Anul XXXIII— No. 3.- 5 BANI IN TOATA TARA 5 Duminică, 17 lanu >іб

UNIVERSUL LITERAR A B O N A M E N T U L

LEI 2 , 6 0 A N U A L HAMENTELE SE FAC IUMAI PE DI AH

C O L A B O R A T O R I I A C E S T U I N U M Á R I. Dragu, M. Săulescu, Emil Zola, C. I. Gbica, Frunză. Bartolo. St. Vasilsscu.

6. Verescu, I. Mercator, etc.

A N U N C I U R l LINIA PE PAC. 7 ?l •

= B A N I 2 0 =

CE SE VESE IN RĂZBOI. - (Vezi explicaţia) f

2. — Wo. îl. UNIVERSUL LITERAR ßuminica, 17 І а и г ѵ п е іэг>

Războiul anecdotic Pentru DOtrie ! Locuitorii din Asaîcta şj Lore-

na se strînseră într'o cafenea, în faţa stanţei Republicei, în urma convocatitmei lui Eugène Ktten-tzmaim, originar din Strasbourg, ca să caute măsnrîîe de luat pen­tru victoria Franţeii

Mai mult de 25Ш de locuitori au răspuns la chemare. Veniseră chiar o mulţime de femei şi u-nele dintre ele purtau costemrtá naţional. In mijlocul unei tăceri profunde. Eugeniu Kuentzmarm luă cuvîntul, ca să propue crea­rea un corp de voluntari.

Să mergem să luptăm pentru Franţa, pentru patria voastră. A-greshmea sălbatică- a tentormlui nit merită milă. Vom servi Fran­ţa şi vom cî.ştiga partea noas­tră.

Cuvintele lui fură acoperite cu aclnmări entnsiaste. P. Eu­gen Ktientzmarm luă cuvîntul din nou foarte mişcat.

— • Să plecăm bucuroşi, căci în cîteva zile vom găsi pe frai* noştri din Msacia pc сагеЧ ar-mează emitt a noastră. Nu-i ne-voe să vă mai spun care-i dato­ria voasrră, iar ei o cunosc pe a lor. Armele germane.ce le poar­tă se vor întoarce contra Pru­siei! Trăiască Alsacia! Trăiască Lorcua.!

Aceste cuvinte deslănimră o furtună de aclamatkrui. O iemee luă acum citvûteî.

— Fii noştri, au fost luaţi de germani iar uaîi gituit?- Am aş-.epta ; mai mult de 40 de ani, ro-zînd îrîul ce ne ţinea legaţi, ora răsbunării! Ea a sosit! Surori Alsacieue, vom rămine oare în nemişcare? Eu găsesc de cuvi­inţă să formăm şi noi m cort»

•de infirmiere. Vóm merge « s * ? ca să miiurîem pe surori şi pe mame îngrijind de Ъоішѵі „Mar-che-ul Lorraine" isbucnţ la a-ceste cuvinte, apoi ndtmarea citită ,. M arseül e sa*.

* Vultur!

Baroneasa, Котёяо üreotfee, fiica cl-liii г1оЫеі«-Котк*п, şi căsătorita cu un ofiţer turc, se găsea în vizită ta Meditembarg în momentul cînd se decretă mo­bilizarea. Se crezu că ar fi spi-oană, şi fu tratată într'tm mod •işa de brutal în cit fu obligată să stea în pat la Copenhaga, unde fu adusă.

Toate acestea nu-s de cît gro­solănii germane, lată un fapt ca­re arată laşitatea şi cruzimea a-cesttti popor aşa de mîndrn de Vulturul lor.

fntorcîndti-se la Paris, d. Gau-dcfrov-Demombynes, povesti

d-lni Pachot, comisar al detega-timiilor judiciare, scenele îngro­zitoare la care a fost martor, în Germania. El fn arestat în gara Lörrach. împcemsi сн tovarăşii lui, de către ш pichet de soldat germani ; francezii protestară contra violenţei germanilor. Li­nul dintre ei strigă : „Trăiască Franţa!" dar fu împuşcat pe loc.

Acelaşi domn urmează a po­vesti: ..Abia răsună lovitura de puşcă şi din mijlocul nostru se ridică un sgomot infernal. Prin­tre cei ce protestau se găseau vre-o 3 tineri ca de IS ani.

îmi făceau impresia de stu­

denţi cari se întorceau din Ger­mania ca şi mine, dar fiindcă nu le vorbisem pută atunci rrtt ştiam cum îi cheamă şi nici n'aşi putea să dau vreo indicaţie asupra lor.

„Unul dintre e; în momentul cînd soldaţii îl apucă, voi să spue ceva unui ofiţer, dar acesta ntt-1 ascultă. Se dădu tro ordin, desi­gur de execuţie: Unul dintre francezi' zise în nemţeşte;

— „Lasă-ne liberi, simtem cu-ragiosi fiindcă suntem francezi.

— „Pe data aceasta oRtenil se întoarse şi zise:

— ..Tine-ţi botul''. Nu ttectt mult şi cei. trei ţineri

fură aşezaţi în lungul unui pe­rete, în faţa lor se aşeză ts> şir de soldaţi cu armele în misă. Un crdin scurt şi cele trei corpuri căzură neînsufleţite. *

Bslgtenä au găsit un nou me­tod de a păcăli pe germani cari cred că tot „ce sboară se mă-nincă'\

Formează trenări din vagoane de mărfii, pe care le încarcă cn pietroaie, lucrări 4c neratrebuin-ţat. gurteae, etc. aepi le dă dru­mul pe &шйе tmde şiîe că ar fi germani Maşinisiai sare e e pe maşiită şi se iu toarce înapoi, tar trenul merge singur înainte. Скттаапіі vaztadtH i $ închipne că ar fi cine ştie ce ганвіШ san hrană şi pregătesc deraierea tre­nului. Orj şi cine i» ійскірце că o deraiere a unui asemenea tren nu poate provoca d e d t cea mai mare piedici pentru pcoracător. Ei nu mai pot arma calea tuamte de cit pe jos, drumul fiind închis ргіш însăţi lăcomia lor.

Ck&stü caraütner îi atrag în aît mod. An reuşit într'nn n a d să atragă o mulţime de ulaal şî să facă să-i urmărească pînă în­tr'nn ioc strimt unde erau as-cenşi francezii. Шапіі zăpăciţi de atacul iteaşteptat sunt striviţi de loviturile agresorilor.

Sarda!. Era in timpul anui a tac O

bombă căzu tocmai lîngă o băl­toacă nude era o echipă de sol­daţi, an prins de veste înainte de căderea ei, aşa că s'ait lungit im­médiat la pămînt. Jean Fagot, unul dintre soldaţi, simţi în o-moplat o lovitură groaznică apoi -pierdu cunoştinţa. Se deşteptă după 4 zile întrun spital ger­man unde îl dusese brancardierii care-1 găsise pe сттртгі de luptă. Se deşteptă dar, îşi dădu seama că-i surd. Ofiţerii şj doctorii U adresară cuvinte, ei însă nu răs­punse nimic. Doctorii rl cousai-tară dar observară că timpanele sunt neatinse deci p©siibîitatea unei sarzenîi era exclusă. Făcu­ră multe probe, toate în zadar. Untd dintre soldaţi trase uri foc de revolver la spatele lai, dar el sici mi se mişcă.

Un doctar veni într'o zi şi citi o listă a celor ce puteau pleca in

gpatrie, Jean Fagot era desigur 'Printre eu S e a c ă fiind surd nu pu bea fi івЬс&шяДО la nimic.

Ы tren, irecirad prin Elveţia un seädat întrebă ce localitate ar fi aoea pe tmăe treceau?

Fagot se fa toarse şi-î dădu cei œai exact răspuns.

Comandantul ini rămase îm­pietrit сша văzu c ă el răsprade.

— Cmn. 4-ta aezl? şi le-ai prefâotf timp ie şase Ъш că eşti sura?

— La drept verbind rai n'am p r é t e s t , est în momentul târnă a n fast ierft m'a lovit i d e e * d tnkm á l fiu surd. Auzeam total dar m peácam răspunde, ca imà et a a r J K Z Í în adevăr. Cînd a n a*zK că sm» printre cei ce se Morc mî-em revenit, dar аш i ă -eot fiindcă n g închipuiam că é e vor vedem d n'am însdrewe-nH m i vor « u r i Ciad îmi perţtn-cea in limba iar eram surd; ciad voi лвгі că s m t strigai m Sáriba fraîiceză, voi sitfea cit voi P»-fea: „АісіГ ,

TràiÊscà Fmatë ; " ^ * ^ ' La сагаашіажеа* sasi ш sol­

dat călare pe шз cal b s p n e .

Ö, ce semмѵfeie şi ce ШмтсітеL.. Am щШрШ zadarnic, atûtu cer ţi юте, Crezând ?я pâriaicte n'o sâ îmi vin-î ni>rt«m, f>npu o 'ntitagă noapte de ci/ar şi mtts&nri!.

Şi nici нц. tmi azi-nmpte mi mi-a bètttt Ы рсш/te, Şi asiâ^i prin grădină nu mi-a st/m1 trn pas, — Sub tot omătul ăsta e ѳ spermiţă moarta ; — E-adevSmt, aicea nu-i loc pentr'un popas.

A stat de mult nimoareű, .u яи mai tmie vântul. Şi 'n uer é albmtru fröpäüms de mvit, E-a sSréSimre perce, fi '« elb e Ш jmmámtul, — ihar рлті, ряхиі tefm, zadtumic il mwmtí...

Xêvmlm ê 'stttmemc, céi semre e mfmrâ. SA 4mc mr fi *S cmtàe 0 зжавге в е м м , im J*r*t mus din poariS, f a - e â e d e r / i n ? smeri, Nètmtntl meu, tm коНЫ ée plâns şi-mr fmm4mm...

Gtci tat ce çnae-ajerà, ştm încotro se ndieaptă ; Bttr te zădărnicie hm cânta oare ?я piept?... — Afară, firea 'ntreagă, nimic nu mai aşteaptă, Năuntrul meu, în suflet, eu veşnic te aştept...

M. Sănlescra

> ^ в ^ в в ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ ѳ <

Era pdtd şi şovăia. insă- vedeai bine cum ciuta să se mai ţi» drept.

