Anul XXXIII— No. S 5 BANI IN TOATA ŢARA 5 Duminică, 3t ianuarie 1916

UNIVERSUL LITERAR A B O N A M E N T U L

LEI 2 , 6 0 A N U A L IAMENTELE SE PAC

I IHAI PE ON AM

C O L A B O R A T O R I I A C E S T U I N U M À R Gabriella I. A. Yuculescu, T. Anestin, Stelian Vasilescu, A. fi. Roşiaii,

Ion Selenari, le i i Cornea, Const. A. I. Ghioa, Otilia Gbibu. M. fi. Зашагівеапв.

A N Ü N C I U R Í LINIA P I PAO, 7 şl 8

: ~ ВА1ЧІ 20 =

ACŢIUNEA A R M A T E I ITALIANE. - T R A N S P O R T A R E A TONURILOR GRELE IN ALP1.

г. — tfo. г». U M V F R S l I. U T E T Î A R D u m i n i e ă 3 1 I a n u a r i e 1 9 I ß

de GABRIELLA î AKASTASlü VÜGULESCÜ

In v i t r i na unei l ibrăr i i l u toase , a-l ă t u r i île că r ţ i şi de Bibelouri r a r e , p r i veam " M n i l f i t vă lmăşagu l dc lu­me cc-mi t recea pe d i n a i n t e . E r a m m â n d r a (ie scoar ţe le de piele f i- , n ă vcrzuc- îucbis , pe care s tă tea i m - ' p r i m a t cu l i tere a u r i i c u v â n t u l : „No­tes" , ©redeam eă toţi num ai pe mine ruă vor vedea si admi ra , dar vai! , cu­r â n d basai de scamă că m ă înşela­sem. Aveam a l ă tu r i căr ţ i s imple , fă ră nic i o podoabă, esrre eprearr p r iv i r i l e iu loc şi făceau îsă se închege , acolo lâïïîift v i t r ină , discuţi i ap r inse .

P r in despăr ţ i rea g roasă a geamu­lu i , zgomotul s t răze i a jungea p â n ă la mine , ea vuefol î n d e p ă r t a i al unor va lu r i furioase. De-asupra -mi l u m i n a unei lămpi e lect r ice revărsa a u r u l ei din belşug. S tan t neclintit,., fără de n ic i un ::ii:d. când o d o a m n ă i tnbră-ca lă cu o c l cgaa ţ ă s implă , i n t r ă in l i b i ă r i e ceriiul cn glas l impede un volum recent al Iui Рі.І .Яава. Oebii ci i scusiră ^ i<fi ite j u r rmpre ja r şi se opr i ră î i supră-mi i ,,I>aţi-mi şv earae--(elul ace la ! " Vânză to ru l mă ină s r ă -bit din \ i i r i n ă i i t recui pe d a t ă . in m â n a i n m â n n ş a t ă a eeîei ee m ă ce­ruse . Ea mă răsfei o cl ipă, privi mar ­g inea a u r i e a failor şi deschizind o gen tu l i ţ ă de piele neagră , m ă înch i ­se în ea. Un par fum discret mă îu-' à i i i i pă t r i inz iud p r i a l r c toate filele. Uram la un loe cu o ba t i s t ă micu ţă de mă tase , o ogl in joară , a n puf de p u d r ă şi un tub de ronge p-entre bu­ze. Й .,roitgc"-uI ace la ! Ë a t î t de t re ­bui tor femeilor de nu se pot lipsi de el nici cînd ies la p l imbare?! . . . Ma i zăr i i în t r ' o d e s p e r ţ i i u r ă c i t eva căr ţ i de v iz i tă . P e una d in etc c i t i i : Le l ia A n t e h i . Ura, dc s igur , numere celei ce mă c u m p ă r a s e .

D u p ă o r ă t ăc i r e de . v r e a * ceas, doua, pr când mă gândeam asupra soartei mele, s imţ i i o sgrfdwitură pn-t e r n i e ă : Gean ta , în care e r a m închis , fusese a r u n c a t ă pe un fotoliir. Ajun­sesem oare la locuin ţa nonei mele s t ă p â n e ? Nu ş t iam încă...

•Statui aşa câ tăva vreme — şi apoi deodată o l umină năvăl i a sup ra -mi iar eu fui scos ţ i a şeza t pe un birou dc stejar scu lp ta t , u n d e regăsi car­tea care fusese ' c u m p ă r a t ă ndată en m i n e . * ( ,.,

I 'nin privi acfcm, in vue. pe s tăpi -n a mea. Ura o limine drago (ă, cu p ă ­rul negru , uşor ondu la t , despă r ţ i t în două, deasupra ane i frunţ i in te l igen­te şi sen ină . Ooiiii ei avean melan­colia inse ră r i lo r de inuiaua ţ i n lu­m i n a tâmpei eu nbai - jour verde, s t r ă ­luceau c iuda t , lit rochia dé c a s ă „ m a u v e " pe car» o p u r t a a<-am. cu gá tu l şi bra ţe le ijoale. părea mul t ma i t â n ă r ă o copilă ap roape . Ea *ăe cu îngr i j i re foile din volumul lui Bergson şi începu să e i tească . dar a-b ia în toarse o pagină , că Iasă ca r tea din înăiiii... şi deodată ea a m i n t i n -du-şi (TUI. mă led. şi deschizând in­tu i a filă. insenută c 'nn scr is subţ i­re , m ă r u n t şi ' ş r â n d u r i s L â u S e : „ І 5 Mai -1 Ii. Tfn jonrs les mêmes pensées ! " Pjfa Д № Ж | р 7 '

S t ă t u o c l ipă pe g â n d u r i , su r â se une i viziuni d e p ă r t a t e , şi r ă m a s e a-poi m u l t ă v reme, p r a d ă une i vădi te ag i l a ( i i suf leteşt i . S h ă r n â i t u l unei soner i i o c h e m ă la r ea l i t a t e . Mă a-p u e ă repede şi m ă înch ise Ia loc in g e a n t a pe care a svâr l i in fundul n-n u i a rmo i r .

Auzi i sgomot Înăbuş i t de g lasur i , d a r nu p r inse i n ic i n a euvâu». Mă i n d i g n a u cele sc r i se : „Mereu aceleaş i g â n d u r i ! " Ce g â n d u r i ? . . . Voi afla...

...A doua zi d i m i n e a ţ a fui iaiă-.i

scos din închisoarea m e a pa r fuma tă . M â i n i l e I.errci Antei l i scr iseră repe­de cà t ava c i î î e pe care a d u n ă . F ă c e a socoteala che l tue l i lc r din а,Ціп:

. „ P a n g l i c i , flori, că r ţ i si Ъ э т Ь о а п е " , drăgu ţ dar nu prea serioşi g â n d i i eu .

'To tuş u n „ m e n u " b ine ch ibzui t , îmi , dote 0 idee m a i t eme in ică despre po­sesoarea, mea . -

Sea ra . Le r i a avea ochii roşii de p lâns . Scr ise câ teva r â n d u r i în en­glezeşte, — tnern ee m ă ncme-lfrimi, căc i nu ş t i am l imba aceas ta — şi ea nici od;;iă iu i u i t a t pe bi rou. A v u i acum pri lejul să privesc lucrur i l e în­con jură toare . Văzui o cameră mare , luminoasă , un fel de birou-salon, co­voare, fotol iuri , d rape r i i , toate aveau culoarea câmpulu i înverz i t . Iu mi j ­locul lor Le r i a răsă rea ea o f loare u-r iaşe şi t r i s tă . Ges tur i le ei a u t o m a ­te şi obosite, pr ivi rea vagă, neho tă ­râtă, a r ă t a » in e » ţie femeea c h i n u i t ă de UN gînd. Mă trnde;'=N î n c â n t a t să tă lmăcesc în ţe lesul celor câ teva r â n ­d u r i scrise in englezeşte, când o voce r ă s u n ă l ângă m i n e : „Vrei SĂ-ţi ajut c u ? " . . Mă întorsei m i r a t şi văzui o ca r t e mare groasă, l ega tă în p â n z ă roşie, pe care sta scris cn n e g r u : DietieiMutire Ang la i s -F rança i s , pa r ClfltoTí et Lai igl in .

— „Ri tenros" RĂSIHINSEI, ia r vechea ca r te re luă e u s ae r «Ic t a i n ă : — „ E u ŞTI» t ea i ă povestea. S t ă p â n a noas t r ă e imî răaos t i i ă de m u l t ă v reme. ,,Da EINE?... N 'aş p u t e a spune . Nun mele lui i:u S'A î n c r e d i n ţ a t decât sufletn-tn i ei. BSnncse to tuş i că El , t r ebun sä FIE un OM rău . A l tmin t e r i Ea n\tr p lânge mereu, şi nu s 'ar sbiit-IIIMA a-tSt , , • . '

Tn , care eşi t o tdeauna la p l a n b a ­re e a Ea, poate a i pr i le jul să-l vezi vreodată. . . Ara tă - I cele scrise pe pa­GINI le tale — poate s'o tndnio ta . . . I ) a r nn -j vezi TU - - aşa- i soar ta ce­lor cc an prea MI»llă s imţ i r e . Ler ia Antoh i e «II suflet de a r t i s t ă ŞI o es­t e t ă fără pereche. Cii l i ivă s r n t o n i a fe imelor ŞI N cuîor i le r . Un a p u s rte soîife (vist. î n t inderea cenuş ie - -ee-IJeiştică A mă re i , un colt de cer s'IU de pămâuf, pe toa te Ie p r i n d e in to­nu r i calde şi le a ş t e rne pe pânză .

In caraera ei a a d u n a t tet ee i-e d r a g : Cár fi r a r e , pânze ş i copi i de ьс taliSourJ celebre. Adoră mnzîca şi pe Beethoven — ţ i i coana la cure s?. Închinat sea ra e o copie m i c u ţ ă a -MadoaM di S a n Sis to de Raphae l .—"

Vechea ca r ie t ăcu . Ler ia se ap ro ­piase de noi.* i ^ O T t w Ţ №Hfl

Ajuiiă ѵгеиіе, de-a r â n d u l ; p r imi i confidenţele z i ln ice a le Ler ie i . I i e-ran< recuaoscătoT eă fäcnse d iu m i n e t ă i a u ut ş>i.'-IIĂIET al gândur i lo r .

I a r o do r in ţ ă a rză toa re mă c h e m a i a t r ' n n a : Vrccm sa văd p e IUBITUL Le r ie I.

Şi în t r ' o zi ca soare , palid de t o a m n ă , visul meu sc în f i r ipă a ie ­vea... Să vă spini cât a m fost de de-sa inăgi i? . . . Amoru l e orb — ş t i a m — da r n u - m i î nch ipu i am ca o f i in ţă m â n d r ă ca Ler ia An toh i să se p o a t ă îndrăgos t i de nn om aşa de p re ten­ţios şi absurd. . .

Din î n t â i a c l ipă văzni eă El U'o iubeşte , şi eeea ce m ă u imi grozav fu fap tu l eă E a îşi da perfect s c a m a de lncru l aces t a ! Crezui , Ia î ncepu t , eă e r a o dragos te în ea re n ic i unu l n n m a i a v e a n i m i c de spus , nici de da t — o dragos te pe sfârşi te. . . Câ teva vorbe a le lu i , m ă făcură să p r i cep că nu - I a şa . — „Ori to tu l , or i n i m i e " zicea EI. „Mă oboseşte dragos tea a s t a fără de ros t" .

I a t ă ce î n s e a m n ă să a i iu.roc I

Aflîiscm că dragos tea lor d u r a de a n i şi to tuş eu nemer i sem la scena cul­m i n a n t ă : Toiu l ori Nimic ! E ra exi­g e n t pr ie tenul ! . . .

