A n u l 1 1 p. CŢ! Л

Lrti, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL

Ptntru Anstro-VngG)>;n: pe ! an ii 10 ; pe a» fl. 5; pe 1ji de an îl. 2-50; pe 1 luna fl 1.

N-rii de Duminecă pe an ft^2.—

îmtr* Rsminia fl slrll:nitats : pe an 40 franci.

Murmscripte nu s« unu">ţ>ir ?î.

Am 1 Sâmbătă 12 (24) Septembre 1898 AOMÍNISTRATiA

Árad, Str. Aulich (Adam)

I N S E R Ţ I U N ' X E -аг r fir garmond': рпша-ііліл 7 er. ; a doaua oarï 6 er., i treia-oarl 4 er. şi timbre de HO cr. de fiecar« publi­

caţi une.

Atât abonamentele cât ş-tneerţiiudle sunt s »e plăti

LaaUte,

Scrisori nefrancate nu se primesc.

Anul I I . Nuiiier de Duminecă № . 3 7 .

Givinte împărăteşti. Este însuşirea poporului român, că

totdeauna, 5n ori-ce împrejurări a ţinut şi ţine cu credinţa la Tron şi casa domnitoare.

Istoria trecutului nostru, de ani douö mii, e o nesfîrşita lnşirare a luptelor ce Romanii le-au purtat pentru apèrarea Tronului şi a terii.

Veacuri de-arêndul Românul a luptat cu credinţa şi cu îndârjire pentru ţeară şi împGrat, şi nu odatà Românii din Ardeal şi Ungaria au fost siliţi, ca sâ ridice arma împotriva dujmanilor, zavistnicilor nobili ma­ghiari.

Când domnitorii împeraţiei erau în primejdie, Românii au fost cei din-iâiu cari au sărit în ajutor şi cu tăria pieptului lor şi curagiul inimei lor nu odatu au alungat pacostea ce venia asupra casei domnitoare şi a terii.

Dar' nu i-a fost data Românului, ca sä se bucure de roadele ostene-lelorj sale. Ţeara mântuită şi pă-mêntul aşezat, au fost date In stă­pânirea celor ce s'au ştiut folosi de Ыргуиг&гі. Aşa s'a aj 'ms, ca puterea toată să fie ghemuită In manile ne­meşilor maghiari, cari ne-au stors şi ne-au mâncat, de ni amara inima şi astăzi.

Urmaşii nemeşilor, stăpânitorii de azi, asemenea încălcătorilor de odi­nioară, tind să ne şteargă de pe su­prafaţa terii pentru care am jertfit tot ce a avut neamul mai bun şi mai scump.

Iţi stă mintea 'n loc când te gân­deşti, că cum poate cineva să se hrănească cu gândul de a nimici un întreg popor. Şi ocârmuitorii de azi nu au altă ţintă în vedere , decât de a face, ca să nu mai fie în ţeară alta limbă şi alt popor decât limba maghiară şi popor maghiar. Acesta e merul de aur după care a leargă zi şi noapte, neîncetat.

Pentru ajungerea poftei lor ne­bune, ocârmuitorii aveau nevoie, ca pe noi Românii să ne ţină departe de Tron şi să ne înfăţoşeze înaintea Casei domnitoare, ca pe un popor şi prost şi resvrătitor şi încălcător al obşteştei rîndueli.

Prin urmare de nimic alta bun, de­cât de prigoane şi de surghiun, dacă cumva nu s'ar lăsa să fie contopit în naţia cea „mare şi mărită" In naţia maghiară, carea socoteşte că singura e In stare să fie razim Tronului şi familiei Domnitoare.

Dai-' n'au putut să reuşească cu planurile lor şi eu apucăturile cele piezişe. Fiinţa noastră a popoarelor nemaghiare o întăreşte însuşi Majes­tatea Sa Imperatul Francise Iosif I.

Mişcat de semnele de alipire şi de mângăere ce I-s'au dat din partea tu­turor popoarelor ţiitoare de Austro-Ungaria, peutrn moartea împerătesei , Majestatea Sa a trimis Cnvênt de mulţu-umita tuturor „popoarelor" Sale.

Mulţumită asta, împerătească, dată tuturor popoarelor patriei, a scos din fire pe Maghiari, cari de trei-zeci de ani încoace, toată grija ce-au avut-o a fos', ca să nu lase, ca pe hârtiile venite de 1л Domnitor să se facă amintire despre alte popoare afară de col maghiar, nici cu un cuvenţel măcar.

Vom înţelege dar' uşor, că din ce pricină Maghiarii ţipă şi sbiară, urlă şi răcnesc de ciudă şi de necaz, că fiinţa noastră a popoarelor nemaghiare se ves teş te chiar din înălţimile Tro­nului împerătesc şi nădejde avem, că veni-va vremea când Domnitorul va veni să împartă cu toate popoarele Sale nu numai durerea, dar ' şl bu­curia. Veni-va vremea, când se vor delătura toate pedecile puse pe cale măiestrită între Domnitor şi popoa­rele Sale.

In aceasta ne întăresc mai verton cuvintele frumoase ale Majestăţii Sale, cari sună :

„ îna l ţ rugăciuni că t ră Atotpu­ternicul , ca să-Mi dee pu te re spre a-Mi îndepl ini chemarea.

„Мё rog, ca să binecuvinteze şi să lumineze popoarele Mele, pen­t ru a găsi calea iubire i şi a bu­nei înţelegeri , pe care să propă-şeaseă şi să se fericească".

P r o p u n e r e a de d e s » r m a r e a Ţa ru lu i , „ P . Lloyd* de la 21 Septemvrie s c r i e :

Urmând pildei marilor puteri, şi celelalte state din Europa st grăbesc a-şi exprima consimţementul cu propunerea, de pace a îm­păratului rusesc, făcută la 24 August a. c. N'au trecut de cât pntru sëptëmâni de la pu­blicarea acestui manifest, şi guvernuldin Pe­tersburg va fi şi avênd în manile sale con­simţirile tuturor statelor europene cu ideile, cărora U-a dat Ţarul expresie în chip aşa nobil.

„Se înţelege, că declaraţiunile acestea de consimţire nu pot ave altceva în vedere de cât principiul, dar şi numai aceasta este o mare dobândă ; căci draga voie, dacă e sin­ceră, de a se alătura la gândul ţarului, în­semnează o birui7iţă a ideei celei mari des­pre pacea lumii asupra elementelor de contur­base şi de ceartă ; ea impune, ori-ce s'ar zice, fiecărui o leg aminte morală de a ţine la pace.

%Nici o peilecă meşteşugită nu va reţine statele europene de a întră cu încredere în con-ferenţa plănuită, cure, după gândul plăsmui-torului sèu împărătesc, are să ţie un presemn îmbucurător al veacului viitor."

O te l eg rama din capi tala laponiei, loko-hanvi, spune, ca şi guvernul acestei teri se Invoeşte cu convocarea conferenţei şi că va tr imite r ep ré sen tan te

* CONTRA ANARCHIŞTILOR. Din toa te

oraşele, unde se află aceşt i nebuni crimi­nali, poliţia li i sgoneşte , ea r ' pe cei mai primejdioşi sau bănuiţ i , că ar pu tè sevîrşi vre-o faptă rea , îi pune la rëcoare ; ear ' s tăpânir i le tu turor s ta te lor şi terilor, de când cu omorîrea Imperă tese i - regine Elisa-veta, s 'au pus pe lucru de a se înţe lege a-supra mësuri lor de luat împotr iva anar-chiştilor

Urmându-ae astfel In scris tocmeli între ele, fie care s tăpânire lăsa să se şt ie, că se

îuvoieste cu convocarea unei conferinţe a representanţ i lor tu turor statelor, cari apoi să c h u z u i a s c ă şi sa s tabi lească mësuri le cuveni te . Nimeni însă nu voia să facă primul paş , adecă să convoace conferinţa. Iu sfêrsit s'a h o t M t guvernul i ta t ian a o face, p recum se şi cade aşa, flind-că uci­gaşul împără tese i Regine, Luccheni. es te de origine i t a l b n , din oraşul Pa rma , precum a fost Italian şi Caserio, cel care a omorît, In anul 1894, pe presidentul Republicei fran­ceze Carnot, omul cel mai bun ce numai se poate !

De la ministeriul i talian se scriu într 'o foaie vieneză, zisă „Corespondenţa politică,* In care se publică numai lucruri s igure ce viu de la stăpâniri , u rmătoare le :

„ Guvernul a şi făcut primul pas pentru o înţelegere comună între state asupra masurilor menite a combate anarhismul; şi acum guvernele ur­mează preschimbări de vederi. Precum aflăm, unele guverne îndats ce au primit scrisoarea de propuneri din Roma, şi-au exprimat consimţământul.

„Cercurile hotărîtoare nădejduesc tare, că acum într 'adevër guvernele toate se vor pune serios pe lucru şi vor face tot ce le stă în putinţă pen­tru a năbuşi anarhismul."

Ar fl şi de dorit să se în tâmple cât de curând, căci soiu de oameni mai nemernici , mai de stârpit , cum sunt anarhişt i i , n ' a mai fost de când e lumea . T rebue pustiiţ i ca nişte adevëra te fiare sâlbat ice.

mai sincere condolenţe, înălţând ru­găciuni ferbinţi cătră Domnul atot­puternic al Ceriurilor, ca în nesfîrşita sa îndurare să dee Majestăţii Voastre mângăere şi putere, să iee pururea sub scutul söu dumnezeesc pe Ma­jestatea Voastră şi pe preaînalta Casă Domnitoare, şi s'o susţină în putere neînfrântă.

Care am remas cu cea mai pro­fundă devoţiune omagială.

Sibiiu, 16 Septemvrie 1898. In numele episcopatului bisericei greco-

orientale române : Al Majestăţii Voastre

fidel supus Miron Romanul m. p.

ADRESA de GONDOLENTA s

aşternută din partea Escelenţei Sale I. P. S. Domn archiepiscop şi rnetropolit МІГОП Romanul , în numele Metropoliei orto­doxe române din Transilvania şi Un­garia, cătră Majestatea Sa gloriosul nostru Impërat şi Rege Francise Iosif I, din incidentul tragicei treceri din viaţa a M. S. Impëratesei-Regine Elisaveta :

Majestatea Voastră Cesară şi apostolică Regească!

Preagraţ ioase Doamne ! Cu nemărginită durere stau credin­

cioşii bisericei gr.-orientale române din Transilvania şi Ungaria, faţă cu tnfiorătoriul destin al sorţii fatale, care a răpit de lângă Majestatea Voastră pe Regiua cea deopotrivă mult iubita de cătră toate popoarele monarchiei, care până atunci, până când a fost între noi, totdeauna şi pretutindenea a căutat a împărţi bi­necuvântare şi a alina durerile amare ale oamenilor.

Pentru aceea, sguduit în sufletul meu de nespusa perdere, pe care destinul a trimis-o asupra Majestăţii Voastre, asupra patriei şi asupra bi­sericei noastre, sunt interpretul sim-ţemintelor unanime ale colegilor mei episcopi delà Arad şi Caransebeş, ale consi toarelor eparchiale, ale clerului şi ale credincioşilor noştri, când cu credinţa nestrămutată de supuşi, cu alipire şi iubire, depun la Tronul preaînalt al Majestăţii Voastre tribu­tul celei mai profunde dureri şi celei

Economia statului. Tocmai cu o zi înainte de ce s'a

întâmplat omorul Imperătesei-Regine, Vineri, la 9 Septemvrie, ministrul de finanţe ungar, Lukacs, a depus în Dieta socoteala veniturilor şi cheltu-elilor pe anul viitor 1899, aşa zisul budget. Noi vom secate din el numai cifrele de căpetenie, precum urmează :

Venitele regulate se urcă la . . . .

Cheltuelile regulate Astfel, că ar re-

482.464.037 fl. 460.005.499 „

mânè un plus de Venitele ext raordi ­

nare , se urcă Gheltueli extraord. .

Astfel, că deficitul

22.458.638 fl.

20.839.556 fl, 43.259.047 ,

extraord. ar face ceea -ce detras de

la plus-ul de mai sus râmâne . . ca diferinţe între

Venituri totale de . şi Cheltueli „ „ .

22.419.491 fl.

39.151 fl.

503.303.608 fl. 503.264.446 „

Comparând aceste cifre cu anul curent găsim, că cheltuelile vor fi cu 4 V2 milioane de florini mai mari, de cura sunt acum. Din această urcare a cheltuelilor ministrul Wlassics ca­potă o sumă foarte mare mai ales pentru a preface şcolile confesionale în ale statului şi a ridica noue şcoli de stat, se înţelege pentru a scoate din ele numai Unguri. Să ne fer im de aceste şcoli, ca de ciumă.

Pentru împărţirea „Arginţi lor lu i Iuda", adecă pentru aşa zisa între­girea plăţii preoţilor, acest ministru păgâno-jidan va primi pe anul viitor din budgetul statului suma de 450.000 florini, cu cari va cumpera sufletele necurate ale acelor preoţi, cari mai mult se îngrijesc de burta lor de cât de conştiinţa cura tă ; mai mult le place a umbla în reverende noue-nouţe, cu lanţ de aur scos afară, de cât de neatârnare , fruntea senină şi capul ridicat înaintea ori-cărui om mare, fie chiar şi Impëratul ; mai mult iubesc benchetuirea pe la câr-ciume şi cafenele, de cât a se în­griji de turma lor cuvântătoare şi de luminarea ei.

P*lţ. 838 Nr. 172 TRIBUNA POPORULUI 12/24 Septemvrie 1898

Numai astfel de preoţi vor primi din mâna ministrului ungmvsc Wlas-sics „argint i i lui Iuda" .

Pentru a acoperi aceşti 4 Ѵ г mai mult la chieltueli, ministrul de finance urcil darea de case, de venit şi da*ea societăţilor datoare a publica bilanţul şi încă, alte dări aşa zise directe, ceea-ce insa se ridică numai la 1 milion ; pentru a ajunge până la 4Va ministrul ridică accisele ce se plătesc asupra vinului, spirtului, berii, zulia­rului şi petroleului, adecă asupra lucru­rilor ce tot mai mult cad în sarcina oamenilor neavuţi, decât avuţi.

Pentru-ca cetitorii să-şi facă în­chipuire cam cum gospodăresc în­gâmfaţii noştri stăpâniiori, vom aminti de astadată numai un lucru, o cifră, anume că numai pen t ru interesele de la datorii le s ta tu lui se plă­teşte 139 milioane florini pe a n ; pe când în anul 1867, când Ungurii au luat gospodăria terii din mâna Nemţilor, această, sumă se ajungea pen t ru toate cheltueli le ter i i .

Acolo au ajuns cu fumurile şi gărgăunii lor verzi în cap ; aşa ştiu ei să economiseze şi să chiverni­sească, averea lor, dar' mai ales a noastră, a popoarelor nemaghiare, cari suntem maioritate în ţeară !

Ard'o focu aşa gospodărie !

Noue infamii. Preoţimea şi aşezâmintele noastre

bisericeşti sunt zi de zi espuse la eele mai infame atacuri.

In Arad deodată doué. Şi acum a întrat în şirul profanatorilor chiar acea corporaţiune, care are chemarea cul­turel, adecă corpul înveţătoresc de la şcoalele orăşeneşti din Arad.

Intâiu, fostul director al şcoalelor civile din loc, cu vizirul deschis face frivola propunere în şedinţa senatului orăşenesc, ca din biserica gr.-catolică română, al cărei patron este oraşul, să se facă casă de zălog.

A doua, corpul înveţătoresc oră­şenesc dă în lume prin ziarele din loc cele mai infame insulte la adresa preotului gr.-or. T. Vaţianu, din loc, totodată catichet al şcoalelor orăşe­neşti, sub cuvent, că ar fi smuls de pe peptul unui şcolar român de la

acelea şcoli insigniile de doliu cu o-casiunea parastasului sevîrşit în bi­serica catedrală pentru Augusta Im-porăteasă, şi că ar fl ordinat celor­lalţi elevi, ca să le arunce de pe piept.

