Anul II. Arad, Marţi 3[16 Ianuarie Í912. Nrul 2. ABONAMENTUL:

l e tui an . . 28 -— Cor. Pe jumătate an 14-— , Pe 3 Ioni . . 7-— , Pe o luni . . 3-40 „

Pentru România şi s tră inătate :

Pe mi u . . 40 -— franci

T e l e f o n pentru oraş şi interurban

S r . 750. ROMÂNUL R E D A C Ţ I A

?i A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Zrinyl Nrul 1 [ a.

INSERTIÜNILE ie primesc la adminis­

traţie. Mulţam Ue publice ţi Loa deschis eoită şirul 80 fii.

Manuscriptele nu se \a-napoiază.

S c r i i t o r i i ş i p o l i t i c a Un mijloc întotdeauna sigur de a

triumfa într'o discuţie, pentru câteva cea­suri asupra adversarului, este acela de a-i atribui o mulţ ime de bazaconii, pe care apoi cu aerul unei adânci înţelepciuni po­litice şi cu zâmbetul dispreţuitor şi ironic al unui mare savant, silit un moment să se ocupe şi de nimicurile unui sărman igno­rant, care nu ştie ce vorbeşte, să le des­fiinţezi din câteva „alergături de condei".

Acest procedeu ieftin este mai întot­deauna întrebuinţat de premonitorii „Tri­bunei".

Una din temele de care se ocupă dânşii cu deosebită predilecţie, este şi a aceea a scriitorilor în politică pe care-i a p a r ă de ignoranţa sălbatică a celor dela „autoriza­tul", care ar fi cel mai primejdios mâncător de scriitori.

Nenumărate sunt coloanele „Tribunei" în care revine ca un refren cântecul rolu­lui scriitorilor în politică, rol care ar fi cu totul nesocotit de noi.

Să încercăm a aduce oarecare lămu­riri asupra acestei chestiuni atât de mult răstălmăcită de cei interesaţi.

D. Goga, într'un articol întitulat „Ro­stul scriitorilor în „politică", publicat în b r o ş u r a : „ C e e Tribuna zilelor noastre" se o c u p ă pe l a r g cu apărarea scriitorilor îm­p o t r i v a n o a s t r ă .

D u p ă p r o c e d e u l anabzat mai sus ş i popularizat i a „Tribuna", d. G o g a în men­

ţionatul articol. I i i ccpc mai întâiu p r in a expune părerea ce şi-o î n c h i p u i e că o .u; „fruntaşii" noştri pe care ni-i prezintă, că fiind binehrăniţi jucând calabrias în nu ştiu ce cafenea unde d-sa se dusese să viseze.

„Cutare dintre bătrânii noştri mai bă­trâni aplică şi astăzi cuvântul „poet", unui individ exaltat, fără nici un căpătâi, un fel de taie cânilor frunză, care ştie potrivi vor­bele şi se ţine de dracii, încurcând capul la fetele şi nevestele oamenilor cum se cade".

După ce în rândurile următoare, d. Goga, schiţează pe larg închipuirea cu totul bizară şi prostească ce ar avea-o „bătrânii mai bătrâni" despre poet, ajunge, de o atribuie apoi tuturor bărbaţilor noştri politici care ar împărtăşi această glumeaţă concepţie cu toţii chiar şi bătrânii mai puţin bătrâni de­spre „scriitori".

După această concepţie asupra scriito­rilor ca persoane d. Goga spre a-şi asigura o victorie şi mai strălucită bine voieşte să dăruiască, tot în chip gratuit, pe „bătrânii noştri" cu o altă părere asupra activităţii scriitorilor. Iată pasajul în care cugetarea anemică se sbate în fraze late într'adevăr demne de un erou din ai maestrului Cara-geale pe care ni-1 pomeneşte cu câteva rîn-duri mai la vale:

„Cum vedeţi, aici nu numai atribuţiunile scri­itorilor sunt binişor îngrădite, dar şi noţiunea „politicei" e redusă la cele mai microscopice pro­

porţii. In loc de a însemna cu acest cu ran t mani­festarea forţelor multiple, cari contribuie la susţi-nerea, la întărirea şi la cârmuirea unui. popor,*;?f"3 a judeca altfel însemnătatea fiecărui factor înjmjkg» sura importanţei de care poate fl tnvrednieWFea^^, fribufjfi ln,, o iarnă din bunii noştri şefi rrrfuc po-t'i':':.' • î- •'/ întrecerile ei la cea tnai îngustă --.wul. Ei văd în politică numai hărţniala măruntă a uri­aşei noastre sbuciumări în afirmarea existenţei unui popor, ei văd doar cele câteva focuri răzleţe, cari .-ard pe sub răzoare încălzind câte o sentinela pri­zărită şi uită toată lamura ostaşilor din vale, sin­gurii cari dau şi hotăresc lupta... Pentru o astfel de mentali tate, de sigur, că se cer „fapte nu poezii" » şi că cea mai superioară expresie a năzuinţelor noastre politice e un discurs bine ticluit în parla­mentul din Budapesta. Aceşti oameni, fireşte, bu vor înţelege niciodată, că în lupta de redeşteptare~*.v naţională a unui popor oprimat, propaganda cultu­rală, care se desface din slova scriitorilor, e un ho- » tărîtor act politic, cu mult mai important, decât puzderia de cuvântări înjghebate după tipicul spe- ' cial al oratoriei ungureşti. Cu atât mai puţin vor putea aprecia după dreptate rostul producţiei lite­rare sub raportul mai complicat al procesului de creaţiune, care i-ar putea face să înţeleagă, că min­ţile cari se avântă până în cele mai depărtate sfere ale abstracţiunii, trecând atâtea greutăţi, au de si­gur putinţa de a deslega şi nevinovatele operaţii in­telectuale, cari sunt apanajul adiţional al po­liticianismului nostru. Dar nu! Potrivit jude­căţii, de care vorbeam, bărbatul cu rost de condu­cător în „politica" noastră va dispreţui în adâncul sufletului său rolul literaturii, fiind pe deplin în­credinţat, că tm talent de scriitor trage cu sigu­ranţă de zece ori mai puţin în cumpănă, decât o bună gură de avocat, care într 'o ungurească. împe- s

cabilă poate da gata politica lui Tisza".

Am reprodus înadin* acest pasaj din/ ' articolul dlui Goga pentrucâ din el se poa 4^ vedea în chip clar nu numai procedeu7 C I

si pentru motivul că este caracteripj''',]?611" ; r j r i • jntală a tru opera de frazeologie mono* -

marelui „îndrumător".

Ai văzut Veneţia? Trad. din nemţeşte de Ecat. Pit iş

„Veneţia trebuie că-i foarte frumoasă, sus­pina, cu dor rentierul Krautwurst în sala muzeului din Berlin, la vederea multicolorilor tablouri de pe pereţi, ce 'nfăţişau oraşul Atena, Acropolis, dumbrava sfântă din Olimpia, statuia lui Jupiter, Phidias şi altele. Bravul om nu poseda nici catalogul t i­păr i t şi nici cunoştinţele de lipsă, pentru a deosebi vechia Grecie de Italia cea nouă. Frescurile îşi au tiecare explicaţ ia "dedesubt, cu toate astea ochiul, chiar î na rma t de-ar fi, trece uşor cu vederea slo-^felft mici , negre, în potopul de lumină şi strălucire în care sunt p i c t a t e : cer, arbori şi clădiri.

Rentierul Krautwurst vedea acum pentru în­tâia oară interiorul muzeului, deşi de-atâţia ani doaT, fusese deschis şi Krautwurat era berlinez.

Prin ochelarii mari, rotunzi, cu margini de argint, cât un punt da grele, privirile lui nu că­zură nici o singură dată pe numele peisagiilor ce-1 Încântau ; el repeta statornic : „Veneţia trebue

că-i foarte frumoasă". In urma uitatului celui mult î l dute&u nervii din ceafă. Se lăsă pe-o bancă lângă uşe, cafundându-se în visare. Ceilalţi vizitatori îl lăsară să şadă netulburat. Cine trece pentru întâia oară p ragu l splendidelor săli de artă, pe acela îl iau în s tăpânire atât de puternice impresii încât îşi u i tă chiar şi de sine, cu-atât mai mul t de cei­lalţi oameni j a tunci cu mai trăieşte corpul, ci spi­r i tu l mimai. Cine însă s'a aclimatizat în încăpe­

rile acelea măreţe, e deja obişnuit să vadă ici şi colo oameni adânciţi în meditaţie ca şi cum ar chibzui, de nu pot săvârşi şi ei opere de artă identice, dacă şi-ar da numai bine osteneala.

Dar cu cât e spiritul mai învoit la toate, cu a tâ t devine carnea mai neput incioasă; şi ei adorm. Trecând pe acolo te fereşti a strica dulcele somn. Aşa odihnea şi rentierul Krautwurst pe bancă, ne­supărat de nimeni, numai cât el nu dormea nici nu visa să devie un al doilea Phidias, mai cr seamă că de cel dintâiu nu ştia absolut nimi' ' . C 1

calcula cât de lung poate fi drumul dela B ' l i n „ a

Veneţia şi cam pe cât s'ar veni o călă*' 'J e P a n a

acolo, dacă călătorul ar avea pre ten ţ r m ° d e s t e cu privire la vipt şi locuinţă.

Trebuie că ieşise bine cu ocoteala, că zâmbi mul ţumit şi îngână : „Merge*1 dar, m e r g e m . — Cum? aceasta însă, n'o d ^ 1 " 1 1 n I c l m u a e } c h , a r ' care de altcum toate s e r e l e le află, căci trage cu urechia la orice a^oconversaţie. De data asta spioana se'ntoarse fWă ispravă, deci n'a pu tu t mul­ţumi nici curiozitatea noastră.

Rentierul Ärautwurst se sculase vrând ^ să plece, dar se'ncurcă prin încăperile vaste, căutând ieşirea. După ce'ntrebâ de vre-o şase ori şi se mai rătăci încă de atâtea, descoperi în fine ieşirea mi­cului labirint şi răsuflă uşurat, când se văzu în vestibilul cu coloane, căruia cursul râului Sprea i- a fost interzis odată pentru totdeauna, a tă ia mai mult de 30—40 paşi buni din largul uliţii. ceeace la spaţiul mărgini t al unui oraş a tâ t de mare, era totuşi o bucată bunicieă.

~ . . j „ * primăvară. Copenaele Era o zi mandra , » , r ,• u i • • , ., . a tâta t imp sub ploaie şi caselor ce sprribunse~ , „ ,

4 Vi • >,cum tihnite la soare, ca laza-nea, se încalziav ronii în Italia.. , ,. * „ »* „ .„ p j,-4ia aceasta poetica o tăcu, eu o uşu-

• • «Bare fantázia rentierului, ce devenise R I « T accesibilă a tot ce e frumos. Mergea aşa | g ° ! p e d e să-şi ducă planul în îndeplinire, cum r a t e merge un om de cincizeci de ani, fără po-

dagră, mărunţel şi cu pântecul întocmit după Í8-gea de construcţie a cupolelor.

Krautwurst n'avea familie, era holteiu, cu su­verană plenipotenţă asupra veniturilor sale, cari prin o pricepută mănuire a foarfecelor de hăxid&^A^ cupoanelor galbene şi albastre — şi Ie câştigă cin­stit. De pe partea banilur el putea pleca şi astăzi. Tocmai asta vrea şi el. r H a ! ha!" râdea vesel r e n ­tierul, „ce ochi vor face membrii clubului văzând c'am dispărut, fără să le zic adio. In sara dintâiu s'or mul ţumi să întrebe de mine, în a doua vor fi neliniştiţi; a treia zi va veni Michel sau Rot ca delegat al clubului să vadă ce-i cu mine. Uşa încuiată. Nici o veste de nicăiri. Conster­nare generală. Vor anunţa în ziare. Doamne! dar asta-i o glumă admirabilă să te plimbi cu gondola şi să-ţi vezi numele t ipărit prin foi. Şi omul gras râse cu poftă de viclenia asta genială.

Fantazia-i nu mai cunoştea frâu, căci lui tot a tâ t de puţin îi trecea prin gând, că în oraşul la­gunelor întâlneşti rar o foaie berlineză, ca şi fap­tul, că având nevoie de paşaport, poliţia va trebui să afle în ce parte călătoreşte, U I T Ă chiar şi aceea

1

R O M A N U L

Citiţi cu cea mai mare atenţie mai ales frazele cele mai pretenţioase în cari termeni ştiinţifici ca „rostul producţiei lite­rare", „sub raportul mai complicat al procesu­lui de creaţhmc" etc. se îmbulzesc şi fiecare din­tre voi se va întreba ce voieşte, ce spune, ce sunt aceste „nevinovate operaţii inte­lectuale care sunt apanajul adi­ţional al politicianismul ai no­stru?'

Numai o singură frază din cele „ştiin­ţifice" pare a avea înţeles, aceea în care d. Goga defineşte politica aşa cum o înţelege: „In loc de a însemna cu acest cuvânt (e vorba de politica) ma­nifestarea forţelor multiple cari contribuie, la întărirea şi la cârmuirea unui popor, şi a judeca astfel însemnătatea fiecărui factor în măsura importanţei de care poate fi în­vrednicită contribuţia lui, o seamă din bunii noştri şefi reduc politica la cea mai îngustă arenă".

Dar în ce constă această îngustă arenă d-sa nu ne spune precis.

După toate aceste închipuiri, unele mai confuze decât altele, d. Goga trece la des-fiinţarea triumfală a bazaconiilor ce le pune pe seama „bătrânilor mai bătrâni", sau pe aceia a „o seamă de fruntaşi", sau pe aceia a tuturor fruntaşilor printr'un frumos pasaj al dlui I. G. Duca, distinsul scriitor politic care într'adevăr freamătă de adâncă cu­getare.

D. Duca în cuvinte frumoase face apo­logia literaturii ca pregătitoare a inarelor evenimente în toate domeniile vieţii, ară­tând cu drept cuvânt că fără acest mare rol al literaturii şi al scriitorilor bărbatul politic nu poate face nimic.

Iată o parte din pasagiul citat pe care regretăm că nu-1 putem da întreg, luat din broşura dlui Goga.

„Pentru a asigura izbânda unei mari idei, i e i reforme, care porneşte din nevoile adânci ale i e c i e^°^° r ' n n m a ^ e s ^ e c ' e s ' ; , ) ' s ^ aşterni pro-

legi pe o foaie de hârtie şi să câştigi aprooart • . • . w A , . câtorva prieteni, sau tăcerea câtorva vrăjmaşi. - , » . . . . . , % . .'"bue sa convingi milioane de oameni, sa, taci apel K , • • , , • ,- •' , „ . . .raţiunea, Ja mima, la patriotismul lor, sa stârneşti : , . . ' , , . • , ' i curent întreg acolo, unde m-nainte câteva cuvin,. - v „ ' -, , . câteva ameninţări sau câ­teva glume erau de an ^ • * . , , \ Ori, ca sa creezi cu­rente de acestea, ca sa st.- ' „ , - . , mpuna chiar spiritelor

celor mai potrivnice, raţiunea singură e neputin­cioasă, ori cât de bogate ar fi darurile cu cari prea ar fi înzestrată. Pentruca raţiunea să con­vingă şi să învingă, ea trebue înveşmântată în za­lele artei, ea. are nevoie de tezaurele literaturei, ale poeziei, ale eîocintei, ca Bă vorbească iraagiuaţiunei şi sufletului popoarelor.

Ce ar fi putut să facă cu raţionamentul rece sau cu dibăcia calculată, cei cărora le-a fost dat mai ales în decursul veacului al XIX-lea să tre­zească din amorţeala în care zăceau popoarele asu­prite ce ajunseră în noianul lor de nenorociri să piardă până şi conştiinţa naţionalităţii lor? Pen­tru a reînvia bărbatule trecutului, pentru a reda credinţă de neam şi speranţa In viitor, legile şi docretele trebuiau să se dea în lături, să lase li­rele poeţilor eă se încordeze şi să cânte, ca din cântarea lor să izvorească credinţa, iar sunetele cele mai desnădăjduite cu lacrămi să fie smulse din sufletele cele mai împietrite şi ca să se aprindă în toţi deopotrivă dorul mântuitor de răzbunare, de luptă şi de întregire de neam."

Foarte bine dar ce voieşte d. Goga cu toate aceste?

Cine dintre noi nu admite părerile atât de frumos expuse ale d-lui Duca?...

In chip cu totul gratuit d. Goga pre­supune anumite lucruri spre a-şi putea me­naja, cum am Bpus, triumful.

De fapt totul este o chestiune de con­fuzie pe care d. Goga o face în chip con­ştient sau inconştient şi care se sbate în toată frazeologia sa lată.

Nimeni nu contestă strălucitul rol al literaturii faţă de politică, dar lucru ele­mentar este că politică şi literatură nu este acelaş lucru.

Sunt multiple forţele „cari contribue la susţinerea, la întărirea şi cârmuirea unui popor acestea însă nu trebuesc confundate una cu alta.

Medicina de pildă are nevoie de atâ­tea discipline pentru a exista. Chimistul are un rol foarte important în ceeace Be cheamă artă medicală, dar totuş un chimist n u se poate numi doctor numai pentrucă contribue cu specialitatea sa la anumite re­zultate medicale...

Tot astfel un scriitor este o forţă ne­contestată pentru stabilirea unei anumite stări de spirit într'un popor. Acela care reuşeşte să transforme aceasta stare de spirit în fapt, acela, mai bine zis, care reu­şeşte să creeze fapte cari să satisfacă ne­voile noi sufleteşti ale nuoii stări de spirit

ca veneţianii de baştină vorbesc hmi, i- x A-, ,, italiană, am care nu pricepea un singur cuvânt.

Ajuns acasă, şi ocupat cu împachetare. e

telor, negreşit, că toate aceste lucruri, i-se p<^ dară prin creer. Se scarpină în cap: „Fára paşa port sigur, că nu merge", Ce păcat! Michel. Rot şi ceilalţi nu vor sta mult în nedumerire. Dar nn-i nimic. C'-l puţin nu-mi vor da aşa curând de urmă. De un dicţionar încă va fi nevoie. Drumul însă-i lung şi pe tren destulă plictiseală; pot să învăţ jumătate dicţionarul de rost. Cealaltă jumătate ţi-o însuşeşti prin contact.

Cu cât mai iute să naşte în noi o hotărîre. cu atât mai tari şi mai temeinice, pot rădăcinile să-i fie şi deci cu a tâ ta mai uşor învinge dificul­tăţile mărunte.

Rentierul Krautwurst printr 'o voinţă de fier trecu repede peste bolovanii ce-i steteau în cale. Voia să plece la Veneţia-şi trebuia s a s e întâmple.

Fredona cu statornicie un vechin cântec bur-lăcesc, încheiând fiecare strofă cu un tril cam ris­cat pentru vârsta şi gâtlegiul lui.

Un funcţionar de poliţie cunoscut, îi făcu rost de paşaport încă în aceeaşi zi. Un anticuar îl pr-iyăzu cu un lexicon italian-german şi german-italian.

Cu trenn! de seara rentierul Krantwurst plecă »pre Viena.

In tot drumul nu se opri nicăiri. Dorul lui de a vedea Veneţia, purta cisme de poştar.

In drum dela Viena la Triest, un stirian tâ­năr şi glumeţ ce şedea vis-á-vis, observă cu cât zel studia troul nostru în lexiconul său asemeni cavalerilor de Spleen, ee călătoresc şi cari nu vor ' " v s ' a u d ă nici să vadă, că şi până IM Veneţia inai . l n { . r e g j n r i i frumoase.

1 '•nărui află fără să întrebe scopul lecturei rentierului.

