Potentialul si promovarea agroturismului intr-o regiune a tarii

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Potentialul si promovarea agroturismului intr-o regiune a tarii

Agroturismul în judeţul

Caraş-Severin

INTRODUCERE

Şansa României de a deveni partener activ al Uniunii Europene se regăseşte printre

altele şi în potenţialul material şi uman al spaţiului rural, în marile rezerve nevalorificate care

se află pe teritoriul românesc. La începutul acestui nou mileniu, acest spaţiu se prezintă cu

serioase rămâneri în urmă faţă de mediul urban, cu discrepanţe între nivelul de viaţă al

locuitorilor din cele două medii. O şansă pentru dezvoltarea mediului rural constă în

extinderea organizată a agroturismului care este modalitatea cea mai eficientă de valorificare

superioară a resurselor materiale şi umane.

Judeţul Caraş-Severin, cunoscut altădată ca „motorul economiei româneşti”, precum

şi una din principalele sale arii miniero-metalurgice, s-a transformat într-o zonă de dezvoltare

submediocră, cu scăderi constante şi puternice la toate activităţile economice, fără

perspective imediate şi cu grave probleme demografice. În aceste condiţii, în căutarea

soluţiilor alternative de redresare a situaţiei economice, agroturismul prezintă avantaje de

necontestat.

În primul rând asigură locuri de muncă şi obţinerea unor venituri rezonabile pentru

populaţia din zona rurală carăşană, aflată în prezent într-o situaţie dificilă din punct de vedere

financiar datorită reculului înregistrat în activitatea economică.

Permite apoi revigorarea activităţilor complementare, care se pot extinde proporţional

cu dezvoltarea agroturismului, constituind surse de venituri pentru alte categorii din populaţia

activă: ghizi, instructori, mici meşteşugari, comercianţi

Agroturismul asigură posibilitatea valorificării superioare a surplusului din

gospodăriile ţărăneşti, care de multe ori se degradează prin neîntrebuinţare. Acest lucru este

Pagina 3 din 78


cu atât mai important, cu cât produsele naturale sunt mai naturale, realizate fără folosirea

pesticidelor, deci de cea mai bună calitate. Ţinând cont şi de faptul că judeţul Caraş-Severin

are compoziţia floristică cu o valoare extraordinară singura din ţară care o concurează pe cea

din Obcinele Bucovinei (Vatra Dornei), produsele alimentare au un gust foarte bun, fiind

apreciate în străinătate ceea ce sporeşte calitatea produselor.

Practicarea agroturismului constituie un element benefic şi pentru populaţia

autohtonă, care doreşte să-şi petreacă vacanţele în alte zone decât cele cotidiene, dar

veniturile modeste nu le permite itinerarii costisitoare; preţurile practicate în agroturism sunt

mai mult accesibile decât în turismul clasic, favorizând dezvoltarea unui turism de masă.

Dezvoltarea acestei activităţi ar permite cunoaşterea unei zone cărăşene, agroturismul

putând deveni un ambasador invizibil, facilitând atragerea investitorilor pentru această

ramură a sectorului terţiar sau alte ramuri ale economiei.

Alegerea acestei teme constituie prezentare unei alternative la turismul tradiţional

deoarece prin agroturism se pot dezvolta o serie de zone a căror grad de activitate economică,

la această oră, este limitat. Totodată agroturismul reprezintă o şansă de afirmare pentru tinerii

absolvenţi deoarece promovarea proiectelor concepute în acest domeniu de către aceştia,

poate conduce la dezvoltarea societăţii în ansamblu

Lucrarea este structurată în trei capitole majore care analizează modul de practicare a

agroturismului în judeţul Caraş-Severin (capitolul I), promovarea agroturismului în judeţul

Caraş-Severin, identificându-se întreaga reţea agroturistică a judeţului precum şi promovarea

unor politici de stimulare a agroturismului cărăşan (capitolul II)

În capitolul III al lucrării am realizat o prezentare în ansamblu a potenţialului

agroturistic al satelor cărăşene prezentând sub aspect demografic întreaga zonă rurală

cărăşană, dar şi principalele puncte de atracţie ale acestui judeţ.

Se remarcă faptul că la dezvoltarea acestui tip de servicii trebuie să participe întreaga

societate dar mai ales factorul politic, în special administraţia locală care poate susţine şi

încuraja activitatea agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate şi mai

ales, prin înfiinţarea, în fiecare din zonele analizate a unor ferme agroturistice tip, model de

urmat pentru ceilalţi locuitori, în concordanţă cu protejarea mediului înconjurător

CAPITOLUL I.

MODUL DE PRACTICARE A AGROTURISMULUI ÎN SATELE DIN JUDEŢUL

CARAŞ–SEVERIN

Pagina 4 din 78


1.1. CONCEPTUL DE AGROTURISM

Odată cu dezvoltarea activităţii turistice şi cu extinderea sa explozivă, a fost

evidenţiată şi o diversificare a acestuia, în funcţie de dorinţele turiştilor, particularităţile

reliefului, complexitatea serviciilor.

O desprindere masivă din această ramură complexă a turismului care a avut loc în

urmă cu două decenii, o constituie turismul rural. Atenţia deosebită a factorilor politici şi

administrativi pentru această zonă (rurală), care se doreşte a fi atât protejată cât şi

modernizată, a impus ca o posibilitate reală de dezvoltare această activitate de turism rural.

Pe de altă parte tendinţa populaţiei urbane de a-şi petrece timpul liber în mijlocul naturii, în

linişte, departe de tot ce semnifică termenul urban inclusiv poluare, este o garanţie a

posibilităţii de dezvoltare a acestei activităţi în mediul sătesc.

Agroturismul este o activitate complexă, incluzând două genuri de activităţi: una pur

turistică, iar alta economică, cel mai adesea agricolă dar şi de altă natură care o deserveşte pe

prima, o complectează şi întregeşte Tocmai pentru că presupune o suită de activităţi bine

corelate, agroturismul este mult mai apreciat atât de turişti; care beneficiază de o gamă mai

largă, mai cuprinzătoare şi mai satisfăcătoare de servicii cât şi de iniţiatorii activităţii, care au

posibilităţi mai complexe de valorificare a resurselor materiale şi umane din zona rurală.

Există o interdependeţă între agroturism şi celelalte ramuri economice săteşti, pentru că

practicarea agroturismului determină dezvoltarea acestora (olărit, legumicultură, cultivarea

fructelor de pădure şi prelucrarea lor, pescuitul, etc.), iar acestea la rândul lor creează noi

posibilităţi de dezvoltare şi expansiune a agroturismului.

Agroturismul are câteva particularităţi care îl deosebesc de turismul clasic:

Spaţiul în care se desfăşoară această activitate este spaţiul rural. Mediul turistic este

deci total diferit de cel cu care turistul este familiarizat. Acesta pentru că de regulă el vine din

mediul urban şi de cele mai multe ori mediul rural se află în zona montană sau premontană;

Persoanele care se ocupă de aceste activităţi au grade diferite de pregătire. În

activitatea agroturistică locuitorul rural este cel care găzduieşte turiştii, el neavând o pregătire

deosebită în domeniul turistic. Are o ţinută populară şi atrage turiştii prin specificul popular.

Spre deosebire de aceştia, în turismul clasic, persoanele care practică această activitate sunt

pregătiţi şi specializaţi în domeniul turistic.

Produsul turistic este diferit în agroturism faţă de turismul clasic. Astfel cazarea este

diferită, în agroturism camera turistică fiind rustică, cu elemente decorative populare,

Pagina 5 din 78


individualizată şi extrem de diversificată. Alimentaţia este, de asemenea diferită, fiind

preparată în serie mică , cu produse din gospodăria ţărănească, după reţete tradiţionale.

Aspectul pozitiv este întregit de existenţa produselor proaspete şi nepoluate. Serviciile oferite

de agroturism sunt şi ele diferite, se fac vizite la atelierele meşteşugăreşti, se observă

activităţile rurale obişnuite, se practică sporturi sau activităţi recreative specific rurale.

Deşi activitatea de agroturism nu poate fi stocată, întocmai ca şi cea turistică,

gospodăria ţărănească este elastică, putându-se mai uşor adapta fiecărei conjuncturi, iar

activitatea agroturistică este o activitate alternativă, uneori auxiliară, ea nu generează situaţii

grave de încetare a existenţei gospodăreşti.

Agroturismul constituie o importantă sursă de creştere a veniturilor membrilor

comunităţii rurale, iar pentru întregul mediu rural o alternativă de dezvoltare economico-

socială. Desfăşurat ca o activitate complementară el nu rupe echilibrul vieţii ţărăneşti, nu

determină dispariţia sau decăderea unor activităţi existente până atunci, ci dimpotrivă permite

valorificarea superioară a produselor obţinute în aceste ramuri şi implicit revigorarea şi

dezvoltarea lor, concomitent cu apariţia altora.

Agroturismul este practic determinat de nevoia de a completa veniturile agricole,

foarte mici, cu veniturile neagricole, valorificând în acelaşi timp importante resurse naturale,

antropice, umane şi introducându-le în circuitul turistic intern şi internaţional.

Întrucât nu necesită investiţii imense şi nu produce aglomerări ca în cazul turismului

clasic ( care ar putea determina dezechilibre ecologice ), agroturismul poate deveni un factor

determinant în reamenajarea spaţiului rural, în condiţiile îmbinării optime a tradiţionalismului

şi modernismului.

1.2. ORGANIZAREA AGROTURISMULUI LA NIVELUL

UNEI GOSPODĂRII

Agroturismul poate reprezenta o bună ocazie pentru a începe o nouă activitate,

paralelă cu cea pe care deja locuitorii rurali o realizează, utilizând pentru creşterea

rentabilităţii, infrastructura de care deja dispun. Motivele care stau la baza deciziei de a

practica agroturismul sunt:

Pagina 6 din 78


Piaţa este în expansiune. Dezvoltarea cererii turistice este estimată printr-o creştere

anuală de 3,5 %, pentru turismul internaţional, iar pentru turismul rural o creştere anuală de 4

%.1

Investiţiile sunt mult mai mici decât în turismul clasic. Aceasta pentru că ele presupun

doar modernizări, reamenajări şi dotări adecvate primirii turiştilor.

Nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate greu de dobândit. La nivelul unei

gospodării, obţinerea cunoştinţelor minime necesare sunt posibile în urma efectuării unor

cursuri de scurtă durată.

Activitatea este complementară, ea nu presupune întreruperea activităţilor obişnuite

(agricole).

Se pot valorifica superior produsele obţinute din gospodăria agroturistică. Legea

prevede în mod expres posibilitatea de a vinde produse din propria gospodărie şi valorificarea

lor mai eficientă.

Este o afacere de familie, putându-se realiza de toţi membrii familiei, precum şi prin

rotaţie, după posibilităţile existente.

Statul încurajează această activitate acordând numeroase înlesniri financiare.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un locuitor rural pentru a putea practica

această activitate sunt:

Locuitorul rural trebuie să fie agricultor. Conform legii pot face agroturism numai cei

care sunt agricultori şi obţin mai mult de 51 % din venitul propriu din activităţi agricole.

Trebuie să dispună de o proprietate pe care să o poată folosi în scopul activităţii

agroturistice.

Spaţiul de cazare şi masă trebuie să fie adecvate primirii turiştilor; întreaga proprietate

trebuie să fie accesibilă turiştilor, pentru că aceştia trebuie să se simtă confortabil şi în curte şi

în împrejurimi.

Trebuie oferite servicii de calitate, în condiţii de igienă şi confort.

Oferta agroturistică trebuie să fie diferită de cea de pe piaţa turistică; trebuie bine

valorificate, obiceiurile, gastronomia specifică zonei.

Organizarea propriu-zisă a unei pensiuni agroturistice, presupune o dată cu demararea

activităţii, o împărţire a întregului proces în trei faze:

- conştientizarea ideii de a practica agroturismul;

1 Idei de afaceri nr. 12 / 1999, Turismul rural;

Pagina 7 din 78


- planificarea operativă;

- demararea activităţii.

Prima fază este cea mai importantă, pentru că ea conduce în final la decizia de a

practica sau nu noua activitate. Elaborarea şi redactarea planului de afaceri, este o operaţie

complexă, dar necesară, întrucât se defineşte clar obiectivul propriu, strategia care se va

adopta, previziunile asupra activităţii. Demararea activităţii presupune continuarea primelor

două faze, punerea lor în practică.

O pensiune agroturistică poate oferi mai multe servicii turiştilor, numărul şi tipul lor

depinzând de mărimea şi localizarea pensiunii, potenţialul turistic din zonă, creativitatea

gospodarului, etc. principalele elemente sunt însă următoarele:

1. Cazarea. Aceasta constituie elementul central al activităţii agroturistice. Suprafaţa

unei camere este bine să fie cuprinsă între 8 – 16 mp., iar înălţimea de minimum 2,5 m.

Amplasarea poate fi atât la parter, cât şi la etaj şi orientată pe cât posibil spre o privelişte

plăcută. Finisarea pereţilor trebuie realizată în culori deschise, iar aplicarea varului sau

vopselelor se face de preferinţă anual. Aerisirea şi curăţenia trebuie făcută periodic şi foarte

meticulos. Împotriva insectelor trebuie utilizate plase la geamuri, şi eventual aparate pentru

îndepărtarea lor. Mobilierul camerei trebuie să fie puţin şi bine întreţinut. Conform legii,

camera trebuie să conţină, în mod obligatoriu un pat simplu sau dublu, cu saltea

corespunzătoare; un dulap gol, o masă de mici dimensiuni şi două scaune. Camera trebuie

dotată cu instalaţie electrică şi prize pentru aparatură electronică: televizor, uscător de păr,

radio. Pardoseala trebuie să permită curăţirea rapidă şi eficientă. În cameră trebuie să mai

existe un număr de noptiere egal cu numărul paturilor şi lămpi pentru citit. Acest mobilier

poate fi şi rustic, deci tradiţional, dar trebuie să cuprindă elementele obligatorii menţionate.

Grupul sanitar trebuie să fie bine amenajat, el trebuie să fie, conform legii, doar destinat

turiştilor. Grupul sanitar trebuie să cuprindă apă caldă şi rece în permanenţă, vas WC,

chiuvetă. Pentru atingerea acestui obiectiv se pot folosi module – grup sanitar, care conţin

cele trei piese şi pot fi montate pe o podea supra – înălţată. Aceste piese sunt prevăzute cu

racorduri speciale pentru apă rece, apă caldă şi scurgere. Racordurile permit legarea la

instalaţia existentă în gospodărie, precum şi legarea de un modul similar, poziţionat într-o

cameră alăturată. Prin această modalitate există posibilitatea creării unor puncte sanitare în

fiecare cameră. Acest punct sanitar poate fi departajat de restul camerei printr-un perete

despărţitor realizat din panouri celulare din mase plastice (PVC, policarbonat), şi se poate

amplasa în orice încăpere, prevăzută cu orice tip de pardoseală. La intrare se află o scară cu

două trepte care marchează conductele aflate sub podeaua despărţitoare. Întregul spaţiu poate

Pagina 8 din 78


fi ventilat forţat prin intermediul unui sistem cu acţionare automată sau manuală. Acest grup

sanitar respectă strict litera legii, astfel încât nu există riscul retragerii autorizaţiei sanitare de

funcţionare.

2. Servitul mesei este o problemă foarte importantă în activitatea de agroturism. De

aceea, amenajările respective trebuie făcute cu mare grijă. Bucătăria, trebuie conform legii să

aibă un necesar considerat obişnuit: maşină de gătit, frigider (ladă frigorifică), o masă de

lemn, veselă, tacâmuri, chiuvetă, spaţiu de depozitare a gunoiului. Masa trebuie servită într-o

încăpere spaţioasă, iar poziţia mesei trebuie să permită celui care serveşte masa să ajungă în

spatele fiecărui oaspete, pentru a-l servi. Membrii familiei trebuie să servească masa separat.

3. Servicii suplimentare. Fiecare întreprinzător agroturistic trebuie să poată oferi

clienţilor săi şi posibilităţi de a-şi petrece timpul liber într-un mod plăcut. De aceea el trebuie

să se gândească la câteva servicii pe care să le poată pune la dispoziţia turiştilor. Cele mai des

întâlnite astfel de condiţii în mediile rurale sunt: închirierea de biciclete, bărci, organizarea de

excursii călare, însoţirea turiştilor în drumeţii, excursii, plimbări, însoţirea la diferite ateliere

meşteşugăreşti din sat, etc. Prin intermediul acestor activităţi se realizează o mai apropiată

comunicare şi apropiere între oaspeţi şi gazdă şi se permite fidelizarea clienţilor, prin anumite

legături sentimentale.

Orice întreprinzător agroturistic trebuie să cunoască bine şi capcanele care pot apărea,

şi care micşorează şansele succesului acestei activităţi. Cele mai importante dintre ele şi care

trebuie evitate cu orice preţ sunt:

- urmărirea unor câştiguri mari de la început; pentru câştigarea clienţilor preţul este

important în prima etapă a agroturismului;

- evaluarea subiectivă a oportunităţilor agroturistice;

- neglijarea oaspeţilor;

- proasta gestionare a resurselor umane;

- slaba calitate a serviciilor oferite.

Deşi multe din aceste aspecte sunt valabile şi pentru alte activităţi economice, într-o

fază de debut, evitarea lor sunt esenţiale în fidelizarea clienţilor şi desfăşurarea unei activităţi

de succes.

Documentaţia necesară pentru clasificarea pensiunii agroturistice este următoarea:

- cerere – tip;

- copie după actul constitutiv al agentului economic;

- copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului;

- autorizaţie sanitară;

Pagina 9 din 78


- autorizaţie sanitar – veterinară;

- autorizaţie de prevenire a incendiilor;

- autorizaţie de mediu;

- schiţa pentru amplasarea gospodăriei;

- schiţa privind structura, amplasarea şi nominalizarea camerelor;

- faşa privind încadrarea camerelor pe categorii de clasificare;

- copie de pe documentul de plată a contravalorii tarifului achitat în contul O.A.C.T.,

în vederea eliberării certificatului de clasificare.

Conform normelor metodologice, în România pot funcţiona următoarele tipuri de

structuri agroturistice:

- pensiuni turistice rurale de 4,3,2,1, margarete;

- pensiuni agroturistice de 4,3,2,1, margarete.

Însemnele privind categoria de clasificare a pensiunii trebuie realizate pe plachete

confecţionate din materiale rezistente, iar montarea lor trebuie făcută în exterior, de regulă la

poartă, sau în alt loc care asigură o vizibilitate optimă pentru turişti.

1.3. AVANTAJE ECONOMICE DIN PRACTICAREA AGROTURISMULUI

Practicarea agroturismului poate întregi venitul agricultorilor, cu implicaţii asupra

dezvoltării întregii regiuni cărăşene. Deşi există din totdeauna la nivelul acestui judeţ,

economia de piaţă impune realizarea acestei activităţi în mod organizat, continuu, ca o şansă

de dezvoltare a zonelor rurale, influenţând toate domeniile vieţii rurale: social, economic,

familial, cultural. Fundamentarea activităţii de implementare a agroturismului în zona

cărăşană trebuie să aibă punct de plecare stabilirea eficienţei acestei activităţi, evaluarea

randamentului său. În general, începerea acestei activităţi presupune în prealabil investiţii mai

mult sau mai puţin costisitoare. Aceste investiţii trebuie atent fundamentate pentru a fi în

măsură să aducă beneficii gospodăriei agroturistice. În al doilea rând, activitatea agroturistică,

ca orice activitate economică, este pe o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă parte

producătoare de efecte. Este necesară deci, compararea atentă a celor două laturi şi

cuantificarea cât mai exactă a rezultatului. Această cuantificare nu exprimă întotdeauna fidel

realitatea, întrucât există şi elemente cum sunt structura resurselor şi rezultatelor, timpul care

poate acţiona diferit asupra elementelor din structură, calitatea efectelor, care influenţează în

mod indirect rezultatele concrete ale activităţii.

Pagina 10 din 78


Determinarea efectelor trebuie să aibă în vedere două variabile importante: spaţiul

agroturistic şi categoria de resurse ale căror efecte se calculează. Astfel, în ceea ce priveşte

spaţiul, trebuie avută în vedere în primul rând gospodăria agroturistică unde efectele sunt cele

mai vizibile şi în proporţia cea mai mare şi apoi unitatea administrativ – teritorială în care

această gospodărie se încadrează, deci satul agroturistic, care şi el beneficiază atât de afecte

directe cât şi indirecte.

În activitatea agroturistică, problema cuantificării avantajelor materiale este mai

complexă şi mai relativă decât în alte domenii de activitate. Aceasta pentru că de multe ori

activităţile agroturistice nu pot fi desprinse clar de cele cotidiene. De exemplu, preţul mesei

servite nu poate fi desprins corect atâta timp cât şi membrii familiei consumă din respectiva

mâncare, deci o parte din resurse este destinată autoconsumului. Sau în ceea ce priveşte

investiţiile realizate pentru îmbunătăţirea gradului de confort care se recuperează prin

amortizare, de ele beneficiază în egală măsură şi familia agroturistică (apă caldă, apă curentă,

dotări sanitare, televiziune prin cablu, etc.).

Activitatea în agroturism cuprinde mai multe activităţi: cazare, masă, activităţi

distractive.

În cadrul acestor activităţi, cazarea ocupă primul loc, cu circa 40 – 45 % din volumul

total al realizărilor economice. Indicatorii calculaţi pentru cazare sunt în primul rând cei

evidenţiaţi ca fiind indicatori generali: volumul încasărilor, cheltuieli totale, profit, etc. Un alt

indicator specific acestei activităţi, foarte sugestiv, este coeficientul de utilizare a capacităţii,

calculat ca un raport între capacitatea efectivă într-o perioadă de timp şi capacitatea de cazare

maxim posibilă.

În alimentaţie, sistemul de indicatori devine mai imprecis şi mai dificil de calculat.

Există o mare varietate de produse care sunt culese din gospodăria ţărănească, iar altele

trebuie achiziţionate de pe piaţa ţărănească. De asemenea, o parte din hrană este folosită

pentru autoconsum, alta pentru turişti. Sunt totuşi situaţii mai clare: produsele provenite

direct din gospodăria agroturistică (lapte, sucuri, fructe, legume, miere, dulceţuri, gemuri)

care sunt uşor evaluate de gospodar, acesta ţinând cont de preţul pieţei agricole, şi produsele

care necesită aprovizionări, pentru prepararea lor ulterioară. Pentru simplificarea calculelor,

gospodarul poate calcula aceste preţuri prin aplicarea unui procent de adaos la cheltuielile

efectuate (de exemplu: 40 %).

Activităţile distractive sunt uşor de evaluat, fiind suficient un mod clar de diferenţiere

a tarifelor, şi o evidenţiere a lor.

Pagina 11 din 78


În stabilire indicatorilor de eficienţă, şi, în general în analiza activităţii agroturistice

sub aspectul rentabilităţii, trebuie avută în vedere diversificarea activităţii, elasticitatea ei,

complexitatea şi lipsa unui şablon agroturistic în care aceasta să se încadreze. De asemenea,

este ştiută slaba preocupare a locuitorilor rurali pentru activităţi de gestiune, de evidenţiere

sistematică şi analitică a cheltuielilor, dată fiind multitudinea preocupărilor sale, agroturismul

fiind doar o activitate complementară. De aceea este necesară simplificarea maximă a

evidenţelor primare, abordarea acestor aspecte cu o oarecare aproximaţie. Totuşi, este absolut

necesară, evidenţierea, chiar primară a principalelor categorii de cheltuieli, precum şi a

principalelor tarife utilizate în gospodărie, precum şi impunerea unui sistem comod, de

evidenţiere paralelă, a cheltuielilor şi veniturilor rezultate din activitatea agroturistică.

O altă problemă importantă care trebuie luată în considerare când se analizează

eficienţa activităţii agroturistice este investiţia de capital cu care se demarează orice activitate

de acest gen. Chiar şi cele mai modeste amenajări, modernizări, renovări, presupun alocarea

unor fonduri care se cer amortizate ulterior pe măsura desfăşurării activităţii. Locuinţele

rurale au carenţe serioase în ceea ce privesc dotările sanitare precum şi alimentarea cu apă

caldă şi rece. Ele sunt o necesitate pentru omul sec. al XXI-lea şi sunt necesare atunci când se

doreşte practicarea acestei îndeletniciri. Totuşi există şi aspecte pozitive ale spaţiului de

locuit, camerele din aceste locuinţe fiind aproape întotdeauna spaţioase, luminoase,

călduroase, trainice, frumos încadrate în ambianţa gospodăriei. Activitatea de pregătire a

mesei presupune şi ea investiţii, determinate de necesitatea desfăşurării acestei activităţi în

condiţii normale din punct de vedere igienico-sanitar.

