul mult aşteptat a sosit! O tradiţie de 100 de ani ne obligă şi vom avea

un jubileu pe măsura evenimen-tului. Ne-a pregătit conştiincios şi sârguincios, încă din iarnă. După mai multe şedinţe s-a stabilit ca Jubileul să fie organizat sub aus-picile S.C.A. Mihai Eminescu”, a Consiliului Comunităţii Locale şi a S.C.A. “Eminescu”, dar în cadrul acestuia să fie incluse biserica, şcoala, asociaţia vânătorilor şi clubul sportiv. Este jubileul satu-lui şi ne-am dorit ca în organiza-re să fie incluşi toţi sătenii care doresc să contribuie la păstrarea tradiţiei satului nostru. La Coştei a fost marcat Centenarul corului, Centenarul teatrului, iar Cente-narul Fanfarei este cea de-a treia manifestare de amploare de care avem prilejul să ne bucurăm şi să ne mândrim, pentru că rare sunt satele care au prilejul să ani-verseze astfel de jubilee. Suntem privilegiaţi!

Strămoşii noştrii ne-au lăsat în moştenire cea mai de preţ comoară a lor: tradiţia. Iar noi am ştiut s-o păstrăm, s-o cultivăm şi mai ales, s-o transmitem urmaşilor noştri. La Coştei, muz-ica, dansul şi teatrul vor dăinui prin veacuri. La Coştei, tradiţia e la ea acasă. Fiţi bine-veniţi în satul nostru, pentru a sărbători împreună în spiritul tradiţional al cântecului şi jocului popular românesc.

DOMNII LAVINEL PITIC, PREŞEDINTELE CONSILIULUI COMUNITĂŢII LOCALE COŞTEI, ŞI VIOREL BĂLĂGEAN,

PREŞEDINTELE COMITETULUI DE ORGANIZARE A JUBILEULUI

Pe măsura evenimentuluiCine nu s-a încumentat niciodată să organizeze un ast-fel de jubileu, nu ştie ce înseamnă acest lucru, ce efor-turi şi ce jertfe trebuie depuse de organizatori şi gazde. Coşteienii au simţit acest lucru în urmă cu cinci ani când au organizat jubileul de 95 de ani de exisenţă a fanfa-rei, şi îl simt şi acum, când marcăm Centenarul. Cum au decurs pregătirile şi dacă au realizat toate cele propuse, aflăm de la domnii Lavinel Pitic, preşedintele Consili-ului Comunităţii Locale şi Viorel Bălăgean, preşedintele Comitetului de Organizare.

3

Centenarul fanfarei din Coștei...

Coşteiul a fost un al doilea focar de unde s-a răspândit cultura muzicală populară în Banat, după Chizătău, care era mai vechi şi cu mai multe realizări de acest fel. Atât cadrul natural, cât şi firea coşteienilor, îi predispuneau spre cântec. Pornind de la Iosif Micu care a înfiinţat fanfare la Straja, Deliblata, Iam, Denta (1928), Sculia (1930), Gh-erman (1932 – 34) şi coruri la Straja, Şoşdea, Doloave, Râtişor, Deliblata, Banloc, Jamul Mare, fiul acestuia Ro-mulus Micu, care a înfiinţat fanfara la Mărghita, Pantelie Drăghici pe cele din Alibunar, Vlaicovăţ, Omoliţa, Lazăr Maistoru, fanfara din Jamul Mic, Mihail Fera pe cea din Iablanca, şi până la Ion Rotariu-Cordân. Vă supunem atenţiei perioada cuprinsă între anii 1910 – 1914, atunci când la Coştei a fost înfiinţată prima fanfară, dar a cărei activitate a fost întreruptă odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Anume, conform datelor furni-zate de către Ion Rotariu, în anul 1909, la Coştei, a decedat un om bogat. Şi deoarece în sat nu a existat fanfară, la înmormântare a fost invitată (pentru prima dată), fanfara din Vrani. Oamenii din sat, în frunte cu intelectualii, precum erau Bizerea, preotul Avram Corcea şi alţii, s-au adunat la sediul Reuniunii... Erau mai multe şedinţe pe-atunci, pen-tru depunerea pietrei fundamentale, spre a se construi prima Casa Culturală sătească, sau naţională cum i s-a zis pe vremurile acelea, din Banat, la care lucrările au început în primăvara anu-lui 1911. Şi deci, aceşti oameni, s-au înţeles să înfiinţeze fanfară, dar nu erau bani. Atunci, trei oameni din sat printre care Ilie Drăghici, tatăl fostului dirijor Pantelie Drăghici, străbunicul lui Cordân, Gheorghe Radovan şi Ion Almăjan, a lui Tasu din Cureche, s-au dus, împreună cu preotul Avram Corcea, care era di-rectorul băncii româneşti „Luceafărul”

din Vârşeţ. Ei şi-au „arendat” averile şi au scos 800 de coroane (bani ungureşti de pe vremurile Austro – Ungariei), l-au luat pe Iosif Micu şi au mers la fab-rica de instrumente „Braun Antal” din Timişoara. Reîntorşi acasă cu instru-mentele, Iosif Micu s-a pus pe treabă şi a început să facă fanfară. Au început pe timp de iarnă, iar până-n primăvară de Paşti au zis deja câteva hore, axioane, una de doi. Atunci, ăştia trei oameni, au îngrădit cu sârmă în faţa bisericii şi au făcut trei uşi ca să intre lumea. A fost

interzis să stai dincolo de sârmă. Erai obligat, dacă ai venit la joc să plăteşti jumătate de coroană. Lumea a venit într-un număr mare, fiindcă le era inte-resant. Până atunci horele au fost or-ganizate de tarafuri. În sat au fost patru tarafuri, care s-au desfiinţat când a fost înfiinţată fanfara. În decurs de un an au adunat 800 de coroane şi au achi-tat instrumentele. Fanfara era înfiinţată în cadrul Reuniunii de citire şi cântări.

Aşa îi era sigiliu, însă după înfiinţare l-au schimbat şi s-a numit Reuniunea de Ci tire, Cântări şi Muzică. În decursul anului viitor, corul nostru şi fanfara nou înfiinţată întâmpină în gară la Jasenovo corul „Doina” din Turnu Severin, sub conducerea compozitorului – dirijor Paulian. A fost aceasta prima ieşire a lor, la Jasenovo. În vara anului 1913 a avut loc Aero-mitingul la Vârşeţ. A venit Aurel Vla-icu de la Orăşdie. A fost o adevărată paradă românească în timpul Austro – Ungariei. Cine-au fost organizatorii?! Coşteienii, bineînţeles! Preotul Avram Corcea, cu avocaţii şi conducerea româ-nilor din Vârşeţ. Cine a cântat la acest miting Aero-nautic?! Iarăşi fanfara din Coştei. Există o întâmplare hazlie din timpurile acelea, dar în fond este o pov-este adevărată. Popa Corcea i-a po-runcit unuia dintre fanfariştii săi să nu permită nimănui să se apropie de „aero-plan”, căci pe-atunci nu i-au zis avion, până nu vine el, cu mai marii oraşului,

care erau la o masă comună în hotelul „Baroş”. Între timp şi-a făcut prezenţa Aurel Vlaicu şi a pornit spre avion. Fan-faristul căruia îi încredinţase preotul avi-onul, s-a repezit la el cu „boata”, căci nu aveau puşti, sau pistoale şi i-a zis: „Stai!”. „Nu domnule, căci eu sunt Au-rel Vlaicu”, i-a răspuns acesta, la care fanfaristul nostru a adăugat: „Poţi să fi tu Vlaicu de o mie de ori, până nu vine popa Corcea, de aeroplan nu te ap-

CENTENARUL FANFAREI DIN COŞTEI (1910 – 2010)

Înfiinţarea şi prima apariţie publicăMuzica instrumentală a bănăţenilor s-a dezvoltat în

concordanţă cu instrumentele prin intermediul cărora interpreţii îşi exprimau creaţiile artistice. În secolul XIX un rol predominant în viaţa muzicală îl deţineau tarafurile lăutăreşti,

dar sub influenţa fanfarelor militare la începutul secolului XX apare o nouă formă de manifestare artistică - fanfara

sătească. Pornind în această ordine de idei, la Coştei, în urmă cu 100 de ani, a fost înfiinţată prima fanfară românească din

Banatul Sârbesc.

4

Fanfara - anul 1955

ropii”. Atunci, Vlaicu s-a întors înapoi şi a întrebat: „Vă rog, unde-i părintele Avram Corcea, căci nu-mi dau voie în avion?”La Sfântă Mărie, în vara anului 1913, birtaşul din Gaiu Mic (vizavi de Gaiu Mare, la doar 3km – linia de frontieră trece printre ele), invită fanfara, unde, împreună cu corul, dau un spectacol reuşit, câştigând astfel simpatia publi-cului. Acolo a fost făcută fotografia de faţă. Fotografii din 1910 nu există. Şi deci, am putea spune că aceasta este prima fotografie a fanfarei din Coştei. Vreo zece familii dintre acestea, la ora actuală nu mai există. În 1914 a început războiul. Mulţi dintre fanfarişti au căzut pe câmpul de luptă. În 1918, moş Iosif Micu face fanfară cu puţinii oameni ce i-au rămas şi cu alţii de nou, dar asta-i o altă poveste. Din Monografia corului din Coştei (1869-1969) cităm următoarele: „Dirijorul Iosif Micu, îşi aplică talentul instruind în scurt timp fanfara compusă la început din: Ion Adam, Sima Adega, Ilie Bălica, Iosif Butan, Ilia Colojoară, Păntălie Drăghici, Lazăr Gaita, Ilia Iorgovan, Ion Laza, Vortolan Liuba, Milă Maleta, Alexandru Maleta, Avram Maleta, Chirilă Măiogan, Gheorghe Pitic, Gheorghe Radovan, Sima Radovan, Mircea Şchiopu, Gheo-rghe Stepan, Axentie Străin, Dimitrie Ţera, Milă Făra, Nicolae Vladisav, Con-stantin Măluş, Ion Maleta, Ion Cugia şi Gheorghe Mirca. E aproape imposibil ca cineva, după atâţia ani, să-i recunoască pe toţi, dar ei sunt acolo, în fotografia îngălbenită, în nemurire...