Zâmbi v ţi jjätu uşor pe genunchi. Krautwurs- tresări, privindu-1 distras, ca un

profesor de ma tem<^ c ă . p e c a r e . i c h iamă ' nevasta la masă, tocmai mijlocul calculărei unei formule.

Sunetul nearticulat ^ei" a fost tot ce a pu­tu t zice. Stirianul îi explică acum, câtă silinţă de prisos îşi da, căci o să întâlnească în Italia atâti germani, încât abia o să simtă lipsa patriei, şi dacă chiar va avea de-a face cu un indigen, e destul să folosească fraza quanto costa*) şi troppo caro**) — prin aceste două pot străinii în toate cazurile să se înţeleagă cu italienii.

(Va urm»),

ce a fost creată de cultură, de literatul numai acela este omul politic.

Astfel cultura germană a format sufletul poporului german o stare de spir în care unirea tuturor germanilor ajunse o necesitate sufletească, dar acela care transformat în fapt această necesitate, ca a satisfăcut-o, transformându-o din sentime şi clin idee în realitate palpabilă, a fost b» batul politic.

Acest bărbat ar fi putut să nu cunoas* gramatica germană, de fapt frazele lui r au fost aşa de armonice şi de ritmic© < perioadele d-lui Goga.

Acest bărbat însă a avut simţul reai taţii, voinţă, spirit de iniţiativă, curaj, t calităţi cari se cer unui bărbat politic opera de creaţiune concretă ce i-se cere.

Nimeni nu contestă imensul rol al cu turii în transformarea societăţilor uman dar acest rol oricât de mare este, totu este deosebit de acela al politicei pe care poate servi, dar care este domeniu deosebi

Acţiunea culturală este, întrucât pr veste transformarea faptică a societăţile singurul ei contact direct cu politica, o a< ţiune cu rezultate pentru viitor.

Scrisul scriitorului este o forţă, cai lucrează latent. Azi a apărut ideea, va tr< bui apoi ani şi ani de propagare a ei tu toate formele, până când să iee în stăpâ nire sufletele spre a le pregăti în senzul e şi când terenul este astfel format, vine băi batul politic să o realizeze.

Aşadar literatura cu toate auxiliarei ei este în chip fatal legată de ziua d mâne.

Bărbatul politic însă este omul nece sităţilor de azi.

Scriitorul este ideolog, visător. Politi cianul este realist şi practic.

Astfel politica şi literatura pot lncn amândouă pentru acelaş scop, fără ca să sí confunde una cu alta.

într'un articol viitor vom examina che­stiunea şi sub alte feţe.

*) Cât costa? **) Pr»a scump.

• Casa magnaţilor. Mâne, marti , la orele 4 d. am. casa magnaţilor va ţinea şedinţă, cu urmă­torul program: Acordul consular cu Sârbia. Lăsă-mititele, tutoratul şi curatoratul, legalizarea acteloi şi acordul cu Srrbia în chestia extraselor matri-culare. Unele chestii de procedură civilă, executa­rea sentinţelor judecătoreşti şi acordurile provenite în chestii civile şi comerciale, precum şi acordul cu Sârbia în chestia falimentelor. Acordul cu Sâr­bia în chestia extrădării reciproce a criminalilor. Unele chestii de procedură civilă, executarea sen­tinţelor judecătoreşti şi acordurile provenite în chestii civile şi comerciale, precum şi acordul cu Bulgaria în chestia falimentelor. Acordul cu Bul­garia în chestia extrădării reciproce a criminalilor. Proiectele referitoare la legiferarea acordului con­sular cu Bulgaria.

*

Austro-Ungaria şi albanezii. Din Constantinopol se comunică: Svonurile răs­pândite de mai multe ori în cercurile po­litice de aici, după care albanezii ar fi cerut ajutorul Austro-Ungariei, nici când n'a găsit aprecierea, pe care de bună seamă vor fi aşteptat-o autorii acestei încercări. Cercurile politice de aci văzând imediat apucătura nu s'au lăsat a fi amăgiţi de această manevră. Ele imediat au recunoscut inten-ţiunea, care nu serveşte nici nnteresele Alba­niei şi nici ale Austro-Ungariei, ci ea pur şi simplu stă în interesul ciudaţilor vecini ai malisorilor. Muntenegrenii ştiu foarte bine, că în Constantinopol de mai multă vreme, dar mai cu seamă dela turburările albaneze

Kr. 8—1912 R a 0 M Á N Ü L

din anul trecut ei sunt priviţi cu multă neîncredere. Prin încercarea aceasta se in­tenţionează abaterea atenţiei dela mi-şeările muntenegrenilor, astfel, că împingând Austro-fjngaria pe planul prim să o prezinte de un stat care este gata «ă «prijinească ac­ţiunea albanezilor.

Ziarul „Sabah" scrie următoarele des­pre noua acţiune a malisorilor: Declaraţiile ministrului de externe a contelui Aehrental făcute în şedinţa mai recentă a delcgaţiu-nilor oferă lurdti destulă garantă. Turcia speră, că nimeni nu va sprijini pe aceia cari îi pricinuesc ei atâtea greutăţi.

Croaţii. Din Zagreb se anunţă : Organul „Hrvatska" publică un lung comunicat despre con­ferinţa deputaţilor aparţinători partidului dreptului şi despre şedinţa comitetului national al partidului, cari au avut loc joi, vineri şi sâmbătă. Din acest comunicat se vede, că la aceste conferinţe au luat parte 50 de membri ai partidului din Croaţia, Bos­nia şi Dalmaţia, câtă vreme mebrii din Istria şi-au scuzat absenta, fiindcă în acelaş t imp ei trebuiau să participe la conferinţa convocată în Triest în scopul asigurării capabilităţii de muncă a dietei provinciale. Şedinţa consiliului national a fost pre­zidată de dr. Mila Starcevici. După deschiderea şe­dinţei s'a expediat o telegramă cancelariei de ca­binet a M. Sale monarhului, în care cei prezenţi exprimă M. Sale credinţă şi alipire neclintită şi îşi exprimă supenerea şi nădejdea, că M. Sa va unifica ţările croate îmbucâtăţite şi va întări autonomia croată. Apoi s'au desbătut căile şi felul prin care s'ar putea realiza independenţa de stat a Croaţiei precum şi măsurile cari vor trebui urmate de către deputaţii saborului aparţinători partidului. La punc­tele acestea s'a încins o discuţie aprinsă. S'a hotă-rît însă ţinerea în secret a deciselor, ca să nu se deie prilej adversarilor ideii autonomiei naţionale croate să poată împiedeca acţiunea deputaţilor par­tidului şi astfel să zădărnicească reuşita acestei acţiuni.

*

Societatea comercială maghiară regnicolară şi reforma electorală. Societatea comercială ma­ghiară a înaintat minis-trului de interne memoriul său în chestiunea reformei electorale.

Dupăce memoriul face o privire în trecut, arătând condiţiile în cari comercianţii şi meseriaşii aveau drept de vot, cere ca toţi negustorii cari au licenţe industriale să se bucure de dreptul de vot. Societatea cere mai departe prin memoriul său ca dreptul de vot să fie egal şi protestează în acelaş timp contra oricărei încercări de a Introduce siste­mul pluralităţii şi aceluia ce ar t i n e a seamă de clasele sociale. Se ocupă apoi pe larg de chestiu­nea secretului votării. Arată, că numai votarea se­cretă dă posibilitatea comercianţilor şi industria­şilor de a alege pe acei cu şi-au propus să apere interesele lor.

Alegerile dovedesc lămurit, că votarea s'a fă­cut până acum nu după voinţa liberă a alegăto­rilor ci numai sub presiune. Secretarul votului va fpee pe alegători independenţi.

Votul nu poate fi decât universal, egal şi se­cret pentru toate clasele societăţii căci în caz con­trar cel mai liberal drept de vot ce l-ar avea nu mai negustorii şi-ar pierde orice îosemnătate prac­tică. Răspunde apoi memoriul chestiunei ce a fost discutată mai mult decât oricare altă şi care a angajat pe toţi bunii noştri patriotici: votul uni­versal ar nimici supremaţia maghiară n'ar înlo-cui-o pe aceasta prin a naţionalităţilor.

Spune că istoria ne dovedeşte lămurit prin fapte că oridecâteeri s'a încercat a se aduce oare-cari legi democratice pericolul uaţionalităţilor a fost o apucătură pentru acei ce de fapt nu voia deinăcratizarea ţărei. In Ungaria chestiunea ma­ghiare şi cea democratică e una şi aceeaşi, caci de reformele cu caracter democratic în primul rând poporul maghiar s'a bucurat. Chiar şi împărţirea cercurilor electorale şi ceasul de acum mai mult favorizează pe naţionalităţi decât pe maghiari. în­cheie apoi prin a cere votarea după comune.

Părerile oamenilor imparţiali asupra situaţiei noastre interne - adnotate

i i .

Declaraţiile domnului űr. Ioan Mihu Eram nedumeriţi asupra faptului, ce vrea să

zică „Tribuna" cu calificativul „imparţial". Acum ne-am mai lămurit puţin. Presupusesem doar dela început, că din şirul interviewurilor n'o să lipsea­scă cel al domnului dr. Mihu. Dar despre asta la urmă, cum la sfârşit chiar o să ne facem şi reflexiile asupra felului cum şi-a formulat „Tri buna" întrebările.

Bar să redăm în întregime şi acest al doilea interview, de locul locului nu în lipsa altui mate rial, ci pentru ca cititorii noştri, să fie puşi in po­ziţia, de-a putea judeca cu tot temeiul şi cu toată obiectivitatea în chestie:

Care este părerea d-v. asupra situaţiei "noa«tr« in­terne?

Situaţia ce s'a creat partidului naţional, prin neînţelegerile eşite la iveală în vremea din urmă, este regretabilă, fiind nespus de păgubitoare pen­tru interesele noastre naţionale.

Este deci dorinţa tuturor oamenilor de bine, în special însă este de datoria comitetului execu­tiv al partidului, să pună, cât mai de grabă, capăt acestei situaţii nefaste.

Adnotarea noastră: Natural. In ochii oricărui român de bine e nu

numai regretabilă, dar detestabilă chiar situaţia de azi, creiată partidului naţional, prin neînţelegerile eşite la iveală. Dar să distingem bine: situaţia ca atare e regretabilă şi neînţelegerile, iar nu ieşirea lor la iveală, căci orişicum, unei neînţelegeri pa­tente, dar persistente îi de preferit o explozie a ne­înţelegerilor, cu toate ravagiile ce ar fi să le facă — se creiază cel puţin o bază solidă, nouă, puri­ficată. Iar comitetul naţional fireşte, că îşi va im­pune ca şi până acum datoria, nu numai să pună ca­păt acestei nefaste situaţii, dar va căuta şi mai fi­reşte toate modalităţile, cum eă prevină pentru vii­tor asemenea creări de situaţii. Doar punctul de forţă al chestiunei aci zace tocmai. Judecată aşa dela suprafaţă numai „nefasta situaţie" s'ar părea mul­tora şi aşa o prezintă şi domnul dr. Mihu, că uşor i-s'ar putea face împăcarea. Uşor ?! Ca să fie o împăcare de aparenţă numai, da! Un expedient aşa „a la aruncarea afară a canapelei" ar putea propune mulţi.

Un paliativ asemenea, cum ar fi fost să fie propunerea de odinioară a domnului Goga, cu „Treuga dei", dacă s'ar propune bunăoară repeţirea cronică a acesteia, la anumite restimpuri, ori ocazii. Dar la noi e vorba de creiarea unei astfel de si­tuaţii, care să-i fie pe multă vreme încă de aci în-nainte temei durabil unei păci statornice. Stator­nicia aceasta a păcei noastre interne e ţ inta de azi a comitetului executiv. Iar chezăşia acestei sta­tornicii, nu va putea fi aflată decât în limpezirea definitivă a cauzelor, cari au produs zizania şi râsvrătirea şi cari nu pot fi căutate numai printre gunoaiele aruncate la suprafaţă de vârtejul luptei ci mai adânc, mai la rădăcină.

Li-se poate deci băga de vină tuturor acelora, cari puşi în fruntea partidului şi muncind vieţi întregi pentru realizarea idealului naţional, azi cârtiţi, batjocoriţi şi huiduiţi de ceata unor ^cârco­taşi, cari ponte că ar fi capabili să facă ceva bun, până acum n'au căutat să facă decât zîzanie şi rău, poate li-se băga de vină, că întru stârpirea motivelor răului au prins şi la aplicarea unor mij­loace mai drastice?!

O să vedem. Dar să lăsăm acum iarăşi răspunsul domnu­

lui dr. Mihu şi să analizăm apoi feliul cum d-sa cu­prinde chestiunea.

Ce credeţi despre neînţelegerile celor două liare din Arad?

Ce opinie aveţi faţa de svonul cu pretinsa trădare a ,Tribunei"?

Aţi observat un singur moment, dela începerea campaniei împotriva acestui organ de publicitate, când „Tribuna" — ar fi părăsit linia de intransigenţă — în po­li ti eă?

Găsiţi, că unul din cele două ziare, unul, trebue să părăsească Aradul, — care din două?

— Evident, că această situaţie se datoreşte, în mare parte, campaniei nefericite, pornită şi sus­ţ inută do cel* două aiar* naţionale din Arad.

Prea adeseori au perdut din vedere, condu­cătorii acostor ziare că acţiunile lor, nu poate fi să învrăjbească sufletele, ci să se unească, întărin-du-le în credinţa idealurilor noastre.

Prea au uitat aceste ziare, că misiunea lor, nu poate fi să învrăjbească, ci să le unească, în-tărindu-le în credinţa idealurilor noastre.

Neavând vre-un motiv să bânuesc, că lupta se dă pentru interese personale meschine, trebuie să primesc de bun ceeace se accentuează în public, anume că: pricina neînţelegerilor, în definitiv, se reduce la două chestii: acea a „trădării" de o parte, şi acea a „premenirii", de altă parte.

Urmând a fixa resposabilităţile, cu privire la aceste capete de acuzaţie reciprocă, părerea mea e următoarea:

Voia începe cu chestia „premenirii". căci aceasta s'a afişat mai înainte în ziaristica noastră, şi, de sigur, în parte, ea a dat naştere, sau pre­text, pentru afişarea celei de a doua. Eu înţeleg ' prea bine că în atmosfera de nemulţumire şi de zăpăceală, cauzată prin dezastrul deia alegerile die-tale ultime, s'au putu t afla o seamă de tineri, cari să pună în circulaţie lozinca „premenirii" — cre­zând, probabil, că nesuccesul alegerilor şi al lup­telor politice din trecut, se datoreşte insuficienţii conducătorilor partidului.

Ori, acuze de acest ordin, ridicate împotriva deputaţilor şi comitetului executiv, după mine, sunt cu desăvârşire lipsite de temei, căci, cauza adevă­rată a nesucceselor noastre politice trebuie căutată în altă direcţie.

Este departe de mine intenţia să fac. cu a-cest prilej, critica programului politic dela 1881 sau a tacticei noastre parlamentare. — ţin numai să spun că, câtă vreme se ţine la acest program mai mult ideal, în situaţia actuală parlamentară şi politică din Ungaria, nu se pot ^ L ţ ' n e rezultate politice momentane, mulţumitoare i v i z ib i l " , fiind >ub acest raport absolut i n d i f e r . Í ü c ű . conduce­rea partidului şi deputaţii din t; a.i:«i h mj rec'rtiti-siză dintre „oţeliţi" t a u „ramoliţi" - - / v n í r u T i eă în­trebuinţez termenii de cari a tât de mult s'a abu­zat în timpul din urmă.

Aşa fiind, este nejust şi nedrept a critiica per­soane, pe această temă.

Aceasta însă nu va să zică, că eu contest orice tendinţă de „premenire" fie în persoane, fie în ideile connucătoare ale partidului. Nu! Vorba e că toate trebuesc făcute cu rost. la t imp şi loc po­trivit !

O „premenire" în conducerea partidului, nepu-tându-se face, decât prin conferenţa naţională, sin­gură chemată a aprecia munca bărbaţilor săi de încredere din comitetul executiv, ce rost poate avea, mă rog, să criticăm astăzi activitatea comitetului, scăzându-i prestigiul necesar, când nu este vorbă — şi lipseşte poate şi posibilitatea întrunirii con-ferenţii naţionale !

Cui prodest? Dorinţa „premenirei" comitetului executiv,

deci chiar fiind justă, astăzi, desigur, e la nelocul său!...

Ce priveşte „premenirea" în ideile conducă­toare ale partidului şi iniţiarea de acţiuni noui. ţ inându-se seamă de cerinţele unei evoluţii nor­male, este mai presus de îndoială că, orice discu­ţie academică pe această temă, nu poate să fie decât totdeauna binevenită, iar ziarele noastre dis­cutând asemenea chestii, desigur. îşi împlinesc cea mai elementară datorie.

Tot ce se poate spune în aceasiă direcţie e. că discuţii de acest ordin se pot face. şi trebuesc făcute, în orice caz, fără ascuţiş vădit în potriva conducerii partidului, la care te mărturiseşti a aparţinea.

Altcum stă ehestia când se tratează de pro­poziţii şi acţiuni de actualitate, concrete, bine pre­cizate.

Cred că în asemenea cazuri, nu e indicat să faci discuţie publică în ziaristică, ci e de preferit, să te adresezi în dezideratele tale direct comite­tului partidului, care oricum este şi rămâne, în primul rând chiemat, să-şi spună cuvântul ho-tărîtor.

Şi eu sunt prea convins, că comitetul va primi întotdeauna de ale tale propoziţiile aflate

B O M Â N U L Nr. 8—1912.

bune, oportune şi posibile fără a căuta din ce parte au venit ele, căci nefăcând acest lucru, ne­apărat, ar lipsi dela datoria sa.

Acestea fiind vederile mele în chestia „pre-menirii". trebue să spun cu toată francheţa şi sin­ceritatea datorită, că oricine a trecut sau va tn >>• în viitor, peste aceste margini fireşti şi singur ad­misibile, a greşit în trecut şi va greşi în viitor.

Trecând la a doua chestie de controversă, voiu ziee, că, nu este de mirat, că în fatala at­mosferă de după alegerile ultime, a putut să în­colţească şi fantoma „trădării" — căci, cunoscute fiind relaţiile vechi şi intime ale părintelui Mangra şi ale domnilor Brote şi Slavici cu grupul din jurul „Tribunei" — când părintele Mangra şi-a făcut trecerea neaşteptată în tabăra guvernamentală, iar domnii Brote şi Slavici au încercat să justifice pasul făcut de părintele vicar, lumea noastră ză­păcită prin aceste atitudini ciudate, în primele mo­mente, prea uşor a putut să dea crezare svonurilor şi şoaptelor, puse în circulaţie, referitor la tradaro. Cu toate acestea, când „Tribuna" s'a desolidarizat solemn şi în public de domnii Mangra Brote-Slavici. şi văzând ţ inuta absolut corectă şi naţională a „Tribunei" dela alegeri şi până astăzi, mai ales dupăce domnul Oncu în calitate de proprietar ma­terial, iar domnul Goga în calita' • de proprietar spiritual al „Tribunei" au luat în faţa publicului mare răspunderea, pentru ţ inuta politică viitoare a „Tribunei"4 — ţin că orice proces de intenţii tre­buia să înceteze cu desăvârşire.

Drept aceea găsesc, că a făcut o greşală nolitică comitetul executiv al partidului, tăcând „excomunicarea" prematură a „Tribunei" — şi ţin că a greşit mult îndeosebi, când. a permis : ea în ziarul oficial al partidului, să se afişeze şi un an de zile să se continue lozincile nefericite, privitoare la „trădarea" şi „distrugerea „Tribunei" pontrucă astăzi e clar, că presupunerea „trădării" a fost o fantomă, iar „distrugerea" „Tribunei" ar fi o pierdere naţională. In fine ţin să accentuez că nu pot să nu desaprob stăruinţele „Românului" întru ..anihilarea" domnilor Oncu si Goga.