In destrăbălarea sa acest corp în­veţătoresc îşi permite a degrada pe preotul şi catidchetul bisericei noas­tre într'o scrisoare lipsită de toată pudoarea, în care îi aduc la cunoş­tinţă, că nu-1 ţin vrednic de a mai funcţiona sub un acoperemônt cu dînşii.

Acest atentat îndreptat contra preo­tului şi catichetului român este în­scenat cu aceleaşi tendinţe politice, cu cari au fost înscenate alarmările despre pretinsele conjuraţii şi mişcări revoluţionare ale Românilor. Adecă cu tendinţa de a sgudui încrederea Monarchului mai înainte în factorii politici ai Românilor, ear ' acum în bi­serica ortodoxă.

Şi nu s'au temut de Dumnezeu să profaneze chiar jalea generală, de care a fost cuprinsă toată suflarea în faţa fioroasei morţi a Reginei.

Căci scopul infernal li-a fost a a-tinge corzile cele mai delicate, rana cea vie a Casei Domnitoare.

Părintele Văţianu, care ca din se­nin a fost atins de a c t . st atentat, de oare-ce pe vremea imputată servia la sftul altar parastasul, împreună cu P. S. Episcop, şi pe nimenea nici când n'a agrăit, cu atât mai puţin i-a smuls insigniile, — a făcut ară­tare la Ven. Consistor, cerônd satis­facţie pentru atentatul şi insultele ce i-s'au făcut în calitatea sa de cati­chet instituit de autoritatea biseri­cească.

Capetele încoronate cad de tăişul asasinilor crescuţi în şcoli tără de Dumnezeu, fără de biserică, — ear ' aici înşişi învoţătorii, pretinşi apostoli ai civilisaţiunii comit orgii contra bisericilor şi a preoţimii în numele unui fals patriotism.

Aceasta îndrăsneală a irreliogiosi-tăţii este în parte fructul îngăduinţei şi slăbiciunei Cousistoarelor noastre , — aşteptăm, ca acele Consistoare, ca r ep ré sen t an t e^ bisericii să se tre­zească din letargia lor şi să-şi apere biserica şi slujitorii ei de blasfemia celor fără de lege.

Supărările Ungurilor. Pe când erau Ungurii la Viena, sá fie

şi ei de fa ţa Ia î nmormânta rea Impăratesei-Regine, au încercat multe neplăceri , pă­ţanii şi supărăr i din par tea Vienezilor, ba chiar din par tea oameniloi îi.şişi de la Cur te . S'au întors acasă foarte mâchai ţ i , ba mânioşi, a tâ t cei mai mari, ca miniştrii, dir^gători feluriţi, fişpani, cat şi cei mai mici trimişi acolo ca deputa ţ iune de var-meghie . Noi am vorbit despre a c s f e pă­ţanii ale Ungurilor în Viena, în unul din numeri i t recuţi ai foaiei noas t re . Aici voim să mai pomenim încă de una.

M. S a adecă a înfiinţat un nou ord feme­iesc poreclit „Ordul Elvsavetci*, in t ru amint i rea p rea bunei Sale Soţii a împără­tese i—Regine , adormii.e în Domnul ; şi se va da drept recunoşt in ţă preaînal tă femeilor ori fecioarelor, cari au făcut fapte bune fie în a'e religiunii, ori ale îiideietnicilor lumeşt i .

In decretul , cu care M. Sa orândueş t" aces t ord cu medalie, zice că : „cu respect iV»ţă de memoria mult jeli tei mein soţii repos ite îu Domnul şi în c ins tea Sfintei El isavete de Th i i r ingh ia , patroana nu­melui Ei".

V a să zică, aici e vorba de „Sfânta Eli-s ivda da Thüringkia", ca pa t ronna л Eli savetelor pres te tot. Dar ' sub aeea>t.â de­numire nu există nici o Sfântă, nicairi. nici in vre-o car te biser icea-ea, bine Inţ -Ies ro­mano catolică, nici in ca lendar . Sunt, nu-i vorbă, două „Sfnte Elisavete", dar ' aces te obvin sub numele de : „Sfânta Elisaveta a Ungariei" (ziua ei es te 19 N o e m v r i e n ) şi „Sfânta Eltsaveta a Portugaliei" ( însemnată pe 8 Iunie n.).

Cea dintâiu a fost fiica regelui Ungariei Andreiu 1 1 . şi măr i ta tă după ducele terii nemţeş i Thüringkia ; pentru vieaţa şi faptele ei bune înăhVită înire Sfinţi ; lu^â nicăir nu e slăvită sub numele de „Sf. Elisav<.t>< de Thüringkia'', cum stă în decretul dom­nesc despre înfiinţarea ordului , ,E!isa\eta'", ci pretut indeni numai ca „Sf. Elisaveta a Ungariei".

Se înţelege, că Ungurii noştri sunt su­păraţ i foc pentru aceas tă greşalâ şi nu şi mai încap în piele de năcaz din cauza a-ces te i vă tămăr i .

Că greşala s'a întâmplat , nu încape în­doială, în t rebarea e numai că cine li a făcu' Ungurilor aceas tă nefăcută. Se înţelege, că nu împăra tu l e de vină, căci M. Sa nu se îndeletniceşte cu aces te amănun te istorice El, precum se şi pricepe, se bizue în eei-ce scriu decretul , adecă pe secretar iul Său ; prin u rmare numai unul d in t ië aces fia ar fi putut săvîrşi o astfel de g reşea lă Vorba vine n u m a i : a făcut o în ştiinţă, ori neşti inţă, cu premedi ;a re ori fără '?

Ori-cum o fi t reaba, necazul îngâmfaţilor noştri împintenaţ i e grozav de mare şi greşala nici că se poate îndrepta a c u m . Din toa t e se vede însă, cât de ta re sunt iubiţi Ungurii chiar şi pr intre dignitarii Curţei imperia le .

DIN ROMÂNIA Exposiţia din Constanţa.

Duminecă s'a deschis în Constanţa expo-siţ iunea anua lă regională de agricultură şi industr ie casnică şi de animale domestice.

In vederea deschiderei exposiţiunei au plecat la Cons tan ţa , încă de Sâmbătă, d. Dim. Sturdza , preşedinte le consiliului de miniştri, An. S'olojan, ministru domeniilor, şi Ioan Brät ianu, ministrul lucrărilor publice.

Ca şi anul t recut exposiţ iuuea are loc îu pavilioanele tîrgului de vite de la Anadol-ehioi. Trei pavilioane sunt destinate pentru cui, al te trei pentru industrii casnice şi a-gricultură, două pentru vite cornute.

In ziua înaugur.'irei, dl prim-ministru Dim. S lun iza a sosit la ex osiţie la oarele 10di­mineaţa . Curând după aceea au venit d nii miniştri Stolojan şi Brâi ianu.

Protoereul local, incunjurat de clerul ca­tedrale i Constanţa , a oficiat un Te-deum, îu présent i diui prim ministru, dlui ministru a' domenid'ir, dlui ministru al lucrărilor pu­blice, membrilor juriului secţiunilor exposi­ţiunei, autori tăţ i lor locale civile şi militare, şi unui numeros public venit din Bucureşti, Călăraşi , Brăila, Galaţ i şi celelalte oraşe. După te rminarea serviciului religios corul ca tedrale i , sub conducerea dlui Frim, a in­tonat imnul regal şi mai mul te imnuri pa­triotice.

Apoi dl ministru al domeniilor a rostit o c u ' ê n t a r e a ră tând deosebi ta solicitudine ce to tdeauna guvernul naţ ional liberal a avat pentru Dobrogea, dovada présenta primului ministru la deschiderea exposiţiei, promiţend a avea şi pe viilor aceeaşi solicitudine pen­tru provincia noas t ră t ransdunăreană; dl mi­nistru al domeniilor, în numele guvernului, declară deschisă exposi ţ ia .

In u rmă domnii miniştri , însoţiţi de dl Luca Ionescu, prefectul j a d e ţ u lui Constanţa şi de membri juriilor, au visitât secţiunea industr iei , r ămânând ca adoua zi, (Luni, să visiteze celelal te secţiuni.

ULTIME ŞTIRI.

Ştiri din Creta. In u rma neorândueli lor şi a vărsărilor de

sânge în tâmplate în insula Creta, e ne­voie ca să se ia toate armele atât din mâna creştinilor cât şi din a Turcilor. In u rma unei porunci trimise în Creta de că t ră s tăpâni rea tu rcească au fost lipsiţi de arme preste 2 8 0 0 de înşi. — O tele­g ramă din Atena dată la 2 2 1. c. aduce vestea, că corăbiile ruseşt i s 'au adunat la Rethymno, unde vieaţa creştinilor e pri­mejduită de că t ră Turci . Consulul de acolo a părăsi t oraşul, care va fi cuprins de Ruşi,

FOIŢA „TRIBUNEI POPORULUI* i

Vilegiatură. | — Scrisori do la ţeară. —

III. F ă r ă îndoială, n 'a i văzut ocnă de sare .

T e va in teresa deci dacă îţi voiu scrie despre minele de pe valea noastră . Zic : îţi voiu scrie, ear ' nu „descr ie" , pentru-că unui om care nu s'a coborît încă nici măcar într 'o peş te ră , a-i vorbi despre întunerecul şi afunzimea ocnei, ar fi întocmai ca şi când ai esplica unui orb culorile. E greu să vor­beşti chiar şi despre impresii le ce câştigi umblând prin ocnă. Ca să fii înţeles, ar t rebui să ai ta lentul d'a deş tepta în cel care te ascul tă ori ce teş te sent imente le ce te-au covârşit pe tine, şi ce poate fi mai greu de cât a lămuri o s tare sufletească pe care ai avut-o înt r 'un mare în tunerec , lu­minat numai d 'un opaiţ — aceas ta e gura ocnei, pe unde scobori sute de metr i — şi in nişte galerii imense , răcoroase , că te pă t runde chiar frigul, în cari la lumina electr ică furnică sute de lucrători , a căror mişei re e însoţită de zuruitul sinistru al l a n ţ u r i l o r . . . T r e b u e să ştii adecă, amica mea, că la ocnele de sare d'aici din Ro­mânia, sunt osândiţi să lucreze criminalii. Intră cei aproape pa t ru sute de .ocnaş i" , cari sunt păziţi la Ocnele-Mari, nici unul nu arr mai puţină pedeapsă , ca zece ani „muncă silnică", şi foarte mulţi sunt osân diţi pe vieaţă, ear ' câţiva mai au să s tea câteva luni, pentru a fi eliberaţi , după-ce au „tăiat s a re" 2 0 — 2 5 a n i . . . Pen t ru-că fie-care a omorît ori a fost păr taş la cr ime de omor.

Ei. închipueşte-ţ i , cam ce poţi simţi când te pomeneşt i întră aceşt i criminali , dintre

cari unii sunt îndrăciţi recidivişti , mulţi însă nişte pocăiţi , ajunşi la păcat cine ştie în u r m a a ce în tâmplare nenoroci tă .

Naiute de-a fi coborît, la „gura" ocnei, am întâlnit unul t inăr, de 2 5 ani, frumos cum rar ţi-s 'a dat să vezi, care a doua-zi după-ce s'a el iberat de la miliţie fiind la o nuntă , „din cear tă în bă ta ie" , s'a în tâmplat , s ă se apere* aşa de nenorocit , că „a st îns" vieaţa altui să tean şi aşa a şi fost a res ta t îndată, ear ' aici mai a re de împlinit 10 ani. după ce a s ta t deja 3 ani . O dureroasă milă m'a cuprins de soar tea acestui ocnaş simpatic, сагэ judeca t după t răsuri le feţei, părea mai mult un t inăr melancolic şi blând, de cât om capabil a face i a u . . . Având însă pu r t a r e bună , e sperauţă , că după ce-şi va fi făcut j u m ă t a t e din osândă, să fie g r a ţ i a t . . . O, n 'ai idee, câţi se mângâie aici cu c lemenţa regală ! .

In ocnă coborîm cu ascensor pus în mişcare de forţă electrică. Unii, mai nervoşi, se cu t remură , ba am văzut dame , cari n 'au putut să coboare, ci a t rebui t — căci le cu prinsese spaima !—să le readucă la suprafaţă

Jos , îa galerii , se lucrează de ia şese dimineaţa până seara la şese . Deţinuţii profită şi ei din o par te a salariului ce l i s e dă pent ru munca lor. 7 5 % din salar re­vine statului , ca t axe de î n t r e ţ i n . r e Sunt unii, cari au agonisit su te de lei . . . de sigur cea mai c runtă agoniseală . . . P re ­tut indeni sunt bine, blând t ra ta ţ i de per­sonalul de supraveghere , ear ' cei cari au încercat să evadeze ori au fost prinşi după-ce au evadat , sunt ţ inuţi Ia . g h e r l ă " , ce­lulă suterană , până se vor îndrepta, ceea-ce ţ ine, la unii, ani de zile, căci nu se as­t âmpără până-ce nu se t împesc . . .

Am văzut şi pe cei de la . ghe r l ă " . Nişte

fiinţe ofilite, că te apucă groaza când îi priveşti pe ferestuia tă ia tă în use. Unii s tau toată ziua lungiţi pe patul de scân­duri, alţii se văietă şi plâng.

încolo găseşt i întră ei figuri marţ iale surpr inzătoare . Munca regula tă i-a întări t , li-a desvol tat muscula tura . Am văzut întră ei nu unul, ci mai mu' ţ i adevăra ţ i Erculi . Astfel e şi J imblarul , fost „cap de bandă* (nu musicală), care deşi a împlinit 6 5 ani , Împinge sprinten vagonetele pline de sare . E mai înalt d'un s tângen, lat în piept şi drept ca palt inul. Altul, „cu mustăţ i* (se lasă mustă ţ i numai celor ce se apropie de eliberare), când mi-a spus că a s ta t in ocnă 2 5 ani şi ca vrâs tă a împlinit 5 7 , nu-mi venea sa cred : nu părea mai mult de 4 0 , c ci faţa nu i e ra sbârei tă şi nici peri că runţi nu avea. Pes t e tot e surprinzător ce bine se păs t rează cei mai mulţi, da tă fiind vieaţa de robie ce duc. . . Am întâlnit însă mulţi cari sufleteşte siii . t frânţi. Uor-pre ai lor „d'afarâ* vorbesc plângând. . . Mai tr is tă mi s ' a păru t povest i rea unuia, al cărui fii I I , lăsat acasă în leagăn, ajunsese aici mai zilele t recu te să 1 păzească în ca­litate de dorobanţ (căci serviciul de pază al temniţei 11 face un batalion de dorobanţi) , ear ' altul, care a fost osândit pe vieaţa , dar ' acum va scăpa, fiind graţ ia t , spunea, că nu se va duce în satul lui, rle oare ce s'a învoit cu ueva^tă-sa încă de când a placat, să spună copiilor că a murit . . „De ce să ştie sărăcuţ i i , că au un ta ta la ocnă", — zicea cu ochii scăldaţi în lacrămi.

Cei cari nu lucrează Ia ocnă, se îndelet­nicesc prin atel iere cu diferite meşteşuguri , mai ales lemnărie şi pielărie. In anumita zile cur tea temniţei s eamănă a târg, mai ales vara , când toţi „boieri i" cari pe t rec

p'.iici Ia aier, se duc să cumpere câte ceva, In privinţa l ibertăţi i de acţiune ce 1-se

acordă între zidurile temniţei , hotărtt că sunt mai bine t ra ta ţ i decâ t au fost şi sunt osândiţi i politici români la Seghedin. Astfel s tau toa tă ziua prin cur te şi la mână poartă lanţuri numai cei mai periculoşi. Dormi­toarele foarte igienice şi curate , sunt co­mune . A i chiar bai . Visitatori pot primi ori­când; seara aprind foc în curte , îşi gătesc ile mâncare şi petrec destul de ѵе.̂ еі la „taifas". . . Nu ca în temniţele ungureşti cu sistemul lor aspru de îndobitocire, unde abia o oră îi lasă la plimbare; ş'atunci însă cu „dorobanţul" la spate , care nu-i iasă să schimbe nici măcar o vorba. . .