— D4e comandant, am bon*, tardât cetatea G. steagurile noa­stre fîlfîie falnice deasupra ei» Germanii au luat fuga spre„.

Aci se opinti. Comandantri voi să-1 ţie, dar el se clătina.

— Fşti rănit?. — Nu, sunt împuşcat! Trăiască

Franţa! şi căzu mort. Coman­dantul desprinse de pe pieptul său crucea ce strălucea şî o a-găţă pe pieptul eroului.

* Erou! La marginea satului P. fu m-

mormintat tua băţel de 5 an". Fu­sese străpuns de gloanţe ina­mice.

Germanii năvăliseră in sat. Lumea fu^ea îngrozi 4.! fiecare pe unde putea. Ma' ÎH micului mort mai avea un copilaş de vre-o 7 luni în br.iţe si fugi sn căutarea unui acLtiiosf. F*e cel mărişor i? lăsă :u gmdul să se întoarcă să-! ia apoi. După ple­carea maaîei, micuţul rămbrind singur, şi văzind ce fereastră cum veekûi lor se înarmează ca pttştL iuă şi el puycwţa tei de lemn şi eşî în stradă. Unndu-se după ceilalii locuiiori.

Аіизве «a an colt de ^vmíá ŞÎ se opri. Dmtr4> casă rai na ta e-şiră тгечі 3 ^акі. care väz'md tapaşi св pusta 'v. ѵ.ьпй-. îtice-pnri şă l idă. l ins! puse rttsca !э o d á $t zîse :

— Vrei să aperi neamul. Ііаі? Sal v e d e n «are-i mai tare sl tîasc. ІѴШtîeHil căzu mort r>e ioc t a puşesta Im strinsă m braţe.

Marea reveni, dar tut-1 mii găsi în «dac. Cînd esi afară să-î cânte, câteva femei veneau cu mica posară în braţe. Era tm tnîe crea. ranrise pentru mîrîe!

SPOVEDANIA Vă aduceţi aitiimc іігшіг.пі.аг

йе nare îe Jacntes, băiatul aces­ta palid şî tiaişfir? ti văd iacă preurabüöckj-se la umbra plata­nilor, ncEşea n c e t si Xacticos in-dep&fiaă ba piciorul pietrele dm drura; rtdea uşor şi trăia în tro supremă nepăsare. Mi-aduc a-nânie ca într o zi de expansiune mi-a încredinţat toată taiaa pute­rei sale, N'am priceput nimic dm destáimttriie lui, afară doar că-şi propunea să trăiască fericit. în-grădîTida-şi inima şi cugetarea.

La cincisprezece ani. nu-4 visam de cit pe sîăbănogui aceia de facques. Invidiam pletele lui bălaie, nepăsarea-i superbă. Era prmtre noj un tip de-o elegant* rară si de m dispreţ aristocratic. Am fos* surprins de firea aceasta egoistă, care o'avea вігаіс t'mär şî nimic generos într'insa: m'a m apucat să admir copilul acesta şters şi rece, care trecea în mij­locul nostru; cu gravitatea indul­gentă si superioară a unui băr­bat. Am revăzut azi pe Jacques. E vecinul meu, locueşte în aceeaş* casă cu mine, cu două caturi ma: jos.

Eri mă urcam pc scară cind am întîlnit pe tm timir. i-:v f . ; ' de o femeie, tînără şi ea. cari -c dădeau ios. Tînărul. fără- ui;-i "

Duminicü, 1 7 Ianuarie 191G (JNlYLli-n. LITERAR No. 3. — 3 .

şovăială şi m chipul cel mai fi­resc mi-a tntîrrs mma.

— Ce mai faci?, m'a întrebat el.

Părea că m'a părăsit în ajun. De-abea mă fixase pe cînd eu îl cercetam încă, în semiintnnere-cului pragului, fără să-mi pot rea­minti trasătftril-e lui. Mina hti era rece. Nu ştiu după ce senzaţie stranie, am recunoscut mina asta rece si nepăsătoare.

— Tu eşti Jacques, am strigat Af mai crescut.

— Da, eu sunt, mi-a răspuns el cu un zimbet. Stau aci în fun­dul sălci, la numărul şeaptespre-zece. Vino sa mă vezi în astă-seară, intre orele şeap'e .şi opt.

Şi el s'a scoborît tára să-şi m-toarcă privirile, în vreme cc ini­ma mea bătea cu putere.

Seara m'am coborît la numă­rul 17. Camera este mobilată cit luxul acela fals şi desgustăior al camerilor mobilate din Paris. M'am simţit întristat de înfăţişa­rea nesănătoasă a acestei odăi: am respirat cit dezgust aerul a-cesta greoi şi neplăcut, miro­sind a praf şi a lac învechit, mi­ros pătrunzător şi înăbuşitor al ti/fulor otelurilor.

.lacunes, aşezat înaintea birou­lui, lucra liniştit, avînd alături de el pe masa un cod deschis.

Tinára fată pe care o îutîlnî-sem în pragul scărci se afla aici şi era culcată pe canapea, cu o-chiî spre tavan, liniştită şi seri­oasă.

Jacques a întors scaunul pe jumătate şi începu să-mi vor­bească de el, de scopul vietei. Iü vremea aceia fata îşi plecase ca­pul si mă privea cu gura. între­deschisă. Pata ei avea albeaţa străvezie a cerii, iar pe obraji avea ci te va puncte roşii, dar şterse ..aproape cu -desăvîrşire. N'ati văzut oare nici odată Iu lea­gănul ei o fetiţă pc care frigurile au pretăcut-o şi mai albă şi mai nevinovată încă "J Doamne, cu ochii mari şi dcschis-L are un chip de înger dulce şi obosit, suferă şi totuşi paie că zîmbe.şte. Fetiţi cea stranie pe cate o aveam în fata mea. femeia aceia care ră­măsese copilă, semäua cu suro­rile ei din leagăn. Numai că aici te cuprindea o milă si mai mare inal, deoarece re fruntea aceasta aproape neprihănită de cincispre­zece ani, palidă şi plină de gin­găşii naive de fecioară, observai toate oboselile ruşinoase ale fe­meii pierdute.

Nu-î ştiam povestea dar în în­treaga ci fiinţă vedeam nevino­văţia inimei si ruşinea trupului. Recunoaşte iii tinereţea privirilor ei şi bătrîrietea înainte de vreme a sîngchn ei. îmi spui team că va muri la o bătrîncte de cincispre­zece ani, cu sufletul virgin. Isto­vită- sí pal'dă de tot, se întindea asemenea unei curtezane şi su-rîdea ca o simtă.

Am rămas două ore cu ei, pri­vind pe aceste două fiinţe, sta-diind aceşti.' două chipuri. Nu pu­team ghici ceeace apropiase un asemenea om de o asemenea fe­meie. Apoi m'am gindit la viaţa mea şi ani înţeles că sunt nniri fatale.

Jacques mi-a părut satisfăcut de existenţa pe care o dace. Timp de o oră încheiată nu mi-a vorbit decît de speranţele lui, de viitoarea Iui poziţie: se grăbeşte să nu mai fie tînăr si să trăiască

Vite Acfeîtant *»n 6wfe. pre»rii*atea íüip*raíuiui Wilhelm. Vila a cea s t a a fesi г.щШ zütft din o r n a de franct-tif Itzi si transformata î i spital.

după cum trăiesc toţi oamenii se­rioşi. Pînăf să obţină o poziţie demnă de invidiat consimte să lo­cuiască într'o cameră cu cinci­zeci de lei pe lună. să fumeze, să bea puţin, să aibă chiar o aman­tă. Ei consideră însă toate astea ca o cerinţă pe care nu poate să o refuze; el vrea ca după ulti­mul examen să se dezbare de furnal, de Maria şi de băut. ca de nişte mobile uetolositoarc.

Maria ascultă teoriile lut eu o linişte nespusă. Părea că mt în­ţelege că este una din acele ino-biée de care Jac oses vrea să se scape. Sărmana lată se preocu­pa prea puţin să auarţină altuia, pe ea o interesa doară să aiba an pat unde să-şi poată odihni trupul ei îndurerat.

Peste o oră JacQues a decla­rat că nu poate să-şi piardă mai mult vremea şi s'a aşezat din nou la lucru, nigîndu-aiă să rămin şi afirmînd că prezenţa mea uu-I supăra de loc. Mi-am apropiat a- . tttnci scaunul de canapea şi am vorbit în şoaptă cu Maria: sim­ţeam pentru ea o dragoste şî o milă de iată.

Si puţin cite puţin mi-a poves­tit viata ci. Am putut reconstitui frază cu frază povestea aceasta tristă. Maria crede că are cinci sprezece ani. Nu ştie unde s'a născut, şi-şi aduce aminte vag de tot. de o femee care o bătea, ma­ma ei fără îndoială. Viata ei toată a fost o lungă preumblare pe toate străzile; iar fi greu să ştie ceeace a făcut piuă la opt ani. ia care vîrstă ca toate fetele neno­rocite vnidea flori. Dormea pe atunci la bariera Fontainebleau, într'o mansardă mare şi mtttne-coasă% cu o trupă întreagă de co­pii de vîrsta ei. băieţi şi fete, cari dormeau aci îngrămădiţi unul peste altul. Aci a dormit ea pînă la patrusprezece ani, venind aci in fiecare seară să-şi cate un col­ţişor, bătută de unii, sărutată de altü crescînd în viim şi în mi­zerie, fără ca nimic s'o înştiinţe­ze sau să-i recolte inima.

Făcuse râul înainte să ştie că răni există. Prihana o năpădise prea repede pentru ca să poată fi prihănită.

A trăit astfel aproape un an, aletgînd din otel în otel, dar în­tr'o seară pe cînd mizeria reve­

nise şi pe cind voia să se culce iarăşi la Fontainebleau, Га înttl-nit pe Jacques.-Ea l'a acostat ce-rîndu-i braţul pentru că era î n -tunerec afară far trotuarul alu­neca. N avea fără îndoială nici cel mai mic gîud rău. Jacques intră cu ea in vorbă şi în loc s'o ducă ta Fontainebleau o duse Ia el acasă. Ea se lăsă să fîe dusă vecinie liniştită. N'ar fi cerut poa­te un pat, se gîndea Ia salteaua de paie din mansarda, dar primea cearceafurile albe ce îl se dă­deau, fără bucurie, fără desgusr.