Ar fi deplasat să fac eu apărarea acestor doi vrednici fii ai neamului nostru, mă mărginesc deci să spun, că am dorinţa ferbinte : ca mulţi fruntaşi de ai noştri, să aibă la activul lor acea muncă cinstită şi acele merite reale, cu cari, cu drept cu­vânt, se pot mândri domnii Oncu şi Goga !

Adnotarea noastră — pentru o mai uşoară cuprindere o s'o îtnpărţim în subcapitole:

Cauzele situaţiei, ziarele şi cearta lor: Aci şi domnul dr. Mihu cade în greşala celor

mai mulţi „apreciatori ai situaţiei noastre", cari n'au pătruns în măruntaele chestiunei, în greşala: de-a judeca oameni şi lucruri dela suprafaţă numai şi privind combatanţii din primul plan, nu în le­gătura lor organică cu cauza ce-o reprezintă, ci în consideraţia individualităţii lor particulare, rupte şi despărţite din vîrtejul luptei ce se dă azi. Rămâne dar falş, că „această situaţie se datoreşte, în mare parte, campaniei nefericite" a celor două ziare din Arad. Adevărul stă chiar invers: Situaţia de azi. era încă mai rea şi mai nefastă, acum un an, îna­inte de înfiinţarea „Românului" iar „campania ne­fericită" a fost numai efluxul acelei situaţii: rezul­tatul,- nu cauza ei. Evident. Partidúl naţional român rămăsese acum un an, dupăce comitetul, în urma cunoscutelor motive, a fost necesitat să sisteze apa­riţia „Luptei" la Budapesta, fără organ oficial de publicitate. „Tribuna" deşi se pretindea a fi orga­nul partidului, în aceeaş vreme continua să atace în cel mai violent şi perfid mod conducerea parti­dului: comitetul şi să emită din când în când şi să susţină „păreri libere", cari nu puteau fi, nici din punctul de vedere al programului nostru, con­siderate decât ca primejdioase cauzei, nici din observarea pur-ei de unde izmreau; — „Tribuna" să-i zicem dar „fostă odinioară numai a lui Mangra. Brote şi Slavici" — ţ inu te drept abordarea unor teze de „discuţie aradanică". Erau aceste in­vective mult prea sistematic plasate în şirele şi printre şirele „Tribunei" şi neghina „părerilor li­bere." prea vădit îşi înălţa floricelele, cât comitetul să nu-şi fi dat seama, că ani şi de ani ameninţă o primejdie Iar cum partidul rămăsese chiar a-iunvi fără organ de publicitate şi cum mai erau şi alte destule indicii încă şi motive faptice, ea co­mitetul să nu-şi poată pune nădejdea întreagă în „Tribuna 1*, ba dimpotrivă să fie nevoit s'o încunjure, înfiinţarea „Românului" se prezentase ca o „summa necísitas". Jar om, eu scaun la judecată, poate eon-tesiu, nu sicvtn dreptul numai, ci atemtuăm : da­

toria comitetului, de-a nu lăsa pavtidul pe o zi măcar fără organ oficial de publicitate ? !

/ se admitea dreptul de existenţă al „Tribu­nei" ca „organ independent şi de controla" în sâ­nul partidului şi i se mai admite şi astăzi, după luate câte le-a răscolit şi păcătuit, ei bine, unde ar fi- să fie logica, care să excludă îndreptăţirea înfi-inţârei şi menţinerei organului oficial al partidului naţional, în felul şi în locul oricare l-ar designa comitetul?

E o necesitate existenţa lui?! — rămâne de­plină îndreptăţirea de a trăi oriunde. Logic : e mai primă şi mai neapărată lipsa existenţei unui organ oficial al partidului, decât cea a „unui organ in­dependent de controla11 în sânul partidului. E atât de limpede chestiunea aceasta, cât te prinde mira­rea, cum mai vin oameni, cari să creadă, ori să vrea să te facă să crezi contrarul.

Ş'apoi încă ceva: încă înainte chiar de înfiin­ţarea „Luptei", când d. Oncu pledase în'comitet contra înfiinţârei „Luptei'1 la Budapesta şi oferea „Tribuna" ca „organ al partidului" — i-s'a primit oferta, cu cea mai firească condiţie însă, să treacă şi proprietatea ei la mâna comitetului. D. Oncu a fost apoi acel ce n'a primit fireasca condiţie. Prin urmare: Cui nocebat?!

Atât. Iar dupăce publicul mare a putut ob­serva, că după înfiinţarea „Românului" la Arad, două luni şi mai bine de zile, s'a observat cea mai strictă şi consecventă tăcere şi desconsiderare înfaţa atacurilor sau invectivelor tot mai murdare şi din ce în ce mai înteţite ale „Tribunei" până în zilele d-lui Goga chiar — atunci pe nimenea nu-l va pu­tea prinde mirarea, că conducerea ziarului nostru a fost silită din partea „Tri bunei "chiar, să-şi pă­răsească rezerva şi ahtiarea mult puţin rămasă platonică, a restabilirei păcei şi bunei înţelegeri, accentuată de atâtea ori şi cu cele mai variate mo­tivări, în aproape întreaga serie a articolelor din fruntea şi din corpul ziarului, de la început, neuiai pomenind de „solidaritatea" zeflemizată până la ri­dicol de „intelectualizaţii Tribunei".

Doar însuş d. dr. Mihu, simţind parecă şu­bredul diagnozei d-sale, făcută până aci, tinde să afle alte motive ale „neînţelegerilor", mai adânci şi crede de bine să pună chestiunea astfel în punct, cum s'a prezentat, zice d-sa şi publicului mare ca l*rimenire şi Trădare;

„Dorul primenirei" adecă din partea „Tribunei" şi „acuza tradărei" din partea „Românului".

Iar în punctul acesta ce era să fie mai firesc şi pentru noi mai cu seamă nici de cum surprin­zător, decât ca „ imparţ ial i tatea" d-lui dr. Mihu, să îmbrace haina aşa şi nici întfun caz altfel, de cum a făcut-o: să deteste modul cum au vrut să-şi întrupeze „oţetiţii" dorinţa lor de premenire — ceeace aşa pe de-a întregul aprobăm — şi contestă pe de altă parte existenţa aceea a unei „trădări" — ceeace fireşte încă nu suntem puşi în fericita poziţie s'o credem — iar rezultatul, ce era să fie mai natural, decât d. dr. Mihu să-şi rezerve pe seama sa şi a punctului său particular de vedere dreptatea în procedeul ce ar fi fost să se accepte în politica neamului nostru. Fiind d. dr. Mihu, declarat pe faţă, ca neaparţinător partidului na­ţional român pe baza- programului dela 1881, ce era mai limpede dar, ca părerea d-sale să prindă trup în formula judecatei „imparţialului judecător" din poveste: „Nici a ta nu-i, nici a lor nu-i •— ci a mea este dreptatea!"

Era natural aceasta cu atât mai mult că d. dr. Mihu încă e om şi deşi eşit pe faţă din parti­dul naţional român, a rămas român de bună cre­dinţă — totuşi om fiind şi persistent în considera­rea, că opiniile, planurile şi procedeul D-sale e co­rect, poate chiar singurul corect va credea d-sa, nu s'a putut şi nu se poate atât de uşor scăpa de jus t gustul nereuşitei „acţiunei d-sale de împăcare".

Nu dorim, doar d. dr. Mihu însuş ne-a tăiat prilejul, să discutăm aci părerile d-sale asupra programului nostru naţional. Le-a dat aci în trea­căt numai. Iar noi, cât priveşte însaş „aoţiunea de împăcare" a d-lui dr. Mihu, ne-am fixat punc­tul nostru de vedere atunci, l-am accentuat în trea­căt şi în „adnotările părerilor d-lui Parteniu Cosma". Aci ţinem să mai adaogâm atât numai:

E o urmare logică a împrejurărilor, ea pro­gramele partidelor diu opoziţie să fie „mai mult ideale" — cum zice d. dr. Mihu — e o emana-ţiune a î^ >H faptului. Nu e de vina noastră, a poporulm imânesc întreg înţelegem, că suntem osândiţi de svurt-e să- facem, opoziţie încă şi veşnică defensivă. Când ne va ajuta puterea, tă ajungtm

şi noi odată la cârmă, poate o să simţim necesita­tea să ne formulăm programul în puncte mai „ai rem proximam", să-l mărunţim în concepţii mai reale, mai- practice, mai de azi pe mâne, să-i dăm cristalizarea unei mai practicabile posibilităţi şi po-zitivit'ăţi, atunci. Pentrucă atunci, ca să putem menţine cârma, va trebui să arătăm „rezultate po­litice momentane, mulţumitoare şi vizibile". Dar până atunci, să ne permită d. Mihu menţinerea convingerei, că nu ţ,prea mult idealul", ori „prea puţin realul" programului nostru dela 1881 e cauza, că şi- astăzi numai de lovituri, de nedrep­tate şi de nelegiuiri are parte poporul nostru din partea stâpănitorilor. Nu şi nu: Adevărata cauză a nesucceselor noastre politice trebue şi mai adânc căutată şi cu totului tot în altă parte!

Dat fiind însă faptul, că în urma lâţirei părerilor d-lui dr. Mihu, că chiar rezolvirea în bine a chestiunei noastre naţionale se află în schim­barea „programului dela 1881", la care comitetul şi mai cu toţii ţinem cu atâta îndârjire şi lăţin-du-se şi păreri, ca cea emisă de d. P . Cosma, că cauzele nereuşitei împăcărei, zac în cutare „indis-creţiune" — evident că se va spori tabăra celor slabi de înger şi fugători de jertfă şi v>r traduce astfel în conştiinţa lor şubredă aceste păreri, alt cum decât ar intenţiona d-nii Mihu şi Cosma şi de cum- d.-nialor înţeleg chestiunea şi vor zice: „Dacă dela schimbarea unui program atârnă fericirea şi pacea şi liniştea unui popor — atunci e meschin comitetul care zădărniceşte această împăcare, ne-vrând să schimbe programul". Iar cei slabi de în­ger şi cei răi şi cei mişei vor crede apoi pe şleau şi perfidelor vorbe venite, când din gura lui An­drássy, când din a lui Tisza, când lansate de Khuen, că ceata „agitatorilor" e de vină, că poporul românesc încă n'a ajuns în pământul făgăduinţei şi nu le va mai părea naivă, ba absurdă nici acea credinţă, că şi „legea despre îndreptăţirea naţio­nalităţilor" numai şi numai pe motivul acela nu a fost executată şi pusă în practică, fiind că i-a stat în cale „programul naţional dela 1881" , eu toate că legea era sancţionată deja la 1868 şi că de a-ceea nu se aplică ea nici azi, că „ceata agitatori­lor" cari nu o primesc ca îndestulitoare pune piedicile.

Ei bine, noi chiar credinţele aceste deşarte, voim să le spulberăm pentru totdeauna şi menţi­nem cu îndărătnicie „idealul nostru program na­ţional".

Iar după toate acestea dăm, fără eomentar deocamdată, soluţia momentană, ce o prezintă d. dr. Mihu, răspunzând la întrebarea ultimă a in-terviewului. Va fi de competenţa comitetului să ia notiţă de ea şi să se declare, dacă o va, afla de bună, oportună şi venită la timp. Urmeze:

Admiteţi ideia distrugerii numitului ziar? Credeţi că e de importanţă ca neînţelegerile între

ziarul „Românul" şi „Tribuna" aă se eurme în ael mai scurt timp, — prin ce remedii ?

— Când şi din o parte, şi din cealaltă, să vor recunoaşte greşelile reciproce, şi se va reveni asupra lor, cred că, ne mai stând piedeci obieetive în cale, restabilirea armoniei şi disciplinei în par­tid, se poate face fără greutate.

Răspunderea situaţiei actuale şi a celei vii­toare, rămânând în chip firesc, în sarcina condu­cerii oficiale a partidului, după a mea părere, este datoria comitetului executiv, să caute şi să afle căile şi mijloacele potrivite pentru restabilirea ordinei răsturnate, prin neînţelegeri şi "greşeli re­ciproce.

încât mă priveşte aş propune, că tranşarea diferendelor regretabile de astăzi, să se încerce în o conferenţă mixtă, la care ar fi să ia par te : Par-tenie Cosma, Andrei Bârseanu şi Emanuil Ungu-reanu, ca bărbaţi de încredere imparţ ial i—; Teodor Mihali, Alex. Vaida şi Iuliu Maniu, ca reprezen­tanţ i ai comitetului executiv ai partidului şi ai ziarului autorizat; iar Nie. Oncu, Rom. Ciorogariu şi Oct. Goga, ca reprezentanţi ai „Tribunei".

Am credinţa, că punându-se »acesti .^domni, cu buna credinţă la sfat şi la lucru, aflarea soluţii mulţumitoare, n'ar fi prea anevoioasă. Terminând, spun că soluţia la care s'ar ajunge în comun acord, va trebui supusă comitetului executiv spre apro­bare, iar iniţiativa pentru întrunirea consfătuirii indicate sau pentru altă modalitate de complanare a diferendelor actuale, în 'o r ice caz, îi revine ono­rabilului prezident alfpartidului.

R O M A N U L

Austria şi armata română. Cetim în „Adevărul" din Bucureşti:

„Gross-Österreich" relevă într'un studiu al său însuşirile însemnate ale armatei ro­mâne şi amintind de rolul ei în răsboiul ruso-româno-turc, ne măguleşte. cu recunoaşterea, că armata română e un factor important în po­litica sud-europeană: primit cu mândrie ca aliat şi respectat ca adversar.

Este adevărat că armata noastră — cu deosebire în ultimii zece ani — a luat un nou avânt. A fost o emulaţie între partide în ce priveşte reorganizarea ei, nu puţin au ajutai la aceasta, nu numai evenimentele, ci şi criti­cele libere aduse prin presă şi în parlament organizaţiunei noastre militare. Ultimele mane­vre anuale au arătat încă odată admirabila rezistenţă a soldatului nostru român şi o re-îmire salutară a cadrelor ofiţereşti.

Negreşit, că Austria e cea dintăiu inte­resată în acest însemnat progres al putere/ noastre armate, fiindcă alianţa noastră cu Austria nu mai este o taină pentru nimeni. Dacă însă monarhia vecină priveşte cu mân­drie pe aliata sa, opinia publică din România nu priveşte cu entuziasm la o alianţă, care nu-i aduce nici satisfacţiuni comerciaie, nici satisfacţiuni naţionale.

In relaţiunile economice şi naţionale din­tre Austro-Ungaria şi România continuă a se simţi la noi o tensiune, o încordare — şi a-ceasta, orice s'ar zice, scade mult din sinceri­tatea şi avântul pentru alianţa austro-eomână. Stăpânite de agrarieni şi de şovinii maghiari, sferele conducătoare din Austria nu ştiu să tragă tot folosul ce ar putea trage din con-tursul României, fiindcă nu ştiu să-i acorde acele satiifacţiuni cari singure ar face din a-cest concurs o datorie de compenzaţiune şi re­cunoştinţă".

R e v o l u ţ i a d i n Ch ina . Toate ştirilo ee se pri­mesc din Peking vestesc că renunţarea dinastiei la tronul Chinei e ca hotărâtă şi se aşteaptă în fiece moment. Familia împărătească a primit deja con-diţiunile ce i s'an pretins* a observa nemai a rând tronul Chinei.

Guvernul ca şi prinţii domnitori sunt împă­caţi cu hotărârea de a renunţa la tronul dinastiei. Se nădăjnueşte mult că sacrificiul ce-1 face dinas­tia va aduce pace în China, de şi de pe acum se poate vedea că în afară de^dinastie se cor încă şi alte sacrificii.

O telegramă din Roma întăreşte ştirea ca mi­sionarii italieni din China au fost măcelăriţi . Unul din aceşti misionari care a reuşit să scape cu viaţă a sosit la Peking. El a descris ambasadorului ita­lian din Peking îngrozitoare scene ale măcelăririi misionarilor italieni.

Mongolii au hotărât din nou ca teritorul lor rupt dela China şi declarat de independent să-1 pună sub protecţia rusească. Rusia ezită să pri­mească protecţia Mongoliei, căci de mult e înscrisă între viitoarele provincii ruseşti.

*

T u r c i a ş i s i t u a ţ i a în B a l c a n i . Din Con­stantinopol vine ştirea, că într 'o convorbire cu un ziarist tânăr-turc un înalt personaj politic a de­clarat, că guvernul este foarte preocupat de si­tuaţia în Balcani în primăvara viitoare. Aceasta e cauza pentru care marele vizir a început tratative amicale cu ţările calcanice şi în special cu Bul­garia,

Relaţiile cu Grecia. Serbia şi România 3unt din cele mai amicale. In ce priveşte Muntenegrul. Turcia nu se teme.

Presupunând, că două sau chiar trei state mici balcanice ar ataca Turcia, ps te ţ i fi sigur — a spus înaltul personaj politic — că armata noa­stră otomană le va putea rezista.

De altfel marele vizir crede că nici un con­flict nu e de temut. în urma îmbunătăţirii eu sta­tele vecine.

Situaţia politică în Grecia. Svonul despre o iminenta remaniere a cabinetului Venizelos, e conziderat ca neîntemeiat. 0 schimbare e necesara numai la ministerul de externe, deoarece Griparis va primi postul de ministru plenipotenţiar la Con­stantinopol. In locul său va fi însărcinat cu con­ducerea ministerului de externe un alt membru al cabinetului.

Fostul primministru Theotokisa sosit la Atena şi a declarat în cercul amicilor săi că el va par­ticipa din nou la vieaţa politică şi că în curând îşi va desvolta programul său politic într 'o întru­nire publică.

*

Germania şi primejdia engleză. Ziarul „Post" din Berlin primeşte din partea unui publi­cist german stabilit în Anglia, un articol în care germanii sunt preveniţi, să nu considere ca negli­jabilă primejdia engleză. Amiralul Wilson, zice ar­ticolul, a fost înlăturat la aparenţă pentrucă nu so putea hotărî să năvălească ca un pirat de mare. asupra Germaniei, călcând dreptul ginţilor. Amărît de această nemeritată înlăturare, amiralul Wilson a refuzat toate onorurile ce i se propuneau. Din acelaş motiv au dispărut din primul plan al ami­rali tăţi i , amiralii Beresford şi Fischer.

Prin aceasta se explică activitatea febrilă, care domneşte în docurile engleze şi care constitue pregătiri împotriva Germaniei.

Răsboiul cu Germania e inevitabil... Pentru siguranţa perechei regale engleze s'au luat întinse măsuri de siguranţă.

Ne aflăm în ajunul unor mari evenimente.

Criza ministerială din Franţa. Din Paris vine ştirea, că Reymond Poincaró, a primit propu­nerea preşedintelui Falliéres de a construi guver­nul. Poincaré este unul dintre cel mai excelenţi bărbaţi politici francezi, a fost ministru în două rânduri, acum e senator şi raportorul comitetului senatului în chestia marocană.

* Cabinetul-Poincaré s'a format în modul ur­

mător : Prim-ministru şi ministru de externe: Poin­

caré. Min. de just i ţ ie: Briand,

r al lucrărilor publice: Bourgeois, „ de războia: Miller and, ,, „ marină: Delcassé, „ „ finanţe: Klotz, ,, „ colonii: Lebun, „ „ agricultură: Dupuy, „ „ interne: Steeg, ,. al instrucţiei publice: Jean Dupuy, ,. de comerţ: Pams.