A ş t e p t a m cur ios r ă spunsu l I er ic i , da r aceas ta se închise l i i t r 'un mu­t ism încăpăţânat. Ci t i i to tuş l ă m u r i t în oebi i ei revolta femeei umi l i t e , care Inptă împo t r iva ei însăş i .

E r a m în cab ine tu l lui dc lucru . P r i n s torur i le pe j u m ă t a t e l ă sa te , s t r ă b ă t u o rază de soare , se r e s t r ânse pe m u c h i a unei măsu ţe de cr i s ta l şi p i e r i capr ic ioasă . Le r i a pr iv i jocul de l u m i n ă şi apoi îşi î n toa r se ochii obosiţ i şi v i să tor i că t re cL Aces ta se p l imba ag i t a t şi mohorâ t de-a lungul odăi i . I ' r i nzându- i p r iv i rea se opri îu fa(a ei : — Ce h o t ă r ă ş t i ? 0 î n t r ebă .

Ea nu r ă spunse n ic i de da ta as ta . A t u n c i el se aprop ie şi apucându - i mâ in i l e p r inse a-i vorbi încet . Cu­v in te le îi curgeau l in , luau forme precise , se i n s inuau blând şi-mi fn fr ică când văzui capul d răgu ţ al Lcr ie i pleeândii-se pe u m ă r u l lui. . .

D a r nu... Când bra ţe le lui o s t r ân ­seră mai pu te rn ic , ea se despr inse de lângă el eu o t r e să r i r e . V i sa t *e sfâr­şeau.

Gus tase tot farmecul p ă t i m a ş al dragos te i , vo lup ta tea r e n n a ţ ă r e i , în cl ipa când pu tea fi a Iui. fiorul m«r-tei ş i al nebuniei . . .

Visu l t r ebu ia să se sl 'ărşeaseă ac i ! Şi Ler ia se îndrep tase spre use —

da r gându l că aceas ta ern cea din u r m a oră când îl mai avea ap roape , o i nebun i . Deschise b ra ţe le dorn ic că t re iubi tu l pe eare n 'avea să-I mai vadă.

Dar el rămăsese u imi t , neven in -du-i pa r ' eă să c r e a d ă : L'um. Ler i a pleea fără să i se s:;pne ? El care e r a aşa dc s igur de iub i rea ei, el, r ă s ­fă ţa tu l fusese je r t f i t aşa de uşor ?

Si furia i se ogl indea in oebii ne­gri tă ioş i , da r Leria nn băgă de sca­mă .

S t ă p â n i t ă n u m a i de ideea despăr-ţ i rc i ea în t inse gura înse ta tă de o nl-Hmă s ă r u t a r e . El insă feri b ru ta l capul îuir ' t t pa r t e . „ N n " , zise cu rău­t a t e „ n u " .

E a p r imi cuvân tu l , eu senza ţ i a и-n u i cnţit. înf ipt in i n i m ă . Şuvăi o cli­pă — şi ape i p r i cepând că omul a-cestii » socotise t o tdeauna ea pe o p r a d ă uşor de cucer i t , —- îl de te cu un gest ta o p a r t e şi a l e rgând la nş? , eşi ca n ă u c i t ă , tn s t r adă .

Când я a juns acasă , Le r i a a des-chis un ser ia* a cărei eh* iţă o p : : r ta t o t d e a u n a . - <r£/

A scos nat vraf de scrisori şi o fo­tografie.

A rec i t i t scr isor i le şi a r;;s — un râs de nebună . A r u p t fotografia, fă ră s'o pr ivească d a r a c rezu t eă că mo«re, aşa e r a de a lbă , când a s t r â n s de pe jns bucă ţ i l e de hâ r t i e , ee în fă ţ i şase ch ipu l lui

Ş i î n t ru t â r z iu , eâud s»a mai li­n iş t i t , şi-a a m i n t i t dc mine — c a r n e ­ţe lu l ei d rag .

C e m â n ă î n g h e ţ a t ă d a r h o t ă r â t ă , m 'a de*,ehis Ia î n t â m p l a r e , şi cu slove nervoase , pe care nn i le cunoş team, a scris pe pag ina a lbă : „ A t â t a fos t"! .'jţft' ;

9 Sep tembr ie 19U».

ï * e u n a l b u m

Untle-s nopţile acele ? Câte nopţi, plecai deasupra L'nui pe fee de Miile, Iii scriam, perdut pe f/ânduri, Vr'un necaz sau bucurie.

Oglindeam Ыітди-щй supei Şi întreaga mea gândire, liitr'a proză incoloră, Sau stângace sli/шіге.

* ff H i »U 8 1 U H U Reţinând in seamă timpul „ . , Şale nopţii siinse şoapte, Petreceam in gând cu line, Până după miez de noapte.

Şi târziu, supând in lampă, Obosii, culcat pe pernă, Adormeam visând o noapte Fericirea mea eternă...

Te iubeam cu-alâla sete Şi 'n iubirea mea curată, Te purtam in gând şi 'n su (kt Fără să le văd vre-odtdă.

i'nde-s nopţile acele De plăcută insomnie, Când puneam infregu-rni suflet l*e un petic de hârtie?...

Sle l ian Vasil-îsc.n

Pagini ingulbeniî

Degeaba mă priceşti, fin taină. Cu ochi-ţi lucitori, de foc; Ai face mult mai bine, dacă, Mi-ai da la caldu-ţi sin un loe.

P c m p i l í u I. C o u s t a n H n e s c n

IV 26 Sep tembr i e . B i r u i n ţ a din a jun m 'a umplu t à

veselie a doua zi, când m'am deş tep t a i din somn. Am scăpa t de el şi di dragos lea - i să lba t ică . T rebue să râd să cân t de bnenr i e , îmi z iceam. L»t va î i l in i ş te în cu ibu l meu, căci. n 'au i să-l mai pr imesc. . . Ttacă el в а îm i propune" căsă tor ia de ce să m a i vie 1 1,-4,

Şi m'a pu cai să pictez. Aveam mul­te p â u / e începu te . Voiu lucra în t ih­n ă de ac-um... D a r ciudat! . . . Nu pot face n imic . N'am n ic i nn spor la lu­c ru . Tet ee fac, in c l ipa ucmătearw şterg, ref;ic. Nu-s m u l ţ u m i t ă nici d» a r m o n i a numi te lor , nici de p l a s l h i t a i c a l in i i lor , dc n imic .

î m i l ipseşîe cheful, dispozi ţ ia Şt iu şi cit ce? t)e.r văd că nu-mi pla­ce or i de ee m'apt ic ; sunt posacă ş: stau ceasur i în t regi iiefăcuud aîai ie, cu ochi i p ie rde ţ i fa got, cu t r aud i f i r i i u n a i n e a s t â m p ă r l ăun t r i c ps fn(ă. Nn oda tă m ă pomenesc că ini-s u g r u m ă 13 II p lâns na va In ic. fără st' ş t iu de ce? P a ş t i i ani nerv i , de car.-nu ş t iam. D a r cum să-i peiolcsc? As­cu ţ imea lor îmi dau b r â n c i să... Ct să fac? Nn-mi dan seama şi stau cu ochii Ia uşă, pândind par ' eă infrar, e Ini .

Şi in loc să mă bucur că f a m În­d e p ă r t a t d;'tudu-i să în ţe leagă că nu-! vreau, m ă su rp r ind că-mi pun mereu î n t r e b a r e a „v ine , nu v i n e " , şi-I aş­tept cu f iori i une i ue l iu i ş t i p lăcute , eu o î nco rda re t a i n i c ă în toa tă f*.ţ>-t u r a .

Aş vrea să nu mă m iii preocupe a-cest demon de înd răznea lă , toînşi pc a r ip i l c g â n d u l u i în f r igura t îl c a in mereu , ce rce tând pe nnde- i , ee face. c â n d m a i v ine?

Ş i zada rn i că - i or ice înce rca re eu să- i înec a m i n t i r e a în m u n c ă , ch ipu- i s i m p a t i c , cn ochi i duioşi , m i se an i ­n ă de faţă , se vâ ră tn suflet, c a r e re­fuză s luj i rea ce lor la l te s im( i r i .

L a u r m a u r m e i r e n u n ţ n m a i lu­c ra şi m ă las iu voia a l eanu lu i , pi î i

*) Găsite printre cariile, ce-mi läsai« o prietenă după moarto

D l i n m n c s i -Il I : i i i i i : i r i • I',(!<» U W 1 V F . R S I 1 I i T F f t A R Xit. 5 . —

M printre florile de pe balcon. D a r mirosul lâmâi t de ch iparos mi-I r ea ­minteşte si mai viu. Il văd ca în t r ' o oglindă, cum s tă rue să-l iubesc, cum ma dczmiurdă cu pr iv i rea ochilor d r ă găstoşi, cari , p a r ' e ă cer mereu sft fie tăni ta ţ i . îmi pare că-i m a i s imt a-tingcrea buzelor şi că ldu ra voluptoa-«ă (iin a l ipi rea feţii . Ii a u d şi g iasu l dc o f ierbinţeală nutniii»;;re şi p a r ' e ă Îmi pierd minţ i le .

Astfel inii duc zilele decanii a f-.st aici pe u rmă . D a r azi m ă vâuzoloşto ; i mai muH ca de obiceiu o dogor i re BUNICĂ. N'o fi o p r e s i m ţ i r e í Poa te îl văd. v ine , îm i zic sfredel ind cu ochii «lepărtari le. in v r eme ce m ă «cuiură acel t r e m u r al n e r ă b d ă r i i , ce-I in suflet când a ş t ep t ăm o f i in ţă scumpă.

Deodată, din susnl s t râ>i i . se des­prinde o bir je , in care zăresc s i lue­ta lui... Vine . se opreş te , sun i i n ' r e -băriIci care-mi ta ie bă t ă i l e iu imei . . . Ah!... Nu s'a opr i t , a t recut mai de­parte, pier ind in a lbas t ru l zăr i lor .

Nici nu s'a u i ta t spre hulcnu, deşi arca aerul preocupai şi fa(a roşie ca para foenlui. Dar de«-c un s'a opr i t , de ce nu mi-a veni t . Imi fâşiii din a-naneiiri ţ i pă tu l de r e ro s di ' ! ea în­ţelesei că ini-e d rac .

SO Septembr ie . — î n c r e d i n ţ a r e a că te iubesc, m ' a a b ă t u t eu o lov i tu ră . Stau năucă, cu voinţa moa r t ă , eu o-chii arşi de l ac r imi , c a r e nu vor să izbucnească. Si z a d a r n i c iuii chem iu njuter chib/ i t i rea ca să te dau u i t ă ­rii. Rezul ta tul t u t u r o r s for ţăr i lor este comiusiereu. cu rh ip i : - ( i mi-e tot mai i rump şi ini se înfige din ce in ce mai puternic in lumea s imţ i r i lor .

Orice fac. or innde privesc pe t lue te văd, pe t ine de mul şi-ţi simt bu­lele t i t tr 'o s ă ru t a re tic jftr»tee. Mă ilocrreste neînceta t acea să ru t a re du foc ('i.'reritrdu-mi în t reacă fi inţă. Şi tot rnghesniudn-Bii-Ff in r â n d mă cu-pri.iiîe o h i rbur . i re . care creşte de-ini pierd etil senin.

Sub ob seda rea aceas ta a citipuliti ţi a să ru tă r i i ta le . de o pu te re sug-gesfivă. am încetat dc a fi s t ăpână pe inimă şi min te .

SS fie memoria Militarilor niai pu­ternica, decât voinţa şi chihzi i i rca. ori este s t ă ru in ţ a unei a m i n t i r i , o fermă a ni bunici '.