Şi din ziua aceia, sărmana fa­tă, a traft cit a putut mai malt culcată pe canapea».

Trad. de Coost. A. I. Graea

Ora cubaraaroşie

6AND Ш Ю И Н SUB Ш Ш Щ а Ш MEA

Când tremuri sub îmbrăţişarea mia Suspinul tău te-apmpie »wi mit li. De toată disperarea mea — Si-amară, şi teribilă şi grea — Că rí am urechi destule să te-ascult, Când tremuri sub îmbrăţişarea mea.

Şi-asiult. — şi mt mai ştiu — Furtuna ce se zbuciumă ín tine, Şi crivăţul răzbunător din mine — Ascrdt cum bat la nesfârşit in noi, Cu neclintitul zilelor de-apoi. Ca într'o casă goală, ca 'ntr'un

palat pustiu. Ca 'мігѳ cetate veche, părăsita De /urnea ei 'năbuşită. De crivăţ, dc furt mă — si de lof Ce n noapte sa aud, nu pot...

Şi tu tăcnlă tremuri... Şi tu tăcuta, alba şi fierbinte. fkti sufletului meu Л'еі t M murate l e c u i in te Pe care el le caută memj...

Ikâ sufletului meu. Dă Ш ce ai, ţi Ш ee mi se pare. Dă sufletului meu neliniştit Neliniştea pe care mi o are, Cn care тпсп пн s'a fatttlnil ••

lyx sufletului meu •neliniştit!... Ш. Sixtecen

I t l S l n f t l M t t t r â ЮЙкГЗШ Ilustraţia noastre de azi tlia pagini

I-a reprezintă un cal aruncat pe ut; arboru ia urma exploziei unui obuz. Corpul bietului animal pe jumătate siişiat, a rămas agăţat printre crăci.

SCHIŢA

...Trecea adesea pe la poarte casei mele. Şi «îs atîlea ori privi­rea îi era îndreptată spre locui» ţa mea. car* se ridica simpli pe un deîuşor «lin marginea satului Nu avea nimic care să atragă a-tentia cuiva şi delà fereastră pe-team observa destul de bine, ei de cîteori trecea pe dinaintea ca­sei îşi aţintea privirea înăuntru

Privea сета şi nu ştiu ce. Poate teiul din fata casei, e n

florile clin grădină, ori violetele cu culorile lor vii. sau trandafi­rii, cari îmbălsămau aerul ca par­fumul lor delicios, SEU altceva...

Mă obişnuisem s'o vid treernd după amiaza anumilor zile din săptămîM. Iar delà o vreme «M deprinsesw» să cunosc şi tropotul ccilor ca şi huruitul t răsura.

Trăsura destul de încăpătoare era Irasà de doi cai mari, negri, cari trai plăceau 'cam mergeau.

îmi p făceau mai mult, fmadûa de cîte ori ajansreaa b\ faţa ca­sei-.• îşi opreau încetişor mersul, caşi cum ar fi avut presimţirea sà stăpîoa lor era admirată de ei neva.

Cam astfel işi и.-ееризе poves­tea unei îiu 'rrptă-î din tinereţe, prieten ui C , în timp ce urcat-, (inimii! япеѵ'_м?ч ce duce spre virful M uşurei din tu un fii Vraa-cei.

Ne C'dih -.irărrt puţintel la o ràs-pîntie de drum şi prietenul meu după ce sorb; de cîleva ori din-tr'un {«ha r cu apa. p: inse a spu­ne ma; departe:

...Nu şham cum u chiamä şi nici num căutat să aflu. Mă gîrt-desm, cine ar putea so cunoască Drumul e mare, mulţi pot trece încoace şi încolo. Şi la urma ur­mei... ce interes m a r face să ispi­tesc lumea ea să-; pot afla «u-mele?

Şi apoi la ce ar folosi? Destul că, aruncase în sufletul

meu o iubire desinteresati, » dra­goste de care uneori fără Ш vrei ie vezi atras în mrejele ei... şi d* care te desparti cu greu!

începusem să iubesc acea fiin­ţă pe care n*o cunoşteam decit din vedere, nu ştiam cum o cbia-

4. — No . 3, UNIVERSUL LITERAR Uumimcă, IV ianuarie l'JiG

mă, dar al cărei suflet îl simţeam aşa de aproape de al meu!... ч începusem s'o iubesc, nu pen­tru frumuseţea ei, ci pentru miş­cările şi ţinuta ei mîndră. îmi era drag chipul ei de copil nevi­novat cu părul lăsat în bucle pe umeri şi zîmbind cu naivitate.

S'ar părea poate curioasă a-ceastă dragoste. Gu toate • acestea nu e de mirare sä se fi întîmplat în realitate.

De ce n'ai iubi o floare!... o floare frumoasă pe care nu tf-e dat e'o admiri decît foarte puţin.

De ce n'ai iubi cîntecul unei pă­sărele ce-ti desfătează plăcut au-«ul în zorii zilelor de primăvară?

De ce n'ai iubi o fiinţă tot atît de frumoasă ca şi floarea din gră­dina şi tot atît de desmierdătoare ca şi cîntecul privighetoarei!...

Inchipueşte-ţi dragul meu... doi ochi mari, negri încadraţi de sprîncene frumos arcuite, o gură rotundă mică, un nas potrivit pe o fată adumbrită de o parte şi de alta de două şuviţe de păr moale ca mătasea, — totul alcătuind un ansamblu atît de frumos încît nu ar putea lăsa rece pe oricare din trecători.

Purta o pălărie simplă neagră, cu panglica de mătasă, iar pe deasupra avea întotdeauna o hai­nă roşie de lînă subţire şi foarte fin lucrată.

De această haină nu se despăr­ţea niciodată, aşa că eu îi dădu­sem numele de:

Domnişoara cu haina roţie. Şi cît de bine o prindea acea

haină... Par'că o văd şi acuma... trecînd

prin fata casei mele, rezemată pe braţul drept într'un colt al trăsu-rei şi răspunzînd graţios la salu­tul celor ce o întîlneau în cale, o-prindu-se adesea în loc spre a o admira.

Prins cu o agrafă pe piept, pur­ta vara un buchet de trnadafiri roşii, şi nici^ată n'am văzut că «r fi purtat altfel de flori, decît roşii.

...A trecut un an de cînd n'am mai văzut-o, şi par'că nu sunt de cit eîteva zilei...

Cînd am întîlnit-o ultima da­lă... părea cu totul schimbată. Nu mai surîdea cu aceiaşi veselie ea atunci. In loc de flori roşii,' ti­vea flori albe. Cînd ma zărit şi-& ©brii privirea asupra mea caşf «um ar fi vroit să mă întrebe? De $e nu-i vorbesc!.,. Apoi clătinînd №n cap In semn de adio s'a de­părtat în trapul grăbit al cailor.

Eu n'am înţeles, bănuiam că frebuie să se fi tatlmplat ceva!...

De ce purta flori albe şi nu pe eele roşii?

Nici azi nu pot să-mi esplic... Pe vremea trandafirilor se Îm­

plineşte un an, de cînd nu mai aud paşii cailor lăsaţi în trap do­mol şi nu-i mai prind surîsul său obişnuit, atunci cînd întîmplarea făcea ca privirile noastre să se în-Mlnească.

Se va mai întoarce oare? » ...Şi în timp ce tovarăşul meu

de drum sta dus pe gînduri, eu admiram în după amiaza acelei zile de primăvară concertul^ mi­nunat al păsărilor ascunse prin tufişuri. Soarele cădea în nămezi şi fiindcă mai aveam de urcat, mă adresai prietenului, învitîn-du-1 să mergem. Dar el cufundat în visarea unor timpuri ce nu se vor întoarce nu m'a auzit, şi cînd privesc spre dînsul, observ că boabe mari de lacrimi lăsau să-i alunece din ochi.

într'un tîrziu îmi răspunse d'a-bia îngînînd... --r- Să mergem dar!...

Am aflat apoi, că d-şoara cu Haina-roşie fusese silită de pă­rinţi să ia în căsătorie pe un om pe care nu-1 iubea, şi din această cauză devenise' greu bolnavă. In sfîrşit după multă căutare şi în­grijire a fost dusă în fata altaru­lui spre a primi binecuv în tarea preoţilor şi a lui Dumnezeu pen­tru viaţa cea fericită pe care a-veau s'o ducă împreună.

Astăzi încă trăesc împreună... însă viaţa lor lipsită de iubire, se aseamănă ca două picături de rouă, care înainte de a fi sorbite de razele soarelui, alunecă una după alta pe suprafaţa lucie a frunzelor bătute de vînt, fără ca să se poată întîlni vreodată.

Căsnicia lor e departe de a fi ideală... fiind adesea tulburată de neînţelegeri şi certuri provenite din partea soţului, fată de care neexistînd decît interesul, n'are pentru dînsa nici un fel de consi­deraţie.

Frumoasa... domnişoară de altă­dată, a cărei înfăţişare îţi inspira multă voioşie, astăzi a devenit ca o „floare ofilită": tristă şi tăcută.

Cîtă bucurie... atunci; cîtă mîh-nire... acum!

Prietenul meu s'a retras şi el la ţsră, ducînd o viaţă simplă, dar plină de sănătate!

Mă duc adesea să-1 văd! Nu-mi pare schimbat. Puţin

mai trist ca de obiceiu probabil chinuit de dragostea de odinioară şi care îi apasă greu sufletul.

Nu ştie nimic despre sorata... iubitei lui necunoscute, şi nici eu n'am căutat să-i spun ceva ca să nu-i amărăsc în zadar viata lui a-tît de liniştită pe care o duce a-colo... singur în mijlocul naturei, retras de zgomotul lumei.

Din cînd în cînd îşi aduce a-minte de dînsa şi atunci începe a istorisi pasagii întregi din viaţa lor de îndrăgostiţi, care nu sunt alt de cît simple închipuiri, şi dintre care unele Hi stîrnesc la­crimi prin temperamentul cu ca­re sunt povestäte. Atît» patimă pune autorul în descrierea anu­mitor lucruri, în' cît te cutre­muri ascultîndu-le.

L'am găsit pe prietenul meu luçrînd la alcătuirea unui ro­man al vieţii lor şi care promite a fi foarte interesant.

„Romanul celor doi necunos­cuţi".