A. În agroturism, în activitatea de cazare, eficienţa este mult mai uşor de stabilit,

pentru că acesta reflectă în general doar încasările efectuate, şi mai puţin cheltuieli. Spre

deosebire de turismul clasic, care realizează investiţii masive pentru desfăşurarea activităţii,

agroturismul pune la dispoziţie propria locuinţă, camerele sale disponibile, evident uşor

îmbunătăţite. Totuşi este impropriu să se considere o investiţie pur agroturistică, pentru că

toate îmbunătăţirile efectuate sunt, de cele mai multe ori, deopotrivă şi în beneficiul

locatarilor( apă caldă, încălzire, etc.). Excepţie de la acestea fac gospodăriile de reprezentare,

care sunt modificate şi adaptate în mod special pentru primirea turiştilor, precum şi

gospodăriile abandonate care sunt de asemenea adaptate închirierilor. Gospodăriile familiale

însă fac de regulă investiţii minime în cazare, legate de construirea băilor, a punctelor sanitare

igienice şi adaptate nivelului actual de dezvoltare. Întrucât chiar şi în satele (majoritatea de

altfel, din judeţul Caraş – Severin) în care nu este realizată canalizarea şi racordarea la

reţeaua de apă potabilă, toate au la nivelul gospodăriilor fântâni, pentru realizarea băilor, nu

Pagina 12 din 78


sunt necesare decât o pompă, pentru scoaterea apei, un boiler, şi obiectele sanitare strict

necesare. Exista gospodării, care şi-au realizat aceste obiective şi prin construirea unui bazin,

de unde prin cădere liberă este folosită apa necesară. Tot pentru activitatea de cazare mai sunt

necesare obiecte legate de dotarea camerelor (pături, lenjerii de pat, prosoape, şervete).

Cheltuielile legate de aceste îmbunătăţiri, ajung, excluzând munca fizică, pe care se

presupune că o face proprietarul, la 500 Є.

Pompă de apă …………………………………….. 50 Є

Boiler …………………………………………….. 150 Є

Obiecte sanitare ………………………………….. 150 Є

Alte materiale ……………………………………. 150 Є

Total ……………………………………………… 500 Є

Întrucât, media camerelor disponibile la nivelul judeţului Caraş – Severin este de

două, numai din activitatea de cazare se pot obţine încasări de:

4 persoane * 5 Є * 182 zile ……………………… 3640 Є

În calcul s-a considerat că într-o cameră sunt cazate două persoane, că tariful mediu

este de fapt tariful minim (5 Є), şi că la nivelul gospodăriei gradul de ocupare este de 50 % pe

an. Veniturile obţinute sunt suficiente pentru acoperirea investiţiilor făcute, oferind şi

posibilitatea gospodăriilor rurale de îmbunătăţire a vieţii cotidiene, media lunară fiind situată

cu mult peste salariul mediu pe economie.

Chiar şi activităţile cele mai simple, cele de campare şi cazare de extremă (sălaşe,

poduri, etc.), sunt extrem de rentabile. În acest caz nu se face nici o investiţie, toate încasările

reprezentând venituri nete ale gospodăriilor respective. Întrucât aceste activităţi se pot face

numai în anotimpurile calde, se consideră media zilelor de cazare de 45 (grad de ocupare

50%). Pe de altă parte, turiştii care preferă astfel de drumeţii, în aer curat, pe trasee dificile şi

de durată, sunt grupaţi, media lor fiind de cel puţin trei. Dacă tariful perceput pentru astfel de

servicii este de 0,5 Є, se pot obţine:

3 persoane * 0,5 Є * 45 zile ……………….…….. 67,5 Є

Deşi, la prima vedere suma pare modică, nu trebuie uitat faptul că agroturismul este o

activitate complementară, ea urmărind să acopere timpul liber al gospodăriilor între

activităţile agricole obişnuite. Pe de altă parte, aceste activităţi sunt doar ca excepţii limitate

Pagina 13 din 78


numai la cazare. În realitate, turiştii doresc să beneficieze şi de alte servicii, completând astfel

în mod eficient veniturile gospodarilor.

B. Activitate de servire a mesei este extrem de complexă, şi dificil de evaluat. Sunt

însă reliefate două aspecte. Unul se referă la valorificarea unor produse din gospodăria

ţărănească, aflate în surplus. Este vorba de lapte, fructe, unele legume, ouă. Aceste produse

sunt supuse de regulă degradării, datorită imposibilităţii populaţiei rurale de a le valorifica.

Unele dintre ele sunt perisabile (laptele şi produsele lactate, de exemplu), altele presupun

deplasarea gospodarilor spre pieţele din oraşe, care însă necesită timp îndelungat, cheltuieli

legate de întreţinere în perioada în care acesta stă în mediul urban pentru a-şi valorifica

produsele. Aceste greutăţi descurajează în special pe cei care nu au cantităţi foarte mari

pentru desfacere, motiv pentru care aceste produse sunt pur şi simplu abandonate în livezi sau

în grădini, sunt valorificate inferior (mâncare pentru animale), etc. Prin practicarea

agroturismului, există posibilitatea ca aceste produse să fie valorificate superior, să aducă

efectiv venituri gospodarilor. Astfel, de exemplu, valorificarea laptelui, presupune obţinerea

următoarelor venituri minime:

2 l lapte / zi * 182 zile * 0,25 Є……………………91 Є

Valorificarea merelor, perelor, gutuilor, etc.:

2 Kg / zi * 182 zile * 0,75 Є ………………………273 Є

Al doilea aspect se referă la activitatea propriu-zisă de preparare şi servire a mesei, cu

alimente procurate de pe piaţa ţărănească. În acest caz se poate calcula eficienţa activităţii,

considerându-se un procent care în mod normal îi revine gospodăriei. Cel mai rezonabil

procent presupune 40 %. Astfel, în condiţiile în care această activitate agroturistică constă din

trei mese pe zi, echivalente cu 3,5 Є / zi, se obţine:

3,5 Є / zi * 4 pers. * 182 zile………………………2548 Є

2548 * 40 %……………………………………….1019,2 Є

Însumând activităţile respective, se obţine:

3640 Є + 91 Є + 273 Є + 1019,2 Є………………5023,2 Є

Veniturile realizate de o gospodărie agroturistică depăşesc cifra de 5000 Є, în

condiţiile în care investiţia iniţială a fost de 500 Є. Localităţile agroturistice, beneficiază

conform Ord. 63 / 1997, de scutiri de la plata energiei electrice, gaz metan şi reţea de

telecomunicaţii pe o perioadă de zece ani, dacă se încadrează într-o capacitate de cazare de

Pagina 14 din 78


cinci camere. Astfel, aceste cheltuieli nu trebuie evidenţiate, cel puţin în prima fază a

dezvoltării agroturistice.

Există şi alte servicii agroturistice care pot fi lesne un prilej de obţinere a unor

venituri suplimentare, atât pentru familia care cazează turiştii respectivi, cât şi pentru alte

persoane din localitatea agroturistică.

Întrucât, o agenţie de agroturism este absolut necesară pentru o dezvoltare

corespunzătoare a acestei activităţi, evident, este necesară realizarea unui contract între

gospodăria agroturistică şi agenţia respectivă. Conform acestui contract, gospodăria este

obligată să plătească un comision, corespunzător numărului de turişti trimişi de ea. În cazul

de mai sus menţionat, la un comision de 10 %, agenţia poate obţine de la o singură

gospodărie:

5023,2 Є * 10 %……………………………………502,32 Є

Aceste calcule sunt aproximative, întrucât în practică situaţia este de multe ori mai

complexă; astfel, este posibil ca serviciile să nu fie întotdeauna complexe, turiştii să prefere

doar cazare, sau doar o singură masă pe zi, etc. Totuşi, calculele demonstrează eficienţa

teoretică a acestei activităţi, posibilitatea pentru familiile din mediul rural să obţină venituri

semnificative prin practicarea ei, îmbunătăţindu-şi nivelul de trai şi condiţiile de viaţă.

Dacă la nivelul unei localităţi agroturistice, în prima fază a implementării acestei

activităţi există cinci gospodării agroturistice, în decursul unui an, din agroturism se obţin

venituri de:

5023,2 Є * 5 gosp………………………………….25116 Є

Aceste venituri se regăsesc atât în noi investiţii care schimbă aspectul localităţii, cât şi

în creşterea consumului, care atrage dezvoltarea unor alte activităţi.

Organizarea unei activităţi de agroturism oferă posibilitatea dezvoltării activităţii

agroturistice în mod eficient, durabil şi cu reale perspective, şi, în acelaşi timp, oferă noi

locuri de muncă pentru mediul reşiţean, care la rândul său suferă rigorile tranziţiei.

Şi administraţiile locale rurale ar trebui să fie direct interesate de practicarea în bune

condiţii a agroturismului, în primul rând prin sporirea impozitelor pe care le încasează din

forţa de muncă care realizează venituri (atunci când există persoane angajate – impozite pe

salarii, etc.), şi, în al doilea rând, pot introduce o minimă taxă pe vacanţă (0,5 Є), organizând

astfel un fond pe care să îl folosească pentru dezvoltarea localităţii, spre beneficiul întregii

comunităţi. Dezvoltarea, în continuare, a acestei activităţi, atrage, după sine, alte activităţi,

cum sunt cele comerciale, de servicii, etc., angrenând astfel în circuitul economic, într-un

mod firesc, ecologic, întregul sistem rural.

Pagina 15 din 78


Comparând cifrele obţinute din calculele simple de mai sus, cu veniturile reale

obţinute în prezent în satele alese pentru practicarea agroturismului, se pot constata avantajele

activităţii agroturistice, faptul că această activitate poate în mod sigur să constituie o

motivaţie puternică pentru rămânerea în mediul rural, pentru susţinerea cu tărie a acestei

activităţi.

Astfel, venitul mediu din aceste gospodării este de 6,36 mil. lei / an, care reprezintă

334,5 Є, adică mult mai puţin decât venitul ce s-ar putea obţine dintr-o activitate

complementară cum este agroturismul. În mod cert acesta dovedeşte posibilitatea

îmbunătăţirii nivelului de trai şi a condiţiilor de viaţă pentru locuitorii care ar avea

posibilitatea practicării acestei activităţi, odată cu alte aspecte pozitive valabile atât pentru

gospodăria agroturistică, cât şi pentru comunitatea locală respectivă.

Tabelul nr. 1.1

SITUAŢIA VENITURILOR OBŢINUTE ÎN ZONA RURALĂ

Nr.

Crt. Specificare

Nr. de

gospodării

Nr. mediu de

persoane pe

gospodărie

Venit mediu pe

gospodărie, pe an

1. CORONINI 461 4,3 3,4

2. BERZASCA 961 3,1 3,0

3. ŞOPOTUL NOU 474 3,2 8,6

4. ŞASCA

MONTANĂ

1143 2,2 3,8

5. DALBOŞEŢ 876 2,2 6,8

6. EFTIMIE

MURGU

613 3,1 3,2

7. BOZOVICI 1041 3,2 3,2

8. PRIGOR 1008 3,0 12,0

9. SLATINA-

TIMIŞ

1108 3,0 6,8

10. BREBU NOU 196 0,57 6,8

11. MARGA 420 3,1 7,2

12. RUSCA 200 11,2 6,4

Pagina 16 din 78


MONTANĂ

13. CARAŞOVA 767 4,3 11,6

Sursă: D.G.A. Caraş – Severin

1.4. EFECTELE SOCIALE DETERMINATE DE

PRACTICAREA AGROTURISMULUI

Agroturismul generează şi efecte sociale, prin valorificarea resurselor materiale

naturale, umane, financiare existente la nivelul arealului rural respectiv. Aceste efecte

reprezintă un important factor de creştere economică, de progres, de evoluţie socială şi

civilizaţie. De aceea, pentru aprecierea corectă a agroturismului, trebuie luată în calcul şi

această latură a eficienţei, care exprimă efortul comunităţii la dezvoltarea economică şi

socială a judeţului, şi, implicit, a ţării.

Eficienţa socială a agroturismului se exprimă cel mai evident prin petrecerea plăcută a

timpului liber de un număr cât mai mare de cetăţeni, refacerea şi reconfortarea oamenilor,

refacerea capacităţii de muncă, crearea şi sudarea legăturilor de prietenie şi toleranţă între

naţiuni. Fenomenul turistic în general, şi cel agroturistic în special este într-o legătură de

interdependenţă cu actul de cultură şi civilizaţie, primul determinând propagarea celui de-al

doilea, iar celălalt determinând dezvoltarea şi evoluţia primului. Ultimul deceniu al tranziţiei

româneşti reliefează necesitatea tot mai pregnantă de a dezvolta turismul social, adică aceea

parte a activităţii turistice care nu se plăteşte integral de beneficiarul serviciilor respective,

diferenţa fiind suportată de stat, organizaţii sindicale, întreprinderi, etc. Categoriile care

beneficiază de turism social sunt lucrătorii cu venituri modeste, tinerii, persoanele cu mulţi

copii, pensionarii. Evoluţia societăţii umane a modificat substratul social al turismului, acesta

ne mai fiind considerat de lux, ci o necesitate obiectivă, determinată de necesitatea

individului de a petrece o parte din viaţa sa în mijlocul naturii din care a apărut. Pe măsură ce

dezvoltarea societăţii a izolat un număr tot mai mare de indivizi în betoanele şi cimentul

urban, apariţia unor boli specifice a demonstrat că omul nu poate fi rupt de natură, nu poate

trăi în afara ei. Ultimele decenii arată creşterea numărului de turişti, astfel încât, în literatura

de specialitate se vorbeşte despre turism de masă, turism social, turism popular, turism pentru

toţi, etc.

Pagina 17 din 78


Agroturismul este cea mai potrivită formă care se poate dezvolta luând în considerare

factorul social. Prin tarifele sale rezonabile, ea permite unor categorii foarte largi şi

diversificate de indivizi să-şi petreacă timpul liber şi vacanţele în locuri pitoreşti şi

atrăgătoare atât sub aspect peisagistic cât şi antropic. Apoi, agroturismul, fiind extrem de

maleabil poate satisface dorinţele turiştilor, adaptându-se perfect cerinţelor exprimate. Pe de-

o parte practicarea agroturismului în satele montane cărăşene determină în mod nemijlocit

îmbunătăţirea calităţii vieţii rurale, dezvoltarea educaţiei sanitare a populaţiei autohtone,

cizelarea şi rafinamentul comportamentului uman. Concomitent, întreaga viaţă rurală se

animă, devine mai atractivă şi mai interesantă în special pentru adolescenţi şi tineri care sunt

interesaţi în mod special, datorită vârstei de contactele umane, de înnoiri, de legarea unor

prietenii cât se poate de diversificate. Acesta poate fi şi unul din motivele stabilizării acestei

categorii sociale, ştiut fiind faptul că, în prezent, aceasta este cea mai fluctuantă, monotonia şi

lipsa perspectivelor îndepărtându-i de aceste meleaguri. Se stopează astfel migraţia şi se

îmbunătăţesc indicatorii legaţi de demografie, îmbătrânirea populaţiei rurale, etc.

Totodată printr-o activitate susţinută agroturistic, se dezvoltă adiacent alte activităţi,

care presupun noi locuri de muncă, iar în timp calificarea forţei de muncă, profesionalizarea

ei, cu consecinţe benefice atât pentru individ cât şi pentru colectivitate.

Este foarte important şi menţinerea în actualitate, perpetuarea folclorului, tradiţiilor,

întregului patrimoniu cultural şi istoric naţional şi regional. În prezent, este tot mai evidentă

tendinţa de înlocuire a dreptului naţional cu dreptul comunitar sau internaţionale. Uniunea

Europeană, de exemplu, dovedeşte evoluţia spre o guvernare unică, teritoriu comun, cetăţenie

unică (europeană), monedă unică, armată comună, poliţie unică (Europol). Este de aşteptat,

prin dispariţia graniţelor ca diferenţele dintre naţiuni să se atenueze până la dispariţie, ca

imnul unui stat şi drapelul naţional al unei ţări să-şi piardă din importanţă, eliminându-se

astfel în timp cultura, istoria şi limba specifică fiecărui neam. În acest context, revigorarea

culturii româneşti, a tradiţiilor, obiceiurilor, specificului popular bănăţean, constituie un

factor decisiv în menţinerea şi întărirea identităţii naţionale.

Un alt efect însemnat al practicării agroturismului se materializează prin

îmbunătăţirea substanţială a aspectului estetic al comunităţii rurale, printr-o modernizare

atentă la păstrarea arhitecturii tradiţionale, specifice, printr-o păstrare a curăţeniei,

înfrumuseţare a spaţiului rural, evidenţierea particularităţilor regionale. Concomitent, întreaga

comunitate rurală este interesată de protejarea spaţiului înconjurător, a zonelor naturale,

precum şi de eliminare a elementelor poluante şi distructive a spaţiilor verzi (defrişări, tăieri

ale pădurilor, distrugeri ale poienilor, etc.). Practic, se încearcă amortizarea relaţiilor dintre

Pagina 18 din 78


om şi natură, dezvoltarea unor activităţi care să echilibreze viaţa umană şi viaţa mediului în

care omul trăieşte, succesul acestei activităţi reprezentând, evident, atingerea acestui

deziderat pe care omenirea şi-l doreşte de mult.

Toate aceste aspecte, extrem de importante la nivel local şi naţional, sunt greu de

cuantificat, dacă nu chiar imposibil cel puţin în ceea ce priveşte exactitatea. Există, în

literatura de specialitate, criterii de apreciere a eficienţei sociale a agroturismului, care se

referă în special la gradul de satisfacere a turismului, de refacere a forţei de muncă, de

protejare a mediului ambiant, etc. Pe baza acestor criterii se pot stabili indicatori care să

releve eficienţa socială a activităţii agroturistice într-un cadru geografic dat. Astfel, la nivelul

judeţului Caraş – Severin se poate calcula „gradul de satisfacere al turiştilor”, analizându-se

diversificarea ofertei agroturistice, numărul serviciilor complementare, gradul de confort

predominant la nivelul judeţului; prin intermediul şi cu ajutorul datelor obţinute de la

punctele sanitare existente la nivelul localităţilor rurale se poate calcula numărul

ameliorărilor în sănătatea turiştilor, refacere şi învoire a stării generale a acestora (stabilizare

a tensiunii arteriale, calmare, dispariţia insomniilor, convalescenţe, etc.).

Dezvoltarea agroturismului determină însă, prin efectul său multiplicativ şi consecinţe

indirecte, imposibil de evidenţiat concret, prin stimularea altor activităţi, în special agicultura,

industria alimentară şi transporturilor, dar nu sunt de neglijat nici activităţile micilor

meşteşugari, a artizanalelor şi micilor întreprinzători locali. Aceste aspecte sunt importante

pentru dezvoltarea unei comunităţi locale, în special a uneia defavorizată, cum este cea

montană. De aceea, atunci când se analizează eficienţa economică a acestei activităţi, ea

trebuie să fie corelată şi cu eficienţa socială pentru că petrecerea plăcută şi utilă a timpului

liber, îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe, refacerea capacităţii de muncă, satisfacţiile

spirituale posibile, emoţionale sunt, în ultimă instanţă, scopul vacanţelor, ale vieţii în general.

Nu cifrele seci şi impersonale sunt esenţa agroturismului, cifre în sine şi pentru sine, ci ceea

ce ele relevă, adică recreerea, distracţia, refacerea şi capacitatea de a trăi bucuria de a savura

zilele libere în toată frumuseţea lor sunt cele mai importante. Aşadar, eficienţa socială

presupune reflectarea eficienţei economice pe plan social, uman şi ecologic.

CAPITOLUL II

PROMOVAREA AGROTURISMULUI ÎN JUDEŢUL

CARAŞ-SEVERIN

Pagina 19 din 78


2.1. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE AGROTURISM

Agroturismul care se poate dezvolta în zonele rurale ale judeţului Caraş–Severin are

condiţii naturale deosebit de favorabile, gospodăriile ţărăneşti putând utiliza acest potenţial,

dacă peisajul este menţinut, iar locuitorii rurali fixează ei înşişi orientarea acestei dezvoltări.

Pentru realizarea acestui deziderat se impune a se cunoaşte care sunt aşteptările de la

agroturism atât din partea turiştilor cât şi a gazdelor. Cea mai importantă motivaţie pentru

localnicii în calitate de gazdă organizatoare este aceea că agroturismul poate constitui o sursă

de venituri care depăşesc mult veniturile obţinute din agricultură. O altă motivaţie ar fi

crearea de noi locuri de muncă. Pentru turişti motivaţia esenţială este necesitatea de a petrece

timpul liber departe de aglomerările urbane.

În judeţul Caraş – Severin ideea de agroturism nu a existat în concepţia politică,

economică sau socială. Ca atare, nu există nici o pregătire în domeniu.

Principalele neajunsuri determinate de acest aspect sunt:

locuinţele rurale nu au fost construite pentru o eventualitate turistică;

proiectarea locuinţelor nu a ţinut cont de peisaj;

instalaţiile sanitare nu au făcut obiectul unor preocupări speciale;

încăperile sunt dispuse întâmplător, fără posibilitatea intrărilor separate;

populaţia nu este educată pentru această activitate (sub aspectul comportamentului,

igienei, cunoaşterii unor limbi străine, gestiunii, organizării);

mobilarea camerelor este făcută prin aglomerări de obiecte fără valoare (carpete

arăbeşti, bibelouri de sticlă), în timp ce mobila tradiţională, artizanatul vechi este înlăturat.

Pentru o activitate de succes este necesară eliminarea acestor aspecte negative şi

organizarea corespunzătoare a agroturismului. Este necesar să se afirme ca principal factor

iniţiativa privată, susţinută însă de autorităţile publice. Deci pentru implementarea

corespunzătoarea a structurilor sunt necesare două organizaţii complementare:

1. o organizaţie de drept privat la nivel judeţean care se ocupă de punerea în practică a

măsurilor obligatorii. Această organizaţie trebuie să reprezinte interesele economice ale

agenţilor implicaţi în agroturism şi să transmită aceste interese spre organizaţia statală menită

să creeze cadrul legislativ şi instituţional propice dezvoltării;

2. o organizaţie statală, care să colaboreze cu Ministrul Agriculturii, Agenţia

Naţională de Turism, Ministerul Mediului şi alte instituţii centrale, regionale sau locale.

Această organizaţie trebuie să deţină competenţe complexe în îndeplinirea următoarelor

atribuţii:

Pagina 20 din 78


- implementarea practică a măsurilor definite în colaborarea cu organizaţia privată de

agroturism;

- protecţia mediului;

- finanţări, creditări;

- dezvoltarea agriculturii şi forestieră.

Organizaţia privată trebuie să abordeze agroturismul în mod etapizat, astfel:

1) Selecţionarea spaţiului rural apt pentru agroturism. La baza acestei selecţii stau o

serie de criterii:

atracţii naturale, culturale, antropice;

mentalitatea locuitorilor faţă de agroturism;

spaţiu fără surse de poluare;

infrastructură adecvată;

oferte de agrement.

La nivelul judeţului Caraş–Severin, zonele cele mai propice dezvoltării agroturismului

sunt:

zona Munţilor Semenic;

zona Munţilor Locvei şi Almăjului;

zona Dunării;

zona Valea Cernei;

zona Caraşului;

zona Munţilor Ţarcu şi Poiana Ruscă.

2) Această etapă presupune alegerea, în spaţiul rural selecţionat a localităţilor în care

se vor pune bazele activităţii agroturistice. Localităţile selecţionate sunt: Coronini, Berzeasca,

Şopotu Nou, Sasca Montană, Dalboşeţ, Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor, Slatina Timiş,

Brebu nou, Marga, Rusca Montană, Caraşova.

