2. MANAGEMENTUL INTREPRENORIAL

2.1. Definirea managementului intreprenorial. Variabile care influenţează activităţile intreprenoriale.

Managementul intreprenorial1 este o disciplină de bază a managementului, care se ocupă cu studiul proceselor şi relaţiilor intreprenorial – manageriale derulate, de regulă, în organizaţii de mici dimensiuni – puternic personalizate de rolul determinant pe care îl exercită întreprinzătorul – de descoperirea legităţilor care le guvernează şi de conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de natură să crească eficacitatea şi eficienţa deciziilor şi acţiunilor prin care se identifică şi valorifică oportunităţile de afaceri. Principalele particularităţi2 ale managementului intreprenorial, prin care se diferenţiază de managementul firmei în general, sunt:- se referă la o organizaţie de dimensiuni mici, caracterizată concomitent prin resurse şi inerţie

organizaţională redusă;- se confruntă cu o mare varietate de situaţii organizaţionale, determinată de eterogenitatea foarte

mare a IMM – urilor;- se manifestă o extremă diversitate a elementelor manageriale în IMM – uri, datorită impactului

marii varietăţi de variabile organizaţionale şi manageriale specifice lor;- personalul managerial, dacă există, nu este specializat pe domenii, activităţi, metode, etc., fiind,

prin forţa împrejurărilor, de tip generalist;- apelarea la specialişti din afara firmei, la consultanţi şi traineri îndeosebi, pentru a soluţiona

problemele manageriale specializate în sectoare şi perioade – cheie pentru evoluţia IMM – urilor, reprezintă o componentă indispensabilă managementului, ce condiţionează adesea însăşi existenţa IMM – urilor;

- este un management puternic individualizat, datorită impactului decisiv al viziunii, leadeshipului şi personalităţii întreprinzătorului.

Conţinutul şi formele de manifestare ale activităţilor intreprenoriale sunt determinate de mai multe variabile. Sfera variabilelor care influenţează semnificativ activităţile intreprenoriale este prezentată în figura 2.1.

1 Ovidiu Nicolescu, Op. citată, pag. 932 Ovidiu Nicolescu, Op. citată, pag. 94

Fig. 2.1 Principalele variabile care influenţează activităţilor intreprenoriale

Una dintre variabile, stakeholderii, ce încorporează atât elemente interne cât şi externe, are un impact complex asupra activităţii intreprenoriale.

Stakeholderul3 reprezintă o persoană sau un grup de persoane care au interese importante în funcţionarea şi performanţele unei organizaţii şi pe care le poate influenţa de o manieră semnificativă. Skateholderii individuali sau de grup, prezintă două caracteristici majore:- au interese importante în derularea şi finalizarea activităţilor firmei;- pot să influenţeze conţinutul şi rezultatele activităţii firmei, în mod semnificativ, apelând la

mijloace formale şi informale.

În figura 2.2 se prezintă stakeholderii tipici pentru o firmă mică şi mijlocie.

3 Ovidiu Nicolescu, Op. citată, pag. 271

Variabile

Interne

Caracteristicile şi gradul de implicare ale stakeholderilor

Externe

Natura organizaţiei

Personalitatea şi pregătirea întreprinzătorului

Cultura organizaţiei şi a persoanelor implicate

Caracteristicile şi funcţionalitatea sistemului economic

Cultura economică naţională

Piaţa accesată

Fig. 2.2 Principalii stakeholderi ai întreprinderii mici şi mijlocii Necesitatea cultivării relaţiilor cu stakeholderii de către întreprinzător este determinată de:- facilitarea şi amplificarea accesului firmei la resurse financiare, informaţionale, materiale şi

umane ;- folosirea mai deplină şi eficace a resurselor proprii ale întreprinzătorului şi resurselor împrumutate

sau atrase ;- amplificarea vânzărilor şi consolidarea poziţiei pe piaţă a firmei ;- diminuarea substanţială a riscurilor care planează asupra firmei prin accesul la informaţii şi alte

resurse ce sunt în posesia stekeholderilor ;- creşterea capacităţii întreprinzătorului de a soluţiona cu succes ansamblul problemelor firmei ;- diminuarea presiunilor exogene firmei şi a obstacolelor cu care se confruntă firma ;- creşterea prestigiului şi credibilităţii firmei. Întreprinzătorii pot utiliza o paletă largă de modalităţi de implicare a stakeholderilor în firmă, aşa cum rezultă din tabelul de mai jos:

Principalele modalităţi de implicare ale stakeholderilor în activităţile firmei Tabelul 2.2

Nr. crt.

Modalităţi de implicare

1 Informarea continuă a stakeholderilor asupra evenimentelor deosebite din viaţa firmei şi întreprinzătorului

2 Invitarea stakeholderilor să viziteze firma3 Participarea stakeholderilor la sărbătorirea unor evenimente majore ale firmei4 Vizitarea periodică de către întreprinzător a stakeholderilor5 Felicitarea şi trimiterea de cadouri stakeholderilor cu prilejul principalelor sărbători şi a

evenimentelor deosebite din viaţa personală a acestora6 Iniţierea de către întreprinzător a unor acţiuni comune recreative şi/sau distractive (mese,

vizionare de spectacole, excursii, etc.)7 Cooptarea anumitor stakeholderi în diverse organisme din cadrul întreprinderii (comisia de

Întreprinzătorul

Salariaţii firmei

Investitorii de risc

Comunitatea locală

Organizaţiile de IMM –

uri, camerele de comerţ,

Administraţia locală

Furnizorii de servicii de consultanţă, training, etc.

