1

ANTROPONOMASTICA IN LEGEA TARII

Ednologia jurídica parte a stiinelor despre societate.

Ednologia jurídica stinta ce face parte din grupul stiintelor sociale trateaza

aspecte juridice ale civilizatiei arhaicie si populare ca si conceptie despre

lume si viata. E face parte dintr-o serie de stinte care impreuna cu ednologia

jurídica studiaza si alte aspecte cu privire la conceptia despre lume si viata si

anume : geografía jurídica, antropología jurídica, sociología jurídica.

Ednologia jurídica trateaza drepturile primitive, arhaice adica anumite

drepturi pe care societatea in evolutia s-a le-a transformat de-a lungul

timpului urmand mersul firesc al evolutiei societatii umane. In evolutia sa ca

stiinta ednologia jurídica a cunoscut doua faze distincte: studiul folclorului

juridic ce porneste de la studiul normelor de drept cutumiar, cuprinzand in

obiceiuri, datine si traditii, si studiul conceptiei si experientei juridice in

comunitatile sociale fara un carácter etnic distinct si in comunitatile

socialecu caractere etnice distincte si cu personalitate ednica bine stabilita.

“Legea tarii”

Legea pamantului (obiceiul pamantului sau legea romaneasca, legea tarii

sau” ius valachicum” s-a format incetul cu incetul printr-o aplicare

indelungata. Normele ce au constituit sistemul de vechi drept romanesc s-au

ivit, inca din societatea primitiva, iar apoi au evoluat si au reflectat continuu

conditiile materiale de dezvoltare a vietii economico-sociale.

Antroponomastica in “Legea tarii”:

2

Problema identitatii omului a preocupat stiinte cum sunt antropología

filosófica , historia si teoría culturii, axiología , ética si filosofía omului.

Identitatea exmprima maniera de a fi tu insuti , diferit fata de ceilalti .

Inca din secolul XIX lingisitii romanii au pus acentul pe studii ce priveau

antroponomastica populara dar deabea in secolul XX se trece la cercetarea si

analiza numelor de persoane: de botez, de familia in microregiunile arhaice

sau in intreaga tara urmarid prin aceste studi sa descopere originea,

structura si valoarea semántica a acestora. Cercetarile lingvistilor straini au

vizat geneza si evolutia onomasticei romane si abea pe plan secund

cercetarea structurii semantice a onomasticei populare romane. Studiul

onomasticei populare au vizat aspecte privind raspandirea geográfica, istoria

culturala, folclorul literar, si lexicología propriu-zisa. Unele studi au relevat

importante numelor pentru studiul relatiilor social-economice.Astfel s-a

relevat ca numele reflecta atat statutul social al celui care il purta cat si

particularitati ale purtatorului ce poate provenii de la o característica

fizologica , morala , si familiala. In antroponomastica actúala numele care a

ajuns la un sistem general valabil sub forma numelui dublu , nume si

prenume dar acesta un mai reflecta statutul social si personalitatea jurídica

ca si in perioada feudala. Ideea ca numele persoanei reflecta situatia socala

este sublineata de Alexandru Graur care sublineaza in carta sa Nume de

persoane ca meseriasii adaugau la numele adaugau la numele de botez al

copiilor numele meseriilor lor: Cargunaru , Carligeru( persoana care

confectioneaza carlige), Bivolaru, Lautaru Vitelaru etc. Copiii gasiti trebuiau

sal i se dea un nume de familia care refleca situatia lor sociala.Sistemul

antroponomastic romanesc cuprinde pe langa o baza lingvistica si o paza

jurídica cutumiara. Originea numelor populare de persoane la romani au

trasaturi complexe geto- latine , slave sub raportul cutumelor juridice la

3

tructura si funcionarea lui se remarca influenta sa latina. In

antroponomastica romaneasca numele reflecta o trasatura importanta a

persoanei care il purta de aici si dictonul popular care spunea “ Spune-mi

cum te numesti ca sa iti spun cine esti “sau “Nu numele face pe om ci omul

face numele”. In antroponomastica romaneasca un singur nume un spunea

nimic cand acesta era : Vasile , Ion , Gheorghe dar raportarea lor la alte

nume capata valoare jurídica: “Zi-i Ion ca este om” denota o trasatura de

carácter sau “Zi-i Ion ca este domn “ce denota o stare sociala. Conditiile de

viata sunt marcate prin adaosul la numele de baza , prin supra sau subnume.

Nume ca Fatalau, Schiopu , Septilici desemneaza o particularitate fiziologica.

In perioada fedudala numele de persoane au devenit treiple , pe langa

prenume , numele gentilic se adauga si cognumele pentru a face distinctia

identitatii persoanelor liberedin mediul rural (mosneni, razesi, slobozi).