3) Alegerea gospodăriilor pilot. Acestea trebuie să corespundă exigenţelor practicării

unui agroturism de nivel internaţional. La alegerea lor trebuie avute în vedere câteva criterii

obligatorii:

vârsta gazdelor;

ponderea economică a gospodăriei;

standardul de confort;

disponibilitatea de a se ocupa de această activitate.

Pagina 21 din 78


În paralel, managementului îi revine sarcina standardizării unor activităţi, precum şi

acţiunile de asistenţă şi consultanţă în vederea pregătirii ofertei şi programelor agroturistice.

Tot acum trebuie realizată procedura de catalogare a potenţialului agroturistic, precum şi

realizarea programelor de marketing.

4) Extinderea activităţii agroturistice de la faza de gospodării pilot la cea de

transformare a ei într-o componentă economică a vieţii rurale. Pentru aceasta trebuie

multiplicate gospodăriile introduse în circuitul agroturistic şi trebuie organizate cursuri de

instruire a viitoarelor gazde, de către specialişti în domeniu. Trebuie avută în vedere acum şi

organizarea corespunzătoare a agroturismului internaţional.

5) Perfecţionarea şi dezvoltarea agroturismului, crearea structurilor organizaţionale

locale, diversificarea activităţilor adiacente agroturismului (servicii turistice).

2.1.1.REŢEAUA AGROTURISTICĂ DIN JUDEŢUL

CARAŞ–SEVERIN

Implementarea agroturismului în judeţul Caraş – Severin presupune în mod

obligatoriu trei elemente, care trebuie bine organizate:

Agentul economic;

Programul agroturistic;

Management corespunzător unui nivel de organizare (judeţean).

În paralel, managementul este obligat la crearea unei reţele agroturistice. Acest aspect

este important, pentru că prin intermediul ei se pot efectua schimburi de turişti, activitatea

concretizându-se în contracte între diverşi parteneri.

Reţeaua agroturistică din judeţul Caraş – Severin, trebuie să fie reprezentată la trei

nivele:

pe plan local (prin agentul economic);

pe plan zonal (prin agenţia agroturistică);

pe plan naţional (printr-un dispecerat central care să centralizeze cererea şi oferta

agroturistică şi să realizeze programe promoţionale naţionale).

Aceste nivele organizatorice, care au ca obiect activitatea agroturistică, sunt

specializate diferit, după locul în care se află:

a) la nivel local, activităţile esenţiale sunt:

servicii de cazare;

Pagina 22 din 78


servicii de cazare şi masă;

servicii de cazare, masă, activităţi recreative.

b) la nivel judeţean, cele mai importante activităţi presupun:

identificarea şi atestarea gospodăriilor de pe teritoriul judeţului;

instruirea şi pregătirea locuitorilor rurali dornici de a practica agroturismul;

acordarea de asistenţă şi consultanţă gospodăriilor rurale pentru îndeplinirea cerinţelor

legii în practicarea agroturismului;

supravegherea şi încurajarea activităţii agroturistice;

activităţi de promovare a agroturismului şi integrare a acestuia în circuitul naţional şi

chiar mondial;

realizarea unor programe turistice şi trasee care depăşesc nivelul local.

c) la nivel naţional, activitatea agroturistică impune:

elaborarea strategiilor naţionale privind dezvoltarea agroturismului;

elaborarea proceselor legislative privind buna desfăşurare a agroturismului şi

apropierea legislaţiei româneşti de cea europeană;

elaborarea şi îmbunătăţirea criteriilor corespunzătoare de selecţionare a pensiunilor

agroturistice;

pregătirea unor specialişti în domeniul agroturistic;

elaborarea unei reţele naţionale de agroturism;

elaborarea unei baze de date actualizate privind oferta agroturistică;

reclamă şi publicitate.

2.1.2.ÎNFIINŢAREA ŞI FUNCŢIONAREA

AGENŢIEI DE AGROTURISM

Analizând situaţia existentă până în prezent la nivelul judeţului Caraş – Severin,

precum şi perspectivele de colaborare locale şi internaţionale, pentru dezvoltarea unui

agroturism eficient se impune realizarea Agenţiei de Agroturism, care să reprezinte interesele

acestei activităţi în zonă şi la nivel naţional sau internaţional. Această agenţie trebuie

constituită în folosul locuitorilor din judeţ care practică această activitate, constituind un

factor important pentru succesul acestei activităţi. Ea are posibilitatea de a se susţine financiar

prin:

cotizaţii ale membrilor implicaţi în acţiuni agroturistice;

Pagina 23 din 78


taxe percepute pentru diferite servicii oferite de agenţie;

managementul şi derularea unor acţiuni de anvergură (în domenii ca speologie,

alpinism, cicloturism, anduroturism);

taxe de intermediere a ofertei turistice în zonă;

servicii de consultanţă oferite în alte zone;

taxe pentru organizarea şi susţinerea de cursuri de specializare;

sponsorizări.

Dacă în fiecare localitate selecţionată la nivelul judeţului Caraş – Severin, în prima

fază, aceea de implementare a agroturismului, există cinci pensiuni agroturistice, într-un an

aceasta obţine, doar din activitatea de comision:

552,3 Є * 5 gosp. * 13 localităţi …………………..35899,5 Є

Acest venit este suficient atât pentru procurarea unor echipamente adecvate cât şi

pentru plata specialiştilor care lucrează în cadrul acestei agenţii. La acest venit însă se mai pot

adăuga şi altele, din cele enumerate mai sus.

Pentru a funcţiona, această agenţie trebuie să treacă prin următoarele etape:

1. Înregistrarea formală a Agenţiei de Agroturism; pentru aceasta sunt necesare

activităţi legate de identificare personalului de bază în această activitate, definirea formei

juridice a agenţiei şi elaborarea statutului. Imediat după aceea este necesară înregistrarea,

conform legii a Agenţiei;

2. Implementarea biroului de lucru; pentru acest deziderat trebuie identificat un spaţiu

de lucru, care să constituie sediul Agenţiei şi selecţionat personalul care îşi va desfăşura

activitatea operativă; acest personal trebuie pregătit corespunzător, prin cursuri de scurtă

durată. Sunt necesare, de asemenea, procurări de necesităţi materiale pentru desfăşurarea unei

activităţi corespunzătoare;

3. Definirea programului de agroturism pe termen scurt, mediu şi lung; în prima etapă

trebuie urgent definit programul agroturistic pe termen scurt. Acesta trebuie să presupună, în

mod obligatoriu următoarele:

stabilirea unei legături cu Agenţia Naţională de Turism;

identificarea, pe fiecare zonă în parte, a locuinţelor agroturistice, stabilirea gradului

lor de confort, potenţialul turistic al zonei, contactarea directă a administraţiei locale

respective;

centralizarea datelor, stabilirea lucrărilor ce trebuie efectuate pentru îmbunătăţirea

confortului şi aspectului turistic;

identificarea necesităţilor de finanţare pentru lucrările de dezvoltare a zonei cărăşene;

Pagina 24 din 78


identificarea surselor de finanţare şi alegerea variantei optime;

estimarea bugetului Agenţiei eşalonat pe termen scurt, mediu sau lung.

4. Realizarea unui contract între Agenţie şi gospodăriile agroturistice; acest punct

necesită stabilirea prin comun acord a drepturilor şi obligaţiilor ce revin celor două părţi în

urma colaborării agroturistice; în baza acestui contract, gospodăriile agroturistice trebuie să-şi

finalizeze lucrările de modernizare impuse de Agenţie;

5. Stabilirea reţelei agroturistice; acest punct presupune centralizarea şi luarea în

evidenţă a tuturor gospodăriilor agroturistice apte pentru această activitate, precum şi a

oportunităţilor turistice, etnografice, istorice, etc, din zonă şi realizarea pe această bază de

date a unui program agroturistic;

6. Realizarea materialelor de prezentare şi publicitate al Agenţiei; în acest sens, este

foarte bine dacă se găseşte o marcă specifică zonei, care va fi nemodificată apoi, reprezentând

regiunea agroturistică (de ex. „un concediu la ţară” sau „drumeţii în Banat”);

7. Prezentarea ofertei agroturistice cărăşene pe piaţa agroturistică naţională şi

mondială;

8. Realizarea, în colaborare cu organisme consacrate a unor activităţi de mare

anvergură, cu sprijinul autorităţilor locale şi chiar naţionale, în scopul exploatării reţelei

existente şi a impunerii pe piaţa agroturistică a renumelui şi mărcii cărăşene.

Prin realizarea acestei Agenţii, gospodăriile ţărăneşti au mult de câştigat pentru că o

activitate profesionistă de management agroturistic asigură un venit mult mai mare pentru

aceste gospodării, concomitent cu ajutor logistic în toate domeniile, cu consecinţe benefice în

ambele sensuri. Asigurarea unui flux mai mare de turişti, ofertele speciale, promovarea unor

idei novatoare în agroturism, crearea unor conştiinţe colective sunt deziderate care nu pot fi

realizate decât într-o concepţie unitară, coerentă, responsabilă. De altfel, în toate celelalte ţări

din Europa, această activitate este organizată după acest sistem, cu rezultate foarte bune. Prin

intermediul unei Agenţii agroturistice se menţine şi un standard calitativ al serviciilor oferite,

permiţând legarea oaspeţilor de locurile în care au mai fost şi s-au declarat mulţumiţi de ceea

ce au primit.

Pe lângă aceste aspecte, Agenţia de Agroturism mai prezintă avantajul activităţii

permanente în sensul îmbunătăţirii şi ridicării performanţelor. Astfel, ea trebuie să găsească

permanent alte categorii de clienţi, noi oportunităţi, noi trasee, noi programe, oferte speciale,

promovând permanent şi îmbunătăţind continuu imaginea agroturistică a zonei cărăşene.

Sintetizând, rolul Agenţiei de Agroturism trebuie să constea în

Pagina 25 din 78


crearea de metode de promovare a agroturismului, stabilirea strategiilor de marketing

pe care trebuie să le aplice judeţul Caraş – Severin în vederea susţinerii unei activităţi eficace

şi rentabile;

găsirea permanentă a partenerilor de cooperare care să asigure activitate fluentă şi

bogată;

coordonarea, dirijarea, optimizarea fluxului turistic spre diferitele centre agroturistice;

cooperări cu diverse firme de turism, cultură, societăţi comerciale, administrative,

sportive, în vederea iniţierii unor acţiuni comune;

for reprezentativ în relaţii naţionale şi internaţionale.

Este evident că, în prezent statul nu mai poate sprijini în mod substanţial şi concret

gospodăriile ţărăneşti, iar activitatea agricolă, nu poate asigura venituri acceptabile pentru o

viaţă decentă. De aceea, agroturismul este o alternativă oportună şi cu reale şanse de

dezvoltare în acest judeţ, în care la fiecare pas se găsesc peisaje şi imagini turistice de neuitat,

trebuind să fie o iniţiativă a autorităţii locale, o posibilitate de rezolvare a unor tensiuni

sociale şi perturbaţii demografice demne de luat în seamă.

2.2. ELEMENTE DE MARKETING ÎN PROMOVAREA AGROTURISMULUI

CĂRĂŞAN

„Marketingul este procesul social prin care o persoană, sau un grup obţin ceea ce

constituie obiectul propriilor necesităţi sau dorinţe, creând şi schimbând produse şi valori cu

alţii.”2

O altă definiţie arată că „marketingul este cel care rezolvă problemele întreprinderii

într-o manieră profitabilă”.

Marketingul înseamnă, pe scurt:

client satisfăcut;

afaceri profitabile.3

Atingerea obiectivelor stabilite necesită acţiuni specifice din partea organizatorilor,

desfăşurate în diverse direcţii: măsurarea pieţei, pătrunderea pe piaţă, fixarea preţurilor,

realizarea comunicării către consumator, etc.

2 Crăciun Şt., Agroturism – organizare – eficienţă, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;3 Negruţ C-tin, colaboratori, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997;

Pagina 26 din 78


„Toate aceste elemente cuprinse în aşa numita formulă de marketing – mix” alcătuiesc

o multitudine de combinaţii reduse la patru elemente de bază: produs, preţ, distribuţie,

promovare.

A. Produs agroturistic. În turism, produsul agroturistic constă în:

cazare;

alimentaţie;

activităţi recreative.

În prima etapă, de implementare a agroturismului, se recomandă o strategie de

stabilitate a gamei de produse, urmărindu-se consolidarea produsului agroturistic, întărirea

reputaţiei şi atingerea unor performanţe certe în elaborarea lor.

Tabelul nr. 2.1.

VARIABILELE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE MARKETING

PRODUS PREŢ PROMOVARE DESFACERE

Calitatea

intrinsecă

- Tarif de bază

- Nivel de preţ

adoptat

- Publicitate

- Mărimea

cheltuielilor

- Imaginea de transmis

Canale de

distribuţie

Gama de produse Reduceri Forţă de vânzare

- Topistică

- Depozitare

- Transport

- Manipulare

Opţiuni, mărimi,

pieţe de

desfacere, cine,

unde, când, sunt

de calitate

Condiţii de plată Promovarea vânzărilor Marchandisting

Culori

Noi produse

Promovarea la locul

de muncă

Garanţie Relaţii la locul de

Pagina 27 din 78


vânzare

Servicii post-

vânzare

Sponsori

Sursă: Constantin Negruţ, Colab, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997

B. Preţul. Abordarea concretă a preţului de către întreprinzători şi de utilizare a lui în

practica marketingului, formează conţinutul unor strategii de preţuri”4. Nivelul preţurilor

practicate determină accesibilitatea la consumator a serviciilor. Obiectul esenţial al politicii

de preţ este acoperirea cheltuielilor şi obţinerea unui profit minim. Strategia trebuie să se

formuleze pornindu-se de la segmentul de piaţă căruia i se adresează. Sunt două categorii de

consumatori:

consumatori cu venituri modeste;

consumatori cu venituri mari.

Pentru prima categorie, este important de realizat convenţii cu statul sau organizaţiile

de sindicat, în vederea obţinerii unor „cecuri de vacanţă” suportate parţial de cele două

organizaţii. De asemenea, pentru a penetra pe piaţă este bine de abordat strategia preţurilor

mici.

Pentru a doua categorie de consumatori, care sunt de regulă străini, preţurile pot fi mai

mari, dar, comparativ cu concurenţa este bine de abordat aceeaşi strategie, a preţurilor joase,

pentru cucerirea pieţei agroturistice.

2.2.1. PROMOVAREA PRODUSULUI AGROTURISTIC

Succesul activităţii agroturistice depinde nu numai de calitatea şi preţul produsului

agroturistic, ci într-o măsură foarte mare şi de promovarea lui pe piaţa naţională şi

internaţională.

Promovarea este privită de cele mai multe ori ca o acţiune publicitară, fiind o formă

specială de comunicare între producător şi consumator. „aceasta este cu atât mai necesară în

condiţiile sporirii şi diversificării bunurilor şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor

populaţiei, cu cât consumatorului îi este tot mai greu dacă nu imposibil să afle singur ce

produse se află pe piaţă, unde şi cum la poate procura.” Informarea consumatorului despre

4 Negruţ C-tin, colaboratori, Iniţiere în marketing, Ed. Augusta, Timişoara, 1997

Pagina 28 din 78


existenţa ofertei, calităţile ei, constituie esenţa acţiunii de promovare a produsului. Pentru

reuşita acestei acţiuni este nevoie de împlinirea a două aspecte majore:

un buget corespunzător destinat acţiunilor promoţionale;

un set de acţiuni totale, competente şi suficient de îndelungate pentru a pătrunde în

conştiinţa populaţiei.

Mediile cele mai importante de transmitere a mesajului publicitar sunt cele cunoscute:

presă;

radioul;

televiziunea;

publicitatea, care cuprinde:

afişe;

cataloage;

prospecte;

pliante, broşuri;

calendare.

În agroturism, aceste acţiuni, trebuie desfăşurate concomitent şi la toate nivelurile.

Pentru că judeţul Caraş – Severin nu a avut până acum activităţi agroturistice, şi nu este

cunoscut pe piaţa turistică, are nevoie de o acţiune concertată, de mare amploare şi foarte

bine pregătită. Această acţiune trebuie să se desfăşoare atât la nivel local, cât şi la nivel

judeţean şi naţional.

Astfel, la nivelul gospodăriei agroturistice este indicat ca aceasta să îşi conceapă un

pliant în care să fie reprezentată cât mai atrăgător, dar fidel, gospodăria respectivă şi

împrejurimile ei. Aceste pliante pot fi dăruite primilor turişti, care au astfel ocazia să

promoveze indirect pensiunea agroturistică respectivă. Pliantul trebuie să conţină şi să

specifice satul din care face parte, judeţul, căile de acces, condiţii de cazare, pensiuni, zone de

agrement, informaţiile privind tarifele practicate, alte elemente care ar putea atrage potenţiali

turişti. Dacă, în prima fază, gospodăria agroturistică nu are mijloace financiare să realizeze

acest pliant, ea poate efectua o fişă agroturistică, cât mai estetic executată, cu aceleaşi

elemente, pe care o poate înmâna turiştilor cazaţi.

La nivel judeţean, promovarea judeţului Caraş–Severin trebuie să fie laborioasă şi de

calitate. Materialul trebuie să cuprindă totalitatea gospodăriilor care practică agroturismul, şi

totodată informaţii privind ansamblul teritoriului, infrastructură, elemente de atracţie turistică,

etc. de aceea cel mai indicat mijloc de publicitate este ghidul turistic, sau caseta video,

diverse broşuri, pliante, cataloage. Cel mai complet este ghidul agroturistic, pentru că el

Pagina 29 din 78


cuprinde liste şi adrese complete ale tuturor agenţilor care practică această activitate. Totuşi

el fiind de ordin general, trebuie completat cu broşurile motivaţionale, care au rolul de a

stimula interesul potenţialului turist de a vizita locurile promovate. Aceste broşuri pot fi

distribuite în multe direcţii şi ocazii (expoziţii, târguri, manifestări culturale).

La nivel naţional, promovarea produsului agroturistic cărăşan trebuie realizată prin

intermediul Agenţiei Naţionale de Turism, a unor agenţii de turism specializate şi

recunoscute naţional sau internaţional, a ANTREC, a Federaţiei Române pentru Dezvoltare

Montană şi altor instituţii de stat sau private, legătura cu acestea fiind realizată prin

intermediul Agenţiei de Agroturism din Caraş – Severin sau prin intermediul instituţiei

administrative corespunzătoare creată la nivel judeţean. Tot aceste instituţii sunt abilitate să

realizeze o bună publicitate şi la nivel internaţional.

Canalele de distribuţie cele mai potrivite în promovarea agroturismului din judeţul

Caraş–Severin sunt aşadar:

Agenţia de agroturism al judeţului Caraş–Severin;

Alte agenţii de turism specializate;

Distribuitori direcţi de produse agroturistice.

2.2.2.ALTE ELEMENTE DE MARKETING UTILIZATE ÎN PROMOVAREA

AGROTURISMULUI

Judeţul Caraş–Severin poate oferi vizitatorilor săi o mare varietate de produse

turistice, dar care are de învins un mare număr de obstacole şi reticenţe. Cel mai mare

obstacol este probabil reprezentat de reputaţia proastă a României peste hotare, determinată

în principal de preţurile practicate, adică mari, în comparaţie cu produsele primite, de

calitatea scăzută. În judeţul Caraş – Severin caracteristica turistică este următoarea: puţinele

sale amenajări turistice practică preţuri puţin accesibile populaţiei autohtone, iar calitatea este

rareori pe măsura preţurilor solicitate. În aceste condiţii se pune întrebarea: de ce ar veni un

turist străin în acest judeţ, când cu acelaşi preţ ar putea vizita Franţa, Austria, Elveţia, iar

turiştii din celelalte judeţe s-au putea opri pe Valea Prahovei, primind de cele mai multe ori şi

servicii de calitate superioară? Studiind atent specificul regiunii şi ţinând cont de principalele

motivaţii ale turiştilor se pot analiza punctele tari şi cele slabe ale judeţului şi se poate stabili

astfel un culoar pe care poate înainta activitatea agroturistică. Pentru succesul acestei

activităţi după cercetarea peisajului, depistarea peisajelor atrăgătoare din munţi, posibilităţile

Pagina 30 din 78


de pescuit, pârtiile de schi şi săniuş, peşteri şi rezervaţiile naturale, monumente istorice,

etnografi, obiceiuri, folclor, treburi identificate acele elemente care individualizează net

judeţul făcându-l atrăgător şi trezind interesul străinilor. Este necesară seriozitate şi

profesionalism în această analiză, pentru că piaţa turistică europeană este puternică şi

diversificată. De exemplu, Franţa este recunoscută pentru locurile excepţionale de plajă la

Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, Austria pentru locurile amenajate pentru sporturile de

iarnă, Germania pentru rafinament, servicii ireproşabile şi infrastructură excepţională, Grecia

pentru monumente istorice de excepţii, plajă la Marea Mediterană, folclor inedit şi climă

caldă, Spania pentru folclor de excepţie, munţi şi peisaje atrăgătoare, ieşire la Marea

Mediterană etc. în mod logic, în judeţul nostru trebuie depistate acele elemente care îl

particularizează, care deci nu se regăsesc pe alte meleaguri. În acest sens se pot lua în calcul

următoarele alternative:

originalitatea peisajului – Cheile Nerei, Pădurea de Făget de pe Semenic, Domogledul

– care au însuşiri neîntâlnite în Europa. Astfel Cheile Nerei sunt complet neamenajate,

intervenţia omului fiind aproape inexistentă, nici o lucrare umană afectând caracterul lor

autentic şi inedit; Pădurea de Făget din Masivul Semenic este unică în Europa, fauna şi flora

din Domogled sunt de asemenea unice, constituind chiar un interesant loc de studiu pentru

specialiştii din acest domeniu; există şi alte peisaje cu caracter de unicat: Dunărea de la

Cazane; morile de pe Valea Rudăriei; peşterile din zona Herculane, etc.

tradiţiile, obiceiurile şi folclorul bănăţean se detaşează net de cele ale ţărilor din

Europa , după cum şi bucătăria din această zonă reprezintă multe puncte de atracţie atât

pentru cei bine specializaţi în domeniul culinar cât şi pentru ceilalţi amatori. Mâncarea

cărăşană , cu influenţe puternice în prepararea ţuicii şi a vinurilor, cu reţete speciale reunite în

prepararea cârnaţilor şi salamurilor constituie un factor important de individualizare a

produsului cărăşan .

preţul poate constitui un elemente de bază în individualizarea produsului turistic

cărăşan, dacă seriozitatea şi dorinţa de afirmare pe piaţa turistică mondială vor fi suficient de

puternice pentru a tempera tendinţele de scumpire nejustificată a tarifelor si, în general a

preţului fiecărui serviciu şi efort turistic. În general salariile românilor sunt mult mai reduse

decât în restul ţărilor europene, motiv pentru care dezideratul preţului redus este perfect

posibil, aşa încât, dacă după modelul japonez, Caraşul va acorda importanţă şi valoare

raportului preţ - calitate, existând premise sigure pentru succese în domeniul agroturismului.

accesul convenabil în judeţ este un alt avantaj net, Caraş–Severin fiind unul din

puţinele din ţară la care se poate ajunge pe şosea, pe calea ferată, pe calea aerului şi a apei.

Pagina 31 din 78


Astfel, toate aceste posibilităţi oferă potenţialilor turişti multiple posibilităţi de mişcare rapidă

dintr-un loc în altul.

Agenţia de Agroturism, trebuie să analizeze varietatea resurselor turistice din judeţ şi,

ţinând cont de complexitatea activităţii care cuprinde cazare, alimentaţie publică, comerţ,

tratament, agrement, să găsească varianta cea mai bună pentru localitatea analizată. De

exemplu, în privinţa cazării, agenţia poate hotărî mai multe tipuri de cazare:

camere mobilate, care, la rândul lor se pot clasifica pe categorii de confort, în funcţie

de criteriile stabilite de lege;

case de vacanţă, construite şi amenajate special pentru închirieri turistice, sau alte

destinaţii, dar transformată şi amenajată pentru această activitate;

spaţiu simplu pentru amenajarea unui loc de campare (cu cort sau rulotă), în grădină,

livadă sau curte, gospodarul locuind în apropiere pentru a asigura securitatea turiştilor şi un

minim de cerinţe obligatorii (apă, toaletă, etc);

spaţii secundare din gospodăria ţărănească (colibe, fânare, poduri, sălaşe în punctele

de tranzit şi repaus, în special în locurile greu accesibile şi nelocuite;

spaţii destinate special turiştilor, construite de administraţia locală, asociaţii turistice

săteşti, sau persoane private.