Un nou început!

Activitatea Reuniunii de Citire şi Cântări a fost reluată abia după reîntoarcerea prizionerilor de război din Italia şi Ru-sia.Pe timpul Primului război mondial în-treaga activitate din cadrul Reuniunii de Citire şi Cântări a fost întreruptă, aceas-ta reluându-şi activitatea abia după încheierea conflictului armat. Membrii de odinioară şi cei care deja s-au în-cadrat în activitate au avut nu puţine probleme, nedumeriri, frământări..., însă dorinţa să arate „ce poate face Coşteiul în vremuri grele”, au depăşit toate greutăţile. Activitatea completă a Reuniunii de Citire şi Cântări a fost reluată prin anii 1921 – 1922, în mo-mentul când în sat au revenit prizionerii de război din Italia şi Rusia. Sub conducerea lui Iosif Micu în anul 1924, a fost reînfiinţată fanfara, iar sub conducerea fiului acestuia, Romulus Micu îşi reia activitatea corul, pentru ca

împreună să participe la marea festivi-tate şi sărbătoare a românilor, nu numai de la Vârşeţ – Sfinţirea clopotelor la Bi-serica Ortodoxă Română din acest oraş, căreia, în urmă cu mai mulţi ani, preotul Corcea din Coştei a donat Sesia pro-topopului (o avere) pentru întreţinerea acestuia, cu atât mai mult cu cât biser-ica din Coştei a avut suprafeţe însem-nate de pământ, din care a vândut apoi o parte pentru construirea actualei bi-serici din sat, în locul celei de odinioară, care a fost demolată în anul 1927. În perioada zidirii actualei biserici slujba religioasă s-a ţinut la Casa Culturală. Di-rijorul Iosif Micu un om excepţional însă foarte sărac, „fără petic de pământ”, s-a adresat Reuniunii de Citire şi Cântări, care era sub patronajul bisericii, să-i doneze două jugăre de pământ pentru a se putea întreţine, însă majoritatea membrilor nu au acceptat acest lucru, aşa că acesta a fost nevoit, împreună cu familia sa, să plece în România, stabilindu-se la Jamu Mare, unde i-au fost asigurate 14 jugăre de pământ! Un moment şi eveniment dureros, pe care acesta l-a purtat mereu în suflet, atât pentru el ca om, cât şi pentru coşteieni, care a dus faima acestora, în locul lui, în fruntea fanfarei şi corului a fost ales Păntălie Drăghici.În anul 1936, din anumite probleme de ordin politic, Coşteiul îl părăsesc fraţii Imbroane, profesorul şi teologul Ion Albu, care a devenit mai apoi coman-dantul poliţiei din Timişoara, iar Ion şi Nicolae Imbroane, care a fost numit prefect al Timişorii, au început acţiunea de strângere a mijloacelor pentru con-

struirea catedralei din piaţa Iozefin, la festivitatea de sfinţire a acesteia a fost invitat şi corul din Coştei alături de corul „Doina” din Timişoara, pentru darea răspunsurilor liturghice, care au fost apreciate de toţi cei prezenţi la cel mai înalt nivel, şi pentru care coşteienii s-au pregătit amănunţit, „lăsând coasa şi plugul”, sub conducerea lui Păntălie

Drăghici. În orele serii aceleaşi zi, corul s-a prezentat cu un program aparte în faţa timişorenilor, care au umplut până la refuz sala Teatrului. În paralel, la Timişoara s-a desfăşurat şi Festivalul Fanfarelor la care au participat fanfara „Turturica” din Mesici, condusă de Păun Bou şi fanfara din Vlaicovăţ, condusă de Nicolae Iorga, coşteienii „fiind preo-cupaţi” de sfinţirea Catedralei, nu s-au prezentat la Festival. În drum spre gara de tren coşteienii au fost petrecuţi de mulţi timişoreni, printre care s-au găsit şi familiile Imbroane, Albu, Ion Popovici-Bănăţeanu..., cântând cu toţii cântece patriotice: „Deşteaptă-te Române”, „Pe al nostru steag”, „Noi suntem cei chemaţi”, „Românie, mama dulce”..., despărţirea fiind una caldă, plină de lac-rimi şi suspine.Elogiile cucerite la Timişoara au făcut ca corul să fie invitat de mai multe ori în România, la aniversarea corului din Bi-serica Albă, Deliblata, localitate în care bazele corului le-a pus Iosif Micu iar a fanfarei Păntălie Drăghici, fanfara sub conducerea acestuia, prezentându-se la Alibunar, Mărghita, Petrovasâla..., pre-cum şi la alte emulaţii şi manifestări ale românilor din Banatul nostru. Din cauza unor neînţelegeri, care au apărut în anul 1938, pe motiv că la fanfară a fost adus părintele Ioan Jumanca şi învăţătorul Pavel Ciobanu, aceasta a fost dată afară din Casa Culturală, aceştia fiind conducătorii corului în perioada 1940 – 1944. Păntălie Drăghici a adunat în jurul său un grup de tineri cu care au început să exerseze într-o casă particulară, reînfiinţând o nouă fanfară, pentru ca în

momentul în care în fruntea Reuniunii de Citire şi Cântări să vină Miron Maleta, fanfara să revină la Casa de Cultură. Sub conducerea lui „Coşteiul s-a unit”, corul, fanfara şi Călucerii au devenit un întreg reprezentativ al satului. Deşi exista şi secţia de teatru, aceasta încă nu a fost la nivelul corului, fanfarei şi Călucerilor, până când în fruntea teatrului nu a venit

5

Centenarul fanfarei din Coștei...

Fanfara la nuntă

Chirilă Păuţa-Neica, care a pus bazele unui teatru modern.Dragostea şi respectul coşteienilor pen-tru credinţa strămoşească, cântecul şi jocul popular nu i-a părăsit nici pe tim-pul celui de-al Doilea Război Mondial. La Adunarea generală din 2 februarie 1941, în fruntea Reuniunii de Cântări şi Citire a fost ales Miron Maleta, comerci-ant, iar în fruntea corului dirijorul Ion Jumanca, preot care a împrospătat rep-ertoriul corului cu cântece noi printre care s-au găsit şi cântecele: „Trăiască România mare” şi „Pui de lei”, re-spectiv Pavel Ciobanu, învăţător, care a pregătit, printre altele, şi cântecul „Ilenuţa”. Pe timpurile acelea nu erau formaţii de dansatori, ci doar grupul de căluşari în frunte cu vătaful Ionel Ien-cea. Dirijorul fanfarei Păntelie Drăghici a reuşit să reanimeze activitatea aces-teia, aşa că fanfara participă la mai multe manifestări ocazionale. Pregătirile din perioada de iarnă au contribuit ca membrii Reuniunii de Cântări şi Citire să se prezinte în primăvara aceluiaşi an în parcul din Vârşeţ, deşi ţara era ocupată, în faţa ambasadorului României la Bel-grad, domnul Victor Cădere, corul inter-pretând cu măiestrie „Imnul studenţilor”

de Radu Giru. Colaborarea corului din Coştei cu Corul „Doina” din Biserica Albă a dus la apariţia în comun în faţa publicului şi vizite reciproce permanen-te, la Biserica Albă, prezentându-se pe lângă cor, fanfara, căluşarii şi trupa de teatru cu spectacolul „Germanii în Af-rica”, spectacol pentru care coşteienii dezbrăcaţi, pentru o autenticitate mai mare a spectacolului, „s-au fricat cu funingine”, iar timpul rece şi sănătatea precară a unui dintre actori, care a răcit şi s-a îmbolnăvit grav, au dus la scurt timp la moartea acestuia.După bombardarea Belgradului din 6 aprilie 1941, şi până la reîntoarcerea prizionerilor (aproximativ 60 de per-

soane), activitatea a decurs anevoios, în condiţii precare de război, însă coşteienii nu şi-au pierdut spiritul şi dra-gostea pentru frumos. În vara aceluiaşi an, fanfara, corul şi căluşarii cântă din nou în parcul Vârşeţului, în prezenţa ambasadorului României şi altor invitaţi, Păntălie Drăghici interpretând la flaut cântecul „Doina Oltului”, pentru ca după program, toţi să fie invitaţi la o masă comună. Activităţile şi repetiţiile au continuat şi pe parcursul anului 1942. Miron Maleta reuşind să procure la Bel-grad, pentru Casa Naţională o lampă la petrol „Petromax” (800 de lucşi), pe care a adus-o în spate de la Vârşeţ, pentru a nu i se întâmpla ceva. Lumea s-a adunat să vadă „lumina pe care nu a mai avut-o până atunci în sat”! În fie-care an de Crăciun, Anul Nou, petreceri ocazionale..., sala Casei Naţionale era arhiplină de săteni, aceştia neavând altă distracţie. Deşi exista cor mixt, pe timpul ocupaţiei activa doar corul bărbătesc, deplasarea şi participarea la diferite manifestări ocazionale datorau şi efectuau prin intermediul „Astrei Române”. Iar echipa de fotbal „Căraşul”, a primit numele de „Avram Corcea”. Pe timpurile acelea corurile cântau şi la

înmormântări, între corurile conduse de cei doi dirijori existând chiar şi unele mici divergenţe, deşi membrii acestora erau aproape aceleaşi persoane. Corul din Coştei a colaborat foarte bine cu „Corul meseriaşilor sârbi” din Vârşeţ, organizând împreună concerte comune şi vizite reciproce. Trebuie spus că toate manifestările, atât cele cu caracter pur românesc, cât şi cele la care se prezen-tau apartenenţii noştri, erau dirijate şi coordonate de avocatul Alexandru Butoarcă din Vârşeţ şi preotul Fiştea din Grebenaţ. Când în anul 1944 în aceste părţi au intrat trupele ruseşti, Pavel Ciobanu părăseşte Coşteiul şi pleacă în România. În vremurile de război, la fie-

care manifestare culturală, de regulă în faţă merge un pluton de soldaţi germani, urmaţi de fanfară, cor, căluşari... Deşi, erau vremuri grele, coşteienii nu şi-au „părăsit şi trădat” tradiţia strămoşească, care i-a menţinut pe aceste meleaguri: cântecul, jocul, fanfara, limba, portul naţional, obiceiurile..., şi sentimentul că aparţin unui popor mândru!