* Plăcută nu le es te însă nici acestora

vieaţa. Dorul de l iber tate îi rauuceşte şi pe arestanţ i i de aici până la aşa grad, că mulţi îşi pun în primejdie vieaţa, expu-nâiidu-se gloanţelor soldaţilor, cari ii im puşcă fără mul tă vorbă dacă îi suprinde când vor să fugă. Ear ' în plănuirea eva dărilor sunt adevăra ţ i geniali între ei şi de o îndrăsneală miraculoasă. . . Faimosul Mărunţel a fugit de aici prin tavanul dor­mitorului , de acolo pe acoperiş, apoi pe zidul împrejmuitor , de unde a sărit în adânc ime şi a scăpat cu toată ploaia de gloanţe a puştilor soldăţeşu. A trăit liber vre-o zece ani, până în anul trecut, când l'au prins în apropierea Bucureştilor. Aici are numai un tov;irâş, „ turnat ' ' Ia ,.gh»rlă". .•

După cum vezi, romanticismul nu lipseşte pe aici nici chiar din vieaţa ocnaşilor, cari o par te mare a zilei o petrec în fundul pământu lu i , unde desigur s'a coborît şi Dante , pent ru a-'şi putè scrie ,,Infernul' 1...

Don Ilamiro,

12/24 Septemvrie 1898 . TRIBUNA POPORULUI Pag. 889 — Nr. 172.

0 cădere ruşinoasă. ţinta stapânirei. Al cui e p ă m e n t u l ! Munca

Iui. Lenea co lon iş t i lo r . Se duc lăcus te le !

ŢîatJi stăpânitorilor Maghiari ce s'au rendűit la oala terii a fost şi este desnaţionalisarea noastră, a Ne-maghiarilor. Sé ne despoaie de limba noastră de mama şi se ne topească In cazanul maghiarizării, aceasta e ţinta doririlor acelora, care din ne­norocire, au ajuns la cârma treburilor din ţeara. Singura osebire între ei e, cu unii o spun verde, alţii o spun pe juraetate şi alţii nu o spun deloc, deşi sunt înţeleşi la fel ; căci şi cei ee o spun verde, şi cei ce o spun pe jumëtate, şi cei ce nu o spun de loc, şi unii şi alţii o doresc.

Că nu întreaga ţeara- i locuită de Maghiari, nu noi purtam vina.

Neam născut şl noi, Ne maghiarii, aci pe pămentul Ardealului şi al Un­gariei şi ѳ în firea oamenilor, ca să trăească şi se moară în pămentul acela unde au trăit şi au murit pă­rinţii, moşii şi strămoşii lor. Së luăm bâta In mână şi së pornim pribegi prin eele străine teri, aceasta n'o facem. La ce? Pămentul pe care-1 călcam şi '1 muncim e pămentul pă­rinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri. Cu jertfe, cu frăţie, cu dragoste l 'au arat, cu sângele vrăjmaşilor l-au adăpat şi noi strănepoţii, nepoţii şi fii părinţilor, moşilor şi strămoşilor nu vom lăsa pămentul de sub picioarele no­astre. Lasă-1 streinii, căci nimic nu-i leagă de acest păment! Noi aci ne-am pomenit, aci trăim şi tot aci voim se şl murim !

Dar', celor dela putere nu le tre-buesc Nemaghiari şi că numai Ma­ghiari ar vol së vadă, de-alungul şi de-alatul terii, aceasta vine de acolo, ci-s eu cugetul ucis, cu inima uscată, cu mititea tescuită şi-s gârbovi de neştiinţă şi nu înţeleg sau nu vor së înţeleagă că, cum veacuri de a rondul au trăit împreună moşii şi strămoşii noştri, tot aşa pot trăi împreună şi copii şi nepoţii lor. Adevërul acesta Insa nu încape în capetele lor, flind-câ patima le-a sucit judecata .

Pusu-s'au deci se „facă" Maghiari din tot soiul de Nemaghiari. Mai în-

DUŞMANII MEI. Toată lumea-mi e ca frate

Numai doi duşmani în sat :

Unul care-mi dă canoane,

Unul care-mi ţine sfat.

8i să ştiţi, unu-i primarul

Ce më dă în judecată,

De se 'vtemplă vre-o minune

Ca să strîng prea greu vre-o fată.

Celalalt îmi este popa, Ce m1 aduce la icoane ; Să postesc, vezi D-ne sfinte, De-am trecut peste canoane.

De primar puţin îmi pasă,

Judece-me cât de greu !

Tragă-mi plata ! Nici că-mi pasă,

Fete-oiu strînge 'n braţ mereu !

Ear de popa nici atâta Si de-alui învăţătură. Eu îmi am principiul meu : Să sărut fetele 'и gură !

Iosif Stanca.

tâiu pe hârtie, ca se arete ce mare şi mărită e naţia, care „a lcă tueş te" statul. La înmulţirea seminţiei ma­ghiare cu ajutorul numerotărilor sau priceput ei şi dacă nu s'au priceput, i-au înveţat Jidanii, căci ei sunt acasă în treburi de aceste.

Cu numeruşele lor de pe hârtie pot, cel mult, së amăgească lumea stră­ină, dar ' pentru aceea ţeara tot e plină de Români, de Sêrbi, de Slo­vaci, de Nemţi şi în ori-ce parte a terii îţi roteşti ochii tot de Nemaghi­ari dai şi Impëratul nostru când a fost la manevrele din Bănat nu ne-adevër a grăit, când a zis : „Dacă n'aş şti că-s în Ungaria, aşi cugeta că-s în România".

Dacă-'ar fl nişte pustietăţi întinse şi dacă stăpânitorii Maghiari ar avea putere uşor ar isprăvi cu noi, Ne­maghiarii : ne-ar ridica şi ne-ar tri­mite acolo. Şi fiind-că nici pusti­etăţi n 'au şi puterea încă le lipseşte, au trebuit să-şi bată capul cu născo­cirea altor mijloace de a ne contopi In seminţia maghiară.

Ce şi-au zis ei : Hai së deschidem scoale maghiare pe seama Românilor, Şerbilor şi a tuturor naţionalităţilor din ţeară. Vom rëspândl lumina în-veţăturilor maghiare pe înţelenitele rozoare ale popoarelor nemaghiare, îi vom îndopa ce dulceaţa limbei no­astre şi îi vom prinde, ştii cum prinzi muştele cu oţet. Numai cât înţele­pciunea popoarelor spune că nu prea poţi prinde muştele cu oţet şi nici Maghiarii, cu toată bruma de şcoală ce ne-au pus pe cap şi n'au putut ajunge la limanul dorit.

Fiind că n 'au alte lucruri de făcut, guvernanţii maghiari şi-au strîns min­ţile şi au căutat alte chipuri şi mo­duri de a ne desnationalisa. Ce şi-au zis e i : Noi voim întărirea statului maghiar şi întărirea seminţiei ma­ghiare, şi întărirea seminţiei ma­ghiare e deopotrivă cu înstă­pânirea asupra hotarelor terii. De Sorbi şi de Slovaci nu ne prea paââ, cu Românii s'o ducem la bun sfirşit şi —- sfirşitul bun, toate-sbune. De \& B r a ş o V şi până la Tisa din M a r a m u r e ş până la D u n ă r e , tot puzdărie de Român ; şi pe aceş­tia trebue să-i despărţim; să nu mai fie grămadă. Strămoşii noştri, că

Armata dă 'nainte Cultura dă 'napoi ; Averea ni-se stinge, Cu ea perim şi noi !

E bine oare asta, Puternici Domnitori : Ca oamenii să fie Şi proşti, şi cerşitori 1. .

De vreţi voi pacea sfântă, Jos armele din mâni 1 — Feciorii meargă 'n muncă Cruţând pe cei betrâni ! —

Din banul greu de dajde Cultură ridicaţi ; Şi 'n loc de arme crunte Cu crucea Vë 'narmaţi !

Când crucea va fi arma, Cu care veţi lupta, Să ştiţi, că duşmănia, Din lume va 'nceta.

De unde vin duşmanii ? .. Din noaptea 'ntunecoasă, In carea nu-i lumină Ci spaimă fioroasă !

n'au fost aşa de luminaţi ca noi şi încă din veacul al Xl-lea începônd şi au trimis Unguri prin Ardeal, ca să întoarcă pe „şizmaticii" Români la biserica popistaşe, d'apoi noi, să nu ne folosimde mijlocul acestadeînrîurire şi să nu facem şi noi aceea-ce strămo­şii noştri au făcut, când au icnit Maghiarii printre Români ? !

Cum au gândit, aşa au lucrat. P e unde statul a avut moşii, a mers u-şor, pe unde n'a avut, a cumpër i t de la nemeşii îndatoraţi, până în gât. P e moşiile cumpërate cu bani scumpi au zidit apoi şuri şi case, le-au îmbrăcat şi pe Sëcuii dm Ciuc şi pe Ciangăii din Bucovina i-au aşezat în ele, ca pe nişte pui de Bogdaproste. Coloniştii aceştia, Secui şi Ciangăi, aveau apoi chemarea de a alcătui puntea de des­părţire a Românilor, punte care să-şi iee începutul la Alföld şi să se sfîr-şască în Secuime. Aceştia aveau a-poi chemarea de a ne contopi pe noi Românii, în căldarea maghiarismului, să ne desnaţionaliseze, să ne des­fiinţeze neamul, care atâtea dovezi de trăinicie a dat. Numai cât în grăbirea lor de a colonisa, ocârmui-torii au uitat un adevër şi anume, că cu oameni rëi, nu poţi face lucruri bune.

Pământul ca să dee rodul sëu, cere a fl lucrat cu muncă, cu jertfe şi iu­bire şi Românaşul nostru aşa a lucrat şi aşa lucră. Plugar din anii copilă­riei începênd, ţeranul român îngră­mădeşte jertfă preste jertfă, lucru peste lucru şi iubire peste iubire şi fără de munca lui s'ar umple ţara de spini şi polomidă.

Veacuri de-arîndul plugarul român a gemut sub ghiara a sute de stă­pâni şi stăpânaşi, care de care mai mic şi mititel şi care de care între-cêndu-se să-şi ascundă piticia sub mărimea jafurilor; veacuri de-arîndul Românul a fost osândit ea să hră­nească pe nemeşii maghiari cu rodul os tenek lor lui, ear ' acum, că a că­pătat şi el dreptul de a agonisi prin munca lui avere , lucră de dimineaţa până seara, ca să înlesnească traiul vieţii lui şi al familiei sale.

Dar' nu tot aşa e Ungurul. Pentru el vieaţa nu e muncă, ci un lung pri­lej de desfătare. Dedat încă din vremurile de demult ca să i-se asi-

Aprindeţi deci lumina Şi faceţi ziuă 'n noapte; Daţi І7іітіі ciutură Şi n'a produce moarte 1 Creşteţi popoare culte, Popoare creştineşti, Cu inimi simţitoare, Nu inimi diavoleşti!

Perî-va anarchismul Şi tot ce 'n lume-i rëu: Când omenimea 'ntreagă Va crede 'n D um ne z eu ! !

Cristos n ' a avut arme, El crucea a iubit : Şi cu puterea crucii 0 lume-a biruit !

Sus crucea, Imperaţi, Jos armele din mâni; Atunci veţi deveni voi Adeveraţi stăpâni !

Atunci, credem că ,Pacea* Ce azi e cerşitoare, Se va numi cu fală : A lumii domnitoare !

Când crucea-a fi stăpână Şi pacea domnitoare : Atunci fi-vor ferice Şi bietele popoare li

Ni cu Stejărel.

gureze din roadele muncei sevîrşite de alţii, o vieaţă tignită şi ferită de grijile zilnice, Maghiarului nobil şi nc-nobil, îi place să-şi petreacă cu mân­care, cu beutură, călărind şi mâ­nând caii. Aşa sunt ei, oameni de­daţi să trăească pe nemuncitele.

Aşa fiind ei, era şi în firea lucru­rilor, ca colonisările, cu astfel de oameni, să nu ducă la bun sfîrşit.

Las' că coloniştii maghiari icuiţi printre Români nu au fost în stare să lăţească limba maghiară, căci sunt pe cale de a primi şi în familie limba Românilor ce-i împrejmuesc, dar' apoi lenea şi trândăvia şi învë-ţul de a trăi bine fără de a-şi ago­nisi pentru traiul vieţii, i-au adus azi la adeverată sapă de lemn şi la bâtă de cerşitor. Şi că cele zise mai sus nu-s fără adevër , să luăm de măr­turie raportul, înştiinţarea, darea de seamă a ministrului maghiar de a-griculturâ, Darányi, care iată cum glâsueşte dietei : „In Ş e r m a ş u l -m a r e din 190 de locuri 106 au rëmas goale, în N e m e g h e a-m a g h i a r ă locu­rile, toate 25 au rëmas pustii, ear ' în V i e z e de asemenea au rëmas goale toate 20. Coloniile întemeiate pe moşiile erarului; încă nu stau mai bine; în B o d o f a l v a e foamete şi sorăcie şi prădalnicii colonişti au ajuns astăzi în grea strîmtoare. Coloniştii din I g a z f a 1 V a şi cei din B o g o-i e V a numai aşa au putut fi scăpaţi de peire, că li s'au dat somenţă, câtă le-a trebuit, precum şi bucate pentru hrana de toate zilele, căci altmintreni erau siliţi să plece în ţări streine. Cei vr 'o 3000 de colonişti din F e l s ő M u z s i e , pe lângă lipsurile cele multe ce le sufër, au mai fost cutropiţi şi de potop şi de înecuri. In T o r o n t â l E r z s é b e t l a k , coloniştii fug de groaza dărilor şi a aruncurilor. Cian­găii din H e r t e l e n d y f a l v a , din S á n d o r e g y h a z a şi din S z é -k e l y k e v e au fugit cu toţii în Bu­covina, negonindu-'i nimeni, ear ' ceia-lalţi se pot reţinea în colonii, numai aşa, ca së li se ierte toate dările şi po­verile, ear ' statul sö-'i ajute cu bani, pentru-oa se-'şi poate cumpëra cele de lipsă".

Bată dară colonimea maghiară, des-velită în toată a ei golătate de cătră omul, care mai bine-i cunoaşte.

Le-au cumpërat pământuri cu bani

L I T E R A T U R Ă P O P U L A R Ă .

V e c i n a . (Din Bănat)

Vecină, d ragă vecină !

Tu mâni bărba tu l la boi,

El vine seara la noi.

Vecină , d ragă v e c i n ă /

Doară ţie- 'ţi pa re rëu ,

Că iubesc bărba tu l t ë u ?

Dacă ţie-'ţi pa re rëu :

Du-te dragă la birëu

Ca să-ţi d';a un cişbirău,

Se culeagă serăhoi*), Se pună gard pr int re noi.

Dar ' de-a pune gard de spini

Tot voi t rece la vecini.

Dar ' de-a pune gard de foc :

Tot oi t rece 'n t r 'un noroc.

Dar ' de-a pune gard de p e a t r ă :

To t oi t rece câte-o dată .

Nu-i da ta să ne întâlnim.

Numai s âmbă ta odată ,

Dumineca ziua toa .ă .

Culese d e : Romul Luţai.

*) spini.

C R U C E A ş i P A C E A Europa cea betrănă, De mii şi mii de ani Stă nentrerupt sub arme, Prădând sânge şi bani !

