Anuarul Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita Din Romania 2013

A N UA RU L F E D E R AŢ I E I O RGA N I Z AŢ I I LO R

O RTO D OX EP RO -V I TA

D I N RO M Â N I A2 0 1 3

SIBIU, 2013

Comitet de redactare:Dr. Christa Todea-GrossSebastian Moldovan

© Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

ANUARULFEDERAŢIEI ORGANIZAŢIILOR

ORTODOXEPRO-VITA

DIN ROMÂNIA

SIBIU, 2013

5

M E SAJ A D R E SAT A D U NĂ R I I G E N E R A L E A F E D E R AŢ I E I , M Ă NĂST I R EA C ĂŞ I E L , 1 7 - 1 9 O C TO M B R I E , 2 0 1 2

Stimaţi și iubiţi împreună-lucrători în slujba Vieţii,

Scriu „Viaţă” cu majusculă, căci angajarea noastră „Pro Vita” ţine de însăși iden-titatea noastră de ucenici ai lui Hristos – pe care voim s-o onorăm și s-o afirmăm la întreaga-i negrăită valoare – și, deci, de voinţa de a fi și noi implicaţi în planul (proiectul) Său „ca lumea viaţă să aibă, și din belșug s-o aibă” (Ioan 10,10). Pentru realizarea acestui proiect dumnezeiesc Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care este însăși Viaţa, a dat nu numai ceva din ale Sale, nu vreun dar exterior Luiși, ci S-a dat pe Sine Însuși. Lupta ucenicilor lui Hristos în slujba vieţii umane – de aici și de Dincolo – nu poate avea alt model mai puţin înalt și nici exigenţe mai puţin cuprinzătoare, în orice situaţie în care viaţa omenească este pusă în pericol, devalorizată, înjosită sau anihilată. Astfel încât, modesta noastră angajare în apărarea vieţii oamenilor – cel mai mare dar pe care fiecare persoană umană, mică sau mare, îl are de la Cel care este Creatorul și Stăpânul vieţii – își are raţiunea de a fi și ancorarea în Jertfa însăși a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și în calitatea noastră de partici-panţi la harul acestei Jertfe. Și știm că oricâte facem pentru vreunul dintre fraţii Săi cei prea mici, pentru El o facem (cf. Matei 25,40).

Trăim într-o lume în care moartea își spune cuvântul la fiecare pas, în care moartea pare a-și fi impus groaznica-i stăpânire peste lume, mai presus de orice putinţă de scăpare. A sluji lui Hristos-Viaţa și, implicit, a sluji Vieţii, în sensul ei atot-cuprinzător, este, cu adevărat, o lucrare împotriva a ceea ce pare a fi astăzi curentul comun al omenirii, inclusiv al celei mai mare părţi din acea omenire care își duce zilele pe ruinele Creștinismului, adevărat torent năvalnic care se îndreaptă vertigi-nos spre prăpastia morţii. Lupta „Pro Vita” este cu atât mai grea cu cât ea se lovește, pe de o parte, de apatia mulţimii care-și zice, totuși, „creștină” – ce anomalie, acești „creștini” care-și ucid copiii, cum își nimicesc și propria viaţă duhovnicească, în noianul de patimi! –, iar pe de altă parte de compromisurile și de lipsa de energie a multora dintre cei care sunt pe postul de călăuze, dar care, prin absenţa lor la apelul de a se pune în fruntea luptătorilor Vieţii, nu fac decât să împlinească, o dată mai mult, cuvântul lui Hristos despre călăuzele oarbe ale orbilor (cf. Matei 15,14).

Dar nu trebuie nicidecum să dejnădăjduim! Iisus Hristos, „Același, ieri și azi și în veci” (Evrei 13,7), este Domnul Atotbiruitor! Întru El suntem și noi și vom fi, cu adevărat, biruitori, dacă suntem ceea ce El voiește să fim!

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România – Anuar 2013

6

Aici, în Ierusalimul biruinţei lui Hristos și la picioarele Golgotei Jertfei Sale atotmântuitoare, mă aflu rugător fierbinte și stăruitor pentru succesul deplin al conferinţei de la Sfânta Mânăstire Cășiel, pentru lupta noastră comună în slujba Vieţii, ca și pentru fiecare dintre fraţii și surorile dragi care-mi sunteţi cu toţii.

Caldă îmbrăţișare tuturor, în dragostea lui Hristos Iisus, Domnul și Mântuitorul nostru,

Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Preşedinte

7

M E M O R I U A D R E SAT I E R A R H I LO R B O R P R I V I TO R L A C A M PA N I A Î M POT R I VA N O R M A L I TĂŢ I I S E XUA L E

Preafericirea/Înaltpreasfinţia/Preasfinţia Voastră,

Cu fiiască supunere, Vă aducem la cunoștinţă o situaţie gravă, care reclamă luarea unei atitudini ferme din partea Bisericii noastre, pentru apărarea sănătăţii spirituale și morale a poporului român. Este vorba de legiferarea și încurajarea practicilor împotriva firii, inclusiv prin sistemul naţional de educaţie cu un program care vizează arta, cultura și educaţia și care se derulează cu o am-ploare sporită și în februarie 2013, (după precedentul din februarie 2012), prin accesul în școli a așa numiţilor LGBT - Lesbiene-Gay-Bisexuali-Trans, pre-cum și proiectul de lege pentru dezincriminarea incestului.

Un exemplu caracteristic îl reprezintă acţiunile de propagandă din cadrul “Lu-nii istoriei LGBT”, o parte dintre ele vizând instituţii de învăţământ și cultură, pre-cum “Muzeul Ţăranului Român” sau “Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială” din București – acţiuni finanţate de organizaţiile care militează pentru scoaterea icoanelor din școli și eliminarea religiei din curricula școlară – și care lovesc în va-lorile noastre cele mai de preţ, în inocenţa copiilor noștri și în sănătatea spiri-tuală a poporului român.

Propaganda homosexuală desfășurată la Liceul “George Coșbuc” din ca-pitală, cu știinţa și sub ochii autorităţilor, reprezintă o mostră de pervertire satanică a copiilor, la aceste acţiuni luând parte și elevi de gimnaziu!

Considerăm că toate aceste atacuri trebuie grabnic oprite prin atitudi-nea fermă a Bisericii, căci toate deschid drumul către legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, așa cum se întâmplă deja în anumite ţări din Oc-cident. Ca reacţie lăudabilă la promovarea pe scară internaţională a toleranţei faţă de homosexualitate avem cazul Nigeriei, ţară în care a fost aprobată o lege care interzice căsătoriile homosexuale. În ciuda ameninţărilor administraţiei SUA și a Marii Britanii că vor stopa ajutorul dacă Nigeria nu va recunoaște dreptu-rile homosexualilor, liderul majorităţii din Cameră a afirmat despre “căsătoriile” homosexuale, că sunt “străine de societatea și cultura noastră și nu trebuie să fie importate” (din: Familia Ortodoxă, nr. 1(48)/2013, pag.76)

Din păcate, nu aceeași este atitudinea României în faţa acestor presiuni, dez-incriminarea homosexualităţii prin abrogarea art. 200 din vechiul Cod Penal fiind un pas hotărâtor în vederea aderării ţării noastre la U.E. Considerăm că prin îngă-duirea unor manifestări precum cele de mai sus, ţara noastră transmite mesajul că


8

este dispusă să facă pasul următor, adică legiferarea căsătoriei homosexuale și, mai departe, adopţia copiilor de către cupluri homosexuale, iar toate acestea pregătesc terenul pentru acceptarea și legiferarea pedofiliei.

Pentru detalierea și în sprijinul afirmaţiilor de mai sus, prezentăm în anexă o Scrisoare deschisă semnată de mai multe ONG-uri, adresată autorităţilor și tuturor factorilor de răspundere ai societăţii civile, precum și protestul public adresat con-ducerii Muzeului Ţăranului Român.

Numai Biserica Ortodoxă are puterea de a opri cursul nefericit al aces-tor evenimente, printr-un apel ferm către poporul creștin și către autorităţile de stat. Întrucât promovarea unei atitudini conforme cu valorile tradiţionale creștin-ortodoxe și românești faţă de sexualitate nu poate fi realizată decât în cadrul mai larg al unei educaţii autentice și temeinice pentru castitate și viaţă conjugală morală, considerăm, de asemenea, că este absolut necesar și urgent un program pastoral naţional de educaţie a părinţilor tineri și a ado-lescenţilor pentru căsătorie și viaţa de familie, program care să se desfășoare la toate nivelele Bisericii (parohii, școli de teologie, ore de religie, eparhii).

În calitate de arhipăstor al turmei Mântuitorului Iisus Hristos, Preafericirea/Înaltpreasfinţia/Preasfinţia Voastră cunoașteţi cel mai bine frământările și trebuin-ţele spirituale și materiale ale credincioșilor. De aceea, facem apel la îndreptăţirea și responsabilitatea pe care le aveţi prin Harul arhieriei pentru a interveni la nivelul Sfântului Sinod în vederea găsirii unor soluţii salvatoare pentru sănătatea spiritua-lă și morală a copiilor, tinerilor și familiilor noastre.

Îl rugăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic, să Vă ocrotească și să Vă ajute în toate eforturile pe care le depuneţi pentru mântuirea personală și cea a turmei cuvântătoare de El încredinţată!

Cu asigurarea întregului nostru devotament filial,Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România

30 ianuarie 2013

9

M E M O R I U A D R E SAT I E R A R H I LO R B O R P R I V I TO R L A INIŢIATIVA DE REINTRODUCERE A “EDUCAŢIEI SEXUALE”

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din RomâniaStr. Mitropoliei, Nr. 20550179-Sibiu

PREAFERICIREA/ÎNALTPREASFINŢIA/PREASFINŢIA VOASTRĂ,

Cu fiiască supunere, Vă aducem la cunoștinţă o situaţie gravă, care reclamă luarea unei atitudini ferme din partea Bisericii, pentru apărarea sănătăţii spirituale și morale a copiilor noștri. Este vorba de reluarea proiectului de introducere a educaţiei sexuale în școlile din România, sub titlul generic de „Educaţie pen-tru sănătate”.1

În prezent, un număr de 18 parlamentari sprijină această iniţiativă a deputa-tului Tudor Ciuhodaru, de introducere a orelor de „Educaţie pentru sănătate” în trunchiul comun, îndreptată în mod vădit împotriva moralităţii familiei creștine și a copiilor. Printre aceștia se numără și doamna deputat Liliana Mincă2, președinta „Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbaţi” din Camera Deputa-ţilor și susţinătoare a proiectului „Sexul vs. Barza”, lansat recent la Palatul Parla-mentului, proiect autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România.

Proiectul este susţinut de asociaţii precum “Accept” (a homosexualilor din România) sau de Colegiul Bilingv “George Coșbuc”, liceu care promovează fă-ţiș homosexualitatea, găzduind parade gay sau platforme LGBT. Ce va conţine, în consecinţă, capitolul referitor la viaţa intimă din cadrul materiei „Educaţie pentru sănătate”, ne putem lesne închipui. De altfel, Adriana Radu, „specialista în educaţie sexuală” care apare în clipurile campaniei, spune: „Pasul următor ar fi adoptarea unei legi care să includă educaţia sexuală ca materie obligatorie în școlile din România. Educaţia sexuală obligatorie în clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fără tăgadă.”3

De asemenea, programul naţional “Biblionet” sprijină SEXUL vs BARZA, anun-

1 Proiectul de lege şi expunerea de motive pot fi descărcate de la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13206

2 Care, în campania electorală, împărţea iconiţe și mătănii ortodoxe, gratuit, alegătorilor!3 http://www.romaniapozitiva.ro/featured/ww-sexulvsbarza-ro-interviu-cu-fondatorii-plat-

forme-de-educatie-sexuala/


10

ţând susţinerea și promovarea platformei educaţionale în peste 2.000 de biblio-teci publice din România. „Modelul educaţional” prezentat promovează promis-cuitatea sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă consecinţele avortului și se îndreaptă, vădit, contra autorităţii parentale. Viziunea sa este vulgarizantă, hedonistă, anti familie și susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoţionale și psihice la nivelul personalităţii elevilor de gimnaziu și liceu.

Dacă Ministerul Educaţiei va aproba un asemenea program în școlile din Ro-mânia, mii de copii vor fi pervertiţi și distruși sufletește, în timp ce numărul avortu-rilor va crește, așa cum ne arată studiile efectuate în ţările în care „educaţia sexua-lă” se studiază obligatoriu în școli.

Numai Biserica Ortodoxă are puterea de a opri cursul nefericit al acestor eveni-mente, printr-un apel ferm către poporul creștin și către autorităţile de stat. Întru-cât promovarea unei atitudini conforme cu valorile tradiţionale creștin-ortodoxe și românești faţă de sexualitate nu poate fi realizată decât în cadrul mai larg al unei educaţii autentice și temeinice pentru castitate și viaţă conjugală morală, conside-răm, de asemenea, că este absolut necesar și urgent un program pastoral naţional de educaţie a părinţilor tineri și a adolescenţilor pentru căsătorie și viaţa de fami-lie, program care să se desfășoare la toate nivelele Bisericii (parohii, școli de teolo-gie, ore de religie, eparhii).

În calitate de arhipăstor al turmei Mântuitorului Iisus Hristos, Preafericirea / Înaltpreasfinţia Voastră cunoașteţi cel mai bine frământările și trebuinţele spi-rituale și materiale ale credincioșilor. De aceea, facem apel la îndreptăţirea și responsabilitatea pe care le aveţi prin Harul arhieriei pentru a interveni la nivelul Sfântului Sinod în vederea găsirii unor soluţii salvatoare pentru sănă-tatea spirituală și morală a copiilor și tinerii noștri.

Îl rugăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic, să Vă ocrotească și să Vă ajute în toate eforturile pe care le depuneţi pentru mântuirea personală și cea a turmei cuvântătoare de El încredinţată!

Cu asigurarea întregului nostru devotament filial,

În numele Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România,

Membrii comitetului de conducere,Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,

Dr. ChristaTodea-Gross, 01.06.2013 Conf. Dr. Sebastian Moldovan

11

S C R I S OA R E D E S C H I SĂ A D R E SATĂ M I N I ST RU LU I E D U -

C AŢ I E I , C E RC E TĂ R I I , T I N E R E T U LU I Ş I S PO RT U LU I , M I N I ST RU LU I M U N C I I , FA M I L I E I Ş I P ROT EC Ţ I E I S O C I -A L E , G U V E R N U LU I RO M Â N I E I , S E NAT U LU I Ş I C A M E R E I D E P U TAŢ I LO R , I N S P EC TO R I LO R Ş CO L A R I , C A D R E LO R

D I DAC T I C E , D I R EC TO R I LO R D E Ş CO L I , E D U C ATO R I-LO R , PĂ R I N Ţ I LO R Ş I T U T U RO R FAC TO R I LO R D E R ĂS-

P U N D E R E A I S O C I E TĂŢ I I C I V I L E

Pentru al doilea an consecutiv, minorităţile sexuale din România (LGBT Lesbi-ene-Gay-Bisexuali-Trans) își trâmbiţează drepturile, organizând, pe tot parcursul lunii februarie, expoziţii de artă contemporană, documentară și de artă comunita-ră, workshopuri pentru specialiști (jurnaliști, psihologi), proiecţii de filme, teatru, atelier de creaţie literară, discuţii despre familie, spiritualitate și sexualitate, cerc de lecturi feministe, bibliotecă vie, petreceri etc.

Ca reprezentanţi ai asociaţiilor creștin-ortodoxe din România, ne expri-măm în mod deschis protestul faţă de expunerea tinerilor la asemenea acţi-uni cu caracter obscen, prin care sunt încălcate în mod făţiș legile care prote-jează copiii și instituţia familiei!

Dacă la ediţia de anul trecut au participat organizaţii non-guvernamentale din patru ţări (Scoţia, Slovenia, Slovacia și România), iată că anul acesta alte cinci sta-te s-au alăturat proiectului, respectiv Olanda, Irlanda, Lituania, Cehia și Un-garia. Desfășurate în cadrul “Lunii istoriei LGBT”, manifestările fac parte dintr-un proiect mai amplu intitulat “Engaging hearts and minds, changing attitudes” 2011-2013. Finanţarea activităţilor este asigurată de Comisia Europeana prin pro-gramul – Fundamental Rights and Citizenship (partener – LGBT Youth Scotland), valoarea totală a proiectului fiind de 4.620 euro.

Așa cum aflăm de pe site-ul http://accept-romania.ro/luna-lgbt/, scopul pro-iectului este “de a schimba mentalitatea cetăţenilor Europeni cu privire la ste-reotipurile legate de persoanele LGBT.”

Anul trecut, în ciuda opoziţiei exprimate la nivelul societăţii civile (prin scri-sori deschise, comentarii, luări de poziţie), manifestările au fost găzduite, printre altele, chiar de câteva instituţii de învăţământ din capitală: „Facultatea de Jurna-lism și Ştiinţele Comunicării”, „Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială” din cadrul Universităţii București, precum și de Colegiul Naţional Bilingv „George


12

Coșbuc”. Sute de adolescenţi și tineri (unii aflaţi la vârsta întemeierii unei familii) au fost luaţi cu asalt de militanţii homosexuali, care le-au explicat că păcatul strigător la cer al sodomiei este un „drept” al omului ce nu trebuie să fie încălcat…

Iată ce promite, pentru luna februarie 2013, Daniela Prisacariu, coordonator al evenimentelor: “Luna Istoriei LGBT îşi propune să aibă un program plin de evenimente diverse din domeniile artă, cultură şi educaţie (…) Dorim să creăm un spaţiu în care oricine se poate exprima, poate învăţa şi creşte”.

http://www.24deoremuresene.ro/articole/detalii-stire/articol/februarie-lu-na-istoriei-lgbt.html

Într-adevăr, anul acesta Facultatea de Sociologie și Asistenţă Socială Bu-curești găzduiește una dintre activităţi („Apariţia sexologiei şi a emancipării homosexuale”), în timp ce la Muzeul Ţăranului Român vor avea loc proiecţii de filme pe tema drepturilor persoanelor LGBT… (http://accept-romania.ro/luna-lgbt/)

Cât privește participarea publicului din România la manifestările organizate de membrii acestei comunităţi, previziunile pentru 2013 sunt sumbre. “Am avut mai mult de 20 de evenimente care au adunat în jur de 1000 oameni (în 2012 n.n.). În 2013 ţintim şi mai sus şi dorim să implicăm mai multă lume şi să avem un impact mai mare”, adaugă Daniela Prisecariu.

Atacurile minorităţilor sexuale vizează, desigur, inocenţa copiilor noștri. Vor-bind despre dragoste și clamând “Sunt liber să iubesc pe cine vreau!”, homose-xualii solicită, în fapt, legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, precum și a adopţiilor, în vederea întemeierii unei „familii”. Și în acest război dus pe frontul familiei, declaraţiile coordonatorilor evenimentului sunt mai mult decât îngrijoră-toare: “Din nefericire, sunt foarte rare reprezentările pozitive ale persoanelor LGBT în curricula şcolară, filmele de la tv sau cinema, piesele de teatru, litera-tură sau reviste. De aceea, noi dorim să umplem acest gol prin evenimente care portretizează persoanele LGBT aşa cum sunt ele în realitate.”

De altfel, profesoara Roxana Marin, de la Colegiul „George Coșbuc” din capitală, recunoaște cu nonșalanţă – într-un interviu publicat în toamna anului trecut – că desfășoară, la nivelul acestei unităţi de învăţământ, activităţi de promovare a ho-mosexualităţii: „La Coşbuc, avem o platformă de activism LGBT (ie. – homosexu-al) practic mai puternică decât cea pentru activism de drepturile romilor, iar în ultimii ani am avut tot felul de invitaţi şi activităţi pe această temă. Am făcut, de pildă, primul Gay Pride dintr-o şcoală publică din România (…)” http://totb.ro/54813

Pactizând cu organizaţia “Accept”, insituţiile culturale din România își vor des-chide, și în acest an, porţile pentru a găzdui manifestările “artistice” și “educative” pregătite de organizatori. Care poate fi reacţia Bisericii, a credincioșilor, a părinţilor,


13

a pedagogilor, a omului de rând în faţa “surprizelor” pregătite pentru tineretul din România?! ”Anul acesta principalele activităţi vor fi: proiecţii de filme şi teatru cu tematică gay, educaţie non-formală (biblioteca vie şi teatru forum), ateliere, discuţii despre literatura gay, o prezentare despre istoria (homo)sexualităţii ţinută de un profesor din Olanda, workshopuri cu ofiţerii de poliţie, dezbateri dar şi o expoziţie de artă. De asemenea, vom organiza şi zile lejere de socializa-re prin jocuri sau petreceri. Încercăm să îmbinăm educaţia cu distracţia şi să avem evenimente cât mai diverse pentru a putea aduce cât mai multe persoane sub umbrela Lunii Istoriei LGBT”, spune Daniela Prisacariu.

HOMOSEXUALITATEA – UN PĂCAT STRIGĂTOR LA CER

În Vechiul Testament stă scris „să nu te culci cu bărbat ca şi cu femeie; aceas-ta este spurcăciune” (Levitic 18, 22) și tot aici este prezentat cazul celor două ce-tăţi Sodoma și Gomora care au pierit din cauza acestor pervertiri ale făpturii umane (Fac. 19, 4-28). Păcatul acesta poarta și numele de sodomie, după denumirea cetă-ţii în care a fost săvârșit (Sodoma).

De asemenea, în Noul Testament, mai precis în Epistola către Romani a Sfân-tului Apostol Pavel, capitolul 1, versetele 26-27, este precizată și pedeapsa pentru acest păcat: „Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi feme-ile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi băr-baţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi, luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.”

Conform doctrinei oficiale a Bisericii Ortodoxe Române, „sodomia, adică des-frâul împotriva firii, precum şi împiedicarea cu ştiinţă a zămislirii de prunci şi lepădarea lor” constituie păcate de moarte (strigătoare la cer, v. Învăţătură de credinţă creştin ortodoxă, 110; http://www.patriarh.ro/Index/invatatura.php?capitol=306)

SUPORTUL JURIDIC AL CETĂŢENILOR (INCLUSIV MINORI) AGRE-SAŢI DE “DREPTURILE” MINORITĂŢILOR SEXUALE

Impunerea legalizării homosexualităţii a devenit o modă a Occidentului, “un pas către un stat fascist”, așa cum consideră Gordon Wilson, un fost lider al Par-tidului Naţional Scoţian. Cu toate acestea, reacţia unor state strânse în menghina imperiilor euro-atlantice este lăudabilă. Astfel, sute de mii de francezi au protestat, pe data de 13 ianuarie, pe străzile Parisului faţă de intenţiile guvernului de a oferi homosexualilor dreptul de a se căsători și de a adopta copii. De asemenea, Camera Reprezentanţilor din Nigeria a aprobat, în unanimitate, o lege care interzice căsăto-riile homosexuale, în ciuda ameninţărilor administraţiei Obama și ale premierului britanic.


14

Nu aceeași este atitudinea României în faţa acestor presiuni, dezincriminarea homosexualităţii – prin abrogarea art. 200 din vechiul Cod Penal – fiind un pas ho-tărâtor în vederea aderării ţării noastre la U.E.

Iată, mai jos, câteva din prevederile legale în vigoare, încălcate prin acţiunile minorităţilor sexuale.

Art. 4, alin. 2 din Tratatul asupra Uniunii Europene impune promovarea valorilor unui stat membru drept componentă a identităţii naţionale. Astfel, mino-rităţilor sexuale nu le este permis să încalce principiile educaţiei copiilor și tineri-lor, consfinţite în dispoziţiile art. 43 și 44 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia și promovarea drepturilor copilului: „Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia de serviciile medi-cale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept” (art. 43). „Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială” (art. 44).

De asemenea, Legea nr. 272/2004 prevede obligaţii concertate pe care le au instituţiile publice ale statului, împreună cu părinţii, privind dezvoltarea sănătoasă mentală și fizică a copilului. Aceste instituţii, definite de lege, sunt: Administraţia publică locală, Servicii judeţene de protecţia copilului, Biserica, Poliţia, Servicii Me-dicale. Acceptarea încălcării din partea acestor instituţii a normelor care trebuie să garanteze în primul rând sănătatea fizică a copiilor noștri constituie infracţiuni grave de perversiune sexuală (art. 201 Cod penal în vigoare în prezent) și corup-ţie sexuală (art. 202 Cod penal).

Totodată, Legea educaţiei naţionale prevede, la art. 7, alin. 1 că “în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psi-hică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”

Considerăm că niciun stat nu are dreptul să se amestece în celula elementară a societăţii, respectiv a Bisericii, care este familia, si să-i nege dreptul la existenţă. De asemenea, niciun stat nu are dreptul de a priva familia de funcţiile sale funda-mentale, îndeosebi de cea educativã, ci, dimpotrivă, rolul statului este de a ajuta și promova familia.

Având în vedere cele expuse mai sus, solicităm tuturor factorilor de răs-pundere respectarea atentă a legilaţiei în vigoare și interzicerea imediată a susţinerii acestor activităţi în spaţiile publice, mai cu seamă în unităţile de în-văţământ care sunt destinate formării caracterelor morale și nu experimen-telor de pervertire satanică a tinerilor!

30 ianuarie 2013


15

Semnatari:

• Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, prin jurnalist Irina Nastasiu

• Asociaţia “Ieromonah Arsenie Boca”, Arad

• Carmen Păduraru – judecător de tribunal

• Asociaţia pentru Libertatea Românilor, prin prof. Nicolae Livadă

• Asociaţia Culturală „Valea Muntelui”, prin pr. Mihail Popa

• Parohia Dodeni, jud. Neamţ

• Alianţa Familiilor din România, prin Bogdan Mateciuc, director

• Asociaţia „Rost”

• Asociaţia „Bucovina profundă”, prin președinte Mircea Pușcașu

• „Filiala Asociaţiei ProVita pentru născuţi și nenăscuţi”, Galaţi, prin preș. Cos-tache Sabina

• Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” și „Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creștin Ortodocși”, prin președinte Marcel Bouroș

16

P ROT E ST P U B L I C A D R E SAT D O M N U LU I D I R EC TO R A L M U Z E U LU I ŢĂ R A N U LU I RO M Â N

Stimate domnule director Virgil Ştefan Niţulescu,

Am luat notă de faptul că Muzeul Ţăranului Român urmează să găzduiască, în cursul lunii februarie a.c., manifestări legate de „Luna Istoriei LGBT”. Asistăm la o nefastă propagandă homosexuală, care dorește să se impună ca normalitate în opinia publică. Este, in fond, un act de reeducare publică a tinerilor mai ales, semănând în mod flagrant cu modul de propaganda totalitară, folosind doar expresii modificate, cum este aceea a „discriminării pozitive”; a acuza-ţiilor de „instigare la ură” etc. În același timp se diabolizează cei care nu sunt în acord cu ideologia acestor minorităţi sexuale care își promovează forţat în societate pseudo-valorile. În acest sens, a fost deschis chiar și un site destinat delaţiunii publice (http://raporteaza.ro/). În exerciţiul de propagandă sunt im-plicate ambasade, institute culturale și fundaţii străine care doresc impunerea unor valori străine de cele creștine, tradiţionale. Adică exact ceea ce conţine și susţine muzeul pe care îl conduceţi.

Ethosul tradiţional, mărturisit în prima expunere a muzeului de către cel care a renăscut acest muzeu, este axat pe Cruce: „Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omnipre-zenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.”, a afirmat Horia Bernea. În jurul acestei axe primordiale a satului românesc s-au adăugat organic toate celelalte săli de ex-punere.

Pentru noi, ideea de “ţăran” și de “român” are o semnificaţie profundă, pe care am înţeles-o și datorită celui care a fondat muzeul după anii comunismului, regimul în care se dorea desfiinţarea satului tocmai ca depozitar al unor valori incompati-bile cu ideologia. Prin alăturarea impură între propaganda homosexuală și MŢR, se dorește o maculare simbolică a imaginii acestuia și prin conţinut – incompatibil cu viziunea tradiţională a românului – și prin folosirea sălii cu numele fondatorului, studioul Horia Bernea.

Nimeni nu doreste o stigmatizare a homosexualilor. În intimitatea omului nu are nimeni voie să-și impună voinţa, atâta vreme cât nu sunt lezate drepturile copi-ilor sau ale animalelor. Însă asistăm la un veritabil asalt propagandistic al ho-mosexualităţii, pentru a face din acest act anormal, împotriva firii, unul care


17

să fie impus ca normal în ochii opiniei publice. Prin acceptarea ca normală a homosexualităţii, vedem deja ce se întâmplă în ţări așa-zis „mai avansate”: impunerea căsătoriei între persoane de acelasi sex, urmând chiar și adopţia copiilor de către acestea.

Menirea Muzeului Ţăranului Român este aceea de a promova spiritualitatea și implicit valorile tradiţionale ale neamului românesc. În plan social, muzeul pe care îl conduceţi vremelnic este o instituţie publică, susţinută din impozitele și taxele unei majorităţi creștine absolute în această ţară. Atâta vreme cât o instituţie publică cu valoare simbolică – MŢR – este pusă în slujba acestei ideologii, este atins chiar nucleul tare al acestui muzeu conceput de Horia Bernea: legătura permanentă a omului tradiţional cu Hristos. Asistăm astfel la o contagiune în plan simbolic absolut inacceptabilă.

Întrucât doua facultăţi trecute iniţial ca partenere în programul lunii „Istoriei LGBT” , este vorba de Facultatea de Istorie și cea de Sociologie, s-au retras din acest proiect, vă rugăm, din considerentele deja expuse, să le urmaţi exemplul, păstrând neatinse renumele și mai ales spiritul Muzeului Ţăranului Român.

30 ianuarie 2013

Semnează

• Alianţa pentru Demnitate Naţională – Președinte Iulian Capsali

• Asociatia “Basarabii” – Președinte Eduard Dumitrache

• Alianţa Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc

• Liga Studentilor de la Universitatea București

• Asociaţia Mesterilor Populari din Moldova, Iași – președinte Marcel Lutic

• Asociaţia Pro Vita filiala Bucuresti – Președinte Bogdan Stanciu

• Parohia Căuești, Iași – Preot Paroh Bogdan Sârbu

• Liga de Utilitate Publică – Președinte Rafael Udriste

• Asociaţia Christiana – Președinte Prof. dr. Pavel Chirilă

• Revista Orthograffiti

• Asociatia Tinerilor Ortodocsi “Orthograffiti”

• Asociaţia HRISDORIA – Președinte Augustin Câmpean Dorin

• Asociatia Civică a Tinerilor Creștin Ortodocși Români – Presedinte Bog-dan Ivan


18

• Asociaţia George Ogăraru pentru Cultură și Sport – Vice Președinte Andre-ea Ogăraru

• Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu”

• Asociatia “Bucovina Profundă” – Suceava

• Fundatia „Sfintii Martiri Brancoveni” – Suceava

• Revista “Familia Ortodoxă”

• Asociaţia Predania

• Paul Tecuceanu – jurnalist

• Laurentiu Dumitru – Teolog

19

P RO P U N E R I D E M O D I F I C A R E A P R E V E D E R I LO R CO N-ST I T U Ţ I O NA L E R E L E VA N T E P R I V I N D R E S P EC TA R EA FA M I L I E I Ş I A M O ŞT E N I R I I C R E ŞT I N E A PO PO RU LU I RO M Â N Ş I PA RT I C I PA R EA C E TĂŢ E N EAS C Ă L A V I AŢA

PO L I T I C Ă

09 mai 2013

În atenţia Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea

propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României

Doamnelor și Domnilor Parlamentari,

Conștienţi de însemnătatea revizuirii Constituţiei României, organizaţi-ile semnatare ale acestui document, ca parte a societăţii civile, vă roagă res-pectuos să luaţi în considerare următoarele propuneri de amendare, cu sco-pul adecvării legii fundamentale la tradiţia și moștenirea poporului român, dar și pentru adaptarea acesteia la realităţile și împrejurările de astăzi.

(lista organizaţiilor semnatare se află la final)


20

P RO P U N E R I P E N T RU R E V I Z U I R EA CO N ST I T U Ţ I E I RO M Â N I E I

A. Familia

Nr. Formulare actuală

Formulare propusă

Motivaţie

ARTICOLUL 48(1) Familia se înte-meiază pe căsăto-ria liber consimţită între soţi, pe egali-tatea acestora și pe dreptul și îndatori-rea părinţilor de a asigura creșterea, educaţia și instru-irea copiilor.

ARTICOLUL 48(1) Familia se înte-meiază pe căsăto-ria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egali-tatea acestora pre-cum și pe dreptul și îndatorirea părin-ţilor de a asigura creșterea, educa-rea și instruirea co-piilor.

(1) Amendamentul propus urmărește recunoașterea ro-lului primordial al familiei în-temeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie, în confor-mitate cu tradiţia românească și după standardele univer-sal recunoscute, ca instituţie esenţială pentru societate și civilizaţie. Considerăm că se impune această menţiune mai ales având în vedere evoluţia societăţii românești din ultimii ani, creșterea ratei divorţului, reducerea natalităţii, înmulţi-rea familiilor destrămate, mo-noparentale sau sărace, toate acestea afectând copiii într-un mod ce pune în pericol viitorul României.

Amendamentul este în confor-mitate cu angajamentele inter-naţionale ale României. În vir-tutea principiului subsidiarită-ţii, legislaţia UE și Tratatul de la Lisabona lasă la latitudinea statelor membre formularea politicilor privind căsătoria și familia. De asemenea, amenda-mentul este în conformitate cu:

1


21

* Art. 16 din Declaraţia Univer-sală a Drepturilor Omului, care prevede că familia naturală în-temeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie este elemen-tul social fundamental al socie-tăţii, care are dreptul să fie pro-tejat de stat. * Art. 12 din Convenţia Euro-peană a Drepturilor Omului – „(...)bărbatul și femeia au drep-tul de a se căsători și de a înte-meia o familie (...)”* Art. 23, alin. 2 din Conven-ţia internaţională cu privire la drepturile civile și politice - „Dreptul de a se căsători (...) este recunoscut bărbatului și femeii, începând de la vârsta nobilă.”

Formularea propusă ţine cont și de definiţiile căsătoriei și a familiei, adoptate în noul Cod Civil al României.

State europene care menţio-nează în Constituţia proprie definiţie similară a familiei: Li-tuania, Polonia, Bulgaria, Ser-bia, Ucraina, Ungaria, Republi-ca Moldova, Germania.

(2) Dreptul părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea propriilor copii este un drept fundamental.

(2) De asemenea, experienţa ci-vilizaţiei umane demonstrează că exercitarea drepturilor pa-rentale și limitarea intervenţiei statului au un efect benefic și rezultă în dezvoltarea unor ge-neraţii succesive sănătoase.


22

(3) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

De aceea, considerăm că este necesară protejarea acestui drept fundamental, pentru a se evita derapajele precum cele întâmplate sub regimul co-munist, când statul a eliminat dreptul părinţilor de a decide creșterea și educarea proprii-lor copii, în scopul îndoctrinării cu ideologia oficială.Art. 10, alin. 1 din Convenţia in-ternaţională cu privire la drep-turile economice, sociale și culturale - „O ocrotire și o asis-tenţă cât mai largă cu putinţă trebuie acordate familiei, ele-mentul natural și fundamental al societăţii, în special pentru întemeierea sa și în răstimpul cât are responsabilitatea între-ţinerii și educării copiilor care sunt în sarcina sa.”Art. 13, alin. 3 din Convenţia in-ternaţională cu privire la drep-turile economice, sociale și cul-turale - „Statele părţi la prezen-ta Convenţie se angajează să respecte libertatea părinţilor și, atunci când este cazul, a tu-torilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţă-mânt, altele decât cele ale auto-rităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba sta-tul în materie de educaţie și de a asigura educaţia religioasă și morală a copiilor lor în confor-mitate cu propriile lor convin-geri.