Ferici tă, HÍ i n că нн-s. D impot r ivă . De mul te ori îmi vine >â-nii vfarm t rasul să uu mai sîmt n imic , dar vine un val de sânge , care bate pu­ternic în in imă şi-şi r ec lamă d rep tu l la viată.

3 Octombrie . - „De ce nu-mi vii , de ce au-mi v i i " , esie s t r i ca tu l de dur.»re. ce mi se încât iă M vijelia din suflet, î n t rebarea m i m u n e ş t e cu • s t ă p â n i r e î ndă ră tn i că , luâii-du'nii min ţ i l e şi somnul zdravăn al t inere | i i . Dar nici nn răspuns de ni-eăiri . de geaba o pun stelelor şi lu-nei. fucarehir raze de soare, poriun-beilor. cari t r ec in jocur i nehtiitiiii-R<? snb fereastra mea şi vân tu lu i , care vine a p r i c amcii i i i ţandi i -ni i florile.

Aceasta t i-c іігиціЫса mul l lău-i a t ă Florei, cu ca re dădeai năva l ă , târând II-le la pic ioarele me!e? l 'en-Irii aceas ta d ragos te de t re i zilo nii-ai furat sufletul . lăsâi idu-mă pra­da (arb i t ră r i i c rude?

Nu, tu nu m'a i iubit decât eu sim­ţurile. Nici nu cunoş t i , designr tîra-rostea adevă ra t ă . Mi ie-ai ap rop ia t cn » m i n c i u n ă en gàndnr i . . . Ah, nn «tiehit de p lâns îmi t a i e în t r eg i rea acestui cuget.

Dar ee-i pr ic ina că nu mai vii. eă te ţii depar te , nepăsă tor şi rece. du­pă ce ai a t r a s a s u p r a ' m i aceas ta ne­norocire. Cea m a i c u m o l i t ă de a f>

M. S. Ren ina E l ? n a a I t a l i e i . f i : ca r e g s l u i n r i b e a g N i c h i t a

© O Q Q c ^ f ô S Ы 'w 3 Ш Ѳ Ѳ Ѳ Ѳ Ф *4 T / ^ S H

D-IIII №. S. GRISTORIOL, tíecutat Vremea leere, vremea schimbă si preface ui rtrir.ă. Fericit iiisà-i acela care Ш suflet 'i senin. SeclinHl fir trefle timpul ren i yenii, ce. ea să rina. P/in de '/{credere, ca zâmbet, fard de a mar ^u<pin.

Pe acela, valul vremii niciodată na 7 suf/rumă. Si, ulèi'fte fruntea, totuşi ochii vii ai iui Scăpară de fulgerarea unni vis ce nu se curmă, Adumbrit d c prin una vara. st de-elerna-arnoratui.

*\ ле.УІ irfiu/iT n ilitaim чіі Hege pare. ce dom/IC:ic .şira doamnil o veşnicie; tar al lai iuiperit este fot căi zarea a cuprins: Delà lanurile pline, pană la arsa pustie. Delà nesfârşita mare, până la muntele nins. ',.{ V ! »N«"I—»^>RFTINRCF i ' r t t ' i" •»> r;.-ri.-s- ii--- * îitt .I

Hege îmi apari cinci mândru, treci prin Iioldele-ti de aur Când resfrâugi ctt bunătate darurile la săraci Din al tau prisos.— o rr.ae! •- din ut iniiuei tezaur Lanţuri d/Mir de fericire şi dc re «el ie faci.

...ăif.ho It.-jfcîftf n \ mti îtj Hege-ai bunătăţii, >eţ/r intre regii omenirii. Lângă blânda, fa solie tn apari mai maies'.os : Si uimite 'n a. lor ca'e, se. <ch.imb chiar legile firii Când, alături unul daltul, treceţi c'tm surâs duios.

Vremea trece şi preschimbă tot in ca'.e-i in ruină. Trece apriiju furtună peste tot ee-i mneucse. Numai tu rămâi acelay. raza de noroc divină, Ce răsare, ca s1 aline orice sbucium sufletesc

p ă r ă s i t ă în ceasul , când iţi aş tepţ i iubi tu l eu înf r igurare mis tu i toare .

Te-ii! i supă ra t eft im'tni mai vii , ori H-am făcut ia r r ă u ? Dar ce-i a-ci'sl r ă u ? Nn ş t iu şi n ' a s i de cine în­t r eba . N ' am nici m a m ă . nici soră, doar o m ă t u ş ă la Dorohcri.

Toate a ş putea afla. rieh Gert iu­da? Ha fiind veşnic împre su ra t ă de bă rba ţ i , t r ebue să ştie ta ine le f ir i i lor. Ne cunoaş tem de inirlt. dala şcoala de beîe-ar te . Ochii ei de ci­coare şi p ă r u l b lond-cennşin ii a t r ă ­geau in imi le băet i lor . Şi ea fiind unu in imoasă a pe t recut şi petrece Î n t r u n a . De mine râde că aş tep t uu Făt- f ruinoe şi visez o d rasos te sfân­tă, a d e v ă r a t ă , cum n'a mai font şi... n ic i n ' a fi.

7 O c t o m b r i e — N n , nu. Mi-e peste putere s'o în t reb pe O e r t r u d a de ce se s u p ă r ă bă rba ţ i i când le respingi s ă r u t ă r i l e p ă t i m a ş e . S u n t e m i.rea pu ţ in pr ie tene . A făcut ea to tu l , nu- i vorbă, să-mi câşt ige i n t i m i t a t e a , dar In t r ' un colţ a l si if lctuini , eu am ce­va ceva înpot r iva ei . Сз? Bine nu ş t iu . Poate faptul că prea-i v in mul ţ i bărbaţ i şi tot alţ i i şi al ţ i i . . .

Si ce răcor i re a r fi, îmi Înch ipu i ,

in imă . Dar iinde-i f i inţa d e m n ă de încrederea mea? O a m e n i i s u n t fle­car i , l ipsiţ i de discreţ ie , n ' a » n imic sfânt . Nu t e poţi bizui pe e i . Ş i ast­fel (ae si sufăr pe când ţ ipe te Îmi s t r âng g â t u l şi fr iguri vajnice, care 'mi acopăr f runtea cu sudori reci , mă iîapittg spre m o r m â n t .

Oh, Florei , dacă ai eiti aceste r ân ­dur i , a i afla că dragostea , ce mi-a i al toi t in in imă îmi va fi moar tea .

Neli Cornea

U M D O R

Pe creasta dealului, departe, Căscioare mici. se, pilnlesc Sub ulmi. cari, dincolo, pe-albastru Senin de bolţi, se zui/răresc.

Acolo's martjinile lamei Paraginile în păcat Departe zoomot.ul vie/ei Şi liniştea ce-am însetat '.

Oile pasc, sub ulmi. pe culme Şi-atâta pace oglindesc... A* vrea. ca 'n albe bătrâneţe Acolo viaţa să 'ini sfârşesc...

Adrian G. Rosiaua

util

, Д S!!Oiîe §[ „ a z ! e e " De sigur , g r ama t i c i i noştr i vor fi

scris ceva in aceas tă p r iv in ţă , dar n u am a v u t eu pr i le jul să citesc. Dacă mi-a veni t în min te să scriu acest a r t ico l , e în r u m a mul tor re!e î n t r e b u i n ţ ă r i în scris şi vorbit a!e a-eeator două verbe.

La pr ima pr iv i re s*ar părea , că po(i i i ; t rebuin ţa or icând , un verb pen t ru a l tu l , indi ferent deci ar fi să zici „ spun" , sau „z ic" şi c a toate a-erstea sunt mul te cazur i , când intVe-buir.ţr.rca verbnlnt zice a eu toiul false. 7

Să luăm cazur i , când se poate în­t r ebu in ţ a ori a n u l , ori a l tu l . Aşa de pi ldă : Zi &rise vroi Spune orice vrei Iac-aşa zic eu—Iac-aşa spnn en Mi-a zis el mie Mi-a spus el mis Zi-i tu Rpnne-i tn. Vezi că se împlino": zisele mela, sau spusele mele. Zise el — Spuse ei. Zi şi tn ceva — S p n a o şi tn ceva. Aşi zice en ceva A?i spune eu ceva Nu mai -;îc n imic -Nn mai spnn nimio De pi ldă, cnm aşi zice, san cnm aşi

apane N ' a m să-ti zic nici odată altfel N ' a m să-fi spnn nici odată altfel Zi- i pe n u m e Spune - i pe nume. A zice cniva—A s p â n a cniva Aşa se zir.s Asa se spune.

Chia r in exemplele de mai sus, a-cei cr.ri cunosc b ine l imba româ­nească îşi d a u socoteală, că es i s i ă o foar te u şoa ră n u a n ţ ă dc deosibi ie în­t r e N'am să-ti zic n ic i odat i altfe! şi N ' a m să-ţi spnn n i c i odată altfel, d a r fără g reşea lă poţi s ă spui o ex­presie , sau a l t a .

S imt apoi cazur i , eâud ѳ nevoie de oa reca re modif icăr i in frază, aşa de nildă : Dacă ţi-aşi z ice pxcst ! Dacă fi-a?i spune că e;ti prost * Sriufttfi" .ia udo .псішіп auîx o И Să nn zici n imic , să nn crâcneşti! Să spn i n i m i c d in ce ţ i - am spus.

E o d i fe ren ţ ia re . Sunt însă cazur i eâud nu poţi în-

t rebei is ta decâ t sau un verb, sau al­tu l . Aşa de p i ldă :

Am să-i spnn ce m ă r i t ă , ia r uu Am să-i zic ce merită.

Spune o poveste, ia r nn Zi o po­veste .

îmi sp tmea mie i a i m a ! , iar ini î m i z icea m i e inima.

Să-mi spui si mia, ia r nu Să -mi zici şi mie .

E un s ingur caz insă când verbul a zice poate fi I n t r e b u i n ţ a t fără să poată fi în locui t ci! a spune .

Zi , ofti . din v ioară . F i n c r a ş ds fag, mnl t aici tu cu d :aa . Iu acest caz a zice c tot una cu a

cftuta. Mai se spune apoi Cum îi z ice? în ioc de Cnm îl c h i a m ă .

Nu vorbesc ac i de greşeli le prea e l emen ta re pe care le fac eei cari nn ştiu bine româneş te , când i n t r e t n i n -lează pe a zice.

Ci t i tor i i vor găsi , de s igur , mu lie fraze ca cea pe care am în tocmi t -o m a i jos. ca să se vază cum se pot în­t r e b u i n ţ a ambele verbe:

De! ce să m a i zic, am spus tot ce puteam să spnn , ca să nn mai zici a l ­tă dată că spusele mele sun t zicale copiate din cărţi.

Cele de m a i sus sunt scrise pen t ru a a t r a g e a t e n ţ i a eelor care se p r icep în a semenea ches t iun i , să-ai apună ei c u v â n t u l . (Nu să-şi zică cuvân tu l ) . Nu a m scr is aceste r â n d u r i de cât pen­t ru a p r o c u r a o m ică discuţ ie folosi­toare în aceas t ă p r i v in ţ ă . P ă r e r e a mea e că nu se pot scoate regul i pen­t ru Î n t r e b u i n ţ a r e a acestor două ver-

Ч о . 7І. I !\g V Í . H S I I. t в г і і г л н D u m i n i c ă a I I a n u a r i e l í i H i

be, eare uneori se ennfundä unul cu ßltul şi alteori se duşmăni se. Am iui-presiunea dor, că a spune e mai în­tins în spaţiu, spni o povsste, nn o zici. Zicătoare, zicală, de altfel dau dovada senriimei, a condensării.