Orice sumă rugăm a se trimite pe adresa Administr. ziarului „Românul", Arad str. Zrinyi nr. l /a , — cu menţiunea „pen­tru darul de Anul nou aJ „Poporului Român".

Transport: 326 abonamente, 1420 cor.

Au mai dăruit următorii: Lista d-lui dr. Dionisie Roman, advocat, Mediaş:

73. D. Ioan Moldovan, protopop. 2 abona­mente 8 cor.

74. D. Romul Mircea, protopop. 2 abonamente 8 cor.

75. D. dr. Dionisiu Roman, 6 abonamente 24 coroane.

76. D. Anastasiu Popovici, comers. 3 abon. 12 cor.

77. D. Anastasiu Boiu, dirigent, 3 abona­mente 12 cor.

78. D. Andrei Gusn, contabil, 2 abonamente 8 cor.

79. D. Nicolae Puian, proprietar, 2 abona­mente 8 cor.

80. D. dr. Ioan Negrea, cand. de adv., 1 abo-ment 4 cor.

81 . D. Alex. Comşa, funcţ., 1 abonament 4 coroane.

82. D. Mihail Popovici, cassar, 3 abonament» 12 cor.

* 83. D. dr. Ioan Ciordaş, adv. Beiuş, 24 abo­

namente 96 cor. 84. D. Gabriele Mesesian, 2 abonamente 8

coroane. *- Total : 377 abonamente, 1624 coroane.

Darui de Anul nou al „Pop . Român" Prin lista de subscripţie ce am des­

chis, niznim să împărţim, câteva abona­mente gratuite la „Poporul Român" orga­nul poporal al partidului naţional român, prin regiunile ameninţate de întuneric şi maghiarizare: Maramureşul, Bihorul, Săt-marul şi Săcuimea ş. a.

Facem apel tuturor inimilor generoase româneşti din aceste hotare şi de ori unde ar ajunge glasul nostru să împlinească a-ceia ce pot din nădejdile noastre. Ii îndem­năm la una din faptele cele mai frumoase şi mai mântuitoare. In acest pământ şi in asemenea împrejurări 4 coroane vor putea aduce roade nepreţuite.

Vom împărţi aceste abonamente în pri­mul rând în satele, unde nu intră nici o gazetă pentru popor şi la ştiutori de carte absolut săraci — şi o vom face la cererea a cel puţin doi intelectuali ai satului — de pre­ferinţă preotul şi învăţătorul.

Nu ne îndoim, că se vor găsi în sânul întregului neam românesc inimi generoase, cari să răspundă la chemarea noastră.

Costul unui abonament pe un an la „Poporul Român" este de 4 coroane.

D, Bocu încurcă lumea In chestia expertizei

La propunerea ce-am făcut-o „Tribunei'' de a supune carta poştală a eroului său din Bucureşti unei expertize, ne răspunde insuş d. Bocu. directorul ziarului.

De câteori e vorba de calomnie ţi falsi­ficare, sare d-lui.

„Răspund eu, căci carta poştală se află în posesiunea mea. Am mai declarat, că o arăt eu plăcere oricui".

Noi, pe cât ne aducem aminte, nu ştim să se fi făcut în „ Tribuna" o asemenea decla­raţie...

Dar d. Bocu deşi dă buzna, deşi o ia extrem de categoric la început, devine pe urmă misterios.

Cu multă hotărtre spune întâi :

„N'am nimic împotriva unui examen do experţi, (Atâta ţ ; -a r mai trebui. N. Red.), dar aceasta ar trebui să se întâmple în prezenţa mea şi a unor martori" 1.

Apoi devine misterios : „întreb însă, care ar fi sancţiunea, când

această expertiză ar constata şi ea, ceeace poate constata omul care vede scrisoarea şi nu sufere de miopie... morală. Să ră?pundă mai întâi „Româncd" la aceasta şi — apoi — pri­mesc expertiza 1 1 . !

Cu alte cuvinte d. Bocu, în înalta d-salc înţelepciune vrea să afle mai înainte dela noi, ce efect va avea expertiza asupră-ne. Numai pe urmă se poate angaja...

Asta vine ca şi când un falsificator de poliţe s'ar gândi la efectul ce-l are falsificarea asupra girantului şi nu la profitul provenit din falsificare.

Şi mai pune d. Bocu. d. Bocu directorul „Tribunei", o condiţie sine qua non : examenul experţilor trebue să aibă loc neapărat în pre­zenţa d-lui Bocu. Cine s'ar fi gândit să lip­sească pe d. Bocu de această plăcere...

Pag. 6. R O M Á IC U L

Şi acum un scurt istoric: Pe Vernescu cititorii — ai noştri, ca şi ai

„Tribunei" — îl cunosc destul de bine; poate tot aşa de bine ca pe d. Bocu.

Ştim că a încercat să escrocheze dela d. Cehan o scrisoare pe care s'o folosească pe urmă împotriva d-lui Goldiş. Scrisoarea am publicat-o în faximil acum câteva săptămâni.

Cu toate însă că Vernescu îi scria lui Cehan că i-ar trebui o asemenea scrisoare, ne

pomenim în cele din urmă, că totuş el o are. D. Cehan însă afirmă că eroul a făcut

falsificare în textul cărţii poştale — şi cere examenul experţilor.

Orice ziar cinstit, când e acuzat că s'a servit, cu conştiinţă ori fără, de falsuri cere expertina şi nu mai bate câmpii cu „miopia morală".

Judecata e să se facă deci între d. Ce­han, acuzatorul deoparte, şi „Tribuna" cu eroul ei de alta. Noi asupra acestui lucru ne-am pronunţat.

Fiindcă, însă, Vernescu s'a dovedit capa­bil de falş, ne-am asociat, cum ar fi fâcut-o orice om cinstit, la cererea dlui Cehan de a se face examenul de experţi cărţii poştale; dar mărturisim, ne-a surprins văzând că „Tribuna", pentru numele ei bun de ziar demimondial, nu numai că nu cere în grabă examenul — ci declarând numai că nu e împotrivă, ne în­treabă tare ar fi sancţiunea... Sancţiunea ar fi că bietul Vernescu, în cazul acesta, n'a să­vârşit o falsificare, că „Tribuna" nu s'a folo­sit de o falsificare, că d. Cehan, cu conştiinţă ori fără, a spus un neadevăr şi că noi am mers atât de departe să credem pe Vernescul „Tribunei" capabil de o falsificare, iar pe „Tribuna" în stare să se bucure de roadele unei falsificări — şi aşa mai departe.

E deci în interesul „Tribunei" să-şi nu­mească expert. Vom numi şi noi unul, iar martori dela „Tribuna" admitem atâţia câţi va putea d. Bocu să aducă.

Dela fraţi Trei sunt factorii, la noi în (ară, cari ar pu­

tea efectiv reduce la neputinţă pe cei, cari prin nefasta lor acţiune sguduie fiinţa organismului no­stru naţional de peste munţi .

Sunt scriitorii, conducătorii partidelor politice şi publicul cititor.

Scriitorii noştri din ţară sunt nemărginit de dornici, să contribuie în cea mai mare măsură la ridicarea poporului român de pretutindeni.

Pătrunşi cu adevărat de chiemarea lor de în­văţători ai neamului, i-au închinat munca lor, mintea lor sufletul lor întreg.

De aceea, ca adevăraţi copii de oameni pro­copsiţi împrăştie cu largă dărnicie roadele frămân­tărilor lor sufleteşti peste tot locul, prin reviste, prin gazete, la serate, la serbările de tot soiul, la oraşe, prin sate, în ţară şi peste graniţă.

Decât oamenii aceştia, de simţire mare, de entuziasm cald, spornici la treabă şi sinceri în toate manifestaţiunile lor, sunt de o adorabilă bună credinţă şi naivitate.

Nu bănuesc nici odată răul, nu văd nici când intriga şi cabala, nu disting pe adevăraţii prieteni ai poporului de cei ce făţărese numai acest prieteşug.

Şi astfel vezi dând cu vădită bună credinţă mână de ajutor celor, cu care n'ar trebui să aibă nici odată, nici în clin nici în mânecă.

Şi rămâi mirat, când vezi inimi alese ca An-ghel, losif, Cincinat Pavelescu, Gârleanu şi alţi mulţi ca ei, pretând ajutor Tribunei, ca aceasta să se poată răsboi cu conducătorii neamului nostru de acolo.

Şi dacă nu le-ai cunoaşte sinceritatea mişcă­rii lor sufleteşti şi buna lor credinţă şi bunătatea împinsă până la naivitate, te-ai revolta văzându-i grăbind la şezătoarea dela Arad, ca din capitalul Jor moral eă împrumute tribuniştitor putere de

vieaţa şi tărie în încercarea lor de a sparge soli­daritatea naţională.

Ce vreţi? Scriitori, artişti. Nu vorbesc aici de scriitorii din Ardeal,*) cari

sunt colaboratori ai „Tribunei". In văpaia iuptei de care au fost încunjuraţi, s'a redua aşa de mult perspectiva privirei lor, încât deocamdată nu-şi pot da lămurit seama de adevărata situaţiune a beli­geranţilor. Regreţi, se înţelege, văzând pe protopo­pul Săliştelor sau pe Agârbiceanu ori pe Ciura sau pe Sextil Puşcariu**) sau pe alţii, întărind prin condeiul lor un castru, care vădit este duş­manul partidului naţional român de acolo. Regreţi şi aştepţi, ca să se lumurească tot mai bine con­turul siţuaţiunei reale, pentruca ei să revie şi să repare o greşală enormă.

Dar scriitorii noştri din ţară ei nu sunt an­gajaţi în luptă, ei stau departe de ea, au întreaga perspectivă de vedere şi de observare şi cu pute­rea lor de devinare, nu e posibil să nu simtă de care parte e adevărul.

Şi atunci, lor, scriitorilor noştrii de aici, nu le mai este îngăduit a împrumuta ajutor duşma­nilor neamului. Ei trebue să înceteze de a spriji­ni Tribuna fie prin scrisul lor fie prin legăturile lor de prietenie cu tribuniştii .

Artişti, da, dar nu numai artişti. Dascăli ai neamului întâi şi numai în rândul

al doilea maeştrii ai formelor. Aşa a fost pleiada trecută din care să amin­

tesc pe Alexandri sau pe Eminescu, aşa trebue să fie falanga actuală. Răsăriţi din popor n'au decât o menire, de a servi cu adevărat poporul. Preoţi ai neamului nu pot servi decât la adevăratul altar al lui şi nu în orice chilie sau în orice beciu cu­prinzător de zavistie.

De aceea noi, publicul cel mare, aşteptăm dela scriitorii ţării noastre tot ajutorul lor, ca să decidă un moment mai curând victoria în favoarea acelora, cari singuri reprezintă bine înţelesele in­terese ale neamului nostru de dincolo.

Ori-cât de dureroasă li-s'ar părea operaţiunea ce ar face, chiar în potriva prietenilor personali, interesele superioare ale neamului o cer cu tărie dela scriitorii noştri.

Voiu continua. .Reforma' L«onte Moldovan.

Invitare la abonament In 1 ianuarie v. a. c. se împlineşte

anul dela apariţia acestui ziar. Cititorii pot să-şi facă acum icoană despre chipul, cum am înţeles noi rostul unui ziar politic ro­mânesc. Nu voim să fim înşine judecători.

„Românul" este organul de publici­tate al comitetului naţional român. Nu repre­zintă coterii, nici grupări, nici interese perso­nale. „Românul" reprezintă excluziv interesele partidului naţional român.

Era o imposibilitate, ca partidul naţio­nal român să nu-şi aibă organul său. Şi ar fi un semn de mare slăbiciune a acestui partid, dacă ziarul, care este pus numai în serviciul cauzei naţionale a neamului ro­mânesc, nu ar afla sprijin la aderenţii par­tidului naţional.

Nu ne putem plânge de lipsa acestui sprijin. In decursul unui an numărul abo­naţilor noştri atinge cifra de trei mii. Nu­mărul acesta însă nu este suficient. Un ziar mare cum este „Românul" necesitează sa­crificii materiale foarte mari.

Comitetul naţional a adus sacrificiile acestea în buna nădejde, că ele vor fi spre binele neamului nostru, care la rândul său va veni şi dânsul întru sprijinirea tendin­ţelor curate ale comitetului naţional român.

Redactarea ziarului s'a făcut cu cea mai mare îngrijire.

Voim să fim înţeleşi de toţi românii din Ungaria şi Ardeal şi pentru aceea grijim

Mică,.. *) Nu chiar toţi, iar acei cari «unt nu scriu po-

Begret&m şi noi.

mai ales, ca limba acestui ziar să nu se depărteze prea mult de graiul poporului nostru. Ţinta noastră este, ca, afară de poli­tică, „Romanul" să ofere cititorilor săi distracţie nobilă, învăţătură în cele economice, luminare în afacerile sociale şi informaţie de­spre ceeace se petrece în lume.

Cu multă satisfacţie sufletească putem constata, că în această grea muncă a noastră am aflat sprijinul multor bărbaţi şi femei distinse din vieaţa noastră publică.

Partea politică a ziarului nostru este condusă şi scrisă de bărbaţi, ca: d. Á. D. Xenopol, dr. luliu . Maniu, dr. Alexandru Vaida-Voevod, dr. Aurel Vlad, Ion Gorun, dr. Victor Bontescu, dr. Ştefan C. Pop, dr. Aurel C. Popovici, Vasile Goldiş, dr. Voiai Niţescu etc.

Ziarul nostru ţine coresp. stabili în Bu­dapesta, Viena, Bucureşti, Cernăuţ, Iaşi, Roma, Londra, Berlin, Paris şi are corespondenţi în toate centrele româneşti din patrie.

In partea literară cititorii noştri au putut întâlni numele fruntaşilor scriitori români: I. L. Caragiale, Gheorghe Coşbuc, Petru Dulfu, Horia Petra-Petreseu, dr. I. Broşu, M. Beza, Al. Cazaban, Dim. Nanu şi mulţi alţii.

Afară de foiletonul zilnic, am înfiinţat 0 rubrică permanentă pentru litere, ştiinţe şi arte, la care colaborează mai mulţi distinşi bărbaţi literaţi şi de ştiinţe (I. Corbu, V. Gilu, dr. Al. Bogdan ş. a.). Dăm apoi re­gulat şi nuvele mai mari şi romane, iar dela 1 ianuarie v. se va publica celebrul roman Suflete moarte de Gogol.

Am dat o îngrijire deosebită părţii eco­nomice, care este condusă de bărbaţi spe­cialişti. (G. Todică, V. Madgearu, Const. Băilă şi alţii).

La Cronica femenină colaborează dame de înaltă cultură literară („Românca", „O mamă", Neli Cornea, Aurelia Pop etc).

Am deschis apoi în numărul nostru de dumineca o rubrică permanentă de şach, care este asemenea condusă de specialéjti.

Ne vom nizui, ca „Românul" să ajunge în o asemenea perfecţiune, ca să supli­nească ori-ce ziar străin şi să se poată în­cuiba în toate casele româneşti prin însăşi valoarea sa.

In scopul acesta cerem acum la în­ceputul anului al doilea sprijinul publi­cului românesc şi rugăm pe toţi aderenţii sinceri ai partidului naţional român să aboneze „Românul".

Abonamentul este:

Pe un an Pe V« de an Pe 3 luni . Pe 1 lună .

2 8 . ~ cor, 1 4 . - „

2.40 cor.

Pentru România: pe 1 an . . . 40 franci pe

an V» an 20

Abonamentele, inseratele şi toate scri­sorile referitoare la administrarea ziarului se vor adresa Administraţiunii „Românul" — Arad (str. Zrinyi nr. l |a) , iară scrisorile referitoare la partea redacţională se vor tri­mite: Redacţiei ziarului „Românul" — Arad (str. Zrinyi nr. l |a).

Rugăm pe toţi aderenţii partidului naţio­nal român, să inziste, ca toate casinele, restau­rantele şi cafenelele, cercetate de dânşii, să aboneze ziarul „Românul".

Redacţia şi administraţia xiaridui „Românul*.

Nr. 2 — 1 9 1 2 . R O M Â N U L P a « . 7.

Liiere - Arie - Ştiinţe Dela Ateneul Român Conferinţa d-lui Th. Speranţă

Joi seara a început la Ateneul român din Bucureşti seria conferinţelor anului a-cestuia. A vorbit distinsul profesor şi pu­blicist, d. Th. Speranţia, despre „Elemen­tele egiptene în basmele române".

D-sa a expus vederi originale, îndrăs-neţe şi bine documentate. Conferenţiarul a făcut întâi o' introducere spunând că geo­logul, caută sub scoarţa pământului fosilele şi elementele cu care se reconstitue viaţa materială anterioară, In colinde, în basme, în anecdote, în folcklor găsim rămăşiţele sufleteşti ale vieţei anterioare. Apoi d. Spe­ranţă arată asemănarea dintre unele vechi obiceiuri, credinţe şi datine româneşti, cu obiceiuri şi rituri egiptene. Astfel egiptenii aveau un zeu protector al. navigatorilor. Noi avem pe sfântul Nicolae la care ape­lează călătorii pe ape şi contrabandiştii. Po­porul român consideră apa ca un element sfânt. Egiptenii consideră ca sacră apa Ni­lului. Egiptenii împodobeau zeii, poporul ro­mân împodobeşte cu beteală pe Maica Dom­nului. Egiptenii aveau zei cu capete de animale: noi avem Brezaia cu cap de capră.

Pentru a arăta persistenţa elementelor egiptene în folcklorul nostru, d. Th. Spe­ranţă analizează două din basmele egiptene traducere de Maspero, două manuscripte autentice, din care unul datează dela anul 1300 înainte de Christos.

D. Th. Speranţia arată cum în bas­mele noastre se găsesc foarte multe ele­mente din aceste basme egiptene. Prezenţa elementelor egiptene în basmele noastre se explică. Mai întâi prin colonizarea Daciei de către romani. Romanii au trimis în Egipt legiuni romane şi au adus în Italia ele­mente egiptene; aceste elemente au adus în Italia datini, superstiţii, şi cultul vechiu­lui Egipt. Legiunile romane întorcându-se în patrie au adus cu ei mitologia şi cultul egiptean. Astfel între Roma şi Egipt a fost nu numai o mişcare de predici, ci şi o mişcare de idei. Colonizarea Daciei nu s'a făcut numai cu populaţii din Italia ci cu indivizi din tot imperiul, de felurite naţiuni romanizate. Aceştia au adus în Dacia ele­mentele egiptene, pe cari le găsim şi as­tăzi în folklórul nostru.

D, Th. Speranţia înclină mai mult că­tre o altă ipoteză.

In basmele noastre se găsesc elemente egiptiene, anterioare cucerirei romane, cum sunt cele din basmul dela 1400 înainte de Christos tradus şi publicat de Maspero. Egip­tenii, mai înainte de a fi cuceriţi de Ale­xandru cel Mare, cuceriseră Asia Mică. Prin Asia Mică, egiptenii au intrat în contact cu locuitorii Thraciei. E deci foarte posibil că noi să fi moştenit elementele egiptene, care persistă şi astăzi în folckorul nostru dela Daci.

Interesanta conferinţă a d-lui Speran­ţia, foarte bine şi interesant desvoltată, a fost ascultată cu atenţie de sală, care a răsplătit pe conferenţiar cu aplauze.

— Ziarul „Românul" se află de vânzare în Bucureşti la Mihail Ylad proprietarul chioşcu­lui de cărţi şi ziare, — Calea Gri-

Kiriac-Carmen Societatea corală „Carmen" din Bucureşti, a

împlinit zece ani de vieată muzicală. Serbarea, ce se impunea cu acest prilej, pare a fi fost foarte modestă.