23

(2) Condiţiile de încheiere, de des-facere și de nulita-te a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religi-oasă poate fi cele-brată numai după căsătoria civilă. (3) Copiii din afa-ra căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

(4) Fiecare copil are dreptul la o mamă şi un tată.

(5) Condiţiile de încheiere, de desfa-cere și de nulitate a căsătoriei se stabi-lesc prin lege. Că-sătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsă-toria civilă. (6) Copiii din afa-ra căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.

(4) Considerăm necesară sti-pularea expresă a acestui drept acordat copilului prin chiar Convenţia Drepturilor Copilu-lui (Art. 7.1: „ Copilul […] are […] dreptul de a-și cunoaște părinţii și de a fi crescut de aceștia.”) Este de notorietate că dezvoltarea fizică, mentală, emoţională și spirituală a co-pilului se petrece optim doar într-o familie în care sunt pre-zenţi părinţii săi naturali sau, atunci când acest lucru nu mai este posibil, adoptivi.

De asemenea, amendamentul are scopul de a proteja copilul de tehnologizarea tot mai ac-centuată a procesului repro-ducerii umane, care tinde să separe și elimine unele dintre obligaţiile parentale (ex. repro-ducerea asistată sau „gestaţia pentru altul”).

B. Referinţa la tradiţia creștină

ARTICOLUL 4(1) Statul are ca fundament unita-tea poporului ro-mân și solidaritatea cetăţenilor săi.

ARTICOLUL 4(1) Statul are ca fundament unita-tea poporului ro-mân și solidarita-tea cetăţenilor săi.

(2) Baza valorilor poporului român se regăseşte în tradiţia creştină, pe care statul are datoria de a o proteja.

Rolul acestui amendament este acela de a recunoaște, prin le-gea fundamentală a ţării, o re-alitate evidentă. Poetul naţio-nal Mihai Eminescu nu se sfia să afirme că Biserica Ortodoxă este ,,maica spirituală a neamu-lui românesc, cea care a născut unitatea limbei și unitatea etni-că și care a fost azilul de mântu-ire naţională în ţări unde româ-nul nu are Stat”.

2


24

(2) România este patria comună și in-divizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politi-că, de avere sau de origine socială.

(3) România este patria comună și in-divizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politi-că, de avere sau de origine socială.

O astfel de recunoaștere nu ar afecta în niciun fel laicitatea statului român, dimpotrivă, oferindu-i legitimitatea atât de necesară.

Un prim argument în sensul tradiţiei creștine a poporului român este prezent chiar în textul actualei Constituţii, unde la articolul 82, jurământul pre-ședintelui și al demnitarilor se încheie cu formula „Așa să îmi ajute Dumnezeu!”. În tradiţia constituţională românească, în-cepând cu reformele lui Alexan-dru Ioan Cuza și până la Consti-tuţia de la 1923 – recunoscută drept printre cele mai demo-cratice, se fac referiri la tradiţia creștină a românilor. Astfel, în proiectul de constituţie al lui A.I. Cuza se prevedea expres „existenţa unui Corp pondera-tor (a unui Senat) din care să facă parte printre alţii “mitro-poliţii ţărei, episcopii eparhie-lor”, iar în Legea Fundamentală a României Mari se specifica fără echivoc: „Biserica creștină ortodoxă și cea greco-catolică sunt biserici românești”.

Practic, statul modern român, de inspiraţie franceză, pornea de la realitatea incontestabilă a creștinismului poporului pe ca-re-l păstorește. Tot constituţia de la 1923 definește și modul în care statul înţelege să respecte această realitate:


25

„O lege specială va statornici principiile fundamentale ale acestei organizaţii unitare, pre-cum și modalitatea după care Biserica își va regulamenta, conduce și administra, prin or-ganele sale proprii și sub con-trolul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundaţio-nale și epitropești. Chestiunile spirituale și canonice ale Bise-ricei ortodoxe române se vor regula de o singură autoritate sinodală centrală. Mitropoliţii și episcopii Bisericei ortodoxe române se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Ra-porturile dintre diferitele culte și Stat se vor stabili prin lege”.

C. Revizuirea Constituţiei şi iniţiativa legislativă cetăţenească

ARTICOLUL 74(1) Iniţiativa legisla-tivă aparţine, după caz, Guvernului, de-putaţilor, senatori-lor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care își manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în mu-nicipiul București,

ARTICOLUL 74(1) Iniţiativa le-gislativă aparţine, după caz, Guvernu-lui, deputaţilor, se-natorilor sau unui număr de cel puţin 55.000 de cetăţeni cu drept de vot, indiferent de domiciliu sau reşedinţa.(2) Dreptul la iniţiativă al cetăţenilor se exercită în condiţiile legii speciale, inclusiv prin mijloace electronice.

Se presupune că legea funda-mentală a unui stat democratic asigură, pe lângă drepturile și libertăţile cetăţenești, posibili-tatea cetăţeanului de a participa în mod direct la viaţa cetăţii. Or, modul în care este definit acum acest articol, condiţiile pe care le impune fac aproape imposibil de transpus în practică iniţiati-va legislativă cetăţenească. Modificarea numărului de cetă-ţeni care pot propune o iniţiati-vă cetăţenească de la 100.000 la 55.000 este necesară pentru realizarea unui proces legislativ cu adevărat democratic în Ro-mânia.

3


26

trebuie să fie înre-gistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetă-ţenilor problemele fiscale, cele cu ca-racter internaţional, amnistia și graţie-rea.

(3) Cetăţenii care își manifestă drep-tul la iniţiativă le-gislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în aceste condi-ţii în fiecare din aceste judeţe, re-spectiv în muni-cipiul București, trebuie să fie înre-gistrate cel puţin 5.000 de semnă-turi în sprijinul acestei iniţiative. (4) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetă-ţenilor probleme-le fiscale, cele cu caracter interna-ţional, amnistia și graţierea.

La nivel european, Tratatul de la Lisabona prevede că la iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii (cca. 0,2% din tota-lul cetăţenilor Uniunii Europe-ne), provenind dintr-un număr semnificativ de state membre, Comisiei Europene i se poate solicita să prezinte o propune-re de act normativ comunitar într-un anumit domeniu (toate regulile prin care se poate rea-liza o asemenea optiune au fost stabilite prin Regulamentul pri-vind Iniţiativa Cetăţenească Eu-ropeană, care a intrat în vigoare la 01.04.2011).Din punct de vedere al legislaţi-ei române, numărul de cetăţeni care trebuie să semneze pentru o iniţiativă legislativă este de 100.000, adică cca. 0,5%, mult peste procentul impus pentru iniţiativa europeană.Mai remarcăm că nu există ega-litate de șanse între un simplu cetăţean/grup de cetăţeni și un deputat sau senator care poate propune o iniţiativă legislativă singur, deși numărul de voturi cu care a fost ales cel din urmă (senator/deputat) în Parlament poate fi cu mult mai mic decât necesarul de 100.000 cât tre-buie pentru o iniţiativă cetăţe-nească.În sprijinul afirmaţiilor de mai sus vine și faptul că, în 23 ani, au fost depuse doar 6 iniţiative legislative cetăţenesti, din care una singură a devenit lege.


27

Numărul ridicol de mic al iniţia-tivelor legislative cetăţenesti nu este cauzat de lipsa de interes a românilor, ci de aceste reguli descurajante.

ARTICOLUL 150(1) Revizuirea Con-stituţiei poate fi iniţiată de Preșe-dintele României la propunerea Guver-nului, de cel puţin o pătrime din numă-rul deputaţilor sau al senatorilor, pre-cum și de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebu-ie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucu-rești trebuie să fie înregistrate cel pu-ţin 20.000 de sem-nături în sprijinul acestei iniţiative.

ARTICOLUL 150(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preșe-dintele României la propunerea Guver-nului, de cel puţin o pătrime din nu-mărul deputaţilor sau al senatorilor, precum și de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot.

(2) Abrogat

(1) Motivarea este similară ce-lei deja explicate la art. 74. Ab-rogarea articolului 150 va faci-lita cetăţenilor exercitarea unui drept democratic fundamental. În plus, reducerea numărului de semnături se impune în condi-ţiile scăderii demografice prin emigraţie respectiv scădere na-turală a populaţiei. (2) Condiţionarea exercitării dreptului cetăţenilor la revizui-rea Constitutiei de îndepinirea a condiţiei distribuţiei geografice a semnaturilor este rar întâlnită în alte ţări și există de obicei în statele federale. Considerăm în plus că abrogarea condiţiei se impune dacă se are în vedere eventuala reconfigurare admi-nistrativă a României.În anul 2006 un grup de cetă-ţeni a iniţiat unica încercare de revizuire a Constituţiei pe această cale. Deși s-au strâns, în conformitate cu legea, suficien-te semnături, iniţiativa de revi-zuire a fost respinsă pentru că nu a îndeplinit pragul distribu-tiei geografice cerute de Consti-tutie. De asemenea, cele 6 luni puse la dispoziţie pentru a îm-plini condiţiile constituţionale s-au dovedit insuficiente.

4


28

ARTICOLUL 151(1)Proiectul sau pro-punerea de revizui-re trebuie adoptată de Camera Deputa-ţilor și de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul mem-brilor fiecărei Ca-mere.

ARTICOLUL 151(1)Proiectul sau pro-punerea de revizu-ire trebuie adopta-tă de Camera De-putaţilor și de Se-nat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Excepţie face propunerea de revizuire a Constitutiei iniţiată de cetăţeni.

Din același motiv ca și la pro-punerea de modificare a art. 74: participarea directă a cetă-ţenilor la luarea deciziilor este negată sau împiedicată prin posibilitatea Parlamentului de a ignora ad infinitum iniţiativa cetăţenească.

SEMNATARI

1. Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe PRO VITA din România2. Alianţa Familiilor din România3. Asociaţia pentru Apărarea Familiei și Copilului 4. Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni5. Institutul „Fraţii Golescu” pentru relaţii cu românii din străinătate6. Alianţa pentru Demnitate Naţională7. Asociaţia „Basarabii” 8. Liga de Utilitate Publică9. Asociaţia „Familia Ortodoxă” 10. Asociaţia Dascălilor din România11. Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”12. CARITAS București 13. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creștini-Ortodocși 14. Asociaţia „Rost” 15. Liga pentru Identitate Naţională16. Asociaţia „Cercul Studenţesc Floarea de foc”17. Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” 18. Asociaţia „Bucovina Profundă”19. Fundaţia „Sf. Martiri Brâncoveni” fil. Suceava20. WorldTeach Romania 21. Asociaţia Provita Media22. Asociaţia „Darul Vieţii”

5


29

23. Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova 24. Asociaţia „Ortodoxia Tinerilor” 25. Asociaţia Casa Gratis Pro Deo26. Asociaţia „Familia și Viaţa” 27. Asociaţia Studenţilor Creștin-Ortodocși Români, filiala Brașov28. Asociaţia Studenţilor Creștin-Ortodocși Români, filiala Tg. Jiu 29. Asociaţia Studenţilor Creștin-Ortodocși Români, filiala Suceava30. Asociaţia „Primul Pas”31. Asociaţia „Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului” 32. Asociaţia „Prietenii omului - umanism, cultură” 33. Asociaţia Provita Sf. Brâncoveanu, filiala Pitești34. Asociaţia Pro Vita „Sf. Stelian”35. Asociaţia CIVIC Media36. Asociaţia „Onoare și Patrie”

30

M E M O R I U PRIVIND „EDUCAŢIA SEXUALĂ” ÎN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI

miercuri, 8 mai 2013CĂTRE MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALEDOMNULUI MINISTRU, REMUS PRICOPIE

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” - model nefast de abordare a sexualităţii, în con-textul posibilei introduceri a educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie în școli

II. Experienţa Marii Britanii în domeniul „educaţiei sexuale” și eșecul acesteiaIII. Rolul părinţilor în „educaţia sexuală”IV. Poziţia și propunerile organizaţiilor non-guvernamentale creștine faţă de

„educaţia sexuală” în școlile publice din România. Concluzii și propuneri de subiec-te pentru dezbaterea publică

I. PROIECTUL „SEXUL VS. BARZA” - MODEL NEFAST DE ABORDARE A SEXUALITĂŢII, ÎN CONTEXTUL POSIBILEI INTRODUCERI A EDUCAŢIEI PENTRU SĂNĂTATE CA MATERIE OBLIGATORIE ÎN ŞCOLI

Domnule Ministru,

Organizaţiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adoles-cenţi” din România. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului1.

Analizând materialele - puse la dispoziţia liberă a copiilor prin reţeaua „Bi-blionet” - am ajuns la concluzia că „modelul educaţional” prezentat promovea-ză promiscuitatea sexuală și homosexualitatea, încurajează pornografia și libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă con-secinţele avortului și se îndreaptă contra autorităţii parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esenţă, la obișnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise și cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti fa-milie și susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni și traume emoţionale și psihice la nivelul personalităţii elevilor de gimnaziu și liceu.

Precizând faptul că filmul prin care se promovează proiectul conţine imagini explicite, vă prezentăm câteva pasaje din „lecţiile” de sexualitate:

1 Prin susţinerea doamnei deputat Liliana Mincă, președinta „Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi” din Camera Deputaţilor


31

„Sexualitatea înseamnă multă, multă autocunoaștere. Ne descoperim pe noi înșine, corpurile noastre și transformările prin care ele trec din punct de vedere fizic și sexual, descoperim că avem anumite zone ale corpului unde ne place să ne atingem sau să fim atinși, așa-numitele zone sau puncte erogene, printre care se numără gâtul, buzele, sânii, abdomenul, penisul, testiculele, fundul, spatele, ceafa, loburile urechilor și lista poate continua. Cu alte cuvin-te, observi că unele atingeri sau gesturi te excită.”

„…e important să reţinem că unora le plac fetele, altora băieţii, altora am-bele sau persoane transgender, unora le plac fetele cu părul scurt, altora, nu. Cu alte cuvinte, suntem diferiţi și avem preferinţe diferite, o caracteristică su-per tare a oamenilor, zic eu.”

„Poate că ţie și prietenei tale vă place să va sărutaţi corpurile, dar tu nu ești pregătit să mergi mai departe. Nu vrei să faceţi sex încă. Asta e o limită a ta pe care o comunici și o negociezi cu ea. Pentru că sexualitatea înseamnă și comunicare, înseamnă să-i spui celuilalt ce-ţi place și ce nu, ce ești pregătit/ă să faci și ce nu. Este OK să-i spui prietenului tău că îţi place cum îţi atinge sâ-nii, dar nu vrei să îţi atingă vulva, nu acum. Iar el trebuie să te înţeleagă și să-ţi respecte decizia.”

„OK, la ce vă gândiţi când vă gândiţi la sex? Mă refer acum strict ca defi-niţii? La ce se referă sexul? Pariu că vi se duce gândul la o bilă de billiard bine lovită, fix la relaţii sexuale, la penis în vagin. Mai puţin la sexul dintre două fete și doi bărbaţi, nu? Mda, aflaţi că asta e cam nedrept. Pe mine mă mai duce gân-dul la categoriile în care sunt împărţite speciile. …Cum știi dacă ai sex „F” sau „M” ? Păi ţi s-a tot spus de când erai mic, și ai tăi au știut-o de la medicul care s-a uitat între picioarele tale când te-ai născut, a văzut un penis sau o vulvă și a spus: „E băiat!” sau „E fată!”. În plus, tehnologia le permite în ziua de azi doctorilor să spună astfel de lucruri încă de când ești în uterul mamei și mai ai ceva luni de stat la copt.”

Mai departe, copiilor li se sugerează (deloc subtil) să vizioneze filme por-ngrafice - dacă n-au făcut-o deja:

„Felul în care actorii și actriţele din filmele porno reacţionează în timp ce fac sex nu e adevărat, ci este, de multe ori, exagerat. De exemplu, cele mai multe femei nu au orgasm atât de repede sau (și) se întâmplă mai degraba rar ca două persoane care fac sex să aibă orgasm în același timp. …Ceea ce în filmele porno pare a fi abso-lut normal nu e mereu așa în viaţa reală: sexul anal e în realitate mai puţin popular decât în filmele porno, iar a ejacula pe cineva nu e un lucru care face plăcere neapă-rat majorităţii oamenilor.”

Iată, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de către aceiași „experţi”, explicându-li-se că avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui și, contrar evidenţelor, că este lipsit de orice consecinţe:


32

„Dacă ai 16 ani, ai dreptul să mergi singură, fără consimţământul părin-ţilor, la medicul de familie, la ginecolog, la medicul de planificare de familie sau la farmacie pentru a cere informaţii și servicii sau produse în legătură cu viaţa ta sexuală. Aceasta include orice orice tip de teste sau consultaţii, dar și contraceptive, procedură de avort, sarcină, asistenţă maternă sau naștere. Poţi, așadar, decide singură dacă vrei să păstrezi o sarcină sau nu.”

Desigur, a păstra o sarcină devine ultima opţiune pentru o adolescentă însăr-cinată:

„Când rămâi însărcinată, ai trei opţiuni: te poţi decide să faci avort, poţi decide să dai copilul spre adopţie sau te poţi decide să-l păstrezi.”

Proiectul „Sexul vs. barza” este susţinut de asociaţii precum „Accept” (a ho-mosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Pu-blic Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) - organizaţii cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiţionale, nucleare; de business-ul (reţeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” și de Colegiul Bilingv „George Coșbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiș homosexualitatea, găzduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul naţi-onal „Biblionet” sprijină „SEXUL vs BARZA”, anunţând promovarea platformei în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

Subliniem faptul că d-na deputată PP DD Liliana Mincă2, susţinătoarea proiectului „Sexul vs. Barza”, este și unul dintre cei 18 parlamentari co-iniţia-tori ai propunerii legislative (de altfel lăudabilă!) a deputatului Tudor Ciuho-daru privind introducerea orelor de „Educaţie pentru sănătate” în trunchiul comun (materie obligatorie)3.

Ce va conţine, în consecinţă, capitolul referitor la viaţa intimă din cadrul materiei „Educaţie pentru sănătate”, ne putem lesne închipui. De altfel, Adria-na Radu, „specialista în educaţie sexuală” care apare în clipurile campaniei, spune: „Pasul următor ar fi adoptarea unei legi care să includă educaţia sexuală ca materie obligatorie în școlile din România. Educaţia sexuală obligatorie în clasa a IV-a, a VIII-a și a X-a. Fără tăgadă.”4

Trecând peste obrăznicia cu care o persoană privată face agenda Ministerului și a Parlamentului, această afirmaţie imperativă reprezintă noul tip de totalitarism al gândirii, în care se desfiinţează prin forţă poziţia oponenţilor, cu toate că nu exis-tă nici raţionamente și nici fapte care să susţină beneficiile programelor de tip „Se-xul vs. Barza” - altele decât afirmaţiile autorilor, ridicate la rangul de judecată de valoare.

2 Prin susţinerea doamnei deputat Liliana Mincă, președinta „Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi” din Camera Deputaţilor

3 Care, în campania electorală, împărţea iconiţe și mătănii ortodoxe, gratuit, alegătorilor!4 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13206


33

Simpla enunţare, ca pe o „mantră” a ecuaţiei „contracepţie + avort + libertate sexuală = bunăstare + independenţă” nu o face adevărată. Dimpotrivă, în lumina tuturor studiilor serioase, exact contrariul afirmaţiilor partizanilor „educaţiei se-xuale” este vădit. Liberalizarea sexualităţii este corelată negativ cu problemele sociale5.

II. EXPERIENŢA MARII BRITANII ÎN DOMENIUL „EDUCAŢIEI SEX-UALE” ŞI EŞECUL ACESTEIA

Trebuie să avem în vedere că mai multe state occidentale, care au introdus orele de educaţie sexuală încă din anii ‘70, nu au, în prezent, o situaţie exemplară la capitolul sănătatea sexuală a adolescenţilor sau în ce privește rata sarcinilor la adolescente.

Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Școlile din această ţară includ, de peste 30 de ani, din ce în ce mai mult lecţii explicite despre sex, pe care le oferă grupelor de vârstă din ce în ce mai mică. În ultimii 10 ani, astfel de ore au fost pre-date chiar la ciclul primar.

Aceste programe nu numai că nu au inversat tendinţa, ci au contribuit la sexua-lizarea tinerilor într-un mod periculos și la adoptarea unor comportamente de risc. În momentul de faţă, Marea Britanie se confruntă cu o situaţie care a scăpat de sub control: bolile cu transmitere sexuală la tinerii de 16-24 de ani sunt în creștere6, rata sarcinilor la adolescente este cea mai mare din Europa occidentală (în ciuda faptului că 80% din femeile britanice între 15 și 45 de ani folosesc contraceptive7), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vieţii sexuale la vârste foarte mici fiind o modă.

Pentru exemplu, ne referim la Programul pentru Dezvoltarea Tinerilor (Young People’s Development Programme) din Marea Britanie, care a stat la baza unui stu-diu8. Astfel, unor grupuri de copii de 13-15 ani le-au fost oferite lecţii de educaţie sexuală, în speranţa că acest lucru va micșora numărul sarcinilor la adolescente. Proiectul s-a desfășurat între aprilie 2004 și martie 2007 și a fost finanţat de Mi-nisterul Sănătăţii din Marea Britanie, fiind elaborat împreună cu Asociaţia pentru Planificare Familială.

5 www.romaniapozitiva.ro/featured/ww-sexulvsbarza-ro-interviu-cu-fondatorii-platforme-de-educatie-sexuala

6 Pentru că persoana menţionată (Adriana Radu) se pretinde feministă, facem observaţia că aserţiunile mișcării feministe conform căreia liberalizarea sexuală ar fi crescut nivelul de bunăstare al femeii sunt eronate. Epidemiile de boli cu transmitere sexuală au explodat, sunt mai puţine căsătorii, mai puţine nașteri, mai multe avorturi, mai multe divorţuri și mai multe familii monopa-rentale. Efectele acestora sunt femei mai sărace și mai vulnerabile.

7 The Guardian, 31 mai 2012, www.guardian.co.uk/society/2012/may/31/sexually-transmitted-infection-rates-soar

8 UK tops league of teenage pregnancy, www.dailymail.co.uk/news/article-28860/UK-tops-league-teenage-pregnancy.html


34

Această iniţiativă s-a desfășurat mai degrabă în cluburile școlare, nu în școli. Douăzeci și șapte de cluburi pentru tineri au fost selectate pentru acest program, în paralel cu alte 27 de cluburi pentru comparaţie. Adolescenţii incluși în programul guvernamental erau învăţaţi despre relaţiile sexuale de către colegi de aceeași vâr-stă cu ei, utilizându-se o mulţime de stiluri și activităţi.

Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a con-dus la o rată sarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare în grupul-ţintă, faţă de grupul luat pentru comparaţie. În faţa acestor concluzii, cercetătorii au recomandat ca asemenea programe să nu se mai folosească, cu excepţia cazurilor în care ele sunt parte a unui proiect de cercetare.

Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirmă că accesul la contraceptive și avort al tinerilor din Marea Britanie nu a îmbunătăţit rezultatele, ci dimpotrivă, le-a înrăutăţit9. Menţionăm că alterna-tiva de încurajare a abstinenţei în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât şi în cele semi-oficiale.

Situaţia nu este mai bună și, în orice caz, departe de a fi rezolvată, în ceea ce privește rata sarcinilor la adolescente nici în alte ţări occidentale, cu toate că acolo aceste ore au fost introduse din anii ¢70-¢80. Astfel, în SUA, rata sarcinilor la ado-lescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, în Marea Britanie - de 62,6 la 1000, în Canada - de 42,7 la 1000, în Belgia - de 15,1 la 100010.

Așadar, nu există dovezi temeinice despre eficienţa lecţiilor de educaţie sexuală de la vârste mici. De ce ar trebui să implementăm noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente în alte ţări11?

III. ROLUL PĂRINŢILOR ÎN „EDUCAŢIA SEXUALĂ”

În ultimii ani, părinţi din România sunt „bombardaţi” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educaţiei sexuale” obligatorii în școli. Totuși, problema este de o mare sensibilitate și, din câte se pare, părinţii sunt cei mai în măsură să le ofere propriilor lor copii informaţii despre chestiunile sexuale, așa cum vom arăta mai jos. Școlile pot acorda sprijin, însă doar familia poate apre-cia când un copil este gata să primească asemenea informaţii. Părinţii sau tuto-rii trebuie, deci, să aibă posibilitatea să intervină pentru a-și susţine valorile culturale, morale și religioase.

Din aceasta perspectivă, o altă problemă a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasă a familiilor și la drepturile

9 Wiggins M, Bonell C et al., Health outcomes of youth development programme in England: prospective matched comparison study, British Medical Journal 2009; 339:b2534

10 Paton D, „Random behaviour or rational choice? Family planning, Teenage Pregnancy and STIs”, Sex Education, 2,3, August 2006, http://www.cwfa.org/images/content/STIRESRevised.pdf

11 http://en.wikipedia.org/wiki/Sex_education. Pentru comparaţie, în România este de 53,4, cf. http://www.insse.ro/cms/files/Anuar%20statistic/02/02%20Populatie_ro.pdf


35

părinţilor, al căror rol în educaţie, din câte înţelegem, îl ignoră complet noul proiect. Dacă o viziune extremistă cum este cea a organizaţiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializată prin curicula școlară a unei materii obligatorii, părinţii se vor vedea privaţi de drepul la educarea copiilor corespunzător propriului sistem de valori, în contextul conferit de Constituţia României12 și de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului13.

Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greşelilor făcute de guvern se află în practicarea acestei „educaţii” cu copiii prin excluderea părinţilor. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenţilor, oferit de şcoli, a dus la reducerea şi mai mult a controlului, şi aşa slab, pe care părinţii ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.

În ultima vreme, tot mai mulţi părinţi și organizaţii de părinţi din Marea Bri-tanie sunt îngrijoraţi de perspectivele pe care le oferă orele de „educaţie sexuală” și cer retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece îşi dau seama că rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde de ei, ci de instituţii guverna-mentale sau neguvernamentale. Ei susţin că abordarea pe care se bazează astfel de ore marginalizează căsătoria și angajamentul de lungă durată și sugerează o atitu-dine de tip „fă ce vrei” cu referire la relaţiile sexuale. Potrivit știrilor din mass-me-dia britanică, tot mai mulţi părinţi se pronunţă împotriva educaţiei sexuale în școli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore14.

Organizaţiile promotoare ale conceptului s-au opus dreptului părinţilor de a-şi retrage copiii de la orele de educaţie sexuală. Încercările Parlamentului de a limita activităţile paradoxale ale acestor organizaţii au eşuat, deoarece termeni cum ar fi „consideraţii morale” şi „viaţa de familie” au fost interpretaţi atât de larg încât au fost goliţi de sensurile lor reale.

Un alt studiu efectuat în Marea Britanie vine în sprijinul ideii că părinţii sunt persoanele cele mai în măsură să comunice asemenea informaţii, fiind totodată cele mai eficiente și preferate de către copii15.

12 A se vedea pentru detalii suplimentare lucrarea „Educaţie sexuală sau îndoctrinare?” (au-tor: Valerie Riches), editura Provita Media, 2008. De asemenea Randy Engel - „Sex Education: The Final Plague” despre situaţia din SUA

13 „Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.” (Art. 29(6) al Constituţiei României)

14 „Părinţii au, cu prioritate, dreptul să aleagă felul educaţiei care urmează să fie dat copiilor lor.” (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 1950, art.26(3)).

15 Daily Mail, 9 martie 2011 http://www.dailymail.co.uk/news/article-1364360/Sex-education-Do-want-5-year-old-child-given-explicit-lessons.html; The Telegraph, 9 martie 2011 http://www.tele-graph.co.uk/education/educationnews/8369341/Primary-school-pupils-exposed-to-explicit-sex-advice.html; Daily Mail, 5 mai 2011 http://www.dailymail.co.uk/news/article-1383930/Sex-education-taught-schools-say-half-parents.html; The Telegraph, 17 noiembrie 2011 http://www.telegraph.co.uk/edu-cation/primaryeducation/8895580/Parents-in-protest-over-explicit-sex-education.html; Daily Mail, 13 ianuarie 2012 http://www.dailymail.co.uk/news/article-2085558/BBCs-sex-videos-children-like-porn.


36

Unii părinţi britanici, care au făcut parte din astfel de experimente sociale din Marea Britanie, mărturisesc ce au însemnat pentru ei acele experienţe. Abbie Ire-land, o britanică de 26 de ani, declară16: „Era groaznic. Ni se vorbea despre sex într-un mod vulgar și murdar. Știam deja de unde vin bebelușii. Nu doream să aud toa-te aceste detalii, despre masturbare sau prezervative la orele de educaţie sexuală. Acest lucru m-a făcut ca sexul să mi se pară un lucru negativ”. „Ni s-a furat inocenţa prin acele ore de educaţie sexuală”, susţine Abbie. Ea este acum părinte și dorește să-și protejeze fiul. Ea crede că ar putea să răspundă la întrebările copilului, într-un mod natural, atunci când acestea apar.

În urmă cu doar câteva zile, în Marea Britanie a izbucnit un nou scandal între părinţi și oficiali17. Un manual-ghid de „educaţie sexuală”, realizat de organizaţii cu aprobarea guvernului, recomandă profesorilor să predea elevilor despre „virtuţile educative” ale pornografiei, mai exact, să le explice acestora cum să privească filme-le pornografice care pot fi „utile” și „o resursă educativă foarte diversă”. Vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirmă în respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructaţi să explice copiilor că filmele por-nografice sunt realizate de actori și de aceea „sunt nerealiste”, explicaţie pe care o găsim și în proiectul românesc „Sexul vs. Barza”.

În fapt, educaţia sexuală din școli a devenit, în Marea Britanie, un „câmp de bătălie” ideologic, în care războiul se duce pentru câștigarea inimilor și min-ţilor copiilor. Departe de a mai fi parteneri în folosul copilului, Familia și Statul poartă un război în care fiecare parte o târăște pe cealaltă prin instanţe.

IV. POZIŢIA ŞI PROPUNERILE ORGANIZAŢIILOR NON-GUVERNA-MENTALE CREŞTINE FAŢĂ DE „EDUCAŢIA SEXUALĂ” ÎN ŞCOLI

Domnule Ministru,Orice program de educaţie sexuală care nu așază intimitatea sexuală într-

un context moral clar și se concentrează în special pe oferirea de contracepţie va duce, inevitabil, la încurajarea relaţiilor sexuale precoce. Sfaturile despre cum să te angajezi „fără risc” într-o activitate sexuală, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul că activitatea în sine este acceptabilă. Un studiu britanic a arătat că 45,5% din băieţi au recunoscut că, atunci când li s-au oferit primele lecţii de educaţie sexuală, au simţit nevoia de a experimenta. Luând în calcul faptul că

html?ITO=1490; The Independent, 1 mai 2013 http://www.independent.co.uk/news/education/educa-tion-news/poor-sex-education-leaves-pupils-prey-to-exploitation-say-school-inspectors-8599178.html; The Telegraph, 3 mai 2002 http://www.telegraph.co.uk/education/educationnews/3296106/Sex-poli-cies-encourage-girls-to-get-pregnant.html

16 Wellings K, Wadsworth J, Johnson AM, Field J, Whitaker L, Field B., „Provision of sex educa-tion and early sexual experience: the relation examined”, British Medical Journal, 311, 417- 420, 12 august 1995

17 Buletinul „Safe at school”, http://www.spuc.org.uk/campaigns/safeatschool/srebulletin201110


37

majoritatea băieţilor intervievaţi (77%) primiseră educaţie sexuală până la vârsta de 12 ani, concluzia este îngrijorătoare18.

(În sprijinul poziţiei noastre prudente menţionăm și recentele schimbări din normele audio-vizualului: pentru protecţia minorilor, Consiliul Naţional al Audio-vizualului a restricţionat difuzarea, modalităţile de abonare și de acces la emisiuni care conţin pornografie și violenţă19. Cu alte cuvinte, o autoritate a Statului adoptă o poziţie pozitivă faţă de filme și programe TV susceptibile să influenţeze dezvoltarea psiho-fizică firească a copiilor. Ar fi de-a dreptul schizofrenic ca același Stat să ofere copiilor, în școală, exact acele lucruri de care caută să îi ferească acasă.)

Prin urmare, este important ca elevilor să li se ofere mesaje clare despre consecinţele negative ale relaţiilor sexuale la vârste mici și să li se vorbească despre beneficiile abstinenţei (castităţii). Intimitatea sexuală nu trebuie vă-zută ca pe o gratificare personală, ci ca pe o exprimare a dragostei și angaja-mentului adulţilor într-o relaţie de durată în căsătorie. Așezarea relaţiilor se-xuale în acest cadru îi va încuraja pe adolescenţi să se abţină și să reziste presiunii conformiste a colegilor.

Dorinţa sexuală, care este veche cât istoria, este o componentă indispensabilă a naturii și demnităţii umane, însă promovarea actului sexual drept fiind simpla satisfacere a unei nevoi20, un aspect autonom, lipsit de orice implicaţii morale și spirituale, nu duce decât la egoism, materialism și disfuncţie socială pe scară largă, așa cum ne arată situaţia prezentă.

Ca organizaţii reprezentative pentru societatea civilă creștină din Româ-nia vă informăm că nu ne opunem, ca principiu, existenţei unei materii numite „educaţie pentru sănătate” în școli. În ceea ce privește însă orele destinate informaţiilor despre sexualitate, nu credem că este necesară obligativitatea lor. Părinţii trebuie să aibă dreptul de a-și retrage copiii de la ele, pentru a-i putea proteja de sexualizarea prematură. Oricum, dată fiind sensibilitatea subi-ectului, este foarte important ca părinţii să fie informaţi asupra conţinutului acestor ore, înainte de predare, și să li se solicite acordul.

Vă propunem totodată să luaţi în considerare și instituţionalizarea „educa-ţiei acasă”, după modelul „homeschooling”-ului practicat cu succes în SUA, mai ales că și în România au apărut organizaţii care propun acest model educaţional legitim21.

18 Teach students ‘how to view porn’, gvmt-approved group tells UK teachers http://www.lifesitenews.com/news/teach-students-how-to-view-porn-gvmt-approved-group-tells-uk-teachers

19 Royal Forest of Dean College with Gloucestershire Community Health Council, Sex education & Family Planning Services Survey Results, martie 2000

20 Reglementări privind pornografia și violenţa în programele TV, http://provitabucuresti.ro/resurse/legislatia-familiei/388-pornografie-violenta-tv

21 „Actul sexual este echivalent cu a bea un pahar cu apă”, spunea în anii 1930 prima femeie-ambasador din URSS, Alexandra Kollontai, feministă cunoscută


38

Precizăm că multe din organizaţiile noastre derulează deja programe proprii de educaţie pentru viaţa intimă. Acestea se bazează pe principiile moral-creștine, care tratează tema sexualităţii în contextul unei concepţii in-tegratoare asupra persoanei umane, văzută ca un complex trup-suflet unitar. Viziunii hedoniste noi îi opunem dragostea credincioasă, statornică, împlinită prin mariaj - instituţia optimă pentru exprimarea iubirii sexuale. Astfel înţelegem calea optimă spre împlinirea individului și prosperitatea societăţii.

Considerăm că aceste programe și experienţa noastră pot constitui punctul de plecare pentru o abordare raţională și firească a sexualităţii22.

Menţionăm că reprezentăm un mare număr de părinţi creștini din Româ-nia și, în numele acestora, solicităm expres să fim consideraţi parteneri în orice discuţii și dezbateri publice pe această temă.