Fanfara a rămas fără instrumente

Pe 1 octombrie 1944, în Coştei intră trupele sovietice, luptătorii noştri străbătând tot mai greu din cauza timpu-lui ploios. Apariţia partizanilor în sat pe 15 noiembrie a făcut ca toţi fanfariştii, la ordinul acestora, să se adune în faţa primăriei, detaşamentul fiind condus de un tâmplar din sat pe numele Stanimir (din familia Ghela), care a ordonat ca toţi fanfariştii să se ataşeze luptătorilor din Vârşeţ pentru plecare pe frontul din Srem. Printre cei forţaţi să urce în trăsuri era şi Ion Rotariu, cel ce avea să devină unul dintre cei mai vestiţi dirijori ai Ba-natului, şi tatăl acestuia, Gheorghe. Nici insistenţele permanente ale mamei lui Ion nu l-au înduplecat pe „comandatul din Coştei”! La numai câteva zile după sosirea şi „instalarea” la cazarma din Vârşeţ, mulţi coşteieni au fugit acasă, părăsind instrumentele cu care au ple-cat, în fanfara militară rămânând doar Nicolae Buda şi Titu Voin. În perio-ada 1944-1947, fanfariştii din Coştei au rămas practic fără instrumentele proprii care le-au rămas în armată. Reîntors de pe front Nicolae Buda a ordonat dirijo-rului Păntălie Drăghici să plece cu două trăsuri la Vârşeţ pentru redobândirea instrumentelor la care ţineau atât de mult, dat fiindcă ştia că instrumentele sunt ascunse în podul Hotelului „Gluck-man”. Autorităţile de atunci nu au vrut să restituie instrumentele care aparţineau coşteienilor, (probabil pentru că nu s-au supus ordinului), acestor fiind date in-strumentele nemţilor care au părăsit ţara, aşa că în anul 1947 fanfariştii îşi reiau activitatea.După eliberare, corul de odinioară rămâne în cadrul bisericii, în perioada 1944-1945 constituindu-se un nou cor din tineri talentaţi conduşi de Gheor-ghe Pitic, în repertoriul lor găsindu-se, printre altele, şi piesele: „Hai plugari cu noi”, „I-a sculaţi voi boieri mari”, corul atrăgând de partea sa şi pe unii corişti care în anul 1906 au participat la Bucureşti, printre aceştia găsindu-se: Gh. Fera, Gh. Pitic, Gh. Mircea, P. Drăghici, I. Iencea şi M. Şchiopu. Nici trupa de teatru nu a stat pe loc. Condusă

6

Centenarul fanfarei din Coștei...

Fanfariștii noștrii în costum popular românesc

de inimosul Ion Petrică pune în scenă, în genere comedii scurte care relaxau publicul şi erau mai uşor de interpre-tat, printre acestea amintim: „Putea să fie mai rău”, „Dr. fără voie”..., la teatru fiind incluşi Maria Stricea, Iula Boja, Ana Ignia, Vioara Budă, Olimpia Doban, Gheorghe Mozor, Ion Ţera, Adămiţă Ţăran, Petru Toma, Ion Berlovan, Persa Gurila, Ion Rotariu...În anul 1946 la Coştei se reînfiinţează şcoala cu şase clase, prima promoţie termină în 1948, pentru ca în anul 1952 să fie deschisă şi şcoala cu opt ani, care

s-a menţinut până în zilele noastre. La iniţiativa unor elevi de la Liceul in Vârşeţ, în frunte cu Vasile Vasko Popa, Reuniunea de Citire găzduieşte pe 18-19 aprilie o şezătoare literară din care a reieşit Cercul literar „Lumina”, care a avut drept scop dezvoltarea mişcării lit-erare, cerc din care a reieşit cunoscuta noastră revistă „Lumina”, care şi azi se îngrijeşte de artă, literatură, limbă...Adunarea anuală a Reuniunii de Citire, Cântări şi Muzică din 2 februarie 1948 a adus şi anumite probleme deoarece autorităţile voiau să schimbe denumirea, aşa că după dezbateri aprige şi îndelun-gate, aceasta primeşte numele de „Mihai Eminescu”, la propunerea coristului Ti-tus Străin. În fruntea corului vine poetul Cornel Bălică-Budă, pe atunci redactor la „Libertatea”, dat fiindcă învăţătorul Cornel Petrică din Voivodinţ a plecat în România. Din repertoriul corului amintim, printre altele şi piesa „Marşul lui Tudor Vladimirescu”, interpretată în cinstea înfiinţării primei Cooperative agricole ţărăneşti „Tudor Vladimirescu”, pe 6 aprilie 1948, în fruntea fanfarei a fost numit Titu Voin, iar în anul 1950 în fruntea acesteia vine Petru Lăpădat,

care a terminat Preparanda.În acelaşi an, coşteienii obţin un aparat pentru proiectarea filmelor, pus în funcţiune cu ajutorul unui generator electric. După un an şi ceva se înfiinţează Uniunea Culturală a Românilor, în cadrul acesteia înfiinţându-se Teatrul Româ-nesc, la care Coşteiul şi-a dat un aport aparte, iar actorii coşteieni: Corne-lia Ilia, Aurel Savu, Ion Petrică, Doina Oşceanu, Aurelia Imbroane, Gheorghe Gaşpăr..., au devenit membrii acestuia. În anul 1952 în fruntea corului revine Păntălie Drăghici care pregăteşte un

repertoriu pentru aniversarea jubileu-lui de 85 de ani de activitate a coru-lui, manifestare care a avut loc pe data de 16 mai 1954. La festivitatea care a durat două zile au participat coruri din Vârşeţ şi alte localităţi, precum câte doi reprezentanţi ai tuturor asociaţiilor cul-turale din Banatul iugoslav. În preajma aniversării, corul a vizitat mai multe localităţi, printre care Straja, Voivodinţ, Grebenaţ, Nicolinţ, Seleuş..., unde au fost primiţi cu însufleţire, în repertoriu găsindu-se şi piesele: „Cisla”, „Cătălina”, „Răsunetul Ardealului”..., corul fiind însoţit de formaţia de dansuri şi trupa de teatru.

Începe o nouă etapă

Cu venirea tânărului şi ambiţiosului di-rijor Ion Rotariu Cordân în fruntea fan-farei şi corului, putem spune că începe o nouă etapă în activitatea acestora, cea mai lungă şi cea mai fructuoasă, numirea lui poate fi comparată cu cea lu Iosif Micu în fruntea acestora, cu muţi ani în urmă. Deja la jumătatea lunii ianuarie 1955 încep cursuri orga-nizate la instrumente pentru aproxima-

tiv 30 de tineri, iar ceva mai târziu, şi repetiţiile ale membrilor corului, care introduc în repertoriu câteva melodii noi: „Hop cică lobogică”, „Cântec de leagăn”, „Frunzuliţă, iasomie”..., pentru ca în primăvara anului 1956 coşteienii să se prezinte cu un program com-plet (fanfara, orchestra, grupul de cântăreţi...), la Vlaicovăţ, Izbişte... În luna aprilie a aceluiaşi an, Uniunea Muzicienilor din Voivodina organizează Festivalul Fanfarelor din Banatul de sud, cu participarea fanfarelor din Râtişor, Oreşaţ, Grebenaţ, Iablanca, Coştei..., coşteienilor revenind premiul I şi dreptul de a reprezenta regiunea la Festivalul Fanfarelor din Voivodina la Zrenjanin, fanfarele fiind obligate să interpreteze piese impuse („În aminitirea lui Mokran-jac”) şi la libera alegere (coşteienii au interpretat suite de cântece şi jocuri populare româneşti), lor revenind locul II, pe podiul cel mai înalt a urcat fan-fara profesionistă din Zrenjanin. Este de fapt vorba de primele mari succese (pe parcursul anilor ce vor urma, aceste vor veni în serie) societatea fiind condusă cu mult tact şi pricepere de Ionel Conrad, preşedinte şi Nicolae Vinu, secretar. Anul 1956 aduce o nouă învigorare a corului, fanfarei, grupului de dansatori, orchestrei, condusă de Mircea Iencea, soliştilor vocali, (pe primul loc trebuie amintită Mărioara Pitic), coşteienii poposind cu un program bogat la To-rac, Iancaid, Uzdin, Straja, Vlaicovăţ, Vârşeţ, Iablanca, Voivodinţ..., turneele şi apariţiile fiind organizate cu pricep-ere de învăţătorul Ion Matei. Activi-tatea zilnică a coşteienilor nu a rămas neobservată, aşă că Asociaţia Sportivă pentru Educaţie Fizică „Partizan” din Vârşeţ încadrează fanfara sub auspiciile acesteia, sub aceleaşi nume, coşteienii participând la toate manifestările şi pa-radele sportului, Asociaţia procurând fanfariştilor primele uniforme, aceştia evoluând în faţa numerosului public din Belgrad, Novi Sad, Kragujevac... La par-ada sportului de la Kragujevac, coşteienii participă în două rânduri (1956 şi 1958), lor revenind locul de frunte la paradă. Deşi sunt suprasolicitaţi, coşteienii nu-i uită pe confraţii lor din Nicolinţ, Seleuş, Doloave..., unde sunt primiţi cu re-spect şi ovaţii, apogeul atingându-l în anul 1959 (în perioada 26 iunie – 4 iu-lie), reprezentând R.P. Serbia la marea paradă a sportului. De la Ion Rotariu Cordân aflăm că pe Terazije a fost instalată o scenă enormă în aer liber, în faţa căreia se găseau mii de oameni, printre care şefi de stat, diplomaţi, miniştri, în frunte cu Mareşalul Tito, coşteienii participând în

7

Centenarul fanfarei din Coștei...