Ion Frunză

C U I B U S c e n e t ă d e IO A M D R A G I

Camera de culcare modernă a unui tânăr cam dezordonat. Mo­bilier bun şi disparat. Uşă în dreapta, draperie în fund mascind un salonaş. Paul stă într'u» îoto-liu în faţa sobei, şi priveşte, preo­cupat focul. In mijlocul odăii o masă servită pentru două persoa-ne. Se aude bătând la uşă.

PAUL, ridicînd eapul fi pri­vind spre uşă. — Intră!.., (intră Luca). Ahl tu eşti?...

LUGA, îi strânge mina 91-şi pu­ne pălăria şi bastonul pe un fo­toliu. — Numai eu, cum vezi. (iîde).

PAUL. — Ai venit să mîncăm împreună?

LÜCA. — Negreşit. PAUL. — Nu se poate mai dră­

guţ din parte-ti . LUCA. - Oh! PAUL. — Da, da. E o dovadă

de bună prietenie. Iţi mulţumesc. LUCA, mirat. — Dar uiţi că

m'ai invitat tu însuti? PAUL. — Uite, frate: aşa e. LUCA. — Cum, nu-ti mai amin­

teai? PAUL, distrat. — Atît mai tre­

buia... Desigur, cum era să uit? LUCA, privindu-1 cu o atenţie

mirată. — Cu ce ton spui asta!

PAUL. — Asta-mi place! Dar gîndeşte-te şi tu că nu-ti pot adu­ce cheile mesei pe o tavă de ar­gint: Masa n'are cbei, şi dacă aşi avea o tavă de argint...

LUCA. — Dacă ai avea o tavă de argint?

PAUL. — Aşi vinde-o LUGA. - De ce? PAUL. — Ca să iau bani pe ea. LUCA. — Vrei punga mea? PAUL. — Ce e in punga ia? LUCA. — De, vreo trei sute de

lei. PAUL. — Nu-i de ajuns. LUCA. — Cum? PAUL. — Uite, dragă Luea, pre­

fer să-ti spui adevărul; nu des­chide ochii aşa de mari şi asçul-tă-mă.

LUGA, scotîndu-şi paltonul şia-şezîndu-se într'un fotoliu. — Zi.

PAUL, luîndu-1 de brat. - Nu aici; vino la masă. (se aşează a-mmdoi la masă, şi, după mişcări­le obişnuite în astfel de împreju­rare, încep să maniace).

LUCA, cu gura plină. — Ei, ce e?

PAUL, la fel. — Nai văzut ni­mic la poartă?

LUCA. - Jos? Nu. PAUL. — Semn că nu te-ai ui­

tat. LUCA. — Să mă uit! La ce? PAUL. — La un afiş. LUCA. — Ce afiş?... Dar lămu-

reşte-te odată! PAUL, bînd un pahar de vin.—

Mă lămuresc: un afiş galben. LUCA. — Galben, verde, cum

o fi, nu l'am văzut. PAUL. — Asta înseamnă că Mi­

nai, servitorul meu, care-i plin de vanitate, Га rupt. (Luca se îneacă cu miez de pîine).

LUCA. — Ascultă, Paule, azi ai darul să mă agasezi. De ce e vorba?

PAUL. — De un afiş. LUCA. — Ce afiş? PAUL. — Un afiş care spunea

că la ora 2 fix, tot ceeace vezi aici, scaune, dulapuri, pat, canapele mobile şi altele, vor fi vîndute celui mai darnic şi ultim cumpă­rător şi că adjudecătorii vor plă­ti cinci la sută, peste licitaţie. Ia­tă ceea ce scria pe foaia galbe: ă, într'un stil de portărel.

LUCA, punînd cuţitul şi furca Ща de oparte. — Glumeşti?

PAUL. — Dar tocmai i'.ă n'sru do ce.

LUCA. — Gît datorezi? PAUL. — Şase mii de loi LUCA. — Un fleac! PAUL. - Cînd îi ai. LUCA, sculîndu-se şi aruncînd

şervetul. — Bine. Iau o trăsură. Mă duc la Roncea, la Jorneanu, la Dragoş, la Codrat, la bancă chiar de va fi nevoie... (luîndu-.şi paltonul, pălăria şi bastonul). Ţi-aduc banii peste un ceas. La revedere... (merge spre uşă).

PAUL, ieşindu-i înainte. —Par­don... pune-ţi pălăria la loc.

LUCA, mirat. — Dar!... (pune pălăria încet pe un scaun).

PAUL. — Şi bastonul... (Luca pune bastonul). Şi paltonul...

LUCA. — Dar... (pune şi palto­nul}-

PAUL, luîndu-1 de uniăr şi si-lindu-1 să şeadă în vreme ce el rămîne în picioare în faţa lui. — Ascultă-mă bine: eşti băiat dră­guţ, mulţumesc; dar... (văzlnd că Luca vrea să se scoale) şezi locu­lui. Află mai ratîi că lui Roncea îi datoresc opt sute de lei, lui

пяяввж CETINGE. — PALATUL REGAL

UNIVERSUL» .LITERAR

Dratroş ei net suie. cu' Jorneanu sunt supurat şi Codrat e lefter.

LUCA. — Ce are de aface? Dacă nici noi cinci nu te scoatem la li­man, atunci...

if AUL. — Voi cinci nu mă pu­teţi scoate la liman; s'a isprăvit de acum. Datorez trei sute de poli Dacă îi plătesc, înseamnă că am să mai ic'ùicc-p lucrul şi mîine şi poi m î i ne. Prefer să nu încep de loc; înţelegi, amice?... Haide, să urmăm masa. (luiudu-1 de brat şi «çezîndu-se la masă). Io împreju­rai ile mari trebue să arăţi că ai stomac, imbecilii iau asta drept caracter.

LUCA, servindu-se. — Eşti azi de o filosofie!...

PAUL. — Straşnică. LUCA. — Dar nu te mai înţe­

leg: să laşi tu sä ţi se vîndă mo­bilierul la care ţineai aşa de mult.

PAUL. — Ţineam la el, fiindcă simţeam ca are *ă mă părăsească. Aşa-i în viată... Vrei sardele?

LUCA. — Mulţumesc. PAUL. — Vezi tu, Luca, trebue

să ştii să te hotărîşfi... Dar bea o-data!... Şi să-Ц spun drept, mă simt jignit. Nu mai am avere. Ul­tima nădejde mi-a fost unchiu-meu Linteş, un milionar zgîrcit care-i mai sănătos ca mine... Ia o eollelă.

LUCA, serviudu-se. — De ce nu i-ai scris?

PAUL. — Am făcut mai mult decîi. atît : i-am trimis, acum două săplămîni, o depeşă astfel conce­puţii: „Nu mai am letcae. Portă­relul vinde mobila. Rog fratele mamii să nu mă lase fără pîine în stradă". . ..

LUCA, surăzînd. — Poarte miş­cător; şi ce-a răspuns.

PAUL, căulîndu-se în buzunar şi întinzîndu-i o depeşă). — Uite, citeşte.

LUCA, citind. — „Ia cameră mobilată. Acord pensiune lunară cine? sute lei. dar nu mai vreau saud vorbimki-se da tine"... Hm. Cam prost.

PAUL, luînd depeşa pe care i-o înapoiază Luca. — Vail... Dar la urma urmei sunt, cum ziceai, fi­losof. Zic fără durere adio vieţii plăcute. Nu regret nimic. Am să tvăd cu acest prilej dacă prietenii 'îmi sunt sinceri şi dacă Mimi mă iubea.

LUCA. — Eu să fiu în locu-ţi n'aşi cerceta.

PAUL. — Mulţumesc pentru consalare. Nu te chinui: mi-am pus doliu.

LUCA. — Şi zău nu regreţi ni­mb'.

PAUL. - - Ba da. Nu e nevoe să pozez în fa(a ta Regret amar tot ceea ce vezi în juru-ne... Putină şampanie? (îi toarnă).

LUCA. — Mulţumesc. PAUL. — Da. toate mobilele,

toate obiectele astea inutile. îmi vor lipsi. mult. Nu-s frumoase. Nu fac cît cei şase mii de lei ai (Isteriei. Dar dacă aş aveà bani, nu îe-aşi da nici pentru o sută de mii de lei.

LUCA. — O sută de mii. e ceva. PAUL. — Nu, nici pentru o su­

tă, nici pentru două... (închinînd P'iharul). In sănătatea ta, Luca. De-fîi şt; ce-mi povestesc mie tot-i prietenii aceştia de stejar de nuc şi dp mahon! Iti pot spune totul ic- căci înţelegi totul... Mai dă-

mi şampanie: cu cît vom ben. mai mul? cu atît va rămîne mai puti­nii poHurolului. . In sănătatea tal tete M .-<• pali.-.rele'.

LUCA. — Ai dreptate; cînd e ci­neva obişnuit cu cuibul lui...

PAUL. — Ohl nu obişnuinţa ci amintirile dau un prêt mare ni­micurilor acestora... Ia priveşte tu scaunul ăla.

LUCA, arătînd cu degetul - Cel din colt?

PAUL. — Da. Ei bine, tie nu-ti spune nimic?

LUCA. — Nimic; şi mărturisesc fără ruşine. De altmintreli, nu prea 'mi plac broderiile spre a sta de vorbă cu ele.

PAUL. — Da? Ei bine, mie îmi spune o grămadă de lucruri. Bu­chetul acela de roze e grozav, nu ѳ aşa?...

LUCA. — Ohl da. PAUL, — Eu însă îl găsesc ado­

rabil. Cînd mă scol dimineaţa, el îmi spune: „Ştii că ee m'a brodat gîndindu-se la tine? Era la tară şi surîdea la gîndul că atunci cînd mă va isprăvi se va isprăvi şi exi­lul ei. Fiecare din împunsăturile mele era un.gînd al ei; fiecare din culorile mele o nădejde a ei. în­tr'o zi cînd n'a primit nici o scri­soare de la tine ea a lăsat să cadă o lacrimă pe care am supt-o..." Mai toarnă de băut, amice.

LUCA. — Cum văd eu, te iubea mult fabricanta de scaune.

PAUL. — Statueta pe care o vezi colo pe etajeră, am cumpă­rat-o într'o zi cînd 'ri'aveam para­le, ca să mă încredinţez că-s bo­gat. E Polymnia... Am rîs ades din pricina ei: convinsesem pe Mimi că-i o fostă iubită a mea. Iti închipui furia lui Mimi.