Domnule Ministru,Faptul că realitatea cunoaște numeroase devieri de la starea firească nu

înseamnă că nu ar trebui sa mai dorim firescul și să nu-l mai căutăm. Mai ales când vine vorba de copii. A opta, la nivel de autoritate publică, pentru „mod-ele” educaţionale nefaste este una din căile cele mai perfide și mai insidioase de a submina interesele unei societăţi și ale unei naţiuni. Facem apel la dvs. să lucrăm împreună pentru evitarea unor evoluţii nefericite, într-o societate deja plină de tensiuni.

SEMNATARI:

1. Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România2. Alianţa Familiilor din România3. Asociaţia Provita Media4. World Vision România5. Asociaţia Home Schooling România6. Asociaţia Dascălilor din România7. Asociaţia pentru Apărarea Familiei și Copilului8. Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iași9. Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”10. Asociaţia Medicilor Catolici - filiala București11. Fundaţia Clinica Provita (Cluj-Napoca)12. Asociaţia Darul Veţii (Timișoara)13. Asociaţia Familia și Viaţa (Roman)14. Asociaţia Primul Pas (Iași)15. Alianţa pentru Demnitate Naţională (București)

22 Asociaţia Homeschooling România, www.homeschooling.ro


39

16. Asociaţia Rost (București)17. Asociaţia Basarabii (București)18. Liga de Utilitate Publică (București)19. Asociaţia Ortodoxia Tinerilor (Galaţi)20. Asociaţia pentru Libertatea Românilor (Bacău)21. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Brașov22. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Tg. Jiu23. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Suceava24. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Brașov25. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Cluj26. Asociaţia Studenţilor Creștin Ortodocși - Filiala Tulcea27. Asociaţia Cercul Studenţesc „Floarea de foc” (București)28. Asociaţia Bucovina Profundă (Suceava)29. Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni (filiala Suceava)30. Asociaţia WorldTeach România (Timișoara)31. Fundaţia Agape (Cluj-Napoca)32. Fundaţia Sfânta Irina (București)33. Asociaţia Christiana (București)34. Fundaţia Cireșarii (Beiuș)35. Asociaţia Prologos (Timișoara)36. Asociaţia Culturală „Sf. Mitropolit Dosoftei” (Suceava)37. Asociaţia Mama Olga (Piatra Neamţ)38. Asociaţia Bunul Samaritean (Beiuș)39. Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni (Constanţa)40. Școala Brâncovenească (Constanţa)41. Asociaţia Oamenilor de Afaceri Creștini-Ortodocși (Constanţa)42. Asociaţia Sf. Pahomie de la Gledin (Bistriţa)43. Asociaţia Bărbaţilor Creștini din România (Timișoara)44. Asociaţia Prietenii Omului (Slatina)45. Asociaţia Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului (Satu Mare)46. Asociaţia Meșterilor Populari din Moldova (Iași)47. Centrul Iochebed Suceava48. Asociaţia Centrul Iochebed Alba49. Asociaţia Brâncoveanu (Arad)50. Asociaţia Cristofor (Iași)51. Fundaţia Creștină Elim (Marghita)52. Asociaţia Doamna Stanca (București)53. 3C Life International (Cluj-Napoca)54. Asociaţia Casa Gratis Pro Deo (București)55. Asociaţia Poliţiștilor Creștini din România – filiala București


40

56. Asociaţia pentru Libertatea Românilor (Bacău)Se raliază Memoriului și următoarele persoane:57. Prof. univ. dr. Pavel Chirilă, medic, București58. Prof. dr. Mircea Ioan Popa, medic, UMF „Carol Davila” București59. Dr. Gabriela Loredana Popa, UMF „Carol Davila” București60. Dr. Teodora Popa, medic61. Dr. Ecaterina Turtureanu-Hanganu, medic, Iași62. Dr. Paula Iliescu, medic, Bacău63. Dr. Maria Dunca-Moisin, medic, București64. Cristina Cânepă, profesoară65. Irina Solomon, profesoară, Sinaia66. Roxana Ilinca, profesoară, București67. Elena Pop (Fumea), profesoară, Ploiești68. Mihaela Pană, consilier școlar69. Marin Udroiu, profesoară70. Verginia Nedeloiu, profesoară, Ploiești71. Carmen Elena Păduraru, judecător, Piatra Neamţ72. Mirela Doci, părinte, Cluj-Napoca73. Manuela Merlușcă, economist74. Victor Georgescu, inginer75. Valentina Uhrenciuc, profesoară, Moșna-Iași76. Marian Lungu, meșter popular, Sănduleni-Bacău 77. Ana Ștefan, sociolog, București78. Andreea Moldoveanu, sociolog, București79. Cristina Susu, Ploiești80. Flaviu Bobb, economist, Maramureș81. Gabriela Grasu, economist, Piatra Neamţ82. Nicoleta Drăgoi, specialist sistem asigurari, Ploiești83. Bogdan Munteanu, jurnalist, București84. Larisa Călin, economist, București85. Loredana Graziela Constantin, jurist, Ploiești86. Violeta Ciortan, logistician, Otopeni87. Diana Parizianu, jurnalist, București88. Camelia Enache, economist, București89. Adriana Ionescu, director comercial, București

41

M E M O R I UCO N Ţ I NÂ N D O B S E RVAŢ I I Ş I P RO P U N E R I P R E L I M I NA R E

AS U P R A P RO P U N E R I I L EG I S L AT I V E P R I V I N D REPRODUCEREA UMANĂ ASISTATĂ MEDICAL - B393/2013

De la : Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România Asociaţia Provita Media Asociaţia “Alianţa Familiilor din România” Către: Senatul României Comisia pentru Sănătate Publică

București, 15 decembrie 2013

Stimate Doamne / Stimaţi Domni, Vă transmitem atașat Punctul nostru de vedere referitor la Propunerea

legislativă privind reproducerea umană asistată medical (B393/2013).Cu deosebită consideraţie,

Doamnelor și domnilor,

Organizaţiile semnatare au ca scop promovarea respectului și demnităţii uma-ne și desfășioară activităţi de ocrotire a vieţii umane, de la concepţie până la moar-tea naturală. Am emis numeroase puncte de vedere în legătură cu proiecte de acte normative care privesc subiecte precum avortul, contracepţia, fertilizarea in vitro, clonarea, familia etc.

Am citit cu interes noua propunere legislativă privind reproducerea umană asistată medical. Cunoaștem că reproducerea umană asistată medical se practică oricum în România, de ani buni, fără un cadru legislativ adecvat, și tocmai pentru acest motiv răspundem invitaţiei dvs. la consultare publică.

Considerăm de o mare importanţă aplecarea asupra unor asemenea acti-vităţi atât de dificile şi complexe. Susţinem că reproducerea umană asistată me-dical poate induce realităţi noi şi imprevizibile în România, iar rezolvarea ei le-gislativă trebuie făcută într-un context care să ţină cont de respectarea demnităţii umane de la concepţie şi de consecinţele nefaste ale unor fenomene ca avortul,


42

contracepţia sau traficul de fiinţe umane. De aceea, rugăm să se ţină cont şi de observaţiile noastre.

Precizăm însă că punctul nostru de vedere nu poate fi înţeles ca o susţi-nere acordată propunerii legislative de către organizaţiile semnatare. Aceas-ta deoarece, conform statutelor și valorilor declarate ale organizaţiilor noastre, ne opunem de principiu oricărei forme de reproducere asistată și oricărei alte activităţi care implică voit distrugerea de embrioni umani.

Vă rugăm totodată să ne onoraţi cu invitaţia de a participa la dezbaterile pe marginea propunerii ce vor avea loc în comisiile de specialitate ale Senatului și Ca-merei Deputaţilor.

I. OBSERVAŢII GENERALE

1. - Adesea, asemenea proiecte de acte normative se motivează mai ales prin faptul că cca. 20% din cuplurile din România se confruntă cu probleme de in-fertilitate și că reproducerea asistată medical ar fi un factor de remediere a situ-aţiei demografice din România. Acesta este și cazul documentului supus de către dvs. dezbaterii. Din datele pe care le avem, putem spune că aportul reproducerii asistate medical, pentru a ameliora situaţia demografică din România, este neîn-semnat. Se știe bine faptul că, în general, rata de eșec a procedurilor de reproducere umană asistată este de aproximativ 80%. Cu alte cuvinte, din totalul procedurilor efectuate, doar 20% se soldează cu nașteri. De asemenea, problemele de infertili-tate sunt determinate din ce în ce mai mult și de folosirea contraceptivelor. Contra-cepţia face, de asemenea, ca vârsta primei maternităţi să se amâne peste limita de maximă fertilitate a femeii. Cu toată compasiunea și deferenţa faţă de cei afectaţi, considerăm că s-ar putea vorbi, în unele cazuri, și de o infertilitate asumată și nu de una involuntară.

De observat că natalitatea scade și pe fondul unui număr crescut de avorturi, care, de ani buni, se menţine în România în jurul cifrei de 150.000 anual (dacă luăm în calcul și pe cele efectuate în sectorul privat, necuprinse în statistica oficială a MS). Una din consecinţele avortului, mai ales la vârste tinere, este sterilitatea. Dacă analizăm problema din punct de vedere al costurilor, statul ar putea mai de-grabă să intervină în reducerea numărului de avorturi și să promoveze informarea corectă asupra consecinţelor avortului și utilizării contracepţiei. Costurile ar fi mai mici, iar sănătatea femeii s-ar îmbunătăţi. Ar scădea astfel și riscurile cancerului uterin și mamar, ceea ce este foarte important, având în vedere că România se află printre primele locuri din Europa la noile îmbolnăviri cu aceste boli.

În concluzie, apreciem că scăderea demografică din România ţine de scă-derea importanţei copilului în societate și de accentuarea unei viziuni abor-tive și iresponsabile asupra vieţii umane și ea nu poate fi rezolvată prin astfel de propuneri legislative.


43

2. - Ar fi timpul ca metodele de reglare a fertilităţii pe cale naturală (Ro-etzer, Billings, Creighton – metode știinţifice, recunoscute și de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca având o eficienţă de 98-99%), ce nu implică costuri la fel de mari ca tehnologiile reproductive, să fie promovate și în România.

3. - Mai remarcăm și faptul că nu există, cel puţin după știinţa noastră, până la această oră, o statistică solidă a nașterilor prin reproducerea asistată medical în România. Mergând pe firul acestor constatări, ajungem la modul cum funcţionează aceste centre medicale. Nu se cunoaște felul în care au fost avizate, în România, teh-nologiile reproductive importate, nu se cunosc normele după care este reglemen-tat statutul lor de funcţionare și nu se cunoaște felul cum se realizează controlul acestor activităţi. Fiecare clinică de fertilizare ar trebui să emită un raport anual, în care să se precizeze numărul de proceduri și numărul de nașteri. De asemenea, fiecare centru, cel puţin, ar trebui să aibă un registru riguros al gameţilor masculini și feminini, al embrionilor, al procedurilor efectuate. Toate aceste necunoscute – pe fondul accelerării efectuării reproducerii asistate medical, accelerare pe care o va determina chiar actuala lege – ar putea face ca România să devină o ţară accesibilă traficului de embrioni, de gameţi feminini și masculini și de copii.

4. - Considerăm că trebuie limitat numărul de embrioni implantaţi la 2, pentru evitarea nașterilor multiple și pentru evitarea omorârii embrionilor supranume-rari prin avort. Copiii născuţi din nașteri multiple, de obicei, au o greutate mică la naștere și mai multe probleme de sănătate decât cei cu greutate normală. La fel, trebuie limitat numărul de embrioni creaţi pentru a se evita distrugerea lor.

5. - Ar fi necesară, de asemenea, specificarea, fie și în cadrul procedurii de in-formare/consiliere a cuplurilor ce urmează să fie stabilită prin normele de aplicare a legii, riscului sindromului stimulării ovariene pentru femeile care fac trata-ment de fertilitate. Trebuie, de asemenea, specificate şi riscurile fertilizării in vitro asupra copiilor.

În literatura de specialitate au fost semnalate mai multe asemenea riscuri. Conform unui studiu publicat în New York Times, în noiembrie 2008, din 9.584 de copii născuţi cu probleme de sănătate, 2,4% erau concepuţi prin fertilizare in vitro. Dr Andrew Feinberg, profesor de medicină şi genetică la Universitatea John Hopkins din Baltimore (SUA), a observat că există o lipsă a informării în ceea ce priveşte FIV şi consecinţele sale, în special, privind genele responsabile de cancer sau de anu-mite sindroame care apar ulterior la copii, cum ar fi sindromul Beckwith-Wiede-mann, legat de defecţiunea amprentei parentale, caracterizată prin apariţia unor anumite tipuri de cancer în copilărie... (BioNews, 23 februarie 2009).

Anumite studii susţin că tehnica fertilizării in vitro conduce la „modele anormale de exprimare a genelor” și la o probabilitate crescută a tulburărilor geneti-ce, la prematuritate și greutate mică la naștere. Un astfel de studiu a fost făcut, în SUA, de către Centrul pentru Controlul Bolilor şi Prevenţie, pe mai mult de 14.000


44

de bebeluşi. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea „John Hopkins”, Maryland, SUA, au descoperit un număr neobişnuit de mare de copii concepuţi prin metoda FIV cu sindromul Beckwith-Wiedemann. De asemenea, este menţionat sindromul An-gelman, în acelaşi context. În formularele de consimţământ al celor care recurg la procedura FIV de la Spitalul Brigham şi Women’s Hospital din Massachusetts (SUA), există un paragraf în care este menţionat un posibil risc al procedurii. Există proba-bilitatea ca embrionii sa fie afectati de mediul în care se dezvolta. (New York Times, 16 februarie 2009; Provita Media, 24 februarie 2009)

6. - Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, PL trebuia însoţită de un studiu de impact privind impactul noilor reglementări asupra drepturilor și liber-tăţilor fundamentale ale omului. Or, acest studiu lipsește.

II. OBSERVAŢII SPECIFICE ASUPRA UNOR ARTICOLE DIN TEXTUL PL

1. DEFINIŢIA EMBRIONULUI, Art. 4 d)

Definiţia dată embrionului ca „ansamblul organic de celule, care, prin dezvol-tare, poate să dea naștere unei fiinţe umane” este incorectă din punct de vedere știinţific, trădează un caracter utilitarist ca primă motivaţie pentru lege și, prin im-plicaţiile sale, de-a dreptul scandaloasă. Embrionul ESTE o fiinţă umană în stadiu incipient, așa cum știe orice medic și cum a statuat Curtea Europeană de Justiţie relativ recent, în cauza Oliver Brustle vs. Greenpeace. Hotărârea Curţii, obligatorie pentru toate cele 27 de state din jurisdicţia sa, pune capăt tuturor încercărilor de a nega blastocistului, embrionului sau fetusului caracterul uman. De altfel, nici în jurul subiectului avortului nu se mai poartă discuţii privind momentul începerii vieţii, ci doar în ce privește momentul dobândirii de drepturi elementare (dreptul la viaţă și protecţia acestuia).

Insistăm, deci, pentru corectarea definiţiei date embrionului, mai cu seamă că actuala formulare duce la înlăturarea oricărei obiecţii morale în decursul proce-durilor de manipulare, stocare și evaluare a embrionului, având implicaţii directe asupra altor prevederi din propunerea legislativă analizată (mai cu seamă art. 8 d) și e); 9; 13).

2. DIAGNOSTICUL DE PREIMPLANTARE - Art. 4 punctele h) şi i) şi art. 9

Diagnosticul de preimplantare (DPI) este interzis în unele ţări din Europa, cum este Elveţia, și aceasta este și opţiunea noastră. Mai menţionăm că, în legislaţia franceză, se specifică faptul că DPI este rezervat cuplurilor care au „o mare proba-bilitate de a da naștere la un copil atins de o maladie genetică de o gravitate particulară, recunoscută ca incurabilă în momentul diagnosticului”, pentru a se evita programarea unui copil după standardele propuse de cineva.


45

Oricum, apreciem că formularea art. 9 este foarte vagă, respectiv nu se pre-cizează nici care sunt maladiile genetice pentru transmiterea cărora ar fi posibile procedurile, nici nu se obligă expres Ministerul Sănătăţii la clarificarea acestei pro-bleme prin normele de aplicare.

Ne aflăm în faţa riscului de a repeta situaţia așa-zisului „avort terapeutic”, sin-tagmă existentă în Codul Penal, dar neexplicitată de Ministerul Sănătăţii, un vid normativ care rezultă, de mulţi ani ani, în abuzuri și practicarea avortului ilegal, de facto, dincolo de limita de 14 săptămâni a avortului „la cerere”.

În afară de aceasta, rămâne sub semnul întrebării dacă aici se are aici în vedere și crearea de „bebeluși-medicament”, pentru care metoda este aceeași, în afa-ra faptului că embrionii implantaţi trebuie să fie compatibili din punct de vedere imunologic cu fratele sau sora bolnavă. Asociaţiile noastre sunt împotriva acestor proceduri, pentru a se evita distrugerea vieţii umane, cu alte cuvinte, omorârea embrionilor cu handicap, ceea înseamnă clar eugenie, procedură ilegală.

3. CERCETAREA PE EMBRION - Art. 8 d) şi e).

Apreciem că cercetarea pe embrion trebuie interzisă în mod expres. În condiţiile avansului medical și tehnologic din ultimii ani, a devenit clar că utilizarea distructivă a embrionilor pentru „cercetarea pe celule stem” este inutilă și imorală. Până la această oră celulele stem embrionare nu au oferit nici măcar un singur tratament viabil pentru vreo boală și nici motive rezonabile pentru a spera într-un succes viitor. În schimb, celulele stem adulte, care pot fi recoltate și utilizate pentru cercetare fără niciun fel de dileme etice, sunt deja utilizate cu succes în tratarea unor maladii.

De altfel, acesta este și obiectul uneia din primele iniţiative cetăţenești euro-pene, „Unul dintre noi”, care își propune colectarea a cel puţin 1 milion de semnături din ţările UE pentru declanșarea unei iniţiative legislative care să suprime finanţarea pentru activităţile distructive la adresa vieţii umane, în special în domeniul medical și de cercetare. Până la această oră s-a colectat aproape 900.000 de semnături, circa 30.000 de români numărându-se printre semnatari.

4. LIMITELE DE VÂRSTĂ- Art. 10 (3)

Criteriile pe care s-a stabilit plaja de vârstă a femeii îndreptăţite să beneficieze de FIV/ET sunt îndoielnice, din punctul nostru de vedere. În afara foarte rarelor cazuri de malformaţii (de ex. agenezie), ne întrebăm cum este posibil ca o femeie de 18 ani să fie diagnosticată cu infertilitate?

5. SOARTA EMBRIONILOR NEUTILIZAŢI - Art. 13

Nu se precizează, dincolo de termenul vag „opţiunea părinţilor”, ce se va în-tâmpla cu embrionii, după limita maximă de 10 ani de stocare, sau în cazul în care aceștia refuză să mai accepe stocarea?


46

6. FINANŢAREA PUBLICĂ - Art. 15

Ne opunem categoric oricărei finanţări din partea statului pentru orice proce-dură care distruge viaţa umană, fie ea reproducere asistată cu FIV/ET, fie avort, așa cum am explicat deja pe larg într-o adresă din mai 2011 către ministrul Sănătăţii, privind Programul de fertilizare in vitro şi embriotransfer. Aceasta poate fi con-sultată pe internet la adresa http://provitabucuresti.ro/docs/lobby/min.san.FIV-mai2011.pdf

47

AC Ţ I U N EA AS O C I AŢ I E I P RO -V I TA B U C U R E ŞT I C U P R I V I R E L A E X POZ I Ţ I A H U M A N B O DY

JUDECĂTORIA SECTOR 1 București

Subscrisa, Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi și nenăscuţi” filiala din București, persoană juridică fără scop patrimonial, cu sediul în București, str. Zmeica, nr. 12, sector 4, înscrisă în Registrul special privind asociaţiile și fundaţiile sub nr. 52/24.10.2005, având e-mail -----, tel. ------, fax. -----, reprezentată de către domnul Bogdan Stanciu, în calitate de președinte, prin avocat ales Anca Florescu, depunem alăturat prezenta

CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

împotriva pârâţilor:Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București

cu sediul în Sos. Kiseleff nr. 1, București, sector 1,GForce Exhibitions, persoană juridică străină,Events, persoană juridică cu sediul în București, bd. Lascăr Catargiu,

nr 15 A, sector 1,

solicitându-vă ca prin hotărârea pe care o veţi pronunţa să dispuneţi:1. obligarea pârâtului Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore

Antipa” să închidă Expoziţia “The Human Body” pe care o găzduiește în perioada 22 martie – 30 iunie 2013;

2. interzicerea ca pârâţii GForce Exhibitions și Events să expună corpuri umane sau părţi corporale umane de genul celor expuse în cadrul Expoziţiei “The Human Body”, pe teritoriul României;

3. obligarea pârâtului GForce Exhibitions la înhumarea cadavrelor și a părţilor de cadavre prezentate în cadrul expoziţiei “The Human Body”, pe cheltuiala sa.

Cu privire la pârâtul GForce Exhibitions, din informaţiile existente pe siteul Muzeului Grigore Antipa (http://www.antipa.ro/categories/55/pages/296), rezultă că aceasta este persoană juridică străină. Cu toate diligenţele depuse de către noi, nu am reuşit să aflăm informaţii suplimentare referitoare la sediu sau alte date de identificare. Acestea nu există nici pe siteul expoziţiei în limba română http://www.


48

thehumanbodyexhibition.ro/, nici pe cel în limba engleză http://thbexhibition.com/. În situaţia în care ceilalţi doi pârâţi nu vor fi în măsură să furnizeze aceste date pe care ar trebui să le aibă având în vedere relaţiile contractuale dintre cei trei, solicităm ca instanţa să încuviinţeze citarea prin publicitate a pârâtului GForce Exhibitions.

În fapt, în perioada 22 martie – 30 iunie 2013, Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” găzduiește Expoziţia “The Human Body”, eveniment produs de GForce Exhibitions și organizat de Events în colaborare cu Muzeul “Grigore Antipa”. Expoziţia include peste 200 de exponate constând în corpuri umane reale și părţi corporale umane reale, care provin din Republica Populară Chineză, conservate prin tehnica plastinării1.

Prin plastinaţie, ţesutul uman este conservat definitiv prin tratarea cu cauciuc siliconic lichid. Rezultatul final este un organ sau un organism uman cauciucat, perfect conservat până la nivel celular, și în mod definitiv2.

Tarifele pentru pentru vizitarea expoziţiei de către public variază între 30 și 135 de lei. Intrarea este liberă pentru copiii sub 7 ani.

Potrivit organizatorilor3, corpurile expuse provin din China, sursa lor fiind compania de plastinare Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory, organizatorii afirmând, fără a prezenta probe, că ar fi corpuri nerevendicate, a căror moarte ar fi survenit din cauze naturale.

Organizatorii susţin că expoziţia are un rol educativ.Având în vedere aspectele pe care le vom dezvolta pe parcursul prezentei

acţiuni, considerăm că expoziţia “The Human Body” contravine valorilor enunţate de legislaţia în vigoare cu privire la respectul datorat persoanei după decesul acesteia.

Astfel cum s-a afirmat în literatura de specialitate, corpul neînsufleţit, deși nu este o persoană, este impregnat de personalitatea celui care a fost. În considerarea a ceea ce a reprezentat în timpul vieţii, persoanei decedate i se datorează respect.

Respectul datorat persoanei decedate reprezintă un element important al tradiţiei poporului român, el primind consacrare legală prin reglementările conţinute de prevederile Codului civil în vigoare, dar și de legea specială (Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi tesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii – Titlul VI).

Potrivit art. 78 Cod civil, persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum şi cu privire la corpul său.

1 Potrivit informaţiilor luate de pe site-ul Muzeului „Grigore Antipa” - http://www.antipa.ro/cate-gories/55/pages/296

2 Ibidem3 Ibidem


49

Memoria este protejată în aceleași condiţii ca și imaginea și reputaţia persoanei aflate în viaţă (art. 79 Cod civil) – aceasta implicând aplicarea corespunzătoare a art. 73 și 72 alin. 2 C. civ.

În scopul apărării valorilor umane reflectate de respectul datorat persoanelor decedate, legea civilă română statuează că persoana este cea care poate dispune cu privire la corpul său după moarte, iar în lipsa unei opţiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectată voinţa persoanelor limitativ enumerate de Codul civil (art. 80 Cod civil). Astfel, legea română consacră dreptul persoanei de a dispune de propriul corp după moarte.

Potrivit legii române, prelevarea de organe, ţesuturi și celule umane de la persoanele decedate, se poate face doar în scop terapeutic sau știinţific, doar în condiţiile prevăzute de lege și doar cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate, sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil și expres dat, în ordine, de soţul supravieţuitor, de părinti, de descendenţi ori, în sfârșit, de rudele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (art. 81 Cod civil).

Legea specială (Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi tesuturilor de la cadavre în vederea transplantului - art. 19, și Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Titlul VI – art. 147) detaliază condiţiile în care prelevarea de la persoane decedate poate avea loc.

În contextul prevederilor legale menţionate mai sus, care consacră valorile tradiţionale române de respect faţă de corpul și persoana celui decedat, considerăm că Expoziţia “The Human Body” nu își are locul pe teritoriul ţării noastre, întrucât reprezintă o gravă atingere adusă respectului datorat persoanei după decesul acesteia și contravine legii române în vigoare, prin:

− modul de expunere;− tratamentul aplicat corpurilor umane prin tehnica plastinaţiei;− faptul că corpurile umane neînsufleţite sunt folosite pentru a genera profit;− faptul că organizatorii nu au prezentat niciun fel de documente cu privire la

cadavrele expuse;− posibilitatea ca trupurile umane expuse să fie ale unor persoane încarcerate

în sistemul de detenţie din China, deţinuţi executaţi ori prizonieri de conștiinţă persecutaţi de regimul comunist chinez.

În ceea ce privește modul de expunere, astfel cum se poate observa și în imaginile anexate, arătăm că expoziţia prezintă, spre delectarea publicului, corpuri umane reale și părţi corporale umane reale, înfăţișate în diferite ipostaze, unele chiar ilare, a căror piele a fost complet înlăturată, cu ţesuturile și organele interne expuse.

De fapt, în opinia noastră, expunerea corpului unor persoane decedate în general, orice modalitate ar îmbrăca această expunere, și cu atât mai mult expunerea corpului unor persoane decedate în maniera în care acestea sunt expuse în cadrul


50

Expoziţiei “The Human Body”, contravine valorilor enunţate de legislaţia în vigoare cu privire la respectul datorat persoanei după decesul său. În considerarea vieţii pe care copul uman a purtat-o înainte, acesta merită respect și trebuie tratat într-o manieră demnă.

Cu privire la tehnica plastinării, prin care au fost conservate cadavrele, astfel cum se afirmă pe site-ul expoziţiei4, specimenele sunt tratate cu chimicale pentru a opri descompunerea. Apoi sunt disecate pentru a evidenţia un anumit sistem sau organ al corpului. După aceasta, toată apa din corp este îndepărtată și înlocuita cu acetonă. Specimenul este scufundat într-un amestec de lichid siliconat, cunoscut ca și polimer, apoi etanșat într-o cameră de vid ce permite acetonei să devina gaz. Gazul de acetona este înlocuit cu polimerul la un nivel celular. Polimerul siliconat se întărește și ce rezultă este un specimen conservat permanent.

Potrivit unor rapoarte internaţionale5, plastinarea corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabilă în China de astăzi, China fiind singura ţară din lume în care această afacere este permisă de către guvern.

Considerăm că procedura plastinării descrisă mai sus, prin însuși modul de realizare, este pur și simplu o sfidare a respectului faţă de corpul unei persoane decedate și faţă de tot ceea ce a reprezentat omul căruia i-a aparţinut acel corp.

Ne întrebăm în mod firesc câţi dintre noi am consimţi să ne fie tratat corpul într-o asemenea manieră, sau câte familii și-ar da consimţământul ca aceia ce le-au fost dragi să fie trataţi în acest fel după moarte, să fie expuși în tot felul de posturi în cadrul unei expoziţii și să se obţină profit de pe urma lor.

Un alt aspect important în opinia noastră este acela că aceste corpuri umane reale sunt folosite pentru a se obţine profit, tarifele pentru vizitarea expoziţiei variind între 30 și 135 de lei.

La nivel european și internaţional, profiturile obţinute de pe urma acestei expoziţii sunt enorme.

În opinia noastră, orice activităţi în urma cărora se obţine profit, și care implică corpuri umane, nu pot fi decât lipsite de orice respect faţă de viaţă și împotriva oricărei etici. Credem că scopul educaţional al expoziţiei nu este decât un paravan, care oricum nu poate fi folosit în contextul aspectelor expuse mai sus legate de respectul datorat memoriei și corpului unei persoane decedate.

Vă rugăm de asemenea să observaţi că organizatorii Expoziţiei “The Human Body” nu au prezentat niciun fel de documente cu privire la cadavre. Nu se prezintă consimţământul expres al persoanelor cărora le-au aparţinut corpurile în ceea ce privește folosirea corpului lor după moarte în felul în care este folosit în cadrul expoziţiei, ori cel puţin consimţământul familiei.

4 A se vedea: http://www.thehumanbodyexhibition.ro/frequently-asked-questions.php5 A se vedea Raportul de investigaţie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiem-

brie 2012 și updatat la 11 aprilie 2013, de către World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong: http://www.zhuichaguoji.org/en/node/236


51

Se afirmă doar că sunt corpuri nerevendicate, a căror moarte ar fi survenit din cauze naturale.

Astfel cum rezultă în mod clar din legislaţia română enunţată mai sus, persoana (ori persoanele enumerate de lege) este cea care dispune cu privire la folosirea corpului său după moarte, iar prelevarea de organe și ţesuturi umane de la persoane decedate în România nu se poate realiza decât în scop terapeutic și știinţific și în condiţiile strict și limitativ prevăzute de legea română. Pe cale de consecinţă, considerăm că folosirea corpurilor unor persoane decedate pe teritoriul României, în cadrul unei expoziţii care generează profit, fără a fi prezentat consimţământul expres al persoanelor în cauză, dat în timpul vieţii (sau consimţământul familiei), este o încălcare flagrantă a legislaţiei române care nu poate fi permisă.

Având în vedere modul de realizare a plastinaţiei, suntem de părere că, cu atât mai mult, o astfel de procedură ar reclama acordul expres și scris al persoanei, dat în timpul vieţii.

Și chiar dacă acest consimţământ ar exista, a realiza profit de pe urma unor corpuri umane neînsufleţite contravine legislaţiei în vigoare.

În ceea ce privește afirmaţia organizatorilor potrivit căreia corpurile expuse, ar fi cadavre nerevendicate, arătăm că pentru plastinare sunt necesare cadavre umane proaspete, care nu au fost tratate cu formol sau alţi conservanţi. Potrivit normelor medicale, corpurile umane sunt considerate proaspete un interval de 2 zile de la deces.

Conform reglementărilor chineze6, dacă corpul unei persoane decedate nu este revendicat timp de minim 30 de zile, acesta este declarat ca fiind cadavru nerevendicat.

Însă, pentru a putea fi conservat timp de 30 de zile, întrucât doar după 30 de zile de la deces putem vorbi de un cadavru nerevendicat, cadavrul trebuie conservat în formol sau alţi conservaţi. Altfel, după 10-23 de zile ceea ce rămâne este doar păr, piele, oase și cartilaj. Cu toate acestea, pentru plastinare sunt necesare cadavre proaspete, care să nu fi fost tratate cu formol sau alţi conservanţi.

Aceasta face practic imposibil ca un cadavru nerevendicat să fie supus tehnicii plastinaţiei.

Cel puţin acest aspect, aduce serioase întrebări cu privire la afirmaţia organizatorilor că în cadrul expoziţiei ar fi prezentate corpuri umane nerevendicate.

Nu în cele din urmă dorim să atragem atenţia asupra faptului că în majoritatea ţărilor în care a fost organizată, Expoziţia “The Human Body” a iscat reacţii din partea diferitelor organizaţii non-guvernamentale care și-au exprimat temerea că trupurile ar putea fi ale unor persoane care au fost încarcerate în închisorile

6 Reglementările în domeniul autopsiei, emise de Ministerul chinez al Sănătăţii la 22 februarie 1979. A se vedea Raportul de investigaţie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 și updatat la 11 aprilie 2013, de către World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong: http://www.zhuichaguoji.org/en/node/236


52

chineze, inclusiv prizonieri de conștiinţă persecutaţi în sistemul de detenţie chinez.În acest context, amintim că organismele expuse provin din China, o ţară

condusă de un regim totalitar, cunoscut pentru încălcarea drepturilor omului. China este acuzată de tortură, tratamente inumane sau degradante folosite în mod uzual în sistemul de detenţie chinez, de persecuţii politice și religioase și chiar de trafic de organe umane de la prizonieri de conștiinţă aflaţi în închisorile chineze, în special practicanţi Falun Gong – documentate pe larg în rapoartele internaţionale.

Potrivit organizatorilor, sursa corpurilor expuse în cadrul Expoziţiei “The Human Body” este compania chineză de plastinare Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory.

Compania este localizată în orașul Dalian situat în provincia nord-estică Liaoning, avându-l ca manager general pe doctorul Sui Hongjin7.

În Statele Unite ale Americii, expoziţia organizată cu cadavrele furnizate de compania mai sus amintită se numește „BODIES – The Exhibition”, fiind organizată de Premier Exhibitions. În Europa, aceasta se numește „The Human Body” (THB)8, și este cea adusă la București de către pârâtul GForce Exhibitions.

Provenienţa cadavrelor din Expoziţia „BODIES – The Exhibition” a stârnit controverse și în SUA, unde Procurorul General al New York a impus în anul 2008 organizatorului menţionat mai sus, Premier Exhibitions, să posteze un avertisment pe site-ul expoziţiei și în sala de expoziţie, potrivit căruia9:Aceasta expoziţie afişează rămăşiţele pământeşti ale cetăţenilor chinezi sau ale rezidenţilor, care au fost primite iniţial de către Biroul chinez de poliţie. Biroul chinez de poliţie poate primi trupuri din închisorile chineze. Premier nu poate verifica în mod independent dacă rămăşiţele umane pe care le vizualizaţi nu sunt cele ale unor persoane care au fost încarcerate în închisorile din China.Aceasta expoziţie afişează cadavre umane, precum şi părţi ale corpului uman, organe, fetuşi şi embrioni care provin din cadavre de cetăţeni chinezi sau rezidenţi. Cu privire la părţile [corporale] umane, organele, fetuşii şi embrionii pe care le vedeţi, Premier se bazează exclusiv pe declaraţiile partenerilor săi din China şi nu se poate verifica în mod independent dacă acestea nu provin de la persoane executate în timp ce se aflau încarcerate în închisorile chineze.

Din moment ce sursa cadavrelor este aceeași pentru expoziţiile „BODIES – The Exhibition” organizate în SUA, și „The Human Body”, organizate în Europa, și anume compania chineză de plastinare Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory, cel

7 Site-ul companiei: http://www.hoffen.com.cn8 A se vedea Raportul de investigaţie asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiem-

brie 2012 și updatat la 11 aprilie 2013, de către World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong: http://www.zhuichaguoji.org/en/node/236

9 Potrivit documentarului realizat de televiziunea New Tang Dynasty, cu sediul în SUA, minutul 2.24: http://ntdtv.org/en/news/china/china-focus/2012-09-02/did-chinese-body-plastination-companies-use-prisoners-of-conscience-.html


53

puţin nouă ne este clar că acest avertisment, poate reflecta și situaţia cadavrelor sau a părţilor din cadavre expuse la Muzeul „Grigore Antipa”.

Arătăm de asemenea că există rapoarte internaţionale, precum cele citate în cuprinsul prezentei, care prezintă o serie de dovezi, și care concluzionează că corpurile expuse în cadrul unor astfel de expoziţii și furnizate de către Dalian Hoffen Biotechnique Laboratory provin de la prizonieri de conștiinţă, în special practicanţi Falun Gong (în prezent, cel mai aspru persecutat grup în China), tibetani, mongoli etc.