Cerând iertare specialiştilor, aşi fi încântat să ne descurce vreunul.

Victor Anest in

DIMITRIE MORDZI f a s t p r e f e c t a l C a p i t a l e i e t c . , d e c e d a t

a c u m c â t e - v a z i l e

Pe urmele războ[u!ui

Сит a muriiGheorghe Răzor Când îl aduseră in spital, era într'o

Joi şi cum e Sâmbătă, trebuia eă v ie i;ispec(ia, iar Duminică, comisia pen­tru împărţitul decoraţiilor. Ş i d'aia, era aşa fierbere.

11 aşezară într'un pat, pe a cărui ! i:iiţa spânzurată deasupra, sta scris, c:; o prevestire rea, numărul 13. Vă-sfilnriu-l, Răzor se înfiora.

- - Nu mai găsiaţi alt pat, măi vere, se adresă el mustăcioşilor, ce-1 iă;;;r;i (l'ÛIltilldn-I, ca pe un butuc.

N'o zice nimica, che no iste la i'J.'io scase g'aleae, îi răspunseră namilele, plecând. Infirmierele Insă, fee purtură mai bine; îngrijirile lor îl fiieură* pc Răzor, să-şi uite multe fcin gândurile, ce-1 chinuiau până a-tunci , iar pieptul par'că, nu-1 mai fcrcîea aşa de grozav. Dar pe fiece zi, si iii (ia cum vlaga se duce din el; plă­mânul care li primise glonţul, cerea necontenit apă; surorile nu mai şi iau cu ce să-i potolească seten. Şi t.ntr'una eeaiuri şi apă, ceaiuri şi a-|iă şi lapte dulce într'una...

— Mă frntc-miu, ce e mâine?.. . — Duminică!. . .

Л...а...а!... Şi Răzor, adormi cu gândul Ia ce

cvon să se petreacă mâine...

— (ihecrghr Răzor!... Zent!...

- í'e număr mă?... Treispce... Şi ee reghiment?. . .

-- Л р 2 і . . . păi... reghi... Lasă băetc, nu te mai opării,

pz i io, şi sergentul român, om de treabă, trecu mai departe, înscriind într'un catastif zdrenţuit, numerile şi numele bolnavilor.

Larma creştea mereu... Infirmiere­le, nu mai aveau răgaz cu pi imeni-tul rî:făr:ei, feraeile de serviciu, nn mai conteneau cu freca tul pardoselilor. Trecuse ea inspec­ţia, dar direcţia spitalului, ţ inea, ca nici în eecace priveşte comisia, spi­talul să nn lase nimic de dorit, cu curăţenia.

Astfel, îi prinse Duminica, când toiul se domoli, abia în spre zori.

Comisia... Generalul, cu patru aghioiauţi şi

eu tot personalul spitalului în urma lui, s'opreşte din pat în pat, mân­gâie, încurajează, laudă şi dă fiecă­ruia, răsplata vitejiei sale. • \

— Nnmăru treisprezece!... — ! ! - - Număru treisprezece!...

; ţ Iarăşi tăeere. Generalul s'apropie

de pat, şi mişcă încet pe bolnav; bol­navul nu simte ; faţa-i e trasă, gal­benă şi pe ic i colo aprinsă; suflarea grea. II mai mişcă odată, iarăşi ni­mic. O infirmieră, dădu desluşiri că toată noaptea, bolnavul ceruse apă urlând şi sfâşiând cearşafurile şi toc­mai spre. ziuă se potoli. Doctorul, ex­plică şi el. Bolnavul căzuse in letar­gie pe ia ceasul şase In ajun, seara ; noaptea se deşteptă cerând apă, tn urlete şi zvârcoliri disperate, până po Ia şapte dimineaţa, apoi adormi din nou. Starea provine, din ruperea mai multor organe, din regiunea pi-p tuliii, cauzată de strigătele prea n-nit forţate. Nu se crede că va scăpa.

Bolnavul dealături, complectă şi el. Numărul treisprezece, cu нп ceas mai Înainte, deşteptăndu-se, Fa în­trebat, cât mai e până la venirea co­misiei . Apoi n'a mai auzit nimic.

Generalul î l mai mişcă odată. Su­flet ban, se înduioşa la orice chin ce ar fi avut de îndurat, vreunul din soldaţii regimentelor sale, pe cari, fără deosebire de naţionalitate, îi nu­mea „copiii Ini". Toţi simţeau în cli­pa aceia, o oarecare milă, Înaintea a-celei figuri, pe care, roşcata proveni­tă de arsuri, contrasta straniu, cu paliditatea de moarte a frunţii. Dar mai mnlt ca toţi însă, sergentul cel cu numărătoarea; Într'un t imp fu aşa de mişcat, încât uitând unde se află, strigă:

— Măi Gheorghe, scoal' mă, a ve­nit comesia...

Şi, ori că vorba comisie, ii răi;oua­se adânc în auz, ori eă mişcările di­nainte 11 făcură să-şi mai revie, Ră­zor tresări. Mai fu mişcat odată...

Deschise ochii şi privind mirat la cei de faţă, se eăsnia să-şi dea seamă, ce e cu uniformele acelea strălucitoare, din faţă-i. Toţi eitean în ochii Ini, voinţa aceasta. Sergentul, se crezu dator să lămurească iar:

— Mă n'auzi, iote dicoraţia!... Răzor clipi din ochi, mai făcu o-

dată un ocol cu privirea şi în sfârşit, părn că-şi dă seama. Cercă să-şi ducă mâna la frunte; nu putu, o infirmie­ră ajiirându-i, el salută milităreşte. Generalul l i răspunse, mângâi ndu-1. Luă o decoraţie, o sărută, i-o dete şi Iui, apoi i-o prinse de piept. Câteva clipe, Răzor o privi, sorbind-o cu o-chi i ; faţa i se lumină.. . Dar deodată, după un răstimp, se posomori, ochi-i iarăşi păreau că vor să spună ceva, svârcolindu-se, î l trecură sudorile. N i ­meni nn-i putea pătrunde dorinţa; Insă după o mişcare a buzelor, tn ca­re bolavul, se căznia să rostească ce­va, sergentul ghici .

— Tricolorul, trăiţi!... Vrea trico­lorul...

Bolnavul aprobă. Cjtpă ce se aduse o făşioară cu tricolorul românesc, şi fn prinsă in locul celei vechi , faţa lui Răzor se lumină iarăşi. O privi mnltă vreme, o desmerdă cu ochii , până ce-1 podidi plânsul. Se ridică puţin din umeri, îşi strânse toate for­ţele şi aplecându-se pe piept, o săru­t ă cu nesaţiu. Apoi căzu pc spate, ţeapăn.

Nimeni n'avu timp să-i ajute...

Ion Scăenarn

І D u p ă François Coppée

P e n t r u o r ï - e e r e c h t m a ţ i n n i s a u s c h i m b ă r i f i e a d r e s e d - n i ï a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i я a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a m a t l u ­n e a s a u s c h i m b a r e a d e ' a d r e s ă n u v o r f i r e z o l v a t e .

Ч Л А Л Л А А А А А А Л ^ ч А А Л А / Ѵ

De ochii tăi acum mi-e dor, Mi-c dor cum nu mi-a fost vr'odată De ochii ce în clarul lor Ascund iubirea mea curată.

Si plâng acuma visător Te ştiu aşa ne'duplecată. De ochii tăi acum mi-e dor Mi-e dor cum nu mi-a fost vr odată.

Dar zilele se duc în sbor Şi cum mă tem că nici odată ffoi mai vedea în viitor Făptnra-ţi mandră şi-adorată Şi ochii mari de cari mi-e dor...

II. Ca florile ce pier pe rând Când vântul toamnei rece bale, Pieri iubirea-ţi şi nici când In calea ta se va abate...

Iubirea-ţi, vis stins prea curând In trista lui singurătate, Ca florile ce pier pe rând Când vântul toamnei rece bate..,

Iar eu mă duc mereu visând. Gândind cu-o stranie voluptate La visul meu atât de blând, Care ч'а stins pe neaşteptate, Ca florile ce pier pe rând ..

Trad do Const. A. I. Ghica

Cartierul italian din Valona

SINGUR! de OTÍLIA GHIBU

O zi plumburie de toamnă. Triste se zbat gândurile sub fruntea profe­sorului Bârzan. Ş i totuşi toată casa lui e plină dc flori, iar căldura unui foc uşor face mai prietenos, mai dul­ce aerul biroului frumos cu cărţi multe, cu tablouri rare estampe vechi, nepreţuite şi figurine antice.

Răzimat de fereastră, privirea lui poartă ceva din durcera fără mar­gini a firei adânc desolalâ.

Înalta statură, chipul fiu de mun-citor intelectual, Kugeniu Bârzan, n fost şi e mereu frumos cu toţi cei patruzeci de ani , ce i-au mângâiat tâmplele, înălbindu-i părul.

Patru-zeci de ani ! Da, azi i-a împl ini t ! De aceea sunt

atâtea flori în casă, atâtea daruri pe mese. pe etajere. Cu câtă dragoste a fost sărbătorit la Universitate, la so­cietatea al cărei preşedinte este, de către prieteni, cunoscuţi şi chiar nu­mai de simpli admiratori ai muneei lui. Le-a mulţumit Ia toţi, înduioşat, mişcat de atâta afecţiune. D J acasă de dincolo, î i venise o scrisoare de Ia singura lui rudă, o soră mai mare de cât el, aproape o bătrână — ce trăia singură de la moartea soţului ei, în Sibiu — o scrisoare pl ină de iubi­re şi de îmbărbătare.

Şi-acum, câud iotul trecuse, când era iar singur, aci în odaia aceasta, martora atâtor studii minunat, con­cepute şi scrise йг el, atâtor speranţe şi dessiuăgiri, atâtor tristeţi şi bu­curii , odaia aceasta cu lucrurile ci scumpe, care-i reamintea fiecare un prieten, o călătorie, o clipă din viata Iui de singuratic, i se furişează în su­flet o tristeţe covârşitoare, î i cresc în minte icoanele cele mai dureroase ale amintirilor.

Nu-i mulţumit oare? De cot Munca lui nu-i încununată? Visase

el oare mai mult, când venise In ta­ră, un biet student fugit din Univer­sitatea din Cluj? Ce mai vreaî Era iubit, stimat, apreciat, nu mai ducea grija zilei de mâine, fiind aproape bogat!

Di! i i i i i> i«*ă i ï ï I a n u a r i e 1 9 1 0 . 1 A l V K K S » î l . І І Т К К Л К

Atunci de ce toate gând urile astea triste, greoaie. Oare soarta fusese cu toţi aşa de darnică?

îş i purtă mâna pe fruntea înaltă şi se întrebă singur: — De ce mu chi-ouie neinulţumirea?

Pe birou scrisoarea liţei Veturia lucea albă pe postavul verde. O luă Iar şi-o mai reciti odată. V< rbele s im­ple şi bune îl mişcau, îl îndurerau par'că:

...„Genule scump, la noi ştii tu bi­ne cum îi acuma: E trist — eu, e drept, n'am avut pe cine pierde in războiul acesta grozav, dar mi-e se­cat sufletul când văz in casi'lc veci­ne atâta durere..."

Şi-aşa spunea serisearea mereu şi odată cu urările de sănătate şi viată lungă, Eugeniu citea şi 8. f e . in ţe le Езг. Toate că asta era cauza tristeţei" Iui. Căută să-şi analizeze cu sânge rece, ciudată stare.

Se chinui degeaba! Capul începu ră-1 deară de gânduri, obosi şi tocmai se gătea să scoată o carte—o prietenă h:L :.lă şi leac sigur contra tris!eţei -când sună telefonul.