í J ag. 840 Nr. 172 TRIBUNA POPORULUI 12/24 Septemvrie 1898

scumpi, strînşi din darea bietului Ro­mân, şi coloniştii Maghiari n 'au ştiut së-1 lucre. Le-au făcut casă şi toate acareturile economice şi coloniştii n 'au fost în stare să le stăpânească. Le-au tăcut dramuri şi poduri cu braţele de slujbă ale Românilor şi coloniştii nu­mai acum le iau folosul, când se duc înapoi în Bucovina şi 'n România. Le-au iertat dările şi ceea-ce era să dee coloniştii, am împlinit noi, Nema­ghiarii şi nici aşa nu au isbutit cu ei. Le-au dat deplină slobozenie şi ei au cugetat să nu mai facă nimic, afară de mâncare şi durmire. Le-au dat bu­cate de semenţă şi coloniştii le-au vândut, ea se - ' ş i facă bani de chel­tuială. Le-au dat bucate, ca să nu piară de foame şi nici aşa n'a fost bine. Le-au trecut cu vederea toate pecatele şi câte toate n 'au mai făcut pentru colonişfi, numai şi numai ca pe noi Românii să ne aducă la brazdă. Dar' n'au isbutit cu planul lor d'a ne desfiinţa cu ajutorul coloniştilor şi ori câte colonisări s'ar mai face, coloniştii vor pieri ca nişte lăcuste vremelnice, ce vor fi strivite şi arse de poporul român.

Toţi oamenii proşti şi cu minte în­vaţă din păţanii. Inveţa-vor şi Ma­ghiarii? Inceta-vor d'à mai colonisa printre Români pe câţi frunză 'n h uză, veniţi ventură ţeară din Secuime şi din Bucovina? Nu credem; dar ' nici ne temem de colonişti, că ne vor înlocui limba cu a lor, ori-că ne vor lua pământurile de sub picioare.

Că pământul e al Românilor, care-1 lucrează, ear ' nu al coloniştilor ma­ghiari, care-1 capotă de cinste.

Că Dumnezeu nu poate răbda, ca leneşii să trăiască în destrêu din roa­dele muncii sevîrşite de alţii.

Că noi suntem tari cu munca şi dreptatea, ear ' ei sunt slabi cu lenea şi pëcatul.

Că temeliile le sunt putrede ! Mănişor.

IuMeul le 50 de ani al unni preot Oraviţn, 14 Sept. n. 1898.

Vîriîă într 'o c repă tură a Munţilor băneţeni , la poalele „Cracului cu foinfii", f rumoasa comuna Ciclova-româaească de lângă Gra­vita, ca avaut -gardă în s t ra tegica mişcărilor noastre cul turale-naţ ionale, a probat în cursul veacurilor adevë ra t e virtuţi româneşt i . Sub înrîurirea climei şi a farmecului din munţi , sătenii de aici au rëmas mai puţin atinşi de corupţia solipsismului, boala veacului , care bântuie omenimea sub para­vanul culturii . . . Dovadă că şi aici, ca şi pe a locarea , numai prin cotiturile codrilor se mai găsesc ascunse remăşi ţe le ideali­smului, cărora până la al t rei lea genunche urmaşii noi t r i numai prin tradiţ ie ii vor auzi de nume .

Biserica monumenta lă din aceas ta comună va mărtur is i generaţi i lor viitoare credinţa s t r ămoş-ască , ear ' în povesti se vor re­aminti ; ë boirile Ciclovenilor pen t u neam şi drepiuri le sale cetă ţeneşt i . In luptele naţ ionale C;clova la ori-ce prilej a emulat cu toată împregiur imea. In vremur i de restr işt i ' glasul vest i tului „Popa Ion" a résunat până în al şeptelea sat . Şi dacă prin ac: lc bravuri n 'au putut s toarce din ghiarele zbirilor alte i sbânde reale , li-a r ëmas y.ei.timentul, conşti inţa naţ ională.

Privit prin pr izma idealismului national , ea-';ă m e n i u l parochului loan Petrovici din Ciclova română, care 50 de ani a slujit cu credinţă la al tarul Domnului .

După-ce a t e rmina t cursul teologic în Verşeţ , a fost hirotonit în 1848 şi plasat ca capi ian in Raeaşdia. Expus valurilor rësmirHii, ea sentinelă a româuismului , încă la începutul carierii sale a t recut prin proba de foc, când la ordinul episcopului sëu concerninte a mântui t biserica şi pe

românii din Cruşi ţa , după-ce preotul şerbilor de acolo a fost da t pes te grani ţa .

La 1850 a fost ales de capelan şi mai târziu de paroch în comuna sa natală , pe care o păs toreş te cu abnegaţ ie până în momentele de faţă.

Actele sale măre ţ e nu încap în cadrul unui articol de ziar ; ele ar t rebui e ternisa te în al tă formă mai pract ică , drept pildă pentru urmaşi .

D e l à ta tă l -seu preotul Pet ru ică , sè rb i sa t : Petrovici , n ' a moşteni t — dar ' prin dili­gentă de fer şi muncă ur iaşă şi-a agonisit şi avere considerabilă, prin care şi-a pus în picioare nu numai familia, ci ş i ins t i tu ţ i -unile din preajma sa : La zidirea bisericii a jertfit 2000 fl. A as igurat apoi trăinicia şcoalei prin o fundaţie de 20 jugëre de păment arator , plus 300 fl. in efecte. Bine­facerile sale se extind a l tcum şi peste ho­tarele comunei sale . Tot pria jertfe morale şi mater ia le a cucer i t mai de curênd comuna bis. „ Ş u ş e a " cu 700 de suflete rom. de pe ţe rmul Dunări i . Valoarea acestui meri t al sëu creşte şi prin faptul, că în , .Clisurâ" (ţinutul între Buziaş şi Swiniţa) prin aces t ban început a spar t ghiaţa despărţiri i de sêrbi, ce ara să urmeze . Ca membru în toate corporaţiunile cul turale rem. pre-tu t indenea p recum şi la toa te colectele filantropice, ce i-au ajuns în mâni a supra-solvit ; a ajutat pe së rac ' , a în t re ţ inut o mulţ ime de s tudenţ i lipsiţi. Dar ' bună ta tea sufletului seu robit de in teres nemărgini t pentru Ьізегіса şi g intea românească , culmi­nează în tes tamentu l seu—indivulgabil . —

Iu vederea a tâ tor meri te neper i toare şi .'urnea la rêndul sëu a încercat a se achi ta

barem îu par te de îndator i rea sa faţă de un a ta re mecena t .

La Invitarea parochienilor sei, Duminecă Ia 11 a curentei din îu t reagă Valea-Căra-şului a năvăl i t lumea la aniversarea de 50 l e ani a preoţiei lui loan Petrovici .

Era una din cele mai poetice zile în toamna fecundă. St radele de-a rêndul toate mătura te , sunetul clopotelor, îngânat de bubuitul t reascuri lor , umplea vëzduhul de solemnita te . Din toate unghiur i le se stră-curau sătenii şi cuprinşi de osebi tă evlavie şi un sent iment de gazdă, 'şi făceau loc printre a tâ ţ ia preoţi şi domni străini, cari au grăbi t să as is te la t î rnoseala paro­chului lor.

Potrivit programului 10 preoţi în orna te bis. urmaţ i de mul ţ imea iubilanţilor au pornit cu prapori şi cu cântăr i că t ră casele iubilarului. Aci conslujitorul sëu, preotul loan Maran i-a tă lmăci t sent imentul de ne­ţărmuri tă recunoş t in ţă al parochienilor, cari i-au înscenat fest ivi tatea Jubileului. Emoţi-une indescriptibilă. Ve te ranu l iubiiar, mişcat adânc de priveliştea turmei sale, în loc de cuvinte măies t r i te şi-a încleş ta t manile pe evangelie şi după ce a sărutat-o abia a pronunţa t câ teva cuvinte de mulţu­mire, a [pornit sub baldachin în fruntea vulgului la biserică, unde după te rminarea slujbei D-zeeşti , protopopul t ractual di Al. P. Popovici i-a ţ inut o prea frumoasă alocuţi­une u rma ta de o rugăc iune că t ră Tronul celui Preaînal t , ear ' conparochul seu loan Maran i-a in te rpre ta t mul ţumirea parochi­enilor, cari îi roagă de săne ta te . — Aci moşneagul iubiiar a mulţumit fl licitanţilor şi după ce în faţa credincioşilor sub im­presia afecţiunii a mai f i cu t şi într 'u amint i rea zilei nişte donaţiuni pe seama bisericii şi la dorinţa ginerelui sëu şi p • seama inst i tutului pedagogic-teologic din Caransebeş , laola l tă in valoare do 750 fl.. a fost pe t recut şi îndăre t cu li t ia.

Acasă după ce a mul ţumi t asistenţilor, cari l 'au mângâia t mult la cea mai frumoasa serbă toare a vieţii sale, şi după ce Га salutat dl F iş tea In numele şcoalei şi pri­marul N. Grecu în numele comunei politice, ţ e răn imea s'a împrăşt ia t , ear ' preoţ imea , mul ţ 'mea de înveţâtori şi ceilalţi d o m n advocat ' , oficianţi şi neguţetor i , s'a aşeza t la masa 03pitală a sărbător i tu lu i .

La banche t eroul zilei a toas ta t pent ru Maies ta tea Sa ; dl preot Tăraăşel din dreapta sa pentru Preasfinţia Sa dl episcop ;

r e p r é s e n t a n t e Consistorului , dl T. B a r z u d i n s tânga şi după dsa dl Dr. P . Curneanu în nu­mele inteligenţii rom., di G. Jian ca manda ta r al inşpecţiuuii inst i tutului „Orav i ţ ana" pent ru iubiiar. După aces te oficioase, au u rma t bineînţeles şi a l te felicitări f rumoase , în t re cari ar t rebui să amintesc nu numai pe a preotului Oprea din Doman pent ru proto­popul locului şi r e p r é s e n t a n t e Consistorului , ci pe toate câ te au fost isvorite din v e n e ­raţie cura tă că t ră iubiiar. In schimb însă amin tesc şi salutul absenţilor, cari şi-au manifestat adhes iunea prin te legrame şi scrisori, ce s'au cet i t şi ac lamat cu entu-siasm din par tea iubilanţilor, şi a n u m e : Din gremiu prin Prea :uv:oşi ь Sa dl a:chi-mandri t Must-a, din par tea reuniuni i in­veţatorilor prin dl I. Maren, delà ab ' ega lu l M. S. D. Vuia, delà di r e f i r en t scol. 1. lonaş, dnii protopopi Ghidiu şi F . Adam, delà protopretorul Modsidlow-zky e tc .

Căt ră seară după ce începuseră a se rări coamesenii , ca să nu scap t răsura unui boier, în care m'atn c ă r a t domneşte de-a d r e p t a — ca să i-se cunoască s tăpânul , — m'am îndepăr ta t în medituţiuui . . . . şi s tăpânit şi acum de impresii Îmi încheiu eu smerenie şirurile cu cuvinteie unui toastant .

,,50 de ani ţi-ai jurui t făptura pen t ru binele obştesc ; ai muncit din greu în agru inţeienit , tăind brezde în moravuri le Cicloveni lor ; ai s tr igat pană ai r eguş i t : Să t r ăească Babeş — ş i ori-ce vîjuli i tc-au isbit, ca sent inelă treaz"» ai s ta t neclinti t la post, întocmai ca stejarul bine înrădecinat , ce se împotr iveşte vénturi lor şi în ori-ce vremuri grele el î ë m â n e v e r d e ! Pe uliţa cea largă a vieţii publice, până mai de­unăzi în amurgul zilelor cât a t rebui t să alergi după oi, să le abaţ i la turmă, să nu ră tăceascăI

Ca apostol al iubirii şi în afară de gra­niţele parochiei, cine nu ţi-a auzit poveţele în ţe lepte : „Iubiţi-Ѵё cu T a i c a " ; cu pilda şi cu graiul în câ te inimi reci jn'ai lăsat să se dospească pizma, r ëu t a t ea !

Astăzi adumbri t de venera ţ ia şi iubirea noastră a tu turora , plin de mul ţumire şi de mângâiere , când îţi ridici ochii în sus , de unde îţi vine tăria, însufleţirea, v i r tutea şi p iudeu ţa , — un sent iment înăl ţător ne cuprinde pe toţi de o potrivă. încrederea produce încredere , iubirea-iubire r e c i p r o c ă . . .

In aceas ta conşti inţă şi pe calea aceasta

După datini s t rămoşeşt i Iţi zic : Taică ! să t răeşt i .

Ghej ia .

Conferinţa înveţătoroşti. Inveţă tor imea gr. or. r o m , despăr ţămân­

tul Oraviţa, amësu ra t ordinaţiunei Vene­rabilului Consisloriu diecesan de dto 7/19 lu-liu a. c. Nr. 2387 sc. şi-a ţinut conferinţele in comuna Varadia în şcoala confesională Joi în 20 şi 21 August st. v., la cari au luat par te mai loţi membrii ordinari .

înainte- de a se încep;) conferinţ de , învë-ţă 'or imea s'a aduna t în şcoală, de unde In frunte ca P r e a . Oa. Domn protopresbi-ter Alexandru P. Popovici a mers la sfta biserică, unde s'a ce lebrat chemarea Duchu-lui sf't. După aceas ta toţi Domnii membri şi oaspeţi au mers la şcoală, unde Domnul comisar şcolar George Ţ u n e a prin o cu­vântare potrivită salută pe toţi domnii oas­peţi şi membri , cari au luat par te la aces te conferinţe, a rë tând to todată î n s ă m n e t a t e a şi scopul conferinţelor. A urmat apoi pro­punerea din punct de vedere gramat ica l |a bucatei de cetire ,Moş',Tom-i şi pomul', din care zicerea primă a desvol ta t 'o ( p r o p u s domnul comisar din punct de vedere sin tactic, etimologic şi fonetic, apoi s'a îm­părţit rie-cărui înveţă tor câ te o zicere t^pre desvol tare şi cu aces tea ş e d i n ţ i p r imă s'a redicat la oara 12 V2.

Şedinţa II a dura t de la 3—G oare p. m. eont inuându-se cu desvo l ta rea zicerilor din t ema mai зиз amint i tă , prin mai mulţi îoveţători .

Şedinţa a III s'a ţ inut in 21 August de Ia 8—12 oare a. m.

Am de observat că afară de domii înveţâtor i au luat par te la aceste confe-rinţe şi domnii preoţi NieoLie şi Pau Mi« djn ioc, Aureliu Popoviciu diu Hierein, George Popa din Secaş, Aureliu Giuca ii Ticfaniul-mie şi o mulţime de oaspeţi di loc.

După şedinţa pr imă cu toţii am menii os{ e tăr ia cea mare , unde s'a ţinut prânzul comun, la care de asemenea a luat patte preoţ imea şi mai mulţi fruntaşi din comuni Ia decursul prânzului s'au ţinut îndatinatele toas tur i .

Nu pot lăsa ne-aminti t lăudatul chor i Varadia , care cu rëspunsurile ceremóniáit în chor mixt la celebrarea chemărei Dn-j clr.ilui sft. ne-a încânta t şi apoi după cuj vêuful de deschidere al domnului сошшіі a esecuta t admirabil , Salutul* în chor nid compus de însuşi bravul diriginte Pau Щ ca, cu u rmător iu l text : I

Din văi rëcor i toare I Şi munţi desfătători Hă sa lu tăm cu ardoare P e dragii 'nveţători . Să sa iu tăm cu-ardoare Pe bravii 'nveţători Pe bravul preşedinte Ca bun cârmuitor . — Eşti cel mai bun părinte Cu sfaturi ne 'ngrijeşti Ca moral is t ardinte Ne faci să luăm aminte Minunile cereşt i . Sa lu tăm cu venerarea Pe ai nosti luminători Pres identu l ce ţine cârma Şi dragii 'nveţător i . Ţ a r a în t reagă li priveşte li admiră şi cinsteşte Salută cu venera re Pe ai nosti luminători In as tă zi senină Când conferinţe ţineţi Poporul Vi-se 'nchină Cu dragoste deplină. Urăr i , fiţi fericiţi Şi mulţi ani să trăiţi.

D e a s e m e n e a şi în decursul prânzului ne-a delectat cu câ teva cântăr i dând dovezi da pre talentul şi sâ rgu in ţa dirigintelui,

Mulţămire aducem şi pe această cil a tâ t în numele meu cât şi a colegilor» veţători şi oaspeţi comunei bisericeşti Vi radia, care ne a surpr ins cu primirea ti duroasă , îngrij indu-se mai înainte peni tncor te larea fie-cărui înveţător şi oaspe.