Faţă de toate aspectele învederate mai sus, concluzionăm că Expoziţia “The Human Body” găzduită de Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este o sfidare a respectului datorat persoanei după decesul acesteia, consacrat de legea română ca urmare a credinţelor tradiţionale ale poporului român ce impun un comportament decent faţă de corpul defunctului și organizarea de funeralii.

Probe: înscrisuri, interogatoriul pârâţilor.În drept, -----Anexăm: − fotografii ale cadavrelor expuse în cadrul expoziţiei;− delegaţie avocaţială;− taxă judiciară de timbru;− timbru judiciar.

Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi și nenăscuţi” filiala București,prin avocat ales Anca Florescu

54

M E M O R I U A D R E SAT P R I M Ă R I E I P I AT R A N EA M ŢÎ N AT E N Ţ I A D O M N U LU I P R I M A R G H EO RG H E ŞT E FA N

Stimate Domnule Primar,Integrarea în UE și occidentalizarea societăţii fac ca în România să ia o am-

ploare îngrijorătoare proliferarea unor fenomene negative în rândul tinerilor: por-nografia, consumul de stupefiante, participarea la diferite spectacole – organizate chiar în instituţiile de învăţământ – incluzând glume proaste, jigniri cu caracter se-xual explicit și chiar îndemnuri la băut și la fumat - organizarea, în preajma lăcașu-rilor sfinte, a unor petreceri de tipul „Harlem Shake” – un dans demonic, o adevăra-tă „isterie” care a cuprins, astăzi, întreaga lume.

Iată că „isteria” ajunge vineri, 8 martie, și la Piatra Neamţ și nu oriunde, ci în inima cea sfântă a orașului nostru: piaţa turnului Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Într-o zi atât de importantă pentru orice creștin (vineri), zi în care românii pos-tesc, evitând orice fel de manifestări de acest fel, TVM, împreună cu VinilSessions, organizează o „campanie antiplictiseală”, manipulând tinerii prin mesaje postate pe facebook pentru a-i determina să profaneze cimitirul medieval și Biserica ridicată de Sfântul Ştefan. Prezentăm, concret, mesajul publicitar lansat de postul de televiziune TVM: „FEMEI, VI SE PREGĂTEŞTE CEVA! Nu ai ce să îi faci cadou femeii din viaţa ta? TVM vine cu soluţia. 8 martie, ora 14.00… liber la distracţie…şi la shake. Vrei să afle femeile din viaţa ta cât le iubeşti? Atunci liber la shake harlem în piaţa turnului lui Ştefan cel Mare…” (http://harlemshake.tv-m.ro/).

Costumaţi, cu pungi de hârtie în cap, uneori parţial dezbrăcaţi, tinerii se mișcă în ritmurile deja celebre, cu zeci de mii de variante în întreaga lume. Oriunde ar fi, Harlem Shake începe la fel: o singură persoană mascată dansează 15 secunde, după care toţi cei din jur încep să facă mișcări convulsive.

Vă amintim că în mai multe orașe din România au avut loc, în ultimele luni, grave incidente determinate de organizarea acestei manifestări. În Si-biu, spre exemplu, poliţia a demarat, zilele trecute, o anchetă în cazul unui grup de tineri ce au realizat un video de tipul Harlem Shake, în care au dan-sat lasciv, mimând scene de sex printre mormintele unui cimitir. Imaginile au fost filmate noaptea în Cimitirul Municipal Sibiu, iar acţiunile tinerilor se încadrează la infracţiunea de profanare de morminte. Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

(http://www.oradesibiu.ro/2013/02/22/video-politia-face-ancheta-cazul-dansului-harlem-shake-printre-morminte-sibiu/)


55

De asemenea, la Liceul „I.N. Roman” din Constanţa a început o anchetă după ce a apărut pe internet un filmuleţ în care mai mulţi elevi dansează în clasă, în timpul unei recreaţii, în stilul Harlem Shake. Clipul a fost înregistrat chiar în incinta școlii și include sex mimat pe bănci, lenjerie intimă și măști. Scene-le au fost filmate într-o sală de curs, unde draperiile au fost trase, iar tinerii s-au destrăbălat cât și cum au dorit. Conducerea liceului a reușit identificarea celor implicaţi, aceștia fiind elevi de clasa a XII-a. Potrivit MEDIAFAX, se va decide foarte curând ce măsuri disciplinare vor fi luate în acest caz. „Conducerea şco-lii va acţiona şi va aplica regulamentul de ordine interioară, pentru ca astfel de scene să nu mai aibă loc“, a precizat purtătorul de cuvânt al I.S.J. Constanţa, Cristina Ivan. Directorul instituţiei de învăţământ, Daniela Flonder, a menţionat că elevii vor fi cercetaţi disciplinar, urmând să se ia o decizie, putându-se ajunge și până la eliminare sau chiar exmatriculare.

(http://observator.ro/188691/dans-provocator-si-sex-mimat-la-un-liceu-din-constanta-188691.html)

Dansurile „Harlem Shake” nu reprezintă, însă, un episod izolat, în peisajul peri-colelor la care sunt expuși copiii noștri. Un alt tip de „spectacole”, desfășurate chiar în instituţiile de învăţământ, sunt cele care abundă în limbaj pornografic, gesturi obscene, jigniri și îndemnuri la consumul de alcool și stupefiante. Toate acestea cu știinţa și participarea cadrelor didactice și a directorilor.

Un exemplu de acest fel îl constituie piesa de teatru „Tape”, jucată de o trupă a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, într-una din sălile Liceului „Petru Rareș”. Deși poartă menţiunea „interzis persoanelor sub 16 ani”, din cauza limbajului licenţios, piesa are „undă verde” din partea directorilor liceului, care nu par a fi deranjaţi de vulgaritatea tinerilor actori. Tot destinat elevilor de liceu este și spec-tacolul de stand-up comedy & parody „Spitalul 9”, ce-a avut loc recent la Casa de Cultură din Piatra Neamţ, uluind auditoriul prin avalanșa de trivialităţi și ob-scenităţi, încadrate la categoria „umor”.

În urma unor numeroase studii de caz și experimente, s-a descoperit că lim-bajul vulgar este deseori strâns legat de comportamentul persoanei. Asadar, un adolescent care folosește acest tip de limbaj este predispus să devină agresiv fizic. Folosirea pe o perioadă îndelungată a înjurăturilor, duce la însușirea acestora, la folosirea și tolerarea lor. Astfel, dacă un adolescent nu suporta în trecut să audă alte persoane înjurând, pe măsură ce se afundă în tainele acestui limbaj, va accepta cu o mai mare ușurinţă ca cei din jurul său să comunice într-un mod vulgar. De ace-ea, considerăm că suntem datori să încercăm cu toţii - părinţi, profesori, oameni de cultură, preoţi etc. – să stăvilim toată această avalanșă a vulgarităţii și pornografiei, oferindu-le tinerilor modele autentice de comportament, care să îi ajute să dis-tingă între bine și rău. Cu toţii avem datoria de a fi niște formatori și modelatori ai copiilor și ai personalităţii acestora.


56

SĂ APĂRĂM COPIII DE FLAGELUL PORNOGRAFIEI!

Legea Educaţiei Naţionale conţine prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale și a valorilor culturale ale poporului român, în unităţile de în-văţământ fiind strict interzise activităţile care pun în pericol moralitatea și integri-tatea fizică și psihică a copiilor și cadrelor didactice.

Astfel, între principiile care guvernează învăţământul preuniversitar și superi-or din România, se numără și „principiul asumării, promovării și păstrării iden-tităţii naţionale și a valorilor culturale ale poporului român” (art. 3, pct. h).

De asemenea, la art. 7. — (1) legea prevede că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ și în toate spaţiile destinate educaţiei și formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate și orice activi-tăţi care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic”.

În ceea ce privește comportamentul cadrelor didactice, legea amintește, la art. 273 - (3), că „personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul școlar și poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spa-ţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului și demnitatea pro-fesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi”. Totodată, „personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndru-mare și de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pen-tru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului și prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.” (Art. 280. — 1)

Având în vedere cele menţionate, solicităm interzicerea urgentă a tutu-ror manifestărilor enumerate mai sus, manifestări care afectează pe termen lung sănătatea spirituală și morală a elevilor din România.

Semnatari:


57

A N E X A 1RO M Â N I E I U B I TĂ , T R E Z E ŞT E -T E ! ! !

Oare suntem condamnaţi sau hipnotizaţi să lăsăm România să piară? Virusul libertinismului este cel ce face ca România, în ciuda aparenţei de ţară liberă, să pu-trezească din interior. Libertinismul nu are nimic în comun cu libertatea. Libertatea este cea care îi dă putinţă omului de a-și stabili ţeluri și a lupta să și le împlinească – dar în condiţiile legilor, care sunt esenţiale pentru orice stat civilizat. Libertinismul îl face pe neștiutor să creadă că ORICE este permis, fără limite, fără reguli, fără legi. Libertinismul înseamnă haos în orice domeniu al existenţei. Libertinismul înseam-nă nu doar barbarie, ci pieire.

În urmă cu vreo două luni am fost să văd „Tape”, o piesă de teatru jucată de o trupă a Teatrului Tineretului Piatra Neamţ, într-o sală a Liceului Petru Rareș din Piatra Neamţ. Am fost oripilat de vocabularul obscen folosit în acea piesă. Se pare că autorii contemporani, în disperarea de a aduce ceva nou pentru a se remar-ca, vin cu tot felul de inovaţii. Impresionarea publicului printr-o dramă de calitate sau distrarea publicului printr-o comedie de calitate nu li se mai par suficiente. Adevărul e că majoritatea nu sunt în stare să scrie ceva de calitate. Atunci caută calea cea mai la îndemână lichelelor: în mod adolescentin de mahala ei se strădu-iesc să șocheze. Culmea!!! Observ că le reușește. Dar într-un mod jalnic – prin vocabular și atitudini scabroase, abjecte. Cine e de vină? În primul rând, cei care publică și cei care pun în scenă astfel de „opere”. Mă gândeam în timpul piesei să părăsesc sala, dar m-am abţinut ca să nu deranjez cel puţin zece persoane pentru a putea ieși de pe rândul pe care stăteam. Se vede însă, că au fost persoane și mai sen-sibile decât mine, care nu au mai putut suporta mizeria de pe scenă și - cu riscul de a fi bodogăniţi de cei deranjaţi - au ieșit din sală în timpul spectacolului. Astfel de piese se joacă fără pauză, ca nu cumva la partea a doua sala să fie goală. Am fost foarte surprins la sfârșitul piesei că lumea a aplaudat, chiar și în picioare. Oare atât de snobi au ajuns oamenii? Aplaudă ca să nu pară prostănaci, să pară că au înţeles sensurile „profunde” ale piesei și că a o „minte deschisă”, fără prejudecăţi „înguste”. (Să nu uităm că, așa cum spunea Octavian Paler, „cine nu are prejudecăţi nu are nici judecăţi”). Și uite-așa se-ajunge la falsa impresie că piesa are succes. Și uite-așa se degradează educaţia și bunul simţ. Din cauza acestui gen de piese nu mai călcasem pe la teatrul din Piatra Neamţ de mai bine de-un an. Oare directorii de teatru și re-gizorii care pun în scenă o astfel de piesă mai au conștiinţă?

Când credeam că am văzut abjecţia maximă promovată de instituţii de cultură mi-a fost dat să observ că ceea ce s-a petrecut în piesa amintită nu e decât floare


58

la ureche, urât mirositoare. Am fost ieri la spectacolul de stand-up comedy & parody „Spitalul 9”, ce-a avut loc la Casa de Cultură! Culmea, unde credeţi că am văzut afișul pentru acest spectacol? La afișierul prestigiosului liceu Petru Rareș! Bănuiesc că și la alte licee din Piatra Neamţ a fost permisă afișarea posterelor pen-tru acest spectacol nu scandalos, ci criminal. Sala era plină de liceeni. Ce rușine! Și ce distructiv! Să promovezi un astfel de spectacol într-o instituţie de învăţământ! Ce se poate alege de copiii care văd un astfel de spectacol? La vârsta lor majoritatea nu au discernământul necesar pentru a respinge din toată fiinţa atitudinea de viaţă și conduita promovate în spectacolul respectiv. Ba mulţi încep să creadă că așa fac „toţi” tinerii de azi, că dacă nu faci ca ei te vezi exclus din cercurile „cool”, adica din cercurile de „golani deștepţi”. Ca părinte, profesor și cetăţean al României nu pot să nu-mi exprim scârba și spaima ce mă lovesc când văd ce fel de educaţie e tolerată, ba chiar și încurajată, de instituţiile ce ar trebui să formeze oameni normali în această ţară. Timp de două ore scena a fost la dispoziţia a trei crea-turi cu înfăţișare înșelător-umană de prin gropile de gunoi ale Bucureștiului, care cu cele mai obscene, triviale, abjecte și pornografice cuvinte, gesturi și atitudini au abordat în cel mai josnic mod posibil subiectele cele mai inti-me și vulgare, târând fiinţa umană mult sub nivelul animalului, care pentru a ajunge la împerechere trece prin întregi ritualuri de curtare. Și pentru că nu era suficient permanentul îndemn explicit la destrăbălare, perversiune și orgie mai trebuia să se facă din când în când și trimiteri la consumul și injectarea de droguri – ca fiind „chestii cool”. Deși am vrut să fug după primele cinci minute de la spectacol, având experienţa destul de recentă cu piesa de teatru amintită mai sus, am stat să văd cât pot rezista la otrava împroșcată peste spectatori, să văd reacţia acestora și să văd până unde poate merge josnicia și degradarea într-o societate ce-și pierde conștientul. Copiii ce cad pradă unor astfel de concepţii de viaţă nu vor mai avea niciun punct de sprijin în viaţă, niciun reper – iar mai târziu nu vor înţelege de ce nu reușesc să se descurce, de ce totul le trece printre degete, de ce nu sunt luaţi în se-rios, de ce nu pot clădi nimic stabil. Oare cum trebuie amendaţi organizatorii spec-tacolului? Dar protagoniștii? Oare Inspectoratul Şcolar sau Ministerul Educaţiei se autosesizează cu privire la promovarea acestui spectacol în incinta institu-ţiilor de învăţământ? Dar Ministerul Culturii? Oare cei care conduc instituţiile de învăţământ în care s-a permis publicitatea și promovarea acestui spectacol mai au ce căuta în astfel de instituţii? Fapta acestora precum și a celor de la Casa de Cul-tură este cu atât mai gravă cu cât acest spectacol – din ce am înţeles de la creaturile de pe scenă - a mai avut loc la Piatra Neamţ și în anii trecuţi.

Nu mai iau în discuţie multele emisiuni TV ce se întrec în promovarea indecen-ţei, nerușinării și abjecţiei. Cred că este extrem de necesară stabilirea unor criterii de decenţă în privinţa îmbrăcămintei, vocabularului și atitudinii celor ce apar la televizor, în reviste și-n orice instituţie publică. Și nu e vorba de cenzură politică.


59

E vorba de cenzura decenţei umane. In ţara considerată cea mai liberă, SUA, dacă te plimbi despuiat prin faţa ferestrei în propria casă vecinul poate suna la poliţie, care vine și te arestează în propria ta casă pentru „expunere indecentă”. Acolo sunt standarde de decenţă, astfel încât populaţia să poată trăi în liniște. Aici ce facem? De aceea rugămintea mea este: Românie iubită, TREZEŞTE-TE!

Prof. Honorius Doruţu Rișcuţa

Autorul cărţilor : „Become Rich and Loved”, SUA, 1993

„Lampa lui Aladin se află în România”, România, 2009 „Don Juan în comunism”, România, 2010

„Manuscrisele Secrete ale lui Hipocrate”, România, 2011

A N E X A 2S C A N DA L D E PO M I NĂ P ROVO C AT D E U N AC TO R

B OTO ŞĂ N EA N L A S U C EAVA !

Glume proaste, jigniri cu caracter sexual explicit chiar şi îndemnuri la băut şi la fumat, toate au făcut parte dintrun spectacol pe care standup comediantul Cătălin Bordea la prezentat la Balul Colegiului Economic „Dimitrie Cantemir” din Suceava unui public format, în mare majoritate, din elevi minori, părinţi deai lor şi cadre didactice ale şcolii, scrie Monitorul de Suceava.

Chiar de la intrarea sa în scenă, Cătălin Bordea a și rostit primele cuvinte ob-scene, către un elev al liceului. „Șchiopeţ, mai bine-ţi spuneai numele și atât, și ca să ţi-o dau înapoi, păcat că mama ta n-a făcut un sex oral când trebuia”. Deși și-a început show-ul spunând că nu are voie să înjure sau să folosească un limbaj urât, Cătălin Bordea și-a continuat prestaţia uitând că se adresează unor elevi care au până în 18 ani.

„Nu amestecaţi alcoolul cu iarba”

Conform surseri citate, majoritatea glumelor pe care le-a spus de pe scenă erau directe, fără perdea și mai toate făceau referire la sex. Și pentru că erau și pă-rinţi în sală, Bordea le-a dat un îndemn. „Nu-i ok să-i lăsaţi pe copii în cluburi. Am un prieten care a agăţat-o pe una de 17 ani și și-a dat seama de câţi ani are când făcea un sex oral și la un moment dat aia s-a oprit și i-a spus <dumneavoastră vă simţi bine?>”.


60

Tot cu referire la părinţi, Bordea s-a arătat revoltat de faptul că aceștia se plâng când copiii lor beau. „Când văd părinţi care se leagă de copiii lor că beau la 16, 17, 18 ani, mor. Ce dracu’ vrei să facă? Dă-o dracului, trăiește-ţi viaţa”, a fost îndemnul comediantului, aplaudat bineînţeles de copii.

Chiar dacă în repetate rânduri și-a tot cerut scuze de la directorul liceului, aflat în primul rând la spectacol, Bordea nu s-a oprit din glumele sale fără perdea și a continuat cu lista sfaturilor, de data aceasta pentru copii.

De precizat că în sală se aflau elevi de clasa a IX-a. Conducerea liceului a rămas șocată de prestaţia comediantului încă de la intrarea lui în scenă.

Organizatorii balului, băgaţi în şedinţă de directorul şcolii

Directorul Colegiului Economic, Corneliu Romașcu, a declarat că „am fost com-plet șocat de ceea ce am văzut acolo și vreau să aflu cum a ajuns un asemenea spe-cimen la noi la spectacol”. Directorul Romașcu a convocat în această dimineaţa în ședinţă toată echipa de organizare a balului pentru a cere socoteală despre situaţia creată. „Erau în sală copii minori, părinţi, mame, nu se poate aşa ceva. Am vrut să opresc spectacolul chiar de când a intrat el în scenă, dar mi s-a spus că nu se poate”, a mai spus Corneliu Romașcu.

Potrivit directorului școlii, acesta nu a acordat foarte multă atenţie invitatului la bal, fiindcă de obicei elevii și echipa organizatorică se ocupă de acest aspect și invită o formaţie sau un cântăreţ. „Nu știam cine este acesta, mă gândeam că e un cântăreţ”, a spus directorul, care a adăugat că va clarifica lucrurile în ședinţa de as-tăzi, încheie Monitorul de Suceava.

(http://stiri.botosani.ro/stire/34057/Scandal+de+pomina+provocat+de+un+actor+botosanean+la+Suceava!.html)

A N E X A 3P R E M I E R Ă L A I AŞ I : U N P RO F E S O R , S P EC TATO R L A O P I E SĂ D E T EAT RU, A U RC AT P E S C E NĂ R EC L A M Â N D

L I M BAJ U L V U LGA R . C E S P U N E L E V I I C A R E AU VĂ Z U T S P EC TACO LU L

Zeci de elevi care participau la un proiect educativ au fost nevoiţi să plece de la o piesă de teatru jucată pe scena Naţionalului ieșean, după ce unul dintre profesorii lor a cerut întreruperea spectacolului din cauza limbajului trivial.

În ultimii ani, zeci de tineri din Iași participă la proiectul educaţional „Valori culturale românești”, alcătuit dintr-o serie de evenimente care au drept scop „per-petuarea și evidenţierea valorilor tradiţionale românești”.


61

La ediţia din acest an, elevii de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Iași și cei de la Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ au avut ca invitaţi și niște liceeni din Chișinău. În total, circa 100 de elevi au par-ticipat la o serie de evenimente cultural-artistice organizate în incinta colegiului ieșean. Au fost conferinţe, sesiuni de seminarii, concursuri de cultură generală în domeniile istorie și religie, dar și un joc de fotbal. Invitat special al acestei ediţii a fost academicianul Alexandru Zub, directorul onorific al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași. Alţi invitaţi au fost reprezentanţi ai Mitropoliei Iași.

Ca în fiecare an, proiectul s-a încheiat cu o vizită la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”. Piesa aleasă a fost „Nirvana”, creaţia mai tânărului regizor Liviu Cris-tian. Potrivit prezentării postate pe site-ul teatrului ieșean, „spectacolul vorbește despre imposibilitatea păstrării inocenţei în lumea contemporană românească”.

Regizorul face și niște observaţii asupra piesei. „Nu există inocenţă, există o continuă aspiraţie către ea (uzual, se mai numește regret)”, susţine Liviu Cristian, care, la finalul prezentării susţine că nu înaintează un „manual de utilizare pentru alegerea tipului de religie/filosofie/gândire, ci o retrospectivă pentru sentimentul alienator în faţa agresiunii cu care fluxul lumii te obligă să te transformi. Mai ales în această parte de lume, într-o continuă tranziţie”.

Sâmbăta trecută, elevii participanţi la proiect, circa 100 la număr, cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, au mers la teatru pentru a vizona piesa. Alături de ei au fost prezenţi profesori de la cele trei licee, dar și părinţi și preoţi.

„Spectacolul nu era adecvat pentru scopurile proiectului”

După câteva minute de la începerea spectacolului, care avea în distribuţie cinci actori, un profesor de la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” a urcat pe scenă și i-a invitat pe cei participanţi să aleagă dacă vor să mai participe sau nu la spectacolul care părea să aibă un limbaj vulgar.

Sorin Sitea, profesor de istorie la liceul în cauză, afirmă că spectacolul „nu era adecvat pentru scopurile proiectului” la care elevii au participat.

„Sâmbătă seara, noi am mers la spectacolul pe care l-am cumpărat în întregi-me cu câteva zile înainte. După câteva minute de la începerea lui, când eu aveam în sală invitaţi și părinţi și oaspeţi de la Chișinău și de la seminarul de la Mânăstirea Neamţului, piesa ne-a arătat o altă imagine. După circa 20 de minute am decis să mă consult și să vorbesc cu cineva competent. A venit regizorul, căruia i-am spus să întrerupă piesa, în condiţiile în care noi nu ne-am propus și nu ne-am așteptat la un asemenea spectacol”, a declarat pentru gândul profesorul Sorin Sitea.

Potrivit acestuia, nu imaginile au fost cele care l-au determinat să ceară oprirea piesei, „ci limbajul care abunda în expresii vulgare”.

„Oricine dorește să le constate va merge la piesă și va vedea. Dincolo de ţigările pe care le foloseau, și asta nu avem ce face, fiind într-o lume modernă, mai era alco-


62

olul care se consuma în partea stângă a scenei, iar elevii mi-au confirmat ulterior că era chiar real. Unul dintre actori consuma chiar pe scenă. Este vorba despre cel care a scris mesajul pe Facebook și pe care l-ar fi și retractat apoi cu niște cuvinte extrem de jignitoare la adresa noastră”, mai spune Sorin Sitea, care și-a motivat gestul prin faptul că este și tată, dincolo de profesia de dascăl.

Sorin Sitea afirmă că nu critică munca artiștilor și nici nu pune sub semnul în-trebării maniera în care se joacă piesa. „Nu am putut însă să nu îmi spun atitutidea într-un mesaj în care nu mă regăsesc nici eu, nici elevii mei. Dacă unii pot înţelege din cuvinte care încep cu „p” sau din „f” sau din alte expresii rostite în mod repetat, ostentativ, din consumul ostentativ de alcool pe scenă, atunci înseamnă că eu am greșit”, mai spune el.

Recomandările au venit din partea teatrului

Profesorul menţionează că proiectul „Valori culturale românești” vizează mo-dele de adevăr, decenţă, dar și respectul faţă de ceilalţi. „Or, ce am văzut pe scenă în această piesă era în total în contradicţie cu ceea ce noi am promovat în toţi acești ani și încercăm cu tot ce putem noi să o facem”.

Întrebat de ce nu s-a interesat înainte despre conţinutul piesei, profesorul sus-ţine că s-a bazat pe recomandările primite din partea reprezentanţilor teatrului.

„Spectacolul era în oferta stagiunii și l-am cumpărat pe tot. Noi avem un par-tenerit vechi cu Teatrul Naţional, cu diverse activităţi împreună. Am mers pe reco-mandările de la ei, la fel cum am mers și în alţi ani. Am optat pentru el în baza re-comandărilor venite de la ei și în condiţiile în care în prezentarea spectacolului nu am găsit nimic care să indice că ar fi vorba despre un limbaj licenţios sau altceva”, mai spune Sorin Sitea.

Elev: Nu toţi folosim cuvinte care încep cu „p” şi „f ”

Nemulţumiţi de piesă, din respect faţă de părinţii și de profesorii lor sau poate chiar de teama unor eventuale sancţiuni, cei mai mulţi elevi prezenţi au ales să ple-ce de la teatru imediat după anunţul profesorului lor.

Constantin Cucinschi Păvăloi este elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Mi-hai Eminescu” și a fost unul dintre liceeni care au plecat de la spectacol după doar câteva minute de la începerea lui. „Am fost surprins să văd atâtea cuvinte cu care începeau cu literele „p” sau „f”. Nu toţi le folosim. Mi s-a părut deplasat limbajul prin care artiștii voiau să arate realitatea”, a declarat pentru gândul elevul în cauză.

Profesorul Sorin Sitea afirmă că o parte dintre elevii care au ales să rămână în sală i-au spus că au făcut-o „din curiozitate”.

Contactat de gândul, Viorel Laiu, profesor la Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi” de la Mânăstirea Neamţului, afirmă că era firesc să se ia atitudine și să se ceară oprirea spectacolului. „Prestaţia actorilor a fost grozavă, dar limbajul lasă de


63

dorit. Înţeleg că un spectacol trebuie să ducă la ceva educativ atunci când ai elevi aco-lo. Ce, la școală sau în alte cercuri, ne adresăm așa?”, se întreabă retoric Viorel Laiu.

Actor: „I-am spus fraierului din rolul principal să stea naibii calm”

Actorul Doru Aftanasiu a criticat într-un limbaj nu tocmai ortodox gestul pro-fesoorului Sitea. Afirmaţiile sale au fost postate pe pagina sa de Facebook și au fost preluate de presa loocală. Ulterior, el și-a retractat vorbele, susţinând că erau doar pentru prieteni și a recunoscut că „exprimarea era oribilă”.

„Am privit cam un sfert de ceas cum se moșmondeau ăia de la Colegiul Naţional „M. Eminescu” să iasă din sală, am băgat și o ţigară, i-am zis fraierului din rolul prin-cipal să stea naibii calm (nu știu de ce i-am zis asta, că nici el - din câte observasem - nu prea știa cum să reacţioneze), apoi am continuat spectacolul de unde rămăse-sem. Cool, nu?”, a scris actorul pe Facebook, el însuși fost elev al colegiului ieșean.

În același mesaj, el a mai spus că, în societate, „important este ca elevul să si-muleze decenţa, nu-i nevoie chiar s-o aibă”, deși foarte mulţi dintre ei se îngrămă-desc să vadă filme străine în care sunt momente când se înjură de mama focului.

„Nirvana” nu este spectacolul cu limbajul cel mai dur

Cristian Hadji-Culea, directorul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri”, este însă de părere că era mai bine ca tinerii să vadă până la sfârșit piesa. „Putea apoi, la școală, să discute și să își spună domnia sa părerea, camaraderește, în măsura în care există un cerc în care profesorii să discute aproape de la egal la egal cu elevii și să combată, să spună ce nu i-a plăcut. Interzisul este cel mai rău lucru posibil”, a de-clarat pentru gândul directorul teatrului, precizând că nu știe cine i-a recomandat profesorului Sitea spectacolul în cauză.

Potrivit acestuia, „Nirvana” nu este piesa de teatru cu limbajul cel mai dur. „Este o piesă scrisă de un tânăr regizor despre realitatea în care trăiește el și noi. Poţi să mergi puţin pe stradă și auzi vorbindu-se mai urât decât în Nirvana. În filme-le românești se vorbește mai dur decât în Nirvana. Din punctul ăsta de vedere nu e o problemă cu piesa”, adaugă directorul.

Potrivit profesorului Sorin Sitea, pe afișul spectacolului ar fi trebuit specificat că nu este adresat copiilor de 15-16 ani sau că se folosește „un limbaj vulgar. Direc-torul teatrului spune că la acest spectacol pot să vină și copii cu vârste de 14 ani.

„Este o piesă scrisă de tineri pentru tineri, un spectacol din care poţi învăţa ceva, problema e să înveţi și să aplici”, mai spune Cristian Hadji-Culea, care speră ca elevii Colegiului Naţional „M. Eminescu” să vină în continuare la teatru.

ISJ Iaşi: Profesorul trebuia să verifice piesa

Referitor la această situaţie, conducerea Inspectoratului Școlar Judeţean Iași afirmă că profesorul trebuia să verifice dacă piesa respecivă se înscrie în profilul educaţional și în vârsta elevilor.


64

„Atunci când duci niște copii la teatru, este neplăcut să îi scoţi apoi în timpul piesei, iar profesorul trebuie să fie avizat spre ce îi duce”, a declarat pentru gândul Camelia Gavrilă, inspector general ISJ Iași.

(http://www.gandul.info/news/premiera-la-iasi-un-profesor-spectator-la-o-

piesa-de-teatru-a-urcat-pe-scena-reclamand-limbajul-vulgar-ce-spun-elevii-care-au-vazut-spectacolul-10277521)

65

S I N D RO M U L PO STAVO RT

Efectele avortului se clasifică în 2 mari grupe: fizice și psihice. În literatura de specialitate, ele sunt grupate la modul general, după timpul la care se produc, iar cele psihice sunt încadrate la cele tardive.

Mă voi referi, aici, la efectele psihice pe care le produce avortul și care, după cum este redat mai sus, sunt tratate mai mult decât superficial1 .

Cei care au fost interesaţi de efectele psihice grave pe care le lasă în urmă un avort, inclusiv medici, şi mă refer în special la membrii primelor asociaţii provita romano-catolice care au apărut în Occident, au grupat aceste simptome psihice în sindromul postavort. Ei l-au denumit Post-Abortion-Syndrom (PAS). Voi încerca să definesc acest sindrom folosindu-mă de experienţa mea din numeroasele consilieri. M-am convins într-un timp relativ scurt de existenţa acestui sindrom şi l-am denumit la fel. Am constatat, însă, în acelaşi timp, importanţa mai mare, predominantă, a laturii lui moral-spirituale, decât a celei medicale .

Ce reprezintă sindromul postavort din punct de vedere spiritual?

El reprezintă o exteriorizare, prin intermediul simptomelor psihice, a stării de păcat în care se află persoana respectivă, după un avort provocat. Cu alte cuvinte, este vorba de o suferinţă sufletească, sufletul fiind bolnav după săvârșirea păcatului. Aceste simptome psihice sunt variate, de la cele mai ușoare până la cele mai grave, inclusiv suicid din cauza deznădejdii (simptomele sunt descrise mai jos). Cel mai important lucru este însă faptul că femeile care regretau mult acest păcat și doreau o vindecare o aflau și o găseau, dar nu la medic, nu la mine, fiindcă eu eram doar un intermediar. Vindecarea o găseau numai la duhovnic. În ce fel? Vindecarea rănilor sufletești produse de acest mare păcat necesită pocăinţă, nerepetarea păcatului, iar apoi iertare prin Sfânta Taină a Spovedaniei și Împărtășaniei. Părintele Prof. Dr. Ilie Modovan, președintele Asociaţiei Provita Ortodoxă din Sibiu, îmi spunea: „pocăin-ţa trebuie să fie pe măsura păcatului săvârșit, iar în cazul unui avort, care este un păcat mare, de moarte, pocăinţa trebuie să fie la fel de mare pentru a putea fi iertat omul de către Dumnezeu”. Am constatat că are dreptate și am văzut din fericire multe femei vindecate.

1 Materialul de faţă reprezintă un extras din Dr. Christa-Todea Gross, Pr. Ilie Moldovan, Îndrumarul medical şi creştin despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe ProVita din România, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2008, pp. 211-220.


66

Ce este sindromul postavort din punct de vedere medical?

Este vorba de același sindrom și aceleași simptome, dar medicina încearcă în-totdeauna să explice afecţiunile, inclusiv pe cele sufletești, doar din punct de vedere medical; din nefericire, termenul de sindrom postavort nu este recunoscut ca atare de către Medicină.

Ce este un sindrom? Dicţionarul explicativ al limbii române2 definește sindro-mul ca fiind „totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică”. În acest context, putem defini sindromul postavort ca fiind totalitatea simptomelor psihice apărute imediat sau la un anumit interval de timp după avort.

Unde putem integra din punct de vedere medical acest sindrom? Medicina modernă a introdus în „Clasificarea Internaţională a maladiilor”, revizia a 10-a (CIM 10), la capitolul „Tulburări nevrotice legate de factori de stres și tulburări so-matice” un subcapitol intitulat „Stare de stres post-traumatic” (PTSS) definit astfel: „această tulburare constituie un răspuns diferit sau prelungit la o situaţie sau la un eveniment stresant (de scurtă sau lungă durată), în mod excepţional, ameninţător sau catastrofal și care ar provoca simptome evidente de disperare la cele mai mul-te persoane”.3 Stresul post-traumatic era definit înainte ca o „nevroză traumati-că”. Termenul de traumatism a fost împrumutat din patologia chirurgicală pentru a sublinia prezenţa unui eveniment brutal și violent (primele accidente pe calea ferată) ce-i rupea în viaţa psihică și o bulversa. Evenimentul traumatizant poate fi și o agresiune, o tentativă de omor, un viol.4 Manualul de diagnostic CIM 10 clasifică aceste tulburări în trei tipuri: reacţia acută la un factor de stres; starea de stres post-traumatică și tulburarea de adaptare.5 Toţi autorii care au scris cărţi despre Sindromul postavort l-au introdus în a doua categorie, respectiv Starea de stres post-traumatic (PTSS).

Simptomele tipice din Starea de stres post-traumatic descrise în CIM 10 cu-prind: renașterea repetată a evenimentului traumatic în amintiri in vadante („flash backs”), vise sau coșmaruri; ele survin într-un context durabil de „anestezie psi-hică” și de slăbire emoţională, de detașare în raport cu alţii, de insensibilitate la mediu, evitarea activităţilor sau a situaţiilor care ar putea redeștepta amintirea tra-umatismului. Simptomele se însoţesc și de insomnie, anxietate, depresie sau ide-ea sinuciderii. Perioada care separ ă apariţia traumatismului de cel al tulburării poate varia de la câteva săptămâni la câteva luni. Evoluţia este fluctuantă și merge în cele mai multe cazuri spre vindecare. În unele cazuri, tulburarea poate prezenta

2 ***, DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p . 991.3 ***, Ministerul Sănătăţii. Centrul de calcul şi statistică sanitară. Clasificarea internaţională a

maladiilor, Revizia a 10-a a O.M.S., vol. I, Ed. București 1992, p. 304.4 Mircea Alexandru Birţ , Psihiatrie. Prolegomene clinice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 290.5 Ibidem, p . 291.