LUCA. — Eu cred că muza e aceea care ar fi trebuit să se mî-nie.

PAUL. — Vezi tabloul de dea­supra uşei? Ce crezi că reprezintă?

LUCA. — Stai... e... e... asaltul de la Griviţa.

Р Л П І . — T e 'mol1: e... nov

tea unei recunoştinţi. Ascultă: Mă scăldam într'o zi la Mamaia...

LUCA, turnînd în pahare. — Dacă-i lungă povestea, să mai bem puţin.

PAUL. — Ba să bem mult. Un tînăr blond, înalt, slab, abia ştiind să înoate, se scălda şi el. E-ram singuri. Deodată îl văd diş-părînd. Aştept, crezînd că vrea să se dea la fund, de plăcere; dar aşteptam degeaba, căci nu mai ieşea. Mă afund şi eu, îl găsesc şi-1 scot la uscat. — „Ei, domnu­le, li zic eu, ai cam înghiţit li­chid". Co crezi că mi-a răspuns? — ,,Domnule, înghit ce vreau, cum vreau şi cit vreau, şi lucrul acesta nu priveşte pe nimeni.:

LUCA. — Uite un răspuns al mîndriei.

(Sfîrşitul tn n-rul viitor).

D i n s a t u l n o s t r u A fost o nuntă 'n satul nostru, O, ce frumoasă nuntă-a fost! Sătenii toţi din patru sate, li ştiu povestea pe de rost.

Si ria fost nuntă boercască, v

Dar n'a fost nici de om sărac : Băiatul lui Andrei Crâşmarul, Cu fata lui Marin Arac.

Avea gonaci din patru sate: Flăcăi frumoşi pe cai uşori; Avea trăsuri de târg, cărufe, Şi ghiociari cu păcănitori.

Apoi /mulaşi: tot lume bună. Iar nunul, domn din Călăraş. Si nunta-a fost sub cort, în curte, Iar lăutari de la oraş.

A fost o nuntă, ce mândre/e, O nunta ca de împărat! Cum lia fost poale niciodată De când e satul nostru sat.

Stelian Vasilcscu

ARTĂ ŞI ARTIŞTI

Bxpozitiejfle "pictară • Manifestaţii le artistice in euprin» sul celor doi ani din$ urmă s'au re­vărsat cu prisosinţă în domeniul picturei. Niciodată Capitala n'a a-vul mai multe expoziţi i picturale şi

- desigur rareori pictorii noştri au muncit mai 8tărnitor%

Oe păcat însă, că pictura actuală, а acestor doi ani de l'r amin ţări sufle-

- teşi i ale opiniei noastre publice, n'axi • influenţat direct pe pictorii noştri,

să tălmăcească iu game de culori, ÎD expresivitatea nein trecută a liniei, starea sufletească a noastră a tutu­ror. Tablourile expuse au avut caşi altă-dată motive l inişt i te de peisa­gii, ansambluri fericite de traiu să-ţios in atmosfera largă, portrete se­nine şi aşa mai departe. Caracteris­t ica celo*-18 luni de nevroză a noa­stră a tuturor n'a trcsăltat pe pîn-zele pictorilor noştri.

Luua Ianuarie ne-a adus o nouă serie de expozanţi.

I. Neyl ies la Ateneu

Cum ai intrat în sala încăpătoare a expoziţiei lui Neyl ies , ai o impre­sie primă de belşugul lucrărilor. Simt 110 picturi şi desenuri, în ca­re domină preocuparea pictorului <U a fixa pe pin za viaţa deschisă delà (ară, atmosfera limpede, şi mai ales legătura misterioasă între natură si vietate, — om şi animal .

Neyl ies vede clar, fixează cu şl n u ţă amănuntele compoziţiei , desenea­ză precis şi îmbracă lucrarea în cu­lori vii , armonizîndu-le uu în degra­dări, nici iu contraste, ci introdu cînd o serie de amănunte, scăldate de aspectul eulorii şi izbuteşte în ce­le din urmă să obţină tabloul in ca­re atmosfera vibrează,. motivul pic­tat trăeşte şi impresia de sănătate •deplină să satisfacă ochiul.

Verdele natural ni nrimăverei, al­bastrul cerului senin, roşul descom­pus al apusului, violetul imprecis ui zorilor înfăşoară picturile Iui N e t ­i les cu atita căldură, încî t viarţn lar­gă intensif icată de lumină şi orizont deschis evicneşte în tablourile tui. tn vibraţii l ine calde, simpatice.

D-na Victoria Beldiceann

Într'o sală din str. Franklin, d-na Victor ia . Beldiceanu a făcut o expo­ziţie de lucrări pictate un , ci bro­date eu mătase.

Lucrările acestei expoziţi i vădesc două Însuşiri de căpetenie ale expo­zantei: in primul, rînd, un suflet en­tuziast; frămintat de dorul realiză­rilor artistice şi originale şi frumoa­se şi apoi, minunea de lucrare ce se obţine prin шшк-ă tenace, sta­tornică, hotărltă de voinţă.

D-na Behliceauii a realizat în ta­blourile d-sale, frumuseţi mai vi­brante, mai calde, mai apropiate, servindu-se de ac şi mătase, dec-ît mulţi pictori.

Inspirată de basmele noastre, ex­pozanta cu migala acului ei slujită de culoarea bltndă, dulce, lucitoare a mătăsci, a compus, fără Îndoiala., admirabile lucrări picturale.

N. Tempeann Tot în str. Franklin expune nume»

roase şi variate lucrări N. Tem-peanu.

După ce ai înfăşurat en privirile tablourile expuse, ai încercat o nn-auţă de nerăbdare, să mai priveşti o-dată tot ansamblul, fiindcă prea sunt variate lucrările una de alta.

0 _ No. 3 UNIVERSUL LITERAR Duminică, 1? Januárié 19Í6

Т е т р е а в п atacă toate trăiturile ca egală destaritaie» este iiftti ét toa­te motivele pe care le realizează cu o d e e p e i n v ă сѳам»аіеаіі*Иа1е.

Pietwra lui Tem^eana vuèeçte on іегарегяака* v»*i, ea tas ias t . étroite (IR a prinde çî f i sa prin tehateă si ia-p la , newtesteşagită, scasafi i iatca-sive.

Liierind со tonuri sebre, eri r ü , recii rgíad la Й«naturi expres ive eri serviada-se de culoarea larg îaiprăf-t iat , migăl iad eu dragesle crearea drăgă l a şă a иниі buchet de fbr i piă-pîiide, sau rcvarsîad perspectiva lar­gă a taăeei. care se irămiată , Teas-pcaui i reuşeş te să ia ipntmate tentă t r e să r i r ea a r t i s t i c ă , mativetor picta­te de c). E c ă ldu ra eoamniearivităţ i i t e m p c r a a t c R t u l a i vioi, caracteristi­ca p ic toru lu i Тежреапв.

Bartala

BEI Colindăiorii c/in la «Scara-i marc», Fcresire/r-s iscoare dc lumină. Şi 'n orice casă- cântecul sc 'mbină Cu râset? şi clinchet de pek/irr.

El stă ia s fol cu /landul. So'-a plina îl mân da ie cir caida-i râmftare. Şi-aşa intâmţnu' «nul cc răsare. Cuprins de gr ifi ce fruntea îi hiclim.

Un a:i mai miül... O. ştiu cât prehteşte. Dar inima-i tresare fi zâmbeşte ': Un grind i-o nicetzeţte tot mai fmre:

>— bc-arti coUn, a la anul pán la Tisa !— Părinte bun. att(vereşte-i zittt ! Şi beat dc gânduri саѣЫ «Scara-i mare.

CasfeU. V e t u c a

2ira răzbuna pe Mahăr Zira visa. S e tarişase departe de

coi tari, tărls pe nis ip ea o papirlă v . la aditpost dc orice segomete, i$i re­chema iubite) . N a ixut'i ftazta aciua nici sforăita! sapărăctas a l (Ігеша(Ic­relor, nici sudata iile şefa la i , nici î a -j'urăl urile celor w- ş i disputau prada.

Zii a. culcata pe uisip, iţi visa iu -biiul...

Fuţa-i, ochii , aărti-i risipit pe ni­sip, bănuţii de atirinÍ a l in iaţ i la jii'mplc. toate se iate ian, î e p r e a a ă ce nisipul, sub eerwt spiwit de sfeîe.

Zira vixa... II petrecuse in dimineaţa асгеа,

pînu la tecul w#dc h-ebnian să dea atacul. Niciodată, tribnlai ei, вп-і căzuse in mi io i o pradă и л і brgată çi t imp mai priincios de jaf. Tetaţi pregătirile de a'ae sc f l eară , c.-i de abieciu, i}c cu vreme: se ridicară, la locul ales. grămezi de nis ip: s? dă-riinară i-rtri uri io. se aleseră f ei ce n-venu să lovească în Iată, în spate şt Jn coaste. Apoi totul se iiniş») i;.r.

De atunci Zira tui mai ;Tas:> кі-mjc. Văzuse pe vitejii tritiutui ei , pnrtiri învingători, intorcîudit-ss tn-cărenţi de prăzi, ea obişnuiţii teorfi şi răniţi, dar fără Mahăr. Căută pria tre răniţi, cercetă mertii , strigă de niai nurlie ori mimele-i scump, dar Mailar nieăerî. Cn teama ee lwi . ee -aşteapla un răspuns ghici! dinainte, Zira întrebă pe umi l ' ce purta prada cea mai mare:

— Nahniir, frate, tinde este Ma­hăr?

— Crezi tn, Zira, că eu am stat •ă păzesc pe Masăr i . . .

Şi Xahmir plecă îw artă parte. Zira se 'afteră, căci gîndwl i se

opri aci. Se eăsni să-ţi adncă amin­te de ce-a mai urmat. Zadarnic; gîa-

dul i se oprea mereu aci , îndîrjit, greoi şi negru ea • ргеаівЦіге.