Gorukni

D ' a l o c o m u n i t ă ţ i i d e avere

De pe Valea-Almaşului, Sept. 1898,

Una din foile ge rmane din Сагапяе ce s tă la disposiţia dlui Curescu et я sortes, sc r i sese în t r 'un rend următoarei , 0 desvol tare pacînică şi ЫпесиѵепШp a nu fi după gustul deosebiţilor яStreb« fără conştiinţă, cari ar voi bucuros să pe cuiască în tu lbure şi de aceea швИ creeze n e m u l ţ u m i r i ' .

Cu al te cuvinte , foaia cu limbă nemţeai dar ' cu duh judeo-maghiar susţine, căl-ici rile la comuni ta tea de avere, — căci faj aceas ta este vorba, — în fruntea căreia ! dl Curescu, se desvoal tă într'un mod ta': cuvènta t şi că aceia, cari nu sunt mu': rniţi cu aceas tă desvoltare, sunt nişte 1 pricepuţi şi nişte oameni cari diu ш eă nu se ţine seamă de gustul lor, Iji 1 silinţa să provoace nemulţumiri.

O altă foaie, tot cu limbă germană,! de a semenea spirit, sc r ie : „Partida i Сигезси, « binemeritatului président de pi acum al comunităţ i i de avere, care luci la ex is ten ţa aces te ia , împreună cumeml comitetului Dragăi ina şi protopopul I'oj viciu (din Răşava) şi-a câştigat menit preţuite întru susţ inerea şi buna şi eins 1 administrare a ci, îndeosebi Insă şi In riodul espirat acum."

Aceas tă foaie declară de binemeritat > preşedintele Curescu şi partisauii söi.

Iii bine, noi Ia rondul nostru ne Iul 1

12/24 Septemvrie 1898. TRIBUNA POPORULUI Pag. 841 — Nr. 172

voia a declara, că ceea-ce es te b inecuvân ta t pentru Judeo - maghiar i es te p a g u b ă din punctul de vedere al grăniţer i lor români , şi că administraţia dec la ra tă de bună şi de cinstită de aceştia, din al nost ru p u n c t de vedere este tocmai din cont ră .

Ca să nu se c readă , că învinovăţ im pe nedreptul, no permi tem a aduce câ t eva dovezi :

Locuitoriul Ioan Tudor (Nr. сазеі 435) din Bozoviciu, a tîtiat uu stejar ce se afla pe locul B Ö U din parfea hotarului nu­mita: .Po iana St.riniac' ' . Codreanul de acolo David Popişt i , 1-a băga t pen t ru aceas ta la raport şi u r i n a r t a a fost pedeps i rea lui Tudor cu 35 fl.

8e înţelege de sine, cä aceantă globire aspră şi pe nedreptul nu i-a plăcut de loc bietului Tudor. De aceea a şl r ecu r s cu toată graba la locul competen t . De aici Іпяа n'a fost mângă ia t , ci respins şi îndru­mat să-şi p lă tească pedeapsa ce i-s 'a dictat.

Tudor, îndârjit cum era, şi cum es te tot omul când pe bună d rep ta te se nedrep­tăţeşte, şi-a luat advocat şi a făcut proces celor-ce voiau drept pupăză pe colac, să 1 şi pedepsească dupä-зо i-au t ras la îndo­ială dreptul la propriul seu lemn.

In virtutea aces tu i proces s 'a dovedi t ju-d'3cătoreşte, că năcaji tul Tudor es te în drept şi că pe nedrep tu l a fost băga t la raport şi globit a t â t de fără c r u ţ a r e ; ear ' cheltuelile procesului în s u m ă de 86 fl. le-a plătit comunita tea de avere ca re a fost ju­decată.

Ce e drept, e cam scump un stejar cu 86 fl., d a r ' . . . mul ţumi tă Domnului , comu­nitatea de avere încă nu-i se racă 1

La adunarea genera lă din 22 Martie a. c, representantul P e t r u Piş lea din Bozo­viciu a ргориз, ca cei 86 fl. să i-se de-tragă codreanului Popiş t i din cau ţ iune , de-oare-ce el, ca re a făcut a r ë t a r e minc inoasă ţi notutomeiată, es te vinovatul adevëra t , şi nn comuni ta te i de avere .

împotriva a c e ' t e i propuner i p rea fireşti, — lueru de necrezut , — a păşi t chiar bine­meritatul preşedin te Curescu , care ве în­ţelege de s ine, a şi t rânt i t -o c u m se cade , rêmânônd codreanul vinovat scutH de ori-ce neplăcere, ea r ' comunitatea nevinovată cu pa­guba de 86 fl.

In anul 1894 se ho t ă r e ş t e , la p ropunerea dlui Curescu, ca să se asfal teze dinaintea localităţii comunităţii de avere. Asfaltul însă In faptă nu es te numa i în locul unde se hotärise, ci s 'a făcut si d 'a lungul pa lanulu i de la grădina casei de sub Nr. 513 , ca re este ţi ea tot a comunităţ i i de avere , — o lungime de pres te 100 de paşi , — şi toc­mai pană la casele dlui Curescu.

înţelegem şi noi, vezi bine, că lucrul es te Intomplätoriu, dar ' ori-şi-cine va înţe lege Împreună cu noi, că norocoasa în tâmplare îl pliveşte tocmai pe binemer i ta tu l p reşed in te Curescu, şi as ta- i a s t a I

Iu anul 1897, la p ropunerea comitetului central a d u n a r e a genera lă din t oamnă de­cide : cumpăra rea unei case pen t ru t rebuin­ţele cancelariale ale oficiului de fore3tierie din Caransebeş .

Sub administraţia comunităţii de avere însă se mai află trei case în Caransebeş, d intre cari doue sunt întregi închir ia te şi cari sunt atât de mari , în câ t ar încape în ele nu numai oficiul de forestierie, dar ' ar pu te să locubscă chiar şi forestierul însuşi !

Aeadară nu t rebuin ţe cance la r i a l e , ci altele de a l tă na tu ră , sunt cari au pro­vocat aceas tă hotăr î re . Se vorbeşte adecă , ca un domn oare-caro a r dori foarte mult , ca să se poa tă desface în mod avantag ios de casa sa, cam greu împovăra tă la . B e a m ­ten-Verein".

Nu-i vorbă, aces t domn are drept să în­cerce să-şi vendă casa, dacă se poate , chiar cu preţul îndoit al valoarei ei reale , Ar fl fără minte . . . dacă n ' a r încerca-o. Dar' nu înţe legem cum ar pu tè o face a-ceaeta onorabilul comitet cent ra l .

Această cumpëra re a r fi un lux nefolosi­tor, şi banii daţi ar fl a runca ţ i în mod ne­socotit şi neier ta t .

Adevërat , că comitetul formal s 'ar scăpa de r e spundere , în faptă însă în to tdeauna ar fl responsabi l pen t ru paguba făcută In ave­rea comunităţ i i noas t re 1

Nu vrem să zicem : e frumos a spriginl pe c ineva la nevoie, dar ' a-1 spriginl din al teu propriu şi nu din avere străină şi mai ales publică !

Banii cari ar fi să se dee pentru o casă de care nu es te nici o lipsă simţi tă , mai bine ar fi să se dee ca a ju toare t inerimei noas t re simţit l ipsite de mijloace.

In 16 Noemvrie 1891 s'a re la ta t din Bo­zoviciu comitetului comunităţ i i de avere , că notaru l de a tunci de acolo, cu numele Ódöu Bessenyei , a f l cu t In piídurea comu­nităţii de avor« prevar icat iuni în preţ de 900 fl.

Umblând magis t rul forestier B î l a ş pe la Bozoviciu, a fost în t reba t în 12 Februar ie 1896, f ă ce-i cu a c e a s t ă vechie prevarica-ţie? D-lui a rëspuns , că este în curgere şi nu pres te mult se va r sso lva .

Cu toate acee tea , şi acum, ca să ne fo­losim de cuvintele dlui Balaş , aceas tă afa­cere es te tot în curgere , şi ştie bunul D-zeu, că afară de cei 7 ani t recuţi , cât va mai ţ ine curgerea . Observăm numai , că aici fiind vorba de Bessenyei , maghiaru l nou sau vechiu, noi nu ştim, curgerea ţ ine cu anii, şi poate se va isprăvi, cum se zice, la Pas t i le cailor ; ear ' când a fost vorba de së rmanu l român Tudor, aceas tă cu rge re a ţ inut des tul de puţin şi deşi a fost nevinovat , totuşi a fost judeca t destul de lngrabă .

Cu aceas t a nu vrem să zicem, că înt r 'un feliu e cu rge rea faţă de domni şi într 'al t feliu faţă de paur i , ci numai a tâ ta , că noi — D-zeu să şt ie , — nu în ţe legem astfeliu de procedură .

Şl mai puţin înţe legem cu min tea noa­s t ră de .Ş t r ebe r i* neconştienţioşi , tôrgul ce s'a făcut de o par te Intre dl Burdia, pr imarul Caransebeşulu i , şi de al ta între comitetul centra l cu privire la p ă d u r e a cea f rumoasă de stejar din revivul Rudejdia, cale cam de trei ciasuri de la Ca ranse ­beş .

Comitetul a vêndut , ear ' Burdia a cum-përat aceas t ă p ă d u r e , avônd să p lă tească 3 fl. şi 7 cruceri de metrul t a re şi drept .

Numai gra tu la i-se poate cumperă toru lu i pentru aces t în t r ' adevër foarte bun t ê rg . şi in acelaşi t imp numai mira se poate o-mul de bun simţ de vînzôtor.

Un împădur i t t r ebue să p lă tească , dacă campera pentru trebuinţe proprii, 6—9 fl. de met ru , va să zică de doue până la 3 ori cât dl Bürgermeis te r Burdia; şi numai în t ru-cât foloseşte lemnele pentru uştiori la uşi ori la ferestri , şi pentru ştîlpi la porţi le p lă teş te cu 3 fl. met ru .

Dl Burd ia însă nu le-a cumpëra t pentru t rebuin ţe proprii , ci pentru-ca să facă spe­culă cu ele, şi totuşi c am cu a t reia par te a preţului ce împăduri ţ i i îl dau pentru lemnele de cari ei au t rebuinţe proprii .

Insă dl Burd ia es te : a) Représen tan t al comunităţ i i de avere ; b). Cumpără to r al ei şi c) Revisor al socoţilor ei, va să zică d-

lui es te într 'o persoană : cumperă to r , r ep ré ­sen tan t şi revisor, ceea-ce nu este şi nu poate fi ori-care împăduri t , bag s eamă de aceea a putut târgul a tâ t de bine pent ru sine şi a tâ t de r ëu pentru ca ransebeşen i .

Nu ştim de se poate aşa-ceva şi la a l te societăţ i , ori numai la noi, unde es te bună şi cinsti tă admin i s t ra ţ iunea"?!

După toa te aces t ea este aproape de noi gândul să credem, că lucruri ca cele înşi­ra te au a t ras după sine în mod firesc, ca mai toţi amploiatul comunităţ i i de a v e r e de pe t impul ne ier ta tu lu i genera l Doda să iasă din slujbă ori de bunăvoie , ori fără de voie, şi ori cu, ori fără escontenta ţ ie .

Observăm, că n 'avemj nimic în contra , daca oamenii cari nu-şi fac dator in ţa , ori cei cari se dovedesc priraejdioşi adevëra-telor in terese ce sunt chemaţ i a le servi, se lapădă din slujbă fără c ru ţare şi cu toa tă graba , dar ' ceea-ce se svoneşte despre de­pune rea pr imcodreanului Ter ian din Bozo­

viciu, pa re de necrezut , şi cu toa te aces tea să fie adevë ra t .

Mai observăm de încheiere , că noi ş t im bine, că de formă preşedinte le Curescu r ë m â n e acoperi t pen t ru tot ce se pe t rece a comuni t a t ea de avere , de vreme-ce tot

ce voeş te el, îndepl ineşte ori prin comite t — care e ales după sprânceană , — ori )rin a d u n a r e a genera lă , în care sun t a c u m o g r ă m n d ă de membr i octroaţi : notar i ce r -cuali şi comunali , pr imari să teş t i şi alţii, dar ' v rem să se ştie şi aceea , că n u m a i formal, dar ' mater ia l fapte ca cele a t inse de noi aici odată nu se pot pune în soco­teala a l tora mai mult de cât tocmai şi în к і т а linie, a d-sale.

Doar ' va ş t i şl dl Curescu, că şefii nu pent ru muncă mater ia lă sunt mai bine plă­tiţi şi mai distinşi de cât subal terni i lor ci pent ru r ë spunde rea cea m a r e ce o au în mesu ra mai mare decâ t toţi aceş t ia la olaltă !

Almăşanul.

Armatele Statelor mari. Este cunoscut cetitorilor, că împëratul Rusiei a făcut p ropunere pent ru desar-m a r e a genera lă , adecă să nu mai fie rësboaie , ci neînţelegeri le să se delă-ture pe cale pacinică, fiind duse îna­in tea unor judecător i i înal te , aşa numi te areo­paguri in ternaţ ionale , în cari şl cel nedrep­tăţit şi nedreptă ţ i tor iu l (a se înţelege po­poarele) să-şi apere causa , ear ' a reopagu l — compus din delegaţ i de ai t u tu ro r s ta­telor — să judece şi să facă d rep ta t e , şi judeca te i lui să se supună apoi pricinaşii .

T a r e frumos plan şi aducë tor iu de mul t bine pent ru popoare , — dacă s 'ar pu tè duce la îndeplinire ! Aceasta e însă t a ina viito-riului. N imenea nu poate şti , că ce va ho­tărî congresul ce e să se în t runească în aceas tă c ausa .

Luând însă în socot inţă s t a rea a r m a t e ­lor de cari dispun puter i le cele mai mar i din Europa, dintre car i ap roape toa te au câte o poftă de împlinit încă, una spre pildă să î ecăş t ige ce a pe rdu t în rësboaie le de mai na in te , a l t a să- 'şi l ă rgească hota­rele terii mai depa r t e , cucer ind ce mai e de cuceri t , ear ' a l ta să şi ţ ină şi să-şi asi­gure ce a cuceri t deja în rësboaie , şi aşa mai depar te , — uşor se poa te da cu soco­teala, că din planul m a r e şi binefăcetoriu al Impëratului Rusiei cu greu se va pu tè alege ceva .

Să l ă săm însă t r e a b a acea s t a în grija celor mar i ai popoarelor, în năde jdea că vor afla ei modul şi căile pen t ru a duce la îndeplinire — dacă nu de tot, ba rem în par te — măre ţu l plan al Ţaru lu i .

P â n ă una-a l ta să vedem cum s tau cu ar­mata diferitele s ta te mar i ale Europei , şi că dintre aces te s t a t e , cari pun mai mul te po­veri pe umeri i popoarelor lor înt ru susţ i­ne rea a rmate i .

In privinţa cont ingentu lu i de a r m a t ă (a numôrului de ostaşi) mai mult s 'a încir ipai Francia. De la grozava bă ta ie ce o capo­tase în 1870—71 de la German ia şi până acum, adecă în res t imp de 18 ani şi-a în­mulţit şi întări t pu te rea a r m a t ă aşa de mult , în cât a în t recut pe toate ce le la l te s ta te n a r i .

E a t ă în privinţa aceas t a ce ne spune cifrele :

Armată completă : 1. F ranc ia 3.100.000 2. Germania 3 000 000 3. Rusia 3.000,000

Infanterie (pedestr ime) 1. Franc ia 2.100,000. 2. Germania 2.000,000. 3. Rusia 1.900,000.

Cavalerie (călăreţii) 1. F ranc ia 3-50.000. 2. Germania 140 000. 3. Rusia 240.000.