67

o evoluţie cronică, să dureze numeroși ani și să antreneze o modificare durabilă a personalităţii”.6 În anii 1971, existau puţine voci care să vorbească despre proble-mele post-avort. Se acorda o atenţie mai mare urmărilor negative ale avortului din punct de vedere fizic. În 1985, vătămarea fizică a avortului, deși reprezenta o pro-blemă majoră, nu se mai bucura de o atenţie atât de mare din partea cercetătorilor; aceștia investigau atent consecinţele negative psihologice ale avortului.7

Când apare acest sindrom?

El apare cu întârziere; reacţia de la început este un sentiment de ușurare în majoritatea cazurilor; apoi, prin reprimare și negare, femeia evită problemele, de regulă timp de câţiva ani– de obicei 5 ani– dar e posibil ca această perioadă să du-reze 10 sau chiar 20 de ani! Mai apoi, la unele femei, sentimentele negative se acu-mulează și ies la suprafaţă. Adesea , acest eveniment care le precipită este nașterea unui copil (de către ea sau o rudă) cu care intră într-o legătură emoţională strânsă. De asemenea, ea poate descoperi că a rămas sterilă după avort, dar și alte eveni-mente și traume pot precipita aceste sentimente.8

Care sunt simptomele psihice ale sindromului post-avort?

Am grupat simptomele descrise de mai mulţi autori (medici și membrii ai Asociaţiilor Provita ): depresii nervoase cu tentative de

suicid;1. tulburări de somn; insomnii și vise terifiante 2. (căderi în gol, urmăriri, naștere de copii morţi, rupţi sau înfometaţi etc.);3. tulburări în alimentaţie;4. tulburări afective, sentimente de frustrare; atacuri frecvente de plâns și stri-

găte disperate;5. gânduri, tentative de sinucidere izvorâte din tristeţe, lipsă de speranţă, inu-

tilitate;6. destrămarea relaţiilor interpersonale, cu partenerul, cu copiii, cu prietenii;7. răceală emoţională, pesimism; 8. atacuri de panică; 9. tulburări de memorie; 10. dificultăţi de concentrare; pierderea interesului pentru activităţile desfă-

șurate; 11. sindromul „aniversării”;

6 ***, Ministerul Sănătăţii. Centrul de calcul şi statistică sanitară. Clasificarea internaţională a maladiilor, Revizia a 10-a a O.M.S., vo l. I, Ed . București 1992, p. 309-310.

7 Dr. John C. Wilke, Barbara H. Wilke, Avortul – Întrebări şi răspunsuri. Săi iubim pe amândoi!, Editura Provita Media, București, 2007, p. 49.

8 Ibidem, p. 50.


68

12. psihoze acute ;13. reacţii schizofrenice;14. sentimentul de vinovăţie ;15. predispoziţie pentru boli de dependenţă; consum de alcool sau și droguri; 16. dereglări sexuale;17. insomnii şi vise terifiante etc.9

Din consilierile efectuate timp de 5 ani în Cluj (2 ani la Clinicile de Obstetrică şi Ginecologie şi 5 ani la cabinetul Proiectului „Pentru Viaţă” din cadrul Policlinicii „Sf. Pantelimon” am constatat următoarele:

– aceste simptome psihice sunt mult mai accentuate la adolescente, care au un psi-hic mai labil, motiv pentru care sunt mult mai frecvente sinuciderile în rândul elevelor şi studentelor; ele nu găsesc un sprĳin, neavând familie, iar teama de părinţi, de prieteni, profesori duc în cele din urmă la curmarea vieţii;

– simptome psihice pot apărea la toţi cei care contribuie la un avort: tată, medic, asistentă medicală etc. Am cunoscut un medic ginecolog care a recunoscut că are atacuri de panică apărute după o traumă psihică în urma efectuării unui avort complicat la o pacient ă, fiind dependent de un tratament medicamentos. Alt ginecolog a recunoscut că după ce efectuează un avort simte că preia asupra lui o „greutate” imensă. Unii se plâng de coşmaruri şi, mai ales, de depresii nervoase. Alţii nu mai fac avorturi la ora actuală din aceste motive, dar au fost nevoiţi să părăsească Clinicile de Ginecologie unde, inevi-tabil, sunt obligaţi (cel puţin în gărzi) să le efectueze. Cunosc mulţi ginecologi în Occi-dent care nu mai efectuează niciun fel de avort la ora actuală, dar nici nu prescriu contra-ceptive! Exemplele pot continua şi în rândul asistentelor, soţilor etc. care suferă de acest sindrom deoarece au luat parte fie la încurajarea femeii de a face avort, fie la efectuarea avortului. Constatăm că frecvent sunt afectaţi şi copiii născuţi din aceste familii, ei fiind afectaţi mai ales de boli nervoase sau psihice. Unii autori l-au denumit„sindromul supra-vieţuitorului”. Aceşti copii se simt vinovaţi că doar ei au supravieţuit şi ceilalţi fraţi ai lor au fost omorâţi. Se citează tentative de suicid la aceşti copii. Tratamentul medicamentos simptomatic la care se recurge în sindromul postavort (post-traumatic ), respectiv în aceste depresii cronice, psihoze sau chiar reacţii schizofrenice (anxiolitice, barbiturice, psihoterapie ) sau tratamentele psihiatrice mai traumatizante precum şocuri electrice (care se efectuau într-un număr mare în urmă cu câţiva ani) nu este eficient. Femeile sau tinerele afirmă că şi după ani de zile au coşmaruri cu copii avortaţi, sânge etc.

9 Dr. med. Antun Lisec, Conferinţa „Iubeşte copilul şi lasăl să trăiască, Sibiu, 2000; / Dr. med. Claudia Kaminski: www.alfa-aktion lebensrecht fuer Alle e.V. – Post – Abortion – Syndrom (PAS) / Dr. John C. Wilke, Barbara H. Wilke, op. cit., p. 50; Dr. med. Rudolf Eh mann , Mĳloace anticoncepţionale, Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog, Conferinţă susţinută în 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional„World Federati-on of Doctors Who Respect Human Life”, p. 28; Dr. Todea-Gross Christa; CD nr 1 – Curs pentru elevi: Avortul.


69

– am constatat că, după ce o femeie face mai multe avorturi, ea intră într-o oare-care răcire emoţională, nu mai are putere să se lupte împotriva acestui păcat şi, dacă se rupe de Sfintele Taine ale Bisericii, ea nu mai ajunge la o căinţă sinceră, se deprimă mai mult şi, în cele din urmă, ajunge la deznădejde. De aici, mai este doar un pas până la alcoolism, droguri sau sinucidere. Am consiliat femei cu 20 de avorturi şi erau adevă-rate epave sufleteşti. De aceea, un psiholog nu mai este în măsură să combată un astfel de sindrom, ci doar un preot, fiindcă această boală este una pur sufletească şi nu una trupească, medicamentul vindecător fiind tot unul sufletesc. Niciun şoc electric şi niciun medicament nu va putea vindeca o conştiinţă încărcată de un păcat de moarte.

Doctorul Antun Lisec din Croaţia relatează despre consecinţele avortului asupra mamei, familiei, societăţii şi a personalului medical. Aici sunt incluse atât cele fizice, cât şi cele psihice şi mai ales moral-spirituale:

a) Pierderea copilului. Fiecare copil este mai preţios decât orice bogăţie materială din lumea aceasta.

b) Urmările fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):– leziunea colului uterin, perforaţia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a

altor organe abdominale ale mamei, inflamaţia uterului, a trompelor, a pelvisului şi a întregii cavităţi abdominale, starea septică („otrăvirea sângelui”), tromboembolie (chea-guri de sânge care blochează vasele sanguine);

– obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endome-trioză, creşterea frecvenţei sarcinilor extra uterine, cicatrici şi îngustarea colului ute-rin, creşterea frecvenţei avorturilor„spontane”, predispoziţie la naşteri premature, pre-lungirea naşterii, dereglări în perioada a treia a naşterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienţa placentei.

c) Urmările psihice. Depresii, sentiment de vinovăţie, tristeţe, insomnii şi vise gre-le, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului faţă de sine, distrugerea psihicu-lui propriu, apariţia răcelii emoţionale şi a pesimismului, pierderea motivaţiei, dereglări sexuale. Pot apărea şi dereglări comunicaţionale cu alţi oameni, precum şi cu partenerul de căsătorie şi cu copiii deja născuţi. Câteodată apar şi reacţii psihotice acute, reacţii schizofrenice, psihoză afectivă, depresie, pierderea memoriei, dificultăţi de concentrare, pierderea interesului pentru activităţile desfăşurate, predispoziţie pentru bolile de de-pendenţă, schimbări dramatice ale persoanei, predispoziţie pentru plâns. Dacă şi tatăl a participat la omorârea copilului, aceste urmări apar şi la el.

d) Urmări asupra familiei. Datorită urmărilor fizice sau psihice care apar la părinţi, apar, evident, şi dereglări ale relaţiilor dintre membrii familiei. Pierderea motivaţiei, „răceala ”emoţională, dezamăgirile şi alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor sunt simţite şi copiii născuţi.

e) Urmări asupra societăţii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniţi de traumatismul uciderii copiilor nenăscuţi. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăţi. În afară de aceasta, uciderea copiilor


70

nenăscuţi a dus la o scădere dramatică a natalităţii. Care poate fi viitorul pentru cei ce renunţă la copii?

f) Urmările întreruperii vieţii copilului nenăscut asupra celor care au participat la îndeplinirea acestui act. Persoanele care au făcut această crimă, cum ar fi unii doctori, surori medicale sau farmacişti sunt afectaţi de tulburările psihice deja enumerate. Toate acestea se răsfrâng negativ şi asupra familiilor lor, după cum recunosc ei înşişi.

g) Întreruperea vieţii unui copil nenăscut vine în contradicţie cu normele etice. Po-runca lui Dumnezeu este:

„Să nu ucizi!”. Această poruncă este întipărită în însăşi conştiinţa omului. Fiecare medic, înainte de a primi în mână diploma, a depus un jurământ public. Formularea de la Gene va a jurământului lui Hipocrate conţine următoarea expresie: „Voi respecta în mod absolut viaţa umană încă din momentul concepţiei sale …”declar aceasta liber şi în deplină cunoştiinţă de cauză, făcând apel la onoarea mea !”10

Preot Nicolae Tănase: „la ora actuală neamul românesc nu se mai înmulţeşte sau se înmulţeşte într-un ritm îngrĳorător”.11

Este recunoscut sindromul post-avort în România?

Nu am găsit în literatura de specialitate decât o superficialitate în tratarea probleme-lor emoţionale de după avort; sunt descrise în special sentimentele de eliberare, mai pu-ţin cele psihice negative; efectele psihice sunt caracterizate ca fiind complicaţii tardive care se manifestă prin„remuşcări obsesive” sau sentimentul de vinovăţie, care sunt puţin frecvente. Apariţia lor poate fi legată de anumite sentimente moral-religioase. Inducerea avortului în sine nu traumatizează sănătatea psihologică a femeii. Reacţiile după avort pot varia, depinzând de vârsta pacientei, trecutul ei religios, vârsta sarcinii, gradul de suport social şi alţi factori […]”.12

Este sindromul post-avort recunoscut de către Asociaţia Psihologică Americană? Asociaţia Psihologică Americană a avut mereu o poziţie fermă în favoarea avortului şi asta spune totul despre modul în care gândesc membrii ei. În ultimele două decenii, însă, au existat zeci de conferinţe naţionale despre sindromul post-avort. Există foarte multe articole profesioniste şi peste 20 de cărţi scrise pe această temă, ce aduc tot mai multe dovezi şi cunoştinţe despre existenţa acestui sindrom.13

Există studii valabile despre acest sindrom?

Există mai multe studii din care redau două, grăitoare în acest sens.James Rogers, după ce a examinat cu atenţie peste 400 de studii publicate, a

evidenţiat utilizarea aproape universală a unei „metodologii și a unor proiecte de

10 Dr. med. Antun Lisec, Conferinţa „Iubeşte copilul şi lasăl să trăiască”, Sibiu, 2000.11 Pr. Nicolae Tănase, Hristos sau idolii secolului XXI? Tinerii la răscruce, Ed. Agaton , Făgăraș,

2006, p. 130.12 Mihai Horga, Frank Lüdicke, Aldo Campana (Editori), op. cit., p. 13-11.13 Dr. John C. Wilke, Barbara H. Wilke, op. cit., p. 51


71

cercetare slabe” și a „caracteristicilor ce nu corespundeau deloc standardelor de competenţă”. El a ajuns la concluzia că „întrebarea privind sechelele psihologice lăsate de avort rămâne deschisă”.14 Rezultatele altor cercetări arată că studiile exis-tente au grave deficienţe de metodologie, iar femeile care avortează au rezultate mai proaste decât cele care nasc copii.

Dr. Christa-Todea Gross

Nota bene!

La Adunarea generală a Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita, desfășu-rată la Mănăstirea Cășiel, în 17-19 oct. 2013, dr. Christa-Todea Gross a lansat 2 noi DVD –uri educaţionale pro-vita, cu următorul conţinut:

DVD 1 A. Proiectul „Pentru Viaţă”: prezentare, scop și mijloace.B. Avortul chirurgical sau „la cerere” și Sindromul postavort.

DVD 2 A. Tipuri de avort:a. avortul hormonal provocat de contraceptive hormonale (pilula, injecţii, ste-

rilet cu hormoni, pilula de a doua zi, implanturi)b. avortul chirurgicalc. avortul „terapeutic”d. avortul provocat prin metoda FIV (fertilizare in vitro)e. avortul „medicamentos”.B. Andrei- un suflet salvat de la avortC. Părintele Claudiu Melean – „Despre avort”.Aceste DVD-uri pot fi procurate de la autoare (pentru contact, www.pentruvia-

tacluj.ro).

14 Ibidem, p. 52; Dr. J. Wilke a extras acest studiu din J.Rogers at al., „Validity of Existing Controlled Studies Examining the Psyhological Sequelae of Abortion. Perspectives on Science and Christian Faith”, vol.39, no.1, martie 1987, p. 20-29;

72

D R E P T U L L A V I AŢĂ A L CO P I LU LU I N E NĂS C U T

Gând 5

de Nichita Stănescu

„De aceea, pentru mine muntele munte se zice.De aceea, pentru mine iarba iarbă se spuneDe aceea, pentru mine izvorul izvorăşteDe aceea, pentru mine viaţa se trăieşte”.

1. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Dreptul la viaţă al copilului nenăscut a revenit în zilele noastre în dezbaterea publică ca urmare a evoluţiei medicinii în domeniul reproducerii umane asistate și a înmulţirii cazurilor cuplurilor care apelează la acest mijloc de a avea un copil. Acest drept a fost ţinta multor controverse în lumea medicală, creștină și juridică și pentru abordarea sa în toate dimensiunile în care acesta se manifestă este nevoie în mod sigur de o teză de doctorat. Lucrarea de faţă își propune doar o abordare succintă a acestui drept din prisma legislaţiei românești ce reglementează avortul și reproducerea umană asistată.

Întotdeauna unui drept îi corespunde o obligaţie. Dreptului la viaţă al copilului nenăscut îi corespunde obligaţia de a respecta demnitatea și integritatea embrio-nului uman.

În societate un om se află întotdeauna într-o relaţie socială cu un alt om. Atunci când această relaţie socială este reglementată de o normă juridică ia naștere rapor-tul juridic ai căror participanţii apar ca titulari de drepturi și obligaţii reciproce prin exercitarea cărora se realizează scopul normei juridice. În cazul copilului nenăscut raporturile juridice vor fi de regulă între acesta și părinţi sau între acesta și stat.

Pentru justificarea avortului și a reproducerii umane asistate este invocat dreptul femeii însărcinate de a dispune după cum dorește de propriul său corp, în detrimentul dreptului la viaţă al copilului nenăscut.

La nivel european nu există niciun consens privitor la momentul în care începe viaţa, fiecare stat având posibilitatea să își justifice propriile decizii din domeniul avortului și al reproducerii umane asistate. Singurele state din Europa care recu-nosc dreptul la viaţă al embrionului prin interzicerea avortului sunt Irlanda, Malta, Polonia, San Marino și Andora.


73

Fără a nega dreptul femeii însărcinate de a dispune după cum dorește de pro-priul său corp, consider că se impune găsirea unui echilibru între acest drept și protejarea dreptului la viaţă al copilului nenăscut.

O recunoaștere juridică necondiţionată a dreptului la viaţă al copilului nenăs-cut drept va rescrie o parte din dreptul civil (capitolul referitor la persoane) și din dreptul penal (capitolul referitor la protecţia vieţii și sănătăţii persoanei) și va da naștere unui drept propriu, autonom.

2. LEGISLAŢIA ROMÂNĂ ÎN DOMENIUL AVORTULUI

Din punct de vedere medical în România un copil este considerat născut în viaţă în momentul în care aerul a intrat în plămâni, chiar dacă copilul nu este viabil.

a) În prezent, în dreptul civil român, copilul nenăscut nu poate fi titular de drepturi și obligaţii, deoarece numai o persoană fizică în viaţă are capacitate de folosinţă, respectiv poate fi titular de drepturi și obligaţii civile.

Singura menţiune din Codul civil cu privire la copilul nenăscut o regăsim în art. 36, care recunoaște drepturile civile ale copilului de la concepţiune, cu condiţia ca el să se nască viu. Aceste drepturi civile nu sunt recunoscute embrionului uman, ci ele sunt recunoscute copilului născut viu, în mod retroactiv, de la data concepţiei sale.

b) La fel ca și în dreptul civil, în dreptul penal român copilul nenăscut nu este ocrotit în egală măsură ca un copil în viaţă. În acest sens, sunt relevante infracţiu-nile contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii prevăzute la art. 176 din C.pen., art. 177 din C.pen. și la art. 185 din C.pen. Astfel, omorul săvârșit asupra unei fe-mei gravide (art. 176 din C.pen.) nu este considerat drept un omor săvârșit asupra a două persoane, ci reprezintă o agravantă a uciderii unei singure persoane. De asemenea, pentru reţinerea infracţiunii de pruncucidere (art. 177 din C.pen.) este necesar ca copilul să se fi născut viu, deoarece dacă copilul a fost născut mort fapta mamei nu constituie infracţiune. Nu în ultimul rând, avortul (art. 185 din C.pen.) nu este considerat drept un omor la fel ca și în cazul uciderii unei persoane în viaţă.

Singurele prevederi legale din România cu privire la avort le regăsim în Codul penal român și în două legi speciale. Dintre toate aceste prevederi legale doar art. 185 din C.pen. ocrotește dreptul la viaţă al copilului nenăscut, în anumite condiţii, celelalte prevederi legale ocrotind integritatea fizică a mamei.

Prevederile legale care ocrotesc integritatea fizică a mamei sunt următoarele:- infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2)

din C.pen. și de art. 37 alin. (5) din Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și comba-terea violenţei cu ocazia competiţiilor și a jocurilor sportive, conform cărora fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare ce a avut drept consecinţă avortul se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani;

- infracţiunea de împiedicare prin orice mijloace a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales, prevăzută de art. 107 din Legea nr. 67/2004


74

pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, dacă a produs drept consecinţă avortul se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Prevederile legale care ocrotesc integritatea fizică a copilului nenăscut se regă-sesc în prezent în art. 185 din C.pen., care pedepsește cu închisoare fapta de între-rupere ilegală a sarcinii.

Prima incriminare penală a avortului a fost introdusă în România de Codul pe-nal de la 1864, fiind preluată în mod succesiv de Codurile penale din 1936, 1948, 1968, 1973 și 1997.

Potrivit art. 185 din Codul penal întreruperea cursului sarcinii, prin orice mij-loace, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani dacă a fost săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:

– în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

– de către o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate; – dacă vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni;– fără consimţământul femeii însărcinate.Se observă că legiuitorul român a considerat că până la paisprezece săptămâni

dreptul femeii de a dispune de propriul corp prevalează dreptului la viaţă al fătului, iar după paisprezece săptămâni dreptul la viaţă al fătului prevalează faţă de dreptul femeii de a dispune de propriul corp.

Alineatele 2, 3 și 4 ale art. 185 din Codul penal prevăd drept agravante împre-jurările în care fapta de întrerupere a sarcinii a fost săvârșită fără consimţământul femeii, de un medic sau dacă fapta a avut drept consecinţă vreo vătămare corporală gravă ori moartea femeii însărcinate.

Alineatul 6 al art. 185 din Codul penal prevede următoarele cauze de nepedep-sire a medicului care întrerupe sarcina unei femei:

– dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaţa, sănăta-tea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav și iminent și care nu putea fi înlăturat altfel;

– în cazul în care vârsta sarcinii a depășit paisprezece săptămâni, când între-ruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;

– în cazul în care întreruperea sarcinii s-a făcut fără consimţământul femeii, datorită faptului că femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitate de a-și exprima vo-inţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.

În cazul unei femei minore deși art. 185 din Codul penal nu condiţionează con-simţământul acesteia la întreruperea sarcinii de consimţământul reprezentanţilor legali (părinţi, tutore, curator, etc.), art. 16 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului consideră că un astfel de consimţământ trebuie obţinut atât de la mino-ră, cât și de la reprezentanţii săi legali.


75

Potrivit art. 43 din Codul civil minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu are capacitate de exerciţiu, iar actele juridice se încheie, în numele acestuia, de re-prezentanţii lui legali. Potrivit prevederilor art. 41 minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exerciţiu restrânsă, iar actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părin-ţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile prevăzute de lege, și cu autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.

Conform art. 38 din Codul civil capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani.

Așadar, din punct de vedere civil, pentru legalitatea actului de întrerupere a sarcinii este necesar acordul atât din partea minorei, cât și din partea reprezentan-ţilor legali ai minorei, iar din punct de vedere penal, pentru legalitatea actului de întrerupere a sarcinii acordul din partea minorei este suficient.

În cazul în care reprezentanţii legali ai minorei determină întreruperea sarcinii minorei fără consimţământul acesteia, aceștia săvârșesc infracţiunea de instigare la avort fără consimţământul femeii însărcinate, pedepsită de art. 185 alin. (2) din Codul penal, iar medicul răspunde pentru aceeași infracţiune în calitate de autor.

3. LEGISLAŢIA ROMÂNĂ ÎN DOMENIUL REPRODUCERII UMANE ASISTATE

În prezent în România nu există nicio lege care să reglementeze reproducerea umană asistată, cu excepţia art. 441-447 din Codul civil care stabilesc cadrul juridic general al reproducerii umane asistată medical cu terţ donator. Ministerul Sănătăţii a lansat însă în dezbatere publică, în data de 11.08.2011, proiectul de Lege privind reproducerea umană asistată medical de un terţ donator, care stabilește regulile speciale ale reproducerii umane asistată medical cu terţ donator, regimul său juri-dic, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor care ţin de aceasta, precum și modul de transmitere a lor.

Potrivit proiectului mai sus amintit prin inseminare artificială de la terţ donator se înţelege - tehnica de reproducere umană asistată medical utilizată în unele cazuri de sterilitate a părinţilor, în care lichidul seminal provine de la un terţ do-nator, iar prin fertilizarea in vitro de la terţ donator se înţelege tehnica reproducerii asistată medical prin fecundarea unui gamet feminin (ovul) și a unui gamet mas-culin (spermatozoid) provenit de la un donator terţ, care se realizează în laborator, embrionul rezultat fiind transferat în uter în scopul implantării și dezvoltării sale ulterioare în făt.

În ceea ce privește dispoziţiile art. 441-447 din Codul civil, acestea stabilesc în esenţă următoarele reguli cu caracter general cu privire la reproducerea umană asistată medical de un terţ donator:


76

– Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nu determină nicio legătură de filiaţie între copil și donator, neputând fi pornită împotriva donatorului nicio acţiune în răspundere.

– Părinţi nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau o femeie singură.– Pentru a putea recurge la reproducerea asistată medical cu terţ donator pă-

rinţii trebuie să își dea consimţământul în prealabil în faţa unui notar public, în con-diţii care să asigure deplina confidenţialitate. Consimţământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorţ sau al separaţiei în fapt, sur-venite anterior momentului concepţiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator.

– Filiaţia copilului nu poate fi contestată de nimeni pentru motive ce ţin de reproducerea asistată medical și nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa. Filiaţia copilului poate fi tăgăduită doar de tatăl copilului care nu a consimţit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terţ donator.

– Orice informaţii privind reproducerea umană asistată medical sunt confiden-ţiale, cu excepţia situaţiei în care există riscul unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane astfel concepute sau a descendenţilor acesteia. De asemenea, oricare dintre descendenţii persoanei astfel concepute poate să solicite informaţii despre aceasta, dacă faptul de a fi privat de informaţiile pe care le cere poate să prejudicie-ze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi este apropiată.

– Tatăl are aceleași drepturi și obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terţ donator ca și faţă de un copil născut prin concepţiune naturală.

Dincolo de problemele de natură morală și creștină pe care le ridică astfel de tehnici de reproducere, Codul civil și proiectul de lege amintit nu precizează ce se întâmplă cu embrionul creat prin tehnica fertilizării ”in vitro”, dacă înainte de a fi transferat în uter părinţii revocă consimţământul lor pe care l-au dat anterior pen-tru reproducerea cu un terţ.

Consider că într-o astfel de situaţie legea ar trebui să interzică posibilitatea re-vocării consimţământului dat anterior de părinţi, pentru a proteja dreptul la viaţă al embrionului.

Conform art. 142 lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul să-nătăţii tehnicile de fertilizare ”in vitro” sunt asimilate transplantului. Aceasta înseamnă că regulile referitoare la transplant, în măsura în care nu sunt incompa-tibile cu regulile speciale ale reproducerii umane asistate, se aplică și reproducerii umane asistate. Dintre aceste reguli cele mai importante sunt următoarele:

– Potrivit art. 144 lit. e) din Legea nr. 95/2006 donarea și transplantul de or-gane, ţesuturi și celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte și fapte ju-ridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură, în caz contrar fapta constituind infracţiune.


77

– Conform art. 145 din Legea nr. 95/2006 se interzice prelevarea de organe, ţe-suturi și celule de la potenţiali donatori minori în viaţă, ceea ce înseamnă că terţul donator nu poate fi minor.

– Nu în ultimul rând, potrivit 155 din Legea nr. 95/2006, prelevarea sau trans-plantul de organe și/sau ţesuturi și/sau celule de origine umană fără consimţă-mânt dat constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani.

Avocat Iuga Călin Viorel, Baroul Cluj


78

PREVEDERILE LEGALE INCULCATE PRIN ATRIBUIREA UNUI CARACTER „OBLIGATORIU” VACCINĂRII

Potrivit art. 67 NCC nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ştiinţifică decât în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Or, legea nu prevede obligativitatea efectuării acestei interventii medi-cale care este vaccinul ci dimpotrivă prevede dreptul de a accepta sau refuza o interventie medicala (art 13 din Legea 46/2003).

Prin arogarea unui caracter considerat „obligatoriu” vaccinării, se încal-că următoarele dispoziţii constituţionale, legale sau convenţionale:

a. se încalcă principiul inviolabilităţii libertăţii persoanei reglementat de art. 23 alin. din Constituţia României prin faptul că simplul act al vaccinării constituie o constrângere a voinţei persoanei copilului.

În lipsa acestui acord: al părinţilor, efectuarea intervenţiei medicale asu-pra copilului echivalează cu încălcarea principiului enunţat (particularizat şi în art. 64 NCC unde de asemeni se statuează aceeaşi condiţionare de o obli-gativitate legală care nu există).

b. în al doilea rând, se încalcă dreptul constituţional la viaţă şi dreptul integritate fizică şi psihică a persoanei consacrate de art. 22 alin. 1 din Consti-tuţia României prin faptul că actul vaccinării reprezintă un act medical pre-ventiv, facultativ, fără să existe o garanţie suficientă şi rezonabilă împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale acestuia, existând posibilitatea reală pen-tru persoana căreia i se administrează să i se pună în pericol viaţa, sănătatea şi integritatea fizică sau psihică.

Aceste riscuri şi reacţii adverse pun în pericol viaţa, sănătatea şi integri-tatea fizică sau psihică a copilului.

c. Se încalcă principiul constituţional al dreptului persoanei umane de a dispune de ea însăşi, principiu prevăzut de art. 26 alin. 2 din Constituţia României deoarece actul vaccinării constituie o ingerinţă nelegală în viaţa intimă şi privată a copilului şi în familia acestuia în măsura in care nu exista un acord prealabil efectuării acestuia.

d. în al patrulea rând, prin constrângerea efectuării unui vaccin se aduce atinge-re şi dreptului reglementat constituţional al libertăţii conştiinţei consacrat de art. 29


79

din Constituţia României, cu referire la dreptul părinţilor de a refuza administrarea vaccinului din motive religioase sau de religie (dreptul la obiecţiune de conştiinţă).

e. Prin reglementarea efectuării vaccinurilor în mod obligatoriu se aduce o atin-gere gravă şi dreptului la ocrotirea sănătăţii şi a dreptului special de protecţie a co-piilor şi tinerilor, drepturi consacrate de art. 34 şi art. 49 din Constituţia României, prin faptul că nu se prezintă o garanţie suficientă şi rezonabilă de statul român că prin administrarea unui anumit tip de vaccin unui subiect uman nu i se pune în pericol acestuia viaţa sau integritatea fizică sau psihică.

Practic există, din această perspectivă, două aspecte esenţiale care defi-nesc administrarea unui vaccin:

- administrarea lui nu garantează necontactarea bolii respective - a se vedea în acest sens şi explicaţiile oferite de sistemul medical după fiecare drama produsă ca urmare a unui vaccin (de ex. cazul fetiţei decedate în judeţul Suceava în anul 2012 sau al sugarului paralizat în Slatina în anul 2011)

- riscurile şi reacţiile adverse pe care le presupune sunt menţionate chiar în prospectul vaccinului, dar şi în nenumărate studii medicale de specialitate devenite publice odată cu mediatizarea cazurilor frecvente de producere a reacţiilor adverse şi a riscurilor menţionate.

f. Prin actul normativ incriminat se aduce o atingere gravă şi prevederilor con-stituţionale prevăzute de art. 53 alin. 1 şi 2 din Constituţia României care reglemen-tează cazurile excepţionale când se permite ca exerciţiul unor drepturi sau libertăţi să fie restrâns.

Din analiza sumară a acestor prevederi observăm că nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de Constituţie pentru incidenţa unor restrângeri, respec-tiv caracterul considerat „obligatoriu” al vaccinării este impus prin acte ad-ministrative, adică acte normative inferioare unei legi (Hotărâri de Guvern - cum ar fi de exemplu H.G. nr. 857/24.08.2011 sau Ordine, etc.) şi nu de lege, iar obligativitatea efectuării vaccinurilor nu se impune pentru cazurile enumerate expres de Constituţie, şi anume: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeni-lor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru destul de grav.

g. Art. 13 alin. 4 din Lege nr. 24/2000 din 27/03/2000 privind normele de tehni-ca legislativa pentru elaborarea actelor normative;

h. Art. 1 lit. d şi Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor, conform căruia: „Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenţie medi-cală asumându-si, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.”;


80

i. Art. 374 alin. 3 şi art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;

-Art. 649, art. 650 şi art. 651 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii;

j. Prevederile art. 3, art. 12, art. 18, art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privitoare la dreptul la viaţă şi libertate, dreptul la pro-tecţia vieţii personale şi de familie împotriva oricăror imixtiuni arbitrare, dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi de religie dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării;

k. Dispoziţiile art. 6, art. 12 , art. 14, art. 16 şi art. 19 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului referitoare la dreptul inerent la viaţă, dreptul la libertatea de opinie, dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, dreptul la protecţia copilului împotriva oricăror forme de violenţe şi vătă-mări;

l. Dispoziţiile art. 2, art. 5, art. 8, art. 9, art. 10 din Convenţia pentru Apă-rarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale referitoare la dreptul la viaţă, dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie şi dreptul la liber-tatea de exprimare;

m. Prevederile art. 2, art. 3, art. 6, art. 7, art. 10, art. 11, art. 24 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la dreptul la via-ţă, dreptul la integritatea persoanei, dreptul la libertate, dreptul la respecta-rea vieţii private şi de familie, dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, dreptul la libertatea de exprimare, drepturile speciale ale copi-lului.

Se aduce atingere art. 2, art. 3 şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Eu-ropeană referitoare la respectarea libertăţilor şi drepturilor omului, protecţia specială a drepturilor copilului.

Acest act normativ contravine şi prevederilor art. 9, art. 17 din Trata-tul privind Funcţionarea Uniunii Europene referitoare la protecţia sănătăţii umane şi dreptul la respectarea statutului, identităţii creştin-ortodoxe con-form dreptului naţional.

n. Se realizează, totodată, o discriminare vădită între cetăţenii români şi cetăţenii Uniunii Europene întrucât, prin caracterul considerat „obligatoriu” al programului naţional de imunizare este eliminată respectarea dreptului de opţiune al părinţilor - drept recunoscut in toate statele UE.

o. Este încălcat grav dreptul la educaţie prin restricţionarea accesului în unităţile şcolare doar funcţie de prezentarea unui înscris numit dovada de vaccinare şi care atestă efectuarea tuturor vaccinurilor considerate „obliga-


81

torii” în condiţiile în care se observă doar din lecturarea prospectului unui vaccin că acesta nu conferă garanţia suficientă şi rezonabilă nici pentru imu-nizarea totală şi permanentă a copilului raportat la boala pentru care se ad-ministrează vaccinul, nici împotriva riscurilor sau reacţiilor adverse ale re-spectivului vaccin.

Avocat Corina Săcrieru


82

R E F L EC Ţ I I AS U P R A U N E I „ S POV E DA N I I ”

Demult, în timpul comunismului...Eram studenţi, frumoși, deștepţi, singuri la părinţi, ortodocși necredincioși (

fără să mergem la biserică, cu toată educaţia comunistă, deși părinţii mei mergeau în ascuns la mănăstiri).

Ne-am iubit. Ne spuneam că o să avem copii cât o echipă de fotbal plus rezerve.Am rămas însărcinată.Tatăl meu nu concepea să fiu altfel decât o mireasă curată. Avusese o comoţie

cerebrală; trebuia protejat(!).Am făcut avort, în mare taină, în casa unei rude apropiate, pe masa din sufra-

gerie. Moașa și gazda erau convinse că fac un lucru bun și foarte firesc. Eu nu înţe-legeam nimic. Trebuia să-mi termin studiile, să păstrez aparenţele, să nu știe tata... Deși eram ca sedată, ceva din mine a reacţionat. Am plâns mult și am luat copiluţul, l-am pus într-o cutie de chibrituri și l-am îngropat cu o cruce mică deasupra.

Fac o paranteză importantă - moașa a avut un accident: o mașină a intrat în bazinul ei, strivindu-l de parapetul unui pod. Dusă de urgenţă la spital, a murit după mult timp, în chinuri cumplite.

Urma să ne căsătorim. Tatăl meu nu a fost de acord cu alegerea mea, dar i-am spus că vrea sau nu eu voi face pasul acesta; a lipsit o binecuvântare din inimă a părinţilor.

Au apărut tensiuni puternice între noi, cuvinte urâte din partea lui, alcool.Totul era pregătit pentru nuntă și eu mă hotărâsem să renunţ. Nașii au interve-

nit și a avut loc ceea ce ar fi trebuit să fie Taina Sfintei Cununii. La mănăstire (așa a vrut tata, săracul), eu pe dinafară în alb, pe dinăuntru în negru însângerat. Ni s-au pus și cununiile pe creștet! Nespovediţi, neîmpărtășiţi, întinaţi... Am batjocorit tot, fără să știu atunci. (Cât am plâns mai târziu, când am participat la cununii adevă-rate...) Sâmbătă spre duminică – petrecerea. Nu știu de ce am plâns aproape tot timpul.