Tresări! Ce zgomot enervant f ă c . a zbârnaitul acela strident in profunda tăcere ce domnea in întreaga casă. Ci glasul cu care răspunse la intrebarç a „acolo casa Bârzau?" fu enervat,

Лроі deodată frnnlea şi och' i I se hnniuară. — Să viu acuma, Lăzâres-f i i ? Mulţi Invitaţ i? Nic iunul? Do r logodnicul domnişoarei Lucai! Atunci eu bine, in zeee minute sunt la tine...

Ce bine-i părea că Lăîărescu, prie­t e n i i nedespărţit de atâţia ani, unnl c u i cei mai de seamă autori drama­tici , îl chiamă Ia dânsul.

Fu iu câteva clipe în stradă, luă o trăsură şi ajunse învesel it purtând ia­răşi în privire ceva din vioioşia de azi dimineaţă.

Felicitările curseră din nou, apni й к ш я а Lăzărescu il trase spre o roîsuţă dia fundul odăei, arătându-i tin bust in miniatură, pe care 11 mo­delase dânsa cu minunatul ei talent de sculptură.

Chipul шашсі Ini! — După fotografia ce o am de la

S! ra d-tale, l'am făcut îi spuse dân-iar el fericit, ii sărută mâna,

tu I.icrimile in ochi, ni ştiind cum să-i c a i mulţumească!

Profesorul îşi purtă ca o mângâiere R'âira pe capul şi fruntea statuetei . O frunte frumos tăiată, cu o dungă a-dâncă, pecetluită in mijloc şi mai cu scr.mă expresia ochilor largi, eu pleoa pele puţin plecate, erau aşa de natu­rali, atât de vii , eă privindu-i par'că nşteptai să se desfacă bnzele strane e ţi să-ţi grăiască, un grai dulce şi blând, cuin era şi vorba ochilor...

O contempla mereu şi eâte amin­tiri nu veneau să-i facă şi mai scump rhipul de piatră din fntă-i.

Când plecă acasă, târziu, după mie­zul nopţii, strângând statueta la piept, cerul se luminase, curgeau a-fûtea raze de lună pe potecile şi alee-le Cişmigiului, prin c:;re trebuia să treacă, încât rămase iu picioare, lan­ça Iac, cuprins de frumuseţea nopţei aceleia.

Căută o bancă să se uţeze puţin. E-rau însă toate umede ţi рііпз de frun-re îngălbenite şi plecă spre casă pri­vind i ii cil odată in bătaia lunii chipul blând al mame-sii .

l ' n fior îl străbătu! Închise ochii ca năpădit dc-o stranie ameţeală şi in auz ii răsună desluşit un grai iubit demult neauzit.

...„Geniile tot singur eşti? De ce? îşi plecă capul pe piept, o lacrimă

»o furişă printre genele negre ţ i por­ni înainte repede, cu fruntea Ineli-»ai:1, eu pasul totu.ţi ferm şi sigur.

...De mult, de mult se abătuse şi in

Essad Paşa, şef albanez

sufletul lui stingher flacăra dragos­tei. Atunci Insă n'avea dreptul să se gândească să-şi dureze nn cămin. Alte griji 11. copleşeau, vârtejul vie tei 11 ducea năpraznie — spre ţărmuri ne­cunoscute. Atunci s a şt ia la ee l i­man Ü va duce aripa norocului. Iar ea era o copilă frumoasă, Învăţată cu toate bunurile vieţii , ş i el n'a Îndrăz­nit niciodată sä-і spue ee ee petrece in el, s'o roage să Împartă cu el a-morul şi grijile unei cariere nedefi­nite.

Şi-aşa a trecut t imp, azi ea e a al­tuia, şi el e tot singur, fără să se mai gândească vreodată la putinţa de-a se căsători.

Iar acum întrebarea pusă In oebii chipului de piatră al mamei, li de-•leagă toată enigma etărei Ini sufle­teşti ! Acum de-abia luelege dece nu-i mulţumit f u n d e i doreşte o f i inţă care să-i fie ceva mai mult decftt nn prie-ţ e » , un eoleg, nn cunoscut.

O fiinţă care se şteargă din odaia lui frumoasă, pustia umbră a singu­rătate!.

Eugeniu şi-a desbrăcat paltonul, ş i-a lăsat pălăria In antreu şi intră In birou. Focul mai pâlpâie doar, l i este aproape frig. Se ghiemuieşte în-tr'nn fotoliu, pe întnneric cu capul prins in palme.

...Дсипі să tie cine-va aci l ingă el, să-i aprindă lumina, să-i potrivească un ceai cald, să-i cuprindă apoi două brafe, gitul şi să simtă ca în vis două buze fierbinţi, sărutlndu-i tîmplele.

Un zâmbet li flutură pe fată la gândurile astea.

Se scoală, Întoarce butonul luminei electrice şi se apropie de-o oglindă. E frumos şi t înăr Încă ! Dar plnă clnd ? Citi ani va mai dura tinereţea Ini? Doi, trei, patrn, cinci , zece ani !

Şi-apoi ? Se va ivi umbra bătrineţei şi fiinţa

tlnără, nu-1 va mai iubi—Îşi va În­toarce cu desgust privirea delà el.

Iar lui nu-i sunt de-ajuns numai cîţi-v» ani dc fericire—nu—, a siife-t i t prea mult singur, şi-i va trebui timp şi t imp ca să şteargă toate amă­răciunile, toate decepţiile.

Ş i t impul acela nu-1 mai avea! II atinsese eu aripa lu i diafană şi fugi­se— iar acum priveşte în gol, In urma lui spre dira luminoasă, care se şterge din ce in ce mai mult, din ce In ee mai tare in noaptea trecutului.

P E ACELAŞI DRUM

Eu te-am văzut trecând adesea, Pe-acelaşi drum bătătorit. Eu te-am văzut şi'n totdeauna

Te-am dorit.

Eu te-am dorit Întotdeauna, Pe când treceai pe-acelaşi drum, Şi risipim tn Jur efluvii

De parfum.

Eu te-am dorit, că din parfumul, Ce risipiai in drum, trecând, Simţiam tn sufletu-mi fiorii

Unui cânt.

Şi am cules aci fiorii intr'un mănunchiu subtil şi fin, Fiind-că vreau cu el cărarea

Să-ţi aţin.

Şi astăzi vreau t'aţin cărarea, Cu el, ca să-ţi şoptesc sfios, Precum şopteşti o rugăciune

La Chrislos.

Eu te-am văzut trecând adesea, Pe-acelaşi drum bătătorit, Şi, dacă nu ţi-am spus nimica,

Te am iubit... M. O. Samarinean*

1*4*:

Bun băiat Costiră Duciiir'.n, zău, bun băiat; îl iubesc- ca рз un frate. Să fi văzui cu ce a cnjie mă asculta, când ii spuneam d.- păsurile

.mele , cu câtă dragoste mă îmbărbăta; ...da, chiar mi-a promis că o să vor­bească cu şeful, pentru mine; şi e i s e altul a r putea să mijlocească pe lân­gă şef, decât Damitriti? Ce i-am zis: „Frate Dumitriule, îmi ştii s i tuaţia, famil ie numeroasă: nevasta, patru copii, adică cinci , — dar al cinci­lea, Dumnezeu să mă ierte, mai bine lùar mai fi bietul de el, orb din naş­tere, - soacră-mea, mama, două sute de Iei pe lună, iarna grea, sărbătorile bat la uşă, lemnele s'au isprăvit, — ce să mă fac?... M'a m gândit la t ine, tu eşt i nn suflet mare, numai la t ine

. mi-e scăparea, numai tu a i putea să pui o vorbă bună pe lângă d. şef!... Vezi tu, jiu... ce să zic,... sunt ruşi­nos, e drept, n'am putut niciodată să vorbesc cu şeful fără să tremur şi si trec prin emoţii grozave; nu mi-a plăcut, — eă nici n'a? fi fost In sta­re, — să linguşesc pe cineva şi să-! şterg pe haină, i-n plăcut munca mea, purtarea mea, dacă mi-a dat, ori nii. dreptul meu. eu am rămas are-laş, nu ra'am dus să mă căciulesc. E rău, e tare rău, dar dacă nu pot alt­fel !...

Astfel, cu sfi iciunea mea, mi-a» treeut atâtea înainte, mulţi cari pon­te nici nu se gândeau să ajungă vreo­dată Intr'o situaţie mai bună. Tu ii şt i i ca şi mine. Iacă, poste o hsuä pleacă Vasilescu, ţ i -a dat demisia; în­că de acum doi ani râvneam la a-tribiiţia ce i se încredinţase lui, şeful mă pricepuse, totuşi a cre­zut că e mai bine să mulţumeas­că prietenii , numind pe Vasilesce.. protejatul Iui Stancovici; acum ple­când el, nici că s'ar puiea face un a-semenea păcat, numind vreunul siră-iii,* protejatul mai ştiu eu cui. Zău, te rög, frate Dumitriule , tu, ca e l mai bine văzut şi ascultat de d. şef, pune o vorbă buuă ţi pentru mine!. . Casă grea, iarna geroasă, lemne lip­să, mizeria nu e i'ejîaite, gândeşte-'e şi tu, uu mă lăsa !" Aşa i-am vorbit şi nici nu se poate să mă lase. El «. singurul in birou cu care se consiutîî şeful şi dc multe ori ascultă şi de el '.

+ ...„Eu mă gândeam la bietul loa-

nid.... — Dar ce e de vorbit, dom'le şef,

imbecilul ăla de Ioanid!... ăla?.. . ăla ar încurca totul, nu ştii ce gafe ne face?... П trimiţi Ia foc şi el {i-adure busuioc; i i ceri dosarul A şi el ţi-a-duce condica de expediţie, îl Sntreî i ceva, stă un ceas până să-ţi dea răs­punsul, e un...

— Bine, dar,... totuşi mani pamut că destul am trecut acum doi ачі peste el, haid să-i fac şi lui un biiic. o fi având şi el greutăţile lui...

Ce greutăţi, liom'le ţef, dar c ire i fare greutăţi pe lumea asia? Pentru cât poate el munci e destul de p й it şi nici n'ar putea lua altă lucrare ; drept (i-o spun, e uu incapabil. Toa­tă ziua umblă del.-: imul Ia altul s;1 ceară desluşiri ţ i să se roage să-1 des­curce, că totdeauna se încurcă, e м Încurcă lume. Păcat dc alţii cari sunt capabili şi n'au i:iei-un loe, pe câ' <i d'alde Ioanid se іш-uiuctá să creadă că se poate numi şi el fnnciionar".

Cam în felul acesla ";1 lăuda Di;n>i-triu, în faţa şefului, pe bietul loanido, căci mai aproape e cămaşa decât st-urteica iar Dumitriu, mai bine itr recomanda pe Cioculet, vărul nevos-te-sii decât să-1 siisţi;1 pe celait. D i r cum să ajungă aci? Da, dată ş:-iul

6 . U X I Y T R S l I. i i l ' M A R D u m i n i c a 3 1 I n n m r > 3 0 f t > .

lusiiF îzzedif: moştenitorul Turciei, găsit mort in pa­latul său diu Coiistaatincfol. cu ar­

tera tieia iuatui stâna tăiata

n ' a r fi avut in ten ţ i a să dea lui loa-nide locul cehii detuisir .nat. a r fi pu­tut mai nşor recomanda рт rnda sa, ustfel i iuă . . . Diir. o id?L»î...