Activitatea se intensifică, anii `50

seara aceleaşi zi şi pe Stadionul A.P.I., în compania reprezentanţilor „republicilor înfrăţite”! Coşteienii au rămas devotaţi ani în şir A.S.E.F. „Partizan”, însă sta-bilesc şi o colaborare fructuoasă cu Asociaţia Turistică „Izletnik” din Belgrad, care i-a descoperit la „Balul strugurilor”! Deja de pe atunci coşteienii apar în pub-lic în uniforme noi (chentuşe, pantaloni şi cămăşi albe), confecţionate la Deta (România), fanfariştii poposind peste tot unde plecau membrii Asociaţiei, aceştia vizitându-i frecvent la Coştei, iar chel-tuielile pentru mesele comune, transpor-turi..., au fost suportate de belgrădeni. În această perioadă fanfariştii din Coştei au introdus în repertoriu câteva cântece noi sârbeşti, şi înainte de toate, „cân-tece orăşăneşti populare”!În anul 1960, fanfariştii din Coştei însoţesc Ştafeta lui Tito pe relaţia Vârşeţ-Panciova, iar trei ani mai târziu, împreună cu orchestra, soliştii vocali şi instrumentişti, întreprind un turneu prin Banatul de Sud. În zilele de 1-2 mai 1964 participă la inaugurarea şi desfăşurarea Turneului final de fotbal în categoria tineretului, organizat la Vârşeţ, sub auspiciile F.I.F.A., la care au participat naţionalele Bulgariei, Portu-galiei, Germaniei şi Iugoslaviei. Nu mult după aceea: fanfara, grupul de dansa-tori, corul, soliştii vocali şi instrumentişti participă la prima trecere în revistă organizată de Uniunea Vilegiaturiştilor din Banat, la Moara Mică, la care s-au adunat peste 5.000 de oameni. În vara anului 1967 corul participă la Trecerea în revistă de la Ruma, iar fanfara evoluează cu mare succes la Guča.

Fanfara la aniversarea centenarului corului

Sub conducerea lui Ion Rotariu-Cordân, în iarna anului 1967 începe instruirea unei noi generaţii de fanfarişti cuprinşi între vârsta de 12-16 ani, în felul acesta luând naştere fanfara de tineret, care se prezintă pentru prima dată în faţa publi-cului pe 8 martie 1968, de Ziua femeilor, cu piesele „Imnul slovenilor” şi „Jocul de doi”, anul amintit reprezentând un an pregătitor şi „plin de agitaţii” pentru cor, fanfară, dansatori, trupa de teatru, solişti vocali şi instrumentişti, deoarece se făceau pregătiri pentru aniversarea centenarului corului ce avea să aibă loc un an mai târziu. „Au trecut o sută de ani de când într-o şcoală mică, un învăţător cu puţină ştiinţă, dar cu mult suflet, a pus bazele unui cor pe o singură voce, care la hra-mul bisericii a cântat pentru prima dată. Dar, învăţătorul Petru Maiogan a ştiut să

pună scânteia din sufletului lui dorind să lumineze poporul din satul în care se născuse...”, se spune în „Monografia corului din Coştei 1869-1969”!În iarna anului 1968, coşteienii au în-ceput să lucreze cu zor. Însufleţirea cu care se pregăteau pentru marele jubileu şi dorinţa de a arăta ce ştiu şi pot mai bine, greu se pot descrie prin cuvinte. În iarna anului amintit la Coştei a poposit profesorul şi compozitorul George Vancu din Bucureşti, dirijorul corului RTV Române, care le-a dat datele şi instrucţiuniile necesare. În ajutorarea dansatorilor a venit maestrul Gheorghe Popescu-Judeţ, iar Păntălie Drăghici şi Ion Rotariu-Cordân, au instruit corul.

Şederea maeştrilor amintiţi la Coştei a fost nespus de preţioasă pentru toţi membrii S.C.A. aceştia făcând şi culegeri autentice de la locuitorii satului nostru. Merită evidenţiată armonizarea corului mixt la interpretarea „Doinei Coşteiului” de către prof. Vancu. Pregătirile pentru marele jubileu au du-rat mai bine de patru luni fiindcă în rep-ertoriu au fost incluse piese mai vechi de Ciprian Porumbescu, precum „Sub Ştefan Vodă cel bun şi mare” (pregătită de Păntălie Drăghici), respectiv piese din repertoriu mai nou (pregătite de George Vancu). Surse financiare şi de altă natură au fost asigurate de statul român. La marcarea centenarului au fost invitate corurile din Vârşeţ, Uzdin, Torac..., însă şi orchestre, solişti vocali şi instrumentişti din mai multe sate, corul care i-a însufleţit pe toţi coşteienii, şi nu numai pe ei, a fost corul din Mărghita, condus de prof. Dumitru Jompan, un muzicolog de renume mondial, azi doc-tor în ştiinţe. O aminitire mai puţin plăcută de la marcarea centenarului a fost furtuna nemaiântâlnită de pe valea Căraşului care s-a abătut asupra

Coşteiului în toiul aniversaării, doborând turnul bisericii din Greoni, pricinuind pagube însemnate pe valea Căraşului, deci şi la Coştei. Concertul de vineri a fost unul deosebit de reuşit, furtuna abătându-se asupra satului sâmbătă, ridicând corturile instalate şi tot ceea ce apărea în cale, provocând „o adevărată spaimă printre toţi oaspeţii şi invitaţii coşteienilor”, furtuna lăsând satul şi fără curent, iar „Mlaca, amenajată ca în poveşti”, pentru aniversarea centena-rului în aer liber, s-a transformat într-o pustie. De la domnul Cordân aflăm că deşi erau cu toţii speriaţi şi încercau să se protejeze care cum puteau de ploia torenţială, dumnealui îşi strângea la

piept notele, pentru că pentru el, ele erau o comoară.Nici furtuna, nici pagubele provocate nu au putut împiedica aniversarea cente-narului corului şi derularea programului, festivitatea de duminică desfăşurându-se în sala Căminului Cultural. Din re-spect şi apreciere faţă de invitaţi care i-au onorat cu prezenţa lor, coşteienii au intreprins un turneu amplu în localităţile de la noi, însă şi din România. Toţi erau însufleţiţi de faptul că puteau arăta ce ştiu şi pot mai bine. Oamenii erau alt-fel. Aveau alte concepţii şi prejudecăţi şi erau mândri de ceea ce fac. Erau mândri de faptul că sunt coşteieni, iar numele satului de unde provin se pronunţă cu respect. Pentru toţi cei de atunci cul-tura, tradiţia, obiceiurile, limba, portul popular, cântecul şi jocul..., erau mai presus de tot, acestea înobilând sufletul lor. Vremurile s-au schimbat... Oamenii s-au schimbat... Multe, multe s-au schimbat...

Afirmare deplină

Activităţile Societăţii Cultural-artistice

8

Centenarul fanfarei din Coștei...

Fanfara în fața școlii vechi, anii `60

„Mihai Eminescu” se intensifică din zi în zi. Începând cu anul 1970, activităţile se desfăşoară „sub auspiciile şi indicaţiile TV Belgrad”, care este organizatorul emisiunilor de mare audienţă „Ai carte, ai parte”. Sub bagheta lui Cordân, la Şcoala Generală „Coriolan Doban”, în-cepe instruirea a 28 de elevi, viitori fanfarişti – „Fanfara mică”, cum îi ziceau sătenii. Perioada de iarnă a fost folosită din plin pentru pregătirile unui program complex al fanfariştilor, corului, secţiei de dansatori, cu care lucra învăţătoarea Elena Mata, şi repetiţiile soliştilor vocali şi instrumentişti. Impresionaţi de calitatea şi seriozitatea coşteienilor, toate secţiile numărau aproximativ 120 de membri, specialiştii muzicali de la TV Belgrad, i-au trimis în-tr-o excursie şi pregătire de câteva zile la „Čajetina“ de pe muntele Zlatibor, unde urma să aibă loc transmiterea emisiunii