Trecătoare anunţuri prin ziare, un articol pri­pit într'o nouă revistă săptămânală, repetarea, după cerinţa publicului, a unui concert dat puţin mai nainte şi a tâta tot. Se va fi mai adăogat poate în timpul repetiţiilor corale cuvintele de îmbărbătare ale maestrului faţă de iubiţii lui cântăreţi şi va fi tremurat în repetarea acordurilor vre-unui cântec de acum zece ani toată comoara de impresii fru­moase, ce reprezintă cea mai nepreţuită avere a acestei societăţi.

Adevărat, că nu e mult zece ani în vieaţa unei instituţii , dar iarăş tot adevărat este, că nu puţin a înfăptuit Carmen în acest răstimp.

Chemarea la vieaţă şi la o pricepere mai de­plină a cântecelor populare româneşti va rămâne pentru totdeauna legată de activitatea acestei so­cietăţi. Isvorite din prisosul inimii, atunci când nu mai aveau ioc acolo, cântecele populare trăiau şi trăiesc — azi mai puţin curate, ca altădată — în văile şi câmpiile noastre, dar frumuseţea, nota lor deosebitoare nu era preţuită cu toată atenţia, ce o meritau.

Răscolite de copiii satelor în colindele Cră­ciunului şi anului nou, îngânate de mumă lângă „leagănul verde de mătasă" al pruncului, cântate de îndrăgostit în umbra serii cu gândul la mândra lui, fluerate de păstor după turma ce-a înălbit iarba verde a câmpului, t remurate de glasul bătrânului, care îşi retrăieşte tinereţea, ele nu găseau răsunet în publicul mai mare al oraşelor, nu îndrăzneau să treacă pragul vre-unei săli de muzică, unde răsunau tot cântece fără legătură cu sufletul nostru şi deci fără înţelegerea trebuitoare.

Dar iată că cineva plin de gânduri bune şi conştient de rostul cântecului, are curajul să rupă cu trecutul şi să ducă sub bolta aurită a Ateneu­lui cântece populare priceput armonizate şi cân­tece proprii inspirate din cele populare. Cântă­reţii sunt entnziasmaţi căci pricep, ce cântă, pu­blicul e vrăjit de frumuseţea şi noutatea ce i-se desveleşte şi pe care nu o bănuia. „S'a dus cu­cul", „Morarul", „Colinde de Crăciun" ş. a. ca­pătă acum un cerc mai larg de ascultători şi pri­cepători. Cântăreţii se înmulţesc şi cântă mai cu inimă, căci cântecul este din comoara sufletului lor, publicul îşi schimbă gustul, renunţă la im­portul anost de cântece străine, neînţelese şi rău alese. Tot mai des ies la iveală melodii populare, a căror frumus ţe nu se bănuia, tot mai mare se face numărul celor ce se pricep să culeagă şi să aranjeze coruri populare.

Şi cum cântecul nu ştie de hotare, schimb de cântare începe să se facă între fraţii de acelaş neam şi de aceleaşi simţiri. Puternicile doine ale Bănatului, trăgănatele cântece ale Ardealului, în­dureratele melodii ale moţilor, mai săltăreţele hore din Ţară se cântă şi se pricep de toată suflarea românească. Pildă poate sluji „Rujiţa" Bănatului, cântată azi în toate satele Ţării, cum multe din ele iau drumul în părţile, unde până aci erau necunoscute.

Notă nouă au adus aceste cântece. Deşi în­rudite cu cele ale popoarelor învecinate, ele au însă şi ceva propriu, au pecetea celorce le-au fău­rit şi cântat, au pecetea românească. Din ele nă­dăjduim că va ieşi cu vremea aceea muzică îm­brăcată în forme mai largi şi în stare să exprime simţăminte mai complexe, nădăjduim că ele vor fi firul roşu. care să se împletească în viitoarea mu­zică mai înaltă românească.

Isvorât din sufletul unui neam întreg, cânte­cul românesc avea putere de vieaţă, iar prin so­cietatea Carmen, această putere s'a arătat şi în alt chip. Ea a strâns t ineretul doritor de cântare la olaltă, a dat un loc mai mare cântării în rândurile tinerimii studenţeşti şi mai presus de toate a în-nainta t legătura de unitate culturală a românilor. Tineri necunoscuţi, de firi şi pregătiri intelectuale deosebite au găsit prin cântecul laolaltă în sufletul lor partea comună, care să-i unească. Sprijinită de câmtec. prietenie puternică s'a legat între toţi şi,

fapt de accentuat, nici trecerea de timp, nici de­părtarea de loc nu a stingherit-o. Pe când atâţ ia din colegii de studii universitare pier repede din vieaţa prietenilor tăi şi de multeori ţi-i ştergi şi din minte, prietenul de cântece rămâne viu, îţi vine în minte cu orice cântec fluturat pe buze şi ţi-e binevenit ori unde îl întâlneşti. Cântecul nu cere nici luptă între concurenţi pentru a căpăta favoarea profesorilor, nici câştigarea de merite pen­tru prezidenţia vreunei societăţi, nici fabricarea de discursuri goale de idei şi pline de vorbe. O inimă tânără şi binedispusă îi deajuns. Şi e îmbucurător eă azi printre studenţi se rătăcesc câteodată acor­durile vreunei cântări. S'a dus vremea când stu­dentul român îşi arăta pe stradă revolta lui de om politic în cântarea marşului din 48, înlocuind versurile neştiute cu urâta imitare a sonetului fanfarelor militare.

Tot prin Carmen compozitorii noştri sunt azi cunoscuţi în toate părţile româneşti. Vidu, Pirna, Mureşanu, Timotei Popovici, Ganea etc. sunt tot aşa de bine înţeleşi şi cunoscuţi în ţară ca şi la ei acasă.

Şi n'a fost dat nici odată neamului nostru de pretutindenea să se strângă în mai mare număr la un loc şi din mii de guri să răpune aceiaş cân­tare ca în arenele romane din 1906. Cine a avut norocul şă asculte pe valea Peleşului puternicul imn al lui C. Porumbescu „Pe-al nostru steag" cân­ta t de românii veniţi din toate părţile în acelaş cuget şi simţiri, aceluia i-s'a înfăptuit cel puţin pentru o clipă înaintea ochilor acel dor de jalea căruia au răposat şiruri de strămoşi. Să se ştie însă că prilejul acesta i-a fost dat de societatea Carmen.

Şi dacă, iubite maestre, numele tău s'a ani­nat de numele Carmen, e că n'am putut în altfel. Când tovarăşii mei de cântec sub conducerea ta făceau să răpune bolţile Ateneului de colinde şi de doine, mie, între zidurile unei odăiţe tăcute în mij­locul străinilor, pe care nu-i pricep şi nu mă pri­cep, mi-a trecut pe dinaintea ochilor atâtea scene scumpe din vremea trăi tă în jurul tău. mi-a răsu­nat clar în urechi colinde cântată de voi:

Mâne anul se înoieşte Pluguşorul se porneşte...

şi m'am tot gândit mereu că iată fără tine, maestre, nimic din cele de mai sus nu s'ar fi făcut.

Să trâeşti şi să trăiţi cu toţii tovarăşi din vremuri frumoase!

Viena. Diac. Niculae.

C Â N T E C E I.

Şi va 'nflori iar rezeda-n ferestre Căpşorul mic plecându-şi-l spre geamuri Şi vântul gingaş... gingaş tremura-va Mişcând încet a paltinilor ramuri...

Şi va stropi cu lacrimi dimineaţa Uş°r... uşor... a florilor potire Şi va fi iar un cântec firea 'ntreagă Divin... pornit din suflete: Iubire...

Eu... voi cânta de-apururea cu dorul Tot aşteptând o dulce primăvara Care-a murit de mult... de mult odată Şi nu mai ştim nici unde-o îngropară...

Şi maşteră (6 mâni de gheaţă Mi-ai strâns la pieptn-ţi bogăţia Băt tâna toamnă mohorîtă Tu soră dulce cu pustia.

Am aşteptat o primăvară Un soare nou., strălucitor Săpam de mult mormânt durerii. Durerii amintirilor.

Azi iar îmi baţi înc t t la geamuri Şi 'n suflet iar îmi ceri intrare Şi-mi cânţi cu glasul tău sălbatic Acelaş cântec de 'ngropare.

Pag. 8. R O M Â N U L Nr. 2—1911

Eu plâng... La cântu-ţi do 'ngropare Reînvie dulcile-amintiri Şi-adorm plângând visând norocul Celei dintâi... dintâi iubiri.

Ovidiu Hulea.

Un cuvânt de îndreptare pentru Anul nou

Lipsa de credinţa, cauză a stărilor de decadenţă morală a societăţii de azi.

O problemă de căpetenie care frământă ca-pietele luminate ale bărbaţilor de ştiinţă, este, chestia reabilitări omului prin tnfluinţa religiunii sau — mai determinat zis — întrebarea; dacă „oare progresul ştiinţific sau intelectual, ţine pas, cu înaintarea în cele morale."

Răspunsul la aceasta întrebare — date fiind stările triste de decadentă morală, de azi fireşte, nu poate fi decât negativ, deci mă voi mărgini a arăta — în cele următoare, — după put inţă — câteva din cauzele, cari fac imposibilă o înaintare în direcţie morală.

O mică privire asupra fondului cultural al claselor inteligenţe de azi, ne dă deja în mână un puternic mijloc, de a pătrunde în taina acestei în­trebări care frământă atâtea inimi doritoare de o soarte mai bună, pentru omonime.

Luând de bază în punctul acesta cuvintele lui Rousseau, când zice: ,,Decadenţa morală a o-menimii merge mână în mână, cu influenţa de­moralizatoare, a unei ştiinţe netemeinice"' fără teamă de a risca un neadevăr, putem susţinea, că toată starea de desehilibrare morală, de azi trebue redusă „la. creşterea nesănătoasă" şi lipsită de te­melia religioasă-moralâ a clasei noastre inteligente „ne pe măsură în care înaintează şi cele intelectuale . Se înstrăinează, de aşezămintele noastre religioase; de biserică.

Şcoalei greşite şi creşterii false din familie, şi cu conceptele ei, eronate despre aceea ce e a-se înţelege sub adevărata cultură şi ştiinţă este de a-se atribui vieaţa neliniştită de azi; chinuită de duhul îndoielii, al tragerii la îndoială al bonurilor mai înalte spirituale, al (tot) disconsiderării a tot ce nu are-comun şi nu promovează în mod direct şi nemijlocit bunăstarea noastră materială.

Căci să stăm şi să judecăm, oare unde tre­bue căutată cauza aparinţelor, diferite ale stărilor de necredinţă din societatea de azi, peste tot dacă nu în pretenziunile esagerate ale pretinşilor bărbaţi de ştiinţă, cari încrezuţi în puterile raţiunilor —, care nu suferă nici un control şi nu cedează deci nici în faţa adevărurilor propuse de biserică, soco­tesc, că prin tragerea la îndoială, a tot ce nu se în­chină legilor cunoscute Iov, din studiul făcut în ştiinţele naturale; vor putea pune capăt multelor îndoieli şi astfel să salveze sufletele „chinuite cum zic ei — de dogmele ce le propune rcligiunea.

Unii ca aceştia nu-şi dau samă, că temelia oricărei ştiinţe ba chiar şi cunoştinţe este o adevărată creştere religioasă aceasta fiind chemată a nobilitat lumea de sentimente a omului.

Numai această nobleţă în sentimente ne dă o garantă sigură, că prin o ştiinţă adevărată vom deveni, şi oameni morali.

Deci, cu tot dreptul puteau proroci, că pe omul. crud fără simţ, barbar, nu-1 va face mai bun. nici cea mai profundă ştiinţă.

Din contră, suntem în drept a afirma, că prin aceasta i-am dat în mână nişte arme periculoase, de cari mai târziu ca o fiară inteligentă se va fo­losi atacând pe cei mai slabi ca el.

Urmează, de aici dară, că trebue să-şi îngri­jim mai întâi de creşterea religioasă a tinerimei, fie chiar şi cu preţul culturii ei intelectuale, conştii de adevărul constatat pe deplin, că o religiune ade­vărată e superioară unei ştiinţe, ce nu vrea să ştie de credinţă.

Vom stărui, tinerimea noastră să se împărtă­şească observarea, stud. gimnasiale de o creştere re­ligioasă temeinică, care ne e o garantă sigură de o desvoltare normală a facultăţilor şi a însuşirilor bune ale inimii: a sentimentelor nobile.

Pe acest fond moral religios, pentru care s'a lucrat în mod conştienţios sistematic, se va putea apoi ridica cu deplină încredere edificiul trainic al unei culturi intelectuale solide.

Budapesta, O. I'rMinereau.

Scrisoare de pe Criş (Concert la Brad)

„Fiat lux 2 .

Câte un rar ecou de se mai auzia deabia din când în când din răspunsul „inimilor bune" de pe vremuri. Câte un pâlpăit de pară, ce stă să moară de bătaia vremurilor îndărătnice, de-ţi mai aduce aminte, că acolo undeva, pe valea Crişului-alb, o zină se luptă greu cu durerile naşterii şi că un po­por întreg de iobagi ai întunericului aşteaptă cu a tâ ta dor naşterea Făt-Frumosului mântuitor.

Cam aşa s'ar începe povestea; dar eă n'o con­t inuăm; ar fi o poveste tristă, căci ea ar fi po­vestea neputinţii şi a nepăsării unui neam întreg...

E atâta amar de vreme, de când marele apo­stol Andrei dela Sibiiu, ne-a lăsat drept moştenire o modestă căsuţă pe malul Crişului-alb. Câte nă­dejdi nu se legau de căsuţa scundă, dintre păreţii căreia se împrăştiau ca un miros de mirezme bine-mirositoare învăţăturile evangelice ale unor oameni modeşti...

Dar vremurile s'au scurs; spiritul lor s'a înoit şi modesta căsuţă nu mai corăspundea... Mica şcoală din Brad, căreia îi ziceau cu mândrie gimnaziu, trebuia să-şi pretindă un loc şi încă unul de cinste printre altele de felul său. Asta o voiau cel puţin bărbaţii simpli de pe vremuri, cari dacă ei erau modeşti, ştiau să preţuiască mândria unui neam întreg... Ei s'au dus. In urma lor au păşit alţii, poate tot aşa de buni şi de sinceri, dar cari n'au pus umăr la umăr pentru realizarea ţintei...

Doar câte un scurt interval de însufleţire de se mai semnalează în această scurgere greoaie a timpurilor şi mai grele. Mulţi au văzut necesitatea unei complecte desmorţiri şi a unei accelerări de activitate... Printre aceştia au fost şi nişte băieţi drăguţi cu feţele cuminţi, cari au venit la ideia frumoasă, ca în t impul de recreaţie să se pregă­tească pentru ca a doua zi de Crăciun să poată da în Brad un concert în favorul complectară gimna­ziului inferior de acolo... Astfel au ştiut teologii din Arad să-şi inaugureze intrarea în vieaţa. Lup­tând pentru cultură şi lumină şi numai singur pen­tru aceste.

Programul a fost bogat şi cu mult gust a-ranjat. Succes mare, public mult, veselie şi mai multă.

Cântările — atât corul, cât şi orchestra au plăcut; vre-o câteva au fost bizate.

0 adâncă impresie a făcut prestaţiunea solo de vioară a tinerului conducător clericul d. Vaidean, care s'a dovedit de un bun interpret al artei lui Porumbescu exetând o arie din „Craiul nou". A plăcut iarăş mult drăgălaşa compoziţie a măiestru­lui Lugojanu „Hai Ileana" precum şi marşul „Sä mergem", care a fost cântat de corul împreunat cu orchestră.

Dansul de după concert a fost destul de ani­mat ; poate mişcările uşurele şi cam svăpăiate ale bostonului, care s'a jucut destul de multişor, de a detras ceva din caracterul pur românesc al jo­cului.

Păcat, că mândrului nostru port naţional nu i-aa dat a tâ ta atenţiune cât ar fi trebuit. Ce fru­mos ar fi fost, de erau mai multe costume naţio­nale, decât cele vre-o 2—3.

Poate şi cămăşei cu alţiţe i-ar fi s tat bine brăţara de aur.

Intratele au fost 410 cor. din cari detrăgân-du-se spesele a rămas un venit curat de circa 180 coroane

Am inzistat mai mult asupra însemnătăţii unor astfel de producţiuni pentru cultura românea­scă de dincoaci. de oarece nici odată doar nu li s'a simţit lipsa, ca acum şi acolo.

Nu pot să vorbesc deci decât cu laudă des­pre acest gest frumos al viitorilor luminători ai poporului românesc.

A doua zi marţi în nişte zori de dimineaţă timpurie plec spre casă legănat de alintarea amin­tirilor dulci, caro contrasta bizar cu huruitul greu al roatelor carului de foc. Icoane vagi îmi treceau pe dinainte reamintindu-mi figuri blânde şi dră­guţe...

Deodată tresar... Revăd chipul de bronz al unui bătrân preot cu barba do argint... Rând pe rând îmi t n e prin minte crâmpeie din convorbirea, ce o avi---, -i-ia cu el. P a r c a şi acum îmi arde pe­ste urechi vorba lui aspră, laconică, — când In-trebându-1 despre unele lucruri privitoare la rela­ţiile locale şi cultural» din Brad, îmi xice:

„Da, da, fătul meu: „Fiat lux;" iată cea mai mare poruncă a vremurilor, însă pontruca .să-i poţi înţelege mai adânc rostul, trebuie să-ţi pleci cu cucernicie fruntea înaintea alteia tot aşa de mare şi însemnată: „Fiat pax" .

Halmagél, la 29 decemvrie v. 1.911. Riporter.

RÄMUREL Şi s'a pornit un „Rămurel" Să sfarme cetele de ulmi, Ce freamătă duios pe culmi; Să rumpă cetinii de brazi, Ce doină tristă cântă azi: Să frângă codrii de goruni: Comoara marilor străbuni. Cu suflet nobil şi fidel....

Şi dă'n goruni şi trage'n brazi Eroul nostru 'ngrozitor, C o sapă rea şi cu'n topor, De-ţi ia auzul. Şi să vezi Cum râd sobolii prin livezi De Făt-frumos-ul din poveşti. O, „Rămurel" naiv mai eşti!

Naiv ca nimeni altul azi.

Căci mi-te crezi voinic, slăvit De-o lume 'ntreagă — de nebuni. Stăpân pe falnicii goruni, Cari poartă diademă 'n frunţi: Prinos din partea celor mulţi, Cari plâng în freamăt de amurg, Când picurii se sbat şi curg In jar nebun sau potolit....

Şi cum te sfarmi ca să distrugi Oştirea codrilor bătrâni, Năspriţi de ani barbari, păgâni, Tu nu te temi hîdos cotor Că vei cădea în mâna lor, Şi mi-te-or face praf, nimic, Cu toate că eşti brav voinic ? ! .

Sau doar te'ncrezi năpârcâ'n slugi ?

Răsboiul italo-turc O mare luptă navală.

Borna. — S'a aflat, că e vorba să plece de pe coasta arabă a Mării-roşii, peste Egipt spre Tripolis, o expediţie cu trupe şi muniţiuni. Pentru a se împiedeca plecarea acestei expediţii, vasele de ră«boiu italiene au întreprins o călătorie de încrucişare. Acum a sosit următoarea telegramă la Roma:

„Vasul de răsboiu Garibaldino aduce ştirea, că vasele de răsboiu „Garibaldino", „Piemonte" şi „Artigliere" s'au ciocnit la 7 ianuarie în faţa localităţii Contuda, cu 7 canoniere turceşti şi un yacht armat.

După o lupta violentă toate canonierele au fost distruse şi yachtul capturat.