„E i . dom'lc şef, începu Dt imi t r iu , e o zicntostrc: „fcreşte-mu D o a m n e d e pr ie ten i tîS do duşman i mă fo:csc s in­gur" , d-ta umbli cu mila drrna ltmiri-de ţ i el pen t ru aceas ta te lau«?ă şi te vorbeşte n u m a i de b ine , pe o r iunde şi cu ii d găseş.'e oca;:ie...

— Co. oe?í cum aşa? expl ică-mi! . . . — Puf in crezi d-ta că s'a d i scu ta t

ie doi ani încoace . do*;:rc n u m i r e a Iu; Vasileseu, în locul ce zicea el, i se cuvenea lai ? Cău ta sa a t r a g ă u r a co­legilor a supra d- ta l? : ba că şef ut îş i nre protejafi i sfii. delà care im se poa­le să mii umfle bune pă r ă lu ţ e , ba eă pe el t o tdeauna l'ai a supr i t că im te şterge pe h a i n ă , ca a l ţ i i , ba că una , ba că a l t a . încât lo! de hii;e te vor­beşte şi nu pierde niii o ocazie să-Ji a r u n c e ep i te tu l de om. care nu ştie să aprecieze , om f£ră inimă, omu! b a n u ­lui şi al favorur i lor , şi d u m n e a t a , cn in ima d-lale bună , ai vrea să-1 r id ic i , in loc de pomană , zău, ai face un mare păcat . . .

— Auzi. mi/erabi l i iU. . . Dacă e a ţ a , sa ştii că o să-1 cliein aci , s;ire a-şi d,i socoteală.

— F o a r t e b!n.-. a ş i t rebu ie , d u r . , vezi.... te rog din suflet. scoa te-mă din oiMt/.ă: nii-i >jii!ite că eu |і-акі des tă inui t . Te v<'i conv inse de vin«-ivăţia lui . (!"!a pr imele în t rebăr i . . . "

* După îi ' i ii . . . ! ) ' . H en:* T a n i ' e . en i 'a iE t : e i t ,

destüle -oiului. pcütr i i d-ta, da r ce m a i p:ticat:i f;u—. când a v i a . itrt-Л en două luni î n a i n t e de domi-i.i îui Va-silescu, oferta Іігі Clocuîc*. p r j ' e j t t u l procuror 111 Ili (i.'or.íCSClI...

--- I(i nuiIţuiiH se. frat-'» D i 'm i t r i n -]le, iţi multiHiie-c; şt iu ei te-ai err-jcat să-mi faci un b ine , da r Л-іел au ifost al<ii mai cu t reeer? decât тіте.. . D 'apoi lasă că şi eu am fost tofd« a.'t-n a gh in ion is t . Ce mai pnt fac?? Vn iliicru însă mai mă ( ine de nn rai-am 'zburat, e ree r i i : fap tu l că mi m 'a con­cedia t , in u r m a a n o n i m e l o r m i n c i ­noase ce s 'au p r i m i t e o a t r a me« . D o a m n e Dumnezeu le , ee i n i m ă or Й a v â n d u n i i oameni , să m i n t ă f ă r ă fr ica lui Dumnezeu , care vede toa t e ţ i nu va lăsa pe l inguş i to r i şi miir-einosi . Dană iiu-şi vor lua p!aia. To t

ce te-aşi mai raga acum, — mal fă-mi şi binele ăsta, — caută dc-i scoate din cap şefului, minciuni le ce i-an spus sau i-au scris duşmanii mei, căci de atunci nn mai am zi albă. Sunt şi ou nn om nevoiaş: casă grea, nevas­tă, cinci copii, — uiui! din ci orb, — Boncră-mea, mama, vai de capul гаеи! Nu mă lăsa şi spnne-i că nu sunt vi­novat şi...

— Las' pe mine, nene luanid, am eu grijă de dumneata; fii pe pace, ш і pricep eu!"...

C â m p i n a .

MiSîMtE

P a u l V e r l a i n e Prieteni i şi admiratorii neuewM-

tulni poet Paul Vertaiue s'au latin*-nit în anul acesta ta Paris pee tra a sărbători » 20-a aniversare a » » « | i i lui . Intr'o margine l inişt ită a giŞâi- > aei Luxemburg, unde se află o state»; a poetului, s'au adunat admiratorii ca de obicein. La 8 Ianuarie 1 8 t * Verlaine a încetat din v i a ţ a іл mrma unei aprinderi de ptómani î n s o ţ i ţ i de alte malte htmi& • « t i t t . Ş i deţi H trăit şi a murit sărac, înmormân­tarea lui a fost una dintre cele mai impunătoare ce s'a făcut vreunui poet delà Victor Hugo încoace. Tfa convoie de vreo 5 mii persoane i-a petrecut sicriul delà un capăt Ia ce­lălalt al parisului . Până. în zilsle щaast re doar un singur poet a mai fest înmormântat aţa de sărbătoreş­te : François Coppée.

Coppée însă avea toate titlurile oficiale posibile, pfikiiu a ş * ceea. ş i avea popularitatea de poet al Pari­sului. Verlaine insă a murit sărac şi cbeltuel i le ia normatif arii au tre­buit să fie acoperite de guvern, de Fraucois Coppée şi dp alţi prieteni bine situn(i.

Şi acum când ncrdul Franjei e in­vadat de inamici . Franţa artistică şi literară sărbătoreşte îu Verlaine pe un mare patriot francez, care intr'o carte a Ini scrie: „Iubirea de patrie

e prima ţi a l t ima iubire, după iubi­rea de Dumnezeu". Ca lotariugian, născut la Metz, Verlaine niciodată a u s'a iudoit di-o revf.nşfi a istorie'.

Aribnx SyE'.oas publică in revista „Hoîth American Keviev" din prile­jul aniversării mor|i i lui Verlaine o serie da iateresauic amintiri perso-e a l e despre ultimii ani ai marelui poet.

Ia toamna anului 189І Symous cu шші mutyi prieteni s'au hotărât să-1 t i v i t e p e Ѵегіаіве să t i e a o confe-riufă b* Londra, режггп a-şi aranja fina»(i4» ia ре-гшавевй deranjate. 1в acest scop S y » e * s a făcut o călă­torie ta Paris peetru a-l invita per-s*««L Z i s a coaferinjei a fest f ixată pe 2t Decnebrie . A v a n i iasă în ve­ttere iadolí-nta poet ni ::i. la plecarea sa d i» Paris Systems a crezut de bine să-t ÎHeredinfeze pe un ziarist ame­rican din Paris , ea iu ziua fixată pentre plecare eă mearrît la Verlain:s şi sft-1 e e e d i w i la t imp ia gară.

Be«pre toate aceste lucruri, ziaris­tul american i-a scris mai târziu lui Symeae M f r i t t a a r e k :

„Primai І в е т ce mi l'a spus du-pft e e Гааі salutat, a fmt: „Eu nu pa i taeft pleea până ce uu-i dau ве-vesle i « d e M franci". Aceasta tiie-WÊtâ ii i aehe ia ba iua şi-1 surată apoi a e e e s t o t e d : , ,Pentre t impul cât e dus, trebue s ă am 30 franci". Odaia î n care s'a petreept ac*na. aceasta era mare cât o sală de bae; î n cămin arde*, probabil în eînsfea onspehii, o singură bucată de cărbune. N'am a-vut Încotro şi a trebuit вЯ-і dan sa­ma cerută.

După un moment şedeam amândoi înţr'o trăsură"? gândul de a-î lăsa sä călătorească s i n g u r , fără a avea to­vărăşia robustei dame, ce -am văzuf-o mai înainte, m'a umplut de teamă".

Călătoria a decurs foarte repede. In 20 Decembrie Verlaine eră la Londra. S p i o u s ni: l*a putut aştep­ta Ia gară. Pe la orele 2 şi jumătste dimineaţa l'a întâlnit însă, npropiih-du-se de locuinţa sa, cu un cufăraş şi baston. Intrând in casă. s'a trântit pe sofa şi a început s ă facă — îmbu­când în răstimpuri dîutr'o bucală d.-pâine — o coniesie de viată. El se plângea de prima Iui soţie, care Га.

pă ră s i t (..ea însă e ra p roas t a " ) a S mi­se el). Л a juns apoi fa fiuf său pi? care nu voia să-1 rcvatlă.

„Copilul meu şi-a pe rmis s ii mă judece" spune el. şi u rmă apoi : „ E n a m suferit l u c r ă r i î ng roz i t oa r e " .

Confer inţa a avu t loc la un hotel . Tot ce a spus b iza ru l poet acolo n'a fost de fapt o confer in ţă , ci m a i mul t un monolog despre el însuş i , despre p r i e t en i i să i , despre a t i t u d i n e a sa l i t e r a r ă . Când a t e r m i n a t şi aud i to ­r iu l i-a făcut cunoş t in ţ a . Ver la ine s t r ă lucea de bucur ie .

Aceea a fost una din cefe m a i fe­r ic i t e zile a le lui . De h u n ă seamă, cea ma i ferici tă zi a an i lo r să i ul> l ini i , p e n t r u c ă tot ce a u r m a t , a fort o î n c e a t ă s t ingere a forfei lui poet i ­ce, o z d r u n c i n a t ă cădere in noro iu l bohemiei pa r i s i ene .

LA, llczenutl a /епе 'n ІніІ>і, Cu cavahtl prins m brâu, Stă pastorul lângă turmă, Sub ţ/n fag, lunga pârău.

Şi, nepăsător pe lume l)e loi ce e. '» calea lui, Scoate (te la brâu eamlul şi doineşte câmpului !

De departe 'ncel ta lan ga Cu al ei cântec trist şi iagt

Se lot langue şi chiamâ Jalea unui dor pribeag ;

Iar dulău 'ntins pe labe, Sta alaiuri de păstor, Şi pririrea-i neadormită Cala 'ÎI jurul oilor.

Hezetnat a lene 'n bâtă Şi cu furca pe sprinceană. Stă pastorul şi gândeşte La Anula lui codană.

Şi, ne/)''siilor j,e lume De lot ce e 'n calea luir

Scoate de lu brâu cavalul Şi doineşte câmpului f

iîîcolae Vasi.escti Diogea

ALBANIA. — 0 VEDERE DIN VALONA

D u m i n i c a 3 1 I a n u a r i e 1 Ô 1 0 . U N I V E R S U L l i T I U Y U ftio. Ő . — 7 .

R ă z b o i u l a n e c d o t i c Răzbunare. In zorii si lei , UD lnee iesent f r a a -

ccz plecase inaia lea (raaşrulai să* , fiindcă i sc încredinţase m isi an ea eft descopere un post te lefonie in i -ппс iiin apropiere. Ieşi pe bràaei d ia trauşcii. şe târî t ipti l ş î a junse Mţuiit aproape de l i n i i l e inimice. Germanii l'an váz ut, l'au l ă s a t să. se аргорЦ, dându-i ihuiu , eă-i ncébservat Sji când a fost íií păşească pe l i n i a g e r ­mană l 'a» omorât fără cruţare. Sol-da|ii fra t r e z i , c a r i uu erau prea deparie :m urmărit m i ş c a t e ta Mtţ-care, s f â n t u l Jtici.eiicii.ului loeatc-^. nenf. Оейаапіі îndată ce au obser­vat ca soldaţii francezi, ае u i tă la o-fiferul lai»' mort, en s i i l e іиШ пія% muH і і есаа , і-ап rfu*rräf triipWf hetiïî »nfle|it íá.várftil vniouctelor, deasu­pra Ira l i f t u l u i . I

Când aţa văzul francezii dispreţul ïs(a sfidător aruncai asupra morţi­lor lor, s u n aruncai înfr'o mişcare spontană In c a p eu căpitanul lor a-tiipra trastţeului inaimé. Au> »Svalit ru atâta tmlarjtr* »sitpr* rfuşmam-lor şi s ' j ^ l B c i n s IM» măecl епмивіе . Setea de * ; răzbea* pe nwrri сгн-tat niei şr; estcіѵееИ..