Artilerie (Tunar i ) (Artilerie pedes t ră , că l ă rea ţă şi de for tăreaţă) . 1. F r anc i a 400.000 2. Germania 36 '.000 3 . Rusi i 340.000.

Trupe de geniu, trenuri, saniteţi, stat major e t c .

1. F ranc ia 235.000 2. Ge rman ia 226.000 3. Rusia 265.000

Spesele împreunate cu susţinerea armatei (pe a n ) :

1. F ranc ia 25.000,000 franci 2. Germania . . . . 30.000,000 . 3 . Rusia 30.000,000 ,

Vrednic de amint i re es te şi faptul, că Francia poa te eşi pe câmpul de rësboiu cu 4400 de tunur i , pe când German ia şi Ru­sia amêudouë la olal tă n ' a u de câ t 5000 de tunur i . — Ce m a r e pas înainte a făcut Franc ia şl în privinţa aceas t a ! De la 1000 de tunur i , câ te avea în rësboiul de la 1870— 7 1 , acum are 4 4 0 0 !

Dacă ar fi să j u d e c ă m după cifre, a tunci s'ar pu tè zice, că F ranc i a e cea mai t a r e . Drept că Rusia In cas de rësboiu poa te pu­ne pe picior de bă ta ie un u r iaş n u m ë r de gloate , dar ' a ces t ea nu-i pot face m a r e is­pravă, chiar şi din causa , că a r m a t u r a gloa­telor nu p lă teş te nimic faţă cu a rmele de foc după s is temul cel mai nou ale ar t i le ­riei şi infanteriei .

Cuvine-se a face amint i re la aces t loc şi de o a pa t ra pu t e re mare , — de Anglia.

Armata ei — socotindu-se şl India şi co­loniile — cons tă din 915.000 de soldaţ i , dar ' cu toa te aces t ea che l tueş te cu e a 87 milioane pe fie-care an. Aceas ta se eeplică de acolo, că ad jus ta rea , nu t r i rea şi s imbria soldatului englez, apoi t r anspo r t a r ea t ru­pelor tn India ^şi [în colonii, costă foarte mult .

P e ape pr ima pu te re e Anglia. Vase le ei de rësboiu dominează pe toa te apele mă­rilor, şi anume a tâ t In ceea-ce pr iveş te numëru l , câ t şi m o n t a r e a lor, p revede rea cu a rme , e tc .

Cu toa te aces t ea î n a r m a r e a necon ten i t ă a puter i lor cont inenta le (de pe uscat) că­şunează mar i griji Angliei, şi aceas t a din motivul , că deopa r t e America , ea r ' de a l tă par te Rusia îşi împing tot mai mul t ho ta­rele spre India şi China, şi prin aceas t a o j ignesc în in te rese le ei coloniale. De ase­menea şl pe rde rea coloniilor spaniole (Cuba) a c ă ş u n a t Angliei griji în ceea-ce pr iveşte a p ë r a r e a coloniilor ei. Bărba ţ i de s ta t ai Angliei au şi pus în discuţ iune ces t iunea aperă re i coloniilor. — Astfeliu, dacă din planul Ţaru lu i cu d e s a r m a r e a nu se va alege nimic, a tunci se poa te lua la s igur că Anglia 'şi va măr i şi în tăr i în m a r e m e s u r a a r m a t cont inenta lă (de pe usca t ) .

Să vedem acum raportul ce e întrë nu­mërul armatei şi numërul poporaţiunei sta­telor s ingura t ice . a r m a t ă popora ţ iune Francia şi coloniile ei. 3.100,000 81.000,000 German ia . . . . 3.000,000 63.000,OCO Rusia 3000.000 114.000,000 Imperiul br i t t ic (Anglia şi coloniile ei.) 915.000 363.000,000 Austro-Ungaria . . 1.500,000 38.000,000

Se vede deci , că monarch ia noas t ră ocupă loc Intre s ta te le cari mai mult sunt împo-vorate cu da rea a rmate i şi sus ţ inerea ei.

ТГвТаСГТНмТмТсТ Fondul de bucate.

Ispitele la cari a fost poporul nostru e s p u i ne sunt cunoscute , şi jertfele ce le aduce pe al tar iul na ţ iunei sunt nespuse de m a r i .

Iu t recu t lupta a fost mai grea , întru câ t erau puţini conducëtori , dar ' în sinul popo­rului au lipsit resvrăti tori i , astăzi ha r Dlui avem conducëtori mai mulţi , dar ' se iveş te ici colo câ te un gura satului, ca re a m ă g e ş t e pe cei mai fără car te , şi ca şi cum ar voi să mântu iască poporul de o sarcină sau al ta , 11 duce pe gbiaţă , îl îmba tă cu apă rece , şi astfel în mul te locuri se pun pedeci foarte mari la îna intare .

Dacă noi am fi şt iut că vremile de azi vor fi aşa de grele , ne-am fi îngrijit în t re ­cut, t recutul însă ne-a învoţat un lucru pe care t rebue dea pururea să-1 avem In ve-

P a g . 842 Nr . 172 TRIBUNA POPORULUI 12/24 Septemvrie 1899

dere şi m u m e , soar tea noas t ră zi de zi e i tot mai grea ; să folosim deci aces te zile de linişte ce le avem încă număra t e în v ieaţa biser icească, că vor veni vremuri şi mai fur­tunoase .

Acele puţine comune unde n 'au lipsit con­ducătorii şi unde poporul n ' a ascul ta t de câ te un îndărătnic reutăcios , s tau mai fără frică în faţa primejdiei ce amenin ţă biserica şi şcoala noastră , adecă viitoriul naţ iunei .

Unde s 'au cumpăra t averi bisericeşti , unde s'a înfiinţat câ te un fond de bucate , popo­rul e mai liniştit, are la ce se înt inde în aces tea vremuri de res t r i ş te .

In mul te comune româneşt i sunt aşa nu­miţii vsurari de bucate, cari dau ia rna şi pr imăvara împrumut celor lipsiţi, astfel ca toamna sä cape te napoi bucatele , cu adaus de 2 măsur i sau cel puţin 3 jumătă ţ i la şi-nic, ce corespunde la 40—50 fl. camă tă la lfjO fl.

Dacă peste tot locul comunele bisericeşti ar Infiiinţa astfel de fonduri — cu in terese mici — în 10—15 ani ar produce pe an a t â t a dobândă, In cât din venitul fondului ar putè plăti pe preot cu 400 fl. la an, şi ar r ă scumpăra astfel birul, ba în mul te lo­curi chiar şi stolele, ar putè plăti cultul în al te locuri, sau al te spese ce a re biserica, ia cari în vremuri grele avem dreptul de-a recurge .

Sunt astăzi şi Intre popor mulţi cari văd cursa ce se p regă teş te preoţilor, că de şcoli nu vorbim, ace lea mâne poimâne vor de­veni toa te penden te de la stat , măca r bise­rica să ni-o apărăm până mai avem vreme.

A fi mart i r în suferinţe e lucru frumos, şi bucuros ne-am supune la ori şi ce nă­cazuri pentru biserica domnului care a zis să vestim Evangel ia la toată zidirea, da r ' sun tem ca preoţi români In multe locuri cu familie grea şi unul ar r ăbda , dar ' familiei acest lucru Ii es te cu neput in ţă .

Când preot şi învăţă tor va deveni sluj­baş al statului , a tunci va fi vai de poporul nostru, dar ' durere , poporul încă nu e de ajuns copt pen t ru a înţelege aces t pe­ricol.

Nu ne r ămâne al ta de făcut de câ t din răsputer i să s t r lngem ce ni-se poate sub scutul bisericei, la al cărei a l tar servim, şi de la care apoi ne vom şi hrăni , conform Evangeiiei Dlui care zice „cine se rveş te al-tariului, de la a l tar să se şi h r ănească *

Să nu ui tăm că poporul ajuns în strlm-toare — fără să j udece profund în viitor, fără să ştie că s ingur îşi sapă groapa, şi îşi t ae c reanga de s^b picioare — se lapădă de biserică şi şcoală, mai a les că a re la spate ici co!o din sinul său câ te un răsvră-titor, dar în multe locuri streini, cari II în­deamnă la aceas ta , ea ră şi ea ră de dragul sărmanei idei a s ta tu lui unitar .

GurUe rele vorbesc, că o depu ta ţ iune In daraver i de bir şi stolă cu preotul lor ar fi primit dc la louul competen t drept răspuns la ja lbă :

„La voi e cuţitul şi clisa, tăiaţ i bucă tu ra cât de mică."

Să ni-se creadă Insă de sunt adevăr sau nu cuvintele citate, că mai mică bucă tu ră nu se poate de cât ce capă tă preotul ro­mân, de ai tăia-o chiar cu briciul, nu cu cu­ţitul, că de 30—40 de ani, dar ' mai cu seamă de Ia legile noue încoace, poporul în multe locuri nici că se ocupă cu a l tceva de cât tuvaţă a tăia câ t de puţin preotului care a ajuns de casnă cu birul, şi ca re bir es te azi cea mai mare a n a t e m ă .

Rugăm in caşur i analoge pe venera te le consis toare, să ascul te ja lbe le noas t re , şi nu a celor ce conduc a semenea deputaţ iuni , pentru-că oamenii de cinste îşi văd de afa­ceri, şi n 'au lipsă să se ridice prin scur tăr i de venite preoţeşt i şi dăscăleş t i .

Paseri le ceriului au cuiburi , ferele visuini, numai preotul român nu are unde să- 'şi plece capul.

Preotul de la sal. -

Cum se pot forma magazine bise­riceşti de buca te?

In legă tură cu articolul de mai sus despre fonduri sau magazine de buca te dăm ca pildă vrednică de u rma t din pa r t ea preoţilor fap­tele săvârş i te de zelosul preot Vasilie Leu-cuţa din comuna Olcea în comitatul Bihor.

Olcea este o comună săracă , cu pămentur i foarte slabe ; locuitorii de multe ori, mai ales pr imăvara ajung în cele mai mari lipse şi neajunsuri ; cei săraci sunt siliţi a-şi cum­păra bucate cu bani scumpi luaţi de la că­mătar i

Ca să-i scape din ghiarele cămătar i lor şi de per i re pe bieţii poporeni, preotul Leu-cuţa prin învăţătur i şi îndemnări pas tora le , tn anul 1878 a pus temel ia unui magazin de buca te bisericesc, de la sine 2 măsur i şi de la poporeni adunând 6 cubule de grâu. Aceasta s'a făcut şi în anii u rmător i şi din dăruiri le creştinilor, în anul 1886 se adu­nase pent ru magaz in 78 cubule de grâu şi 48 de cucuruz, aşeza te pe podul şcoalei din Olcea.

In anul 1889 bucate le aduna t e dau un sporiu de 234 cubule de grâu, pentru care se zideşte acum o magaz ină anume cu ga­lerii largi şi cinci h a m b a r e în cur tea şcoa­lei, care a costat 308 fl. fără a se face vre­un a runc asupra locuitorilor. Mai mult, din venitul bucate lor s'a îmbunătă ţ i t salarul în-văţătoriului cu o u rca re de la 40 fl. la 100 fl. şi de la 12 cubule la 16 cubule de grâu.

In anii 1892—93 în magaz ină erau 400 cubule de grâu , care fiind a t aca t de gărgă­riţe, 306 cubule au fost vêndu te cu 1100 fl. 62 cr.

In anul 1897 magazinul earăş i avea 266 cubule de grâu. Atunci harnicul preot pune temelia unui „fond s tolar" , din care să fie plătit cu t impul preotul fără a fi silit să mai ceară p la tă şi bir de la poporeni . Bucate le aduna te de la creştini se dau pent ru sporire earăşi sătenilor pe l ângă o m ă s u r ă şi ju­măta te după cubul pe an. Astfel magazinul de buca te din Ol^ea se rveş te ca isvor de a jutorare as tăzi chiar şi pentru sa te le înve­cinate.

E a t ă ce face un preot harn ic pen t ru po-porenii sei .

*

Cuptorul de uscat poame sistem „Cazenille".

Soliste , 6/18 Septemvrie 1898. In vederea belşugului de prune, ce în

părţile noas t re se produc şi în vederea pu­ţinului preţ , ce poporaţ iunea r o m â n ă îl pune pe acest r am de cul tură economică — comi­tetul central al „Reuniunei române de agri­cul tură din comitatul Sibiiului" în toamnă anului 1894 a procura t cu mari cheltueli cuptorul de uscat poame sistem „Cazenille* şi '1-a zidit în cent ra la noas t ră comună Să-liste, cu scopul lăudabil , ca la aces t cuptor cu t impul să-'şi uş te prunele lor, cum şi al te poame, toa tă popora ţ iunea din Săliş te şi împrejur ime.

Acet cuptor, care se n u m ă r ă în t re celea mai moderne , se deosebeş te întru toate de aşa zisele coşere, cu ajutorul cărora popo­ra ţ iunea noas t ră îşi uscă prunele. P e când prunele usca te cu mare osteneală la coşar, se afumă, se murdăresc , ba îşi perd par tea cea mai de căpetenie — mustul , care se s c u r g e ; prunele uscate la cuptorul Reuniu­nei nu capă tă nici un fel de miros, îşi păs­t rează sucul, gustul , coloarea f rumoasă şi mai pe sus de toa te se ţin ani de-a-rîndul.

' Ca pildă aduc pe bravul propr ie tar dl Ioan Popescu din Sibiel, care în toamna anului 1896, ca ceva ra r i ta te , a îmbiat unor oas­peţi ai sei, prune usca te la cuptorul „Caze­nille'' în 1894, cari nu se deschi l ineau în­t ru nimic de prunele uscate în 1896.

Asemenea prune usca te la s t r ă ină ta te se bucură de m a r e cău ta re şi numai noi Ro-

( mânii nu le şt im preţui , cu toa te că mai ; ales noi, cu a t â t ea săp tămâni , ba luni de I post de pes te an, am avè chemarea să le

preţuim mai mult . Cunosc prăvălii , cum es te I firma Grohmann din Sibiiiu, care îşi pro­

cură pent ru noi prunele usca te din s trăină­ta te şi le vinde printre noi cu preţ mare , care dacă am folosi cuptorul „Cazenil le" — ar r ămâne în buzunare le noas t re .

Cuptorul aces ta dat In 1894 în îngrijirea tovărăşiei noas t re agricole, a fost pus în lu­crare şi cei 90 propr ie tar i , car i l 'au folosit» uscând prunele la el, au r ă m a s cu toţii mulţumiţ i de isprava făcută. Tot a tunci am băgat de seamă, că la aces t cuptor se pot usca afară de prune tot felul de poame, legumi, păs tă ioase , cartofi, p repa ra te deli­cate de fructe etc. , ear ' în t imp (!e ia rnă cuptorul se poate folosi chiar şi la afumatul cărnei etc .

Modul de purcedere la u sca re es te cam următorul : înainte de toate se a leg prune­le după măr ime şi se introduc în cuptorul încălzit ceva pes te 30 ° C , e a r ' d u p ă aceea se susţ ine în el t empera tu ra de 45—50 ° C , până când prunele puse lângă olaltă pe cele 90 lese încep a se sbârcl la coadă, când apoi t emperu tu ra se ridică la 95—70 ° C . Prunele se ţin în cuptor cam 48—50 ore, ca să so uş te cutn se cuvine. Prune le după aceea se examinează şi cele mai puţin us­cate se in t roduc din nou în cuptor , e a r ' c e l e desăvîrşi t uscate , după ce s'au răcit , se pun în grămezi de 10—15 cm. şi se ţin astfel o zi. Ca poamele usca te să capete lustru, se in t roduc din nou pe 10 minute în cup­tor, care t rebue să aibă o t empera tu ră de 80—85 o C. In cuptor se uscă deoda tă 45 ferdele.

Aceste am ţ inut să le aduc deocamda tă la cunoşt inţa publică, r ëmânêud , ca cei în­sărcinaţ i de reun iune să aducă la cunoş­t inţa celor interesaţ i amănun te l e cu privire la z iua în care se va începe usca rea , la rêndul ce se va observa la uscat , cum şi la taxele , ce vom avè să le solvim pent ru fiecare leasă , respect ive cuptor de uscat .