Borna. — „Agenţia Ştefani" comunică: In urma diferitelor informaţiuni primite se ştia, că dinspre coasta arabă a Mării-roşii trebuia să plece o expediţiune de arme şi de trupe, având de scop să pătrundă în Cyrenaica prin Egipt. Se întreprinse o în­crucişare cu vapoarele italieneşti pentru a o împiedeca.

Comandantul Cerrina trimite acum din Massauah depeşa următoare: Sunt mândru a informa pe Excelenţa Voastră, că vasul Garibaldino a sosit aci şi ne-a comunicat, că vasele' Piemonte, Garibaldino şi Artigliere au întâlnit la 7 ianuarie în faţa Contudei 7 Co«™;«v» tnr-ceşti şi nn yacht armat. Dup; i împotrivire, to»te canonia-

8fr. 2 - 1 9 1 1 R O M A N Ü L Pap. 9.

rele au fost distruse, iar yachtul Fa-uvette a fost capturat. Nici o pierdere din partea noastră. Se aşteaptă aci vasul care aduce yachtul prins şi tunurile, drapelele ş.i site trofee de răsboiu turceşti.

R e t r a g e r e a p robab i l ă a m a r e l u i v iz i r

Constantinopol. - - Marele vizir Said Paşa, care declarase încă de luni, că se simte obosit, a declarat ieri membrilor comitetului „ Uniune şi Pro­gres11, că e hotărît să se retragă.

„Sunt sătul^, a zis marele vizir, ,.de a fi numai un om de paie. Imediat ce Şeik-ul-Islam se va fi întors, voi renunţa la postul meu!"

0 l u p t ă e ro ică în a p r o p i e r e de H o r n s

Ministrul de răsboi a primit din partea co­mandantului Rechad o telegramă oficială, în care i-se comunică, că un regiment iraJian voind să iasă din Horns şi să atace trupele otomane, a fost înconjurat de turci şi arabi.

Lupta a durat 12 ore şi s'a terminat cu un splendid succes al turcilor, cari prin asalturi eroice au silit pe italieni să bată în retragere şi să se refugieze în mare desordine la Horns.

Italienii au avut 50 morţi. Un detaşament italian refugiat într'o casă izolată în afară de oraş, a fost distrus.

Turcii au avut 40 răniţi şi 15 morţi, între cari două femei şi un copil, pe cari italienii i-au omorît în timpul retragerei.

O p r o c l a m a ţ i e a i t a l i e n i l o r c ă t r e a r a b i .

Tripolis. — Comandantul general a fă­cut ssă se imprime în multe mii de exemplare o proclamaţiune în limba arabă, în care arabii sunt asiguraţi de sentimentele binevoitoare ale italienilor şi invitaţi să renunţe la luptă.

„Italia, zice proclamaţia, vrea să alunge din Tripolitania numai pe turci, tiranii arabilor.

Italia va guverna cu dreptate şi blân­deţe".

Proclamaţia va fi împrăştiată în Întreaga ţară cu ajutorul aviatorilor italieni.

Aprov iz iona rea T r i p o l i s u l u i p r i n T u n i s .

Tunis. — ^Sosirea de caravane şi provizii şi muniţiuni pentru Tripolis eontinuă.

Aviatorul belgian Canurs, care a sosit aci, a declarat că a venit la Tunis, pentru a organiza experienţe de aviaţiune.

Nici dânsul, nici camarazii săi n'au avut nici odată intenţiunea de a-şi oferi serviciile lor Tur­ciei.

Din Tunis ei vor vizita Cagliari şî alte oraşe din sudul Italiei.

Nou corp e x p e d i ţ i o n a r la T r i p o l i s .

Milano. — Din Neapo'e se anunţă că acoio se pregăteşte îmbarcarea unui corp expediţionar pentru Tripolis compus din 30000 oameni.

Acest corp va fi compus din 5 regimente de infanterie, un regiment de vână to i alpini, cavale­rie şi artilerie.

Mare scanda l î n t r ' u n t e a t r u din T u n i s .

Paris. --- Din Tunis se anunţă, că la teatrul Bossini de acolo s'a petrecut, ieri un mare scandal.

Se cânta opera „Rosamunda". la care azista întreaga societate înaltă din Tunis, printre cari şi mulţi italieni.

Imediat după începerea actului I, răsună din-tr 'o lojă strigătul de: — „Moarte italienilor!"

Se iscă nu mare tumult . Publicul se ridică dela locurile lor. Se formează două partide, una luând par tea italienilor, alta protestând e n t r a lor.

Mai mulţ i italieni năvăliră în lojii, unde şe­dea un bogat negustor turc. pe care îl maltratară în mod neomenos.

Politia putu numai cu mare greu să restabi-liască ordinea, după care reprezentaţia continuă în linişte.

B u l g a r i a se p r e g ă t e ş t e de r ă s b o i n .

Sofia. •— Guvernul bulgar ia măsuri serioase pentru a nu ti surprins la primăvară de un răs-boiu. S a u făcut mari comenzi de muniţiuni.

INFORMAŢIUNI Arad, 15 ianuarie u. 1912

F e l i c i t ă r i . Cu prilejul anului nou s'a trimis d-lui dr. Teodor Mihali, preşedintele clubului par­lamentar al naţionalităţilor următoarea telegramă.

Urăm ani mulţi şi sănătate deplină celui trecut prin atâtea lupte şi celui ce merge astăzi în frunte."

„Românul"

Deasemenea cu prilejul jubileului „Rom. June" . „Luăm parte cu gândul şi inimile noastre Ia

sărbătoarea jubilară a „României June" . în care şi-au petrecut anii de junie aţâţi bărbaţi de seamă ai Românilor de pretutindeni. ' '

,, Românul,,

M u l ţ u m i r e . Mulţumim şi pe această cale tuturor persoanelor cari ne-au trimis cuvinte de încurajare pentru noul an de.muncă, ziarului, di­rectorului nostru şi redacţiei.

P e r s o n a l e . Avem bucuria a anunţa că P. S. S. episcopul clc Gherla Vasile Hossu e deplin sănătos şi va pleca la Semmering unde va sta un timp pentru a se recrea.

B l d r . I l i e Bac inse l i i , conducâtotul insti­tutului de limbă română din Viena, a fost numit funcţionar la biblioteca universităţii de aci.

R a d i u l ca leac în c o n t r a r e u m e i . S'a constatat, că apele minerale folosite cu succes în contra reumei sunt radioactice. De aici era foarte aproape presupunerea, că radiul ar fi cauza vinde-cărei şi reuma s'ar putea vindeca cu ajutorul ra-diului şi fără. băi. S'au făcut încercări, cari au confirmat presupunerea şi azi radiul se foloseşte cu succes în contra reumei. E interesant, că bol­navii, cari folosesc băile (d. o. la Franzensbad etc.) nu primesc radiul vindecător — mai corect ema-naţiunea de radiu — prin piele, prin pori, ci prin plumâni. unde ajunge cu aerul inspirat, deci băile erau de prisos. Efectul radiului stă în aceea, că anumite săruri, cari la bolnavi de reumă nu sunt eliminate din sânge şi se grămădesc pe la încheie­turi, producând dureri, se disolvă şi se eliminează din sânge sub infîuinţa emanaţiunilor radiului.

(După „Aus der Natur").

B i s e r i c a r o m â n e a s c ă din Viena. Pentru zi­direa unei biserici şi înfiinţarea unei comunităţi româno-creştine în Viena au mai contribuit per­soanele de mai jos. Darurile acestea dovedesc că sufletul românesc e acelaş, suflet capabil de jertfe pentru interese publice.

L i s t a n r . 3 colectată de d-na Lucia Cocă­neanu (Câmpulung) Subscrişii: d-nele şi d-nii Maria St. Nicolau 20 lei, Lucia Cocăneanu 10 lei,£Tibe-riu Cocăneanu 10 lei, C. Volvureanu 5 lei, Maria Volvurianu 5 lei, Maria Jot ta 5 lei, D. Jo t ta 5 lei, C. Manoîescu 10 lei. Cav. Agemoglu 10 lei, Elena Anagnestiade 5 lei. Marie Th. Ioan 5 lei. N. Ior-gulescu 10 lei, Anonim 2 lei 50 bani. Elena Bă-lăceanu 10 Iei. Marie Creţeanu 5 lei, Hagi Panteli 4 lei, Ath. C. Kivu 20 lei, C. Petrov 2 lei. Locot. M. Şeinescu 2 lei, Cftpit. Raliét 3 lei, C. F. Po-pescu 3 lei, Eni. Dimitriu 3 lei. Gabr. Dimitriu 3 lei. Indescifrabil 3 lei, A. Clausniţu 2 lei. preotul I. Bărbulescu 5 lei, Sp. Bumbalia 3 lei, Cioboteanu 2 lei. Baraţia 5 lei, N. S. 5 lei. S. Sălimăreanu 5 lei, Garabed Şacargian 3 lei. A. Alexe 2 lei, I. G. Tesileanu 2 lei, Ioan N. Huihup 2 lei. Vas. Chirca 3 lei. N. Predoiu 2 lei, P. Casotti (a doua subscr. 20 lei şi d-na Elena Tănăsescu 2 lei.

Suma: 240 lei.

Lista nr. 58 colectată de d. Aurel Scurtu, farmacist Giurgiu. Subscrişii: d. Aurel Scurtu 10 lei şi „Liga Culturală" Secţia Giurgiu 50 lei.

Suma: 60 lei.

Lista nr. 96 colectată de d. locot.-colonel Schina (Bucureşti). Subscrişii: d-nii locot.-colonel Schina 20 lei. Albert Blank 20 lei si Louis Rizo 20 Iei.

Suma 60 lei.

Listei nr. I, eolectată de d. C. Sterin & Co. (Bucureşti). Subscrişi: d-nii Grigore Angelo 100 cor., Const. Steriu 100 cor., Emanuil Sterin 100 cor.. Const. şi Eman. Steriu 200 cor.

Snma 500 cor.

Lista nr. 27, colectată da d. N. D. Moroiano (Bucureşti). Subscrişi: d-nii 1. B. Graeff 100 lei; C. Apostolescu 20 1.; .lack H. Sahim 20 ] . ; N. D. Moroiano 100 1.; C. A. Popovici 20 1.: Gen. I. C. Deşliu 20 1.: B. Rwcovici 20 1.; I. P. Pake 20 ].; Em. Poenaru 20 1.: şi Alex. Coţofeanu 40 lei.

Suma 380 lei.

Lista nr, 10, colectată de d. V. Birmănescu, farmacist (Bucureşti). Subscrişii: d-nii A. I. Rosdo-lescu 5 cor.; G. Ionescu, farmacist 1 1.; C. N. lo-nescu, farmacist 1 1.; C. A. Papadopol 2 ].! E. Petrescu 2 1.: V. M. Birmănescu 5 1.; dr. N. G. Cherenbach o ] . ; Gustav Birmănescu 1 leu; d-ra Marietta Birmănescu 2 1.; D. C. Tascu 2 1.: şi d. <

căp. Popovits din Karlsburg 2 cor. Suma 22 cor.

P r o g r a m a p r e l e g e r i l o r p o p o r a l e . Comite­tul despărţământului „Vişău-Iza" al „Asociaţiunci pentru li teratura şi cultura poporului român" — conform hotărirei aduse în 28 octomvrie a. tr. — şi aprobată de comitetul central, — a stabilit ţ i­nerea prelegerilor poporale pentru comunele:

1. Săcel în 9 ianuarie a, c. Delegat: Emil Bran. Conferenţiar: dr. Iuliu Pop: „Despre cărţile funduare"; dr. Ilie Kindris: „Despre folosul asigu­rărilor reciproce"; dr. Gavrilă Iuga: „Desprebiblio­teca poporală a Astrei".

2. Vişăul de sus în 20 ianuarie. Delegat: dr. Gavrilă Iuga. Conferenţiari: dr. Aurel Szabo: „De­spre tovărăşi i": Emil Bran: „Alcoolismul şi urmă­rile lui".

3. Ieud în 28 ianuarie. Delegat: Artemiu An-derco. Conferenţiari Grigore Cziple: „Creşterea ra­ţională a vitelor"; Mihai Holea: „Datinele rele a poporului nostru".

4. Seliştea de sus în 11 februarie. Delegat: Ioan Tarţia. Conferenţiari: dr. Gavrilă Iuga: „Pu­terea învăţăturei" ; Ioan Birlea: „Meseria, industria şi foloasele ei".

5. Glod în 18 februarie. Delegat Ioan Birlea. Conferenţiari: Emil Bran: „Economia şi grănari i" ; Artemiu Anderco: „însemnătatea bisericei şi a şcoalei în vieaţa poporului nostru".

6. Vişăul de mijloc în 25 februarie. Delegat: dr. Ilie Kindris. Conferenţieri: dr. Petru Vajda: „Despre pomări t" ; Ioan Tarţ ia: „Despre stupărit".

7. Cuhea, în 10 martie. Delegat: Mihai Ho­ţea. Conferenţiari: dr. Ilie Kindris: „Folosul asigu­rărilor"; Mihai Iuga: Alcoolismul şi urmările lui".

8. Dragumireşti, în 24 martie. Delegat: dr. Gavrilă Iuga. Conferenţiari: Vasile Vlad: „Sfaturi practice din economie"; dr. Aurel Szabo: „Folosul tovărăşiilor"; A. Zagrean: „Valorizarea productelor cereale".

9. Botiza. în 9 aprilie. Delegat: Emil Bran. Conferenţiari: Mihai Hoţea: „Datinile rele a popo­rului nostru"; Grigore Cziple: „Creşterea raţională a viteler".

Prelegerile în comunele amintite se vor ţinea după sfânta slujbă — în şcoala gr. cat., sau în alt local acomodat. •

Din şedinţa comitetului ţ inută în Vişăul de sus, la 4 ianuarie 1912.

Emil Bran, Dr. Gavrilă Iuga, directorul dosp. secretarul deapărţ.

Pentru împărţirea darurilor noa­stre (le Anul nou. Spre a putea împărţi săracilor ştiutori de carte din ţinuturile noa­stre râmase în întuneric (Bihorul, Maramură-şul, Sătmarul şi săcuimea) abonamentele rezul­tai e din darul de Anul nou al „Poporului Român' rugăm stăruitor pe preoţii şi învăţă­torii noştri din aceste ţinuturi să ne dea in­formaţiile trebuitoare. Cerem deci, sub semnă­turile d-lor ori a oricăror doi intelectuali să ni-se arate nume şi adrese de săteni săraci din comunele necercetate până acum de ziare româneşti —• ale ţinuturilor de mai sus.

Concurs . vBanca generală de asigurare", soc. pe acţii în Sibiiu, prin aceasta publică concurs pentru ocuparea a patru posturi de funcţionari sub următoarele condiţiuni:

1. Concurenţii vor trebui să fle după putinţă absolvtnţi de şcoala comerdală suptrioarA, ou tma-

P a g . 1 0 . R O M A N U L Nr. 2 — 1 9 1 2 .

mm de maturitate şi liberi de serviciul militar, cceace au să dovedească cu acte corespunzătoare;

2. să cunoască în vorbire şi scriere pe lungă limlxi română cel puţin încă şi limba maghiară; cti ce vorbesc şi limba germană vor fi preferiţi;

H. având în vedere, că funcţionarii ce se vor «lege, dupăce vor fi introduşi în tehnica asigurări­lor, ror fi 'întrebuinţau îndeosebi pentru lucrări externe de organizare şi afaceri, dela concurenţi se are să fie deplin sănătoşi, deprinşi cu călătoriile şi oi înfâţiş-ire simpatică.

Beneficiile împreunate cu aceste posturi sunt: salar anual de Cor. 960'— şi — în caz de călă­torie diurnele, spesele şi proviziunile de afaceri, stabilite prin regulamentele societăţei.

Cei aleşi prestând un serviciu mulţumitor după cel puţin un an vor putea fi trecuţi în

serviciul permanent al societăţei.

Se obsearvă, că direcţiunea la alegerea func­ţionarilor va fi condusă să aleagă persoane din di­ferite ţinuturi şi că cei aleşi vor putea avea viitor bun la, societatea noastră, întrucât dintre aceştia se va recruta cu timpul personalul conducător al sin­guraticelor reprezentanţe şi filiale, ce se vor in­activa.

Cererile instruate cu actele de lipsă sunt a st adresa biroului „Băncei generede de asigurare"' din Sibiiu—Nagyszeben cel mai târziu până la fi­nea lunei curente. Direcţiunea.

x A r t i c o l i de t o m b o l ă ş i p e n t r u c a d o u r i , n idegére ur iaşă , se află pe l ângă pre ţur i le cele umi ieftine la F i s che r S imon N a g y Á r u h á z a , yr;;<l. Szabadság - t é r N o . 12.

x L a firma Herpel Izsó d in Arad , să î m p r u m u t ă cărţ i de cetit, (să dau şi în p r o ­vincie) pen t ru 60 de vo lume să p lă teş te pe l ună 1 cor. 40. P e n t r u 180 de note de p ian p lă teş te pe l ună 2 cor. 40.

x Grăbiţi şi cumpăraţi dela Korányi în piaţa Libertăţii, ghete, pălării şi alţi articoli de modă pe lângă preţuri enorm de ieftine, cari se vor vinde numai scurt t imp.

A v i z ! F lecare r o m â n de b ine , care a re lip . de maş in i agricole , motoa re cu benz in ferä a rme , etc., să cerceteze firma r o m â n e a s c ' fraţii Buna din Arad, (Borosbéni- tér ) . Spr i ­jiniţi pe R o m â n i !

ECONOMIE FINANŢE Banca Naţională a României

(Continuare.;

Bilanţul general, încheiat la 31 decemvrie 1910 prezintă următoarele cifre:

A C T I V Uezervă în aur lei 120,023.216-09

„ argint 720.74748 Trato în aur 48,889-157'— Bilete de bancă în rezervă . . ., 58,799.460'— Efecte spre încasare , 4,462.226-99

scontate în centrală . . ., 75,330.581-38 „ sucursale şi

agente 31,368.695-39 Efecte publice 11,989.924-—

„ fondului de rezervă . . .. 17,994.307-68 fondurilor de amortizare ., 4,301.621-58

cupoane 256.622-21 împrumuturi (la centrală ,. 10,273.400 — pe efecte pub. („ sucurs. şi agente ,. 6,438.200-— împrumuturi în cont-curet . . „ 12,939.445-39 Imobile , 6,017.729-91 .Mobiliar şi maşini do imprimerie ,. 721.787-12 Dobânzi datorate la împrumu­

turi pe efecte publice 432.945-87 I (opozite libere „ 109,072.423-50 Conturi do palori 14,303.141-17

curente , 52,700.786-73 diverse . . . . . . „ 77,320.338-55

Total . . lei 664.366.757-74

P A S I V ' 'apital lei 12,000.000-— Fond de rezervă 39.030.309-98

, amortizare 4,376.124-06 miete de bancă emise 398,603.760 — Bonuri de cassă 1,124.204'62 Reeseontul semestrului viitor . 808,321-52 Depozite de retras 109,072,423-50 Conturi diverse 108,351.614 06

Total . . lei 664,366.757-74

Contul de profituri şi pierderi, încheiat tot la 31 decemvrie 1910.

C R E D I T Saidul semestrului 1 . . . . lei 2,341.543 89 Dobânzile portofoliului comercial

şi diverse beneficii . . . . „ 3,279.016-43 Trato şi remise şi diverse ope­

raţiuni cu străinătatea . . . ., 2,190.544'62 Venitul efectelor publice . „_ 285.740-50

Total ." . lei 8,0967845-44.