„Ai carte, ai parte“, la care coşteienii au apărut împreună cu membrii S.C.A. din localitatea amintită. Despre „fericirea şi mândria coşteienilor“, care au reprezen-tat zona aceasta s-a „povestit în lung şi în lat“! Până la începutul lucrărilor agri-cole de primăvară, coşteienii au poposit cu programul lor în câteva localităţi, iar în timpul verii s-au prezentat în faţa nu-merosului public de la Mărghita, Straja, Pavliš, Izbište..., programul fiind alcătuit şi din cântece sârbeşti. A continuat şi colaborarea cu Asociaţia „Izletnik“ din Belgrad, cu care coşteienii au poposit în mai multe localităţi din Serbia, însă şi din Croaţia.Membrii S.C.A. sunt invitaţi să participe la mai multe festivaluri ale minorităţilor noastre: Gložanj, Ilok..., însă şi la unele manifestări de amploare din România: „Primăvara reşiţeană“, „Grădina de

tir“ din Oraviţa, nedeia de la Greoni..., coşteienii răspunzând cu mare plăcere, satisfacţie personală tuturor invitaţiilor sosite pe adresa lor. După o perioadă oarecare, stăpânind din plin repertoriu propus de dirijorul Ion Rotariu-Cordân, „Fanfara mică“ s-a ataşat adulţilor, con-stituind o fanfară de invidiat, nu numai în satele de la noi, care a participat în repetate rânduri la „Carnavalul florilor“ de la Biserica Albă, însă şi în multe alte localităţi, contribuind din plin la răspândirea culturii populare româneşti. Nici o manifestare de amploare în oraşul Vârşeţ indiferent de genul aces-teia, nu s-a putut închipui fără partici-parea fanfariştilor din Coştei. Coşteienii au avut onoarea şi cinstea (aşa era pe atunci), să-i întâmpine la Vârşeţ, pe Tito şi Ceauşescu, în momente de grea încer-care pentru cele două state! Un eveni-ment, foarte interesant este şi faptul că

coşteienii au avut concert la Belgrad în aceeaşi zi cu Lepa Brena, pe atunci cea mai solicitată vedetă a estradei noastre. Cu Lepa Brena şi Miroslav Ilić, coşteienii au apărut şi pe stadionul din Vârşeţ. Poate este mai puţin cunoscut că la Coştei s-au turnat câteva filme docu-mentare din care „rolul principal l-au avut fanfariştii“, unul chiar şi pen-tru japonezi, la Moara Mică, care au fost tentaţi şi cointeresaţi de viaţa în Banat. Au urmat filmările cu o televi-ziune din Suedia în colaborare cu TV Novi Sad, apoi „Nunta ţărănească“, un film de excepţie, în regia mestrului din Timişoara, Gheorghe Leahu (TV Novi Sad), film care a fost premiat în Sue-dia. Fanfariştii din Coştei au participat şi la turnarea filmului de lung metraj „Sretna Nova 49-ta“, a Casei de filme din Skoplje, după care urmează colabo-

rarea cu Casa de film din Koln: „Casa din pădure“, după care apar la BBC... Ion Rotariu-Cordân şi Viorel Maiogan filmează la Ljubljana, iar Gheorghe Pitic, împreună cu Ioviţă Dalea „Ventilă Agraru“, la Plitvice, în filmul „Triologia Balcanică“. Frumuseţea costumului popular românesc din Coştei, în care apăreau fanfariştii, i-a fermecat pe reprezentanţii Companiei „Luft Hann-sa“, aşa că au introdus poza acestora, realizată la una din ediţiile „Balului stru-gurilor“ de la Vârşeţ, în avionul Com-paniei, lucru despre care coşteienii au aflat de la un fost membru al fanfarei, stabilit de mai mulţi ani în Germania. În anul 1982, coşteienii aniversează, în mod festiv centenarul activităţii teatrale în satul lor.

Colaborarea cu instituţii de peste graniţă

După Revoluţia din România din decem-brie 1989, se creează condiţii şi se de-schid orizonturi noi pentru o colaborare amplă cu instituţii şi capitala acestei ţări. La invitaţia oficială din Bucureşti, delegaţia Coşteiului: dr. Tiberiu Cugia, prof. Elena Lelea şi dirijorul Ion Rotar-iu-Cordân poposesc la Liga Culturală pentru Unitatea Românilor, condusă de prof. dr. Victor Crăciun, stabilind o colaborare strânsă pe multiple planuri, benefică pentru ambele părţi, care s-a menţinut până în zilele noastre.Anul 1991 a reprezentat un an de cotitură pentru viaţa culturală şi spirituală a românilor din Iugoslavia, îndeosebi a celor din Voivodina, Coşteiul „intrând în istoria minorităţii noastre ca localitate unde s-a constituit ”Comuni-tatea Românilor din Iugoslavia“, prima asociaţie cu caracter românesc care a luptat pentru păstrarea identităţii, cul-turii şi tradiţiilor noastre strămoşeşti, iar Festivalul de Muzică şi Folclor a adus pe scenă reprezentanţii ai culturii din Chişinău, Criuleni şi Târgu-Jiu. Un eve-niment emoţionant a fost şi înfrăţirea S.C.A. „Mihai Eminescu“ cu S.C.A. „Lozi-oara“ din Criuleni, cu care un an mai târziu coşteienii evoluează împreună pe scena festivalului de la Torac. Progra-mul prezentat şi interpretarea cântecu-lui moldevenesc atât de bine cunoscut „Graiul neamului“, nu a lăsat pe ni-meni indiferent. A fost un moment de excepţie, un eveniment aparte la care şi-au dat contribuţia reprezentanţii românismului dintre Prut şi Nistru şi cei din Banatul Sârbesc. Au cântat cu suf-let şi inimă românească basarabenii şi bănăţenii! S-au contopit într-un întreg,

9

Centenarul fanfarei din Coștei...

Fanfara ”Mihai Eminescu”

tot aşa cum a fost cazul celor doi pri-eteni: Avram Imbroane şi Ion Nistor din Cernăuţi. Fanfara a cântat în faţa preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu, fiind binecuvântată de Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Fanfariştii au participat şi la alte manifestări de amploare în România, au interpretat cu talent şi pasiune im-nul României şi alte cântece patriotice, care nu au lăsat pe nimeni indiferent. Fanfara a participat şi la ridicarea Crucii Basarabiei de la Mănăstirea Cernica. L-a întâmpinat pe episcopul românilor din America şi Canada în imnul internaţional al credinţei... Cu ocazia organizării Festivalului fan-farelor din Banat la Coştei, în anul 2003, în această localitate a fost am-plasat monumentul latinităţii „Lupoaica cu gemenii Romulus şi Remus“, care va dăinui peste secole în apropierea bi-sericii din localitate. Contactele numeroase şi rezultatele excepţionale ale coşteienilor sunt vizi-bile pe întinsul României, Basarabiei, Republici Moldova...

Perenitatea tradiţiei

Anul 2005 a avut o semnificaţie deosebită pentru coşteieni, deoarece în ziua de 28 august a fost marcat în mod festiv jubileul de 95 de ani ai fanfarei. Marele eveniment s-a desfăşurat sub auspiciile Consiliului Comunităţii Locale, în colaborarea cu cele două societăţi cultural-artistice: „Mihai Eminescu“ şi „Eminescu“. Ca preşedinte al Comitetului de organiza-re a fost numit Ion Gaşpăr, preşedintele Consiliului Comunităţii Locale din pe-rioada aceea, iar vicepreşedinte Lavinel Pitic, reprezentant al S.C.A. „Eminescu“. Cu acest prilej a fost organizat Sim-pozionul: „Oameni de seamă şi tradiţia

fanfarelor din Banat“ şi programul cul-tural-artistic consacrat aniversării a 95 de ani de la înfiinţarea primei fanfare în Banat, cu participarea fanfarelor din următoarele localităţi: Voivodinţ, Iablanca, Mesici, Straja, Kostolac, Caraş-Severin, precum şi cele două fanfare din Coştei. La manifestare au fost prezenţi oameni de seamă din judeţele Caraş-Severin, Timiş, Arad, dar şi de la noi din ţară. Un moment de mare sensibilitate a fost acela când în faţa Căminului Ti-

neretului, au evoluat cele două fanfare împreună. Dar, din păcate, a fost de scurtă durată. Cum va fi anul acesta, în zilele de 6 şi 7 august când vom marca centenarul, rămâne de văzut. La început, viaţa culturală a coşteienilor a fost concentrată în jurul Reuniunii de Cântări şi Citire... Azi, la Coştei funcţionează două Societăţi Cultural-Artistice: „Mihai Eminescu“ şi „Emines-cu“, care continuă tradiţia satului. Ar fi nemaipomenit de greu ca în aceste câteva pagini să amintim toate suc-cesele şi rezultatele obţinute atât de fanfara S.C.A. „Mihai Eminescu“, cât şi de fanfara S.C.A. „Eminescu“. Acestea merită să fie consemnate într-un studiu monografic. Ne-am dorit doar ca prin acest articol să aducem un omagiu coşteienilor care în urmă cu 100 de ani şi-au propus să înfiinţeze o fanfară în localitatea lor, dar şi acelora care de-a lungul anilor şi-au dat aportul deplin la păstrarea tradiţiei, asigurând-i perinitatea în generaţiile vii-toare.Nu ne rămâne decât să încheieim cu tradiţionalul: „La mulţi ani, fanfara din Coştei“!

Mariana STRATULAT

10

Centenarul fanfarei din Coștei...

Fanfara ”Eminescu”

Fanfara S.C.A. “Mihai Eminescu”dirijor: Petru Purenda

Clarinet S: Şoşgean IonicăClarinet B: Atnagea Marcel, Stepan Cornel, Ien-cea Nelu-junior, Purenda Mario, Borca ValentinSaxofon S:Meici Marin, Gaşpăr Marinel, Gaşpăr IonFliglioarne:Borca Vasile, Novac Marcel, Purenda PetruBas-fligliorn:Capeţ Ionică-senior, Popovici DarioAlthorn:Colojoară Lorin, Roxa DenisTrompetă:Sima Livi, Miloş DejanTrombon:Colojoară Ion, Liuba PavelBas F:Aurelian StrăinToba mică:Fera Georgel, Iancu MilăCinele:Micşa GeorgelToba mare:Pită Ion

Tabel alcătuit de Marcel Novac

TABELUL NOMINAL

Fanfara S.C.A. “Eminescu”dirijor: Ion Rotariu-Cordân

Clarinet B:Alberto Păuţa, Šuljagić Željko, Dalea Mirel, Dalea Kevin, Cioboran Cristian, Lazăr Dario, Maiogan Aorică, Anca Mari-nel, Mihajlović DraganClarinet S:Marcel MăceiSaxofon S:Nicola PeraFliglioarne:Anca Ion, Lazăr Iviţa, Pardos Dănuţ, Sima Ion-Nonu, Capeţ IliaSaxofon Sibemol B:Adega IonelBasfliglioarne:Anca Ionică, Radulović Đeorđe, Maiogan IonicăAlthorn:Colojoară AorelTrombon:Cioboran Ion, Pardos IonicăTrompete:Feker Goran, Capeţ MarianBas B:Preda IonBas F:Maiogan AlexandruToba mare:Cioboran CornelCinele:Maiogan Alexandru

11

Aniversări...