Aceste spaţii diversificate vin în întimpinarea tuturor dorinţelor oricât ar fi de diferite,

precum şi oricăror posibilităţi materiale ale turiştilor satisfăcând gusturile şi pretenţiile

acestora pentru petrecerea într-o ambianţă plăcută a unui sejur. Spaţiile trebuie să fie mobilate

astfel încât să cuprindă minimul prevăzut în normele de clasificare elaborate de Agenţia

Naţională de Turism, care le verifică şi le omologhează. Tarifele practicate pot fi negociate,

dar nu pot depăşi maximele admise pentru categoriile respective de confort.

În ceea ce priveşte servitul mesei şi acesta se poate realiza în mai multe feluri, şi

trebuie aleasă varianta optimă. Astfel:

o pensiune completă la gazda agroturistică. Activitatea presupune atât folosirea unor

produse agroalimentare din gospodărie, cât şi produse ce trebuie achiziţionate.

demipensiunea, care poate să cuprindă doar micul dejun şi o gustare, sau doar prânzul,

după dorinţa turistului.

doar micul dejun, serviciu care se presupune inclus în închirierea camerei. Micul

dejun poate fi servit doar cu produse din gospodăria ţărănească, incluzând lapte şi produse

din lapte, ouă, fructe, diverse salate de legume, sucuri de fructe şi legume, etc.

pensiunea completă sau demipensiunea acordată de o familie din mediul rural

specializată în acest domeniu pentru mai multe familii care locuiesc în gospodării

Pagina 32 din 78


agroturistice diferite. Este o specializare care aduce avantajele calităţii, personalul care

prestează aceste activităţi fiind, de regulă, bine pregătit, cu ustensile gospodăreşti fiind bună,

aprovizionarea variată.

Dezavantajul constă în deplasarea turiştilor către locul destinat servirii mesei, precum

şi unui program destul de rigid ,care nu sunt întotdeauna pe gustul celor dornici de libertate şi

lipsa oricăror constrângeri.

pensiune completă sau demipensiune la o unitate de alimentaţie publică existentă în

zona rurală respectivă;

activitatea efectivă a turistului, cu produsele şi ustensilele gospodarului.

O altă activitate importantă care trebuie bine gândită de agenţia agroturistică este

comerţul general care trebuie să se desfăşoare în satele agroturistice. În perimetrul lor trebuie

să se găsească spre valorificare produse agro–alimentare locale. Această activitate atrage

forţă de muncă activă şi disponibilă şi atrage localităţile rurale în sfera economicului. Pe

lângă aceste activităţi trebuie diversificate şi cele legate de mărfurile industriale –

echipamente sportive, de papetărie, librării, articole foto, obiecte de artizanat, suveniruri,

cosmetice, presă, etc.

Agenţia agroturistică mai are menirea, de pregătire a personalului dispus să-şi

desfăşoare activitatea în acest domeniu. Atunci când cadrul general de desfăşurare a

activităţii agroturistice este realizat, este esenţial ca el să fie completat cu un personal bine

pregătit, astfel încât serviciile destinate turiştilor să fie de cea mai bună calitate. Trebuie pus

accent pe amabilitate, generozitate, bună dispoziţie, care bucură mai mult turistul decât orice

dotare şi confort, dar seci şi impersonale. De altfel, aceasta este şi motivaţia pentru care mulţi

turişti preferă mediul clasic pe cel rural. Acest aspect trebuie îmbinat cu profesionalismul,

atât din partea gazdelor, cât şi a celor care practică servicii adiacente. Formarea şi

specializarea prestatorului de servicii agroturistice, trebuie bine organizată de agenţie, la

început prin înlocuirea motivaţiilor de bază, esenţiale pentru o activitate de calitate, iar pe

parcurs prin cursuri de scurtă durată, prin care acest personal să fie mereu mai bine pregătit,

mai abil, mai capabil să se desăvârşească profesional. Pentru aceste cursuri, trebuie racolaşi

specialişti în domeniu de la diverse unităţi comerciale, instituţii de specialitate, personal adus

din zone cu tradiţie în domeniul agroturismului. În Reşiţa, există Facultatea de Ştiinţe

Economice, secţia Turism – Servicii, ai căror specialişti pot susţine cursuri de specialitate în

acest domeniu. Este posibil, ca pe parcurs, agenţia, prin dezvoltare să-şi poată forma un

compartiment specializat în formare şi management în agroturism, care să poată coordona

eficient toate aceste deziderate.

Pagina 33 din 78


Agenţia de Agroturism trebuie să-şi elaboreze programul agroturistic. Aceasta este o

latură esenţială a activităţii agroturistice, şi trebuie parcurse următoarele etape:

prezentarea ofertei de cazare;

inventarierea punctelor de atracţie a zonei;

posibilitatea turiştilor de a practica unele activităţi specifice zonei;

prezentare activităţilor recreative şi sportive ce pot fi realizate;

prezentarea excursiilor, vizitelor, drumeţiilor care sunt planificate şi realizate cu ghizi,

îndrumători, etc.

Deşi toate aceste aspecte par greu de aplicat în practică, în acest judeţ, agroturism a

existat în permanenţă şi nu constituie o noutate, dar el a fost aplicat spontan şi ocazional, în

concordanţă cu ospitalitatea românească recunoscută din totdeauna. În condiţiile unei

economii de piaţă însă, realizarea acestei activităţi trebuie organizată şi bine pregătită, fiind o

alternativă la rudimentarele activităţii agricole de până acum şi o şansă reală de dezvoltare a

zonelor rurale, cu influenţe benefice atât în cadrul acestor colectivităţi, cât şi la nivelul

întregului judeţ.

Conturarea unei reţele agroturistice la nivelul judeţului Caraş - Severin poate

contribui la dezvoltarea mediului rural, la crearea unei imagini de marcă pentru zona cărăşană

atât atrăgătoare şi ospitalieră. La nivelul judeţului, există, în prezent câteva gospodării de

reprezentare, care dovedesc interesul locuitorilor pentru această activitate, dorinţa lor de a

activa în acest domeniu. Astfel, sunt cu totul deosebite gospodăriile de la Miniş, în număr de

două, una la Canicea (a cunoscutei cântăreţe de muzică populară Stana Izbaşa), una la Brebu

Nou, una la Vîrciorova şi una la Căsoaia. Acestea beneficiază confortul pe care îl poate dori

un turist, având în plus de ambianţă specific ţărănească, atât de apreciată în prezent în

Europa. Ele sunt luate în atenţia Agenţiei Naţionale de Turism în vederea clasificării lor

internaţionale. Trebuie menţionat însă faptul că nu întotdeauna confortul este cel mai solicitat

aspect în agroturism. Astfel, în unele articole apărute în presa germană în anul 1999,

analizându-se potenţialul agroturistic al Banatului, se sublinia că oferta agroturistică oferă

concedii la ţară, casă, masă, pentru turiştii care nu doresc stresul marilor oraşe, ci un concediu

liniştit, într-un decor natural. Pentru aceştia, satul românesc oferă chiar mai mult, o întoarcere

în timp, aproape de evul mediu, o atracţie turistică pe care ţările vestice nu o mai pot oferi.

Aceasta dovedeşte, dincolo de amărăciunea clasificării, faptul că putem transforma tocmai

lipa infrastructurii şi a modernizărilor într-un avantaj faţă de ţările Europene. Ineditul

produsului agroturistic cărăşan, condiţiile existente, baza tehnico-materială, cultura populară

a locuitorilor rurali, dublate de ospitalitate, interes, şi motivaţie, pot impune satul cărăşan pe

Pagina 34 din 78


piaţa turistică şi îl pot consacra. Optimismul care se degajă în urma analizării potenţialului

turistic al zonei cărăşene, este determinat de avantajele deosebite naturale şi antropice ale

aceste regiuni, prin comparaţie cu altele din Europa, sau din ţările vecine, de modul cum a

fost conservat mediul rural din judeţ, precum şi de baza materială şi populaţia existentă.

Lansarea satului agroturistic cărăşan pe piaţa turistică este posibilă şi necesară, prin

aceasta oferindu-se o alternativă viabilă de dezvoltare a mediului rural cărăşan, de

reorganizare a vieţii economice, sociale şi culturale existente în prezent.

2.3. POLITICI DE STIMULARE A AGROTURISMULUI CĂRĂŞAN

Activitatea de agroturism din judeţul Caraş – Severin poate fi stimulată prin două

categorii de acţiuni:

legislative, cuprinzând totalitatea actelor normative care susţin, promovează,

protejează şi încurajează această activitate;

politici guvernamentale, care prin acţiuni combinate, de anvergură naţională, sprijină

această activitate.

Activitatea legislativă în domeniul agroturismului a apărut mai consistentă după 1990,

când s-a încercat restructurarea turismului, prin elaborarea unor pachete de legi şi

mecanismele adecvate, referitoare în primul rând la protecţia mediului şi conservarea lui. Au

apărut astfel, primele acte normative care reglează turismul rural românesc, respectiv HG nr.

102 / 1990 pentru aplicarea normelor lui din D.L. 54 / 1990. Acest D.L. a fost modificat prin

HG nr.364 / 1996 modificând acordurile şi avizele necesare autorizaţiei pentru funcţionare, în

sensul simplificării lor pentru asociaţiile familiale şi persoanele fizice independente, în

anumite condiţii.

Reglementările juridice privind organizarea şi desfăşurare agroturismului sunt

stabilite prin Ordonanţa 62 / 1994 şi aprobată, cu mici modificări prin Legea 145 / 1994.

Aceste acte normative prevăd condiţiile de înfiinţarea şi funcţionare a pensiunilor turistice şi

a fermelor agroturistice, precum şi facilităţile pe care statul le acordă celor care prestează

această activitate. Astfel, se specifică în primul rând posibilitatea de a primi, în dispoziţie,

terenuri disponibile cu scopul constituirii unor ferme agroturistice, fireşte acolo unde

consiliile locale au aceste posibilităţi. În al doilea rând, există prioritatea în instalarea liniilor

şi telecomunicaţiilor (telefon, telex, fax), pentru pensiunile şi fermele agroturistice. Tot prin

lege se stipulează obligaţia specialiştilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Turism şi a celor

Pagina 35 din 78


aparţinând Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare de a oferi sprijin şi consultanţă

locuitorilor rurali dornici să înceapă această activitate. Aceştia sunt, de asemenea obligaţi să

ia in evidenţă pensiunile si fermele agroturistice, să le urmărească evoluţia si să le cuprindă in

materialele promoţionale si publicitare pe care instituţiile respective le editează. Întrucât

această activitate este susţinută si promovată de stat, acesta se obligă ca, prin instituţiile sale

abilitate, să includă, acolo unde situaţia o impune, şi unde este posibil, în programele de

învăţământ ale instituţiile şcolare din zonă, discipline de specialitate în profilul turism şi

agroturism. O altă facilitate preconizează scutirea de la plata impozitului pe venit pe o

perioadă de zece ani a locuitorilor din zonele rurale, care practică agroturismul. Legislaţia din

1994 mai este importantă şi pentru că denumeşte şi defineşte clar noţiunile de pensiune şi

fermă agroturistică, arătând şi care sunt criteriile minime în selecţionarea şi declararea lor ca

atare. Totuşi actele normative din 1994 au un caracter restrictiv, întrucât preconizează

facilităţi doar pentru zona montană, litoralul Mării Negre şi Delta Dunării.

Legislaţia a suferit îmbunătăţiri în 1997, când prin Ordonanţa 63 s-a urmărit

extinderea facilităţilor acordate anterior prin Legea 145, şi, în al doilea rând, s-au stabilit

responsabilităţi şi competenţe atât pentru organismele guvernamentale, cât şi

neguvernamentale, implicate în activitatea de agroturism. Conform acestei ordonanţe,

persoanele fizice, asociaţiile familiale şi societăţile comerciale care au ca obiect de activitate

agroturismul, beneficiază de facilităţile pe care legea le acordă întreprinderilor mici şi

mijlocii, chiar dacă ele nu îndeplinesc condiţiile legate de cifra de afaceri anuală şi de

numărul de angajaţi pe care îi au. Rămâne în vigoare scutirea de la plata impozitului pe venit

pe o perioadă de 10 ani, pentru o capacitate de cazare de maximum 10 camere. Se acordă de

asemenea, prin Ordonanţă, scutirea de la plata energiei electrice, gazului metan şi serviciilor

de telecomunicaţii la tariful de consum casnic pentru capacităţile de cazare maximum 5

camere; statul se obligă, în continuare să cuprindă în editurile, ghidurile, pliantele editate

oferta turistică a acestor pensiuni şi ferme agroturistice. Rămân în vigoare, de asemenea

facilităţile legate de prioritatea în vizitarea liniilor de telecomunicaţii, precum şi cele de

punere la dispoziţie, de către Consiliile locale, acolo unde este posibil, a unor suprafeţe

necesare construirii de pensiuni şi ferme agroturistice.

Peste doi ani, în 1999, criteriile de clasificare şi criteriile minime de declarare a

pensiunilor agroturistice au fost revizuite şi puse în concordanţă cu realitate mediului rural,

clasificarea făcându-se sub forma margaretelor.

Pentru o mai bună corelare dintre instituţiile statului în coordonarea şi promovarea

activităţii agroturistice, s-a încheiat cu protocol de colaborare între Agenţia Naţională de

Pagina 36 din 78


Turism şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care prevede o serie de măsuri de principiu

care să contribuie la o acţiune unitară şi coerentă. Astfel, cele două instituţii sunt ambele

cointeresate să participe la activitatea de verificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice,

pentru încadrarea lor corespunzătoare, conform legii, în activitatea agroturistică.

Certificatele de clasificare se eliberează de Agenţia Naţională de Turism, în

conformitate cu Legea 145 / 1994. În acelaşi timp, Centrele Agricole din teritoriu, prin

specialiştii săi au datoria de a depista locuinţele rurale care se pretează la desfăşurarea unor

astfel de activităţi; de a informa locuitorii rurali, de a-i educa şi a le arăta avantajele prestării

unor astfel de servicii. Aceşti specialişti sunt instruiţi şi pregătiţi în comun cu cei aparţinând,

Agenţiei Naţionale de Turism, fiind informaţi atât din punct de vedere teoretic cu toate

aspectele organizării unei activităţi de agroturism, cât şi în ce priveşte strategia autorităţilor

privind dezvoltarea în viitor a acestei activităţi. Întorşi în teritoriul, aceşti specialişti,

împreună cu asociaţiile profesionale din domeniul agroturismului trebuie să asigure asistenţă

tehnică celor interesaţi pentru întocmirea documentaţiei tehnice necesare, după cum trebuie

să asigure sprijin în obţinerea avizelor de specialitate. Întrucât, această activitate presupune

numeroase probleme de ordin tehnic, managerial, economic, de marketing, specialiştii celor

două instituţii au obligaţia de a sprijini reciproc în soluţionarea lor, pentru rezolvarea cu

maximum de operativitate a oricărei situaţii. Totodată, ambele instituţii au obligaţia de a pune

la dispoziţia celor interesaţi a oricăror materiale, documentaţii, situaţii statistice, etc.; precum

şi explicaţii, interpretări ale acestora, pentru informarea lor corectă şi complectă.

Activitatea de reclamă şi publicitate, revin în egală măsură ambelor instituţii, ambele

având obligaţia de a sprijini reciproc în editarea materialelor de publicitate, a ghidurilor

turistice şi a tuturor formelor de promovare a agroturismului, atât pe plan naţional, cât şi

internaţional.

Pornind de la aceste principii legate de problemele ce trebuie rezolvate în domeniul

agroturismului, în beneficiul populaţiei rurale şi nu în ultimul rând al turiştilor toate actele

normative care stipulează cadrul legislativ şi facilităţile economice acordate pentru stimularea

acestei activităţi prevăd măsuri, criterii şi regulamente de organizare, dezvoltare şi

funcţionare a fermelor şi pensiunilor agroturistice, în paralel cu obligaţia şi atribuţiile

organismelor menite să le asigure sprijin şi ajutor.

Politica guvernamentală a urmărit prin activitatea sa legislativă două aspecte

importante. Unul vizează forma de turism care este cel mai bine adoptată mediului rural,

respectiv agroturismul, celălalt vizează determinarea zonelor de interes maxim care se

pretează la aplicarea şi dezvoltare acestei forme de turism. Ambele aspecte dovedesc

Pagina 37 din 78


interesul statului pentru o alternativă viabilă în mediul rural, adaptată economiei de piaţă, şi

reprezintă un aspect pozitiv, dar ele nu reprezintă decât un început modest, chiar timid,

practic doar primii paşi într-o activitate care poate constitui un atu important în contextul

restructurării economice. Este însă la fel de important ca toate aceste măsuri ale statului să fie

urmate rapid de altele, pentru ca primele să-şi atingă scopul propus.

În primul rând este importantă organizarea eficientă a sistemului de creditare, apoi de

încurajare a investitorilor în această sferă atât de promiţătoare şi nu în ultimul rând,

dezvoltarea şi amenajarea infrastructurii. Analizând dezvoltarea agroturismului în

principalele ţări europene, se poate uşor observa importanţa stimulării locuitorilor din mediul

rural prin acordarea de credite şi alte facilităţi financiare în vederea realizării de capacităţi

agroturistice, reechipării şi modernizării celor deja existente. În ţara noastră, până în prezent

doar resursele proprii de capital au fost baza echipării fermelor şi pensiunilor agroturistice,

statul neangajându-se în finanţarea acestei activităţi. Ori, pentru a începe o astfel de activitate

este nevoie de capital, care, în mediul rural, este totul insuficient.

1. Adevăratul sprijin pe care statul trebuie să-l ofere locuitorilor de rurali constă în

acordarea unor facilităţi de ordin financiar-bancar, în primul rând posibilitatea obţinerii unor

credite preferenţiale cu dobânzi rezonabile, pentru dotări şi amenajări ale gospodăriilor

ţărăneşti, sau pentru construirea unor case de vacanţă în zone de interes agroturistic, care nu

sunt amenajate corespunzător sau care necesită lucrări ce depăşesc posibilităţile financiare ale

locuitorilor din mediul rural.

2. Statul trebuie să ofere posibilităţi financiare pentru amenajarea, repararea,

conservare şi protejarea unor obiective istorice sau culturale cu impact în zonele în care se

practică sau se doreşte a se practica agroturismul.

3. Este importantă, de asemenea, intervenţia statului şi în ceea ce priveşte dezvoltarea

şi modernizarea infrastructurii în zonele de interes agroturistic. Aceste lucrări trebuie să fie

astfel concepute încât să se integreze în peisaj cât mai discret, mai subtil, respectându-se pe

cât posibil modelele originale ale mediului şi în acelaşi timp să asigure perfect realizarea

funcţiilor pentru care a fost concepută. Modernizarea, repararea, înlocuirea canalizărilor,

alimentării cu apă, a căilor de acces, a energiei electrice, gazului metan, nu pot fi realizate în

mediul rural decât prin implicarea statului şi promovarea unor politici de protejare şi

dezvoltare a zonelor cu potenţial turistic. Acesta este un real ajutor şi un sprijin efectiv şi

consistent pe care statul îl poate acorda locuitorilor rurali, astfel încât aceştia să poată acţiona

în vederea construirii unor pensiuni şi ferme agroturistice.

Pagina 38 din 78


4. Este necesar ca autoritatea publică să impună o serie de facilităţi valabile pentru cei

dornici să investească în zonele cu impact turistic pentru a desfăşura activităţi agroturistice.

Printr-un sistem de creditare eficient, prin dobânzi accesibile, prin acordarea unor perioade de

graţie în rambursarea împrumuturilor, agenţii economici pot fi încurajaţi să-şi îndrepte

interesul şi atenţia spre aceste zone.

5. Un alt aspect important care vizează atenţia statului, atât sub aspect legislativ, cât şi

efectiv îl reprezintă ansamblul masurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului astfel

încât conservarea patrimoniului cultural, etnografic, arhitectural să fie cât mai bine realizată.

Întrucât practicarea agroturismului implică de cele mai multe ori reamenajări şi lărgiri ale

spaţiului de locuit, este foarte important ca aceste modernizări să se facă în acord deplin cu

ambianţa locală păstrându-se specificul şi tradiţionalul, atât în ceea ce priveşte construcţia

respectivă, cât şi în ceea ce priveşte materialele de construcţie folosite. Reproducerea fidelă a

arhitecturii tradiţionale poate constitui un punct forte al activităţii agroturistice, iar statul este

dator că printr-o politică adecvată să supravegheze pe acest aspect şi să acţioneze energic

pentru ca specificul local să fie perfect conservat. În acest sens, autorităţile locale pot

interveni prin autorizarea modernizărilor şi construcţiilor care corespund acestui obiectiv şi

prin respingerea fermă a celor care modifică şi deteriorează armonia şi aspectul tradiţional

local.

6. Printr-o politică adecvată, statul trebuie să urmărească permanent conservarea şi

protejarea mediului înconjurător. Este ştiut, că împrejurimile mediului rural au avantajul

lipsei totale de eroziune. Acest avantaj trebuie păstrat, iar grija pentru mediu trebuie să

constituie un element esenţial atât organismelor publice locale, cât şi a celor naţionale, care

printr-o legislaţie cu referire expresă la mediul agroturistic, trebuie să descurajeze, orice

acţiune menită să distrugă sau să degradeze flora şi fauna atât de atrăgătoare din acest mediu.

Este uşor constituit unele fonduri în bugetele locale din taxe pe sat turistic din care să se

poată interveni rapid şi eficient în conservare, păstrare, protejare a mediului înconjurător

zonei rurale.

7. Un alt aspect asupra căruia doar printr-o legislaţie corespunzătoare şi o atenţie

naţională se poate interveni, priveşte resursele umane destinate acestei activităţi. În general,

succesul unei activităţi nu poate fi asigurat decât printr-o calitate adecvată a factorului uman.

De aceea, este foarte important în acest domeniu impunerea unor politici şi mecanisme care

să permită dezvoltarea corespunzătoare a factorului uman din zonele cu activităţi

agroturistice, pregătirea, educarea şi instruirea lui corespunzătoare. Acest domeniu presupune

mai multe aspecte care trebuie abordate:

Pagina 39 din 78


Un prim aspect vizează o campanie naţională lansată de stat, în vederea modificării

opticii prezente legate de noţiunea de turism şi realizării unei opinii favorabile turismului în

general, şi agroturismului în special. Prin diverse procedee, trebuie arătate atât avantajele

acestei forme de turism cât şi evoluţia agroturismului pe plan mondial, concepţia modernă

despre, agroturism în statele puternic dezvoltate.

Al doilea aspect vizează construirea unei reţele umane capabile să desfăşoare o astfel

de activitate la o înaltă ţinută calitativă. Acest lucru necesită însă un efort deosebit din partea

statului, care trebuie să conceapă un sistem de învăţământ eficient şi foarte bine corelat între

diferitele nivele de instruire: şcoala primară, gimnazială, liceală, universitară. Numai astfel,

tânăra generaţie, poate să se manifeste pe acest segment al pieţei muncii, perfect calificată şi

bine pregătită pentru orice situaţie de mediu. În ceea ce priveşte generaţia care a depăşit

vârsta şcolară, datorită restructurării accentuate a economiei româneşti, piaţa muncii are un

puternic aflux de forţă de muncă disponibilitate, o bună parte a ei locuind în mediul rural. În

acest sens, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în colaborare cu Ministerul Educaţiei pot

organiza cursuri de calificare, recalificare prin care cei care doresc să-şi îndrepte eforturile în

direcţia practicării activităţii agroturistice să primească cunoştinţele necesare precum şi

îndrumări permanente, în vederea depăşirii obstacolelor create de neştiinţă. Este adevărat,

pentru aceasta sunt necesare mijloace financiare importante, totuşi există posibilitatea

procurării acestora, prin programele existente în România în aceşti ani, care nu sunt folosite

decât într-o măsură foarte mică (programul Phare, de exemplu).