Incet-Incet, —apte» riadttrilar i se lămaren. î ş i ftéas* a n i n t * свш, im cl ipa cînd i i T*rWae la i Nahanr , acesta pitii ţ i a leea аеЫі, ape i caaa tresări ctitînd s*a всакаьеа. Zi ta î?« scutură înfiorată eăpţ»ra- i e s e a c ç , adincit par'că şi a n i a t a t t î a a : s : p . sab greutatea hâaaeJtlar e e taeepeaw să-i încolţească; hăaaţ î i de argipt іыпшіга. Zita scrîsai:

— A-di-că să fie e-lr^.. Ş i se mai gtadî Ы tacoaria tai

Na hm ir, Ia pofta l a i de a p t t ae яэі-ма tot pc prada cea шаі outre si la « ta cc purta la i Mabar şi res.tr-„Dacă Mahăr o fi luat privi aţai Mtiltc, Nahm ir, de bană seamă, că l'a pîndit, şi...". Na aud i ad ratai să u r m e z e .

— O. Nahniir, vai tic... Ma bar a luat prăzi mai multe ţ i tu l-ai «r i s ; ţ i tu, ik teama iribaltti tăn, i'aî as­cuns în nisip. O, vai ţ ie. Nahmire .

Şi , ca o îiară «t i ta l* de p r o p r i e i strigat, Zira o tttă la gaaaă spre car­turi. Nisipul e ia ia s«»b aţoarete-i tălpi, clinchet argiaiŞa seateaa a ă -iHitii timplelor e i çi tartnaă ii era räsnfleta 'n gură.

Pe hrinei, cu aasa l st cu ţrura pli-uă dc pulberea a i s ipa iat raseafit de ca, se t ir! pînă la certai l a i Nabatir. Luna bătea toewai d*a faţă. laait-Bîndu-i lăiiniruf. Nabmir d'irmea. Chipu-i ars, ca fcaxele-i iatredescUi-se. respingător, a iafiară. S ta ta a clipă să răsufle, în care t imp î l cer­cetă ; p* mina, iudoită pe o parte a piept ii la i . жагі lut iad ia lună au iac i : Zira se aplecă. Recunoscu iae la l dat 4c ea tut Mahăr.

— Ei, Nahmire, ve*i că ta l'ai м-cis

Şi,- i tbaea iad intrHia habat groaz­nic, se năpusti spre gi lnl lui , si strittse sălbatic. Nahmir se svircali o clipă, apoi rămase ţeapăa.

C'îad tarte se apriaseră şi tribal iot era in picioare, Zira fn rasată a-lergîad ea p ă m l despletit ţ i racbia sfişiat». spre iniatu past iatai .

Ş i , iet auti slab, ( ip i ta - i ja ia ie străbătea pinii la cartări, îafierind 1» jefaiteri i de caravaae:

— Mahart... Mahăr!...

Iaa Scăaataza

de PADL ACKER Ц

l.tii Л а п і е П .

In Dumineca aceasta, ca in toate Durnineale^ d-ra ОоіыеѵіІ-le, ieşind din biserică se duse la plimbare, ta marginea oraşulu*. Era un obicei Ia Montre vile : unde familii se duceau refulat, îndată ce bilele se mai nrăriau, la îîtarginea oraşului sitb arborii frmoşi să se plimbe şi să discute: apoi, cînd sc insera, se întorceau acasă pe străzile deşerte, cu troiuaie laryi şi cu casc vechi.

Cu toate îîste. d-ra Gouneviiic nu intiinea pe nimeni. La Ince-ptn tnirata puţin, îşi aduse a-trJaîc ca erau curse la Boiîiogiic, singura! eveniment din acei an care putu să schimbe existenţa uniformă a prietenilor ei şi să-i depărteze.

Efa Ia începutul toamnei; pe albastrul paEd al cerului, vîntnl marei împingea norii iulgoşf. IVra Gotmevilic se aşeză pe o bancă lingă un zid de cărămizi pe care se căţăra edera. La ]>i-cioarele ei. rîuteinl Gauche îş: desfăşură catele apelor printre livezile cosite: iar, la vre-o-chicii sute de metrii, antica mînastirc îşi înalta albeaţa zidarilor sale. Totul era tăcut, ca întotdeauna.

D-ra Ootroeville-contemplă a-cest peisagiu familiar. I>e 36 de ani de cînd se născuse la Mon­treali, ochi; ei, in fiecare zù s'au distrat şi şi-au legat pri­virile inconştiente, priviţi de co­pii dus ін V 4 e ; privirj гыггі • de fata care se joacă, priviri a-păsatcare ale unei fete visătoare; priviri obişnuite de fată- iu vîrstă a cărei inimă e cuprinsă de o tristetă de nevindecat. Acest oti-sapt! nu avea nimic neobişnuit, căci nimic na era "mgrozftor. nici măreţ : era itu simplu oei-

1) P a u l Acker a mur i t in actual«1 îăzbohi . Л fost un ѵігЛѵ alsacian, care a lisat ir. literatura Ігзпеега cà-le-va г е ш я в е adrairabile. A raurit ca ut) erou l i iptàndii-se pen t ru pr.tria sa greu loviţii.

sagiu. cum sunt atitea : dar d-tci Qouneviile îl plăcea, fi plă­cea peu truca acest peisagiu fă­cea parte din ceasurile nenumă­r a t e cari se desfăşurau şi, ca sä zic aşa, din ea însăşi ; îi plăcea pentru că îi încadra amintirea, înedîtăriSe, întreg trecuţii! ei. cum îi încadra tot viitorul ei ; >< îi plăcea pentru că vedea că în simplitatea ei, rezumă, împreună cu fortăreaţa, rnînăstirea si rat­letul ei iu mijlocul livezilor, tot ceeace e mai mare în viata oa­menilor : războiul şi eroicele sale grozăvenii, rugăciunea în-tr'tiit loc retras t r t i î c se preeăîeu isnăşenia eterna, dragostea cău-tă-toare de it:«'.!:ră şi de răcoarea naturel.

O rază de soare, trecîr.J prin i ainuri. lumină acest peisagiu si d-ra (joaíteviilc tre vári pttţir Zări atunci o tetnee. în dd!ü, înaltă, elegantă care m'ergea în­cet pe iîngă zidari se opr i i IÎ;K:-ori şi se uita la vale. I*aşii ei erau îualuisîti de iarba mr.-nüUa a drumului. î ' - ra fiounevüle, o ciipà privi aceast:;- străir;ă: cine putea să fieV O utristú. fără în-di'iatá. t e care întîtitpkrea o ră­tăcea prin d:-şertul Montre! ui Feste cile va t'nlnuîe vaza c;i sirăina se apropie dc ea şi î a n u -te-d'a fi ridicat frunte t. auzii cu frică vocea ei şovăitoare:

— Marta, nu mă rectutostt? I>-ra Oomievii e tresa-n.

Cstt. tu. Maria­na, se ridică ii:

— Cura! Tii Terezal

ApticiuJ m ä h pe bancă.

— Da., eu sunt. murmură a-ceea pe care d - n (îounevttle o mim isc aşa.

Şi adăugă, cu o icaă rugi-tonte:

— Nu picea! D-ra иомпсѵШе răaiase. — Nu-mi da; mina? încroha

urnii Maria-Terczj . — Dacă vrei, zise d-ra Сюа-

веѵШе. supusă fatalităţii aceitei în uluiri.

Atunci văzti de trtai aproape pe

Peiisiitul Viiei Âcuileon

üumieiea, 4 7 іаенатів ІМЪ. No. X —7

Maria-Tereza: fata era brăzdata de cute, ochii erau plînşi, iar părul blond albea.

— Am îmbătrinit, nu-i aşa?, zise, surâînd Магіа-Тегежа. •

Fu na momeai tăcere, apoi cu o voce ircininătoare d-ra Chwi-neviüe fetrebă: •.

— Pentru cë ai veno? De c iad te-ai căsătorit, de açmrt 11 ani, n'ai mai veiül deck ia moartea d-Iui Brfcourt, tatăl tau..

— M'ain întors, răspaese IVla-гЙа-Тегееа en an gest vag, ca să-mi revăd oraşul unde m'am născut, ewde am trăit... Am vrut să te văd şi pe tine...

— Sa mă revezi, pe шіпе! D-ra Gouneville se aşeză iar

pe bancă. — Da, da, retuă- Maria-Tereza.

Desigur, tu un poti înţelege... Tn iubiai pe Pierre, tn credeai că o să se căsătorească cu tine... Eu eram geloasă, pentra că te 3 in-beai şi et nu-mi dâea nici o aten­ţie... Aia vrut să mă iubească, am vrut să mă ia... şî m'a luat... Cu toate astea, eram prietena ta, singura ta prietenă, prietena co­pilăriei si-a tinereţii taie.

— Taci nu-mi mai aminti asia. — Ba da. . . Ba da«. L*s3Ma5

să amintesc crima mea~ Am fest atît de grada.. Acttrîwfn-rnă în fata ta, Щ cer ertare... Ah! de-ai stl cit ani fost de nenorocită* m'ai crta.

Emoţie, în acela.? timp şi mira­rea, schimbară lata d-rei Qoaae-villc.

— Abîost neaorecitë. en Pi­erre!

— П£ц«і a soiul meu Щ am di­vorţat; aveam ш t% ţ t a mnrit acam trtj tuni.

D-ra OounevHie repetă: — Ai Avortat? Ai divorţat! — Da. Tăcură. Soarele а?>ипеа în­

cet; un tren trecu ih vafc şi un fnm cenaclu aftmse pînă la ei.

—• Cum ai fost nenorocită? Maria-Î ercia dădu diu cap. ~ In jBrimele mni, am fast fe­

ricită... jlpoi Pierre îmi -mputa că sun|l nesocotită, uşuraiică, chel tui toipe — dar mi ie imputa în mod âră-Rut Lucrul ăsta n"a ţinut mait; el a deveait ciadat, meîancoÉc, trist chiar... Se o-cupa, sSL cu berari foarie se­rioase dh cari m î n d e s e a m nimic, p e istorie... Niq e -dată nu*| întrebam de lucrările lui... Scria cărfî, memraff, arti­cole... Pe mine racrnl Ista mă plictisea.. Credeam că mă. luase pentrucă. eram frumoasă, vioaie, nostimă... Am început să-l găsesc prea grav. prea studios-. A-veam muîie prietene. Mă ptíra-bam cu d e , luam ceaiul împreu­nă, ne duceam la conferinţe la teatru, vizitam expozlfrfîe de pictură... Eram chiar cam coche­tă, Ш narturisesc. cu soiii pri­etenelor mele san cn prietenii lor; însfirşit. trăiam ca o pari-eiancă. Jar fără nici un gînd rău. Ictr'o bună zi. între sofia яіея şi mine se ridică uu zid— iutckgi. nimic numai era mire « á _ EI erajntr» parte; eu în cealaltă-. In zadar am voit să mă аргзорй de el — era prea tîrzîn... Atenei, am început să snfăr, pentrn c i n'am încetat să-l iubesc.