„Agricolisf. *

le rn arca pepenilor şi lubeniţelor. Pepenii , cari n ' au apuca t a se coace de­

cât acum într 'un târziu, în ajunul brumei , pot fi puşi la iernat . Ei se desfac cu codiţe cu tot, se ş terg bine cu o pânză tu ră moale şi se aşează tntr 'o ladă cu cenuşă cernută , aşa, ca să nu vină unul cu altul în a t ingere . Cenuşa se tescueş te bine cu manile , punênd deasupra o pă tu ră groasă care şi ea se tes­cueş te . Dacă lada se as tupă bine şi se ţine în pivniţă la răcoare , pepenii astfel împa­cheta ţ i se pot ierna până în t r 'un târziu.

De asemenea se vor împache ta lubeni ţe le (iubele, pepenii de apă, harburii) de iernat .

*

Pregă t i rea şi îngr i j i rea v inului . Aşa numite le boale ale vinului vin de a

colo, că sau nu şt im umbla cu strugurii , sau cu mustul , ori apoi că nu ştim griji de vin atunci când e în fierbere. Prin nevăp-sirea cum se cade a uneltelor de fier t re­buitoare la pregă t i rea vinului, prin neîn-destul i toarea curăţ i re a teascuri lor de stors, ori apoi prin neas tupa rea cum se cade a găurilor butei, ajunge îq vin т і г о з şi tăr ie de-a ferului, care prin a jungerea vinului la aer, îl înegreş te . Vinul îşi pierde gustul cel bun dacă nu îngrijim, ca vasele să fie cât se poate de cura te şi să le a rdem cu pu­cioasă. La viţele ames teca te sunt de ob­servat două daune mai mult decât la viţele deschilinite, anume , o par te a s truguri lor se putrezeşte , alta nu se coace în deajuns. — Putrezic iunea boabelor face vinul să rernână tulbure sau cenuşiu, ear ' boabele necoapte îl face şt iros.

Struguri i putrezi t rbuesc curăţi ţ i cât se poate , ear ' cei necopţi depărtaţ i cu ajutorul unei maşini de ales. La fertul vinului din s t rugur i călcaţi, p recum e de t rebuinţă Ia vinul roşu sau vinul „Schiller", se r idică t revelea sus, astfel prin înfluinţarea (ajun­gerea) aerului se poate vinul înegri sau oţăţi , şi pent ru a încunjura aceas ta e de t rebuinţa , ca strugurii să se pună în butoae înfundate, în căzi acoperi te cu funduri groase sau apoi in vase cari se pot înturna, mişca, pent ru a ţ ine trevelile în mus t pen­tru a nu veni în a t ingere cu иегиі. Tescu-irca trevelilor să se facă numai după 6 sau 8 zile. Vinurile din s t rugur i tescuiţ i mai din vreme r e m â n to tdeauna mai f rumoase şi mai gus toase de cât cele din s t ruguri tescu­iţi mai târziu. — T e m p e r a t u r a (căldura) a-

devăra tă la mus t în ferbere, e de mare In-sămnă ta t e . Cu cât vinul verbe mai pc Înde-lete, cu a t â t a va fi mai frumos şi mai ta, Strugurii culeşi dimineaţa pe răcoare,d^uci mult mai puţin şi s lăbuţ vin de cât struguri culeşi la ameazi pe căldură. — Dacă lăsăm vinul mai mut t imp pe drojdii, atunci droj­diile se descompun, vinul devine lipicim, se întinde, se tu lbură şi capătă un gust*

Se depăr tează drojdiile incinte de a În­ceta cu fertul, vinul remâne altcum dulci dar ' tu lbure , ea r ' dulceaţa (Zahărul) se pre­face din ce în ce în mucegaiu în loc sân prefacă în tăria vinului . --Vinul e a se exa­mina târziu după cules pe iarnă în o sticlii (glaje) în casă (odae) ; dacă nu mai ferbe, ci devine l impede, a tunci trebue tras de pe drojdii; ferbe, sau devine brun sau negru, a tunci mişcă drojdiile ; nu mai ferbe, ţi totuşi nu se l impezeşte fiind că e lipiios, a tunci t rebue muta t în alt butoiu ars mai slab cu pucioasă (1 bucată la 8 Hectolitri),

Vinurile s labe (de 70 grade) mustul, œ t rag mai târziu. Vinuri mai tari de peste 80 gr. mustul , de multe-ori se trag mai Jt v reme de pe drojdii.

In folosul economilor noştri. (Câştigare do cunoştinţa.)

Prin rescriptul sëu de dto 26 Martiét Nr. 72 321, înaltul minis ter r. u. de agii cul tură , avênd în vedere , că pentru câşti­ga rea şi r ă spând i rea cunoştinţelor eco» mice cel mai bun mijloc este intuiţiuiei proprie (privirea nemijlocită), doreşte a di proprietar i lor mici de la sate prilej dei ce rce ta în g rupe şi pe cheltuiala statali s tabi l imentele (Întocmirile) economice de pt lângă hergheli i le de s ta t din Mezőhegyes, Kisbér, Băbâlna şi F ă g ă r a ş .

Cu privire la aces te escursiuni (căletorli) se observă u rmătoare le :

1. S ingur de propr ie tar i mici de la sate, in g rupe mici şi sub conducerea unui spe-cialist exper t (proprietar sau veterinar).

2. Chel tuel i le de călătorie cu preţul Jt j u m ă t a t e pe c lasa a 3 a până la întocmiră economică şi îndără t le anticipă Reuniunei, căre ia i se vor res t i tu i prin înaltul ministei.

3 . Cheltuel i le de cărăuş ie până Ja lia-ţ iunea de unde vor pleca proprietarii, li vor supor ta aceşt ia , ea r ' de la staţiunea cea mai apropia tă de întocmirea economici şi până la întocmire, le supoartă întocmirea îosaşi .

4 . Escursionişt i i în t impul petrecuţii s t abd iment vor primi întreţinerea (mân­carea) şi încuar t i ra rea (găzduirea) tn mod gra tu i t .

5. Direcţ iunea întocmirei pe timpul pe­t recut acolo numeş t e un funcţionar al sin, ca re să că lăuzească escursioniştii.

6. De organisarea grupelor de călătorie şi de exoperarea (câştigarea) favorului deci lătorie se îngrijeşte subsemna ta Reuniune, care va încunoşt inţa de cu vreme direcţiu­nea întocmirei despre numărul proprietari­lor ce voiesc a călă tor i şi despre ziua ple­cării .

Cunoscând de aproape însemnătatea a-cestor escars iuni ce numai folositoare pot fi din toa te puncte le de privire pentru ori­care econom, am luat hotărîrea de a mirt-prinde în luna Noemvrie a. c. o asemenea «'• lătorie la întocmirea economică din M» hegyes.

Drep t ce ne ad re săm cu rugarea cffl fraţii economi din sa te le aparţinătoare co­mitatului Sibiiu, cari ar dori să ia parte sub conducerea noas t ră la această călătorie să binevoiască a ne face cunoscut până la 3/15 Oct. c. ho tăr î rea lor, cum şi numele, comuna în care locuesc, şi posta ultimă,

Când se vor fi înşt i inţat la noi spre că­lătorie cel puţin 30 de proprietari, îi vom vest i despre ziua plecări i .

Din şedinţa comitetului central al „Reu­niunei române da agr icul tură din comitatul Sibi iu".

Demelriu Comşa, Vie. Tordăşianu, pros. socrotar.

Ш Septemvrie 1898 . TRIBUNA POPORULUI Pag. 843 — Nr. 172.

NOUTĂŢI Arad, 23 Septemvrie n. 1898.

kgregaţia Aradului. In 10 Oc-n st. n. se va ţine adunarea ge-ili de toamna a comitatului Arad, are se va hotărî şi asupra arun-i pentru acoperirea lipselor ivite ma hoţiilor domneşti sovorşite la Rjtat. Comitetul permanent al co­ltului va face în privinţa aceasta mere, ca — afara de aruncul inr comitatens de 3°/o, să se vo­

im arunc de 2o/o pentru ferirea lipsei de 245 mii de florini ţi Je Krivány. Astfeliu în anul vii-aruncul comitatens va fi de 5o/o.

h o ţ i i l o r d o m n e ş t i simţi deci amar contribuienţii comitat. — Plăteşte Române,

rotează apoi eară cu străinii, când i fi alegeri comitatense !

lista viriliştilor din comita tul li j, fost dată gata In şedinţa de Iffieri a comisiei verificatoare şi va Ш spre vedere publică röstimp 15 zile. Recursurile în potr iva lei §e pot face de la 23 Sept. »lind 15 zile că t ră comisiunea lanentâ comitatensă. itr&gem şi de astadată luarea a-ite a plătitorilor de dare, cari I drept ar trebui să fie luaţi în ţi tot nu sunt luaţi, precum şi

cari au dreptul să ceară socotească darea îndoita,

toit alcătuitei liste congregaţia litatensä va avea 289 membri işti. Cel dintâiu plăteşte în dare 98 fl. şi cel din urmă 190 fl.

oliul bisericii gr.-or. pent ru irtea împărătesei. Preasfinţia il episcop Meţianu a dat tuturor iilor protopresbiterale din diecesa Élni un cercular, în care dispune,

de 6 luni toate scrisorile ofi-IK, atât ale oficiilor protopresbi-ile, cât şi ale celor parochiale, t fie sigilate cu ceară neagră, ori papír negru.

* metas pentru I m p e r ă t e a s a . Din comuna mic, protopopiatul Lipovei, ni se scrie, că im Inmormentării Imporătesei Elisavefa

parastas, la care în t reg poporul a parte, ascultând cu evlavie rugăciunile m şi frumoasa vorbire a dlui preot Mi-Rubinovici, căruia a t â t jude le comunal li preşedintele comitetului parochial din mie ti aduc mu ' ţ ămi tă pent ru osteneli le ше pentru binele bisericei şi al co-

I amintirea iubi ţ i lo r r eposa ţ i . Din Si nise scrie : Fap tă vrednică de toa tă la ţideamnă de a fi u rma tă şi de alţii au

teprins fraţii Moga din Sibiiu, din prile-îrecerei la cele e te rne a bunului frun S&du [strate, reposât In Boita. Anume aia lor in scopul e ternisăre i memoriei nitului, au întreprins Intre rudenii o co­ûta favorul fondului c rea t de .Reuniu-lodalilor români din Sibiiu* cu meni de a ajutora vëduvele şi orfanii mese -jlor români, al cărei r é su l t a t es te ur­mul: Vőduva Elena Radu Is t ra te , Stan І , Frangu Constant ineseu şi loan Bră> iei, proprietari In Boita, au contribuit cu e50 cr; maestrul franzelar Zahar ia Moga,

sa Ana 1 fl ; m. franzelar Pe t ru p şi soţia sa Maria cu 1 fl. ; şi Avram p canceliat consist, cu 50 cr. In total 4 jder., cari s'au adminis t ra t la cassa Re­mei. Bine ar fi, dacă obiceiul aces ta ar

radöcini printre Românii de la sa te , lese aruncă zeci de floreni pe pomenile Iniei un folos, şi cari nu odată degene-tà ta beţii etc.

-In legătură ni se comunică, că tot In moria decedatului Radu Is t ra te au con­tait la acel for.d dl loan I. Hinţescu, pro­

fesor în Buzëu cu 1 fl ; ear ' dl P e t r u Tincu, funcţionar la .Albina ' ' şi Lazar P răşea , can-celist advocaţ ial , au contr ibui t cu câte 1 fl. în memor ia regre ta tu lu i Nicolae Sterca Şu-luţiu. S t a r e a aces tu i fond, în temeia t la în­ceputul a. c , este de 60 fl. 50. cr.

*

R e g r e t a t u l p r o t o n o t a r comi t a t ens Cor-neliu T o b i a s , după cum ni-se scr ie din Si­biiu, a fost î umormên ta t S â m b ă t ă eu mare solemnita te în cimiterul gr. cat . din Poar ta Turnulu i . El a funcţionat aproape 20 de ani ca pro tonotar comi ta tens , în care res t imp a ajutat după put inţă рѳ mulţi conaţionali de ai sei . La înmormânta re a funcţionat Părin­tele protopop I. V. Rus.m, as is ta t de P . Ni­colae Togan, cest din u rmă scoţând într 'o vorbire caldă şi s imţ i toare meri te le dece­datului , cum şi pe rde rea ce comitatul o îndură prin t r ece rea lui la cele vecînice. In­tre part icipanţi , — afară de aproape în t reaga intel igenţă română — am remarca t présenta tu turor funcţionarilor comita tensi în frunte ca vice-comiteie Reissenberger ; magis t ra tul , t r ibunalul , direcţ ia financiara etc.

— In legă tură , ni-se comunică , că pentru în t regi rea postului de protonotar comitatens, deveni t astfel vacant , şi pen t ru înt regirea altor posturi , ce tn urrn'i îtitregirei ar de­veni eventua l vacante , vice-comitele publică concurs cu terminul până la 30 Septemvrie c. n. Alegerea pro tonotaru îu i se face In adu­narea genera lă o rd ina ră de toamnă, ce este convocată pe 3 Octomvrie n. c. oarele 9 a. m. Cum postul de pro tonotar es te reserva t unui român şi cum protonotarul a re să fie oarecum inima comitatului — Românii, mem­bri ai comitatului munic ipal , să fie la înăl­ţ imea chiemări i lor.

D u n ă r e a scade. Din Pes t a n i s e scrie. De sëptëmâni apele Dunării scad mereu . O aşa mare scădere , ca acum, nu s'a în têmplat de trei ani, astfel In cât vapoarele umblă numai foarte cu anevoie şi încet, cu dese oprel iş t i ; ear ' vapoarele cari duc numa i per­soane, sosesc aici toate cu întârziere destul de mare . Ştirile ce vin din ţ a r ă la ministe-riul agricul turei , врші, că apele Dunări i în toate părţ i le scad din zi în zi. Oficiul de inginerie a rîurilor, în u rma acestui scăză-mênt a pus de s'a întocmit în mai mul te locuri maşini de afundat albia (maşine zise Bagger). Lângă Sf-Andrei, pe ţe rmul drept al Dunări i , o corabie s'a înămolit eri (20 c.) în nisipul apelor şi numai cu mare auevoe a pu tu t fi s căpa t ă .

* E x p o s i ţ i a de vi te î m p r e u n a t ă cu dis­

t r i b u i r e de p r e m i i în ban i , ce . R e u n i u n e * română de agr icul tură din comitatul Sibiiu" a rangiază anual , pe cum ni se ves teş te , pen­tru a. c. se va ţ ine In opidul Sebeşul-să-sesc. Comitetul cent ra l al Reuniunei s'a pus tn conţe legere Iu aces t scop cu direc­ţ iunea .Tovă ră ş i e i agricole din Sebeşul-să-sesc" , care va avè să des igneze comunele ce vor fi admise cu vitele la exposiţie, va insti tui un comitet a rangia tor local, va numi 1—2 dintre fruntaşii comunelor , cari să al­că tu iască juriul exposiţiei . La exposiţie se vor distribui în t re exposenţ i 100 fl. premii. Aceasta este a 9-a exposiţ ie, ce reuniunea o arangiază . P â n ă acum s 'au ţ inut a semenea exposiţii în Reşinari , Til işca, Avrig, Apói­dul român, Pianul român, Boita, Fote ldea şi Sel iş te . Cuno3cêud hărnicia economilor clin pa r t ea locului şi îngrigirea deosebi tă ce ei o dau prăsirei vitelor — sperăm, ca ex posiţia din Sebeşul -săsesc nu va r ëmânè îndărătul celor a rang ia te p â n ă acum.

•

. G a z e t a Macedoniei* va fi numele foaei ce va a p a r e la Bucureşt i tn 1 Octomvrie . Do­rim i sbândă deplină aceste i foi, chema tă să în tă rească s imtëmôntu l de neam în fraţii noştri Macedoneni.