Al treilea aspect legat de resursele umane vizează formarea managerială, care

constituie o verigă slabă în ţara noastră, determinând practic reculul activităţii economice din

ultimul deceniu. Pentru aceasta, este evidentă necesitatea colaborării cu organismele

internaţionale, ţările puternic dezvoltate beneficiind de avantajele revoluţiei manageriale pe

care au suportat-o şi pe care România, ca şi celelalte ţări foste socialiste a pierdut-o, spre

marele său dezavantaj. Este însă evident, că dezvoltarea activităţii agroturistice, necesită

politici unitare, coerente, strategii şi măsuri adecvate, care presupune o activitate managerială

competentă. La nivelul unei regiuni agroturistice, pentru o dezvoltare eficientă a acestei

activităţi, trebuie să existe un cadru instituţional care prin acţiuni bine conturate să acţioneze

în sprijinul ei. Altfel, agroturismul se poate desfăşura doar haotic, periodic, nesistematizat, şi

fără rezultate spectaculoase. Pentru reuşita activităţii agroturistice este absolut necesară

activitatea legislativă a factorilor locali (care pot rezolva problemele legate de evoluţia

socială, culturală, economică), cât şi a asociaţiilor zonale (mai ales a celor profesionale).

Pagina 40 din 78


Toate acestea însă pot acţiona corect doar printr-o formaţie managerială competentă şi bine

motivată.

8. Statul are datoria de interveni şi prin realizarea unor cercetări, studii, lucrări,

proiecte, prin care să analizeze oportunitatea practicării agroturismului în diversele zone ale

ţării, să calculeze eficienţa acestei activităţi în situaţii concrete şi să încerce valorificarea

potenţialului turistic al zonelor care până în prezent nu sunt cunoscute şi nu au pătruns pe

piaţa turistică. Nimeni altcineva decât statul ar putea oferi astfel, o şansă unor regiuni puţin

dezvoltate, dar care beneficiază de un peisaj atrăgător sau factori antropici interesanţi,

rezolvând astfel multiple probleme de interes economic şi social care sunt în ultimă instanţă,

de competenţa sa.

9. Statul se mai poate implica în dezvoltarea agroturismului prin constituirea unei

legislaţii care să permită finanţarea turismului cu caracter social. Acest lucru permite pe de-o

parte acordarea de subvenţii în constituirea satelor agroturistice favorizând astfel regiunile

aflate în dificultate economică, dar care beneficiază de potenţial turistic, iar pe de altă parte

permiţând populaţiei cu venituri mici să-şi petreacă câteva zile de concediu, sau week-end-uri

plăcute în zonele rurale agroturistice. Astfel, o modalitate interesantă de impulsionare a

activităţii agroturistice este introducerea cecurilor de vacanţă. Acestea datează din 1939, sunt

foarte răspândite în lume, şi au apărut pentru prima dată în Elveţia, unde cunosc probabil şi

cea mai largă extindere, fiind folosite în prezent de peste 300.000 de familii. Prin intermediul

lor, o parte din cheltuielile unui concediu sunt suportate de firma în care lucrează unul din

membrii familiei, de organizaţiile de sindicat, sau chiar de stat. Introducerea, de către stat, a

acestor cecuri de vacanţă care să poată fi utilizate în agroturism, ar impulsiona puternic

cererea agroturistică, devenind astfel, un important factor de dezvoltare.

10. Promovarea turismului cultural-educativ, şi în paralel conservarea monumentelor

istorice, restaurarea cartierelor vechi, prin tradiţie, reprezentative ale unor oraşe, conservarea

caselor ţărăneşti prin păstrarea elementelor autentice din mediul rural constituie o altă

posibilitate prin care statul poate încuraja şi promova creşterea cererii agroturistice, poate

mări potenţialul turistic al zonelor rurale şi influenţa convingerile locuitorilor rurali de a

aborda activităţi agroturistice. Statul are posibilităţi multiple de a realiza acest deziderat. Cea

mai simplă modalitate este aceea de a aplica tratamente fiscale diferenţiate pentru locuitorii

care îşi amenajează locuinţele în spiritele autenticităţii, al tradiţionalului, după cum poate

oferi diverse stimulente materiale pentru comunităţile rurale care, prin diverse oportunităţi,

reconstituie şi conservă monumente istorice sau clădiri cu conotaţii istorice (case aparţinând

unor personaje ilustre ale istoriei naţionale, vechi conace, etc.), imobile cu mare vechime, etc.

Pagina 41 din 78


11. În sfârşit, statul trebuie să contribuie în mod organizat şi coerent la realizarea unei

campanii de anvergură pentru promovarea agroturismului. Produsul agroturistic este, în

ultimă instanţă, un produs comercial, care are succes dacă este evidenţiat şi dacă se creează o

promovare şi publicitate adecvată. Altfel, oricât de bine ar fi organizate fermele şi pensiunile

agroturistice ele ar rămâne nişte mări necunoscute, nefiind vizitate decât din întâmplare. De

aceea, statul trebuie să urmărească creşterea eficienţei economice prin sprijinirea

colectivităţilor rurale în sensul organizării unei campanii publicitare agroturistice, puternice şi

profesioniste. El este, de fapt, responsabil de modul în care se desfăşoară şi evoluează

activitatea agroturistică la nivelul naţional şi singurul în măsură să realizeze campanii

publicitare de anvergură naţională. În acest fel, statul poate să-şi aducă o contribuţie activă la

dezvoltare agroturismului, în acelaşi timp accentuând convingerile oamenilor că este o

activitate agreată de stat şi că face parte din cultura ţării respective. De exemplu, în Franţa,

statul promovează turismul printr-o campanie publicitară de mare anvergură, care are ca

deviză: „să vindem mai bine ţara străinilor”. Campaniile publicitare de asemenea mărime

reclamă intervenţia statului şi pentru că nici o gospodărie ţărănească nu are interesul să

investească în publicitatea imaginii de ansamblu a ţării, şi nici nu şi-ar permite financiar

aceste cheltuieli, care depăşesc cu mult cotele normale prevăzute de o gospodărie rurală

pentru aceste aspecte. În cel mai bun caz, aceste locuinţe ar face reclamă regiunii în care se

găseşte, şi mai probabil comunităţii rurale din care provine. Aceasta însă, nu aste

reprezentativă pentru o ţară, nu arată ceea ce naţiunea respectivă are specific, nu dă informaţii

esenţiale pentru a crea convingerea turistică (infrastructură, demografie, potenţial geografic

naţional, etc). Printr-o publicitate unitară se evită aspectul negativ al reclamelor

contradictorii, când unele ferme sau pensiuni agroturistice prezintă diferit aceiaşi zonă

turistică, stăruind confuzii şi îndoieli potenţialilor turişti. Aceasta întrucât activitatea turistică

este în general fragmentată, şi nu se poate corela în vederea realizării unei acţiuni unitare şi

coerente.

CAPITOLUL III.

POTENŢÍALUL AGROTURISTIC

AL SATELOR CĂRĂŞENE

3.1. ZONA RURALĂ CĂRĂŞANĂ

Pagina 42 din 78


Condiţiile naturale generoase, resursele variate ale solului si subsolului, situarea

acestui teritoriu in zona de incidenţă a Europei Centrale si Balcanilor (situaţie ce i-a oferit

funcţia unei adevărate punţi de legătură între marile vetre de civilizaţie) au favorizat

constituirea a numeroase aşezări umane stabilite în spaţiul bănăţean şi implicit al Caraş-

Severin, din cele mai vechi timpuri. Există atestări documentare ale multor localităţi din

judeţ, deşi trebuie precizat că acestea nu pot reprezenta repere temporale de vechime a

acestora, pentru că atestarea documentară nu este totuna cu vechimea aşezării respective.

Există totuşi şi alte dovezi care aduc mărturie permanenţei vieţii pe aceste meleaguri.

Descoperirea de ceramică preistorică de la Prigor, materialele aparţinând culturii Coţofeni

(începutul epocii bronzului) găsite la Rudăria şi Bănia, cele ale bronzului timpuriu de la

Selişte, din hotarul comunei Borlovenii – Vechi, descoperirile de la Grădiştea, descoperirile

arheologice da la dealul Colţan, care arată prezenţa fragmentelor ceramice aparţinând culturii

Baden Pecsel (perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, aproximativ 2500 –

2200 î. H.), uneltele de piatră şi os, figuri de ceramică, aşezarea umană din epoca comunei

primitive de la Izvorul Rece, toporul perforat descoperit întâmplător la Câlnic şi care aparţine

epocii bronzului, aşezarea neolitică din locul denumit „Odăi de la Şoşdea”, aparţinând

perioadei daco-romane, cronica Notarului anonim care menţionează voievodatului lui Glad,

cuprinzând întreg Banatul dintre Dunăre şi Mureş, documentele de cancelarie din sec. al

XIV-lea care atestă districtul românesc Almăj sunt dovezi de netăgăduit ale vechimii,

permanenţei şi continuităţii vieţii populaţiei statornicite aici.

Dezvoltarea economică accentuată a judeţului, îndeosebi în minerit şi prelucrarea

metalelor a creat condiţiile apariţiei primelor centre urbane în a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea: Reşiţa şi Oraviţa. Vocaţia urbană a judeţului este totuşi afirmată mult mai târziu,

mai precis în ultimele patru decenii ale secolului nostru, adevărata cultură fiind născută şi

îmbogăţită de mediul rural. În prezent judeţul cuprinde 308 localităţi: două municipii din care

dintre care Reşiţa este reşedinţă de judeţ, şase oraşe, o comună suburbană (Ocna de Fier), 298

localităţi rurale din care 69 comune, 209 sate şi 20 sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

În teritoriu, localităţile sunt aşezate în funcţie de forma de relief şi de resursele

favorabile unei dezvoltări normale. Cele mai multe localităţi sunt aşezate în zonele de deal şi

munte (aproximativ 225). Ele s-au constituit de-a lungul cursurilor de ape şi de-a lungul

căilor de comunicaţie tradiţionale.

Caracteristicile aşezărilor rurale din judeţul Caraş – Severin sunt următoarele:

Pagina 43 din 78


1. Localităţile rurale sunt foarte diferite sub aspect demografic, limitele minime şi

maxime variind între 20 şi 3000 de locuitori. Acest fapt se datorează pe de o parte

particularităţilor reliefului care a determinat modul de organizare a aşezărilor rurale şi pe de

altă parte faptului că intervenţia statului în amenajările teritoriale a fost de mică intensitate,

vechea structură a cătunelor fiind în continuare des întâlnită. În astfel de localităţi, populaţia

este redusă ca număr şi dispersată teritorial. În preajma oraşelor există sate cu populaţie

numeroasă, între 2500 – 3000 locuitori, cu un grad de dezvoltare economică mai ridicat.

2. La nivelul judeţului predomină localităţile rurale medii şi mici, localităţile mari

fiind în număr mic. Astfel, din cele 298 localităţi rurale, 221 au populaţii cuprinse între 60 şi

700 locuitori, totalizând un număr de 96048 locuitori din 154397 cât cuprinde zona rurală

cărăşană.

3. Cele mai multe localităţi rurale sunt aşezate în zonele de deal şi munte (aproximativ

225),. Ele s-au construit de-a lungul cursurilor de apă şi de-a lungul căilor de comunicaţie

tradiţionale.

4. Deşi majoritatea localităţilor rurale sunt aşezate în zona montană şi premontană, ele

nu sunt izolate. Există doar un număr mic de localităţi un grad mare de izolare (7 %), cele

mai multe localităţi având un grad mediu de izolare (45 %), iar 48 % dintre localităţi au un

grad mic de izolare, sunt uşor accesibile şi cu flux de circulaţie ridicat.

5. Aşezate şi construite în funcţie de relieful zonelor, cele mai multe dintre localităţi

(52 %) sunt compacte, 22 % fiind compacte cu densitate mare, 16 % sunt cu grad mare de

dispersie, fiind alungite de-a lungul apelor curgătoare, 3 % sunt puternic dispersate, având

caracter împrăştiat, restul având alte caracteristici.

6. Toate aşezările rurale sunt astfel construite încât s-au mulat perfect pe formele de

relief. Astfel, satele de câmpie, sunt concepute după sistem stradal rectangular, uşor de

urmărit, iar construcţiile sunt uşor tipizate. Aceasta este o sistematizare specifică sec. al

XVIII-lea, aşezările respective păstrându-şi într-un mod conservator aspectul fără modificări

esenţiale. Caracterul lor este predominant agricol şi au în general o bază economică solidă.

Cele mai dezvoltate localităţi rurale din această categorie sunt: Iaz, Obreja, Glimboca,

Berzovia, Grădinari. Satele de deal, aşezate de-a lungul apelor curgătoare de o parte şi de alta

a acestora, au o dispunere lejeră, fără pretenţii şi geometrizări rigide, ca cele de câmpie.

Această caracteristică le conferă un aspect plăcut, inedit. În perimetrul lor sunt implementate,

din necesitate unele elemente naturale, cum sunt: oraşele, torentele, care nu permit

valorificarea, în întregime a terenurilor din localităţi. Casele sunt dispuse atipic, cel mai

adesea urmărind firul apelor. Localităţile au astfel forme diferite, fie tentaculare, fie şerpuite

Pagina 44 din 78


sau liniare. Construcţiile sunt simple şi austere, dar confortabile şi funcţionale. Porţiile

gospodăriilor sunt înalte şi cuprinzătoare, ascunzând privirii întreaga gospodărie. Ele sunt cel

mai adesea sculptate, ornamentele făcând trimitere la motivele populare tradiţionale. Satele

de munte, dispuse pe versanţii occidentale ai catenei montane Ţarcu – Godeanu şi mai rar în

Munţii Semenic şi Almăjului, au un grad ridicat de împrăştiere a gospodăriilor pe alveole

mari, în jurul unui centru puţin mai populat. În realizarea construcţiilor, datorită necesităţii de

adaptare la condiţiile toponimice şi climatice ale zonei de munte, s-au adoptat soluţii

eteroclite de modulare pe teren, care conferă localităţilor un aspect original şi o linie plină de

personalitate. Cele mai semnificative localităţi sunt: Cornereva, Sicheviţa, Şopotu Nou.

7. Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor sunt creşterea animalelor şi pomicultura.

Acest aspect este determinat şi de condiţiile naturale existente. Astfel, din totalul de 398128

ha. suprafaţă agricolă deţinută de zona rurală cărăşană, 249008 ha. o constituie păşuni şi

fâneţe (62,5 %), iar 13284 ha. pomi şi vii (3,31 %). Zona rurală montană deţine o suprafaţă

agricolă de 189969 ha. (47,7 %) din care 151521 ha. păşuni şi fâneţe, şi 6513 (3,4 %) pomi şi

vii.

8. Gospodăriile ţărăneşti sunt slab asigurate din punct de vedere a bazei tehnico–

materiale, cele mai mari deficienţe înregistrându-se în zona montană, unde se constată că:

- gradul de mecanizare a lucrărilor agricole este scăzut, fapt datorat în primul rând

reliefului, dar şi condiţiilor materiale precare:

utilajele agricole sunt insuficiente şi neadaptate terenului montan;

transportul produselor (mai ales al fânului) se face în perioade scurte (câteva zile) şi

pe distanţe lungi, ceea ce determină un grad de încărcare a utilajelor ridicat;

animalele de muncă au un rol predominant în realizarea muncilor agricole.

3.1.1.ASPECTE DEMOGRAFICE

Din totalul populaţiei judeţului de 359230 locuitori, conform datelor statistice

anunţate la 1.07.1998, populaţia rurală cuprindea 154397 locuitori, din care 75559 bărbaţi şi

78838 femei. Raportul este satisfăcător dat fiind ca şi la nivel naţional numărul femeilor este

mai mare decât al bărbaţilor. Defalcat, situaţia se prezintă conform tabelului 1.

Structura populaţiei pe culte este următoarea: ortodocşi aproximativ 84 %, romano-

catolici 8,48 %, babtişti 3,54 %, penticostali 1,88 %, greco-catolici 0,72 % reformaţi 0,66 %,

Pagina 45 din 78


adventişti 0,12 %, evanghelici 0,09 %, biserica creştină după evanghelie 0,07 %, 435 alte

religii sub 100 de adepţi, 180 persoane sunt atei, 458 fără religie, 176 cu religie nedeclarată.

O caracteristică esenţială a demografiei rurale cărăşene o constituie faptul că

populaţia rurală montană cuprinde aproximativ 95000 locuitori, deci circa 61 % din populaţia

rurală cărăşană. Această populaţie este cuprinsă în 26000 de gospodării, ceea ce reprezintă o

medie de 3,6 locuitori pe gospodărie. Deci, caracteristica esenţială a zonei montane cărăşene

sub aspect demografic este pe de o parte gradul relativ ridicat de populare a zonei montane,

iar pe de altă parte o densitate bună pe gospodărie. Această densitate indică prezenţa mai

multor generaţii la nivelul unei gospodării, mai precis coexistenţa simultană a bunicilor,

părinţilor şi copiilor. Astfel, din totalul populaţiei rurale montane, 22 % o prezintă copii sub

15 ani, 60 % adulţi activi, şi 17 % bătrâni. Aceste date arată potenţialul ridicat al localităţilor

rurale pentru îndeplinirea unor activităţi economice. Din cadrul acestei populaţii, peste 85 %

lucrează în cadrul localităţii, cea mai mare parte dintre ei (72 %) în agricultură. Ca urmare a

acestui fapt, majoritatea produselor alimentare se pot produce în sate, totuşi existând

necesitatea aprovizionării zonelor cu unele produse alimentare din reţeaua de comerţ.

Aspectul negativ este determinat de sporul negativ atât natural, cât şi migratoriu,

constituind un semnal de alarmă pentru starea populaţiei rurale, care se află într-un continuu

proces de descreştere şi îmbătrânire. Având în vedere evoluţia economică, care presupune

restrângerea activităţii marii industrii, este de aşteptat ca o parte a populaţiei din mediul urban

să migreze în localităţile rurale, determinând astfel schimbarea structurii populaţiei din

mediul rural.

Este necesar a sublinia migraţia populaţiei de naţionalitate germană, spre ţara de

origine, determinând chiar depopularea masivă a unor localităţi cum ar fi Brebu Nou, Gărâna,

Măureni, Lindenfeld (care constituie un caz aparte rămânând cu un singur locuitor).

Tabelul nr. 3.1

POPULAŢIA STABILĂ ÎN MEDIUL RURAL LA 01. 07. 1998

Localităţi Total Masculin Feminin

Jud Caraş-Severin 359230 175607 183623

Mediu urban 204833 100048 104785

Mediu rural 154397 75559 78838

Armeniş 3108 1532 1576

Bănia 1978 958 1020

Pagina 46 din 78


Băuţari 2814 1429 1385

Berlişte 1326 613 713

Berzeasca 3044 1457 1587

Berzovia 4275 2089 2186

Bolvaşniţa 1654 842 812

Bozovici 3431 1654 1777

Brebu 1222 574 648

Brebu Nou 110 55 55

Buchin 2205 1034 1171

Bucoşniţa 3247 1061 1646

Caraşova 3341 1676 1665

Cărbunari 1294 624 670

Ciclova Română 1837 828 1009

Ciuchici 1087 525 562

Ciudanoviţa 990 502 488

C-tin Daicovici 3006 1451 1555

Copăcele 1452 705 747

Cornea 2333 1162 1171

Cornereva 3536 1776 1760

Coronini 1994 1021 973

Dalboşeţ 1995 969 1026

Doclin 2044 986 1058

Docnecea 2147 1049 1098

Domaşnea 1545 760 805

Eftimie Murgu 1927 948 979

Ezeriş 1275 605 670

Fârliug 1956 943 1013

Forotic 1973 995 978

Gârnic 1945 973 972

Glimboca 1878 871 1007

Goruia 996 475 521

Grădinari 2211 1070 1141

Iablaniţa 2709 1284 1425

Pagina 47 din 78


Lăpuşnicel 1514 734 780

Lăpuşnicelul Mare 2179 1018 1161

Luncaviţa 2980 1480 1500

Lupac 2956 1474 1482

Marga 1339 671 668

Măureni 2610 1282 1328

Mehadia 4775 2346 2429

Mehadica 883 448 435

Naidăş 1317 642 675

Obreja 3148 1541 1607

Ocna de Fier 811 403 408

Păltiniş 2734 1400 1334

Pojejena 3301 1626 1675

Prigor 3100 1532 1568

Răcăjdia 2384 1167 1217

Ramna 1987 999 988

Rusca Montană 2292 1181 1111

Secu 1578 778 800

Sasca Montană 1981 886 1095

Sicheviţa 2655 1291 1364

Slatina Timiş 3409 1657 1752

Socol 2158 1060 1098

Şopotu Nou 1516 735 781

Târnova 1906 916 990

Teregova 4820 2413 2407

Ticvaniu Mare 1831 896 935

Topleţ 3149 1541 1608

Turnu Ruieni 4159 2043 2116

Văliug 951 464 487

Vărădia 1425 710 715

Vermeş 1743 821 922

Vrani 1223 585 638

Pagina 48 din 78


Zăvoi 4664 2232 2432

Zorlenţu Mare 1014 460 554

Sursa: Direcţia Generală de Statistică, Caraş-Severin

Sub aspectul etniilor, în judeţul Caraş - Severin, există câteva puternice şi dinamice.

Cea mai cunoscută este cea croată, care cuprinde aproximativ 6500 - 6700 persoane stabilite

în special în zona Caraşova şi Lupac. Etniile cehă şi slovacă sunt şi ele bine reprezentate

cuprinzând circa 4500 persoane, iar etnia germană, în continuă scădere mai numără

aproximativ 2000 persoane. Mai sunt reprezentate la nivelul judeţului, etniile maghiară,

ucraineană, etc.

3.1.2. ECONOMIA RURALĂ

Resursele minerale ale judeţului sunt multiple, multe din ele nefiind exploatate sau

exploatate insuficient. Astfel, există rezerve însemnate de nisipuri şi pietrişuri (în 24

localităţi), calcare (în 20 localităţi), argile (în 17 localităţi), granodiorite (8 localităţi),

marmure şi tuf calcaros (câte 3 localităţi pentru fiecare), talc şi gresie (câte 2 localităţi pentru

fiecare). Practic, exceptând petrolul, apar cantităţi însemnate de rezerve de bilanţ

reprezentând 130 de zăcăminte omologate, din care 64 zăcăminte de cărbuni şi minereuri, 50

zăcăminte de substanţe nemetalifere şi roci utile şi şase zăcăminte de ape industriale,

termominerale şi plate. De remarcat sunt rezervele de marmură de la Ruschiţa, care se

aseamănă cu apreciata marmură de Carrara.

Zăcămintele de cărbuni au fost descoperite la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi se

găsesc în zonele Reşiţa - Moldova Nouă şi în bazinele Rusca Montană, Caransebeş şi Almaj.

Zăcămintele metalifere exploatate din vechi timpuri au stat la baza apariţiei centrelor

metalurgige în secolul al XVIII-lea de la Bocşa, Oraviţa, Sasca Montană, şi Reşiţa.

Minereurile de fier localizate în zona Ocna de Fier, Docnecea sunt epuizate în cea mai

mare parte; minereuri de mangan există încă la Delineşti; minereuri de cupru ce-au constituit

în trecut una din principalele bogăţii ale Munţilor Banatului se găsesc la Ocna de Fier,

Moldova Nouă, Dognecea, Oraviţa; zăcăminte de aur şi argint sunt întâlnite în zonele Bocşa,

Dognecea, Oraviţa.

Pagina 49 din 78


Zăcămintele nemetalifere, deşi larg răspândite pe teritoriul judeţului au fost puţin

exploatate, principalele rezerve fiind: azbest (Almaj, Brădişooru de Jos, Voislova, Borlova);

mică albă (Târnova şi Secu ); talc ( Marga, Voislova ); feldspat ( Teregova, Armeniş, şi

Globu Craiovei ); cuarţite (Ocna de Fier, Caraşova, Moniom, Clocotici); cuarţ (Delineşti,);

caolin (Sicheviţa şi Nermet); argile refractare (Anina); pământuri colorate (Gârnic, Pescari,

Tirol, Fârliug, Ezeriş, Târnova); nisipuri metalurgice (Doclin şi Surduc); calcar (Reşiţa,

Gârlişte, Constantin Daicoviciu); marmură (Bocşa şi Ruschiţa); granit şi granodiorit (Surduc

şi Brădişoru de Jos).