D E B I T Salariile personalului de admin. ,. 594.902-93

„ imprim. „ 43.30350 Cheltuieli de administraţie, im­

pozite cătră stat, diferite taxe şi indemnizaţii „ 677.063-45

Cheltuieli de imprimerie . . . „ 4.438-20 Fondul amortizărei imobilelor „ 45.000-—

mobiliarului şi maşinelor de imprimerie. . .. 12.000'—

Luminat şi încălzit „ 20.958-28 Drepturi de prezenţă . . . . „ 24.470'— Materia pentru fabricarea biletelor ,. 98.277-30 Material pentru imprimerie . . ,. 10.093-10 Profit net „ 6,558.248-68

lei 8,096.845-44 lei 6,558.248-68

Beneficiul net se împarte astfel: Se socoteşte mai întâi dividendă

de 6°/o asupra capitalului de 12 milioane ^ lei _ 720.000 —

Din restul do lei ~ 5,838.248-68 se dau 20<7„ fondului de r e z e r v ă _ ^ 1,167.649-74

iar din restul de lei 4,670.598-94 se distribuiesc 20°/0 ministerului de finanţe, ca

parte cuvenită statului din beneficiu . . . . . . . . , 934.119-80

7°/o tantiemă consiliului de admi-nistraţiune şi de censori . . „ 326.941-95

1% casei de penzii şi ajutor a funcţionarilor băncei 46.706-—

Dividende 3,360.000-— Do repurtat pentru anul viitor . „ 2.831-19

lei ~ 4,67Ö".598:94 (iavril Todică.

Rubrica de şach sub conducerea maestrului G h e o r g h e M a r o o (Viena).

Pârtia XXII.

(Pionul reginei contra pionului regelui). S'a jucat la Karlsbad, 26 August 1911. între

Alechin (alb) şi Schlechter.

Alechin. Schlechter 1. e2—e4 d7—d5 2. e4X«J5 D d 8 X d 5 3. Cb l—c3 Dd5—d8 4. d2—d4 Cg8—f6 5. F f l—c4 e7—e6 6. Cgl—fS Ff8—e7 7. O—O O—O 8. D d l — e 2 C!>8—d7 9. T f l — e l

neninţă F c 4 X e 6 9 Cd7—b6

10. Fc4—b3 c7—c6 11. a2—a3 Cb6—d5 12. F e l — d 2 Dd8—c7 13. Cf3—eo Fc8—d7 14. T a l — d l Ta8—d8 15. De2—f3 Fd7—c8 16. Cc3—e2 Cf6—d7 17. c2—c4 C d 7 X e 5 18. d 4 X e 5 Cd5—b6 19. Ce2—g3 Td8—d4

a b c d e f g h

JS3L a b c d « f g h

20. Fd2—c3 T d 4 X d l 21 . D f 3 X d l Tf8—d8 22. D d l — g 4 Cb6—d7 23. Cg3—h5 g7—g6 24. F b 3 - c 2 Fe7—f8 25. T e l — e 3 Ff8—g7 26. C h 5 — f 6 +

Ff8—g7

Alb a fost în mare lipsă de t imp; C h ö X g ? a r ti avut mai mult efect, n'a evident nici după considerare ulterioară tensivă. Negru e, incontestabil, strimtorat, se vede unde ar putea fi apucat.

ca oare devenit

mai in-dar nu

26 C d 7 X « 6 27. e 5 X f 6 Fg7—f8 28. Fc3—e5 Ff8—d6 29. F e 5 X d 6 T d 8 X d 6 30. Dg4—g5 Dc7—d8 31 . h2—h4 Td6—d2 32. h4—h5

Elegant şi bine. S'ar putea î n c ă : Fe2 dar după

32. . . . h7—h6! 33. Dg5—f4(or i— e5) Td2— d l 4-34. R g l — h 2

negru forţează schimbarea reginelor. Iar Alechin n'a voit a se mulţumi cu asta.

32. . 33 .

După 33. 34. 35.

Iar după 33. 34. 35. 35. 36.

— (Dd6-37. 38.

h 5 X g 6

R g l -Td3-

R g l -T e 3 -

cări.) 37. 38. 39.

T d 2 X c 2 h 7 X g 6

. . T c 2 - c l + -h2 Dd8—d6 ar urma: -g3 şi câştigă;

D d 8 — d l - f -h2 t ? X g 6 a r urma: -f3! şi câştigă, spre exemplu:

. . . . D d l — d 6 + g 2 - g 3 R g 8 - f 7 !

-d2 duce la sfârşit repentin: ffi—f7+ Rg8—f8

Dg5—e7 -f! cu mat în două mis-

Dg5—h6 Dd6—f8 D h 6 + h 7 - f Rf7—e8 D h 7 X g 6 şi învinge.

Iată configuraţia:

a b e d e f g h

IM< i m i m I wm * ü ü 'W^.

í j i a i b i i

PT§P pTp b c d e f g h

Dd8—d2

Dd2—ef + ! ( nu Dd7

mişcări D d l — h 5 , din cauza

34. Te3—h3 35. f3—f4

Alb n'are pas mai bun. După Dg5—h4 ar urma:

35 d l

36. K g l — h 2 Dh4—d4 care duce la triumf),

36 R g l — h 2 D e l — e 5 + 37. f2—14 De5—b.5 38. Dh4—g3 Dh5—f5 39. Dg3—h4 Remis.

35 D d 2 — c l - f 36. R g l — h 2 T c 2 X g 2 +

De silă; căci ameninţă mat în trei trăsături. 37. 38. 39. 40. 4 1 .

După Dg3 41 . 42. 43 . 44.

şi învingere. 4 1 . . 42.

R h 2 X g 2 R g 2 - g 3 Rg3—h4 D g 5 - g 3 D g 3 - g 4

e3 ar urma:

D c l X b 2 + Db2—c3-f Dc3—el -h Del—e4

Rh4—g3 De5Xf4

R g 3 X b 3

De4—f5 g 5 X f 4

D f 5 X h 3 + ! e6—e5-|-

Thil—f» F c 8 -Rg8-

-d7 -18

Nr.2 — I i i « . R O M Á M U L Pa*. 11.

Prin Dg4—g5 ajunge negru la -f perpetuu, deci remis.

43 . Rh4—g5 Rf8—e8 44. Dg4—h3 Re8—d8 45. T f3—c3?

Plausibil ar fi Rg5—b.6, dar e nefavorabil, căci: g 6 — g 5 ! Dar, alte şanse are Tf3—d3; spre exemplu:

Tf3—d3 Rg5—h6! Rb6—g7

I. 45 . 46. 47.

Dh3—g3 etc.) H. 45.

46.

D e 4 X c 4 Dc4Xf4+

şi învinge (Bd8—c7

Tf3—d3 c4—c5

(ori Dh3—e8) 47. R g 5 - h 6 48. De3—e5-f 49.

Rd8—c7

66. Tc5—a5 a3—a2 - f 67. Rb l—c2 g 6 — g 5 68. Rc2—d3 Rf6—g6 69. Rd3—e4 R g 6 - h 5 70. Re4—f3 f7—f5 71. Ta5—a6 FeG—d5 + 72. Rf3—g3 f 5 - f 4 73. Rg3—h3 g5—g4-f 74. Rh3—h2 Rh5—h4 75. Ta6—h6 Rh4—g5 76. T h 6 - d 6 ! g 4 — g 3 77 Rh2—h3 Fd5—e6-f

45. Acum

46. 47. 47. 49. 50. 51 . 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61 .

De4—f5+ Df5Xf6 Df6Xe5

f 4 X e & : R l b e în avantagiu. . . . . e6—e5

deja e greu a Db3—h4 Tc3—cl

f 4 X e 5 Rg5—h6 Dh4—g5! R h 6 X g 5 T e l — e l ? ? Te l—e7 + Rg5—f4

a3—a4 a 4 X b 5

Rf4—e3 Te7—a7 Re3—d2 Rd2—cl Ta7—d7

scoate remis. Rd8—c7 Fd7—e6 De4Xe5+ De5—e3-f-Be3Xg5+

c6—c5 F e 6 X c 4 Rc7—c6

a7—a5 b7—b5

R c 6 X b 5 a5—a4

Rb4—b5 Fc4—d5

a4—a3 Rb4—c3!!

a b c d e f g h

Alb renunţă. Deslegarea problemei din numărul de Crăciun

se va ceti, cu o problemă nouă, în numărul viitor.

Bibliografie

9 !

BL A II

i t 1

jk ,â H d *â d f g h

62. R c l — b l 63. Td7—c7 64. Tc7—c6 65. Tc6Xc5+

Rc3—d4 Fd5—e6 Rd4—e5 Re5Xi6

-— „Noua revistă română": cuprinzând: Nou­tă ţ i : Carnavalul roşu. Asigurările muncitoreşti. Chestiuni sociale: Dr. I. Duscian. — Eroismul şi intelectualii noştri. Ion. D. Arginteanu. — Chestiu­nea românească din Turcia. Critică: I. Netzler. — Caracterizarea dinamică în literatura germană. Li­teratură: Gheorghe Duma. — Poeme. Gh. D. Be-linsky» — Sfântul Nicolae (Poveste de Crăciun). Álarcon. — Noaptea de Crăciun. I. Chiru-Nanov. — In preajma Ceahlăului (cu ilustraţii). Polemice: D. Russo: — Un răspuns datorit dlui Nerva Hodoş. însemnări : Vorbe cuminţi de peste munţi . — Con­testări preţioase. — O carte metafizică. — Cercul optimiştilor. — Student şi salahor. Revista reviste­lor: Natura. —- Economia naţională. — Lilicea Pindului. — Viaţa liberă. - Revue internaţionale de sociologie. — La Voce. Memento.

*

La Librăria diecezană din Árad se află de vânzare:

Rosetti D. R., Razna, note din călătoria, cu o scrisoare de N. Iorga 3'—

Sadoveanu M., Un instigator 1'25 Collodi C. Păţaniile lui Tândărică (Pove­

stea unei păpuşi de Ierni») trad. de A. Buzescu 1.50

Lovinescu E. Scenete şi Fantezii 1 2 5 Princesa Elena de Racovitza. Furiile amo­

rului ' 1'20 Slavici N., Românii de peste Carpaţi —'20

La comande să se alăture şi pentru porto postai 20 fileri de fiecare carte.

Redactor responsabi l : Atanaslu Hălmăgiau.

UN STUDENT IURIST caută aplicare în cancelaria unui advocat, deci cei interesaţi sunt rugaţi a se adresa

la administraţia „Românul".

• • • • • • « • • • • • • • • • • • « • « • • • • « • » « . a » . • ( » » • » « • • • « • . • « « • • • • • »

A a í z . Atragem atenţiunea On. public românesc asupra hotelului „Concordia" din Lugoş.

• • • • • • • • « • • • • • • • • • • • « • • • • • « • « • • • • • • • • • • • * * * * « 5 • * * » » • • •

A V I Z . Aduc la cunoştinţa Onor. public, că mi-am mutat atelierul de glăjărie, oglinzi, por­celáné, lămpi şi afaceri de încadrări în Arad strada József-főherceg Nr. 9. Colţul stradei Szent-László, vis-â-vis de biserica evangelică. Efeptuesc încadrări cu preţurile cele mai eftine. Deposit mare în table de sticlă. Renovări să efeptuesc punctual şi urgent. Rugând spriginul On. public semnez

Cu stimă:

Urbán Endre.

Cadouri de Anul-nou poţi afla cu preţuri uimi­tor de i e f t i n e la firma

GRALLERT J . é s F ! A ° A T ? ' ARAD, Bulevardul-ândrassy Nr. 22 ,

Depozit mare în brilante, juvaricale, arginterie şi oroloage.

tîl'—

cei

ta

t u

Dr. Brutus Macaveiu m e d i e u n i v . s p e c i a l i s t i u m o r b u r i l e

f e m e e ş t i ord. O—ll, d. a. 3—5.

Timişoara, Koskuth-tér Nr. 2, etaj. 2 .

T e l e f o n Mr. 11 6 8 .

I t t

iii sxx • • • : ; : • • •

• • • Kt • •• a • • éém • •• FQIŢA ZIARULUI „ROMANUL"

(2)

NICOLAE GOGOL

Suflete moarte ( R O M A N )

Cântul intâi Beşedinţa guberniei

— Urmare —

Faţada hanului răspundea perfect interiorului; ea era lungă şi cu două caturi*), din cari cel de jos sau parterul, despoiat de orice tencuială, rămă-săse în golătatea lui simplă de cărămizi neegal în­chise, dar toate la fel de pârlite prin acţiunea tim­pului şi al schimbărilor brusce ale atmosferei, foarte murdare în genere şi mucegăite pe alocurea, din pricina etărei dărăpănate a tuturor jghea­burilor.

Etajul căpătase o tencuială pe care o acope­rea văruiala sacramentală de pământ galben. La par ter erau prăvălii de şăi, căpestre, frâne, bice, funii pentru puţuri şi cojoace. In colţul din spate era o uşă de prăvălie, sau mai bine un geamlâc închizând o celulă unde stetea un negustor de cocs cu miere fierbinte, în clocote cu samovarul *) lui de aramă roşie, omul însuşi mereu roşu ca samo­varul său, astfel că, de departe, ai fi văzut două

') Care nu face deoât unul, raţii socotind parterul ea un etaj. .

*) Samovarul • vmuI o* oeaiu al ruşilor.

samovare pe fereastra deschisă, de nu era la unul din ele o barbă neagră care strica iluzia.

In vreme ce călătorul examina camera şi mo­bilele, i-se aduseră lucrurile, şi, înainte de toate, un geamantan de piele albă, pârlit, lăbărţat, sdre-lit, şi arătând după semnele acestea că nu călă­torea pentru întâia dată. El fu aşezat pe două scaune apropiate cu piciorul unul de altul de către vizitiul Selifan, un om scund şi îndesat, îmbrăcat cu un cojoc scurt, şi de camaradul său, lacheul Petruşka, holteiu ca de vre.o treizeci de ani, cu nasul mare, buze groase şi înfăţişare grosolană, împopoţonat cu o redingotă veche a stăpânului său. După geamantan veni o lădiţă de lemn de acaju 3) cu despărţăminte suprapuse din mesteacăn de nord, apoi nişte calapoade de cisme şi o găină friptă. în­velită într 'o hârtie albăstrie.

Dupăce bagajele, mantaua şi pernele fură aduse înăuntru, vizitiul Selifan se duse la caii săi, iar lacheul Petruşka se instala într 'o săliţă toarte întunecoasă, un adevărat coteţ, aducând cu el o manta de postav de Frisa, şi în acelaş t rup un fel de miros care îi era lui de tot particular, miros pe care îl împrumutase unui sac cu diferite boarfe pentru trebuinţa lui; el răzimă în zid un pa t foarte îngust căruia îi lipsia un picior şi pe care îl în­locui printr 'un buştean; acoperi acest pa t de lemn cu un fel de saltea tocită, subţire ca o plăcintă şi nu mai puţin unsuroasă ca o plăcintă făcută de ieri, pe care hangiul binevoi a i-o lăsa la dis­poziţie.

In vreme ce servitorii necunoscutului făceau rânduială, stăpânul lor trecu în han.

') Arbore din America, cu lemnul tare şi roşiatic întrebuinţat pentru mobile.

— Ce sunt săiile de mâncare în hanurile voastre, — o ştie bine orice călător; peste tot a-ceiaşi păreţi, zugrăviţi în oleu, înegriţi sus de fum. mânjiţi jos de pletele muşteriilor, înegriţi îndată de desubt de spatele tuturor călătorilor, ş" indeo-sebi de bunii negustori durdulii din provine'-, căci aceştia, în zilele de bâlciu şi de târg. vin acolo să-şi ia porţia lor de t.eaiu. din care îşi far şapte sau opt păhară, până ce nu mai iese din ceainic decât apă ferbinte in stare naturală, pe care o varsă într'însul, dintr 'un alt ceainic mai more.

E peste tot acelaşi tavan afumat şi acelaş policandru. plin de praf, cu schelet de aramă şi prisme de sticlă nenumărate, cari saltă şi zurue de câte ori băiatul de prăvălie ideargă pe o bu­cată veche de muşama, cumpănind îndrăzneţ, la înălţimea umerilor, o tavă încărcată cu un regi­ment de ceşti, pe cari le-ai lua drept un stol do păsări adunate pe o scândură, purtată de valuri; pretutindeni aceleaşi tablouri atârnate în păreţi, picturi în uleu, mă rog, şi foarte rari ...şi ceeace se vede în sfîrşit, în orice han; numai cât aici era de remarcat o nimfă hărăzită cu un pept atât de mare că nimeni, cred, nu va fi văzut in natură un ade­menea lux de încarnare.

— Mă înşel: se pot cita, ce-i drept, câteva exemple analoage, în anumite tablouri de istorie ori de mitologie, cari au fost importate: nu se ştie când. nici unde, nici de cătră cine, în Rusia, de nu cumva de cătră marii noştri boieri, călători distinşi, amatori pasionaţi ai frumoaselor arte, cari şi le vor fi procurat poate din Italia, după sfatul curierilor pe cari îi iau de călăuză cu călăto­riile lor.

(Va urma.)

&fo ,* .

S I T B S Extras din Catalogul lui Kotányi János:

Cafeaa bpută: Jamaica Vs Klgr Cor. 1/60 Portorico Vj « !'90 Cuba V« , - 2 ' " lava aur „ „ 1-70

Ca>fea. x>x»äjit>&: (In prăjitoria electrică proprie).

Calitate bună Vs Klg. . . . , . Cor. 1*90 Calitate fină Vi „ - 2 ' 2 0

Mixtură foarte fină (Cuba, Aur, Me-nado, Mocca) Vs Klgr „ 2 -60

Tea.: Rămăşiţe de tea Vs Klg Cor. 250 Tea de Congo Vs « . . . . „ 3"— Mixtură pentru familie ',4 Klgr. . . ., 5*— Tea imperială foarte fină '/« Klgr. . ,, 6"— Tea Ceylon foarte aromativă l/s • • » T'— Mixtură excelentă de prăjituri pentru

tea Va Klgr. „ —'80 R u m :

1 litru rum pentru tea de familie . Cor. 1'90 1 litra rum fin de Brazilia . . . . ,, 2 "40 1 sticlă Vio ™m de Jamaica . . . ,, 3"ő0

Renumitul „ARDEÍU KOTÁNYI" se vinde în cutii originale.

K o t á n y i J á n o s , m a r e comerc iant da ca fea şi t ea .

(Seghedin, Budapesta, Víena, Döbling, Berlin, Abazia) şi Arad, József-főherceg-ut Nr. 3 î n ed i f i c iu l b a u o i l „ A r a u - C s a n á d i T a k a r é k p é n z t á r ) .

(Nr. telefonului 809).

î n atenţiunea celor ce se mută. Instalaţii de lumină electrică împreună cu becuri, esecută şi furnisează prompt sub cele mai favorabile condiţii de plătire.

Cine doreşte un fonograf b u n ? Să se adreseze cu toată încre­derea subscrisului şi va fi pe deplin satisfăcut. Cereţi catalog.

Biciclete de strap şi de sport poţi căpăta cu preţurile cele mai

moderate dela firma

K O Ö H D Â N Î E L Î n t r e p r i n d e r e d e i n s t a l a r e a s o n e r i i l o r ş i t e ­

l e f o n u l u i p r e o u m ş l m o n t a r e a b i c i c l e t e l o r .

A R A D , str, Deák-Ferencz Nr. 4 2 .

Schultz Lajos comerciant de caş, unt şi zaharicale.

A R A D , Strada Weitzer János Nr. 9. Telefon Nr. 733. - Adresa pentru telegoame: Schultz, Arad.