Numele triplu desemna intreaga activitate económico- culturala a persoanei

in mediul ei si vata satului. Mosnenii din Oltenia pe langa prenumele de

Vasile adaugau si numele gentilic , al spitei de neam al “mosului” : Lupesc’

forma ce deriva din Mos Lupu, la care se adauga si cognomenul : Cloenarul

sau din Closani, sau Ilie Nedelesc’ zis Isbaseanu , din Mos Nedelea din Closani

. Aceste nume erau caracteristice taranilor liberi. Taranii aserviti – clacasii –

in afara numelui domenial – domensc ,boieresc sau manastiresc, care

desemna domeniul unde acesta era legat se denumea tot prin sistemul de

nume triplu. Asfel pentru a desemna conditia lui de taran asevit se adauga

sufixul –asu se desemna sinumul omenial adica clacas de pe mosia…. Ex.

Hartogasu vroia sa desemneze : “clacas de pe mosia lui Hartog”. Hartogasu

purta in fond num nume triplu Ion a Vasilichii la care se adauga un agnomen

Balbaita din Izvoarele . In compozitia numelui mai intra si patrimoniul

uneori : din spita lui Plamada, spita desemnand stramosul fundator care era

4

proprietar unic. Stabilirea numelor de persoane de la sate se facea conform

cutumelor juridice stravechi . Denumirea patrimonica a unei persoane marca

diferitele situatii juridice de descendenta . Adaugarea unui prefics la numele

tatalui se facea pentru stabilirea filiatiei directe Ion Aciobanului sau situatia

intalnita la aromani “Gheorgi al’Costa”. Sufixele –esti, eni si ani la numele

gentilic si a terminatiei –oni si -oi stabilia dreptul funciar al descendentilor

patriliniari: Altesti din Alb, Avramesiti din Avram, Negreni din Negrea.

Adaugarea sufixului –ita se facea pentru a desemna supranumele ocupatiei

sotului : Olarita sotia olarului sau a unei persoane cu apelativul Olaru. De

exemplu Ana Ciobanita Ionului desemna pe Ana care este ciobanita si

totodata sotia lui Ion. Articolul este transformat in desinenta asfel se ajung la

nume nume cum sunt : Gheorge Aciobanului Ionului adica Gheorge a lui

Ciobanu fiul lui Ion. La femei transformarea numelui desemna filiatia si

legatura prin casatorie. Nume ca Maria Ionului putea desemna Maria fica lui

Ion dar si sotia lui Ion. Prin utilizarea numelui gentiv-partitiv de posesie se

semnala scimbarea starii civile a femeii prin casatorie: Miaria de Bailesti ce

semnala denumirea locala a femenii intrate prin casatorie in familia sotului

prin casatorie Intre orfani fratele cel mare avea ingrija fratii mai mici , iar cel

ramas in stare de liberntate social afata de cel aservit dadea numele

celorlalti : Vasile a Ion Alupului care insemna fratele Vasise a lui Ion Alupului.

Se constata si influeta asuptra numelui venit de parte materna care se facea

dupa modelul celei patronimice cu cu adaugarea descendentei printr-un

preficx : Gheorge Amariei ceea ce inseamna Gheorghe fiul Mariei. Tóate

aceste exemple de nume desemnau si ilegalitatea descendente . Adaugarea

insa a sufixului -an la numele mame desemna de aceasta data doar filiatia

matrilineala Ion Voicanu , Ion fiu al Voichi . Barbatul care prin casatorie se

stramuta la casa sotiei primea si el nume `pe linie materna Ionul Voiculestii

5

din Closani1 adica Ion din familia lui Voiculescu din Closani. De asemenea se

utilizau si poreclele date pe filiatie materna barbatilor si femeilor

Este de remarcat ca in perioada feudala poreclele si apelativele date

haiducilor , epilepticilor, nevorticilor erau interzise pronuntarea lor de catre

femei , copii , bierica , sfatul batranilor.

In aceasta perioada se remarca sistemul triplu al numelui ce se aplica

deopotriva femeilor si barbatilor insurati si neinsurati, si acelasi sistem se

aplica si boierilor care apar in documéntele de scaun a lui Stefan cel Mare cu

un nume iar in Pomelnicul Manastirii Bistrita aceeasi boieri apar cu alt nume

in prímul aparand cu nume unice iar in cel de-al doilea cu doua nume , iar in

cotidian se aplica sistemul triplului nume indiferent de scara sociala.2

Bibliografie

1. Romulus Vulcanescu - Etnologie jurídica

1 Romulus Vulcanescu Ednologie jurídica pag. 1132 Romulus Vulcanescu Ednologie jurídica pag. 114

6