O altă bogăţie valoroasă a judeţului este pădurea şi materialul lemnos, astfel suprafaţa

ocupată cu păduri în localităţile rurale fiind de 358044 ha., reprezentând cca. 48 % din

suprafaţa totală a satului cărăşan, dar existând şi localităţi a căror suprafaţă împădurită

depăşeşte 50 % din suprafaţa totală. (Rusca Montană 92,52 %; Văliug 86,74 %; Topleţ 82,04

%;Goruia 77,83 %)

3.1.2.1. AGRICULTURA

După 1989, schimbările intervenite în economia naţională au avut ecouri şi în zona

rurală agricolă cărăşană. Proprietate privată, care era bine reprezentată şi anterior anului de

graţie, a căpătat noi valenţe, legătura cunoscută a bănăţeanului cu pământul său accentuându-

se, din păcate fără rezultate spectaculoase. Astfel, exploataţia agricolă este în majoritatea de

tip privat, formele asociative şi de arendare limitându-se la 10 unităţi, cele mai multe între

100 şi 500 ha. teren arabil, excepţie făcând unităţile de arendare a căror dimensiune depăşesc

1000 ha. Exploatarea privată este relativ redusă, de cca. 3,5 ha. teren agricol, suprafaţă

necompetitivă, atomizată de multe parcele, nepermiţând nici un asolament corespunzător şi

nici activităţi cu consecinţe profitabile privind mecanizarea şi chimizarea. Referitor la

unităţile de stat acestea sunt în număr de cinci, în care majoritatea terenurilor sunt deţinute de

acţionari. Aceste unităţi se găsesc într-o stare de criză cauzată atât de patrimoniu mecanic

învechit şi limitat numeric, cât şi de creditele şi dobânzile restante, extrem de împovărătoare

care au determinat un blocaj financiar şi lipsă de vocaţie pentru obţinerea altor împrumuturi.

Este adevărat că zona cărăşană are o structură a fondului funciar nefavorabilă unei agriculturi

eficiente. Din totalul suprafeţei judeţului, de 851974 ha. suprafaţa agricolă reprezintă 47 %,

adică 399620 ha., din care: 127240 ha. arabil, 182839 ha. păşuni naturale, 75990 ha. fâneţe

naturale, 1222 ha. vii, 2329 ha livezi. Pădurile ocupă o suprafaţă de 382019 ha., ceea ce

Pagina 50 din 78


reprezintă 45 % din suprafaţa judeţului, situându-l pe locul doi în ţară, fiecărui locuitor

revenindu-i 1 ha. de pădure. Dimensiunile proprietăţii private sunt în medie de 3,5 ha.

echivalent arabil, ceea ce nu îngăduie practicarea unei agriculturi moderne. De altfel, se

observă că terenul arabil are o pondere mică în totalul fondului agricol, ceea ce dovedeşte

faptul că agricultura practicată nu aduce beneficii, fiind practicată doar pentru supravieţuirea

gospodăriilor. În plus, zona fiind predominant montană, (11 % dealuri submontane, 16 %

zonă depresionară intramontană şi intrapremontană) pe suprafeţele arabile se cultivă cereale,

legume, cartofi, şi nutreţ dar fără rezultate spectaculoase, cultura lor realizându-se sub

imperiul necesităţii. Tocmai pentru că zona montană are caracteristicile ei care imprimă

anumite evoluţii în agricultură, strategia de dezvoltare a judeţului este de reducere a

suprafeţei arabile de la 32000 ha. la circa 29000 ha., prin reorientarea modului de folosinţă, în

favoarea pomiculturii şi pajiştilor care sunt mult mai performante. Specialiştii consideră că

această reorientare nu reprezintă un aspect negativ, ci dimpotrivă exprimă o valorificare

corectă a potenţialului productiv a pământului în această zonă. Ceea ce este foarte interesant

de reţinut pentru tema referatului, este faptul că în aceste culturi se pledează nu pe

promovarea tehnologiilor ce folosesc chimizarea, ci pe culturi biologice libere de astfel de

produse, fertilizarea bazându-se în exclusivitate pe îngrăşăminte naturale.

S-a pus în discuţie şi dezvoltarea şi reorientarea pomiculturii, însă, datorită fărâmiţării

plantaţiilor, prin preluarea proprietăţilor pe vechile amplasamente, actualii deţinători ai

acestui patrimoniu nu dispun de cunoştinţe suficiente în domeniu, nu au mecanizare adecvată

şi nici posibilităţi financiare pentru întreţinerea acestor livezi în mod corespunzător.

Suprafaţa agricolă a judeţului, evidenţiată pe comune se prezintă astfel:

sub 0,5 ha. / loc. sunt un număr de 4 comune (Cărbunari, Ocna de Fier, Rusca

Montană, Topleţ);

între 0,5 – 0,9 ha. / loc. 4 comune (Docnecea, Gârnic, Pescari, Văliug);

între 1,0 – 1,9 ha. / loc. 23 comune (Armeniş, Berzeasca, Bucoşniţa, Constantin

Daicoviciu, Cornea, Eftimie Murgu, Glimboca, Goruia, Grădinari, Iablaniţa, Luncaviţa,

Lupac, Marga, Mehadia, Obreja, Păltiniş, Pojejena, Secu, Secheviţa, Slatina Timiş, Socol,

Târnova, Turnu Ruieni);

între 2,0 – 3,9 ha. / loc. 31 comune (Băuţar, Berlişte, Berzovia, Bolvaniţa, Bozovici,

Brebu, Bichin, Caraşova, Ciclova Română, Ciudanoviţa, Copăcele, Cornereva, Dalboşeţ,

Doclin, Domaşnea, Ezeriş, Forotic, Lăpuşnicel, Lăpuşnicu Mare, Măureni, Naidăş, Prigor,

Ramna, Răcăşdia, Sasca Montană, Şopotu Nou, Teregova, Vermeş, Vrani, Zorlenţu Mare);

Pagina 51 din 78


peste 4 ha. / loc. 7 comune (Brebu Nou, Ciuchici, Fârliug, Mehadia, Ticvaniu Mare,

Vărădia, Zăvoi).

Acest teren agricol, cuprinde o multitudine de tipuri de soluri, de la soluri fertile cu un

conţinut ridicat de humus, până la soluri degradate, erodisoluri, cu un conţinut scăzut de

humus. Astfel, solurile pot fi clasificate după cum urmează:

- grupa solurilor fertile: soluri brune, brune argiloiluviale, predominante în localităţile:

Berlişte, Vrani, Vărădia, Grădinari, Ciclova Română, Răcăşdia, Măureni, Berzovia, Vermeş,

Socol;

- grupa solurilor cu fertilitate medie: brun luvice, brun acide, brune eubazice, care

predomină în localităţile: Goruia, Forotic, Ticvaniu Mare, Ciudanoviţa, Ciuchici, Bozovici,

Lăpuşnicu Mare, Dalboşeţ, Şopotu Nou, Bănia, Eftimie Murgu, Prigor, Buchin, Obreja,

Armeniş, Glimboca, Secu, Ramna, Ezeriş, Fârliug, Naidăş, Constantin Daicoviciu, Doclin;

- grupa solurilor cu fertilitate scăzută: erodisoluri, redzine, regosoluri, eubazice,

predomină în toate celelalte localităţi rurale. Se poate deduce că circa 52 % din localităţi se

situează în zone cu fertilitate scăzută.

În ceea ce priveşte potenţialul agricol al judeţului, aceasta este dată de structura

fondului funciar preponderent fiind păşunile naturale (182839 ha.). Se poate deduce că

judeţul Caraş - Severin nu este un judeţ producător de cereale, ponderea activităţilor agricole

trebuind orientată spre creşterea animalelor şi pomiculturii. La o inventariere a ponderii

arabilului din suprafaţa agricolă, situaţia se prezintă astfel:

- sub 10 % teren arabil din totalul agricol, 9 comune (Băuţar, Brebu Nou, Cornereva,

Dognecea, Ocna de Fier, Rusca Montană, Teregova, Văliug, Zăvoi);

- între 10 – 30 %, 32 comune (Armeniş, Bănia, Berzeasca, Bolvaşniţa, Bozovici,

Brebu, Bucoşniţa, Buchin, Caraşova, Cărbunari, Ciudanoviţa, Dalboşeţ, Domaşnea, Eftimie

Murgu, Ezeriş, Glimboca, Lăpuşnicel, Lăpuşnicu Mare, Luncaviţa, Lupac, Marga, Mehadia,

Obreja, Pojejena, Prigor, Sasca Montană, Slatina Timiş, Şopotu Nou, Târnova, Topleţ, Turnu

Ruieni);

- între 30 – 50 %, 13 comune (Ciclova Română, Copăcele, Cornea, Fârliug, Forotic,

Goruia, Iablaniţa, Naidăş, Păltiniş, Ramna, Secheviţa, Ticvaniu Mare, Zorlenţu Mare);

- între 50 –70 5 8 comune (Constantin Daicoviciu, Doclin, Gârnic, Grădinari, Pescari,

Socol, Vărădia, Vermeş);

- peste 70 % teren arabil din teren agricol, 7 comune (Berlişte, Berzovia, Ciuchici,

Măureni, Răcăşdia, Secu, Vrani).

Pagina 52 din 78


De aceea, de mare interes la nivelul judeţului Caraş - Severin se bucură zootehnia,

mai ales că zona se pretează perfect acestei îndeletniciri, cu tradiţii străvechi. Practic, pe

aceste meleaguri au crescut toate speciile de animale, dar cu preponderenţă cele erbivore.

Bovinele, ovinele, caprinele au reprezentat ponderea cea mai mare, atât datorită condiţiilor

prielnice de habitat, cât şi faptul că ele nu au reprezentat pentru om un concurent din punct de

vedere alimentar. Au urmat apoi, în număr mare cabalinele, care au fost crescute pentru

muncă, ca o consecinţă a reliefului accidentat ce nu permite peste tot mecanizarea completă,

dar şi datorită slabei dotări a agriculturii montane. În prezent se înregistrează şi în acest

domeniu un recul însemnat. Astfel, bovinele, specia cea mai importantă din zootehnia

judeţului, cuprinde tot arealul Caraş – Severinului, însă nu există o încărcătură

corespunzătoare nici pe unitate de suprafaţă (16 bovine la 100 ha.), nici pe gospodărie (1,2

bovine pe gospodărie). Nici din punct de vedere al rasei, lucrurile nu stau foarte bine, alături

de Bălţata Românească şi Pinzgan de Transilvania, întâlnindu-se foarte des Bălţata cu negru

şi diverşi metişi cu rezultate mai puţin bune. Deşi tradiţia şi posibilităţile oferă reale condiţii

pentru creşterea vacilor de lapte eficient, se observă o preocupare tot mai scăzută pentru

această activitate, ea reţinându-se la ţinerea a una, maxim două vaci de lapte, care oferă doar

produse pentru consumul propriu. Au scăzut simţitor efectivele de animale din satele

dispersate, unde nimeni nu mai acordă asistenţă pentru montarea artificială a animalelor

pentru menţinerea rasei superioare, nu se mai acordă sau se acordă cu mari întârzieri premiile

pentru creşterea şi predarea viţeilor de rasă, nu se mai colectează laptele excedent.

Creşterea ovinelor a înregistrat de asemenea un recul, majoritatea celor care se ocupă

de această activitate limitându-se la 20 – 25 capete. Deşi perspectiva de valorificare a cărnii

de oaie la export este favorabilă, nu există un cadru organizat şi specializat pentru această

activitate, care să preia animalele îngrăşate în gospodării.

Acelaşi rezultat se observă şi creşterea porcinelor unde preţurile de preluare sunt atât

de scăzute încât au descurajat complet crescătorii de animale. Astfel, şi în acest sector, se

poate realiza o clasificare a comunelor în funcţia de încărcătura de animale, respectiv U.V.M.

(Unitate Vită Mare) la 100 ha. teren agricol. Dacă pe total judeţ încărcătura de U.V.M. la 100

ha. teren agricol este de 47, situaţia pe comune se prezintă astfel:

- sub 20 U.V.M. / 100 ha. teren agricol, 3 comune (Brebu Nou, Măureni, Zăvoi);

- între 20 – 30 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 11 comune (Bănia, Berzeasca, Bozovici,

Doclin, Forotic, Lăpuşnicu Mare, Răcăşdia, Ticvaniu Mare, Văliug, Vărădia, Vrani);

Pagina 53 din 78


- între 20 – 40 U.V.M. 100 ha. teren agricol, 15 comune (Băuţar, Buchin, Ciclova

Română, Ciuchici, Ciudanoviţa, Cornereva, Dalboşeţ, Ezeriş, Lăpuşnicel, Mehadia, Naidăş,

Pojejena, Prigor, Ramna, Teregova);

- între 40 – 55 U.V.M. ha. teren agricol, 22 comune (Armeniş, Berlişte, Berzovia,

Bolvaşniţa, Caraşova, Cornea, Dognecea, Domaşnea, Eftimie Murgu, Fârliug, Glimboca,

Goruia, Iablaniţa, Lupac, Marga, Mehadia, Pescari, Sasca Montană, Socol, Şopotu Nou,

Turnu Ruieni, Vermeş);

- între 50 – 70 U.V.M. ha. teren agricol, 11 comune (Brebu, Bucoşniţa, Copăcele,

Obreja, Păltiniş, Rusca Montană, Secu, Sicheviţa, Slatina Timiş, Târnova, Gărnic);

- peste 70 U.V.M. ha. teren agricol, 7 comune (Cărbunari, Grădinari, Luncaviţa, Ocna

de Fier, Topleţ, Zorlenţu Mare, Constantin Daicoviciu).

În ceea ce priveşte asigurarea cu cadre tehnice, în mediul rural funcţionează 69 centre

agricole, în care activează 87 cadre cu studii superioare. Asistenţa sanitar-veterinară este

asigurată prin 50 de circumscripţii sanitar-veterinare în care îşi desfăşoară activitatea 54 cadre

cu studii superioare şi 87 cadre cu studii medii, iar activitatea de reproducţie a animalelor este

asigurată prin 115 puncte de însămânţări comunale şi săteşti şi 7 puncte de montă naturale.

Potenţialul piscicol al judeţului este semnificativ, atât în sistem organizat, în judeţul

Caraş-Severin existând 6 păstrăvării în administrarea Direcţiei Silvice, cât şi prin pescuitul pe

Dunăre (în localităţile riverane aparţinând comunelor Sicheviţa, Pescari, Berzeasca, Pojejena,

Socol)şi pe râurile din judeţ.

Dat fiind că agricultura nu mai asigură venituri suficiente producătorilor agricoli

montani, aceştia încearcă în permanenţă să-şi găsească alte surse de venituri, cu atât mai mult

cu cât în sate s-au reîntors în bună parte şomerii minelor şi industriilor, şomeri care altă dată,

în calitate de angajaţi făceau naveta între gospodării şi locurile de muncă din zonele urbane.

3.1.2.2. INDUSTRIA

Bazinele minere - majoritatea în zonă de munte şi industriile şi activităţile salariale

din zona de munte sau de la poalele acestora, au fost multă vreme asigurate cu forţă de muncă

navetistă, care nu-şi părăsea nici o dată gospodăria proprie, în care investea toate veniturile

sale şi timpul său liber. Gospodăria familială, a asigurat securitatea alimentară de care

cărăşanul nu s-a lipsit nici chiar atunci când a lucrat în afara gospodăriei ca angajat

permanent. Din fiecare familie montană, forţa de muncă cea mai dinamică a lucrat în afara

Pagina 54 din 78


gospodăriei. Ea a adus venituri băneşti care, adăugate veniturilor din gospodări rurală, a

asigurat pentru cărăşeni un trai bun şi îndestulat. Contactul inerent cu zona urbană, cumulat

cu posibilităţile financiare consistente, i-a făcut pe locuitorii montani să-şi asigure şi acasă

confort şi belşug. La vârsta pensionării, forţa de muncă îşi schimba generaţia, cei tineri

lucrând în zona urbană, iar ceilalţi întreţinând gospodăriile ţărăneşti.

În prezent însă, când tot mai mulţi agenţi economici îşi încetează activitatea, iar cele

rămase pe piaţă se restrâng, potenţialul industrial în zona rurală a devenit scăzut, practic nici

o localitate rurală neatingând nivelul maxim de dezvoltare din acest punct de vedere. Există

10 localităţi (Teregova, Bozovici, Zăvoi, Pojejena, Iablaniţa, Berzeasca, Rusca Montană,

Mehadia, Armeniş, Băuţar), care sunt la nivel mediu, iar restul localităţilor, care reprezintă

85,5 % au un nivel scăzut de dezvoltare industrială. Astfel, gospodăria montană va trebui să

hrănească în continuare această forţă de muncă în situaţie de şomaj industrial şi să-i asigure

mijloace de trai.

În ceea ce priveşte infrastructura, din totalul comunelor, 17 au reţea de canalizare cu

apă, funcţională, 6 nefuncţională, în 7 localităţi reţeaua aste în curs de execuţie, iar pentru 5

localităţi, s-a câştigat licitaţia internaţională (în anul 1998) pentru introducerea reţelei de

alimentare cu apă conform H.G.687 / 1997, urmând a intra în funcţiune. Alimentarea cu gaze

naturale funcţionează în 4 comune din care în 2 reţeaua aste în extindere, iar în 4 reţeaua se

află în faza de execuţie.

Din punct de vedere al reţelei rutiere, electrificări şi mijloace de comunicaţie, se

disting trei grupe de localităţi:

- grupa 1 - comune cu infrastructură slab dezvoltată (reţea rutieră), care au în

componenţă sate neelectrificate şi sate fără mijloace de comunicaţii (grad maxim de

defavorabilitate): Cornereva, Sicheviţa, Şopotu Nou, şi Băuţar;

- grupa a 2 a – comune cu reţea slab dezvoltată şi cu sate fără mijloace de

comunicaţie: Copăcele şi Dognecea; comune cu sate nelectrificate şi fără mijloace de

comunicaţii: Armeniş;

- grupa a 3 a – comune cu reţea rutieră slab dezvoltată : Doclin, Berlişte, Gârnic,

Vrani, Brebu Nou şi Sasca Montană; comune cu sate neelectrificate: Ocna de Fier; comune

fără mijloace de comunicaţii: Bozovici, Buchin, Caraşova, Cornea, Dalboşeţ, Fârliug,

Forotic, Păltiniş, Ramna, Slatina Timiş, Târnova, Turnu Ruieni, Zăvoi, şi Cărbunari.

Din punct de vedere al reţelei sanitare, gradul de dotare (dispensare, cabinete

medicale, case de naşteri, policlinici, spitale) şi acoperirea cu cadre sanitare, împart comunele

în trei categorii:

Pagina 55 din 78


- comune corespunzătoare din punct de vedere sanitar – 52 % din total, ceea ce

înseamnă în cifre absolute 36 de localităţi;

- comune cu nivel satisfăcător de asistenţă sanitară- 40 % din total, reprezentând 28 de

localităţi;

- comune cu asistenţă sanitară nesatisfăcătoare- 8 % din total, adică 5 localităţi.

Sistematizând datele, se observă că un procent de 13 % din comunele judeţului, adică

9 comune, sunt favorizate din toate punctele de vedere, 57 %, adică 39 de localităţi rurale,

sunt de nivel mediu, 17 % dintre ele sunt defavorizate, iar 13 % sunt foarte defavorizate sub

aspectul stării actuale generale.

3.2. PUNCTE DE ATRACŢIE ÎN JUDEŢUL

CARAŞ–SEVERIN

Prin suprapunerea valorilor naturale cu cele istorice, culturale şi etnografice, pe harta

judeţului apar evidente câteva zone, caracterizate prin potenţialul turistic deosebite de ridicat.

Aceste zone sunt:

zona turistică Semenic;

zona turistică a Munţilor Aninei;

zona turistică a Muntelui Mic

zona turistică a Munţilor Locvei şi Almăjului;

zona turistică a Văii Cernei;

zona turistică a Dunării;

3.2.1. ZONA TURISTICĂ SEMENIC

Aferentă masivului Semenic, cuprinde două subzone de concentrare a valorilor

naturale şi speciale:

subzona Semenic;

subzona lacurilor.

Subzona Semenic cuprinde platoul Semenic, vârfurile Piatra Goznei şi Semenic. Aici

se găseşte şi complexul turistic cu acelaşi nume. Subzona este uşor accesibilă pe şoseaua

asfaltată Reşiţa – Văliug – Prislop – Semenic. Accesul spre masiv se poate face şi pe drumul

Pagina 56 din 78


Slatina – Timiş - Trei Ape – Gărâna, care face legătura cu E 94. Cea mai mare înălţime este

de 1447 m, atinsă atât de vârful Semenic, cât şi de Piatra Goznei. Datorită faptului că

Semenicul este unul din puţinele locuri din ţară în care zăpada persistă mai mult de şase luni

pe an, s-au făcut investiţii ce permit practicarea în bune condiţii a sporturilor de iarnă: scki –

lift de 464 m lungime şi 140 m diferenţă de nivel şi un baby – lift, pentru începători.

Complexul dispune de un club, de unde se pot închiria materiale sportive şi unde se pot

practica şahul, biliardul şi tenisul de masă. Unităţile de cazare sunt constituite din vile şi

cabane deschise tot timpul anului. Posibilităţi de valorificare turistică sunt:

practicarea sporturilor de agrement;

drumeţii spre Baia Vulturilor, Biserica Maramureşeană, poiana Izvoarele Nerei,

izvoarele La Fântână;

excursii spre Cantonul Comarnic, Vila Klauss, etc.

Subzona lacurilor cuprinde:

lacul Văliug;

lacul Secu;

Lacul Gozna.

Lacul Văliug situat în apropierea localităţii cu acelaşi nume, a fost construit între anii

1907 – 1909, printr-un baraj cu lungimea de 91 m şi înălţimea de 27 m. Localitatea Văliug,

înfiinţată în sec. al XVIII – lea, pe vatra unei aşezări de cărbunari ce s – a dezvoltat luând

forma actuală după anul 1960. Ea are ca punct de atracţie turistică Biserica ortodoxă şi cea

catolică, foarte vechi, dar bine întreţinute şi interesante mai ales prin comparaţie. La capătul

lacului se găseşte staţiunea Crivaia, alt punct turistic apreciat, şi Vila Klauss. Staţiunea

Crivaia este situată la o distanţă de 20 Km. de Reşiţa şi la o altitudine de 600 m, având

amenajări speciale pentru agrement: plajă, sporturi nautice, pescuit sportiv. Vila Klauss este

amenajată ca o tabără pentru tineret.

Lacul Secu, situat la 7 Km în amonte de Reşiţa, a fost construit în 1963 şi are o

suprafaţă de 201 ha., un volum de 15 mil. Mc., înălţimea de 136 m. Scopul iniţial al

construirii lacului a fost realizarea unei surse de alimentare cu apă potabilă a Reşiţei şi o

pavăză contra inundaţiilor. Ulterior, s – a trecut la amenajarea unor obiective turistice, cum

sunt: un debarcader, un tobogan acvatic, spaţii pentru activităţi sportive de mică anvergură,

două terase, patru cabane, precum şi tabără pentru copiii de la Râul Alb. Se pot practica aici:

sporturi nautice;

pescuit;

drumeţii;

Pagina 57 din 78


excursii.

Accesul în zonă se face pe D.J. 582 Reşiţa – Văliug, care este asfaltat până la primul

capăt al lacului, restul nefiind modernizat.

3.2.2. ZONA TURISTICĂ A MUNŢILOR ANINEI

Aceasta cuprinde, împreună cu munţii Locvei, cea mai mare şi mai compactă

suprafaţă calcaroasă din România. Ea cuprinde 807 Km. Din care 600 Km. Aparţin Munţilor

Aninei. Zona se subîmparte în:

sub – zona Mărghitaş – Buhui;

Cheile Carşului;

Valea Minişului.

Sub – zona Mărghitaş – Buhui, constituită în jurul lacului de acumulare cu acelaşi

nume, oferă condiţii bune pentru agrement. Lacul Buhui, situat la 640 m altitudine a fost

construit pentru aprovizionarea cu apă potabilă şi industrială a localităţii Anins. Lucrările s-

au finalizat în anul 1908; lacul are o suprafaţă de 11 ha. Şi o adâncime de 18 m. Lacul

Mărghitaş este tot un lac artificial deosebit de lacul Buhui prin apele sale mai puţin adânci.