Ea se »ntrernpee. — Vrei să continuu ?

• D-ra GonneviUe dărdu afirma­tiv din cap.

— N'am mai fost veselă, vioae.

zgomotoasă... Am încetat să mă нвгі «cop de ,imf - ne гявгЫ a?-ѵеаш-. QiMtiirie sade era» în­dreptate către tatăl: unde era e i? c e iăcea? pe m m c e iacea aşa? Oare pemiru ca fusesem e femee tînără «şa (te fericim d'à trăi, se porta «1 aşa c e mme?... Né'iputeafJt să cred. Dacă em fu­sesem tovarăşa credamioasă pe cate o dweam. păţeam să de­vin...

Cit fata Unis>tită. d-ra Goune­ville «scufiţă rA cn toate că ca-vintele Mariei-Tereza trezeau tot ceeace avusese mai fermecă­tor si chinuitor în tinereţea ei, prima mişcare a mîrnea, prunele visuri, cînd iubea pe Pîerre Rar-denne. cînd nici am băimm c i el c iubeşte, cu- el ma aşteptă é e cît întoarcerea tatába s ă * dm Ame­rica, ca să-i ceară mâna... Apoi, o nepăsare îngrozitoare, acea. sfială inexpEcatoită pe care o ve ­dea in el, acele trăgăneli conti­nui cu cari o ademenea, absen­tele asa de dese, semnele imeî trădări pe care ca^nu o bănuia, fnstfrşit жАіяІеа bre tala a Ьф-<firi;i ou Maria-Tereza, dnrejea iwştearsă a aoesiei ішгШгі, pentrn c&'ê-ra Ooenevífte й dă-dtjse tn această dragoste Ш sa-ftttvu pentro totdeatHia... Şi de atoBCt atr freent amî Intţgi $i po­somoriţi.

De efte ori, în rropfüe fără somn, cînd numai plîngea, căuta ceva ce ar pntea ясога această laşă ruptură: nn era ea prea se­rioasă, şi eî, tocmai pentru că era aşa de serios, n'avea nevoie i e bucurie? Amara ікоте a seartei! acam ea ascaltă c e a plînsé femeea aceea care-i fa­nase fericirea si averea ei, care plîngea, pentrn că veselia ei în Ioc de a păstra pe Pierre, îl în­depărtase pentrn (oMeauna de ea.

— Era prea iirziu, zise mai departe Maria-Tcreza. Cu toate astea, cînd іпсЬіршакі că pcate o fsîttee ocupi locui lînga eî, locul сагечціі aparöaea, res­pingeam a i groază iáeea asta... Trebuia să aşaept, că Pstr-re o să se întoarcau. Vaii « fe­mee, Intr'adevăr, era pentUt el ceéace n'am stiert să fin... Ctwd am aflat lecra! ăeta, am vrut mai întîiu să-mi ascund resrnea... Un an întreg am lăcirt... Femeea aceea venéa la mme; iară s5-rhl iie prietenă, se aşeză la masa raeau.. Am continuat s'o privesc... şi aveam o dorinţă s'wower... !Vm suferinţele mele am văent

, ce aî suferit tu..: remnşearea răului ce ţi l'am făcut se adăuga ' la chinul meau In sfirsit, ne mai patînd, ala cerni soţului meu să aleagă între ea şi mine

— $f a aies-o pe ea, sorsi d-ra Goimevilc.

— Am divorţat acum doi ani... rJsţaiBSi! Maria-Теч-еад. La ін1-dec?tă mi s'a acordat biiaiiá,fie care l'am pierdut în primăvara aista. Uite viata mea... mă erţi acum? ,

D-ra t3ctn»evtlle iiu răsatmsc nimic... Nouri roşietici şî uşori atîmaa pe albastra! paiid al ce-ttuai, ca toate că Iá celălalt ori-ştait nftU muri cenuşii, tjrei, ro­tunzi, se îngrămădeau ca nişte nanti de zăpadă.

— La ce te gîndeşti? zise Ma-rfa-Tereza.

— Eî a fost nenorocit., zise în­cet d-ra Gouneville.

— El! , -— N e n ^ U pentrn c i «Чі л-

Ш fericirea oe сше o sperai In tine. Tu l'ai zăpăcit un moment, dar m nu l'aii înţeles nici odată. Nu-i în viaft dc cît veselie $i irurmtseţe... e viata, я п т і и d e tot-, Тэк îl cunoşteam bine. Eu îl !nţele$eam. Lui iL irebţik o tovărăşie cu care s i imparti la­tul, aerasca, grîjiîe, buatrffle, pla­nurile...

Ea lasă ochä in tos şi ea ca şi cum січет fi vorbit ei iosaşi:

— Aşa visasem eu, altă dată, ca să> fiu a lui...

Şi, deodată, acoperindu-şi o-cbii ce т ш а începu să pfimjă.

'— Cm вше, cu mise ú\r fi fost nenorocit.

Focşani J.Jttercator тшшашт-+-т*~———

Viaţa artistică $i literară D-aa Я а а і а C—Im ţ*-* «frtaa

largii ş i c e a â e i u i a t a a c i i s k ^ t e l i t w a -ra i e z e c i d e a n i , Ы i o a * « o l n < a e : O i n c a e t a l таспш.

" BMzîitc 4 - a e i M*ria Coaţa* , a«a i e a e j r c c i a b i l c d i n p u n c t d e Tedere al a i n c e r i t ă t j i s c n t i e e n t a l u i eare Ic-a t n c t i » * , ş ea» c жае ім ів і івв «i prim f o r m a lor s i m p l i i , n e i v ă , eores-pumdttoam е ц р г і а а п і а і «аампісайгг.

Iaanşi і\Лиі «аіншеішг amrtă «* , i n s i i * a t i a p o e t e i a f e e w d a t « n a i a -l e s s i tar i s u f l e t e ş t i d e i n i o a s ä m e l a n ­c o l i e , d e r e g r e t e c i n s t i t e , p e c a r e I o * 4фтМ i m aaeval l e , іівеаК, t n f o r m a v e r s u l u i l i m p e d e , c a r e n u ş ' . ie e i t w + i d ă éecH e w r h r r e l т и | * « в s u f l e t

• L a яЛшйЛ « a « f t M M i e

EL VHfaau. — ѴііашіііІ я п я і а « I i - l i i i F i f i t B « M «««№ri ta№ Ш m a i * -rate, atn * ; W r m , «X іШяЬЛт « r -«tf ieăni ѵаЛ tai m i a m i r a n v p a n f -na nmt mfftrre s a f l e t e ş f f i , e i i r c e w , i n t e n s e , t n f o r m ă r e m f i e a t ă .

Cu b r g r ă i n s p i r a ţ i e , Ä n t a t S f»r-vt&, aălncu p r e e c n p a r c i c a s p u n e , m de a c o m u n i c a , роегШе <d-lui T ţ -( îanu s u n t totuşi i H ^ r o g u a t « i e tn -s n ş i r i p o e t i c e . E î n s ă o i n e g a l i t a t e i n -t r e i n s p i r a ţ i e ş î realizare, p e e a r e p e e t a l s e s t r S o n e ţ t e s ' o Î n v i n g ă . Ş i u n e o r i o î n v i n g e , c i a d l a s ă l i b e r t a t e - d e p l i n ă s e n t i m e n t e l o r s a l e să. a b i i n -ik î n v e r s u r i .

Dkt ionarn l de citate s i l o c n ţ î n n i s t i ă i n e , eflifia TJ-a de B . Иагхаа. — l u c r a r e a a e e a s i a , c n e r i n z î a d c i t a t e şi l o c u ţ i u n i l a t i n e ş t i , g r e ş e a ţ i , î tan-« i s e , g e r m a n e , i t a l i e n e ş i e n g l e z e , t ă l m ă c i t e in s e n s u l c e l m a i a p r o p i a t ş i u n e e r i fatsoşite I c « с а і к а і е ж М *o-m i n e s c , e s te ttru îD*»M»lft folowte»-ee. D a ţ i » fi ФГІТШ ш а п а і і м pt-nct i c twieee itistrerrtr, кмтигея a v e таівагеа і ш е і ee iecthie i i e »d-• M r a b i l c - e x p r i m ă r i , c a r i a n S t r u b ä -Іщі w a c u r i î p . щгі» î î d c v ă r u l e t e r n în-efcis i n e l e şi p r i n f o r m a a r t i s t i c ă t n e a r e " sun t r e d a t e . Mai e s t e î n s ă ş i u n p u n c t d c vedere t a r t i s t i c , c a r e se r e ­feri la ferma a f ee s to r é r t a t c , « a r i n!a* f i nej ielrit i t , i a c ă n r î n r i u r i jftt t îe cît ubuţifii l i p s e i d c e o u c c n -ісаге, moderat . . • " r

M é f i a i ? — FOSÍHI ffi si&reilnrul n e s t r n c o l a b o r a t o r , d. G. T. N. Va-r«me « * e ar*fart é e Neom * с т ' « 1 * Внеяапй e a «j iasndw al i m АжаЬсІ. i te t iata m aa mttUwnesie, ttrk йі-doială, s ă a f i r m e numai , ci n t i l i z e a -«a ^eeJiijri, dar prncticnl m t i e i 4è a p u n e p e i l o n ă c o l o a n e . D. Varone a-p a r c din a c c n=(ii n e m i l o a s ă c o n f r u n -tere, nn t o c m a i ea wn piafdmter, ei m a i m u l t u n î m p r u m u t ă t o r d i r e c t ,

pttstrtnda-şi bine fn{cles şi pcrüone) d-яліе ta m modifica ir ! el

Tfe" pare rău, sincor vorbind, de pSt tania aceasta, căci prea <-rn strtrhS» tor d. G. T. N. Varoac .

jűárt ,. І л тагН rom avea teatru In aer K«

ber. Iniţ iat iva doamnei IJrfttirniie-âe w i e că mm «ale t ir ,4 r i ­

tt, afcsamdru ilbnrcti, dirce-torul general al Teatrului Natiou.'tl, a botărît să joace, cu artiştii primai noastre «eeae, t r a p - i a » e i i e e tn A« теажіе Ver t i reprezentaţi^ de două ori pe săplămînă.