Conform tradiţiei, la 2 februarie a.c., numeroşi membri ai S.C.A. “Mihai Eminescu” s-au adunat pentru a mar-ca în mod festiv ziua Societăţii lor. La seara festivă au fost prezenţi Laura Dinu, viceconsulul României la Vârşeţ, reprezentanţii autoguvernării lo-cale: Mirko Dobrosavljević, adjunctul preşedintelui, mr. Tomislav Suhecki, consilierul preşedintelui pentru cultură şi activităţi sociale, membrii în Execu-tivul Comunal, Nicolae Moise, Julkica Marković-Mitrašinović şi Jovan Kolar, consilierul Marinel Petrică, precum şi invitaţii din România, Adrian Şimon, consilier la Centrul de Cultură din Arad, Doru Jura, directorul Casei de Cultură din Câlnic, şi Ioan Viorel Ohn, consilier la Consiliul Judeţen Caraş-Severin, Ioan Gheaur, coregraf din Reşiţa, alături de gazdele lor. Cu acest prilej, Viorel Bălăgean a făcut o retrospectivă a evenimentelor culturale petrecute în cadrul Societăţii pe par-cursul anului 2009. Aşadar, din raportul prezentat reproducem următoarele: la 15 februarie 2009, la vama Stamora-Moraviţa, fanfara a prezentat un put-puriu de cântece pentru televiziunea TVR3. Pe data de 11 aprilie dansatorii mici şi mijlocii instruiţi de coregraful Ion Gheaur au participat la Trecerea în Revistă, care a avut loc la Sala Teatrului Naţional “Sterija”. La 12 aprilie, Trupa de Teatru “Neica” a prezentat specta-colul “Viitorul e în ouă”, de E. Ionesco, regizat de Virginea Marina Guzina, în cadrul competiţiilor comunale, iar la 23 aprilie au prezentat acelaşi spectacol la competiţiile zonale. În cadrul “Zilelor de Teatru...”, piesa coşteienilor a fost clasată pe locul I, revenindu-le şi pre-mii pentru: regie, debut, cel mai bun rol masculin, cele mai bune costume şi două menţiuni. Menţionăm că trupa

a dat şi trei reprize, la Voivodinţ, Jamu Mic şi Iablanca. Cinstea de a ne repr-ezenta la Întrecerile Zonale de Folclor, le-a revenit micilor dansatori ai acestei Societăţi, care alături de colegii lor mai mari s-a prezentat şi la Festivalul Copi-ilor, organizat la Straja. Pe data de 4 iu-

lie, cu prilejul Festivalului Internaţional de Folclor “Coroana Vârşeţului”, s-au prezentat pe scena din Vârşeţ. În pe-rioada 20-23 august, la Marele Festival de la Ecica s-au prezentat cu o suită de dansuri populare româneşti, stilizate, pentru care au obţinut locul II şi cu o suită de dansuri populare româneşti tradiţionale, pentru care au obţinut locul III. Membrii S.C.A. “Mihai Emi-nescu” s-au prezentat şi la manifestar-ea “Toamna de Aur”, la serata literară în cinstea lui Vasco Popa, precum şi la alte manifestări. Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, au găzduit ansamblul din Câlnic-Reşiţa, care s-a prezentat cu un pro-gram de colinde la Biserica din sat. În programul pentru anul 2010 şi-au pro-pus să activeze cu următoarele secţii: folclor, fanfară, orchestră, cu soliştii vo-cali şi instrumentişti şi secţia de teatru, cu care să participe la manifestările din ţară şi străinătate.Dansul şi veselia au durat până după miezul nopţii, iar de buna dispoziţie a celor prezenţi s-a ocupat solistul vocal Vasile Borca.

ZIUA FESTIVĂ A S.C.A. “MIHAI EMINESCU”

Realizări demne de toată stima

S.C.A. „MIHAI EMINESCU”, LA FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FOLCLOR „HERCULES”, BĂILE HERCULANE 2010

Prestaţie reuşităÎn perioada 5-9 iulie a.c., la Băile Herculane s-a desfăşurat Festivalul Internaţional de Folclor „Hercules”, la care au avut prilejul să se prezinte şi membrii S.C.A. „Mihai Eminescu” din Coştei, alături de ansambluri renumite din Grecia, Turcia, Bulgaria, Macedonia... Ediţia din acest an a fost una jubiliară, marcând patru decenii de existenţă a manifestării şi s-a desfăşurat sub auspiciile Centrului Judeţean Pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Caraş-Severin, a Primăriei şi Casei de Cultură Băile Herculane şi a Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Coşteienii au poposit în această staţiune balenară în zilele de 7-8 iulie a.c. la invitaţia domnului Gheorghe Ţunea, directorul Festivalului. Numeroşii spectatori au avut prilejul să trăiască clipe candide alături de coşteianul Nelu Iencea, solist instrumentist la saxofon, precum şi a formaţiei folclorice care s-a prezentat cu două suite de dansuri, stilizate şi tradiţionale, în coregrafia lui Ioan Gheaur.

12

Portrete...

Nu se spune fără temei că aşa cum sunt locurile, îţi este şi sufletul. Su-fletul coşteianului este dornic de frumos, de încântare, de tot ceea ce este nobil şi înălţător. Această con-statare s-a dovedit a fi adevărată şi în cazul soliştilor noştrii vocali şi instrumentişti, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu minunatul dar de a pătrunde până la inimile celor care îi ascultă. În faţa Marelui Jubileu, soliştii vo-cali şi instrumentişti acompaniaţi de orchestră repetau din zor, pentru ca în seara spectacolului să se prezinte cu brio în faţa publicului. Ne-am pro-pus să le acordăm atenţia cuvenită şi în revista noastră.

Mirel Dalea (n. 1996): Pentru Mirel muzica este o dragoste aparte şi o pasi-une, pe care a moştenit-o de la predece-sorii săi. Primii paşi în lumea fanfarei i-a făcut în anul 2005, sub directa îndrumare a dirijorului Ion Rotariu-Cordân, pe care îl respectă enorm de mult. Merge cu regu-laritate la repetiţii şi se bucură, împreună cu ceilalţi colegi de succesele pe care le înregistrează Fanfara, fie la noi în ţară, sau în România. Mirel a avut prilejul să se prez-inte la Festivalul Fanfarelor, la „Balul stru-gurilor”, în România la Alba Iulia şi la alte manifestări de amploare, alături de colegii săi mai în vârstă. Iar ca solist instrumen-tist la clarinet, şi ca membru al formaţiei de dansatori, s-a prezentat la mai multe ediţii ale Festivalului Copiilor.

Sanela Nicolaievici (n. 1994): Din frage-da copilărie, Sanela şi-a descoperit talen-tul pentru muzică, dans, teatru şi recitat. Şi în toate aceste domenii, a avut succese frumoase. Am avut prilejul s-o adiăm de

mai multe ori pe scenă ca solistă a Corului Şcolii Generale „Coriolan Doban”, dar mai ales interpretând atât de frumos cunos-cuta melodie „La oglindă”, după poezia lui George Coşbuc. S-a prezentat cu brio şi la alte competiţii pentru copii. Succese fru-moase a avut şi în cadrul Trupei de Teatru „Neica”, unde a interpretat deja mai multe roluri, fiind chiar premiată la „Zile”. Sanela iubeşte deopotrivă muzica şi teatru, însă a înscris Liceul de Arte „Ioan Vidu“ din Timişoara, secţia teatru.

Nicola Pera (n. 1992): Pera este un solist instrumentist foarte talentat, care cântă de la vârsta de 13 ani. Fiind modest de fire, nu ne-a descoperit prea multe de-spre sine. Este membru în cadrul fanfarei S.C.A. „Eminescu”, cu care s-a prezentat la mai multe manifestări. L-am admirat de mai multe ori pe scenă alături de Ansam-blul Folcloric „Tinerele condeie”, alături de Orchestra S.C.A. „Luceafărul” din Vârşeţ. Iar la ediţia din anul 2009 a Festivalului de Muzică şi Folclor al Românilor din Voivo-dina, Republica Serbia, Pera a cucerit pre-miul I pentru debut, în categoria soliştilor instrumentişti. Actualmente este elev al Liceului ”Boris Petrov Braca” din Vârşeţ.

Nelu Iencea (n. 1992): “De la talent în expansiune”, la “Laureat al Marelui Festi-

val”, anul trecut a devenit deţinătorul pre-miului I la Concursul de Muzică Populară pentru licee din Timişoara. La început a învăţat să execute fel de fel de melodii la clarinet, cu care s-a prezentat la mai multe ediţii ale Festivalului Copiilor, şi de fiecare dată s-a plasat doar pe locurile de frunte. Apoi a descoperit farmecul saxofonului şi a continuat seria succeselor. La ediţia din anul 2008 a Marelui Festival, organi-zat la Petrovasâla, i-a revenit premiul I în categoria soliştilor instrumentişti şi titlul de laureat. În anul 2009, la festivalul de muzică organizat pe licee în judeţul Timiş, Nelu s-a plasat pe locul de frunte. În momentul de faţă este elev la Colegiul Naţional de Artă “Ioan Vidu” din Timişoara, iar dorinţa lui este să înscrie Facultatea de Muzică. Special pentru Marele Jubileu, Nelu va dirija Orchestra satului.