Aici amenajată staţiunea Mărghitaş.

Cheile Caraşului cuprind obiective ca: peşterile Comarnic, Tolosu, Liliecilor, Peştera

cu apă, Popovăţ, precum şi obiective care reprezintă interes complex peisagistic, botanistic,

geografic şi speologic. Peştera Comarnic este declarată monument al naturii, iar Peştera

Popovăţ este rezervaţie naturală. Cheile Carşului, care încep de la ieşirea din satul Caraşova

se desfăşoară pe circa 9 Km. Şi pe versnţii calcaroşi ce s – au format, datorită climei cu

influenţe mediteraneene, păduri de liliac. Tot în această zonă se pot include şi complexul de

mori de pe Globu, amplasate pe Cheile Globului.

Valea Minişului este uşor accesibilă datorită şoselei care uneşte Anina cu Bozovici.

Traseul cuprinde Cheile Minişului, tăiate pe o distanţă de 14 Km.

3.2.3. ZONA TURISTICĂ A MUNTELUI MIC

Această zonă cuprinde masivul Muntele Mic, Ţarcu şi Godeanu. În această zonă sunt

staţiuni în care se practică un turism de agrement în ambele sezoane. Lipsa unor cabane care

Pagina 58 din 78


să asigure un confort minim şi cazare organizată nu face accesibilă organizarea turismului de

masă.

Complexul turistic Muntele Mic este situat la o altitudine de 1545 m, fiind accesibil

printr – un telescaun - cel mai lung din ţară (3,5 Km), care porneşte de la Borlova. Pentru

schiori s – a construit un teleschi, pentru cazare fiind construite un hotel şi şase cabane. La

sud – vest de masivele Ţarcu şi Muntele Mic, relieful scade din înălţime fiind acoperit cu

păduri de foioase şi conifere. Râul Hideg are debit mare şi este bogat în peşte, în special

păstrăvi.

Poiana Mărului s-a construit la o altitudine de 500 m şi 25 Km de Oţelu Roşu, fiind

accesibilă printr-o şosea asfaltată. Principala bază de cazare este constituită din hotelul

Scorillo şi câteva vile.

Munţii Poiana Ruscă, situaţi în partea de nord-est a judeţului, sunt împăduriţi şi bogaţi

în metale şi marmură. Cel mai înalt vârf este Padeşul, care atinge 1378 m. Un punct de

atracţie în acest masiv îl constituie exploatarea de marmură de la Ruschiţa. Tngent acestei

zone se află oraşul Caransebeş, la intersecţia unor magistrale de tranzit turistic. Puncte de

atracţie turistică sunt: staţia meteorologică Cuntu, Valea Craiului, Poiana Mărului, staţiunea

Tomeasca, piatra Scrisă, Feneş, Sarmisegetusa. Traseele turistice oferă posibilitatea

practicării drumeţiilor, excursiilor, iar condiţiile naturale permit practicarea, în sezonul de

iarnă a sporturilor albe, atât pentru începători cât şi pentru avansaţi.

3.2.4. ZONA TURISTICĂ A MUNŢILOR LOCVEI ŞI ALMĂJULUI

Această zonă cuprinde:

Munţii Almăjului;

Munţii Locvei;

Cheile Nerei.

a. Munţii Almăjului sunt acoperiţi cu păduri de fag şi au ca puncte de atracţie

Cazanele mici, Obârşia Mraconiei, localitatea de pemi Elibenthal, poiana Zamoniţa. Din

localitatea Lalca se pot merge spre Eftimie Murgu prin Cheile Rudăriei. În apropierea

localităţii Eftimie Murgu se găsesc Însuşirile morilor cu ciutură, considerate cele mai vechi

de pe teritoriul României.

b. Munţii Locvei cuprind Cheile Şuşarei, Poiana Cornetului, Valea Radimnei.

Înălţimile sunt reduse (Piatra Albă 725 m; Poiana Lisa 546 m).

Pagina 59 din 78


c. Cheile Nerei se întind pe o distanţă de 19 Km, fiind greu de străbătut, păstrându-şi

caracterul natural, bogat în floră şi faună de excepţie. Puncele turistice cele mai importante

sunt: Poiana Meliugului, Lacul Dracului, La Scaune, Poiana Alunilor, cantonul silvic

Damian. Cheile au fenomene carstice unice în ţară – doline, lapiezuri, marnite, izbucuri,

izvoare carstice. Aproape de Cheile Nerei se află Beuşniţa, care se varsă în Beu. La

confluenţa lor se află lacul Ochiul Beu. Acesta are o adâncime de 4 m şi având un izbuc

submers, fundul apei fierbe permanent.

3.2.5. ZONA TURISTICĂ VALEA CERNEI

Valea Cernei este singura dintre văile Carpaţilor de mijloc care se înscrie într-un

culoar tectonic. Ea separă Munţii Godeanu şi Munţii Cernei de Munţii Mehedinţului. Valea

cuprinde, pe lungime aproximativ 85 Km, numeroase chei: cheile Stunului, cheile

Herminosului, ale Cernişoarei, ale Ţăsnei, ale Pecinişcăi. Se află aici două cascade deosebite:

cascada Roşeţii şi cascada Vânturătoarea. Zona cuprinde un număr mare de peşteri, dintre

care cele mai cunoscute sunt: Peştera lui Adam (169 m), Peştera de la despicătură (105 m),

Peştera Hoţilor (143 m), Peştera Alpiniştilor (188 m), Peştera Ungurului (249 m). Dintre

toate, Peştera Haiducilor din Băile Herculane are o valoare deosebită sub aspect istoric,

speologic şi arheologic. Peştera lui Adam are stalactite şi stalagmite flexibile, care au caracter

de unicitate în lume. În apropierea Băilor Herculane se găsesc peşteri fierbinţi, în care

temperatura aerului depăşeşte 30 0C, fenomen unic în ţară şi foarte rar pe glob. Alte puncte

de atracţie turistică sunt: Cascada Cociu (120 m cădere liberă), cheile Ţăsnei, masivul

Domogled. Acesta din urmă cuprinde două vârfuri Domogledul Mic şi Domogledul Mare şi

constituie mijlocul rezervaţiei naturale Domogled, declarată pe baza Hotărârii Comisiei

Mediului 1149 / 1932 şi H.G. 8 / 1994. Rezervaţia este recunoscută mondial datorită faunei

bogate în lepidoptere (peste 2000 specii).

3.2.6. ZONA TURISTICĂ A DUNĂRII

Traseele turistice se întind între Orşova şi Moldova Veche şi poate fi parcură atât cu

vaporul pe Dunăre, cât şi pe şosea. Fluviul Dunărea mărgineşte la sud judeţul Caraş – Severin

pe o lungime de 78 Km, de la confluenţa Nerei şi până în aval de localitatea Colza, spre

Pagina 60 din 78


Orşova, străbătând cel mai pitoresc defileu din Europa, numit şi „Clisura Dunării”. Punctele

cele mai importante de atracţie turistică sunt: Tabula Traiana, Cazanele Mari, Cheile

Penicovei, Peştera Penicovei, ruinele cetăţii Tri Cule, Peştera „Gaura cu Muscă” şi Gaura

Chindei care este monument de artă rupestră, unic în România. La km 96 se poate vizita

Cetatea Golubac, consemnată de cronici din sec. al XIV-lea. Pe lângă aceste puncte turistice,

mai există posibilitatea efectuării excursiilor şi drumeţiilor pe văile afluenţilor care se varsă

în Dunăre, cele mai cunoscute şi spectaculoase fiind Cheiele Rudăriei şi Valea Mraconiei.

Analizând acest potenţial, se poate afirma că judeţul Caraş – Severin este înzestrat cu

un relief atrăgător, oferind posibilitatea creării şi organizării unor puncte agroturistice de un

real interes.

3.3. POTENŢIALUL AGROTURISTIC ÎN ZONA MONTANĂ CĂRĂŞANĂ

Teritoriul rural cărăşan prezintă o mare varietate de valori cultural – istorice – artă

populară, etnografie, tradiţii, vestigii istorice – un cadru natural deosebit de pitoresc, un fond

peisagistic variat dar armonios. Toate acestea sunt valenţe speciale ale agroturismului. De

fapt, agroturismul se practică în această zonă (ca de altfel în toată ţara) din totdeauna, dar

spontan, sporadic, întâmplător şi mai ales neorganizat.

Judeţul Caraş - Severin are mari posibilităţi de dezvoltare a turismului în spaţiul rural,

iar practicarea agroturismului este necesară în etapa actuală. Veniturile realizate din aceste

activităţi prin închirierea de locuinţe şi comercializarea produselor naturale sau antrenarea

turiştilor la activităţi agricole ori casnice pot contribui în mare măsură la ridicarea nivelului

de trai şi civilizaţie, la fixarea tineretului în localităţile rurale, adică chiar dezideratele

esenţiale care se impun în această etapă istorică.

Configuraţia geografică a judeţului oferă condiţii ideale atât pentru turismul propriu-

zis, cât şi pentru practicarea sporturilor de iarnă (dar nu numai), constituind o reală rezervă la

potenţialul practic nevalorificat până în prezent, cu atât mai importantă cu cât reprezintă o

posibilă sursă de venituri valutare, care bine gospodărită, poate fi pusă în valoare în termen

relativ scurt şi cu investiţii minime.

Este imperios necesar ca agroturismul în Caraş - Severin să-şi evalueze rapid şansele

de lansare şi să devină una din ramurile prioritare ale economiei judeţului. Prin aceasta s-ar

realiza o serie de efecte pozitive, remarcabile şi anume: crearea de noi locuri de muncă,

transferul geografic din punct de vedere resurse, amenajarea şi sistematizarea teritorială,

Pagina 61 din 78


echilibrarea balanţei de plăţi, integrarea mai rapidă prin turism a României în Uniunea

Europeană. Trebuie, de asemenea, luat în calcul şi faptul că agroturismul are un impact mai

mare decât altă activitate la dezvoltarea şi a altor ramuri economice. Este necesar a se realiza

o analiză succintă pentru a determina principalele priorităţi pentru dezvoltarea turismului

rural şi a agroturismului în judeţul nostru, mai ales că acesta se confruntă în ultimii ani cu

profunde mutaţii impuse de procesul de tranziţie la economia de piaţă.

Pentru agroturism, calitatea ofertei este deosebit de importantă, cunoscut fiind faptul

că introducerea în circuitul turistic a unor structuri care prestează servicii de slabă calitate,

poate compromite definitiv întreaga activitate. Oferta spaţiului cărăşan, alcătuită din

componente naturale de peisaj, reprezintă un potenţial turistic valoros şi poate juca un rol

important în dezvoltarea economică a judeţului. Elementele care trebuie puse în valoare în

acest spaţiu sunt:

1. cadrul natural. Acesta are spaţii montane şi premontane largi şi bine conservate. Se

pot valorifica astfel:

valoarea recreativă a zonei cărăşene;

valoarea estetică şi peisagistică a unor zone unice în România;

- bogăţia elementelor naturale şi accesibilitatea lor: peşteri, grohotişuri, cascade, chei,

clenţuri, doline, lapiezuri, avene, ponoare, izbucuri, etc;

varietatea deosebită faunistică şi floristică.

2. valoarea curativă a climatului din judeţul Caraş – Severin.

Staţiunea Băile Herculane este cunoscută încă din antichitate pentru calităţile ei atât

sub aspectul ozonului concentrat, cât şi a apei cu calităţi terapeutice deosebite. Localitatea

Gărâna este şi ea recunoscută pentru bioclimatul benefic în tratarea bronşitelor cronice, a

răcelilor căilor respiratorii. Zona montană în general, este recomandată pentru vindecarea

asteniilor, oboselilor, anemiilor şi unor boli ale sistemului nervos.

3. existenţa unor condiţii bune pentru pregătirea sportivilor profesionişti. Pot fi

practicate în bune condiţii sporturi ca: alpinismul, caiac-canoe, toate sporturile de iarnă. Băile

Herculane a devenit un punct tradiţional pentru competiţiile şahiste.

4. valoarea cognitivă a zonelor cărăşene. În acest judeţ există trei parcuri naţionale, un

parc natural, 50 rezervaţii, precum şi importante monumente ale naturii, cuprinzând floră,

faună, arbori seculari şi izvoare termo – minerale.

5. calitatea şi varietatea patrimoniului arhitectural: specificul construcţiilor cărăşene,

porţile înalte şi sculptate, biserici, mănăstiri, capele;

6. bogăţia tradiţiilor rurale şi artizanale.

Pagina 62 din 78


Ansamblul patrimonial cărăşan este atuul major pentru dezvoltarea agroturismului în

acest judeţ. Deşi zona este în cea mai marte parte intactă, acest potenţial trebuie protejat, fiind

obiectul unei atenţii constante care să vizeze refacerea, protejarea şi reabilitarea mediului

rural. Menţinerea şi dezvoltarea activităţilor agricole pe ansamblul teritoriului rural este

indispensabil pentru practicarea agroturismului.

Corelând potenţialul geografic cu cel uman, se pot desprinde şase regiuni rurale, cu

posibilităţi mai mari de practicare a agroturismului. În fiecare din această regiune există una

sau două localităţi care pot constitui localităţi pilot în implementarea acestei activităţi. Aceste

localităţi sunt:

zona Dunării: Coronini, Berzeasca;

zona Munţilor Locvei şi Almăjului: Sasca Montană, Şopotu Nou, Dalboşeţ;

zona Valea Cernei: Eftimie Murgu, Bozovici, Prigor;

Zona Masivul Semenic: Slatina Timiş, Brebu Nou, Gărâna;

zona Masivului Ţarcu şi Poiana Ruscăi: Marga, Rusca Montană;

zona Valea Caraşului: Caraşova.

Localităţile selectate prezintă următoarele caracteristici: din punct de vedere

economic, predominantă este agricultura. Suprafeţele agricole care aparţin acestor localităţi

rurale cuprind în primul rând păşuni şi fâneţe (28401 ha. păşuni şi 16625 ha. fâneţe), adică

76,2 % din totalul suprafeţelor agricole. Aceasta determină ca ocupaţia principală a

locuitorilor să fie de creşterea animalelor. Terenurile arabile reprezintă 1 % (Brebu Nou,

Rusca Montană) şi 27 % (Dalboşeţ, Bozovici). Excepţie face localitatea Coronini cu un total

de 56 % (1080 ha.), ea nefiind în zona montană. Exploataţiile agricole, care variază de la 196

ha. în localitatea Brebu Nou la 1143 ha. în Sasca Montană, au în general dimensiuni mici,

cuprinse între 1 şi 13 ha., doar localităţile Dalboşeţ şi Bozovici având 3 şi respectiv 4

exploataţii care depăşesc aceste dimensiuni. Cale mai numeroase exploataţii au dimensiuni

cuprinse între 3 şi 5 ha. (156), urmate apoi de exploataţii cu dimensiuni între 5 şi 7 ha. (156)

şi cele cuprinse între 7 şi 9 ha. Sunt reduse ca număr exploataţii su dimensiuni cuprinse între

11 şi 13 ha. (55) şi cele cuprinse între 9 şi 11 (18).

Tabelul nr. 3.2

MODUL DE FOLOSINŢĂ A TERENURILOR


Pagina 63 din 78


Tabelul nr.3.3.

DIMENSIUNEA EXPLOATAŢILOR AGRICOLE

ÎN FUNCŢIE DE SUPRAFEŢE

Nr.

Crt. SPECIFICARE

Dimensiunea exploataţiei

Sub

1

ha.

1-3

ha.

3-5

ha.

5-7

ha.

7-9

ha.

9-

11

ha.

11-

13

ha.

Peste

13

ha.

Total

exploataţii

1. CORONINI 146 40 181 58 30 6 X X 461

2. BERZEASCA 326 391 151 63 20 10 X X 961

3. ŞOPOTU

NOU

34 236 153 27 20 3 1 X 474

4. SASCA

MONT.

254 445 196 121 120 7 X X 1143

5. DALBOŞEŢ 98 84 356 264 70 6 5 3 886

6. EF. MURGU 128 139 140 86 100 15 5 X 631

7. BOZOVICI 119 256 374 132 130 6 20 4 1041

8. PRIGOR 104 263 233 250 140 15 3 X 1008

9. SLATINA

TIMIŞ

119 219 278 307 168 10 7 X 1108

10. BREBU NOU X X 28 50 82 30 6 X 196

Pagina 64 din 78


11. MARGA 36 121 85 102 70 6 X X 420

12. RUSCA

MONT.

106 49 28 17 X X X X 200

13. CARAŞOVA 112 114 157 156 140 18 55 15 767


- Localităţile selectate sunt bine populate, cinci dintre ele cu populaţie cuprinsă între

1000 şi 2000 locuitori, 3 depăşind 2000 locuitori şi 4 având peste 3000 locuitori. Singura

localitate Brebu Nou are 105 locuitori. În cadrul populaţiei rurale selectate, cea mai mare

pondere o are populaţia activă, cuprinsă între 18 şi 60 de ani. Există şi o rezervă importantă a

populaţiei active, persoanele sub 18 ani având şi ele ponderi semnificative în totalul

populaţiei respective. Sub aspectul pregătirii profesionale, ponderea cea mai mare este

ocupată de agricultori şi muncitori. Toate localităţile au intelectuali în ponderi cuprinse între

2,18 şi 18, 36 procente. Există de asemenea o pondere importantă a pensionarilor (între 19,46

şi 37, 62), precum şi o categorie dezavantajată a celor fără ocupaţie, în procente cuprinse între

1,72 % şi 6,52 %. Singura localitate Brebu Nou nu are pensionari între populaţia existentă.

Tabel nr. 3.4.

POPULAŢIA JUDEŢULUI CARAŞ–SEVERIN PE SEXE ŞI VÂRSTE

Nr.

Crt. SPECIFICARE

din care

TOTAL

populaţie

Femei Bărbaţi Sub 18

ani

Între

18 - 60

ani

Peste

60

ani

I.

TOTAL Judeţ 357034 207079 149955 134223 94279 128532

II.

Pagina 65 din 78


TOTAL

ZONĂ

RURALĂ

153115 88807 64308 56652 58182 38281

III.

TOTAL

ZONĂ

MONTANĂ

87051 49619 37432 35518 29771 21762

din care

1. CORONINI 2018 1205 813 528 1200 290

2. BERZEASCA 2976 1889 1087 633 1678 665

3. ŞOPOTU

NOU

1498 812 686 214 969 315

4. SASCA

MONT.

1902 1008 894 156 1089 657

5. DALBOŞEŢ 1986 1063 905 227 1147 594

6. EF. MURGU 1933 1032 901 239 1263 431

7. BOZOVICI 3351 1798 1553 588 1862 901

8. PRIGOR 3090 1634 1456 577 1765 748

9. SLATINA

TIMIŞ

3390 1813 1577 673 1949 768

10. BREBU NOU 105 63 42 7 70 28

11. MARGA 1285 724 561 78 845 362

Pagina 66 din 78


12. RUSCA

MONT.

2168 1163 1005 331 1479 358

13. CARAŞOVA 3315 1745 1570 673 1976 666


Tabelul nr. 3.5.

GRUPAREA PERSOANELOR ADULTE DUPĂ

STRUCTURA SOCIO–PROFESIONALĂ A PROPRIETARILOR

Făr

ă

ocup

aţie

% 4,3

6 4,8

6 2,6

4 6,5

2 3,6

7 2,8

3 5,1

3 3,5

4 4,0

4 X 3,5

6 1,7

4 4,3

1

Nr.

65 114

34 114

64 48 142

89 110

X 43 32 114

Pen

sion

ari

% 19,

46 28,

39 24,

53 37,

62 34,

11 25,

44 32,

60 29,

76 28,

26 28,

57 29,

99 19,

48 25,

20

Nr.

290

665

315

657

594

431

901

748

768

28 362

358

666

Inte

lect

u

ali

% 2,4

1 5,1

2 2,1

8 6,4

1 4,1

3 3,1

2 11,

40 4,5

3 3,4

5 18,

36 3,9

7 6,3

1 5,6

0

Nr.

36 120

28 112

72 53 315

114

94 18 48 116

148

Mun

cito

ri% 20

,

80 19,

63 14,

01 20,

79 18,

78 18,

53 22,

22 16,

59 19,

13 22,

44 19,

05 22,

31 18,

24

Nr.

310

460

180

363

327

314

614

417

520

22 230

410

482

Agr

icul

t

ori

% 52,

95 41,

99 56,

61 28,

63 39,

28 50,

05 28,

62 45,

56 45,

08 30,

61 43,

41 50,

13 46,

63

Nr.

789

984

727

500

684

848

791

114

5 122

5 30 524

921

123

2

TO

TA

L

149

0 234

3 128

4 174

6 174

1 169

4 276

3 251

3 271

7 98 120

7 183

7 264

2

SP

E

CIF

ICA

CO

RO

BE

RZ

ŞO

PO

SA

SC

DA

LB

EF

.

MU

BO

ZO

PR

I

GO

SL

AT

IB

R

EB

MA

RG

RU

SC

CA

RA

Nr.

Crt

.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.


- localităţile selectate cultivă pe suprafaţa arabilă în primul rând cereale (grâu, orz,

ovăz, porumb), apoi plante furajere şi pe suprafeţe reduse cartofi şi legume. Excepţie face

Rusa Montană care pe cele 10 ha. teren arabil cultivă cartofi şi legume, însă producţiile

obţinute sunt nesemnificative.

Pagina 67 din 78


Tabel nr. 3.6.

SITUAŢIA CULTURILOR 1999P

la

nte

170

200

198

267

487

250

437

650

45 2 7 X 250

Leg

ume

30 40 15 25 30 20 30 30 16 10 3 3 20

Car

t

ofi

50 30 15 30 30 20 40 30 100

20 110

7 80

din

care

Ovă

z 150

X 20 X X 50 50 150

110

X X X 100

Orz

X X X 5 50 10 10 X X X X X X

Grâ

u 220

200

150

30 200

140

180

150

250

X X X 250

Cer

eale

830

703

707

770

652

675

666

139

0 103

7 X 108

X 112

6

Ara

bil

TO

108

0 973

935

129

2 119

9 965

117

3 210

0 119

8 32 250

10 113

9

U/

M ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha

SP

E

CIF

ICA

CO

RO

BE

RZ

ŞO

PO

SA

SC

DA

LB

EF

.

MU

BO

ZO

PR

I

GO

SL

AT

IB

R

EB

MA

RG

RU

SC

CA

RA

Nr.

Crt

.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

11.

12.

13.


- producţia obţinută de pe aceste exploataţii este preponderent folosită pentru

consumul propriu. Producţia vegetală, care are avantajul că poate fi stocată este într-un

procent mai mare destinată autoconsumului. Producţia animalieră este folosită şi pentru

vânzarea de piaţă, în unele localităţi (Şopotu Nou, Dalboşeţ, Bozovici, Prigor) în cantităţi

semnificative.

Tabel nr. 3.7.

DESTINAŢIA PRODUCŢIEI AGROALIMENTARE

ÎN ANUL 1999

NOTĂ: *provine de la S.C. private S.R.L.


3.4. PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE ALE

MEDIULUI RURAL CĂRĂŞAN

A. Industria

Pagina 68 din 78


Analizând situaţia localităţilor rurale, se poate constata că doar şapte localităţi

(Topleţ, Rusca - Montană, Teregova, Sasca - Montană, Obreja, Bozovici, Berzeasca) au unele

oportunităţi pentru industrie, un număr de 17 localităţi (Armeniş, Bănia, Băuţar, Buchin,

Caraşova, Ciclova Română, Constantin Daicoviciu, Domaşnea, Dognecea, Glimboca, Marga,

Mehadia, Prigor, Sicheviţa, Slatina Timiş, Turnu Ruieni, Zăvoi) sunt de oportunitate medie,

iar cea mai mare parte fiind fără mari perspective din punct de vedere, industria rămânând a

se dezvolta în centrele urbane ale judeţului. Bogăţiile subsolului precum şi marea diversitate a

resurselor minerale situează judeţul printre primele din ţară din acest punct de vedere,

calitatea acestora oferind suficiente garanţii diverşilor agenţi economici pentru a fi exploatate

şi valorificate în condiţii tehnico – economice rentabile. Investiţiile în acest domeniu ar putea

asigura crearea de noi locuri de muncă pentru locuitorii comunelor, ridicând implicit şi

nivelul de trai al acestora. Apreciind calitatea şi calităţile care pot fi exploatate în aceste

zăcăminte, specialiştii geologi apreciază ca oportună crearea unei industrii prelucrătoare în

principalele oraşe ale judeţului, precum şi în comunele Topleţ şi Bozovici, care să permită

gaterisirea şi şlefuirea blocurilor industriale de roci ornamentale (calcarul ornamental,

marmura, andezitul, granitul, dioritul, surpentinitul, travertinul, tuful calcaros). De mare

importanţă este popularizarea şi atragerea de investitori străini şi autohtoni pentru

valorificarea unor zăcăminte ca marmura (Ocna de Fier, Rusca Montană), calcarul

ornamental (Caraşova), granitele (Sicheviţa, Surduc), travertinul şi tuful calcaros (Lăpuşnicul

Mare).