S-a terminat studenţia, repartiţiile ne-au despărţit. (Mi-a spus mai târziu că acolo a avut o relaţie cu altcineva).

Am reușit și ne-am reunit familiuţa, în casa părinţilor mei. Legătura dintre noi, s-a transformat încetul cu încetul într-un mic iad... Alcool, cuvinte grele, chiar lovi-turi. Părinţii mei simţeau tot. Tatăl meu, pe fondul supărărilor, a avut un nou atac cerebral și s-a stins în trei zile. Mă simt vinovată și pentru moartea lui.

A urmat divorţul. Civilizat. După o perioadă de căutări, ne-am împăcat și am avut împreună doi copii.


83

Consumul de alcool, cu tot urâtul lui a crescut. Pe lângă mine mai sufereau și doi copii „născuţi în lanţuri” cum spune părintele Arsenie Boca.

Mi-a venit în gând să mă sinucid. Și ca să nu las copiii fără mamă, mi-am zis să-i iau și pe ei și să ne aruncăm de pe un pod în apă. N-am făcut-o. Mila Domnului și a Maicii Lui.

Copiii au mai crescut un pic, într-o atmosferă din ce în ce mai degradată. Pe cel mai mare îl bătea când bea. Altfel era un om tare bun, mult mai bun decât mine. Copilul suferea de enurezis, avea nevoie de logoped și ... de un cămin liniștit. Dar nu era așa...

A venit 90. Mi-a ieșit în cale Domnul printr-un duhovnic de mănăstire. Am fost de trei ori. Era cam departe și tot El m-a trimis la un alt Părinte, tot din mănăstire, căruia i-am spus despre avort. Nu mai știu dacă el m-a întrebat sau cum de i-am spus eu. Atâta îmi mai aduc aminte acum, după mulţi ani, că am plâns sub patrafir mai mult de o jumătate de oră și el cu mâna pe creștetul meu spunea din când în când: „Plângeţi, doamnă, plângeţi...” Nu voiam să merg la biserică: se uită lumea la mine, discută, etc (poate ceva urme ce ţineau și de interdicţia pentru elevi de a merge la biserică, din timpul comunismului – ne luau numărul matricol de pe mâneca de la haină). Mi-a zis duhovnicul: „Mergeţi într-un loc mai retras și staţi 10 minute.” De la atâta, am ajuns să nu mai pot lipsi de la nici o slujbă. Pentru avort mi-a dat canon aspru. Acum îmi dau seama. L-am făcut din toată inima. Dar pe lângă acesta a mai fost un canon-dar dat de Dumnezeu: ani și ani și ani de lacrimi. Și acum când scriu, tot lacrimi și durere...multă...

Într-un ianuarie, părintele duhovnic mi-a zis că dacă nu se lasă de băut până de Sfintele Paști, să mă despart de el (mai avusese și alte relaţii...)

Și s-a întâmplat de am vândut apartamentul (în vederea unei schimbări în mai bine), și după ce cam o treime din banii de pe apartament s-au dus în baruri, câr-ciumi, etc., ceilalţi au fost furaţi dintr-o mașină încuiată, șoferul lipsind cca 10 min. de acolo... Și am rămas fără casă...

De câte ori am simţit că mă scufund, de firul de păr rămas deasupra, Dumnezeu m-a tras afară. Așa simţeam atunci. Acum, atât cât pot, înţeleg și simt cât de mult mă iubește și ne iubește pe toţi Dumnezeu.

Duhovnicul meu a trebuit să plece undeva departe și m-a trimis la un părinte care-mi este duhovnic și în prezent și cu a cărui binecuvântare scriu această măr-turisire.

O carte de căpătâi a fost Scara Sfântului Ioan și mi-a intrat bine în cap, încă de la început, că ascultarea este călătorie dormind. Și așa, după putere, mi-a fost ascultarea, ca de cel prin care grăiește Dumnezeu.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor” și asta am făcut.Am găsit o gazdă în condiţii extrem de avantajoase. Soţul meu s-a lăsat de băut,

dar au apărut altfel de neînţelegeri, din cauza credinţei..., a televizorului...


84

Părintele Iustin Pârvu, părintele Ioanichie Bălan, la care mai mergeam pentru sfat și părinţii duhovnici mi-au zis: „Fără tv.” Am ascultat. Din 91 fără tv, restul fa-miliei cu tv. Copiii la vârsta adolescenţei, în derivă... S-au îndepărtat de mine... Tatăl necredincios câștiga bani, mama credincioasă, fără bani. Copilul cel mare de la 8 ani n-a mai mers la biserică, mezinul de la 17 ani. S-a creat un cerc vicios și ne-am îndepărtat mult unii de alţii.

O familie clădită pe nisip: necredinţă, desfrânare, crimă și nu pe Piatră tare. Praf și pulbere – deocamdată.

În prezent, fiecare este în altă parte. Copilul cel mare nu vorbește de mult timp cu mine; mă consideră (și are dreptate) că sunt vinovată de toată viaţa lui nefericită. Cel mic vorbește, dar nu mă lasă să-l mângâi, să-l sărut... Nu vor să le fac mâncare, să le trimit pachete: mă pedepsesc. Sunt la vârsta la care ar trebui să fie căsătoriţi și să aibă copii. Nu vor să se căsătorească, având ca exemplu propria familie.

Când era mic, copilul cel mare mă făcea proastă, tâmpită, handicapată... La în-ceput, mândria din mine m-a durut. Apoi am înţeles cât de rănit este el și mi-am dat seama că așa și este: sunt handicapată, cu handicap major. Am citit undeva că instinctul matern începe să funcţioneze odată cu nașterea primului copil, acela prin care mama simte de la distanţă starea copiilor ei, bună, rea sau cum e ea la un mo-ment dat și știe cum poate să le fie de folos. Eu prin avort mi-am distrus instinc-tul matern și am sădit în codul meu genetic și al lor, genă de criminal.

Mama mea, deși a făcut și ea avort, a făcut după ce m-a născut pe mine și are un puternic simţ matern. La ea unele dintre urmările avortului au fost că eu am fost foarte rece cu ea și că am căzut în păcate mari – vezi gena.

Când un bărbat și o femeie decid și se face un avort, ei devin complici la o cri-mă, cu toate urmările ei: dezbinare, ură, chiar crimă...

Copiii unor astfel de părinţi nu-i pot iubi, pentru că părinţii le-au ucis fratele sau sora. Chiar dacă ei nu conștientizează, sufletele lor simt și ei reacţionează ca atare. (Cum reacţionează un om matur, când un alt matur îi omoară un frate sau o soră?)

Când am înţeles ce am făcut, mi-a venit așa un gând: când un matur omoară alt matur, face închisoare. În timpul comuniștilor, pușcăriașii purtau zeghe. Atunci și noi cei care am făcut avorturi, femei cu complici bărbaţi, ar trebui să purtăm zeghe. Și pentru că acești copilași nevinovaţi și fără apărare ne sunt rude de grad „o” (de grad „1” sunt cei născuţi!), ar trebui să fim mereu în doliu, deci să purtăm zeghe neagră pe viaţă, iar ochii, inima, sufletul, mereu în lacrimi.

Pe de altă parte, printr-un copil nenăscut, ucis prin avort, îţi faci toată viaţa, viaţă de închisoare, fără gratii, dar pe viaţă. Micuţul moare în chinuri cumplite și cere răzbunare.

A fost o perioadă în care Dumnezeu îmi scotea în cale tineri deosebiţi, cam de vârsta la care ar fi fost copilul meu dacă ar fi trăit- o pictoriţă de icoane, o asistentă


85

medicală, mai mulţi preoţi, un călugăr, parcă vrând să-mi spună: „ Și copilul tău ar fi putut fi unul dintre ei... dacă...”

Avortul este ceva ireversibil. Nu poţi repara ce ai stricat. Nu poţi lipi la loc ce ai tăiat. Nu poţi reclădi ce ai demolat. Nu poţi învia ce ai omorât.

În același timp sufletul tău se întunecă, devii greu de suportat pentru cei din jur. Nu mai emani bucurie, pace, încredere, ci tristeţe, neliniște, apăsare. Sufletele celor din jur simt „criminalul”. Și chiar dacă rănile sufletului tău se vindecă, prin Sfânta Spovedanie și Sfintele Taine, rămân cicatricile și sentimentul de vinovăţie nu te părăsește toată viaţa.

Un alt aspect important este, cum spune părintele Arsenie Boca, alegerea ge-nelor dominanate (cu informaţie bună) și recesive (cu informaţie rea) în momentul fecundării. Alegerea o face Dumnezeu în funcţie de păcatele părinţilor. Este irever-sibilă. Păcatul avortului se transmite ereditar și are efecte la 3-4 generaţii pentru o familie (dacă nu continuă și urmașii, ceea ce este puţin probabil). Doar prin Sfintele Taine se poate stopa.

Spune Sfântul prooroc Ioil (2, 12-13)„12. Și acum ne spune Domnul, El, Dumnezeul nostru: La Mine vă întoarceţi , cu inimă cu tot, Cu post, cu tânguire și plângere adâncă,13. și inimile sfâșiaţi-vă,

nu hainele!La Domnul să vă întoarceţi, la Dumnezeul vostru, că-i milostiv și înduratși îndelung e răbdătorși mult e milostivși-i pare rău de ce e rău.”

Părintele Iustin Pârvu mi-a zis: „Salvează vieţi!” și cu binecuvântarea duhovni-cului am început să merg în spital, unde se făceu programările pentru avorturi, cu pliante, broșuri și cu mine ca exemplu a ceea ce NU trebuie făcut.

Prima încercare a fost într-o dimineaţă, după o Sfântă Liturghie de la o mănăs-tire. Eram plină de curaj și încredere că am să reușesc. O tânără însoţită de mama ei, venise hotărâtă să facă avort, deoarece mai avea un copil de 11 luni acasă și nu voia să-i hrănească pe copii doar cu cartofi cu usturoi. Toate argumentele mele au căzut în faţa celor 24 !!! de avorturi ale mamei sale. Tot ce am trăit atunci (și ori de câte ori n-am reușit să conving mamele să nu facă această cumplită crimă,) nu pot exprima în cuvinte.

Știam că într-o sală de operaţii dintr-un spital (în care se salvează vieţi, nu?), un omușor mic, mic și fără apărare este ucis fără să-i audă nimeni strigătele mute


86

(văzusem filmul „Strigătul mut”). Și de câte ori s-a întâmplat lucrul acesta aco-lo! Și zidurile spitalului și inimile celor ce fac avorturi nu s-au prăbușit încă de cutremur(are)!

Neamul nostru care a făcut atâtea milioane de avorturi, dacă nu se va pocăi, poate atrage mari pedepse de la Dumnezeu.

Peste sângele mucenicilor noștri din toate timpurile, a curs sângele pruncușo-rilor noștri omorâţi prin avorturi în ultimii 20 de ani. Ce răspuns vom da?

Noi prin această micuţă crimă, ne construim un micuţ LAGĂR- ELECTRONIC.Sfântul Prooroc David (ps.105,36-42):„36. Și au slujit idolilor lor, (egoism, iubire de plăceri, desfrânare, lene-nota

mea) și s-au smintit. 37. Și au jertfit pe fiii lor, și pe fetele lor idolilor, 38. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fetelor lor, pe care i-au

jertfit idolilor din Canaan, și s-a spurcat pământul de sânge. 39. S-au pângărit de lucrurile lor și s-au desfrânat cu faptele lor. 40. Atunci s-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său și a urât

moștenirea Sa. 41. Și i-a dat pe ei în mâinile neamurilor, și i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei. 42. Vrăjmașii lor i-au asuprit pe ei și au fost nefericiţi sub mâinile lor.”Ziceau niște oameni de știinţă cu frica lui Dumnezeu că tot universul funcţi-

onează pe principiul hologramei: în orice părticică se reflectă întregul și întregul este influenţat de orice părticică.

Noi, praful, negru ca cărbunele, ce facem cu universul lui Dumnzeu?Singurul lucru care ni se cade este să transformăm prin căinţă și pocăinţă fier-

binte, cărbunele în diamante în care să strălucească cu putere Domnul nostru Iisus Hristos, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Vasilescu Valeria

87

O P I N I I A L E E L E V I LO R C E AU B E N E F I C I AT D E P RO G R A M U L E D U C AT I V

” D R AG O ST E Ş I R E S PO N SA B I L I TAT E ”

În anul școlar 2012-2013 , Asociaţia Pro-Vita Craiova a derulat în unele licee și colegii din municipiu Craiova, programul educativ ”Dragoste și responsabilitate”.

Programul educativ a fost primit de elevi cu interes și putem considera că a avut un real succes.

Unul din colegiile unde s-a derulat acest program a fost Colegiul Naţional ”Ele-na Cuza”.

Iată câteva din opiniile elevilor ce au beneficiat de acest program educativ:

Ilie Alexandra, XII B

Consider că cele doua filme cu scop educativ au avut impact asupra elevilor. Este o bună modalitate de a spune «AȘA NU» în faţa unor probleme cu care ne con-fruntăm mai mult cu fiecare zi ce trece.

Ajunși la vârsta în care pericolul de a urma un drum greșit crește, avem nevoie de exemple care să ne creeze sentimentul că trebuie făcut în așa fel încât să nu ajun-gem în asemenea situaţii precum avortul și bolile cu transmitere sexuală.

Mi-au plăcut cele doua filme cu rol educativ, chiar dacă cu toţii am auzit despre acele boli și totodata, cred că majoritatea nu suntem de acord cu avortul. Atâta timp cât Dumnezeu dă viaţă, noi nu avem dreptul să o luăm. Cât despre bolile cu trans-mitere sexuală, consider că într-adevăr trebuie să ai grijă dacă începi această parte a vieţii și cu cine. Tot ceea ce ne înconjoară implică riscuri, dar de noi depinde ce riscuri ne asumăm.

Fota Natalia

Din punctul meu de vedere, acei domni care au luat acea decizie de a ne pre-zenta acel documentar despre avort, au avut o idee excelentă, deoarece m-au ajutat să-mi dau seama cât de important este un copil și mai ales să-i cruţăm viaţa, de-oarece un copil este cel mai frumos lucru care se poate întâmpla unei familii, unei mame...

În concluzie, un avort este ca și când ai omorî un copil pe stradă fără milă.Pe mine acel documentar m-a lăsat cu o impresie foarte bună.


88

Truică Liliana

„Strigătul mut”Consider că documentarul „Strigătul mut” trebuie să fie o lecţie de viaţă pentru

femeile de toate vârstele. Cred că problema avortului ar trebui să fie abordată mai des pentru ca tinerele să fie informate. Cel mai tare m-a impresionat, modul în care este omorât un copil în timpul avortului. Orice fiinţă are dreptul la viaţă, iar noi ca oameni nu avem dreptul să facem o crimă. Dreptul la viaţă trebuie să fie respectat pentru că Dumnezeu ne-a creat pentru El. Poate dacă problema avortului ar fi pusă mai des, oamenii şi-ar da seama de imensa greşeală. Poate că, dacă vocea fetusului ar fi auzită, femeile ar conştientiza durerea ce le-o provoacă.

Filmul “Sexul înainte de căsătorie are un preţ” trebuie să fie un ghid al vieţii. Oamenii trebuie înştiinţaţi că prin transmitere sexuală se pot lua multe boli şi nici mijloacele de protecţie nu pot fi sigure. Problema bolilor cu transmitere sexuală ar trebui abordată mai des. În plus de asta, sexul înainte de căsătorie este un păcat căci bărbatul şi femeia au voie să se veselească doar după căsătorie.

Călin Roberta

Din primul documentar am învăţat că nimeni din această lume, cu credinţă în Dumnezeu sau fără, nu trebuie să fie de acord cu avortul, indiferent pe ce cale.

Am fost oarecum traumatizată de modul în care acei copilaşi sunt omorâţi în pântecele mamei şi de sechelele cu care mamele rămân sau de faptul că unele nu mai pot avea copii niciodată.

Acest documentar a fost informativ, atât pentru noi tinerele cât şi pentru femeile în vârstă din toată lumea.

Din cel de-al doilea documentar am aflat lucruri de care nici nu aveam habar. Până la vizualizarea acestui documentar nu ştiam de existenţa atâtor boli ce se iau prin trasmitere sexuală. Sunt de acord cu un control medical la fiecare 6 luni.

Este un lucru benefic ca viaţa sexuală să fie începută după căsătorie, fiind un lucru bun atât pentru viaţa spirituală cât şi pentru cea socială.

Ciucea Anca

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost filmul cu avortul:-drama, durerile si suferinţa prin care trec micuţii copilași,-durerile pe care femeile le suportă dar și modul în care acestea sunt marcate

atât fizic cât și psihic,-am învăţat că nu noi suntem cei care decidem dacă un copil este dorit sau nu.

Din moment ce Dumnezeu ni-l dă înseamnă că acesta este dorit și nu avem noi niciun drept să îi luăm viaţa.

Filmul “Sexul înainte de căsătorie are un preţ”:


89

-mi-a adus la cunoştinţă numeroasele boli de care nu aveam habar şi la care noi adolescenţii suntem expuşi,

-am învăţat că dragostea nu are ca dovadă sexul, ci dimpotrivă, dacă există iubi-re, sexul înainte de căsătorie nu face altceva decât să murdărească sufletul şi drago-stea dintre cei doi.

-am învăţat că sexul este de la Dumnezeu după Sfânta Taina a Căsătoriei şi al diavolului înainte (de aceasta).

Miriam

Niciodată nu am fost de acord cu ideea avortului, însă după vizionarea filmului m-am simţit foarte bine văzând că am gândit corect.

Nu cunoșteam metodele avortului și găsesc că este un lucru important și un aspect pozitiv al filmului.

Am rămas foarte surprinsă să văd urmările negative ale avortului asupra feme-ilor care au fost influenţate să facă acest lucru.

Mă bucur că am putut viziona un astfel de film pentru că așa am putut afla toate aspectele pozitive și negative ale acestei „crime”.

Cîrstea Denisa

„Strigatul mut”Îm opinia mea, filmul care a tratat problematica avortului poate fi considerat

ca o adevărată lecţie de viaţă pentru orice femeie, indiferent de vârstă, religie sau etnie. Am aflat cu ajutorul acestui documentar cât de periculos poate fi avortul, acesta având consecinţe atât fizice cât şi psihice. De asemenea am aflat că, în faţa lui Dumnezeu, un avort este la fel de grav ca şi metodele contraceptive. Totodata dure-rea provocată de o astfel de intervenţie poate fi atât de mare încât poate duce la dis-trugerea vieţii. Doar Dumnezeu are dreptul de a decide asupra destinului nostru.

“Sexul înainte de căsătorie are un preţ”Prin intermediul acestui film am aflat cât de important este să nu trăim în pă-

cat şi să nu ne începem viaţa sexuală înainte de căsătorie. De asemenea, am luat la cunoştinţă că, în prezent există aproximativ 30 de boli cu transmitere sexuală, majoritatea incurabile şi foarte periculoase.

În concluzie, consider că ambele filme au fost educative şi ne-au oferit infor-maţii în plus cu privire la problemele actuale.

Asociaţia Pro-Vita Craiova

90

„ M A RŞ U L P E N T RU V I AŢĂ” 2 0 1 3 A AV U T LO C Î N 2 7 D E LO C A L I TĂŢ I

Între 22 și 25 martie 2013, în 24 de orașe și 3 sate din România s-au desfășurat, sub sloganul „Asumă, ajută, adoptă!”, manifestările denumite „Marșul pentru Viaţă”.

Ajuns la a treia ediţie naţională, „Marșul” este organizat de asociaţii și funda-ţii civice creștine din România, printre care și organizaţii membre ale Federaţiei Provita Ortodoxă, și are ca scop afirmarea unor valori esenţiale: dreptul la viaţă al tuturor persoanelor începând din momentul concepţiei și familia ca temelie a unei societăţi prospere.

Evenimentul a început în 22 martie la Cluj-Napoca și Fălticeni, a continuat în 23 martie la Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistriţa, Brașov, București, Caracal, Constanţa, Deva, Iași, Onești, Oradea, Pitești, Satu Mare, Slatina, Suceava, Târgoviște, Timișoara, Tg. Mureș, Tulcea; în 24 martie în Craiova, Sf. Gheorghe și satele Adășeni și Tudor Vladimirescu (jud. Botoșani), pentru a se încheia în 25 martie, de ziua Bunei Vestiri, la Zoiţani (Botoșani). În unele orașe (Arad, Iași) manifestările au fost mai comple-xe și s-au întins chiar pe durata a 2-3 zile. Numărul participanţilor a variat foarte mult, în funcţie de localitate, de la câteva zeci în mediul rural până la cca. 800 (în București și Timișoara).

Tema din acest an a „Marșului pentru Viaţă”, prezentată sub forma unui mesaj-manifest adresat publicului, a fost „Iubește-i pe amândoi! - Asumă, ajută, adoptă!” Manifestul este o invitaţie la implicare în sprijinul femeilor însărcinate, care sunt constrânse să apeleze la avort din cauza indiferenţei și a lipsei de ajutor, uneori chiar din partea celor apropiaţi.

Această adevărată formă de violenţă împotriva femeilor care poartă o sarcină neașteptată nu trebuie să ne mai lase indiferenţi. De aceea, au fost așteptaţi la marș „toţi cei care cred că dreptul la viaţă este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, iar dragostea și compasiunea faţă de o mamă și copilul ei reprezintă cea mai nobilă formă de implicare civică.”

Societatea trebuie să facă astfel încât un copil să nu fie perceput ca un obstacol în calea împlinirii unei femei, a bunăstării ei ori a realizării profesionale. Copilul este un dar pe care o femeie îl aduce societăţii, iar aceasta este datoare cu întreg sprijinul necesar. De aceea, organizatorii consideră că femeile merită să fie spri-jinite personal, dar și pe plan social și politic prin promovarea unor legi care să ușureze situaţia financiară dificilă, să faciliteze adopţia și să facă accesibilă consili-erea în sarcina nedorită.


91

În acest sens, a fost depusă la principalele instituţii ale statului o petiţie, sem-nată de peste 70 de organizaţii non-guvernamentale. Prin petiţie se solicită adop-tarea unei legislaţii favorabile vieţii și familiei și a unor programe de educaţie coe-rente, în contextul în care România continuă să aibă una din cele mai ridicate rate ale avortului dintre toate ţările Uniunii Europene și suferă o degradare accentuată a importanţei familiei.

Cu fiecare ediţie, „Marșul pentru viaţă” din România este tot mai aproape de tradiţia evenimentelor similare din mari orașe ale lumii, precum Washington, Paris, Berlin, Bruxelles, San Francisco, Toronto și Budapesta.

Detalii la www.marsulpentruviata.ro.

Asociaţia Pro-Vita Bucureşti

92

I N F E R N U L CO P I I LO R U I TAŢ I

Pe 13 iunie 2013 Antena 3 a difuzat un material filmat cu camera ascunsă de către asociaţia Ador Copiii în spitale din Iași, Timișoara, Constanţa. În saloane mari, copiii abandonaţi de mamele lor în spital supravieţuiesc (sau nu…) într-o singurătate care le influenţează dezvoltarea neurologică și îi condamnă la retard pe viaţă, un re-tard pe care la naștere nu l-au avut și care e cauzat de lipsa stimulării și de alimentaţia și îngrijirea medicală necorespunzătoare. Sunt părăsiţi singuri ore întregi, pe întune-ric, plângând, se leagănă în pătuţurile lor sărăcăcioase, tânjind după afecţiune, sunt schimbaţi după program- și au răni din această cauză. Plânsul lor este pur și simplu ignorat. Unii se hrănesc singuri din biberoane așezate pe pernă, și nimeni nu-i supra-veghează. Dacă sunt scoși la lumină își strâng ochișorii, nimeni nu-i scoate la plimba-re, la aer. În Galaţi, un astfel de copilaș era lăsat să plângă cu orele; dacă plânsul său devenea prea supărător asistentele dădeau televizorul mai tare...

Deși teoretic legea spune că după 41 de zile, trebuie luate măsuri și întocmite actele (certificat de naștere) și realizată dispoziţia de plasament (chiar în situaţia în care nu se pot obţine nici un fel de informaţii), acești copii stau uneori și până la împlinirea vârstei de 2 ani în spital, deși sunt multe familii care își așteaptă în zadar ani întregi rândul la adopţie, și în plus, așa cum au demonstrat cei de la Ador Copiii, nici nu este greu în multe situaţii să le întocmești actele. Un copil cu situaţie clară avea 1 an și 3 luni și încă era în Spital. Oficialii Direcţiilor de Protecţia Copilului contactaţi au răspuns că ei au “presupus că acești copii sunt trataţi corespunzător”. Întrebaţi de ce nu au făcut verificările necesare, și demersurile pentru a integra co-piii, nu au putut da un răspuns și au avut reacţii ciudate, vinovate. Reprezentanţii spitalelor se plâng de lipsa personalului, dar atunci cand Asociaţia mai sus menţi-onată a semnat un protocol de colaborare și a încercat să ajute prin voluntarii săi, aceștia au fost bruscaţi și daţi afară de pe secţii în mai multe rânduri.

Situaţia este prezentă chiar acolo unde nu există deficit de asistenţi maternali. Cheltuiala Statului pentru un copil dat în plasament ar fi cam de 1200 ron, (salariu asistent plus alocaţia copilului), dar pentru un copil abandonat în spital este de 2-300 de roni pe zi, deci cam 9000 roni pe lună. Acești bani pot fi redirecţionaţi de directorul spitalului. În aceste condiţii, spitalele tergiversează întocmirea dosarelor și predarea copiilor către DGASPC, iar DGASPC se fac că nu știu...

Materialul poate fi urmărit integral la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=_ncrWuafPrQ

Material redactat de Asociaţia ProVita Galaţi

93

R E P E R E Ş I A LT E R NAT I V E P E N T RU O E D U C AŢ I E M O R A L- C R E ŞT I NĂ

În urma solicitărilor primite din partea cadrelor didactice, prezentăm, în cele ce urmează, câteva repere și alternative moral-creștine care pot sta la baza pre-dării noţiunilor legate de „Sănătatea reproducerii și a familiei” și „Bioetică”, din cadrul opţionalului „Educaţie pentru sănătate”. Completăm sugestiile noastre cu o scurtă bibliografie care sperăm să vină în ajutorul educatorilor, al părinţilor și al elevilor înșiși.

C L AS E L E I – A I I -A

LISTĂ DE CONŢINUTURI propuse de MECT la capitolul „Sănătatea reproducerii şi a familiei”:

1 Eu și familia mea. Roluri în familie2 Diferenţele între fată / băiat (relaţii sociale)

Abordare moral-creştină:

1 Familia este întemeiată pe iubire, fiind o întrupare a iubirii dintre câ-teva fiinţe umane. Ea se bazează pe iubirea reciprocă dintre soţ și soţie și pe iubirea dintre părinţi și copii. Conceptul creștin de familie are un caracter spe-cial, înrudindu-se cu cel trinitar al lui Dumnezeu: o fiinţă umană nu poate exista complet singură. Ea devine pe deplin umană doar într-o relaţie de iubire faţă de alte fiinţe umane. Lipsa iubirii este întotdeauna o violare a adevăratei naturi a familiei.

Principalul scop al educaţiei creștine în cadrul familiei este acela de a transmite copiilor conceptul de fericire, bucurie, pace interioară și dragoste pentru ceilalţi.

Dacă, fiind în căminul lor, copiii au acest sentiment de „bine”, resimţind toto-dată dorinţa fundamentală de a fi buni, atunci s-a pus o bază solidă educaţiei lor creștine.

Familia este și locul unde copilul trebuie să înveţe să se roage. De la participa-rea la rugăciunea celorlalţi, de la obiceiul dobândit prin rutina zilnică, rugăciunea va deveni o autentică experienţă a adultului.

Părinţii trebuie să le împărtășească celor mici propria experienţă a rugăciunii.


94

2 În introducerea noţiunilor privind diferenţele de gen trebuie să se ţină cont de ordinea ierarhică între soţ, soţie și copii, din cadrul familiei. Acest lucru se face cu referire la originea lor, exprimată funcţional în termeni de roluri specifice de tată, mamă și copil.

Chiar dacă soţul de azi este sau nu cel care întreţine familia și chiar dacă soţia se ocupă sau nu de problemele casnice, ei își pot împlini responsabilităţile doar atât timp cât își asumă rolul patern și, respectiv, matern în cadrul familiei. Desigur, există astăzi mai multă confuzie ca niciodată cu privire la conţinutul acestor roluri. Motivul nu este însă vreo ambiguitate în funcţiunile stabilite în mod divin în sine, ci mai degrabă este vorba de o devalorizare a specificităţii de gen care s-a petrecut în societatea occidentală în ultimele decenii. Biserica privește critic „unisexismul” pentru că acesta promovează devalorizarea de care vorbeam sfârșind într-un amestec al rolurilor celor două sexe. În sânul familiilor, Biserica îndeamnă cuplurile să-și împlinească rolurile specifice, recunos-cute în toate culturile ca patern și matern, oricât de dificil ar fi să definim exact acești termeni.

SUEDIA IMPUNE SODOMIA ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII.

După ce a legalizat adopţia copiilor de către cuplurile sodomite, Suedia a mers şi mai departe.

În multe din grădiniţele suedeze şi-au făcut apariţia aşa numiţii „peda-gogi ai genderului”, aceste persoane au misiunea să ajute educatorii în iden-tificarea copiilor ce se cred a fi băieţei sau fetiţe şi sesizează deosebirile între genuri. Aceşti copii urmează a fi reeducaţi.

În Stockholm a fost deschisă o grădiniţă, pentru copii cu vârsta între 1 şi 6 ani, în 2010, grădiniţa este finanţată din bugetul de stat şi poartă numele „Egalia”. Directoarea acestei grădiniţe nu ascunde că scopul ei este „cultivarea înclinaţiei către sodomie”.

În această grădiniţă nu există nici fetiţe, nici băieţei, educatorii au exclus din limbajul lor pronumele „el” şi „ea”. În suedeză „el”- han, „ea”- hon au fost înlocuite cu termenul hen, un cuvânt inexistent în suedeza literară însă folosit în jargonul sodomit.

Se acordă foarte multă atenţie cărţilor, jucăriilor precum şi formelor şi culo-rilor tuturor obiectelor folosite în calitate de material didactic, pentru ca nu cumva ele să trezească „stereotipurile de gender”, respectiv conştientizarea genului.

De exemplu, sunt strict interzise poveştile despre Alba ca Zăpada sau Degeţica, în schimb toată ziua le sunt citite copiilor poveşti ca cea despre două girafe de gen masculin ce sufereau mult din cauză că nu erau în stare să conceapă copii până în momentul când au găsit un ou de crocodil abandonat.


95

Marea majoritate a cărţilor în această grădiniţă conţin povestioare despre cupluri sodomite, părinţi solitari şi copii orfani. Toate păpuşile în această grădiniţă reprezintă nişte creaturi genul cărora nu poate fi determinat, însă este cert că aparţin rasei negroide.

Suedia este membră UE din anul 2005 şi stat ce a aderat la Spaţiul Schengen, 75% din populaţia ţării se declară adepţii ereziei luterane.

(Sursa: http://iontcaci.info/international/suediaimpunesodomiaingradiniteledecopii)

Obiective de referinţă:

1 Să-şi formeze reprezentări corecte asupra familiei şi a relaţiilor din cadrul acesteia;

2 Să înţeleagă familia ca pe locul care îi oferă protecţie şi iubire;3 Să-şi însuşească deprinderi de viaţă creştină, alături de membrii

familiei (participare la Sf. Liturghie, stabilirea unui program de rugăciune etc.)

Exemple de activităţi de învăţare:

1 Descrierea propriei persoane în raport cu membrii familiei;2 Definirea familiei, ca nucleu al Bisericii şi al societăţii;3 Derularea unor activităţi care să implice părinţii (de tipul „Şcoala

familiei”)

C L AS E L E A I I I -A – A I V-A


1 Percepţii reciproce ale băieţilor și fetelor2 Modificări corporale la pubertate3 Cum am apărut eu pe lume?


Asaltul internetului, al programelor și reclamelor TV, al revistelor cu imagini explicite expuse pe tarabe și la chioșcurile de ziare deschid copiilor, încă de la cele mai fragede vârste, ușa către erotism și pornografie. În prezent, 420 milioane de pagini de internet sunt dedicate pornografiei, 25% dintre căutările zile de pe internet sunt pentru pornografie (în SUA), în timp ce producţia de filme pentru adulţi a crescut și ea. În fiecare secundă 30 000 de utilizatori se uită la ima-


96

gini cu caracter pornografic. Mai mult, internetul oferă acces la pornografie de la vârste din ce în ce mai mici, vârsta medie a primei vizionări scăzând la 11 ani (SUA).

În România, 19% dintre copii au fost expuși online unor imagini cu con-ţinut pornografic (conform studiului UE Kids Online II).

Efectele asupra copiilor și adolescenţilor sunt foarte grave. Mesajele cu carac-ter pornografic sunt, de multe ori, mult mai puternice decât educaţia pe care pă-rinţii doresc să o ofere copiilor. Expunerea la pornografie afectează procesul de dezvoltare și îl poate conduce pe copil la un comportament sexual deviant. Mai mult, expunerea timpurie la pornografie poate duce la practici sexuale deviante, ca pedofilia sau violul.

De aceea, pentru segmentul de vârstă 7 – 10 ani, discuţiile din cadrul familiei și al orelor de educaţie pentru sănătate ar trebui să se axeze nu pe toleranţă și des-chidere faţă de sexualitate, ci pe deprinderea unui comportament etic, moral, bazat pe respect și dragoste faţă de semeni, noţiuni care i-ar ajuta pe copii să facă ulterior alegeri corecte în ceea ce privește relaţiile interumane.

Pe de altă parte, specialiștii în domeniul psihologiei copilului arată că aborda-rea prematură a subiectelor legate de sexualitate poate afecta procesul de maturi-zare a copilului, afectându-l pe termen lung.

„Capacitatea de a trăi o viaţă sexuală normală presupune o personalitate psihică matură, rezultat al echilibrării şi maturizării diferitelor instincte in-fantile elementare existente în om în momentul venirii sale pe lume. Maturi-tatea psiho-afectivă a individului este punctul de sosire al unei lente evoluţii marcată de mai multe etape (…)

Interferenţe din interiorul, dar mai ales din exteriorul mediului familial şi social, asupra normalei dezvoltări a copilului pot să întrerupă procesul de maturizare şi să facă astfel ca instinctele elementare ale copilului să nu se in-tegreze în mod armonios într-o afectivitate şi o sexualitate matură”.

(Pr. lect. dr. Teofil Tia - Noţiuni generale de psihologie pastorală, Alba Iulia, 2004, p. 77)


1. Să înţeleagă pericolul reprezentat de internet, unele publicaţii, reclame şi programe TV, care au un caracter obscen;

2. Să definească omul ca rod al iubirii lui Dumnezeu, ceea ce îi va facilita ulterior înţelegerea relaţiilor dintre bărbat şi femeie;

3. Să prezinte relaţiile dintre bărbat şi femeie, în lumina unui concept religios despre viaţă şi personalitate umană.


97


1. Prezentarea unor situaţii concrete de abuz sexual asupra copiilor, în urma discuţiilor purtate pe Facebook sau alte grupuri de socializare;

2. Explicarea, din punct de vedere religios, a păcatelor săvârșite prin vizionarea imaginilor obscene de pe internet sau prin orice alt mijloc (reviste, emisiuni TV etc.);

3. Definirea relaţiilor dintre oameni în lumina dragostei şi respectului reciproc

C L AS E L E A V-A – A V I -A


1 Sentimentul de iubire faţă de cei apropiaţi şi a ataşamentului faţă de familie2 Prietenia şi iubirea: factorii care influenţează deciziile de implicare/

neimplicare în relaţii interpersonale


1. La această vârstă, datoria profesorului este de a-l ajuta pe copil să-și forme-ze un concept despre ceea ce este o fiinţă umană și să înţeleagă mai bine planul lui Dumnezeu în ceea ce privește relaţiile dintre bărbat și femeie. Acestea vor fi pre-zentate în lumina unui concept religios despre viaţă și personalitate umană.