Dănuţ Pardos (n. 1989): Dănuţ este un tânăr talentat şi ambiţios, care are o voce foarte frumoasă. A devenit membru în cadrul fanfarei S.C.A. “Eminescu” încă de la vârsta de 9 ani, şi până în prezent a avut prilejul să se prezinte la mai multe spec-tacole, serbări, festivaluri, în mai multe localităţi de la noi, dar şi în România. Ca solist vocal a debutat la Festivalul de la Seleuş, ca apoi să se prezinte în faţa publi-cului din Greoni (România). Despre Dănuţ încă se va auzi.

Monica Prodan (1988): A început să cânte pe la vârsta de 5-6 ani. În anul 2002 a debutat la Marele Festival organizat la Torac, unde a obţinut Premiul I pentru de-but. La ediţia de la Petrovasâla a primit

De la tinere speranţe, la interpreţi consacraţi

13

Portrete...

Premiul de Excelenţă. Monica a participat şi la festivaluri internaţionale. Monica a absolvit pe rând cursurile şcolii de muzică „Josif Marinković” din Vârşeţ, a Şcolii Medii de Muzică „Jovan Bandur” din Panciova. În vara acestui an a absolvit Facultatea de Muzică din Timişoara.

Veronica Ţera (1987): Pentru Veronica muzica, a fost întotdeauna mai mult decât o pasiune. Avea doar zece ani, când a de-venit membră în corul mixt al S.C.A. „Mi-hai Eminescu” din Coştei, dirijat în perioda aceea de prof. dr. Ion Lelea, care i-a de-scoperit talentul şi la scurt timp a devenit solista corului. În anul 1997 s-a prezentat pentru prima dată la Festivalul Copiilor, unde a obţinut menţiune. Apoi, s-a pr-ezentat pe rând la Festivalul Copiilor de la Satu-Nou, Doloave şi Glogoni. La Marele Festival a debutat în anul 2006, la Alibu-nar, unde i-a revenit premiul I pentru de-but. A participat şi la Festivalul de Muzică Uşoară „Tinereţea Cântă”. Este absolventă a Facultăţii de Pedagogie şi Învăţători din Belgrad, secţia Vârşeţ.

Rodica Panciovan (1985): Rodica cântă de când se ştie. Muzica a fost dintot-deauna vocaţia ei, care după cum afirmă, este o alifie a sufletului. Debutul în lumea muzicii l-a făcut pe la vârsta de 10 ani, la Festivalul de Muzică şi Folclor al Copiilor, organizat la Vladimirovaţ. A urmat Festiva-lul de la Torac, unde a obţinut premiul de frunte, în categoria cursului superior. După absolvirea Şcolii Generale, s-a prezentat la

Marele Festival, organizat la Uzdin, unde i-a revenit premiul III. La ediţia de la Sân-Mihai, în anul 2003, Rodica se plasează pe locul de frunte, devenind laureată a Fes-tivalului. S-a prezentat la mai multe ediţii ale Festivalului, iar din anul 2006 participă în Spectacolul de Gală. Rodica s-a prezen-tat şi la Concertele Orchestrei Consiliului Naţional, ca solistă vocală. A înregistrat un CD cu zece melodii la Radio Novi Sad, iar sub egida Asociaţiei Culturale Româneşti „Victoria” a scos încă două CD-uri cu colinde.

Lavinia Drăghici (n. 1982): Debutul Laviniei a fost la o vârstă foarte tânără, în anul 1993, la Festivalul Copiilor de la Locve. Anul următor, la vârsta de numai 12 ani, la acelaşi festival, desfăşurat la Sutiesca, a fost proclamată cea mai bună interpretă. Prima sa participare la Marele Festival de Folclor şi Muzică Românească, îi aduce premiul III în categoria debutanţilor. Cu un an în urmă, la acelaşi festival, Lavinia devine laureata ediţiei. Talentul Laviniei a fost apreciat şi în România, prezentându-se şi acolo cu brio. Adoră şi muzica uşoară, ceea ce a dovedit prin participarea la Festi-valul “Tinereţea Cântă” de la Uzdin, la care a fost premiată cu toate premiile de vârf. Împreună cu soţul, prof. Ionel Drăghici, reanimează viaţa culturală din Mesici, ea având o nouă postură – cea de coregrafă.Lavinia a absolvit Liceul de Muzică “Ion Vidu” din Timişoara, oraş în care termină şi Facultatea de Tehnică Dentară.

Vasile Borca (n. 1976): Atuurile princi-pale ale lui Vasile sunt vocea tenace şi cali-tatea interpretării. Pe scena Marelui Fes-tival a debutat în anul 1996, la Alibunar, unde i-a revenit premiul II pentru debut. De atunci şi până în prezent a participat la aproape toate ediţiile Festivalului şi a avut prilejul să se bucure de mai multe premii. A participat la festivaluri internaţionale în Bulgaria şi România, laolaltă cu S.C.A. “Mi-hai Eminescu”. Îi plac doinele şi romanţele şi are înregistări la postul de Radio Novi Sad.

Marin Meici (n. 1965): Marin a desfăşurat o amplă activitate pe tărâm cultural, fiind încadrat în mai multe secţii muzical-folclo-rice încă din băncile şcolare. În perioada 1989 – 1991, a fost membru al Orchestrei satului, ca solist vocal şi instrumentist la saxofon. A îndeplint funcţia de secretar al Societăţii în anul 1991, şi a contribuit ca ediţia din anul acela să fie organizată la Coştei. În anul 1997 a preluat funcţia de preşedinte al Societăţii şi a reactivat toate secţiile: corul mixt, corul de cameră, două formaţii de folclor şi soliştii vocali şi instrumentişti. S-a muncit intens, ceea ce le-a adus Marele Premiu la Festival. În mo-mentul de faţă, Marin îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al satului, aceeaşi funcţie îndeplinind-o şi în perioada 2000-2004. Este cantor bisericesc şi membru activ în cadrul fanfarei.

Mariana StratulatMarcel Novac

Evenimente...

14

NEDEIA SATULUI

Am revenit la tradiţiiConsiliul Comunităţii Locale din Coştei, în colaborare cu: Biserica Ortodoxă, Şcoala Generală „Coriolan Doban”, societăţile cultural-artistice „Mihai Eminescu” şi „Eminescu”, Clubul Sportiv „Căraşul” şi Asociaţia Vânătorilor, au organizat joi, 13 mai a.c., Nedeia satului, care anul acesta s-a desfăşurat sub genericul „Reve-nim la tradiţii”.

Praznicul Înălţării Domnului la cer, numit în popor şi Ispas, se sărbătoreşte întotdeau-na în Joia săptămânii a şasea după Paşti, adică la 40 de zile după Înviere, când Dom-nul S-a înălţat la cer. Conform tradiţiei, în această zi la Coştei se sărbătoreşte Nedeia Satului. Anul acesta sărbătoarea satului a fost marcată într-un mod mai deosebit, printr-o serie de evenimente care s-au derulat pe parcursul zilei. Aşadar, în orele dimineţii, numeroşii invitaţi şi oaspeţi au

fost întâmpinaţi de fanfara S.C.A. „Emi-nescu”, în centrul satului. Cu acest prilej, celor prezenţi s-a adresat Lavinel Pitic, preşedintele Consiliului Comunităţii Lo-cale, iar urări de bine în zi de sărbătoare, coşteienilor le-a adresat Čedomir Živković, preşedintele Comunei Vârşeţ, însoţit de Mirko Dobrosavljević, adjunctul acestuia şi unii membrii ai Consiliului Executiv. Din centrul satului, gazdele şi oaspeţii însoţiţi de fanfară, s-au îndreptat spre „Mlacă“, unde a fost inaugurat Turneul de Minifot-bal „Dolines“, ediţia a III-a. Aşa cum se cu-vine în astfel de ocazii, coşteienii i-au invi-tat şi pe oaspeţii dragi din România printre care îi amintim pe Petru Roman, primarul oraşului Deta, şi Gheorghe Neicu, primarul oraşului Anina, însoţiţi de cei mai apropiaţi colaboratori. Slujba religioasă de Nedeie a fost oficiată de către părintele Iconom-stavrofor Aurel Străin, parohul coşteienilor, după care participanţii la slujbă au făcut un ocol în jurul Bisericii, conform tradiţiei din anii precedenţi. La amiază, Daniel Petrovici şi Marcel Drăgan, preşedintele, respectiv secretarul C.N.M.N.R., au de-cernat premiile câştigătorilor turneului de minifotbal. A urmat masa comună pentru invitaţi, la Căminul Vânătorilor şi la sediul Comunităţii Locale, iar după-masă, pe pla-toul din faţa Bisericii s-a defăşurat progra-mul cultural-artistic bogat, la care au par-ticipat gazdele: preşcolarii de la grădiniţă, instruiţi de către educatoarea Violeta Stupar, corul Ş.G. „Coriolan Doban“, diri-jat de către prof. Marcel Novac, formaţia de dansatori (grupa mică) a S.C.A. „Mihai Eminescu“, coregraf: Ion Gheaur şi Nelu Iencea, solist instrumentist la saxofon, şi oaspeţii acestora: societăţile cultural-artistice: „Luceafărul“ din Vârşeţ şi „Ion

Bălan“ din Iablanca. Atracţia a fost taurul la proţap, iar pentru prima dată după mai mulţi ani de Nedeie nu a plouat. A urmat veselia comună de care s-au ocupat solistele vocale Adriana şi Laura Botoş, din Timişoara.