Au Г(с<4'- omorâţi iwirtti ве і і»аиі . iar cei cári aii-ocSput cw vraja au fnjrit prsfcs câmf>>я drsmetterf.: "

F r a n c e » s'a» гігяЬігіи»! « т ' priso­sinţă de abisul la adusă unui mort de-al hrM i-í '-S,

" • > » ' • .'i ' BncataÜl. Un coşfipl inspecta i n i r o noapte,

teectoriil f t u . întovărăşit de un căpi­tan, en « k i o l a n t . Mergând âln loc tn toc, djpauelul 'ŞA agliutlaniul site, au a.itin^a>c acoperişul Uliei bucătă­rii. Dcodwil insă răsună o voce tac* i n d i g n a t ^

— Cinaţi nesàl i i i i tu i -care faee să Imi cadă*|prnf ut sapă?

C'olouehjl se uită nedumerit ta că­pitan, f ţ / jn i ten să însemne aecentnt acela dc&tevoltă şi de unde venea? Dar ашЬЖ stand deirs іірта bucă Wi ier, praful c ä i i n u a s* cădit în m rănit t ru s u p ă » liueăturul se înfuria din er In ee «pai mult şi s'.risă:

— Ma^tirace. tare stai acolo dea­supra, d§*le jos inai repedj, că te o-părosc. I . .,

Colouent şi «-apitaçul. iucepură, «8 râdă Щ ziseră:; _, ;

— H a M ş i tu nlirrft. să tc ѵеіЦні.. Solda f | f bucătar nu stete mult;; pe

panduri A aparii cu o gamela pl iuă cn gupa.pp&uil 'HBhi f a s t ' p e esfcniMt InrreiiicnjË îşi cerii iertntfc; -dar'ijtfto-' íielnl răţatnd îi s'puşp: ' ' . . ' ' * .

— Trdjiuia sa ută-. opăreaţi ,de , ía Jlncepnt. «sici ţk-мш »iriest supa %\ •n'an ce » a n c a «tldatiL .

* Шігші | га . Erau ţpblti ifiiiili, unii grav dc tot.

Infirmeria nu era departe de l o e u f d e luptă. Itpjàiiliil gloanţelor se auzia din ce in ce m a i aproape şi bieţii ră­niţi nu-şi Kîiseau un moment de odifr-oă. Dar deodată o bubuitură asurzi-veart interval uwnă alta, care fu şi venrt i n t à v a l алпаа atie* care fii şi mai puternică,^aaapajrjailii-i w fum. :

Un paret« de-al imittіѵмі é e vaè» duri caza, geamurile s'au spart toate Bolnăvit erau consternaţi. Iar frifir- • miera l*U?fipătaîul «nuia d terre - eî" rare i sa.păruse mai fngrosît. ТТи »-buz Insă nimeri tocmai In baraca iu-tirmerieViScbijeia ta i ae lniprăf i i iuă, omorând! 8 bolnavi, iar ceilalţ i , deşi până a taae i nn puteau să g e a n ă , au fost In stare să scoată strigăte Înflo­ritoare. Si auoi bolnavii an leşinat.

Stagtml is f irmiera a rămas i n l in iţi e la căpătâiul ЬОЬМѴІІПІІ aş tepiaeda-se Ia orice.

N'a mai шгішіі însă vheta в іс івпсі o);ua şi fiindcă i a apropiere era uu sat a lista un hetaav in braje ş i l'a diu* a roh*. Л T r a i t iasef i tă dc ф И М (to­varăşe şi au dus aşa p? tofi bolnavii ІП httti . , *

* Allă iai irmieră. (ііаѵ гйиіі, soldatul fu dus la in­

firmerie, infirmiere erau doamne şi <l«im|fc*ôart foarte fjrfinoaar, dc Ь*аК" rÓTtrlitie socială şi devotate еЬіірЦіа-n e î ne a îngriji pe i t e i t i .

Hăuihii era şi «1 t r i m e s b>iat fi iaßamicra Iui îşi d e p i n e a . f o t e#bfrrrtaT-tif ei să se înzdreveiieascăV Infirniiera era bucuroasă că insriji-r i | s f c i air tfoJKpat i ehţ РЧИІ» băiat aşa d*e Trumos, "dar Yn coltul o-cbilor fî рагрнія o «rzS Âe #urore, t-R iubiful ei însitiiătoşiiitFit-se та trebui fafal sa pSrîtseasrif infirmeria. . SoM»(nl Matten dCjVo4ameştu4 ui- s

fitaiierei, era pătruns uV rëeapvifhi-( i f a t l ôe e a , dat iiiaAeă ea аи* In-drăsai sa spnaă een dintăk cuneota] dtaeestvi . miei el n f a v t a . co fajo i s ă Arse l iMla t«rl>a. >

Sem laefiirtit ai ua, taadt rrtbni* aă pfcfv. El eateeam voia*, eă a să-aj c«-vadă família, i a ü t a n n a ablCut l , II rugă însă să mai rămâie o zi, fiindcă ar» să-i eo îaţ in i t«weva ХаагЦ imnor-

. tr.irf. '* • ' '• * . •• Heláaiul ia iaeepi i t o privi mân­

dru, ca orice iubit, căruia femeea ră­u l u i de»,dragoste ii mărturiseşte ca cea dintâi patima. Dar mai pe ur­m ă , bănui, c ă se poate s& fie o veste tristă»'e acasă, pc eare infirmiera i o ascuaftese cât t ima a fost e l bolnav. Stărvi atauri să-i se spună пшиаі de cât, eăci doar nu erede el, c ă ar ii cu. putinţă, ca infirmiera aşa de fru­moasă pe cure el o iubegte, ea tn eea dintâi dragoste, яа-і aseundă ceva.

— Aşa dar ş i tu mă inbeşt i î — îht, cuai e 'ai tnfelcs pauă a-

enm? räspaaa« soUIatul. — De aceea te-am oprit eă- | i spua

i-ă rai-eyti drng-. Şî dacu t e vfi mai Întoarce cândva din războia, să şt i i că. eşti aşteptat de Alice R. în ora­şu l — str. —-

Stddatul trebuia să p i e r e , dar ama-- r u le-a fost despărţirea.

* In Serbia. Un ordin de zi aJ coaaaiidaBientulai

Ш Ш І corp de armată austriacă năvă­l i tă in Serbia» ave^ următorul cu­prins.:

„Operaţiile B Ú l i l a r o ne-au. adus în ( a m «nu i d a ş m a e , «are n e urăşte d e moarte. E l e se pentru noi , ea In a-ecastă (ară să e w e t â m Orie» c e a t i -ment de umanitate fată de pepalafia acestei ^ărî, este è crimă. Sunte ţ i e-bligatj să omorâţi pe locuitorii băş­tinaşi , pe cari l i veji Întâlni. K'ave(i voe su-i faceţi prizonieri. C^iid. veti tetâfni r a m í n i nearnrafl sS-i éOCirtiíi' bandiţi, cari şi-au ascuns armele, l m -puşca(i-i fără milă".

Fără îniloiaîă ti ft'dtmiial^ » 'tst eiuK'iUai intoemui.

.'• • Din aer. Dinfr4»n avion, ctfwt e serisoarr.

SfftArfîi d i a aprepîére- »'аи grăbit s'o> i a çi iFm «iţească. • J

Continufnl scrisoarei era următo­r u l :

Scnmpi francezi, Lri era să mor; norocul m'a slujit

şl nm scăpat. C i a d treeeaai p * dea— ora Ynres-ului, motorul se stricase.

Atunci s'a pornit asupra-mi o eano-u a d * putc ia ie* . Лparafai n a шаі fuaet iona Şi îueepiise să кс raltaate. Germanii trăgeau din cc în cc mai a-prttape de mine. Aparatul sc tot sco-bera şi am cazat Muigă avalai Yere-s-ului, la spatele uaui soldait, răiiit. Acesta s'a speriat. Era un soldat ger­ma::. Camarazii iui а іГѵеці ! inda|ä, in'aii prins. Ob, e* .vfpbtrine: eritu;

Mitrebat, m'au lí.'stusut, nTnu ameninţat, şi în cele din urmă m'au lăsat să-aai dreg apardtiiL '

І / ш в ^ á t y î L m» n i a iaàa|asem Ьь o sută dc melri când au început să tragă asupra-mi. Dar am scăpai. A-cuin urmăresc uu avion "ermiut.

Ali! d e Tut prinde! ^ -"

Martor. ;>"v, ,'. " într'o ainauiaată fi-aaee>ă era şi ua ofiţer r ă A I Pc- unnaeiase picio­rul drept. Oeriiianïî însă aii prins ambulanta şi au capturat-o ca trofeu. N'aii ss'at insă m n l | la. і^пАцді-СІсе-, rit orii ş i au <|oca|it^ djt * mai n ă c t i e . să osuoare pe "medici şî pe infirmieri, rSnsplor i ach iei Iu ambalaaţă să. t o dea ţ«v. Zis şi f&cat,

' Ofiţerul ni jvieiorul a m » * l a t r indu­r a u d) ^ o a / » . e b i n u r i H > «iirorîî lu t s 4 tarât «um a putut şi a sărit pe fc-feaslrit. 1>я ігаг f fiostr prin». Henma-

fnii f a u Іваі apé i <jn să Uefaei^biul • • îoţ^r i i rând pe rând^ a unor neferi­ciţi i ş f i fmier i , ' — 'dintre'' cari cei «іііІ{і-егяп e n n e w o t ü o#fernluî ffwíi-

Aez . - J

A regretat, că i-a fost teamă de mfşrte-дп ^ b u i a a t ă . ş L . a c i u n şea sa, fia mneràt eî a* ova ţ ina t en sanrtàr a l barbariilor.

Distracţi i germane. într'un sat din B î ig ia . La intrarea

tn sat era o fermă mare, în caré nu rămăisesc decât un băeiaş gebîop.

Germanii au ocupat ferma. C n ofi­ţer s'a jinstalat in. fermă cu toată sui­ta Iui. (Miţerol acesta avea insă. o mare pof .3 &ă ră'Jă i» băeiaşui sebiop. Ii plăet'a mai ales, ,.«a aic i tc i с;*іш1 mânea el, ş4-bio])iil să-t privească. O-fijere! mânca e e mânca şi se uita l e n e la băiat, apai scotea revolverei din buzunar şt-! întindea spre nefe­r i c i ţ i i cupil. caro laeepea . să urle de groază. Ofiţerul râdea iasă cu poftă şi iar mânea, şi sceaa se/ r*peln.

Iutr'e. s i invită la aMtsft mat mt l j i camarazi, cărora ţ inu să I» arate, die ce mănăncă el t v a tâ ta poftă.

Repetă scenele cu révolterai ţi de astă-dată jdete drum unui gt»n{, eare trecu tecmai d e a s v i m capulaî copiht-fni. Acesta tne%ti»it de groasă, e8zu cuprins d e epilejisic. ORfernl nu se aşteptase şi la delectarea asta, tocmai atunci când avea invitaţi .

Enervat se ridică, se. apropie de co­pil şi-i găuri capul cu un alt glonţ.

D e atunci, probabil eroul marea dc urât.

trenu delà 8, se porni d'acasă dela 6. Observându-i-se că, până la plecare шжі sunt două ore , şi că, prin urma­re, prea dc vreme se duce la gară, răspuuse :

— Lite cc c, mă dite Jriţi&auuai aşa, peţttni că, dacă se i a w a p l ă să fi uitat ceva, să am vreme să mă în­torc să'l iau.