Ide ea aceasta merită toată lauda ş i riaariUn că chiar reperfetiai va & întoeauţ asl iel e a să согесашаіД în-t r ' a i r e i r esteticei «nu i teatre de a-cest

IMÍMTSII! <••<! F c a n m i e ». «•.. я» va deschide la Ateneu expoziţii le pic­torului Iscr şi accc.v a pcisagnsiiibti S . ЖЬШІеяеа еяге *a сзргше im-««roată e e i . CS. M a s n i i .

SACfJl IM ШМЕ Şe cîuta „Africana" şi іеіюгиі

desionaal dracitai spre .marea пегпюМшвіге a риЫіснкі' care'şi astupa urechUe.

t-a ridicarea cortinîi, în actul a! IMea, scena reprezintă pe Vasor» dm <iawa tenorul) culcat sub un copac şt Selica (prima donna) îi iace vânt cu o cracă i&i Se sommil nefiirrîmrat.

— Aoleu, strigă o voce din parter primei donne, ia seama să nu'l áe*tepti- Lasă clinele să doarmă !

Lţn medic>e ©prise ^-..admire casa ce"si cădise «n măcelar pe Ia obor.

— Ei. ce ac i , doctore, de casa niea ? îl întrebă casstptíl magu-Ut.

— i o c îi Tăspanse medicul, că e mai ca folos să штті decit să vindeca

•# -— ö a , da, stai, zicea d-na Zâ-

năricescu bărba<flim ei. că vot bărbaţii 'tineta mult fa kăetî. Tată-meu îmi spunea adesea că'î părea ran că> vu m fose«era bate*. '

SoţuL oftmu,* îi răsptmss — împărtăşesc $i eu părerea

de rân a socrului 1

tara, se prezintă an flăcău mare şi gros ca an tanr, tm battit dîn piaţă. Voinic, insă murdar ca un coşar.

— Aoleu, ce sptrrcacmnc t zise medicii! cu scîrbă cînd îl văzu. Pentru ăsta trebue apă malta...

— Ştiam eu .nntrextípse re-cmtnl, c'« să- mă lovească ne­norocirea să mă dai la marină.

B . — N e . a . ÜWVSRSUL LlTERAh D u m i n i c ă 1 7 Ianuarie 1 9 1 6

r

a m a r i l o r ş i v a l o r o a s e l o r P R E M I I

ce oferă ziarul „UNIVERSUL" abonaţilor săi, la tragerea din luna Mai 1916

Lei 5.000 IR BORURI CONUMLE 4'

ci ciponif de lai 1917

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din 2 pitari ft bronz, m somiere, 2 •optiere, şl i i elegant lavoir cu oglindi, special lierate de sunos-stta fabrleă de mobilt dt Breaz И. fintmaa. Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorul celor mal mari sase particulare Vile şl Hoteluri.

Un elegant BUFET lustruit mahon având 3 despărţitori sn placa de marmoră şi oglindă, comparat delà „Compania Americană", mart depozit de

mobile, strada Carol I e . 74. etaj I

10 Lăzi cu diferite produse ale renumitei Case „Bresson" fabrici de itoherurt siropuri şl cognacurl, au fost cumpărate pentru premiile se le oferim abonaţilor noştri la tragerea din Mal 1916

Un dormitor de lemn fin construit In marea fabrici de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlnal-Bravul Ho. 37 şl str. Şerbinlei No. 10. Sucursala :

Calea Victoriei No. 107

Un gramofon „Gigant" M ă ™ dublu, cant* 7 cântece după un remontagiu. „Pavilionul de alamă", de cea mal mare mirlme, Braţul acustic conic ultima perfecţiune. Diafragme ..Exhibition", inclusiv > placi duble (12 cântece) opere alese. Acest gramofon este set mal puternic şl înzestrat cu o mecanici foarte solidă, merge aproape Jumătate de ori, după un remontaglu. Ne-a fost furnizat de Marele magazin de muzică JEAN FEDER, furnizorul Curţii Regale, Bucureşti, Calea Victoriei 54.

Iha vioaia fini cu catie forma •io»r^.#«PWI # p , eatifea, inclusiv arca» cu capra de fil­

les, garnitură de coarde engle-aesti, camerton ei surdină; Una chitara fină de palisan­dru; Un clarinet de abanos fin, cu"8 clape de nichel şi brăţara jos la corpul âe rezonantă, in ' clusiv 12 pene cV rezervă. A ; ceste toate ne-au foet furniza­te de Magazinul général de muzică „La Harpa", Bucureşti, str. Cofyei n-rui 6, renumit In toată tara pentru deosebita ca­litate á mărfurilor ce debitează.*

ca Дові Cifrei* â e arme

Armă siguranţă,

Jumătate garnitvi mobili âe bamba, pen'tru salon, pom pusă din: Una canapea, două foto-liuri şi patru scaune elegant tapisate; Una miraţi i e Bam­ba; O oglindă renefiană f i erittal; Uaa ««fieri de bami«? Un cner de bambù en oglindi da cristal pántra aintran, toate: acestea cumpărate de la marele magazin dé mobile Mareo Dattelkremer, str. Ca­rol 62, Bucureşti.

Cinei chimire Ыдівпісв 'după măsură, calitatea I~a, (Brtul .lui Iov), singurul brevetat im tară şi inventat de, d. căpitan Iov, dia' Piteşti, care are pro­prietatea', de a prèjreni şi vin­deca ciliar opale vechi , de: sto-" mac, rinichi , constipaüé,. sa l e ,

"Supă* cum se constată din nu­meroasele scrisori de mulţu­mire primite r de la persoanele ce-1 poartă.

15 flacoane a câte 1 kilo, apă de Colonia Uamelia, puternic par­fumată c u liliac, mărgăritar, violette, zambile , heliotrop ai

' Verveine, furnizate de renumi­ta fabrică de parfumuri »Ca­melia", A. 8. Aftalion, str. Ge­neral Florescu n-rul 8, Bucu­reşti

Vaa ftajeá i » ţevi, Jeviœ dé ашгвгштКаі

are 4 ctvoare de г . ţeava stângi choke-bore ai poate m trebuinţaatât pulbere neagră, cit şi pulbere fără fum; Una earabini semi-auto-matică de mare preciziune Pie-peri çu tirul garantat precis; U n revolver antomat; Un fia-eon „Thermoa", de 1 litra, care menţine temperatura lichidului (cald sau rece) In timp de 48 Be ore, cumpărate delà marele magazin de arme si biciclete

B. D. Zisu, furnizorul Gurţei Regale, calea Victoriei 44 . Buc.

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit en voiam din „ M e m o r i i l e K e g - e l V L i O a r o l " tipărit anume pentru abonaţi

wntaţi bine: dând aceste mari premii de valoare abonamentele sunt reduse la 18 lei pe an; 9.15 pe 6 luni; 4.65 pe 3 luni = = = = = = = = = P e n t r u c o n c u r a r e a l a p r e m i i l e de m a i s u s , a b o n a ţ i i pe u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e i pe (î. l u n i 15 ş i c e i p e 3 l u n i 5 b o n u r i . A b o n a ţ i i p e u n a n p a r t i c i p ă l a d o u ă t r a g e r i , d e c i d u p ă p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i i n c ă 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a , , L N l V E R S l ІЛ I n u î n t r e b u i n ţ e a z ă î n c a s a t o r i

Plata aîjoeamentelor se face direct la Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau in persoană

1 Cosalet ie metal fin argintat - pentru servit pesmeţi ; 1 Tar

antomat pentru nnt, de metal fin argintat c u interiorul de cristal; І aorvioia ie dejan de

argintat conţinţnd 2 ouare, .1 vas pentru unt si 2 solniţe miei, toate pe u n suport e legant; 1 fructieră de metal alb fin argintai; 1 baston c u minerul dei arj^nt ; veritabil marcat de statY 1 pnngă de al­paca fin ' argintată; 1 Catie căptuşită cu mătase ros c o n ţ i ' n î n d : 1 Achefêjfoars-Ш gbete, 1 incheetoare d e , â l ăHuş i , 1 maşină.-de tot^BS jnanuş i , 1 os/'

• Aş, pantofi,4oatedejEBfttal foarfec fin s r f i n U t ; J ^ a n i a î i mare de: salon e^e^sfejşfir'^J^hís^:: cu bătaie tnmiiáSé^\ --Intorctoi du-sé odată J à 'Щ'Izile. Furai»' sate de,m^rele^ Magazin de b i ­juterii,-JVàtii Roller str fíarol 60 Etaj I.

S ceasoarnice de' argint pentrn buzunar având inscripţia zia rului „Universul ' , 5 ceasoarni-ce pentrn biron en pedeaial de cristal, tet cu aceeaşi inscrip­ţ ie; 5 ceasoarnica-de peiete trn-moi pictate, se întoarce la 8 zile , tot inscripţia ziarului ,<U-niversul"; 5 ceasoarnice nichel având şi aparat Pres-Papier.

8 Lămpi de masă complecte cu aitâ sticlă şi abatjour dlnd lu­mina l a fel cu gazul aerian, revenind mai eftin ca orice fel de i luminat şi chiar declt pe­trolul. Aceste lămpi n e a u fost furnizate de firma Ctauttafid, a-sociaţia dr. V. Rosculeţ ş i ,Con­ţii R. şi G de Roma, Bucu­

reşti "str. Dr. Lueger No. 5.

M dt j iu i i copioase la marele restaurant Europa din Pasa­

ta g iut l t smâuJ. ; . , : ; "

Un lavaeoB df faiaaţi englezesc, " i^Jbj pe un picior de fontă văp-f-H iti si''.'lăcuit atbj; cu ventil de LrWurf^.'^â^:litebelaţ,..Bat*

''terîaliirsţBurfeW^ ;ăîămă fin nichelat, 'іІШШаХ" de Teirich & C-nie,;sueees%r earol Wein-lich, tfelefen 6^71.

I asortimente complecte din pro­dusele cosmetice »Flora", com­puse din: cremă Flora. 1 cutie pudra Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol, 1 pastă de dinţi

4 Splendide lachaari pentru da­me.