Antropologia culturală şi relaţia ei cu alte discipline

„Una dintre defintiile antropologiei sociale este oferită de Claude Lévi-Strauss. Potrivit acestuia, antropologia socială este stiinta cunoasterii globale “aomului, cuprinzând subiectul în toată extinderea lui istorică si geografică, aspirând lao cunoastere aplicabilă ansamblului dezvoltării umane de la hominizi la raselemoderne si căutând să ajungă la concluzii pozitive sau negative, valabile însă pentrutoate societătile umane de la marele oras modern si până la cel mai mic tribmelanezian.O altă definitie consideră că antropologia culturală cercetează “toate domeniilecare constituie natura umană: biologicul, societatea si cultura. Ea relevă totodatărelaŃiile mutuale, foarte strânse dintre aceste domenii”

Antropologia culturală este si un termen care numeste traditia cercetării antropologice dinSUA, această traditie cuprinzând arheologia preistorică, lingvistica antropologică si studiulcomparativ al culturilor si societăŃilor umane. În acest sens, antropologia culturalăcercetează:• cultura – ca fenomen autonom, diferită de social si biologic;• istoria si difuziunea culturilor;

• psiholog personalitătilor culturale. Autori precum Maria Barbara Watson-Franke si Lawrence Watson vor lărgiobiectul de studiu al antropologiei culturale la descrierea, explicarea si interpretareafenomenelor culturale. Cu timpul însă, cu descrierea s-a ocupat în mod specificetnografia, cu explicarea etnologia, iar interpretarea fenomenelor a rămas în sarcinahermeneuticii.ia personalitătilor culturale. Antropologia socială, în schimb, vede în cultură o caracteristică a grupului social,legând direct fenomenul cultural de dimensiunea socialului. Antropologia socială pune accentul pe o abordare sincronică (Claude Lévi-Strauss) a realităŃii, iar antropologiaculturală pe dimensiunea diacronică (cea referitoare la evoluŃia fenomenelor în timp).Dincolo de aceste diferenŃe există asemănări care converg către existenŃaaceluiasi obiect de studiu al disciplinei.

Indiferent dacă se proclamă „socială” sau „culturală”, antropologia aspiră întodeaunala cunoasterea omului total, considerat într-un caz pe baza productiilor sale, în celălaltpe baza reprezentărilor sale. Apare astfel clar că o orientare „culturalistă” apropieantropologia de geografie, de tehnologie si de preistorie, pe cînd orientarea„sociologică” îi creează afinităti mai directe cu arheologia, istoria si psihologia.

Înambele cazuri există o legătură deosebit de strînsă cu lingvistica, fiindcă limbajul esteîn acelasi timp faptul cultural prin excelentă (care îl deosebeste pe om de animal) siacela prin intermediul căruia se stabilesc si se perpetuează toate formele vietii sociale.Este logic deci ca structurile academiceanalizate de raportul general să refuze cel maiadesea să izoleze antropologia si o asează mai curînd „în constelatie”, ca să spunemasa, cu una sau cîteva dintre următoarele discipline:

Geografie-Antropologie-lingvistica

-ARHEOLOGIE

Psihologie-Antropologie-Sociologie.

Ramuri ale antropolgiei culturale si sociale:

1) Antroplogia lingvistică sau etnosemantica- se ocupă cu studiul naturiilimbajului, a dimensiunii sale culturale;2) antropologia psihologică – analizează resorturile psihice alecomportamentului social, defineste notiunile de personalitate, de grup,dimensiunea psihică a caracterului national;3) antropologia economică – identifică modurile traditionale de a munci,controlul asupra pămîntului, tehnologiile traditionale, tipurile de distributie,de schimb si de subzistenă;4) antropologia parentală – studiază sistemul de relatii familiale, tipuri defamilii, regalitatea si descendenta;5) antropologia politică – se ocupă cu studiul organizatiilor politice, formelor deorganizare de grup si de contract social;6) antropologia religioasă – se ocupă cu studiul tipurilor de religie, fenomenelereligioase, raporturile dintre ritual, ceremonie, mit, formele diverse de magie siraporturile acestora cu sfera clasică a religiosului;7) antropologia schimburilor culturale – studiază probleme legate de inovatie,aculturatie, difuziune, modernizare, genocid cultural, dinamica culturalăglobală.

Antropologia culturală, înteleasă ca o antropologie generală, are o vocatie holistă,atorcuprinzătoare. Această caracteristică face din ea o disciplină integratoare a tuturor stiintelor sociale si disciplinelor umaniste, asigurîndu-i un fel de statut aparte.În ceconstă viziunea holistă a antropologiei? Este necesar să fie relevate mai multe aspecte:

1. Ea nu se ocupă doar de o parte a lumii, să spunem de Europa. O lungăperioadă de timp, în vest, a domnit o orientare europocentristă. În obiectivelede studiu ale antropologiei intră toate societătile si culturile lumii. Nu suntomise nici Australia, nici insulele din Pacific.2. 2. Perspectiva în care ea priveste timpul nu se reduce doar la prezent, cum facde cele mai multe ori sociologii. Antropologia culturală studiază viataculturală si socială în trecutul omenirii, în prezent si încearcă să îsi imaginezecum va arăta viitorul.3. Antropologia culturală, asa cum am mai arătat, studiază toate domeniile ceconstituie natura umană: biologicul, societatea si cultura. Ea relevă totodatărelaŃiile mutuale, foarte strînse dintre aceste domenii.

4. caracterul holistic al antropologiei culturale rezultă din ansamblul de ramuri sisubramuri din care este constituită. De aici decurge caracterul multidisciplinarcare este organic antropologiei.5. În sfîrsit, trebuie să spunem că antropologia culturală se bazează pe o paradigmă (o teorie generală), un orizont deosebit de larg ce favorizeazăholismul. Această paradigmă este constituită din cîteva elente importante:viziune aintegralistă – toate aspectel culturii sunt privite în intedependenta lorreciprocă; viziunea adaptativă – cultura este privită ca fiind constituită dinstrategii de adaptare la mediu; viziunea contextuală – are în vedere legăturiledintre societate si cultură, dintre societăti, dintre culturi, tendintele accentuatede integrare a lumii; viziunea dinamică – ceva ce există este permanent supusschimbării, se schimbă conditiile scopurile, strategiile, cunoasterea si, astfel,procesele ce constituie cultura omului. Umanitatea evoluează permanent.”