Un efect favorabil l-ar putea avea exploatarea nisipurilor şi pietrişurilor de râu, în

special al calor de pe albia majoră şi minoră a râurilor Nera şi Timiş, care conţin importante

cantităţi de aur (tehnologia de concentrare şi valorificare este relativ simplă). De asemenea,

este oportună atragerea de investitori pentru exploatarea superioară şi eficientă a unor

substanţe nemetalifere (mica, cuarţ, talc).

Una dintre cele mai mari oportunităţi ale judeţului Caraş – Severin, este silvicultura.

Strâns legată de agricultură, ea poate avea o funcţie economică de bază în anumite zone cu

condiţia exploatării raţionale şi ecologice a fondului forestier. Astfel, se pot dezvolta mici

întreprinderi de exploatare forestieră şi de prelucrare primară şi superioară a lemnului în

localităţile unde există suprafeţe mari de păduri. De remarcat este faptul că în judeţul Caraş -

Severin este concentrată circa 65 % din întreaga masă lemnoasă de fag din ţară. Mai este

necesar a se menţiona că unele zone de pădure sunt greu accesibile datorită masei lemnoase

crescute în exces, fără a fi curăţate şi îngrijite. O activitate de exploatare raţională a lemnului

ar duce chiar la curăţirea pădurilor, la crearea unor drumuri de acces, la întreţinerea ei, deci

Pagina 69 din 78


cu un dublu avantaj. Există unele iniţiative în acest sens, la nivelul unor comune, dar din lipsa

mijloacelor financiare nu pot fi realizate. Există comune cu suprafeţe mari de pădure,

cuprinse între 11000 ha. şi 22000 ha., cum ar fi Mehadia, Bozovici, Băuţar, Bănia,

Cornereva, Rusca Montană, Zăvoi, Teregova, Berzeasca, Prigor.

B. Agricultura

În ceea ce priveşte agricultura, există oportunităţi care sunt valabile numai în

condiţiile reformării actualei dimensiuni a exploatării agricole, fie ea vegetală, pomicolă sau

zootehnică şi aducerea ei la dimensiuni de competitivitate prin diverse forme (asociere,

arendare, cumpărare) în funcţie de zona de relief în care aceasta se situează.

C. Turismul

Cadrul natural al judeţului oferă însă cele mai mari şanse turismului, cu condiţia

creării unei infrastructuri adecvate, accesibilităţi pentru turişti, amenajarea unor baze turistice

în localităţile rurale, dar mai ales, crearea unei baze materiale necesare practicării

agroturismului. Conform specialiştilor din cadrul Prefecturii Caraş – Severin, şi a Direcţiei

pentru Agricultură, la nivelul judeţului există 13 localităţi rurale (Văliug, Şopotu Nou,

Eftimie Murgu, Dognecea, Caraşova, Brebu Nou, Turnu Ruieni, Sasca Montană, Rusca

Montană, Pescari, Ocna de Fier, Mehadia, Marga) cu mari oportunităţi în acest domeniu, 20

de comune sunt cu o oportunitate medie, şi doar o mică parte au oportunităţi mici sau

inexistente. Există numeroase iniţiative la nivelul localităţilor rurale, atât din partea

Consiliilor locale, cât şi din partea micilor întreprinzători autohtoni, care nu se pot realiza din

cauza lipsei mijloacelor financiare.

De exemplu, în localitatea Valeapai, societatea I.S.C. Nanu S.R.L. doreşte amenajarea

peşterii Turnu Turcesc, peşteră situată într-o zonă împădurită extrem de atrăgătoare, şi

amenajarea unui vechi castel care este în proprietatea firmei. Din păcate costurile estimative

de 650 mil. lei au descurajat iniţiativa.

Societatea MIRALD” OR S.R.L. doreşte valorificarea potenţialului turistic din

împrejurimile Oraviţei: cel mai vechi teatru din ţară, Mănăstirea Călugăra (sec. al XVIII-lea);

Biserica Catolică Ciclova Montană (sec. al XVII-lea); Castrul roman Iliada; prin construirea

unui mini hotel de 40 locuri, pe amplasamentul din proprietatea firmei. Costurile estimative

sunt de 1000 mil. lei pe care firma nu le poate obţine.

Consiliul local al comunei Dognecea doreşte valorificarea potenţialului turistic din

jurul comunei: două lacuri, din care Lacul cu nuferi este considerat monument istoric (nufărul

alb), trasee interesante. Consiliul local are în administrare o cabană pe malul lacului mare, pe

Pagina 70 din 78


care doreşte să o amenajeze corespunzător, să amenajeze căile de acces, să doteze lacurile cu

hidrobiciclete. Costurile unui asemenea proiect se ridică la aproximativ 300 mil. lei pe care

comuna nu îi are.

Consiliul local al comunei Rusca Montană doreşte valorificarea potenţialului turistic

şi a poziţiei sale geografice: situată la poalele Munţilor Poiana Ruscă cu căi de acces spre

judeţele Timiş şi Hunedoara, are suprafeţe întinse de păduri de foioase şi răşinoase cu un fond

cinegetic bogat. Pe raza comunei există Monumentul Turistului – unicat în lume – vechi de

60 ani care şi neamenajat şi fără publicitate atrage aproximativ 200 – 300 turişti anual.

Comuna doreşte amenajarea unui motel, amenajarea unei pârti de schi, captarea şi amenajarea

unor izvoare de apă potabilă. Din păcate aceste lucrări presupun investiţii de aproximativ

1500 mil. lei, care nu pot fi obţinute.

Consiliul local al comunei Ocna de Fier are un potenţial turistic deosebit: două lacuri

de agrement apreciate de turişti, în comună funcţionează Muzeul de Mineralogie Esttică a

Fierului „Constantin Gruiescu”, există un complex de construcţii în stil vienez (12

apartamente), care sunt solicitate de studenţii din diferite centre universitare din ţară şi din

străinătate care studiază localitatea în scopuri geologice. Se doreşte de către această comună

promovarea agroturismului, modernizarea căilor de acces, reparaţii la complexul de clădiri,

amenajarea lacurilor pentru agrement şi popularea lor cu peşte, înfiinţarea unor centre de

colectare şi valorificare a fructelor de pădure şi a plantelor medicinale foarte variate în zonă.

Costurile estimative ale acestor investiţii se ridică la circa 2000 mil. lei care nu pot fi

obţinute.

Consiliul local al comunei Bucoşniţa are în vedere valorificarea potenţialului său

turistic extrem de valoros: situată pe culoarul Timiş – Cerna, localitatea este înconjurată de

păduri de foioase şi răşinoase, cu un fond cinegetic bogat (mistreţi, lupi, vulpi, fazani, capra

neagră) şi ape foarte bogate în peşte. Ea doreşte construirea unui complex turistic, şi a unor

căi de acces, ale căror costuri se ridică la aproximativ 1000 mil. lei.

Cele mai multe dintre comunele acestui judeţ au devenit conştiente de propria

frumuseţe, de oportunităţile imense pe care cadrul natural le oferă în practicarea

agroturismului şi doresc să facă eforturi în acest sens. Din păcate, lipsa pregătirii şi

experienţei, lipsa fondurilor şi a unor strategii, lipsa iniţiativei opresc din faşă fiecare idee

izvorâtă din mijlocul comunităţilor rurale respective. De aceea este important ca statul, prin

autorităţile locale să intervină în mod eficient şi energic pentru implementare unui sistem de

dezvoltare judeţeană, complexă şi coerentă, creând bazele dezvoltării unei asemenea

activităţi. Spre exemplu, în localitatea Caraşova, un locuitor şi-a amenajat în mod exemplar

Pagina 71 din 78


gospodăria, obţinând autorizaţiile necesare pentru practicarea agroturismului. Din păcate,

lipsa oricărei publicităţi, singularitatea lui, precum şi neştiinţa gospodarului, determină o

activitate sporadică şi ineficientă. La nivelul judeţului, astfel de încercări mai sunt, gospodării

de reprezentare sunt în număr de şapte, dar cu aceleaşi rezultate nemulţumitoare. Numai

printr-o corelare a acestor gospodării, printr-o activitate energică a unui organism competent,

activitatea poate demara şi prospera, în folosul întregului judeţ. Pentru a se desfăşura o

activitate de anvergură, agroturismul trebuie promovat prin punerea în valoare a tuturor

resurselor existente, printr-un management profesionist şi strategii de marketing pline de

conţinut. Nu trebuie uitat nici un moment criteriu social care determină prin această activitate

refacerea capacităţii de muncă din mediul rural, precum şi îmbunătăţirea nivelului de trai a

locuitorilor zonei rurale. Este important totodată şi criteriul educaţional, care presupune

promovarea tradiţiilor şi folclorului românesc, a filonului naţional pe mapamond. În

promovarea agroturismului trebuie evidenţiat, de asemenea criteriul ecologic, întrucât aceste

zone trebuie să reprezinte şi locul natal al generaţiilor viitoare, care trebuie să-l găsească

conservat şi bine întreţinut, aceasta fiind de fapt adevărata moştenire pe care o lăsăm copiilor

noştri. Printr-un studiu atent este posibil să fie depistate şi criterii de conjunctură, care să

mărească şansele de dezvoltare ale agroturismului pe raza judeţului. Astfel, este posibilă o

colaborare cu Inspectoratul Silvic al judeţului, care ar putea pune la dispoziţie, prin închirieri

sau alte forme, cabane care le aparţin, care sunt dispersate pe întreg teritoriul montan, sunt

foarte bine întreţinute, dar de cele mai multe ori nu sunt folosite. Amplasate în cele mai

frumoase colţuri de pădure, construite temeinic şi cu mult gust, ele pot constitui o posibilitate

de cazare pentru week-end-uri sau întâlniri de afaceri şi protocol. Există şi posibilitate

folosirii unor foste linii de funiculare cărora li se pot da diverse întrebuinţări, după cum

interesant ar fi de refăcut vechea linie de cale ferată, construită între Oraviţa şi Baziaş în 1856

(cea mai veche din ţară). Toate acestea nu fac decât să sporească farmecul acestor locuri, să

determine creşterea interesului pentru judeţul Caraş – Severin, şi în acelaşi timp să creeze noi

oportunităţi pentru desfăşurarea agroturismului în cele mai bune condiţii.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

Pagina 72 din 78


Problematica zonei rurale cărăşene este destul de complexă iar dezvoltarea ei

economică nu a fost încă abordată suficient, lipsind în prezent un concept unitar asupra

modului în care această zonă poate fi ancorată şi încadrată într-un proces evolutiv coerent.

Spaţiul rural cărăşan se deosebeşte de restul judeţului nu numai prin aspectul său, ci şi

prin alte caracteristici cum sunt: condiţiile nefavorabile pentru desfăşurarea unei activităţi

economice, respectiv agricultura, probleme demografice legate în special de exodul

populaţiei tinere, o stare precară a existenţei materiale.

Cu toate acestea, sintetizând aspectele semnificative care s-au conturat în lucrare se

poate afirma că spaţiul rural cărăşan posedă un potenţial natural şi uman important:

El cuprinde un patrimoniu peisagistic de excepţie, comparabil cu cele mai frumoase

din lume;

Poluarea este scăzută, consecinţă atât a faptului că peisajul cărăşan nu este valorificat

(cu excepţia Semenicului şi a localităţii Băile Herculane), cât şi pentru că spaţiul rural nu a

suferit transformări esenţiale, el păstrându-şi modul de viaţă tradiţional, autentic

Structura de proprietate a terenului este privată, nu numai ca o consecinţă a

reglementărilor din domeniul fondului funciar de după 1989, ci şi ca urmarea faptului că fiind

zonă montană, proprietatea privată a avut întotdeauna o pondere importantă. Aceasta a

determinat o anumită stabilitate şi armonie în relaţiile umane, neexistând stările conflictuale

care generează de regulă, blocaje ale activităţii rurale;

Locuitorii mediului rural cărăşan au o pregătire profesională şi o cultură generală

corespunzătoare desfăşurării unei activităţi cum este agroturismul, mulţi dintre ei lucrând

până în anul 1989 în centrele urbane din apropiere;

Cea mai mare parte a terenului agricol este destinat păşunilor şi fâneţelor, aceasta

determină ca principala activitate a locuitorilor rurali să fie creşterea animalelor; cultivarea

pământului are ca efect obţinerea produselor alimentare doar pentru acoperire propriilor

nevoi, şi într-o măsură mai mică pentru piaţa agricolă;

Obiceiurile şi tradiţiile specifice zonei sunt bine conservate, arhitectura locală este

neschimbată, vestimentaţia bătrânilor este formată din portul popular autohton, elemente care

prin pitorescul lor constituie un important punct de atracţie pentru turişti,

Suprastructura este la un nivel mai ridicat decât media pe ţară, constituind din punct

de vedere un aspect pozitiv, necesar pentru practicarea agroturismului. Luând în considerare,

de exemplu, posibilităţile de transport, se observă că judeţul este printre puţinele din ţară care

are posibilităţi de deplasare pe calea ferată, pe apă, pe calea aerului şi pe şosea. Aceste

aptitudini permit deplasări rapide, complexe şi eficiente. De asemenea ele sunt ramificate,

Pagina 73 din 78


cuprinzând toate zonele turistice şi chiar dacă nu sunt bine puse la punct, nu creează zone

izolate în masivele muntoase.

Valorificarea acestui potenţial natural, economic şi uman se poate realiza prin

intermediul agroturismului. Prin desfăşurarea unei asemenea activităţi există şansa unei

relansări economice a spaţiului rural, cu consecinţe benefice din mai multe puncte de vedere.

Astfel, zona rurală cărăşană, care este preponderent montană, ar putea deveni un

spaţiu stabil de locuit, forţa de muncă având oportunităţi de valorificare. Migrarea spre zona

urbană a populaţiei tinere ar putea fi astfel încetinită, chiar stopată.

Întrucât activitatea agroturistică necesită dezvoltarea infrastructurii, aceasta ar avea

consecinţe favorabile asupra nivelului de trai rural. Realizarea acestui deziderat trebuie să

urmărească integrarea perfectă a infrastructurii în cadrul natural.

Dezvoltarea agroturismului determină şi desfăşurarea unor activităţi complementare,

legate de meşteşuguri şi artizanat, care pot contribui şi ele la evoluţia ascendentă şi continuă a

zonei rurale cărăşene.

Activitatea agroturistică ar obliga indirect la desfăşurarea activităţilor agricole şi

silvice, menţinând astfel starea de activitate a populaţiei şi contribuind la modelarea

peisajului rural.

Pentru demararea activităţii agroturistice la nivel judeţean este însă necesară

susţinerea unor activităţi ferme şi un puternic sprijin din partea autorităţilor locale. Acest

sprijin trebuie să se manifeste în primul rând prin amenajarea infrastructurii, prin organizarea

unor cursuri de calificare pentru agricultorii care doresc să practice această activitate şi mai

ales printr-un sistem de facilităţi fiscale şi de creditare care să permită în mod efectiv

implementarea activităţii.

Pentru aceasta este necesară crearea la nivel judeţean a unei structuri bine definite

care să aibă ca obiectiv demararea activităţii agroturistice în mod coerent şi eficient, cu

îndrumări unitare şi competente.

În paralel este necesară apariţia unei organizaţii private care să preia responsabilităţile

organizării efective ale activităţii.

Prin intermediul unei astfel de organizaţii poate fi organizată o gamă diversă de

aranjamente turistice, cu rezultate economice favorabile. De asemenea, pot fi organizate şi

promovate programe agroturistice atât în ţară, cât şi în străinătate, se pot face rezervări şi se

pot comercializa eficient serviciile de cazare, masă, transportul bagajelor, comisioane,

aranjamente. Organizaţia având interese bine definite şi responsabilităţi clare în domeniul

Pagina 74 din 78


agroturistic, poate îndruma turiştii spre fermele agroturistice care îndeplinesc cel mai bine

dorinţele lor, iar activitatea agroturistică poate fi organizată la nivelul cererii agroturistice.

Printr-o activitate agroturistică de anvergură, activitatea spaţiului rural se poate

înviora iar satul cărăşan poate să-şi recapete valoarea reală. Este o activitate modernă ,

dinamică, experimentată şi desfăşurată cu succes în aproape toate ţările Europei, contribuind

printr-un efort susţinut, la o evoluţie în acord cu dezvoltarea societăţii contemporane.

Printr-o activitate concentrată, administraţia locală poate susţine şi încuraja activitatea

agroturistică, în primul rând prin creditări cu dobânzi bonificate şi mai ales, prin înfiinţarea,

în fiecare din zonele selectate a unor ferme agroturistice tip, model de urmat pentru ceilalţi

locuitori. Ea trebuie să asigure şi să urmărească permanent protejarea mediului înconjurător.

Toate aceste aspecte creează premisele valorificării eficiente a potenţialului natural şi

uman a satelor cărăşene, cu consecinţe benefice pentru întreaga economie a judeţului Caraş–

Severin.

Anexa nr.1

PROGRAM AGROTURISTIC

Anexa nr.2

CRITERII PENTRU CLASIFICAREA

FERMELOR AGROTURISTICE

Criterii pentru clasificarea de o stea

Criterii privind construcţiile, instalaţiile, spaţiile comune

Căi de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare să fie întreţinute corespunzător.

Pagina 75 din 78

PROGRAM AGROTURISTIC

- Baza de date- Integrarea microentităţilor cu atuurile

zonale- Pachete de servicii- Promovare zonală şi servicii

agroturistice

Pregătirea ofertei de cazare:- evaluarea

gospodăriei- atestare

Promovare ofertă cazare prin catalogare, includere şi formare reţea locală

Promovare ofertă colectivă la nivel de microentităţi agroturistice locale

Elaborare, promovare şi implementarea programelor turistice


Criterii privind spaţiile de cazare

Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 4;

Suprafaţa minimă a camerelor:

1 loc – 8 mp.

2 locuri – 11mp.

3 locuri – 14 mp.

4 locuri – 16 mp.

Dormitor în apartament – 11 mp.

Salon în apartament – 11 mp.

Grup sanitar compus din:

1 cabină WC la 10 locuri;

1 spălător cu un lavoar cu apă curentă caldă şi rece la 10 loc.

Dotări

Pat cu saltea;

Perne mari;

În garsoniere şi apartamente – scaune tapiţate;

Criterii pentru clasificare cu două stele


Clădirile şi anexele gospodăreşti să fie în plină stare, curat întreţinute, aspect general

corespunzător;

Căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare să fie întreţinute corespunzător

Să aibă împrejurimi estetice şi eficiente;

Să aibă curte proprie cu spaţii verzi, flori, arbuşti, bine întreţinute;

Bucătăria dotată cu instalaţie de apă curentă rece;

Spaţiul pentru servirea mesei, dotat cu mese scaune şi inventar de servire;

Racord la reţeaua publică de canalizare sau la mijloace proprii de colectare şi epurare;

Clădirea să fie racordată la reţeaua electrică publică.


Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 3


Pagina 76 din 78


Cameră de 1 loc – 9 mp.

Cameră de 2 locuri – 12 mp.


Dormitor în apartament 12 mp.

Salon în apartament 12 mp.

Pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete;

Grup sanitar comun compus din:.

1 cabină WC la 10 locuri;

1 spălător cu lavoar, cu apă curentă caldă şi rece la 10 locuri;

1 cabină duş cu apă caldă şi rece la 15 locuri.

Sursă proprie de încălzire în camerele de baie (admise de PSI);

Radio în spaţiu comun.

Dotare cu mobilier şi lenjerie

Perne mari cu fulgi ;

Cuvertură pentru pat;

Prosoape pluşate pentru baie – 1 buc./pers.;

Veioză la capătul patului;

În garsoniere şi apartamente – demi fotolii.

Criterii pentru clasificarea de trei stele


Clădirile, inclusiv anexele, să fie în stare foarte bună, perfect întreţinute şi cu

arhitectură specifică;

Căile de acces proprii şi spaţiile înconjurătoare, să fie perfect întreţinute;

Să aibă împrejurimi estetice şi eficiente;

Să aibă curte proprie cu spaţii verzi, flori, arbuşti, bine întreţinute;

Bucătăria să fie dotată cu instalaţie de apă curentă caldă şi rece;

Spaţiul pentru servirea mesei, dotat cu mese, scaune şi inventar de servire;

Să fie racordat la reţeaua publică de canalizare au la mijloace proprii de colectare şi

epurare,

Să fie racordată la reţeaua electrică publică.

Pagina 77 din 78



Număr maxim de locuri (paturi) într-o cameră – 2;


Cameră de 1 loc – 10 mp.


Dormitor apartament – 14 mp.

Salon apartament – 14 mp.

Pardoseli acoperite integral sau parţial cu covoare sau carpete;

Camerele să dispună de grup sanitar propriu;

Să existe televizor în spaţiul comun;

Să existe radio în spaţiu comun;

Să existe telefon la dispoziţia turiştilor.

3.3 Dotări cu mobilier şi lenjerie

Mobilier uniform ca stil şi calitate;

Pat cu somieră, cu saltea sau pat cu saltea relaxa;

Dulap sau spaţiu amenajat pentru haine şi umeraşe;

Perne mari cu fulgi;

Cuvertură pentru pat;

Prosoape pluşate pentru baie – 1buc./pers.;

Veioză la capătul patului;

Perdele transparente;

Vaze de flori;

În apartamente:

Fotolii sau canapea;

Frigider.

Să aibă spaţii verzi, plantaţii de pomi, terase, foişoare, locuri de odihnă şi agrement,

locuri de joacă pentru copii, etc. la dispoziţia turiştilor.

Anexa nr.3

MODELE DE MENIURI

Pagina 78 din 78


Meniul nr.1 - micul dejun: - ochiuri româneşti;

- caşcaval;

- unt, gem;

- lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).

- dejun: - mămăligă cu brânză şi smântână;

- ciorbă de văcuţă;

- pulpă de vacă la tavă cu cartofi natur şi salată;

- gogoşi cu gem;

- cina: - tochitură cu mămăliguţă;

- griş cu lapte.

Meniul nr.2 - micul dejun: - omletă cu cârnăciori;

- unt, gem;

- lapte, ceai de plante, cafea (la alegere).

- dejun: - salată orientală;

- supă de găinuşă cu găluşte;

- şniţel de viţel cu cartofi natur şi salată;

- mere.

- cina: - bulz;

- clătite cu dulceaţă;

- lapte bătut.

Meniul nr.3 - micul dejun: - brânză;

- ouă fierte;

- unt, miere;

- lapte cu cacao, ceai de plante, cafea ( la alegere);

- dejun: - salată de beof;

- ciorbă de perişoare;

- sărmăluţe în foi de viţă;

- plăcintă poale în brâu.

- cina: - friptură de porc la tavă cu sos de roşii, piure de cartofi;

- compot.

Meniu de regim:

- micul dejun: - ceai de plante, lapte;

- ou fiert;

- margarină;

Pagina 79 din 78


- pâine prăjită.

- dejun: - supă (cremă) de legume cu crutoane;

- carne slabă fiartă ( vită, pasăre) cu garnitură de legume;

- peşte rasol cu cartofi şi morcovi, lămâie;

- budincă de gris.

- cina: - salată orientală;

- brânză de vaci cu mămăliguţă;

- iaurt, lapte bătut.

Pagina 80 din 78

http://www.tocilar.ro/

Potentialul si promovarea agroturismului intr-o regiune a tarii

Documents

Transcript of Potentialul si promovarea agroturismului intr-o regiune a tarii