Pentru anul nou ofer : 1 «tielă de asü Tokaj, de a lui Dr. Szabó . Kor. 3 .— 1 „ « d i n podgor. dela Tokaj „ . .. 1.50 Vj, l i t . roşu. de Baraka, de a lui Szalay . „ 1.20 1 „ şil icr „ „ „ „ . ,, 1.— tot soiul de rumuri, licorari atât engleze cât şi din patrie, cognacnri, vinarsuri de drojde, silvoriu vinarsuri juepen, destilaţiuni de persece etc. Arn depozit permanent în caşuri proaspete, din patrie şi străinătate. Sardele, păstrăvi şi alte soiuri de peşti în oleu. Cu deosebire ofer pentru serate: păstrăvi de mare cu aspic, în. cuti dela 1—2 litre, pe lângă cele mai avantajoase preţuri. Brânză Liptó, rociiefort cu unt, şălatâ de peşte. Ciocolată de Suehard, bonboane. prăjituri pentru ceaiu. Şampanie Törley şi Transilvania.

Rugând binevoitorul sprijin semnez cu ätimä:

S C H U L T Z L Ä J O S , A R A D , STRADA WE1TZER-JÁNOS Nr. 9.

R O M A N U L

r Recomand

canari m tril ns din propria, prăsilă în mare, cu preţul cel mai ieftin, exem­plare excelente cu voce foarte plăcută şi tremurătoare: Ex-pedarea o fac cu poşta (ram­bursa) pe propriul meu rizic garantând pentru sosirea ne­vătămată sănătoasă şi veri-

abiiâ a exemplarelor. Bărbăcuşii cântăreţi cu 8—10—12 -18—20—25 cor. Femeiuşte cu 3—4—5 cor. Catalog de preţuri şi îndrumări pentru tra­tamentul paserilor canarice la cerere trimit cu

plăcere fiecărui, gratuit.

ISIDOR MURGU — prăsitor mare de p a s e r i canarice —

LUGOJ, STR. GURAN Nr. 19.

JŞr. 2 — 1 9 1 « . rin» .îi .1M-» in

PRIMA FABRICI de MOBILĂ în VÂRŞEŢ L e o n J r L . s a m u u z

P R O P R I E T A R :

Văduva HUGO A P F E L B A U M

GEL MÂI MÄRE DEPOSIT DE MOBILĂ ÍN UNGARIA DE SÜD.

CALITATE PRIMÄI - PRODUCERI PROPRII P R E T U R I M 01 ) E E A T E .

V Â R S E T STR. KUDRITZER Mo. 1 1 şi 16.

(TÂRGUL LEMNELOR). - - ÎNTEMEIATA LA 1855'

K O H N J A K A B VĂPSITOR ŞI ZUGRAV.

ARAD, STR. WEITZER-JÁNOS 17. ANGAJEAZĂ ORiCE LU­

CRARE DE SPECIALI­

TATE. E X E C U Ţ I E

SOLIDĂ CU PREŢURI

S C Ă Z U T E . LUCRĂRI

PENTRU PROVINCIE SE

EXECUTĂ PROMT ŞI

ELEGANT.

Sil

»ttO

KS • •o • • • • • •

u i • • •

m : î : • • • • 4 a

ÍSí

« • O

m • * • ! : : • • • m

REDUCERE COLOSALĂ ÎN P R E Ţ PENTRU ANUL-NOU. DACĂ VOIEŞTI SĂ

C ü M P E UI 1 E F T IN, CERCETEAZĂ NUM î l DECÂT MAGAZINUL PENTRU P A R D I S E I E DE D A M E A LUI

S C H W A R T Z B E R G E R MANÓ AR A3 , STB. VäSdSMARTY Nr. 3. UNDE POŢ I CUMPĂRA PE LÂNOĂ PREŢURILE CELE MAI IEFTINE PAR­DISEIE PENTEU DAME ŞI COPII, DUPĂ MODA CEA MAI NOUĂ, PRECUM SI ALTE ARTICOLE DE BLĂNĂRIE.

Nouă cofetărie în Arad. Am onoare a aduce la cunoştiuţa onor. public din Arad şi jur, că mi-am des­chis în Stx». Foppay, (gróf Hunyady Palota) o cofetărie aranjată conform cerinţelor moderne. Pregătesc pentru serbări ocazionale: Inghieţate, parfeuri, torte etc. Execut orice co­manda, ce să ţine de această branşă pe lângă preţurile cele mai moderate. Am permanent prăjituri proaspete, precum şi bomboane pregătite de

mine însumi. Rugând binevoitorul sprijin al onorat, public, semnez:

Ca profundă s t imă:

SZÉKELY SÁNDOR junior.

F o l o s e ş t e ü o a r x i x í í s .

, r . j m a M a r g i t " a l u i F ö l d e s ca. f a , ţ £ & s a a - f c l f i e c u r a t ă , t i n e t ă , ş i plăcută

„Crema-Bfargit" este materia cea mai plăcută de înfrumuseţare a doamnelor din elită şi este cunoscută in toată lumea. Putere neîntrecută, stă în compunerea ei norocoasă, pielea o întinereşte şi resultat favorabil se poate vedea în decurs de câteva ore.

Deoarece „Crema-Margit" o imitează şi falsifică, Vă rugăm a cere numai în cutii în­chise cu marca originală, pentrucă numai pentru aceia îşi ia orice răspundere fabricantul.

„Crema-Margit" e nestricăcioasă, nu conţine untură, compozite neamestecată, care în străinătate a produs mare senzaţie. Preţul 1 cor. Săpun Margit 70 fii. Pudra Margit 1.20 cor.

F A B R I C A :

L a b o r a t o r i u l l u i F ö l d e s K e l e m e n

Nr. 2 -1912 . R O M A N U L Fag. 13

<4 • • •

• • • • < •

Diplomă do aur. Ora dea-Mare 1891 BiplomA de argint , Budapesta 1885

F o n d a t ă in 1 8 9 2

Schäffer József compactor, Arad Strada Salac Nr. 3.

Telefon Nr. 762.

Lucrări buna, durabile! Serviciu prompt! Preţuri avantagioase!

• • • • • • • •

•

F r i d e r i c H o n i turnătorie, fabrică de clo­pote şi metal, aranjată : pe motor de vapor :

Arad , str. Rákóczi Nr. 11—28. Fondat la 1840.

Premiat la 1890 cu cea mai mare medalie de stat. Cu garanţie po mai mulţi ani şi pe lângă cele mai favorabile condiţii do plătire — recomandă clopotele sale cu patentă ces. şi reg. invenţie proprie, cari au avantajul că faţă cu ori-ce alte clopote la turnarea unui şi aceluiaş tare şi cu sunet adânc — so face o economie de 20—30 percentő la greutatea motalului. Reco­mandă totodată clopote de fer ce se pot învârti şi postamente de fer, prin a căror întrebuinţare clopotele se pot scuti de crepat chiar şi cele mai mari clopote se pot trage fără să se clatine turnul. Reco­mandă apoi transformarea clopotelor vechi în coroană de fer, ce se pot învârti cum şi turnarea din nou a clopotelor vechi sau schim­barea lor cu clopote nouă pe lângă o suprasolvire neînsemnată.

Liste de preţuri şi cu ilustraţiuni — la dorinţă se trimit g r a t i s

permanent proaspet prăjită.

T E A din cele mai bune soiuri.

în sticle originale şi propriu umplute se află numai la

„ A T L A N T I C A ' u IMPORT DE CAFEA ŞI TEA.

A R A D , Bulevardul Andrássy Nr. 20. (Telofon Nr. 609).

juvaericale Cele mai bune opoloage Cele mai solide şi cele mai moderne atât pe bani gata, cât şi în rate pe lângă chezăşie de 1 0 ani cu preţuri ieftine, liferează cea mai bună prăvălie în aceasta privinţă

îu întreagă Ungaria

Brauswetter János orologier în Szeged.

Catalog cu 2000 chipuri, se trimite gratuit, Notez, că numai aceia vor primi catalogul gratuit, cari îl cer cu provocare la ziarul „Românul" (ad. scriu că au cetit anunţul în „Românul). Corespondenţele se fac în

limba maghiară, germană şi franceză.

Desfacere de prăvălie

concesionată

A R A D , (Palatul teatrului),

Toată marfa din ma­gazinul meu voi vin­de-o cu p r e ţ u i de cumpărare, unii arti-coli chiar şi sub acest preţ. Să oferă deci

cel mai bun prilej pentru a târgui ieftin.

Paltoane - raglan lungi, pentru dame cu guler de blană, acum costă numai 19 florini, preţul de

odinioară a fost 35 florini.

Căciule de~* blană nutria, negre, pentru copii, acum numai 1 fl. 90 cr. odinioară a fost 2 fl. 50 cr.

La mine se pot afla lucruri dela „Wiener Schossfabrik" cu preţuri originale de fabrică, rochii fru­moase în orice coloare 2 fl. 25 cr.,

mai fine dela 4 fl. 50—5 fl.

Albituri pentru femei, parcheturi, pânze, postavuri, dantele şi articole de lux pe lângă preţuri enorm de

ieftine.

Rog priviţi galantarele mele. Palatul teatrului.

14. R O M Â N U L Nr. 2—1912.

AH sosit cele mai frumoase şi «ini noi ţţht-ii- ih>. vară si toamnă.

Ghaiele ds feaţi şl dame Salamander cu renume mondial, se capătă în coloare gali.'ină, şi neagră cu 16 coroane 50 fileri exelusir la mine.

Weinberger János prăvălie (le ghete de rangul l-iu.

Árad, piaţa Andrássy Mr. 20. Coman'lele din provinţă se execută încă in aceeaşi zi. 25 (11)

Fondat în auiil 1891. Telefon Nr. 108.

Rubinstein Mór Transport de povară cu automobil, — Afaceri de expediţiune şi comisionaj. --- întreprindere pentru mărfuri, transport de mobile.

Uălese închise, pe dinăuntru tapetate, trăsuri pen­tru transport de mobile de câte 6, 7, 8 şi 9 metri.

I u l o c a l u r i l e m e l e u s c a t e s ä p r i m e s c o r i c e f e l d e î n m a g a z i n ă r i ( d e p o z i t ă r i ) .

Cancelaria: ÄRA I>,

F a l a t u l M i n o r i ţ i l o r .

REGATUL ROMÂNIEI Î^YROTECMNIA A R M A T E I .

Nr. »810/1911 Decemvrie 2 1 .

Publicaţie. S E aduce la' eunoştiinţa generală că publcaţia Nr. 5029 din 14

Decemvrie 1911, din „Monitorul Oficial Nr. 206 se modifică după cum se specifică mai jos. —- Conform ord. Ministerului de război Nr. 10181.

Licitaţia din ziua de 11 Ianuarie : 912 se va ţine la 30 Decemb. 1911. 13 „ 14 „ IT „ 19 21 „ 28

26 28 ., 31

3 Febr. 4 „ 7 9

11 13 15 16

Directorul Pyrotechniei Colonel Hepi tes

., „ 2 Ianuarie 1912. „ „ „ 3 „ 1912. ., , „ 4 „

q „ -1 11 11 11

. „ „ 1 1 „

- , 12 .. ,, „ „ 13 .,

, „16 „ „ 18 „

19 „ „ L ( ' „ 11

11 ii 21 „ „ .. .. 23

^6 li 11 11

97 îl îl 1 îl 11

.. ., „28 .. ^1

ÎI ÎI ÎI t ß A - îi îl

„ „ ., 1 Februarie 1912. Capul Secţiei 6-a.

Locotenent Bimitr iu .

Arme de vânătoare s i i t e m. Ui o v o ii n . y,

o l u i s t m m .

Frommer, Browning, Steyr-Pieper. Floberte şi pistoale, gramofoane de tot soiul, violine, flaute, tamburine, ghitare, eiinbale, eitere, harmonice. Binocluri şi ochlane originale franceze, oehiane cu prisme sistemul cel mai nou, aparate de fotografiat, candelabre, mobile de aramă, du­lapuri de ghiaţă, cabale, cuptoare, aparate mo­dern de ras, jamantane de piele veritabilă, non plus ultra în eleganţă şi durabilitate de toata mă­rimea, jente de mână, precum şi tot felul ele articole ele sj>or»t cu preţurile cele mai ieftine şi de calitatea cea mai excelentă

se pot cumpăra pe rate lunare minimale în eonteurent semestral sau anual dela

II

99

Societate pe acţii pentru mărfuri comerciale şi articole de sport.

B U D A P E S T A VII. Bulevardul Elisabeta No. 4 8 . Scrieţi româneşte!

Liste de pre|uri trimitem gratis şl franco oricui despre oricare articol.

1

•AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAjI

K o y á t s é s T h o m a y fauri şi fabricanţi de trasuri

Arad, Strada Kossuth Nr. 2.

• • • • • • •

^ Avem onoare a recomanda atelierul no- ^ ^ stru cu renume bun de •

făurit si fabrică de trăsuri. t • • • • • • t • • • • •

După cunoştinţe de 7 ani câştigate în fabrica Kölber ^ Testvérek, furnisorii curţii regale, ne-am aşezat aici şi suntem ^ •4^ in poziţia a satisface celor mai mari recerinţe. Pregătim trăsuri ^ ^ nouă în orice execuţie, asemenea facem reparaturi pe lângă ^>

preţuri convenabile.

Depozit de trăsuri gata.

Catalog gratis şi franco.

Cu deosebita s t imă:

Kováts şi Thomay, faur şi fabricant de trăsuri.

• • • • • •

Nr. 2—1912 . R Q 1 i N D L

c 1 D

Dacă suferi în dureri de stomac, dacă eşti lipsit de apetit, dacă ţi-e rea mistuirea sau dacă ai dureri cari provin din aseasta, cum sunt dureri de dinţi, sgârciuri. arsuri, apăsare în stomac, iritaţiede vomare, greaţă, răgăieli, etc.

foloseşte:

Purgativul de fiere (epehajtó) de • Rozsnyai, •

H care e cel mai bun mijloc pentru vindecare în vreme scurtă, chiar şi în cele mai neglijate cazuri H

de boală. £ |

O sticla costă 40 flleri; o duzina 4 coroane S

80 flleri. H •

Se capătă la singurul preparator ^ H

Farmacia •

R O Z S N Y A Y M . • • H

m A R A D . B • • • • • • u n i i w&p

Români! Replantaji vJHa, « altoi St'.s firmă română!

ea e

ca

03

cu

ii

ÎNSOŢIRE ECONOMICĂ ELiSABETOPOLE ERZSÉBETVÁROS - (Klskúkúlló vm,),

A l t o i de viţe!! Calitate distinsă, pe lângă cele mai

moderate preţuri şi soiuri de vin de masă viţă americană cu şi fără rădăcină.

Ochiuri de altoit, viţă europeană cu rădăcină.

Se află de vânzare la însoţirea eco­nomică

U R I T Z i "

Jk

75 E L I S A B E T O P O L E — E R Z S É B E T V Á R O S .

Material disponibil în altoi peste trei ( 3 ) milioane.

Şcoalele noastre de altoi n'au fost atacate de peronosporă.

Altoii sunt desvoltaţi la perfecţiune. La cumpărări pe credit cele mai

uşoare eondiţiuni de plată! La cerere preţ curent .şi instrucţiuni

gratis şi franco !

-o s Oi

«3 -§2.

3

J k .

Român i ! Trimiteţi băeţii !a cursul practic de altoit!

A R A D . (Palatul-Minoriti

105 îndeplineşte tot felul de ascu- ^ ^ A f f ^ ^ ^ ^ g k ^

ţiri şi reparări, ce cad în această ^ ^ * I f t ^ * ; t á í r ' ^ S l

branşă. — Are în depozit cele mai fine articole de otel: bri-ceaguri, foarfeci, briciuri pre­cum şi farfurii alese şi diverse articole de alpacca soiul renumit Szandrik. Atelier special pentru :-: reparări. :-:

Stabiliment de ascuţitorie aranjată c u putere electrică.

- s. 16 B O M Á N ü L Nr. 2—1912

58 '912 .

P u b l i c a ţ i u n e

Pe baza concesiunii ministrului reg. ung. de agricultură Nr. 26358—1 (A. 2 şi 66800—1) A — 2 ex 1908 comuna Gura-î îului dă în exploatare pe calea licitaţiunii publice lemnul de lucru fără coaje de pe un teritoriu de 285'89 jug. catastrale şi ;:nume: 2 8 , 4 2 5 ' 2 m " lemn. de brad şi 3777 5 m 3 lemn de brad ne­meş: precum ca lemn de ars 2 3 , 3 3 8 * 2 m ' lemn de fag şi 3 6 5 m * !• mu de mesteacăn şi do plop.

Licitaţiunea publică verbală împreunată cu oferte închise, cari ho pot înainta şi separat pentru lemnul de brad şi separat pentru lemnul de ars — se va ţinea în 5 martie 1912 la 1.0 ore a. m. în cancelaria comunală din Gurarîului.

Preţul de strigare e: 155.497 cor. 60 fii. Vadiul 15 .550 cor. Ofertele ulterioare nu se iau în considerare. La ofertele închise e a se aclude vadiul. Condiţiunile de licitaţiune, precum şi a contractului de

încheiat ee pot vedea la primăria comunală din G-urarîului pre­cum şi la curatorul silvanal reg. ung. al cercului Sălişte în orele oficioase.

Se observă, că pădurea în care se vinde lemnul e situată lângă rîurile Cibinul-mic şi mare, cari sunt acomodate pentru plutire şi sunt întocmite spre acest scop şi pe care comuna pro­prietara de pădure are drept de plutire.

( l u r a r î u l u i , la 13 ianuarie 1912.

Primăria comunală.

Nr. Telefonului la fabrică 423.

FÄ0RIGÄ PENTRU MATRAJE, MOBILE DE FIER Şl ARAMA.

5

L a d r a ţ e

Recomandăm Onor. public • n V n m £ m o b i l e l e noastre de ŞA C i ± C i l i 1CL

fabricate proprii, executate excelent. cu ramă de fler sau de lemn, în orice măsură, executare solidă.

Efeptuim orice reparări, precum şi văpsirea mobilelor de fier. F A B R I C A : A T E L I E R :

ARAD. STR. AULICH LAJOS Nr. 14. Í ÎN STR. JÓZSEF-FÖHERCZ6 Nr. 7. Preţeurent trimitem la cerere gratis şi franco.

(Telefon Nr. 423). — Rugând binevoitoarele comande, semnam

(J a s t i m ă

tu ATU FLEISCHER Tot aci se primesc învăţăcei din casă bună, cu plată, pentru atelierul de lăcătuşerie şi lustruire.

Nr. Telefonului la atelier 183.

La tipografia „Concordia" se caută

d o i e l e v i

Reflectanţii au să fie trecuţi de 14

ani şi să fi absolvat 4 clase gimna­

ziale sau civile. Doritorii să se adre­

seze la tipografia „ C o n c o r d i a A R A D

Zrinyi utcza Nr. 1-a.

4 » mm mm

FONDAT ÎN ANUL 1893.

FONDAT ÎN ANUL 1885.

I n g r ă d i n a d e i a r n ă a „Hote-1, . 1 , : r \ v v T , ^ T . o l " c o n d a s á î n s P i r i t modern g í i -1 U 1 ( * L 1 ^ ( 3 1 1 L I c i l s e ş t e O n o r . P u b l i c b e u t u r i

şi hmtăria c a r e î n d e s t u l e ş t e c e l e m a i d e l i c i o a s e d r e t e i Mini. D u p ă t e a t r u t i n ă « a i d a . = = = = =

Pentru cununii si bancheturi săli separate. Zilnic taraf de ţigani de primul rang. In cafenea după teatru cină exquisit.

Cu deosebită stimă :

AUGUSTIN CSERMÁK l i o t e l i e x * .

TIPARUL TIPOGRAFIEI ..CONCORDIA" ARAD.