P r e o ţ i r o m â n i la sf inţ i rea unei scoale u n g u r e ş t i . Ni-se comunică spre publ icare , că la sfinţirea şeoalei ungureş t i din Macca, în tâmpla tă Dumineca t recută , au luat par te şl preoţii Braja şi Petrila. —

Ce au avut să caute aceşt i preoţi la sfin­ţ i rea unei scoale ungureş t i , — nu ştim. Şt im însă că au făcut prin aceas ta un lucru rëu şi prost , pentru care numai c inste şi l audă nu şi-au câşt igat .

* Necrolog. Alexandru Gonza, ca t a tă , Eli-

sabe ta , Rosalia şi Maria ca surori , în nu­

mele lor cu inima frântă de durere aduc la cunoşt inţă , că neui ta tu l lor fiu şi frate Iuliu Gonza, j u r i s t de anul al I IMea la uni­vers i ta tea r egească din Cluşt după un morb îndelungat şi-a da t nobilul suflet In mani le Creatorului Luni la 19 Septemvrie a. c. 10 oare a. m. în e ta te de 20 ani.

Remăşi ţe le pământeş t i ale scumpului de­cedat se vor înmormânta după ri tul roma nesc gr. cat , Marţi la 20 Septemvr ie 4 oare p. m. In cimiteriul romano-catol ic din loc.

Bistriţa, la 19 Septemvr ie 1898. Fie-i ţe r ina uşoa ră şi memor ia b inecuvân-ta tă !

* Culesul de vii în P â n c o t a . Pr imim urmă­

toarele : Culesul viilor In dealul Pânco ta s'a slatorit pe ziua de 3 Octomvrie nou. După cum se prevede, vinul nu va fi a şa mult , dar ' cu a tâ t mai bun.

Logodnă . Ioan Bortea, înveţător , s 'a logodit cu domnişoara Silvia Stoia.

*

Hymen . Domnul Constant in C u c u din Oraviţa, şi-a încredin ţa t de fiitoare soţie pe amabi la d-şoară Aurelia M o r a r i u din Mân-druloc. Le dorim deplină fericire 1

*

Cununie. D-ra Elisaveta Pêrvu din Caran­sebeş şi dl cleric absolut Lucian Secoşian din Ictar îşi anun ţă cunun ia ce se va face la 13/25 Sept. a. c. In b i se r ica ca tedra lă din Caransebeş .

* Nuntă r o m a e a s c ă în Oravi ţa . Sâmbătă ,

la 27 August , In ziua întâiu de rugă la oarele 5 d. a. s'a ce lebra t în Oraviţa cu­nunia distinsului advocat Dr. I. Nedelcu cu mi-reasă-sa d-ra Miţi, flea protop. Al. P . Popovici. O adevora tă zi mare , în care populaţia O-raviţei a vut prilej a ş i manifesta afecţiu­nea faţă de un fruntaş Însufleţit. La cea mai f rumoasă se rbă toare a vieţii sale, pă-reehia conjugală, u rma tă de mul ţ imea oaspeţilor a fost sa lu ta tă cu entusiasm de spalierul publicului aglomerat din toate s tra­turile Oraviţeniîor.

Stăpânul de sus să le dee vieaţă îm­belşugată pe pămen t !

Avis! Dl Dr George Vuia, care în lunile de vară a practisat ca medic la băile Herculane de la Mehadia, s'a re 'ntors acasă continuând praxa me­dicală aici în Arad.

Convocare. Reuniunea înveţător i lor gr. or. români

din despăr ţementu l protopopiatului Hălmagiu îşi va ţ ine p roxima şed in ţă Duminecă la 20 Sep. V. 2 Oct. n . 1898 în şcoala din comuna Vaţia de jos pe lângă furmătoarea

Programă : 1. După ce lebrarea sftei liturgii va urma

c h e m a r e a Duchului sfânt. 2. Cuvent de deschidese presidial . 3 . Cons ta ta rea membri lor presenţ i . 4. î ncasa rea taxelor pen t ru reun iunea

dis t r ic tuală . 5. Raportul biroului. 6. Pe r t r ac t a r ea rescr iptului Nr. 297/898

al biroului centra l . 7. P resen ta rea opera te lor şi a legerea unei

eoraisiuni pent ru censura re . 8. Propuner i şi interpelăr i . 9. S taver i rea locului adunăr i i vi i toare. 10. înche ie re .

Hălmagiu, la 31 Aug. v. 1898.

Mihail Vidu preşedinte.

it -

Reprivir i (ochiri) economice de preste septămână.

Cereale (bucate). Timpul a r ë m a s şi sëp-tômàiia aceas ta neschimbat , usca t şi cald. In cercurile economice se doreş te ploaie.

Pieţele din afară se ţin la preţ , de o a r e c e pretut indeni e marfă aduna tă la îndemână , astfel că şi consumenţ i cari ne-avênd buca te aduna te t r ebue să p lă tească preţur i mai bune.

In America cursul preţuri lor cu toa tă a t r age rea cumpărător i lor se mărg ineş te to­tuşi numai pe lângă preţur i le de vânzare ce să exportează.

In Engluera s 'a re ţ inut a t â t cumpărător i i cât şi vînzëtori dela vînzare în mare , încât nici cu mărunţ işu nu sa putu t a junge l a urcare de preţuri .

In Francia cu toa tă ce rce ta rea bună a pieţelor s'a căuta t slab bucate le , de oarece economii să a ş t eap tă la u rca rea preţur i lor .

In toa te celelal te pieţe a fost mărfurile curente bine cerce ta te şi mai bine plăt i te .

In pistele noastre au fost sosirile cereale­lor s labe, în anumi te cerea le neîndei tul i -toare din care pricină pre ţur i le au fost urca te .

Grâu. Adunându-să în piaţ de pe 2 жііѳ ofertele au fost mari , în u r m a cărora cum-perătorii , în dnosebi morari i cereau gefeă-mônt la pre ţur i la car i a ajuns abia cu 10 cr. astfel au şi cumpëra t ceva mai mul t la început , Iu u r m ă a început a t e u r ca şi sa încheiat cu urcare de pre ţ de 5—Vit cr, cu vânzare de 140.000 măji met r ice .

Săcara a fost mai b inecerce ta tă , le înce­put s'a cumpăra t de morar i , mai târzim de speculanţi pen t ru expor ta re cu u rca re de preţ de 7Vi—10 cr. S'a vândut cam 9000 măji metr ice cu preţul de fl. 6.85 p a n a Ia fl. 7.

Orz pen t ru nu t remânt , oferte puţ ine de asemeni şi cereri le mărgini te , s 'a cumpő-ra t mai mult din pa r t ea îngrăşetori lor c:\ri la plăti t ceva mai bine ca re era frumos şi cu boabe sănă toase . S'a vândut cam 4000 măji metr ice cu fl. 5.60 până la fl. 5.85.

Orz pent ru l iferare la s taţ iuni , я a v e t ce rce ta re slabă, s'a cău ta t mai alea cel din province din părţ i le Tisei şi ungar ie i de nord cu preţul de fl. 6—6.50.

Oves A fost puţin, numai ce s'a t rane-por ta t cu t renul , cel adus cu vapoare le nu s 'a expus In piaţă, cerer i puţ ine l ' a vândut cam 6000 măji metr ice cu fl. 5.46 —5.85.

Porumb ('cucuruz) a avut trecere puţină, sa cumpëra t mai mult din par tea îngraş t -torilor cam vre-o 8000 măji metrice mai mult din deposite (magasii) şi '1-a plă t i t cucuruzul unguresc cu fl. 5.20 cel româ­nesc (din Romănia cu fl. 5 .27.

Făină s'a vîndut mai mul tă în Bonomia unde morile fiind lipsite de apă în urma îndelungatei sece te , au produs puţ ină făină. In lăuntrul ţerei ş'a vtndut mai pu ţ ină ; a t t -fel preţur i le r ă m â n ca mai nainte еяш urmează .

m_ 0 1 2 3 4 j> 7 fi. ІбГЗО íö/70 ІЬДО~ТШ"Т3.80 Щ— 11.70 Ш~

7 şi jum. 8 ÎJÔ 5̂ 60" Faină No, 0 0|1 I П ПВ Ш

fl 12.30 11,80 11,30 1 1 - 1,90 M » Tărîţe fl. 4 . — per 100 Klgr.

P ă s t ă i o a s e : Fasole boabe mari , a lbe şi rot. fl. 6.75—7.—

, oloagă . , 7.50 7.7i „ , „ colorate . , 5.50 —

Linte , 10.— 1 6 . -Mazere pent ru fert . . . . 8.50—9.50

„ „ c u r ă ţ i t ă . . „ 14.— — Mac . . . 26 29 Porc i greut . 32Ó—380 kg. 59—59V« cr. p . kg.

, 2 8 0 - 3 0 0 . 5 9 7 2 - 6 0 , , , , sârbeşt i 59— 61 , , . Seminţe. Trifoiu roşu a fost cerce ta t , s'a

vtndut 250 măji metr . din 98 cu fl. 40—44, prima fl. 46 .

Lucerna din 97 cu fl. 3 7 — 3 9 , din 1898 fl. 4 2 - 4 8 .

Ouă: 40 bucăţ i cu 1 fl., în lăzi de 1440 bucăţ i cu fl. 33.50—34.50 pe ladă.

Golite {hoară), gâşte îndopate fl. 4—5.60, Îngrăşate fl. 2 20—2 50, pui de fript fl. 0 .80- 1 — , pui de copt cr. 60—75, raţe fl. 1—1.20 părechea .

Viţei în via ţă pr ima s'a vîndut cn 42— 48 cr. per Klgram.

Piei lucrate. Einsatz Terzen de la 10—13 kl. fi. 142—144.—, de la 1 4 - 2 0 kl. fl. 145 - 1 4 8 . , Zweisa tz-Terzen de la 1 8 - 2 0 kl. eu fl. 134—136, de bivol Terzen de la 24—23 kl. fl. 1 2 3 - 1 2 6 .

P i a ţ a .

Grâu fl. C u c u r u z . Orz Săcara , Ovët .

7.80-4.80-4.90-6.60-5 . —

Arad

-8.20 -5.20 -5.10 -6.70 5.10

B.-Pesta

fl. 8.54 p . toamnă 4.46 „ Maiu-I. 5 . 9 0 . Sept . 6.85 „ toamnă 5.55 . .

Utensilii de desemn, de scris, l ine­ale, caete

utensilii şcolare e tc . se pot căpeta

Cu jumetate preţul tn prăvălia din faţa templului israeli t (lacă­

tul de fer) a lui

M. S a m s t a g .

Atragem Atenţ iunea Domnilor înveţători asupra anunciului de pe pagina a 4-a refe­ritor la cărţi le de cari d ispunem pent ru şcoalele poporale, rugându-i a ne onora cu comandele lor.

Editor: Aurel Popoviei-Barciann. Redactor responsabil Ioan Rasen Siriana.

Nr. 172 Pag. 844 TRIBUNA POPORULUI 12 24 Septemvrie 18»

REGATUL ROMÂN

F**in*&frjl*, ^ » a s i & l i x i Bră i la P U B L I C A Ţ I E )

la basa decismaei Consiliului comunal No. 1 3 / 1 din şedinţa extra-or-dinar* delft 14 Martie a. c. a jurnalului Consiliului technic superior Nr. •151 :ул щ ft ordinului dlui Ministru de Interne Nr. 1 1 0 7 0 din 2 6 Iunie 1 8 9 8 , subscris*! priraw ftl oraşului Brăila, aduce la cunoştinţa generala, că în ziun í e 1 Oct*^bri® 1898, la oarele i p. m. se va ţine Ia aceasta Pri­mărie o BiAgMru licitaţiune publică, prin oferte sigilate, fără drept de su-pralicisafmae, oferte sau supraoferte, pentru darea în concesiune a ilu­minatului Oraşului Brăila prin electricitate.

Aîtrh de c&sele enumărate la art. 1 1 4 din caetul de sarcini, se vor admite IA IMtftfiune şi toate celelalte case, care se ocup în special cu i luRiDsatKl e 'estr is şi care vor présenta :

1). Certificate, dovedind că au construit deja staţiuni mari centrale de iluminai electr ic;

2). Statutele şi organisaţia societ&ţei, probând că dispune de mijloace suficiente pectru a întreprinde lucrările prevëzute în caetul de sarcini al ccneesbraei ce faee obiectul presentei publicaţiuni.

3). O procură legalisată autorisând persoana care se va présenta în numele casei la licitaţiune.

Toate aces te acte vor trebui să fie redactate în limba română sau cea fraccesa , visate de Consulatul român respectiv şi depuse Primăriei de BrăDa cu cinci zile înainte de licitaţiune.

Casele care nu vor fl îndeplinit aceste condiţiuni, nu vor fi admise la licitaţiune.

Ofertele vor fi făcute ad literam după formularul alăturat la caetul de sarcini.

Ofertele condiţionate sau ori ce alte oferte, cari ar diferi câtuşi de puţin de formularul model, vor fi respinse din concurenţă.

Ofertele vor purta pe prima faţă a plicului inscripţiunea : „Oferta pentru iluminatul electric al oraşului Brăila1'.

Garanţia provisorie este fixată la lei 1 5 . 0 0 0 în numërariu sau efecte publice garantate de stat.

Caetul de sarcini împreună cu celelalte piese constituind întregul pro­iect se pot vedea^la Primărie în toate zi lele de lucru, de la orele 1 0 — 1 2 a m.

La adimnistraţiunea „ТгіЬш&ѳі Р©ротпШ". se află de vênzare

urmetoarele căr ţ i pen t ru şooalele poporale : ABC Carte de cetire de Iosif Moldo van, N. Stef etc 20 A doua carte de cetire, de mai mulţi prietini, Braşov . . . . 28 Geografia Patriei de Ioan Dariu 25 Istoria bisericească 30 Ioan Popescu : Carte de cetire II, prelucrată de Dr. Petru Şpan. 30 întâia carte de scriere şi cetire pentru înveţămontul lirnbei ma­

ghiare de Ioan Roman ю Gramatica română de Ioan Potran profesor . . . . . . . . 15 Micul catechis 15 Istoria Patriei de Ioan Dariu 25 Carte de cetire şi deprindere ia limba mughiarâde Wilhelm Groo 24

p r e c u m şi r cun ta i te de scr i s . Rugăm deci pe toţi domnii tuveţători a ne onora cu comandele lor pentru ai

aces ta scolastic. La facerea comandelor , cari не vor efeptui prompt , sunt rugaţi, a adăugaţii

scie de porto postal . Adiainistiaţiur.ea „Tribuna РорогвМ

P r i m a r N. N- lONESOU.

Secretar general N. Ţ ino .

Nr. 7371 Brăila. 16 Iulie 1898.

1). Publ ica ţ iunea an te r ioară Nr. 7116, anun ţând l ici taţ iunea pent ru ziua de 10 Septembr ie 1898, a fost anu la tă şi înlocuită prin cea de faţă.

B a n c a g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e mutuală .

«*- „TRANSILVANIA" ÎN SI1Í I IU.

asigurează pe lângă condiţiunile cele mai favorabile:

1. în c o n t r a per icolu lu i de foc şi exp los iune ; clădiri de ori-ce fel, mărfuri , producte de c â m p , mobi le etc ;

2. pe via ţa oniulni In toate combinaţ iuni le , precum : asigurări de capi talur i în caşul morţii şi pent ru terminur i fixate, de zestre şi de reite.

Desluşir i se dau, şi oferte de as igurăr i se primesc din comitatele: Arad, Bichiş, Bihor, Ciănad, Caras-Severin, Timiş şi Torontói prin

Agentura principalii din Arad. (Strada Széchenyi Nr . 1, casa dlui advocat Dr. Virgil Bogdan, etagiul al П,)

p recum şi prin agentur i le cercuale şi speciale.

(Îi

Tipografi» „Tr ibun* Poţjorwliii- A u r n i Р о р п ѵ і я і - В а г с і а п и tn Arad.