Tendinţa programelor școlare de a prezenta copiilor, încă de timpuriu, no-ţiuni legate de funcţionarea aparatului reproducător și sexualitate conduce la degradarea curăţiei fizice și psihice a copiilor. „Pe de altă parte, aspectul fizic al sexului aparţine unei zone de intimitate. Violarea acestei tradiţii a intimi-tăţii mi se pare discutabilă. A trata o relaţie personală vitală şi intimă ca şi cum ar fi un obiect de şcoală obişnuit nu-i ajută pe copii să o înţeleagă mai bine.” (Sophie Koulomzin – Biserica şi copiii noştri, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, p.96)

De asemenea, familia are un rol hotărâtor în creșterea și educarea copiilor, căci în sânul acesteia se pun bazele unui comportament etic, concordant cu principiile creștine. Familia trebuie percepută ca leagăn al copilăriei și al copiilor, loc binecu-vântat de Dumnezeu, unde abundă armonia, iubirea, atașamentul reciproc.

2. „Există o problemă foarte importantă pentru tineri, de care sunt și eu preo-cupat, ca duhovnic: relaţia cu fetele, prietenia cu fetele. Ce loc îi acordaţi? Îi sfătuiţi


98

să investească foarte mult în această problemă, sau nu? Să fie preocupaţi de această problemă, sau s-o ţină puţin mai la distanţă ?

Şi să te implici, e de discutat, si să te ţii la distantă, iarăși e de discutat. Întâi de toate, o dată cu vârsta cresc şi sentimentele. Există un obicei - mai mult: a devenit tradiţie - să ai un iubit. Acum nu-i mai spune iubit, îi spune prieten. E un paravan acesta; nu există prietenie între băiat şi fată, decât iubire. Se merge cu mintea foarte adânc, pe intimităţi, iar prietenia e cu totul altceva; fără nici cel mai mic interes. Deci nu e bine spus prietenie. Fata are un instinct de conservare mai dezvoltat şi o creștere a puterii raţionale mai din vreme decât băiatul. Ea poate să fie mamă şi la 13 ani - citeam acum într-un ziar că o fată a născut la 11 ani chiar!? pe când un băiat nu poate să fie tată la vârsta asta. Dar şi puterea ei de a acumula raţional e mai scurtă până la 20-25 de ani, pe când a bărbatului până la 30 de ani. Începe să se meargă pe linia unor interese de viitor. Având un mai mare instinct de conservare, vrea să pună mâna chiar pe Alexandru Macedon, adică pe un mare erou. Şi dacă tu ești erou într-un fel, te-a ochit. Cunosc un băiat foarte deștept, student. Era şi băiat serios, nu-şi pierdea vremea - toate la vremea lor. Şi o fată, mediocră din punct de vedere intelectual, nu s-a lăsat cu nici un chip - îi scria scrisori, stătea în calea lui... Şi a întrebat-o o colegă: «Ţie nu ţi-e rușine?» Ea ia răspuns: «Vreau să văd cum reacţionează un om deștept la astfel de propuneri». Dacă acel băiat era mai puţin stăpân pe el, punea mâna pe el, așa că ei îi convenea această luptă şi într-un sens şi în altul. Dacă este deștept, este deștept peste tot, şi atunci lasă lucrurile la vremea lor. Zice Solomon: «Este vreme pentru toate, dar fiecare la vremea lor».

(fragment dintr-un interviu cu părintele Arsenie Papacioc) http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iubirea/48iubirea

indragostitilor/18093devorbacuprintelearseniepapaciocdialogcutinerii)


1 Să înţeleagă importanţa păstrării şi apărării curăţiei fizice şi psihice;2 Să înţeleagă faptul că sexualitatea ţine de o zonă a tradiţiei şi a

intimităţii;3 Să conştientizeze păcatele săvârşite prin încălcarea poruncilor lăsate

de Dumnezeu referitoare la păstrarea castităţii;4 Să perceapă familia ca loc binecuvântat de Dumnezeu, caracterizat

prin iubire, înţelegere şi ataşament reciproc.


1. Definirea prieteniei și a iubirii – concepte care stau la baza relaţiilor interumane;

2. Prezentarea vieţii sfinţilor care și-au sacrificat viaţa pentru păstrarea fecioriei;


99

C L AS E L E A V I I -A – A V I I I -A

LISTĂ DE CONŢINUTURI propuse de MECT la capitolul„Sănătatea reproducerii şi a familiei”:

1 Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin2 Comportament sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale3 Mituri legate de sexualizare /comportament sexual (reacţii comportamentale

faţă manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii)4 Infecţii cu transmitere sexuală - comportamente cu risc în transmiterea

HIV/SIDA5 Planuri de viaţă: familie, relaţii sociale, impactul vieţii sexuale asupra

viitorului6 Concepţia şi sarcina-riscurile sarcinii în pubertate şi adolescenţă pentru

mamă şi copil7 Sarcina nedorită şi avortul - servicii sociale: planificare familială, consiliere8 Violenţă în sexualitate, abuzul sexual


Se recomandă, pentru sfârșitul pubertăţii, studierea Tainei Sfintei Cununii care poate oferi noi perspective asupra relaţiilor dintre bărbaţi și femei și a sexului – despre care, până la această vârstă, copiii au dobândit suficient de multe informa-ţii și idei, din diferite surse.

Spre exemplu, căutând la Facerea 1, 26 – 30 și Facerea 2, 24, elevii pot desco-peri datoriile încredinţate omului de Dumnezeu: dominarea pământului și a lucru-rilor create, cultivarea roadelor pământului, căsătoria și nașterea de prunci. „Apoi, într-o discuţie, poate fi evidenţiat modul în care omul a folosit greşit aceste daruri. Responsabilitatea sa de a avea grijă de lume s-a transformat într-o do-minaţie egoistă; utilizarea firească a roadelor pământului a devenit lăcomie şi împreunarea a doi oameni, prin căsătorie, a devenit autosatisfacerea in-stinctelor fizice. Studierea ritualului Tainei Cununiei poate arăta cum creştinii sunt ajutaţi să stabilească adevărata valoare a unirii bărbatului cu femeia, în cadrul căsătoriei.” (Sophie Koulomzin – Biserica şi copiii noştri, Editura Sophia, Bucureşti, 2010, p. 103)

În ceea ce privește sexualitatea, este necesară, în mod cert, o anumită cunoaș-tere legată de funcţiile corpului nostru. Însă unii pedagogi creștini subliniază fap-tul că „educaţia sexuală făcută elevilor mai mari implică emoţii mai profunde, multe sentimente conştiente şi semiconştiente care sunt mai puternice decât,


100

să zicem, cele declanşate de igiena dentară. Şi este pe bună dreptate aşa, în-trucât sexul reprezintă o parte foarte importantă a creşterii şi dezvoltării per-soanei şi nu poate fi separat de conceptul fundamental al semnificaţiei vieţii umane.” (idem, p. 96)

De asemenea, a trata o relaţie personală vitală și intimă ca și cum ar fi un obiect de școală obișnuit nu-i ajută pe copii să o înţeleagă mai bine. „Am auzit o fată de 13 ani plângându-se că i-a fost foarte greu să memoreze 15 metode contraceptive pentru un test şi că apoi a aflat că doar cinci dintre acestea trebuiau să fie în-văţate. Mi se pare că datoria educaţiei creştine este aceea de a-i ajuta pe copiii de 10 – 13 ani să-şi formeze un concept despre ceea ce este o fiinţă umană şi să înţeleagă mai bine planul lui Dumnezeu în ceea ce priveşte relaţiile dintre bărbat şi femeie.” (ibidem, p. 96)


1 Cunoaşterea Tainei Sfintei Cununii, ca perspectivă a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei;

2 Înţelegerea adevăratei valori a unirii bărbatului cu femeia, în cadrul căsătoriei;

3 Formarea unui concept despre om şi înţelegerea planului lui Dumnezeu privitor la relaţiile dintre bărbat şi femeie


1. Studierea ritualului Tainei Cununiei;2. Prezentarea sexualităţii în raport cu semnificaţia vieţii umane şi cu

naşterea de prunci;3. Prezentarea consecinţelor fizice şi psihice care decurg din pierderea

fecioriei înainte de căsătorie;

C L AS E L E A I X-A – A X-A


1 Comportament sexual-valori, toleranţă, normalitate şi devianţă2 Planificarea familială. Concepţie, contracepţie3 Comunicare şi responsabilitate în relaţia de cuplu.4 Parentalitate-avort, abandon, pruncucidere.5 Consilierea pre şi post-testare HIV/SIDA


101


Decăderea moralităţii creștine și a vieţii tradiţionale de familie a determinat perimarea unor valori cândva însușite de majoritatea membrilor societăţii: castita-tea, bunul simţ, dragostea de semeni, credinţa în Dumnezeu, altruismul, modestia, patriotismul sunt azi noţiuni desuete. În ultimii 80 de ani profanarea valorilor fami-liale (abstinenţă, fidelitate, procreere) a devenit o normă socială care marginalizea-ză pe oponenţi fără menajamente, în numele progresului. Toate aceste atacuri ale necurăţiei nu ar fi putut distruge familia creștină dacă nu ar fi găsit o portiţă știinţifică, și anume contracepţia.

Prin diferitele contraceptive pe care cercetătorii le-au pus la îndemâna fa-miliilor în anii ’20, soţii s-au regăsit ca stăpâni pe propria lor fertilitate şi au început să-i considere pe copii ca pe un produs de familie şi nu ca pe un dar divin al vieţii, ca până atunci. În acest fel s-a distrus echilibrul primordial dintre cele 2 aspecte ale sexualităţii: unitatea dintre soţi pe de o parte şi procreaţia pe de altă parte. Drept consecinţă procreaţia s-a restrâns dramatic punând în pericol su-pravieţuirea societăţilor noastre (a se vedea evoluţia demografică a României), iar plăcerea s-a autostimulat printr-o creştere exponenţială, năpădind unitatea soţilor devenită curând un cadru prea strâmt de manevre.

Contracepţia admisă pentru „binele familiei” a oferit copiilor acestor familii dorinţa de a experimenta plăcerea părinţilor lor într-un cadru „mai puţin formal”. Rezultatul: revoluţia sexuală a anilor ’60: “free mind, free body, free sex.”

Această revoluţie a generat, la rândul ei, într-un timp scurt, al aceleiaşi generaţii, alte roade ale morţii: avortul masiv, emanciparea homosexuală, explozia porno-grafiei, încurajarea perversiunilor de tot felul (printre elevi mai ales), generaliza-rea divorţului şi a familiilor monoparentale, criza educaţională şi violentă în rândul tinerilor. Ar mai fi şi drogurile, care vin să mângâie pe cel pe care dragostea nu l-a satisfăcut în mod corespunzător aspiraţiilor lui, şi multe altele. În cele din urmă, contracepţia dă naştere, dacă se poate spune aşa, eutanasiei, prin care societăţile noastre divorţate şi îmbătrânite scapă de o sarcină de nesuportat; cei tineri scapă de cei care i-au îndrumat pe aceste căi ale morţii. (sursa: http://www.11mai.ro/new/?p=218)

GRAVITATEA SODOMIEI SI A HOMOSEXUALITAŢII

Gravitatea sodomiei ca păcat de moarte

„Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrâ-nării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis și revoltător. Cine comite acest păcat, calcă legile firii și acest lucru nu poate rămâne nepedepsit. Căci legea aceasta a fost dată pentru binele


102

firii, iar cine o calcă se pedepsește pe sine însuși. Sub această perspectivă se cuvine să privim și păcatul homosexualităţii, împotrivirea faţă de legile firii, de data aceas-ta fiind maximă. Mi-e chiar rușine să-ţi descriu nelegiuirea acestui păcat, bărbatul preferând bărbat, iar nu femeie. Actul homosexual trebuie văzut drept o parodiere blasfemiatoare a liturghiei, o slujbă neagră malefică ce înmulţește răul în lume. Prin orice alt păcat de desfrânare, diavolul lucrează prin om ca printr-un instrument al său. Prin homosexualitate, mai mult, acţionează ca printr-o slugă credincioasă. Căci această nelegiuire neagă până și realitatea bărbatului și a femeii, contestând astfel ordinea firească a lumii și, în același timp, ordinea ei spirituală. Mai presus de orice, acest păcat neagă adevărata iubire dintre bărbat și femeie, fenome-nul divin care purifică natura umană și o ridică prin actul căsătoriei până la înălţimea unei taine sfinte. Cu alte cuvinte, tăgăduiește iubirea divină trăită într-o iubire umană. Iată cum diavolul încearcă să fure divinitatea lumii acesteia. Homo-sexualul, omul desfrânat care și-a trădat iubirea, este un individualist prin excelenţă, care nu urmărește decât satisfacerea unor plăceri impudice, ca și a unui egoism exacerbat, păcatul împotriva firii devenind, pentru el, unicul sens al existenţei sale. Se poate considera un om liber, cum adesea se pretinde? Liber de sub legile Creatorului, dar rob înlănţuit al unei patimi care îl torturează profund, îl neliniștește și îl asuprește. Dacă ar fi sincer, ar recunoaște loial că atâta vreme cât își caută fericirea pe aceste căi cu totul nepermise, fără să vrea soarbe cu nebunie amărăciunile infernului. De aceea, nu poate călca atât de grav o lege a firii, fără să i se atragă atenţia. (VII B 11).

Sodomizarea, urmare a desfrâului generalizat din vremea noastră

Vorbind despre homosexualitate, ne referim la un păcat care, potrivit Sfintei Scripturi, cere o anumită pedeapsă, o sancţiune încă din viaţa aceasta. Și încă una groaznică. Să zicem că statul nu vine să pedepsească acest viciu, dar natura este mai severă aici ca orice alt judecător pământean. Din cauza desfrâului a nimicit poto-pul viaţa pe pământ și din cauza homosexualităţii, în special, a nimicit focul de pucioasă pe locuitorii Sodomei și Gomorei (de unde și denumirea păcatului, „sodomie”); iar în zilele noastre o pedeapsă și mai groaznică decât a apei și a focului, este pierderea conștiinţei păcatului în noua lume ce se profilează în viitor și pierderea sănătăţii trupești prin îmbolnăvire cu virusul HIV. în ce privește prima pierdere, este de remarcat faptul că homosexualul de astăzi a alun-gat din conștientul forului său lăuntric ideea nefirescului vieţii sale, în întunericul inconștientului, unde stăpânesc monștri. De aici și năzuinţa lui de a impune și altora stilul său de a fi, crearea unor structuri sociale proprii, constituite sub forma unor asociaţii ce organizează manifestări, congrese, asociaţii de tip sa-tanist sau rock, cu scopul de a perpetua răul în societatea umană. Nedumerit poate de acest trist spectacol ce ţi se deschide în faţa ochilor, ai avea iarăși dreptul


103

să te întrebi, cum a devenit posibilă apariţia acestui fenomen de masă în sânul civi-lizaţiei contemporane? Nu în alt fel, decât drept urmare a desfrâului generalizat în zilele noastre, păcat nespovedit și nepocăit. Unde sunt în vremea noastră canoanele Sfinţilor Părinţi? Cât despre pedeapsa îmbolnăviri cu virusul HIV, ţi-am vorbit, cred, suficient într-o convorbire a noastră anterioară. Nici una dintre pedepsele ce survin în urma săvârșirii păcatului, nu au evidenţa aceea pe care o are SIDA. De aceea, te-aș îndemna să reţii aceste cuvinte, pe care chiar aș voi să ţi le fixez cu litere de foc în cugetul tău: O răzbunare groaznică îl poate lovi pe acela care cu viaţa sa nelegiuită pângărește frumuseţea firii omenești! Sodomia poate să-ţi ruineze conștiinţa, să-ţi distrugă sănătatea și să te ducă în mormânt încă din fragedă vârstă. Deci, atenţie! (VIIB 15).

Mişcarea sodomistă provocatoare de revoltă împotriva tradiţiei familiale creştine

Nu aș vrea să omit a-ţi spune nici aceea că în străinătate activitatea acti-viștilor homosexuali din Şcoală se conjugă cu a educatorilor sex, despre care ţi-am vorbit mai mult. Pe lângă intenţia acestor activiști de a iniţia pe elevi în practicile sodomiste, în cazul să reușesc, au planul de a-i porni la ură împo-triva părinţilor, de ai face să vadă în ei niște părinţi bigoţi, retrograzi, homo-fobi, precum și niște teroriști de dreapta, exploatând din plin criza în care se găsesc adolescenţii la vârsta lor. Un elev câștigat de ei va contesta valorile și chiar existenţa familiei sale. Rupându-se de propriul său cămin părintesc, chiar numai ca un homosexual în devenire, el nu va mai avea nici identitate personală și nici una etnică, nu va ţine de o tradiţie și nu se va simţi solidar cu nici o cultură. Activiștii despre care vorbim mai știu și cât de aproape sunt practicile onaniste de cele sodomiste, prin care nu se urmăresc decât satisfacţiile plăcerilor senzuale. Un alt punct din același program privește crearea în sufletul elevului a unei re-volte împotriva tradiţiei familiale și a ordinii creștine a vieţii, care condamnă, amândouă, starea păcătoasă în care ajunge să se complacă cel în cauză. în vederea realizării acestui deziderat, una și aceeași mișcare sodomistă caută să înregimen-teze pe adolescent într-un curent de opinie care susţine că păcatul și răul nu există ca atare și că el nu rezidă decât în părerile oamenilor și, prin urmare, oricând poate fi considerat o virtute sau chiar o stare de graţie a lumii. Iată ce vrea să însemne pentru sodomism un adolescent: un om cu o gândire desfrânată, corupt și pervers, bun consumator de plăceri, ușor de condus, instabil din punct de ve-dere emoţional și intelectual, într-un cuvânt lipsit de idealul și de moralitatea ce i-o conferă viaţa de familie. (VII B 6).”

(Extras din cartea „Adolescenţa - preludiu la poemul iubirii curate”, pr. prof. Ilie Moldovan, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2001)


104


1. Prezentarea păcatului sodomiei, alături de alte perversiuni sexuale (masturbare, transsexualism etc.), prezentând punctul de vedere al Bisericii asupra acestor patimi;

2. Prezentarea contracepţiei și a planning-ului familial drept acte criminale și egoiste, îndreptate împotriva vieţii;

3. Evidenţierea tuturor metodelor contraceptive și a efectelor abortive ale acestora;

4. Definirea avortului drept crimă5. Prezentarea abstinenţei de la relaţiile sexuale până la căsătorie, ca unică

metodă contraceptivă şi standard al comportamentului sexual uman;6. Demontarea zvonului conform căruia astăzi toţi tinerii ar întreţine

relaţii intime înainte de căsătorie, zvon care-i convinge să „intre în rând cu lumea”;

7. Evidenţierea efectelor negative ale relaţiilor sexuale înainte de căsătorie asupra întregii societăţi;

8. Încurajarea celor care sunt feciori (fecioare) să se păstreze curaţi în faţa lui Dumnezeu până la căsătorie;

9. Încurajarea celor care au desfrânat să nu mai repete aceeaşi greşeală;


1. Identificarea textelor biblice care se referă la perversiuni sexuale (sodomie, onanism);

2. Prezentarea unor mărturii apărute în diferite publicaţii, referitoare la tineri vindecaţi de aceste patimi;

3. Ilustrarea faptului că viaţa începe în momentul concepţiei prin explicarea tuturor stadiilor de dezvoltare embrionară şi fetală, începând de la concepţie şi până la avort;

4. Proiecţii de filme privitoare la avort;5. Prezentarea unor studii legate de efectele pornografiei asupra

tinerilor

C L AS E L E A X I -A – A X I I -A


1. Disfuncţii sexuale la femeie şi bărbat2. Diagnoza prenatală


105

3. Identitate şi orientare sexual4. Legislaţia privitoare la sexualitate5. Pornografia şi prostituţia


PORNOGRAFIA CONSTITUIE UN MANUAL PENTRU EDUCAŢIA INFORMALĂ A COPIILOR NOŞTRI

Susţinătorii liberalizării pornografiei susţin că aceasta nu are efecte puternice asupra copiilor pentru că aceștia nu ar înţelege mare lucru din cele pe care le văd. Afirmaţia este contestată însă de studiile desfășurate în domenii ca psihologia și neuropsihologia aplicată. Toate experienţele vizuale și mai ales cele puternic emo-ţionale, sunt stocate în „corpul amigdaloid în mod brut, ca niște tipare fără cuvinte ale vieţii emoţionale. [...] când aceste amintiri ies la iveală mai târziu, în decursul vieţii, nu există un set corespunzător de gânduri articulate cu privire la modul în care reacţionăm”. Astfel că la situaţii din prezent creierul emoţional ne va comanda să reacţionăm potrivit unor elemente disparate ale unei situaţii similare petrecute într-un trecut îndepărtat”. Acesta ar fi unul dintre mecanismele învăţării sau mode-lării comportamentului uman.

Prin urmare, copiii și tinerii sunt influenţaţi chiar mai mult decât adulţii de me-sajul pornografic, fenomen clarificat și în urma studiilor de sociologie și psihologie. Iată care ar fi motivele pentru care copiii și tinerii sunt consideraţi audienţa cea mai vulnerabilă în faţa mesajului pornografic:

- „pot fi cu ușurinţă constrânși să vizioneze materiale pornografice sau să le producă ei înșiși;

- au un grad limitat de controlare a emotivităţii, conștiinţei, procesării materi-alelor obscene pe care le întâlnesc voluntar sau involuntar;

- pot fi victimele consumului pornografic într-o manieră în care adulţii arată o rezistenţă mai mare;

- asupra dezvoltării propriului comportamentului social și sexual pot cauza o dezvoltare negativă prin expunerea la mesaje pornografice traumatice și cele care trec graniţa unei anumite legalităţi;

- își pot dezvolta așteptări iluzorii în legătură cu comportamentul lor sexual prin vizualizarea pornografiei creativ-fantastice, bazate pe imaginaţie (desene, ex-ploatarea tărâmului ireal-fantastic etc. n.n)”.

Și doctor Victor Cline, poate cel mai mare psihoterapeut al dependenţei de sex, observă faptul că pornografia constituie un adevărat manual de educaţie sexuală pentru viaţă. Dar ce-i învaţă pornografia pe copiii noștri?


106

1. că sexul se constituie ca un centru obsesional al existenţei umane, în jurul căruia trebuie să se orienteze interesul, activitatea şi energia fiecăruia. El dă măsura plăcerii şi a realizării umane;

2. că virginitatea şi abstinenţa, nu intră în calcul, iar riscul bolilor cu trans-mitere sexuală este nesemnificativ;

3. că relaţiile sexuale se desfăşoară preponderent între persoane necăsătorite;4. că dragostea se reduce eminamente la performanţa actului sexual;5. că ponderea violurilor, divorţurilor, copiilor nelegitimi şi a cazurilor de

prostituţie este supraestimată faţă de realitate;6. se accentuează tinerilor sentimentul că „toţi au făcut-o”, ceea ce conduce la

scăderea vârstei primului act sexual;7. că infidelitatea şi promiscuitatea sexuală, sunt fireşti, ca şi relaţiile sexuale

de dinaintea căsătoriei;8. că e firesc şi de dorit a avea cât mai mulţi parteneri sexuali;10. pornografia insinuează în imaginarul copilului şi tânărului tipuri patolo-

gice şi antisociale de activităţi sexuale precum sadomasochismul, abuzul şi umilirea femeii, implicarea minorilor, incestul, sexul în grup, voyeurismul, exhibiţionismul, bestialitatea etc.

Majoritatea mesajelor pornografice, observă dr. Cline, este produsă de bărbaţi pentru consumul bărbaţilor; este extrem de sexistă; promovează un volum foarte mare de dezinformare asupra sexualităţii umane; este lipsită de dragoste, comuni-une, responsabilitate; nu spune nimic despre riscurile bolilor cu transmitere sexu-ală și, în general, dezumanizează atât participanţii bărbaţi cât și femei. Pornografia creează o reprezentare falsă asupra sexualităţii și o parte din ea este foarte ostilă femeilor, care sunt adesea denigrate și umilite.

Dacă pornografia ar trebui privită ca o formă de educaţie sexuală, o mare parte din ea ar trebui caracterizată ca o falsă educaţie (o dez-educare) pentru că prezintă și modelează informaţii inexacte, false și amăgitoare asupra sexualităţii umane, mai ales asupra naturii sexualităţii și reactivităţii feminine.

Efectele?

De la 7-8 ani, copiii sunt preocupaţi de sex, făcând mai întâi totul din curiozi-tate, din imitaţie, din dorinţa de a fi precum cei mari. Aceasta contribuie major la maturizarea psihologică și sexuală prematură, la demararea unei vieţi sexuale ce presupune grave riscuri pentru sănătatea biologică și psihologică a copilului;

1. cresc incertitudinile privind se xu a li tatea;2. scade autorespectul sexual;3. consumul de pornografie la băieţi este legat de o creştere semnificativă a

raporturilor sexuale cu partenere de ocazie, fiind cel mai probabil un corelat al aşa-zisei culturi a „agăţatului”;


107

4. apar sarcini nedorite începând de la vârste de 12-13 ani, avort, depresii grave;

5. experienţa masturbării devine fatală, putând distruge complet viitorul copi-lului;

6. Trei studii separate au evidenţiat o legătură puternică între consumul de pornografie şi angajarea în activităţi sexuale orale şi anale la adolescenţi, deşi cele mai multe fete au descris actul sexual oral şi anal ca pe o experienţă negativă.

7. atenţia, motivaţia, concentrarea, scad într-atât încât întregul proces educativ şi succes şcolar este compromis;

8. se dezvoltă sentimentele de singurătate, inclusiv depresii majore.9. copiii şi tinerii înşişi pot deveni dependenţi sexuali. „Pornografia nu dezvăluie

modul în care un cuplu adevărat negociază un conflict sau îşi făureşte intimitatea, susţin psihologii, ci este „o metodă brutală de introducere în sexualitate.” Directo-rul clinic de la Masters & Johnson mărturiseşte că a întâlnit băieţi cu vârsta de 14 şi 15 ani dependenţi de pornografie: „Este îngrozitor să vezi ce efect are asupra acestora; atât de tânăr, să ai o astfel de problemă sexuală.” Unul dintre psihologii care conduc Centrul Coche din Philadelphia redă cazul unei fetiţe în vârstă de 11 ani care a fost surprinsă creându-şi propriul site pornogra-fic, explicând că prietenii ei găsesc pornografia ca fiind ceva „cool”. Psihologul de la Coche mai spune că tratamentul împotriva dependenţei de pornografie se aplică mai des în cazul băieţilor, inclusiv al pre-adolescenţilor, adăugând: „Înainte de existenţa internetului, nu m-am confruntat niciodată cu aşa ceva.”

Pentru fetele care vizionează pornografie crește riscul de a deveni victimele violenţei sexuale. „Sunt martor, afirmă un psihoterapeut, cum tot mai multe adoles-cente tolerează abuzul emoţional, fizic și sexual în relaţiile lor, simţind o presiune pentru a se integra în grupuri de fete alături de care să vizioneze și să producă materiale pornografice, ca o metodă de a atrage atenţia băieţilor asupra lor, astfel fiind considerate de prietenii lor «lipsite de prejudecăţi» și « cool», și normalizând abuzul sexual la care sunt supuse pentru motivul că văd acte similare erotizate în pornografie. Într-adevăr, dintr-un studiu recent reiese că adolescentele care decla-ră că au avut un anume contact cu pornografia întrunesc mai multe condiţii pentru a raporta că au fost victime ale violenţei pasive, fiind supuse hărţuirii sexuale sau relaţiilor sexuale forţate de către prieteni sau cunoștinţe de sex masculin.”

Copiii și tinerii pot dezvolta un comportament agresiv ajungând până la in-fracţiuni grave și viol. „Într-un studiu realizat pe un eșantion reprezentativ de 804 adolescenţi italieni relevă faptul că în cazul băieţilor care au avut contact cu porno-grafia există o posibilitate mult mai mare să declare că și-au hărţuit sexual un coleg sau că au forţat pe cineva să întreţină relaţii sexuale. Într-un alt studiu efectuat pe 101 copii cu comportament sexual abuziv din Australia a dovedit o agresivitate sporită în cazul băieţilor care au avut contact cu pornografia. Un sfert dintre par-


108

ticipanţi au declarat că fie un frate sau o soră mai mare, fie un prieten le-au arătat cum să acceseze aceste materiale; un alt sfert au declarat că accesarea site-urilor cu conţinut pornografic a fost motivul principal pentru care au intrat pe internet.”

Această educaţie pentru viaţă pe care o face pornografia copiilor se desfășoară în cele mai multe cazuri fără știrea părinţilor, care nici măcar nu pot bănui că pro-prii lor copii se pot uita pe reviste, la filme sau site-uri pornografice.

Un studiu efectuat pe un eșantion de 1,300 de fete, cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, a descoperit că în rândul celor implicate în “cybersex”, 95% dintre părinţi habar nu aveau de acţiunile copiilor.

De altfel, școala pornografiei nu este numai o contra-educaţie care anihi-lează complet educaţia desfășurată pe căi instituţionale, dar îl îndepărtează și pe copil de părinţii săi răpindu-i astfel și ultimul sprijin pe care l-ar mai fi putut avea.

Despre acești copii se poate spune că nu mai știu ce este aceea copilărie și adolescenţă. Le-a fost răpită de pornografie sau, mai corect, de cei care le-giferează și promovează mesajul pornografic.

(Fragment din „Memoriu privind modificarea legii pornografiei în spiritul respectării Constituţiei României”)

„SĂ ŞTIŢI CĂ TOATE IMPERIILE AU CĂZUT CÂND AU LOVIT MATERNITATEA ŞI AU ATACAT FAMILIA!..”

(Fragment dintr-un interviu realizat cu părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului)

- Care sunt principalele cauze ale disoluţiei familiei in aceste vremuri?- Este lupta răului. Întrebarea poate fi pusă şi altfel: de ce noi cedăm la aceste

atacuri? Este vorba de noi, preoţii, credincioșii, Biserica. De ce Biserica vie cedează la aceste asalturi ale răului? De ce am ajuns în așa hal şi ne supunem fără împotrivire răutăţilor veacului? Nu este semnificativ de ce ne atacă altul, așa e rostul lui, ispita diavolului, sa ne lovească. De fapt, cauzele sunt la noi: slăbirea credinţei, pierderea iubirii, acceptarea modelor de viaţa moderne, primirea cu ușurinţă a mentalităţilor păcătoase. Răul, pe acest teren slab duhovnicește şi moralicește, se propagă, intră, se sălăşluieşte înăuntrul omului şi apoi explodează în faptele lui. Iar noi observăm ravagiile din societate.

- Nu reacţionăm din cauza slăbiciunilor noastre. Totuşi există o acţiune susţinută prin legi pentru promovarea concubinajului, a libertinismului sexual, a desfrânărilor, a avorturilor, a plăcerilor consumiste, a prostituţiei, a homosexualităţii, precum şi de modificare a conţinutului educaţiei din şcoală în sensul dezvoltării premature a acestor patimi.


109

- Cazul fetiţei de 11 ani de la Iași care, în urmă cu doi ani, după cum ştiţi din mass media, a rămas gravidă în urma unui viol, nu e singular, dar este simptoma-tic. Cunosc şi fetiţe de 10 ani care au rămas gravide, au născut şi sunt bine acum. A fost dusă în Anglia să facă avort şi s-a mediatizat peste măsură pentru ca să existe motive pentru aprobarea legală a avorturilor la perioade mai mari pentru fetiţe de până în 15 ani. Dușmanii vieţii au avut un interes, de au făcut atâta vâlvă. Englezii pe al nostru l-au chiuretat, iar o fetiţă de 15 ani de la ei a fost lăsată să nască un prunc sănătos. Au profitat de prostia noastră şi pe al nostru l-au lichidat. Vedeţi ce lup-tă este împotriva vieţii? Ce luptă este împotriva neamului? Domnitorul Constantin Brâncoveanu de aceea a fost arestat şi ucis de turci, pentru că a înmulţit neamul ro-mânesc, a susţinut cu măsuri sociale creșterea demografiei, lucru neplăcut pentru dușmani. Asupreala asta socială care funcţionează la noi de mai mult timp provoacă mari daune neamului sub aspect demografic. Sigur că apare ideea nocivă, „cu ce să cresc copilul acesta?”, şi îl avortează. Alţii îi lasă pe copii acasă şi se duc prin străină-tate după căpătuială, acolo uită de familie şi praful se alege. Alţii trimit bani mulţi şi copilul de acasă se destrăbălează cu ei. Dandanale, ba chiar tragedii. Împotriva acestor răutăţi trebuie să luptăm. Şi nu singuri, ci cu Dumnezeu alături de noi.

- Observăm împreună că tinerii de astăzi nu mai acceptă căsătorii la vârs-ta de 20 de ani, la 25 de ani, ci prelungesc nepermis de mult termenul pentru întemeierea unei familii. În acest timp, trăiesc în păcat, iar pe la 35-40 de ani se gândesc să se mărite sau să se însoare. Atunci însă nu mai pot concepe prunci.

- Cum să nu rezolvi problema aceasta ușor când umblă asociaţiile străine cu prezervative gratis, cu pilule anticoncepţionale, şi poţi trăi fără soacră? Înainte vre-me prelungirea perioadei de divorţ, tergiversarea aspectelor civile conduceau la evitarea divorţului, aveau loc dese împăcări. Acum, însă, un divorţ poate fi pronun-ţat în aceeași zi în care depui cererea. Unii merg dimineaţa la tribunal şi după amia-za sunt divorţaţi. Asta înseamnă că statul stimulează, facilitează divorţul. Şi dacă facilitează divorţul înseamnă că statul este criminal asupra familiei. Este vorba aici de sistemul care distruge unitatea familiei. Şi când chiuretează în serie înseamnă că statul este un criminal în serie. Când dai legi peste legi care favorizează liberti-najul, când te lupţi din răsputeri să legalizezi homosexualitatea, prostituţia, inces-tul, rezultă că ești stat criminal. Asta nu înseamnă că suntem împotriva statului în general, dar ne ridicăm împotriva sistemului care lovește baza existenţei noastre ca Biserică Ortodoxă, a existenţei noastre ca neam. (…)

Toate imperiile au căzut când au lovit maternitatea. Vă spun un lucru care m-a contrariat foarte tare. Persoanele care sunt demnitari, ocârmuitori în mari ins-tituţii ale statului, la serviciu fac toate mizeriile astea de care vorbim, iar în particu-lar merg la biserică, donează bani la mănăstiri, se închină prin pelerinaje şi altele asemenea. Este o duplicitate care derutează multă lume. În creștinismul primar lu-crurile erau foarte precise: ori credeai, ori nu credeai. Dacă erai credincios, te omo-


110

rau, dacă nu credeai, n-aveai probleme. La ora actuală, este voie să crezi, să mergi la biserică, să faci de toate, dar nu este voie să afectezi libertatea celuilalt. Care li-bertate? Libertinajul, libertinismul, nebunia păcatelor de moarte. Eu am pronunţat la televiziune cuvântul curvar. O doamnă psiholog m-a întrebat: „Părinte, în ce eră trăiţi dumneavoastră de vă pronunţaţi așa?” „Dar cum să mă pronunţ?”, am întrebat eu, că vocabula asta este în dicţionar. A zis: „Relaţii sexuale”. Păi, relaţii sexuale au lăcustele. Oamenii, ori sunt cununaţi, ori sunt necununaţi. Cei cununaţi la biserică formează o familie, dacă nu, sunt doi care curvesc.