*Ju proriuerar,' venit î * - î ? i i e u r e ş f i , so duse să viziteze cimitirul B t h u Condus «le intendent, îl ,eerceaă cu dcemăraati i l . Ebjipă;#Jit^şiiil hmgi i vizite, eanJ să "plece," amabilul in­tendent i i zise:

— Trebue să vă fi ostenit. Dacă. vrefi să va odihniţi pn(iu,^poftiţi la mine... '<•-...'•<

— Da, l u ' a e oaţaait. e adevărat, î i tae vorba provinciáiul, d w ^ a n s e pare calici e maiciiué s o f tu l oste­neşti decât să te wlihneştr...

L a alergările dclfl Mfflod oşuy un dbuiu brutal • msaRă pe UBI£1 di|) a-micii săi cu vorbe aşa de grosolane, c ă acesta gamav ar ü v r u t să- i răs-p u n d a , « a r l i fu fneă de pansait lui ealosaH. t a g b i t i A ei ofensa ttt t ă ­cere. -Na- aussei alflîa, daei f i ind in­vitat acasă la el ca să sărbătorească câjptifal | f o m i e i M «şi; ee'l ebfifiusc p u a t i a d ac cnipi^v^ipubulul?^ ц іг іт і invitarea. Nu'i venea să s e despărţit de mojicul acela până ce ігѴі w va íwfáfrsa prüejnl să sie rtixfceito'-'J In-tr'iui lă Onretariv Щ oeaziunea i se înfăţişă numaidecât. . 8tt servea sainauaiov Oteiisatui ri-

d i eă psmatsd p l i a a i , batoroéadii-se către as is ient i , pronunţă, aanibiiid satisfăcut, toastul acesta:

Domnilor, să h e m toti în sănă­tatea animalului care ne-a făcut së ne adunăm aici .

Toti ciocniră paharele strigând: „Să trăiască!"

La ofiţerul stării c ivi le , p e când s e celebra o căsătorie, uu invitat , om. cam iu vârstă, vorbea î n t r u n a , astfel eă reprezentantul primarului fu sil it să'l ebemé la ordine, s ieân-dn-i:

— Hei, flăcăul de eolo. s â tacă, ori altminteri vo» fi siUt s ă ' i pnftesc a-fară!

i R t e r p e f a t o f , simprins, II - Întreabă: — Da cine t'-a spus d-tale că ou

saat flleăa * Iar ofijerul stării civile, cir aerul

convins al nuni om care ştie ce spu­ne, îî răspunse: *

— 0, dacă a i fi însuraÍ ori văduv, ai pricepe nuinaicdcăt ţ,i ai fi pă-trnes de toată gravitatea aetolui a-cdstor d m e a m e a i «aâ arată pe ginere s i pe mireasă) care se leagă i e căsă­torie t

•^т'..— GASAtfe SĂNĂTATE SACUL C'l GLUME

Se vorbea de afaceri cavalercş'.l m ^*Bg«&ii;*ie r bàgi»ïfr-4rAn var-Mi

— Dar ce te amesteci tu In ase-п й т е п lucri iri î ii o b s é d é a b u f din­tre asistenţi. Oare to pricepi ceva?

-4- Cuta nul răspunse rfăatogesea cu mândrie. Trebue să şt i i că era eut p'aei tf~ma uu fei du duetté

— Gut p'aei, u a ţel da» daţi!..' Cjum ѵівв nalieA тагііж aa ta ! -

— Uite, v ine bine, că trebue să a t u e * m a i deuaăs i mi -a tras «mul A pereche de palme de mi-a sărit stele verzi din oebi—

Stefauaehe, trebuind să plece ea

SPECIALS PENTRU

— B0A2 . Ï Ï D E FEMEI — - SUB DIRECŢIA -

DOCTORULUI I. KIRIAC . l ä m m g primar ; Şe»»t serv. de aTUŞiotogie

al Spitalelor Eforiei SECŢIE SEPARATA PENTRU BĂRBAŢI

,,ihamoroi<je, ЬвспЦ,. utauu^.caleula vesical« ' sfiîeturi ure,ţj»pi.etc^i. '"

Strada ZU tonică 8", in tó! îealruluf National — 'riîL-KFOfî ? 9 6 —

ElPNOTtZOR S P I R I T I S T

BtviM o T i c i t t E f r â B u p r i i s c a r t s poştală desluşiri gratuite Ia: шм mm РШ.&Е. шш

8 . — N o . 5 . U N I V E R S U L L I T E R A R

a m a r i l o r ş i v a l o r o a s e l o r R E M I I

ce oferă ziarul ..UNIVERSUL" abonaţilor săi, la tragerea din lona Mai 1916

.000 M BQKBR] CCMUULE 4*|. cu Clionu! De Iii 1911

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compas din 2 pateri de bronz, eu somiere. 2 noptiere, şi ua elegant lavoir eu oglindă, special lucrate de cunos­cuta fabrici de mobile de bronz II. 6utman. Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorui celer mai mari case particulare Vile şl Hoteluri.

Un elegant BUFET lustruit mahon avani 3 despărţituri cu placa de marmoră si oglinda, cumpărat deia „Compania Americană", mare depozit de

mobile, strada Carol No. 74, etaj I

A Un dormitor do lemn Un construit In marea fabrică de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua lilual-Bravul No. 37 şl str. Şerbanld Mo. io. Sucursala :

Calea Victoriei No. 107

lin gramofon „Gigant" s s ä ä e dublu, cânta 7 cântece după un remontagiu. „Pavilionul de alamă", de cea mal mare mărime. Braţul acustic conic ultima perfecţiune. Diafragma ..Exhibition", inclusiv • plăci duble (12 cântece) opere alese. Acest gramofon este eel mai puternic şi înzestrat cu o mecanici foarte solidă, merg* «Proape jumătate de ori, după u

1 remontagiu. No-a fost furnizat de Marele magazin de muzică m JEAN FEDER, furnizorul Curţii Regale. Bucureşti, Calea Victoriei 54.

Lăzi cu diferite produse ale renumitei Case „Brosson" fabrică de lleherurl. siropuri şt cognacuri, au fost cumpărate pentru premiile c e le oferim abonaţilor loştrl la tragerea din Hal 1916

Dna vioara B o i cu cutie forma vioarei căptuşită cu catifea, inclusiv arcuş cu capra de fil­

deş garnitură de coarde engle­zeşti, camerton şi surdină. Una chitara fină de palisan­dru; Un clarinet de abanos lin, cu 8 clape de nichel şi brăţară jos la corpul de rezonantă, in­clusiv 12 pene de rezervă. A-ceste toate ne-au fost furniza­te de Magazinul general de muzică „La Harpa". Bucureşti, str. Colţei n-rul 6, renumit in toată tara pentru deosebita ca lilate a mărfurilor ce debitează

Una putea da vânătoare cn d o a i tavi, («vile de otel, „Bayard". din renumita fabrica de arme „Pieper B» yard". Această armă are 4 zâvoare de siguranţă, ţeava stângă choke-bore şi poate întrebuinţa atftt pulbere neagră, cât si pulbere fără fum: Una carabină semi-anto-maticà de mare preciziune Pie­pen tirul garantat precis; Un revolvei automat; Un fla­con „Tbeimos", de 1 litru, care шеп(ше temperatura lichidului Ccald sau rece) tn timp de 48 de ore, cumpărate delà marele magazin de ari ne şi biciclete

B D. Zisu. furnizorul Hurtei Regale, calea Victoriei 44, Buc

Jumătate garni turi mobi l i de bambu, pen ru ealon. compusă

din: Üna canapea, două ioţo-liiiri şi patru scaune elegant tapisate ; Una măsuţă de Bam­b u ; O ogl indi veneţiană da cristal; Una etajeră de bambu; Un euer de bambu cn oglindă de Cristal pentru antreu toate acestea cumpărate dè 'a marele magazin de mobile Marco Dattelkremer. str Ca­rol 62. Bucureşti.

Cinci chimire bigienice după măsură, calitatea l a , (Brîul lui Iov), singurul brevetat tn tar i şi inventat de d. căpitan Iov, d in Piteşti, care are pro­prietatea de a preveni şi v in­deca chiar boaie vechi, de: sto­mac* rinichi, constipatie, şale , după cum se constată din nu­meroasele scrisori de mulţu­mire primite de la persoanele c e l poartă.

15 flacoane a câte 1 kilo, apa <le Colonia Оатеііч, puteraic par­fumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi Verveine, furnizate de renumi ta fabrică de parfuiuuri „Ca­melia", A. S. Aftalion, str. Ge­neral Florescu n-rul 6, Bucu­reşti.

1 Cofuleţ de metal fin argintat pentru servit pesnieti , 1 Va» automat pentru unt, de metal fin argintat cu interiorul de cristal ; 1 serviciu de dejun du alpaca argintat contintnd Ü ouare, 1 v a s pentru unt şi 2 solniţe mici, toate pe un suport elegant-, 1 fructieră de metal alb fin argintat; 1 baston cu minerul de argint veritabil marcat de s tat : 1 pungă de al­paca fin argintată-, 1 Cutie căptuşită cu mătase ros conti-nlnd: 1 tncheietoare de ghete, 1 tncheetoare de mânuşi, t maşină de Întins mănuşi, 1 os de pantofi, toate de metal foarte fin argintat; 1 pendulă mare de salon de stejar tnchis cu bătaie frumoasă şi Intorcîn-du-se odată la 15 zile. Furni­zate de marele Magazin de bi­juterii, Fraţii Roller str. Carol 60 Etaj I.

S ceasoarnice de argint pentru buzunar având inscripţia zia rului „Universul"; 5 ceasoarni­ce pentru birou cu pedwtal de cristal, tot cu aceeaşi inscrip­ţie ; S ceasoarnice de petete fru­mos pictate, se întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „U-niversul"; 5 ceasoarnice nichel, având şi aparat Pres Papior.

8 Lămpi dé masă complecte cu sita sticlă şi abatjour dlnd lu­mina la fel cu gazul aerian, revenind mai eftin ca orice fel de i luminat şi chiar decit p e traiul. Aceste lămpi ne-au fost furnizate de firma Gassalid, a sociaţia dr. V. Rosculeţ şi Con-tii R. şi G de Roma, Bucu­

reşti str. Dr. Lueger No. 5.

56 dejunuri copioase la marele restaurant Europa din Pasa­giu I Roman.

Un lavabou da faianţă englezesc, alb, pe un picior de fontă văp-sit şi lăcuit alb, cu ventil de scurgeri c u lanţ nichelat, Bat­téria de scurgere din a lamă fin nichelat, furnizat de Teirich A C-nie, succesor Carol Wein-lich, Telefon 6/71.

I asortiment* complecta d ia pro« dusele cosmetice »Flora", com­puse din: cremă Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticla Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol. 1 p a ş t i de dinţi

4 Splendide sachenri pentru da­me.

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un volum din „ " b u t * œ . o r i i l e ZEBeg-el-cűL C a r o l * * tipărit anume pentru abonaţi

wntaţi bine: dând aceste mari premii de valoare abonamentele sunt reduse la 18 lei pe an; 9.15 pe 6 luni; 4.65 pe 3 luni P e n t r u c o n c u r a r e a l a p r e m i i l e d e m a l s u s , a b o n a ţ i i p e u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e l p e O l u n i 1 5 ş i c e l p e 8 l u n i S b o n u r i . A b o n a ţ i i p e m a n p a r t i c i p a l a d o u ă t r a g e r i , d e e t d u p a p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i I n c a 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a „ U N I V E R S U L U I " n u î n t r e b u i n ţ e a z ă Î n c a s a t o r i

Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau in persoană