VIZITA DE LUCRU A CONDUCERILOR CONSILIILOR JUDEŢENE TIMIŞ, CARAŞ-SEVERIN ŞI A PRIMARILOR DIN CELE

DOUĂ JUDEŢE LIMITROFE, LA COŞTEI

O întâlnire de sufletVizita delegaţiei române a început cu întâmpinarea acestora în seara zilei de 19 martie a.c., la Coştei, în urma vizitării Catedralei Bisericii Ortodoxe Române din Vârşeţ, unde conform tradiţiei, au fost aşteptaţi în centrul localităţii de către conducerea satului, localnici şi fanfara S.C.A. „Eminescu”, dirijată de către Ion Rotariu-Cordân. Apoi s-au îndreptat spre Biserica Ortodoxă, unde preotul coşteienilor, Aurel Străin, a prezentat un scurt istoric al Bisericii, după care a vorbit despre proiectele realizate în ultimul timp, dar şi despre problemele cu care se confruntă la ora actuală enoriaşii din Coştei. A urmat vizita la Şcoala Generală „Coriolan Doban”, unde oaspeţii din România şi invitaţii coşteienilor au fost salutaţi de Lavinel Pitic, preşedintele Consiliului Comunităţii Locale, care şi-a exprimat satisfacţia că o astfel de întâlnire de suflet se organizează la Coştei, localitate care se poate mândri cu realizări frumoase, atât pe tărâm cultural, cât şi în alte domenii. Čedomir Živković, preşedintele Comunei Vârşeţ, a menţionat în discursul său că cea mai numerică minoritate în Comuna Vârşeţ este minoritatea română şi aceasta prezintă un imbold pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborarea în zonele limitrofe, iar Stevica Nazarčić, preşedintele Adunării Comunale, a ţinut să evidenţieze că prin această întâlnire vor fi trasate noi directive în colaborarea de viitor dintre Judeţele Caraş-Severin şi Timiş, şi Comuna Vârşeţ. Nicolae Moise, responsabil pentru Minorităţi Naţionale şi Culte în Executivul Comunal, a ţinut să scoată în evidenţă faptul că această întâlnire a fost posibilă datorită parlamentarului Gheorghe Ciobanu, care la rândul său la fel şi-a exprimat satisfacţia că asistă la un astfel de eveniment petrecut în Serbia.

SOCIETATEA VÂNĂTORILOR „CĂRAŞUL” DIN COŞTEI

Solidaritate, toleranţă şi respect reciproc!

La ora actuală, Societatea Vânătorilor „Căraşul” numără 60 de membri din-tre care 8 sunt stagiari (de la 5 până la 16 ani) şi 6 membri de onoare. Face parte din Asociaţia Vânătorilor „Căraşul” cu sediul la Coştei, căreia îi sunt afili-ate societăţile de vânători din cinci sate: Straja, Voivodinţ, Mesici, Sălciţa şi Iablanca.

Funcţia de preşedinte o îndeplineşte Titu Craiu, secretar este Ionică Sava, iar paznici de vânătoare sunt Georgel Roxa, Milă Colojoară şi Miluţă Roxa. Terenul de vânătoare al S.V. „Căraşul” se extinde pe o suprafaţă de 4500 ha. În terenurile de vânat se vânează fazani, iepuri, vulpi, căprioare, mistreţi, iar în timp de iarnă, raţe şi gâşte sălbatice. Şi tot în timp de iarnă, vânătorii se îngrijesc cu regularitate de hrănirea animalelor sălbatice, organizând tradiţionala „haică” la mistreţi şi căprioare, care se încheie cu „Seara vânătorească”.

Actualii dirijori ai fanfarelor...

15

Purenda Petru, dirijorul Fanfarei

S.C.A. “Mihai Eminescu”A devenit membru în cadrul fanfarei, în luna noiembrie a anului 1980. La început a cântat la flaut, apoi pe rând la altorn, bas-figliorn şi la trompetă. A fost premiat la mai multe ediţii ale Marelui Festival, cu premiile II şi III, iar la ediţia de la Torac a cucerit premiul I, deve-

nind laureat al Festivalului, în categoria soliştilor instrumentişti. A fost dirijorul corului, apoi a preluat orchestra, cu care a acompaniat solişti vocali de renume de la noi şi România. A participat la mai multe manifestări şi festivaluri în ţară, şi în Ungaria. Şi-a învăţat şi copiii să cultive dragostea faţă de muzica şi folclo-rul româneasc, fiul său Mario devenind membru în cadrul fanfarei, la o vârstă fragedă. Petru a fost membru şi în cadrul Trupei de Teatru “Neica”, dar a realizat succese şi pe tărâm sportiv. În momentul de faţă este dirijorul Fanfarei S.C.A. “Mihai Eminescu” şi este mândru de sine că se află în fruntea fanfarei la ceas aniversar.

Redector şef şi responsabil: Mariana StratulatTehnoredactare computerizată: Marin Gaşpăr; Lector: Marina Meici

Redacţia: Prof. Marcel Novac, Viorel Bălăgean, Lavinel Pitic

Publicaţie apărută cu sprijinul Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina

Ion Rotariu-Cordân, dirijorul Fanfarei S.C.A. „Eminescu“

La Adunarea Festivă a S.C.A. „Eminescu“, care a avut loc pe data de 5 feb-ruarie 2005, pentru cei 50 de ani de activitate neîntreruptă pe tărâm cultural şi pentru propăşirea spiritualităţii româneşti, lui Ion Rotariu-Cordân i-au fost decernate mai multe recunoştinţe şi premii. Datorită ambiţiei, talentului şi a muncii asidue depusă pe acest tărâm, dom-nia sa a reuşit să ridice fanfara din Coştei la cele mai înalte culmi. De mic copil, de la vârsta de 6 ani, s-a dedicat cântecului românesc, pentru ca la 11 ani să intre la cor şi fanfară. Notele şi teoria muzicii, cu încă câţiva tineri din sat, le-a stăpânit printr-o voinţă şi muncă zilnică. A lucrat, cercetat şi studiat zile şi nopţi întregi. A învăţat să cânte la flaut, la clarinet S şi B, la flighorn... În anii 1952-54, făcându-şi stagiul militar la Zagreb, în orchestra militară şi-a însuşit tehnica instrumentală şi dirijarea. La Za-greb a debutat ca dirijor, şi deci am putea spune că armata l-a lansat, iar pasiunea şi dragostea pentru acesta îl ţin şi îl menţin, şi în zilele noastre. Pasiunile lui Ion Rotariu sunt poezia, teatru, dansul popular, tot ceea ce este legat de cultură şi menţinerea identităţii noastre. Aşadar, la Adunarea Generală din 19 decembrie 1954, la care a participat întreg satul, s-a hotărât în unanimi-tate ca Ion Rotariu-Cordân să preia corul şi fanfara S.C.A. “Mihai Eminescu”, actualmente “Eminescu”. După sărbătorile de iarnă, în seara de 14 ianuarie 1955, locuitorii satului Coştei, dornici de a face cultură, s-au reîntâlnit într-un număr mare şi au adoptat unele hotărâri importante, iar din 15 ianuarie au început activităţile propriu-zise, sub directa îndrumare a maestrului Cordân. Ar fi imposibil să amintim toate premiile pe care le-a obţinut domnul Rotariu de-a lungul anilor. Vom aminti doar medalia de aur primită de la regretatul patriarh al României, Prea Fericitul Teoctist. Numele domniei sale va rămâne, sinonim pentru fanfara din Coştei, şi nu numai.

Dacă înaintaşii noştri în urmă cu 100 de ani au pus brazdele primei formaţii instrumentale din Banat, menirea noastră, a celor de la Ansamblul Folclo-ric „Moştenitor” a Şcolii Primare „Corio-lan Doban” din Coştei, este ca flacăra muzicii coşteiene să o menţinem de-a pururi vie...

Prof. Marcel NOVAC

MICII COŞTEIENI LA „ZILELE DE TEATRU PENTRU COPII DIN VOIVODINA” – EDIŢIA A XVI-A

Perinitatea tradiţieiVineri, 11 iunie a.c., la grădiniţa din Coştei, a fost prezentată pies „Scufiţa Roşie”, după Antologia de poezii şi scenete a Getei Stanciu, în regia doamnei educatoare Violeta Stupar. În distribuţie au figurat următorii copii: Marina Ţera (Scufiţa Roşie), Emina Uzoni (Mama), Denis Cor-nea (Tata), Letiţia Roxa (Personaj), Adrian Roxa (Iepuraşul), Geor-gel Străin (Lupul), Sebastian Bu-gar (Vânătorul), Ana Maria Borca (Bunica), Octavian Stepan, Daniel Voin, Marcel Novac, Slaviţa Stepan, Cristian Bălăgean şi Adrian Preda (Pov-estitorii). De muzică s-a ocupat prof. Marcel Novac, iar în final, cu cuvinte alese s-a adresat doamna prof. Elena Lelea, directoarea şcolii. Merită să menţionăm şi faptul că spectacolul a fost urmărit de Viorel Bălăgean, ca reprezentant al Uniunii Teatrelor de Amatori, care a decernat participanţilor menţiuni şi câte-o Monografie a Trupei de Teatru „Neica” din Coştei.

FanfaraS.C.A.

”Eminescu”

1. Viorel Bălăgean – preşedinte2. Traian Iencea3. Gaşpăr Ion4. Adega Ionel5. Pitic Lavinel6. Meici Marin7. Cugia dr. Tiberiu

8. Stepan Cornel9. Atnagea Marcel10. Luca dr. Viorel11. Borca Vasilică12. Micşa Gheorghe13. Şoşgean Ionică14. Preot Străin Aurel15. Lelea Elena

16. Maiogan Alexandru17. Anca Ion18. Adam Ion19. Mariana Stratulat20. Craiu Titu21. Atnagea Georgel22. Popovici Goran23. Gheorghe Gheorghe24. Jivan Gheorghe

Membrii comitetului de organizare:

Manifestarea se desfăşoară sub auspiciile Secretariatului Provincial pen-tru Cultură, Secretariatului Provincial pentru Reglementări, Administraţie şi Comunităţile Naţionale, Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale

Române, Comunei Vârşeţ şi In-stitutului de Cultură al Româ-nilor din Voivodina