- Se leagă de astfel de noţiuni ca să deturneze discuţia de la fondul ei moral şi creştinesc. Aşa zisul război al cuvintelor vizează, de fapt, realităţi mult mai adânci. Unele state, cum sunt SUA şi Anglia, au dat legi prin care scot din lim-bajul copiilor cuvintele „mama” şi „tata”, urmărind ca statul să fie acela care joacă rolurile respective. Dicţionarele Oxford, noile ediţii, nu mai cuprind cu-vintele „mama” şi „tata”. În condiţiile acestea mai putem vorbi de familie?

- Atunci vorbim despre cuplu. Soluţia e la fiecare dintre noi. Trebuie să înce-pem noi, cu mic cu mare, mai învăţat, mai neînvăţat, să menţinem familia. Dacă s-ar scula din morminte înaintașii, ne-ar da palme, ne-ar mustra rău de tot pentru ce am făcut cu moștenirea lăsată de ei. Ne vor întreba: „Voi ce mai lăsaţi în urmă?” Să ne întrebăm singuri, oare ce lăsăm în urma noastră? Mai avem ce lăsa? Suntem în stare să mai lăsăm ceva?

- În toată lumea actuală se manifestă acut fenomenul de luare în posesie a copiilor de către stat, mai ales în privinţa educaţiei. Părinţii care se opun, de pildă, educaţiei sexuale la copiii mici, de 6 ani, sunt amendaţi sau băgaţi la în-chisoare. Se întinde şi la noi această molimă. De ce nu reacţionăm în nici un fel?

- La anul 1758, Sfântul Cosma Etolianul zicea un lucru care, atunci când l-am citit în traducere, mi-a provocat mare mirare, nu mi-a venit să-l cred. Cu două sute de ani înainte de apariţia televiziunii, Părintele acesta spunea că va veni vremea când dracul ne va vorbi dintr-o cutie vorbitoare pe care creștinii o vor așeza în locul icoanelor. Mărturisesc ca am văzut textul original în care face această previziune. Televizorul în sine n-ar fi un lucru rău, dar nu are cum să nu fie rău, pentru că, întâi de toate, îmi ocupă timpul de mântuire. În al doilea rând, informaţia pe care o vehiculează este numai despre moarte, accidente, violente, tâlharii, derapaje adulterine sau incestuoase, despre „personalitatea” cu viaţă complet imorală, ei bine, un astfel de conţinut mă convinge că televizorul este un lucru rău, se vede clar ce vrea să facă din mine. În cazul acesta, trebuie să meditez şi apoi să trec la acţiune, îmi tai cablul şi zic la revedere informaţiei de acest fel. Pentru că pot urmări la televizor şi lucruri serioase, chiar bisericești, dar cum fac să separ răul de bine?! E o problemă. Omul nu poate cu ușurinţă să aleagă binele de rău. Trăim vremuri de gravă amestecare, de confuzii ale valorilor şi reperelor. Cine are urechi de auzit, să audă, cine are ochi de văzut, să vadă! Din mila lui


111

Dumnezeu, fiecare e zdravăn la cap, e integru fizic şi psihic, fiecare poate analiza şi alege soluţia cea mai potrivită pentru el.

- Părinte Nicolae, acum în încheierea acestui interviu, ce ne spuneţi, credeţi că putem să ne revenim?

- Acum un an, doi, trei nu credeam, dar m-a încurajat, de pildă, protestul tăcut al românilor împotriva vaccinării cu Gardasil, din anul 2009. Au tăcut şi s-au opus. Asta înseamnă ca sunt lucruri care se pot organiza, inclusiv în privinţa salvării familiei de la pieire. Numai că orice s-ar organiza, trebuie să aibă acoperire în is-toria Bisericii. Orice facem trebuie să avem acoperire în istoria Bisericii, să se fi întâmplat ceva asemănător. De aceea suntem urmașii sinoadelor ecumenice ale Sfinţilor Părinţi, experienţei Bisericii, trăirii pustnicilor, ca să ne folosim întocmai de învăţătura care ni s-a transmis. De exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ca-terisit şi, la Constantinopol, n-a mai slujit public. În pustiul în care a fost exilat a slujit şi a făcut-o cu atâta convingere, încât atunci când i-a picat un păianjen otrăvi-tor în potirul cu Sfânta Împărtăşanie, el a consumat tot conţinutul potirului fără să păţească nimic. Ori, la ora actuală, dacă cineva este oprit să slujească, el totuși slu-jește. Îşi face cabinet particular şi creștinii, ca o turmă năucă, năvălesc acolo. Lucrul acesta nu este cu acoperire în istoria Bisericii. Trăim o criza foarte profundă, nu aceasta financiară de care se face atâta caz, ci o criză de autoritate, de canonicitate, constând în felul în care ne raportăm credincioșii la preoţi, preoţii la credincioși, preoţii la episcopi, episcopii la preoţi. Ea trebuie depășită, pentru că nu putem birui fiecare separat. Cu toţi împreună cu Iisus Hristos...

DIAGNOSTICUL PRENATAL ŞI JUSTIFICAREA AVORTULUI

Larisa Iftime, Lumina, 29 aprilie 2011

Una din feţele “umanismului” de astăzi afişează o falsă expresie a grijii şi preocupării faţă de copiii nenăscuţi, diagnosticaţi cu handicap. Această “grijă” contribuie la extinderea avortului, în special a avortului tardiv, subminează moralitatea tradiţională, generează atitudini discriminatorii crunte faţă de persoanele cu handicap, compromite genetica medicală ca ştiinţă şi, în gene-ral, afectează sănătatea fizică, mentală şi spirituală a societăţii.

Diagnosticul prenatal s-a extins în ultima vreme și în România și este oferit aproape tuturor femeilor gravide, în primul trimestru de sarcină. Această procedu-ră presupune analize de sânge combinate cu ecografia pentru a calcula riscul naște-rii unui copil cu sindrom Down sau cu alte anomalii. Alte teste sunt oferite în cazul în care riscul este mai mare de 1 la 250. Ele includ biopsia de trofoblast, ce constă în prelevarea de placentă în primul trimestru de sarcină, și amniocenteza, care în-seamnă prelevarea unei mostre de lichid amniotic, în al doilea trimestru de sarcină.


112

Dacă se confruntă cu un rezultat pozitiv, aproximativ 90% din cupluri apelează la avortul medical. Cifre similare privind avortul există și pentru copiii nenăscuţi, dia-gnosticaţi cu spina bifida, fibroză chistică sau nanism. Copilul poate deveni dintr-o dată “incompatibil cu viaţa”, “fără calitatea necesară a vieţii”, “cu defect”, “cu retard” etc. Astfel de cuvinte o împing pe mamă să-și ucidă copilul prin avort, ea justificân-du-se că a făcut-o “pentru binele lui” sau “ca să nu se chinuie”. Un laborator privat de diagnostic și analiză genetică din București propunea recent un program social, numit “O amniocenteză și o analiză de diagnostic prenatal gratuită în fiecare lună – o șansă în plus pentru un copil sănătos”. De fapt, în spatele reclamei stă îndemnul de a elimina copiii bolnavi.

Noi legi în Germania şi SUA prevăd consiliere şi sprijin pentru gravidele care aşteaptă un copil cu handicap

Germanii nu au uitat de pericolul ideologiei fasciste. Ei au adoptat acum doi ani o lege care are drept scop scăderea numărului de avorturi tardive de natură eugenică. Parlamentarii germani au votat în favoarea extinderii consilierii și spriji-nului pentru familiile ai căror copii au fost depistaţi cu handicap și care se gândesc la întreruperea sarcinii. Medicul trebuie să informeze pacienta despre condiţiile de viaţă ale unui copil cu handicap fizic sau mental și să-i facă cunoscute toate mijloa-cele de sprijin. O femeie are o perioadă de trei zile de așteptare între consiliere și procedură ca să se gândească la opţiunile ei.

În septembrie 2008, fostul președinte american, George W. Bush, a semnat o lege care viza reducerea numărului de avorturi ale copiilor diagnosticaţi cu sin-drom Down și cu alte boli. Legea prevede ca părinţilor copiilor diagnosticaţi cu sin-drom Down sau cu o altă boală să li ofere cele mai recente informaţii cu privire la starea acestor copii. Gravidelor trebuie să li se pună la dispoziţie informaţii despre centre ale părinţilor cu copii cu nevoi speciale, astfel încât să poată învăţa despre experienţa reală a lor. Drept urmare a acestei legi, a fost înfiinţat un registru al fa-miliilor care doresc să adopte copii cu nevoi speciale. Studii recente au arătat că pă-rinţii care au deja un copil cu anomalii sau care au contact cu familiile care îngrijesc copii cu handicap, în timpul unei sarcini ulterioare, refuză de multe ori diagnosticul prenatal.

Oameni de ştiinţă împotriva diagnosticului prenatal

Există mulţi oameni de ştiinţă în lume care se opun diagnosticului prenatal. Un exemplu care reflectă poziţia celor care se opun diagnosticului prenatal ar fi acest citat din cartea celebrului neonatolog englez John Wyatt, profesor care s-a dedicat problemelor de bioetică moderne de îngrijire a sănătăţii: “Tot mai des se aud vocile celor cu handicap, care spun că diagnosticul prenatal este o formă de discriminare socială. O majoritate sănătoasă, datorită noilor tehnologii, îşi


113

impune prejudecăţile ei sociale asupra unei minorităţi bolnave. De ce am afir-ma că viaţa unei persoane cu sindrom Down nu merită să continue şi că ea e doar o povară insuportabilă pe umerii părinţilor, ai societăţii şi ai statului? Nu este aceasta o nouă formă de discriminare? În trecut, discriminam oame-nii după culoarea pielii şi a originii lor etnice şi numeam acest lucru rasism. Astăzi, suntem vinovaţi de crearea unei noi forme de discriminare – discrimi-narea după numărul de cromozomi, cromozomialism”. (John Wyatt, “Matters of Life and Death: Todays Healthcare Dilemmas in the Light of Christian Faith”, ed. a II-a, 2009)

În Franţa, 500 de profesionişti din domeniul obstetricii au semnat un apel, în decembrie 2010, în scopul de a “alerta autorităţile şi pe cetăţenii francezi cu privire la extinderea diagnosticului prenatal”. Printre semnatarii apelului se numărau şi profesorul Didier Sicard, fost preşedinte al Comitetului Consulta-tiv Naţional de Etică, profesorul Jean-François Mattéi, genetician, fost ministru al Sănătăţii, profesorul Gérard Lévy, preşedinte al Comitetului de Etică al Colegiului Naţional al Ginecologilor Francezi.

Organizaţii ale oamenilor cu handicap avertizează asupra avor-tului eugenic

În Occident, apar tot mai des opinii ale persoanelor cu handicap, care sunt re-voltate de diagnosticul prenatal și de avorturile eugenice. Aceste acte pun sub sem-nul întrebării însuși sensul existenţei lor în lume. În noiembrie 2000, Divizia euro-peană a Asociaţiei Internaţionale a Persoanelor cu Handicap – o organizaţie care apără drepturile oamenilor handicapaţi, cu filiale în peste 130 de ţări din întreaga lume – a transmis comunităţii internaţionale un apel special, avertizând asupra uti-lizării noilor tehnologii genetice în scop de avort selectiv al copiilor nenăscuţi cu dizabilităţi de dezvoltare (boli congenitale și ereditare). Avortul eugenic, consideră persoanele cu handicap, le ofensează demnitatea lor umană și pune sub semnul întrebării existenţa lor.

Un apel similar a adresat și Federaţia Internaţională a Persoanelor cu Spina Bifida și Hidrocefalie. Într-un document al acestei organizaţii, se precizează: “Viaţa unor asemenea oameni nu ar trebui să fie obiectul avortului sau al eutanasiei”.

Mărturii încurajatoare ale părinţilor

Revista americană “World Magazine” a prezentat, în 19 iunie 2010, mărturia a cinci femei care au născut copii diagnosticaţi ca fiind bolnavi sau cu handicap, copii născuţi în ciuda presiunilor de a-i avorta. În fiecare zi, acești părinţi auzeau infor-maţii îngrozitoare despre copiii lor, formulate în astfel de termeni cinici: “o legumă”, “un monstru”, “dependent de aparate”, “fără speranţă” ș.a. Una dintre aceste mame, Liz Ledoux, a aflat, în cea de-a 26-a săptămână de sarcină, că fiica sa este atinsă de


114

exencefalie (creierul său era format în afara craniului). Medicul a insistat să avor-teze, spunându-i că fiica sa va semăna cu o broască. Totuși, Cynthia s-a născut și a trăit 90 de minute. “Fiica mea nu semăna cu o broască. Era frumoasă… Surâsul ei, degetele ei mici erau perfecte. Dacă a fost dificil? Sigur că da. Dar nu regret că am născut-o. Am ţinut în braţele mele unul dintre cei mai frumoşi copii, timp de o oră şi jumătate”.

JURNALUL NAŢIONAL: COPIII IMPERFECŢI SUNT UCIŞI ÎN BURTA MAMEI

Autor: Ionela Gavriliu, 27 aprilie 2011

Ca în Sparta: deși sarcina era în luna a șasea, la Maternitatea Giulești a fost avortat un copil fiindcă avea Sindrom Down. Bebelușul a trăit 10 minute.

La 6 luni un făt poate plânge, sughite şi îşi suge degetul. Plămânii încep să se dezvolte, are unghii, oasele i se întăresc. Pentru unii, fiinţa aceasta se numeşte copil sau prematur, pentru alţii – e făt sau avorton. Cazul femeii de la Maternitatea Giuleşti care a avortat la 6 luni, pentru că analizele au arătat că micuţul suferă de Sindrom Down, e mai mult decât un scandal în care un medic musulman refuză să asiste avortul unei femei cu sarcina avansată. Cât de etic e pentru medici să accepte un astfel de avort şi unde se termină avortul terapeu-tic şi începe uciderea unui prunc?

Pe data de 17 martie anul acesta, o femeie, însoţită de soţul său, a ajuns la Ma-ternitatea Giulești, solicitând un avort. Familia Ghimpeţeanu spune că triplul test le-a arătat că există risc mare ca micuţul să sufere de Sindrom Down, dar, pentru certitudine, li s-a recomandat analiza amniocentezei. Pentru că n-au avut bani să facă această analiză, femeia a căutat soluţii pentru a risipi îndoiala. A câștigat o tombolă organizată de o clinică privată, dar sarcina ajunsese deja la 6 luni. Rezul-tatele amniocentezei nu lăsau nici un dubiu: fetiţa pe care o purta în pântec avea Sindrom Down.

“Femeia a aflat că acest copil are o malformaţie, Sindrom Down, care nu poate fi rezolvată după naştere. A solicitat internarea şi întreruperea sarcinii. Avea buletinele de analiză de la amniocenteză, screeningul cu malformaţiile. S-a format o comisie medicală alcătuită din şeful de secţie şi doi medici primari de pe secţia respectivă, dacă nu mă înşel: dr. Puia, dr. Cristescu şi dr. Muler au făcut comisia, au studiat dosarul pus la dispoziţie de doamnă şi au zis «da», se poate face avort. Comisia se întruneşte la cererea pacientului. Tot ce e sarcină peste 13 săptămâni presupune comisie. În momentul în care s-a dat acordul respectiv s-au făcut analize şi ecografie şi s-a trecut la procedura medicală medicamentoasă”, povesteşte desfăşurarea evenimentelor noul purtător de cu-


115

vânt al Maternităţii Giuleşti, dr. Doru Pană. Vechiul purtător de cuvânt s-a retras din acest post pentru a nu se afla în conflict de interese: dr. Ciprian Cristescu făcuse parte din comisia ce a aprobat avortul femeii şi fusese şi de gardă în noaptea de 17 martie, noaptea avortului.

În jurul orei 4:00 dimineaţa, femeia și-a sunat soţul și i-a spus că e singură și că urmează să nască. Soţul susţine că a venit rapid, a trecut de gardieni și a ajuns chiar când soţia năștea. A trebuit să o ajute, pentru că, spune el, medicul Tarek Abdou a refuzat să o asiste, deoarece nu-i permite religia, și a ţinut în braţe copilul care a început să plângă. Conform declaraţiilor lui Iulian Ghimpeţeanu, fetiţa a mai trăit zece minute.

“Este avort, nu naştere. De aceea nici nu i-am eliberat certificat de naştere”, subliniază dr. Pană şi se referă de fiecare dată la fetiţă ca fiind făt, nu copil. “Con-form Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii se consideră naştere de copil tot ce este peste 27 de săptămâni. După legea română se consideră naştere după 28 de săptămâni. Doamna avea 23-24 de săptămâni (n.r. – pe biletul de externare scrie “25 de săptămâni”). Clar, nu era vorba de naştere. Deci este un avort tera-peutic la cerere, din cauza malformaţiilor fetale”, concluzionează medicul. “Dar când copilul plânge?” “Depinde la ce vă referiţi. Dacă o femeie avortează acasă un fetus care are peste 27 de săptămâni, o greutate de peste 650 de grame, şi ăla ţipă de două-trei ori, necazul este că el nu e copil, e un fetus. Pentru că la vârsta respectivă nu există surfactant (n.r. – peliculă pe interiorul plămânilor). Cen-trii respiratori sunt dezvoltaţi, se poate auzi ca un ţipăt când fetusul încearcă să tragă aer, dar el, din nefericire, neavând suficient surfactant, nu poate face schimburile de gaze: oxigenul nu trece în sânge. Poţi să-l pui pe zece aparate, că el nu poate face schimbul pulmonar. Şi unii dintre cei care se nasc prematur, adică după 27-28 de săptămâni, că până acolo se consideră avort, n-au nici ei suficient surfactant şi mor din această cauză”, explică medicul de la Materni-tatea Giuleşti.

Pentru Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor, ce s-a întâmplat la Maternitatea Giuleşti nu e avort terapeutic. “După 14 săptămâni de sarcină nu se mai poate face decât avort terapeutic. Avortul terapeutic se face doar când fătul pune în pericol viaţa femeii. Acesta a fost un act medical care nu are valenţe în acest sens. Nu ştiu cum poate fi calificat acest lucru. Avortul terapeutic se face indiferent de vârsta sarcinii, dar Sindromul Down nu reprezintă o malformaţie gravă, care pune în pericol viaţa mamei şi nu e o malformaţie neconformă cu viaţa, condiţiile necesare pentru efectuarea unui astfel de avort”, spune prof. dr. Astărăstoae.

Scena teribilă, descrisă de bărbatul femeii de 39 de ani, când a fost nevoit să-şi moşească singur soţia şi să ţină învelit în cearşafuri copilul plin de sânge care plân-gea, pentru a-l feri de privirea femeii, este completată de medicul Pană. “Fetusul


116

a fost dus într-o încăpere separată, unde s-a încercat să i se administreze oxi-gen şi să se verifice dacă are semne vitale. Au încercat (n.r. – doctorii), din câte mi-au spus, dar n-au avut la ce. Dacă nu sunt semne vitale, fătul este mort, se pune la frigider şi se trimite la prosectură. Tatăl spunea că a trăit 10 minute, dar tatăl poate să spună că luna este verde. Nu înţeleg de ce insistă că medicul n-a făcut nimic. Dr. Tarek a făcut procedurile ulterioare, a scos placenta. Ce i se reproşează, probabil, e că nu a fost acolo în secunda când dl. Ghimpeţea-nu a ajuns lângă soţie, dar, din păcate, nu putem avea un medic la o gravidă, trebuie să ne ocupăm de mai multe”, subliniază acesta. Conform purtătorului de cuvânt de la Maternitatea Giuleşti, cazurile de “avort terapeutic la cerere”, cu sarci-na ajunsă la 6 luni şi mai mult, sunt destul de frecvente. “Nu chiar săptămânal, dar sunt”, precizează dr. Pană.

Dr. Christa Todea Gross, mamă a unui copil cu dizabilităţi, îl contrazice pe purtătorul de cuvânt al Maternităţii “Panait Sîrbu” şi spune că în aceste cazuri nu e vorba de avort, ci de naştere, pentru că OMS consideră avort întreruperile de sarcină sub 21 de săptămâni, atunci când fătul cântăreşte mai puţin de 500 de grame. “Unii medici spun mamelor că vor naşte «un monstru», neştiind că monştrii sunt toc-mai ei, cei care-l ucid. Îl felicit pe medicul ginecolog musulman care nu a dorit să facă un astfel de avort”, a declarat medicul clujean. Persoanele cu Sindrom Down sunt considerate handicapate, dar ceea ce se ştie mai puţin despre ele e fap-tul că sunt incapabile să mintă şi au o uriaşă capacitate de a iubi.

Bogdan Stanciu, președintele Asociaţiei Provita București, spune că va face de-mersuri pentru clarificarea legală a ceea ce înseamnă avort terapeutic, pentru că se face abuz de această procedură. “Eu sunt tatăl unui copil cu handicap şi pentru felul în care copilul meu e privit pe stradă sunt de vină toţi cei care iau astfel de decizii. E o urmare directă, pentru că aici nu mai e vorba de opţiuni, ci de obligaţia de a suprima ceea ce nu corespunde. Copilul de la Giuleşti a trăit zece minute, a plâns. Din câte am auzit, astfel de «avortoni» sunt lăsaţi să moară în maternităţi într-o cameră specială, numită «camera rece»”, a spus Stanciu.

MATERNITATEA GIULEŞTI SAU CIMITIRUL GIULEŞTI?COMUNICAT AL FEDERAŢIEI PROVITA

Referitor la cel mai recent incident de la maternitatea bucureșteană Giu-lești (vezi aici și aici), în care o femeie a acuzat un medic că a refuzat practica-rea avortului eugenetic „din motive religioase”, Federaţia Organizaţiilor Orto-doxe Pro-vita din România, angajată în apărarea vieţii umane de la începutul său, face următoarele precizări:

- Avortul la orice vârstă a sarcinii este un act criminal; cu atât mai mult un avort săvârșit la o vârstă atât de înaintată (6 luni), întrucât procedeul este foarte


117

dureros pentru copil, nu doar traumatizant pentru mamă. Federaţia Pro-vita con-damnă întreaga legislaţie care permite avortul și acuză lipsa oricărei proceduri in-stituţionale de consiliere și sprijinire a femeii și familiei în criză.

- Remarcăm ipocrizia presei, oglindă fidelă a societăţii românești, care se pre-face a nu vedea nedreptatea profundă a motivaţiei pentru care s-a apelat la avort: probabilitatea ca fătul să sufere de Sindrom Down. Condamnarea la moarte a unei fiinţe umane lipsite de apărare pentru „vina” de a avea o afec-ţiune genetică este dovada că societatea care o acceptă și practică nu este o societate a dreptăţii, echităţii și umanismului – așa cum se pretinde a fi – ci una a barbariei, discriminării și bunului plac, a domniei celui puternic împo-triva celui slab.

Deși eugenia este, formal, interzisă de lege, constatăm că astăzi se apelează la ea tot mai mult, folosindu-se progresele știinţei nu pentru ameliorarea suferinţei, ci pentru curmarea vieţii suferindului, considerat o fiinţă inferioară, o povară sau o ameninţare pentru părinţi și societate. Statul și cetăţenii săi care susţin avortul eugenetic nu sunt exponenţii unei civilizaţii a dreptului și a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcării demnităţii umane și a ce-lor mai elementare drepturi.

Ne punem întrebarea, în mod firesc, la ce mai folosesc sumele colosale alocate educaţiei privind drepturile oamenilor cu dizabilităţi și integrării acestora în soci-etate, de vreme ce un număr tot mai mare dintre dizabilii nenăscuţi sunt eliminaţi, atunci când o lege strâmbă o permite, fără scrupule și remușcări. Până la elimi-narea lor după naștere – și repetarea unor episoade dramatice, recente, ale istoriei umanităţii – nu mai este decât un pas.

- Privind refuzul unui membru al personalului medical de a săvârși avor-tul, subliniem că acest refuz este perfect legitim și în conformitate cu etica medi-cală, care îl recunoaște sub denumirea de „obiecţie pe motive de conștiinţă” sau „obiecţie morală”. Federaţia Pro-vita încurajează medicii, asistenţii și farma-ciștii să își exercite acest drept și să renunţe la procedura criminală a avortului.

- Copilul căzut victimă avortului târziu la Maternitatea Giulești avea aceeași vârstă și aceleași drepturi ca și copiii născuţi prematur și arși în aceeași unitate sanitară în urmă cu câteva luni. Cu toate acestea, ei au fost trataţi diferit: doar unii au fost îngrijiţi, plânși și compătimiţi, de medici, presă și societate laolaltă. Aces-ta este semnul unei profunde schizofrenii morale, care nu se poate vindeca printr-o infuzie de „capital” sau de bunăstare, ci doar prin una de omenie, dragoste și credinţă.


1. Definirea diagnosticului prenatal ca o metodă de ucidere a copiilor bolnavi;


118

2. Evidenţierea faptului că diagnoza prenatală subminează moralitatea tradiţională, generând atitudini discriminatorii faţă de persoanele cu handicap;

3. Prezentarea aspectelor legate de identitate și orientare sexuală, în lumina învăţăturilor creștine;

4. Prezentarea legislaţiei referitoare la pornografie și prostituţie


1. Prezentarea avortului „terapeutic” în cazul copiilor diagnosticaţi cu sindromul Down (cazul copilului ucis la 6 luni, la Maternitatea Giulești);

2. Mărturiile unor femei care au născut copii diagnosticaţi ca fiind bolnavi sau cu handicap, în ciuda presiunilor de a-i avorta;

3. Accentuarea faptului că persoanele cu dizabilităţi constituie o categorie aparte, necesitând acceptare, înţelegere și ajutor, dar și atașament și afecţiune;

4. Declaraţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse în legătură cu adoptarea „Legii privind asigurarea egalităţii” în Republica Moldova;

5. Prezentarea Scrisorii deschise adresată de ProVita către Ministerul Educaţiei, Guvern, Parlament, cadre didactice, părinţi în legătură cu propaganda homosexualităţii în școli

N OŢ I U N I D E B I O ET I C Ă ( R E P E R E P E N T RU C L AS E L E I X – X I I )


1. Noţiuni introductive în bioetică (transplantul de embrioni, donarea de organe, eugenie, eutanasie) și prezentarea acestora din perspectivă creștină;

2. Fertilizarea „in vitro”, donarea și transplantul de organe, clonarea – perspectivă moral - creștină


1. Manipulările genetice sunt inacceptabile şi condamnabile pentru că degradează omul la un simplu material biologic, simplu experiment;


119

2. Manipulările genetice sunt anti-umane pentru că anulează independenţa persoanei, identitatea şi unicitatea ei;

3. Experimentele ingineriei genetice aduc o ofensă demnităţii umane, neţinând seama deloc de perioada intrauterină a acesteia;

4. Viaţa este darul lui Dumnezeu pe care omul trebuie să îl folosească spre mântuire. De aceea sinuciderea, inclusiv cea asistată medical (eutanasia), este un păcat deosebit de grav, întrucât arată dispreţul faţă de colaborarea cu Dumnezeu la propria mântuire, neîncrederea în Dumnezeu, deznădejdea totală;

5. Experienţele de inginerie genetică (inclusiv FIV sau clonarea) presupun cel mai adesea sacrificarea a numeroşi embrioni;

6. Explicarea faptului că persoana umană nu poate fi subiectul profitului, încă începând cu viaţa intrauterină;

7. Creştineşte, nu se poate accepta vindecarea unor persoane cu sacrificarea altora, fie acestea şi în stadiul embrionar.

REVOLTĂTOR: MEDICII AU VRUT SĂ OMOARE O BOLNAVĂ DE CANCER, PENTRU CĂ „ORICUM AR FI MURIT”

Andrea West avea 35 de ani, șase copii și era căsătorită. Internată la o clinică, medicii au refuzat să îi dea tratament femeii bolnave de cancer, considerând că ea tot avea să moară în curând.

Andrea West fusese internată la un centru medical de îngrijire a bolnavilor, luna trecută, iniţial cu o infecţie banală. Femeia de 35 de ani, mamă a șase copii, plănuia după câteva zile să se întoarcă acasă, să își vadă copiii, să mănânce prăjituri și să bea cola cu ei, să își vadă familia.

Dar când soţul ei a vizitat-o la centru, cu o zi înainte, a găsit-o puternic sedată. A cerut apoi personalului medical al centrului de îngrijire să o trimită pe soţia lui la spital, fiind îngrijorat de tratamentul administrat de cei de la centru. Dar a fost refuzat cu un argument năucitor de personalul centrului, care i-a spus că „oricum o să moară în ambulanţă până să ajungă la spital!...”

Femeia fusese depistată cu cancer în fază terminală, dar medicii îi spusese-ră că mai are de trăit vreo 18 luni. După ce a găsit-o sedată, pe patul centrului de îngrijire, soţul ei a devenit suspicios cu privire la tratamentul pe care îl primește fe-meia. Iar când a descoperit și o notă medicală, în care scria „A nu fi resuscitată”, nu i-a venit să creadă.

Această notă însemna că, în cazul unei crize, femeii să nu i se aplice nicio me-todă sau tratament de resuscitare, ceea ce nici ea, nici familia ei nu dorea. Din con-tră, femeia lupta din răsputeri cu boala ei, să mai câștige luni preţioase alături de


120

familie și de copiii ei, între care cel mai mare are 17 ani, iar cel mai mic, 1 an, scrie Daily Mail.

Femeia și soţul ei ceruseră de cinci ori personalului de la centru să anu-leze acea hârtie, dar acesta nu s-a sinchisit. În câteva zile după aceea, Andrea West a murit. După moartea ei, o asistentă medicală de la centru i-a spus soţului Andre-ei că femeia fusese inclusă în programul „Liverpool Care Pathway”, LCP, un sistem controversat, destinat să ușureze suferinţa în ultimele ore de viaţă a celor cu boli grave, fără nicio șansă de supravieţuire. Joi seara însă, când cazul a ajuns în presa britanică, cei de la clinică au negat că ar fi plasat-o pe Andrea în LCP.

Cazul femeii a reaprins dezbaterile privind tratamentele aplicate muribunzi-lor din Marea Britanie. Mii de pacienţi sunt plasaţi anual în acest sistem care a provocat moartea prematură a peste 100.000 de pacienţi până acum, după cum au afirmat unii medici.

LCP, care constă în sedarea puternică a pacientului și deconectarea lui de la aparatele care îl menţin în viaţă (hrană, hidratare și respiraţie), a stârnit con-troverse în Marea Britanie, în anii ‚90. Dar în 2004, acesta a fost recomandat spi-talelor din Marea Britanie de către Institutul Naţional pentru Sănătate și Excelenţă Medicală. Prin aplicarea acestui procedeu, pacientul moare după aproximativ 33 de ore.

BIBLIOGRAFIE:

1. Pr. lect. dr. Teofil Tia - Noţiuni generale de psihologie pastorală, Alba Iulia, 2004;

2. Sophie Koulomzin – Biserica şi copiii noştri, Editura Sophia, Bucureşti, 2010

3. Pr. prof. Ilie Moldovan - Adolescenţa - preludiu la poemul iubirii curate, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001;

4. Memoriu depus la Parlament, în data de 3.11.2010, de către Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, împreună cu mai multe ONG-uri, în vederea modificării legii privind prevenirea şi combaterea pornografiei în România;

5. Drd. Şerban George Paul Drugaş - Antropologia şi probleme actuale de bioetică, Revista Teologica, nr.1/2008, p.229-249

6. Arhim. Epifanie Teodoropulos – Familiei ortodoxe cu smerită dragoste, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003;

7. Părintele Arsenie Boca – Ridicarea căsătoriei la înălţimea de Taină;8. Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte duhovniceşti (vol. I – Cu durere şi dragoste

pentru omul contemporan), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 20039. Vasile Băncilă – Filosofia vârstelor, Editura Anastasia, Bucureşti, 1997;


121

10. Danion Vasile - Cum să ne creştem copiii, Editura Lucman, 2006;11. Tatiana L. Sisova - Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor. Îndrumar

pentru părinţi;12. Pr. Vasilios Thermos – Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor,

Editura Sophia;13. Pr. Vasilios Thermos – Pentru o înţelegere a adolescenţei. Primăvara

înnegurată, Editura Sophia, 2011;14. Virgiliu Gheorghe – Pornografia – maladia secolului XXI, Editura Prodomos,

Bucureşti, 2011

RESURSE INTERNET:

1 http://iontcaci.info/international/suedia-impune-sodomia-in-gradinitele-de-copii

2 h t t p : / / w w w. o r t o d o x i a t i n e r i l o r. r o / i u b i r e a / 4 8 - i u b i r e a -indragostitilor/18093-de-vorba-cu-printele-arsenie-papacioc-dialog-cu-tinerii

3 http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/darul-sacru-vietii/egalitatea-sexelor-79876.html

4 http://www.11mai.ro/new/?p=2185 http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/08/20/„sa-stiti-ca-toate-imperiile-

au-cazut-cand-au-lovit-maternitatea-si-au-atacat-familia-”-un-dialog-neconventional-dar-plin-de-sinceritate-realism-a

6 http://www.culturavietii.ro/2011/05/08/o-forma-de-discriminare-sociala-diagnosticul-prenatal/#.UHwx-m_MicM

7 http://www.rtv.net/revoltator-medicii-au-vrut-sa-omoare-o-bolnava-de-cancer-pentru-ca-oricum-ar-fi-murit_48523.html

8 http://www.provitabucuresti.ro/bioetica/bioetica

122

C U P R I N S

Mesaj adresat Adunării Generale a Federaţiei, Mănăstirea Cășiel, 17-19 octombrie, 2012 ........................................................................................................................ 5

Memoriu adresat ierarhilor BOR privitor la campania împotriva normalităţii sexuale ............................................................................................................................. 7

Memoriu adresat ierarhilor BOR privitor la iniţiativa de reintroducere a “educaţiei sexuale” ........................................................................................................................... 9

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Educaţiei, cercetării, tineretului și sportului, Ministrului muncii, familiei și protecţiei sociale, Guvernului României, Senatului și Camerei deputaţilor, inspectorilor școlari, cadrelor didactice, directorilor de școli, educatorilor, părinţilor și tuturor factorilor de răspundere ai societăţii civile ..................................................................................................11

Protest public adresat domnului director al Muzeului Ţăranului Român ..................16

Propuneri de modificare a prevederilor constituţionale relevante privind respectarea familiei și a moștenirii creștine a poporului român și participarea cetăţenească la viaţa politică .........................................................................................................19

Propuneri pentru revizuirea Constituţiei României ............................................................20

Memoriu privind „educaţia sexuală” în școlile românești .................................................30

Memoriu conţinând observaţii și propuneri preliminare asupra Propunerii legislative privind reproducerea umană asistată medical - B393/2013 ....................41

Acţiunea Asociaţiei Pro-Vita București cu privire la expoziţia Human Body ............47

Memoriu adresat Primăriei Piatra Neamţ ................................................................................54

Sindromul postavort ..........................................................................................................................65

Dreptul la viaţă al copilului nenăscut .........................................................................................72

Prevederile legale inculcate prin atribuirea unui caracter „obligatoriu” vaccinării ................................................................................................................................................78

Reflecţii asupra unei „spovedanii” ...............................................................................................82

Opinii ale elevilor ce au beneficiat de programul educativ ”Dragoste și responsabilitate” .......................................................................................................87

„Marșul pentru viaţă” 2013 a avut loc în 27 de localităţi ..................................................90

Infernul copiilor uitaţi ......................................................................................................................92

Repere și alternative pentru o educaţie moral-creștină ....................................................93

Anuarul Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita Din Romania 2013

Documents

Transcript of Anuarul Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita Din Romania 2013