Distribuitori şi cumpărători

Banca

Furnizori de utilaje şi materii prime

Familia întreprinzătorului

Managerii firmei

Stakeholderi

cenzori, comitetul managerial, etc.)8 Implicarea directă a întreprinzătorului în realizarea unor acţiuni importante de către stakeholderi

(expoziţii, târguri, vizite de afaceri, etc.)9 Oferirea de către firmă a unor stimulente financiare stakeholderilor (comisioane, bonusuri, prime,

rabaturi, etc.) pentru contribuţii majore la obţinerea performanţelor economice ale firmei10 Sponsorizarea de către firmă a stakeholderilor11 Participarea stakeholderilor importanţi la măririle de capital ale firmei

2.2 Particularităţile funcţiilor managementului intreprenorial

Prezentarea particularităţilor managementului întreprinderilor mici şi mijlocii poate fi făcută şi din perspectiva atributelor managementului (vezi tabelul 2.3).

Nr. crt.

Funcţia Particularităţi Tendinţe

0 1 2 31 Previziune - Bazată pe o rapidă viteză de reacţie

faţă de elementele noi- Caracterizată prin flexibilitate şi

adaptabilitate ridicată- Concentrată pe oportunitatea

economică- Orientată în cvasitotalitate spre pieţele

locale- Predomină abordările pe termen scurt- Prezintă o informalitate ridicată

- Utilizarea mai frecventă şi eficace a informaticii în fundamentarea deciziilor

- Apelarea pe scară mai largă la asistenţa firmelor de consultanţă în realizarea previziunilor, mai ales atunci când se au în vedere decizii majore în firmă

- Extinderea luării în considerare în fundamentarea previziunilor, pe lângă piaţa locală, şi a altor pieţe, inclusiv – de firmele mai competitive – a pieţelor internaţionale

2 Organizare - Flexibilitate organizatorică ridicată a firmelor

- Simplitate organizatorică procesuală şi structurală

- Dependenţa decisivă a organizării firmei de capacitatea organizatorică a întreprinzătorului – manager

- Preponderenţa structurilor organizatorice simple, cel mai adesea ierarhice

- Formalizare redusă a documentelor organizatorice

- Puternice elemente informale în abordarea organizării

- Încadrarea structurilor organizaţionale cu specialişti şi persoane calificate

- Conturarea unor forme organizatorice participative, mai ales la firmele mijlocii

- Introducerea calculatoarelor şi pachetelor de programe în firme

- Creşterea cantităţii informaţiilor vehiculate şi a gradului de informare a întreprinzătorului – manager

- Aplicarea cu frecvenţă crescândă a reengineeringului

- Imprimarea unei dimensiuni informaţionale culturii organizatorice din firme

3 Coordonare - Manifestarea cvasipermanentă, intensă şi preponderent acţională

- Determinată substanţial de viziunea şi caracteristicile întreprinzătorului- manager

- Utilizarea redusă a şedinţei de coordonare

- Bazată pe discuţii bilaterale cu componenţii organizaţiei

- Pronunţată tendinţă informală, ce prezintă adesea şi o apreciabilă

- Creşterea bazei informaţionale formalizate de exercitare a coordonării, prin utilizarea tablourilor de bord, graficelor de lucru şi a schemelor de corelare a acţiunilor

- Atenuarea parţială a puternicei tente informale a coordonării, mai ales în firmele mici şi medii

- Extinderea utilizării într-o anumită măsură a şedinţei, ca urmare a creşterii nivelului de pregătire generală şi

încărcătură afectivă managerială a întreprinzătorilor, dar şi a componenţilor firmei

Antrenare - Realizarea unei intense motivări a personalului datorită permanenţei managerului – întreprinzător în firmă şi a puterii exemplului personal

- Abordarea motivatorie a principalilor stakeholderi ai firmei

- Utilizarea unei sfere relativ restrânse de modalităţi de motivare a personalului firmei (motivare moral - spirituală)

- Recompensare şi penalizare pronunţată a personalului în situaţii economice şi manageriale deosebite

- Creşterea direcţionării motivării salariaţilor în special şi a stakeholderilor în general spre înnoire şi performanţă în cadrul firmei

- Diminuarea într-o anumită măsură a ponderii elementelor informale şi a celor moral – spirituale în motivarea salariaţilor

- Diversificarea ponderată a modalităţilor şi mijloacelor de motivare, ca urmare a creşterii nivelului de pregătire managerială a întreprinzătorului

5 Control- evaluare

- Absenţa cvasitotală a controlului de tip anticipativ

- Absenţa frecventă a persoanelor şi compartimentelor specializate în control, mai ales în microîntreprinderi

- Concentrarea controlului asupra activităţilor operaţionale ce dau profilul firmei (producţie, comercializare, servicii, etc.)

- Imprimarea unei dimensiuni constructive controlului de către întreprinzătorul – manager

- Predominarea controlului curent, efectuat adesea pe măsură ce se desfăşoară procesele de muncă în cadrul firmei

- Realizarea controlului preponderent pe bunul simţ şi pe savoir-fare-ul dobândit pe bază de experienţă şi mai puţin pe standarde, norme ,criterii, etc.

- Implicarea directă şi indirectă în realizarea controlului a unor membrii ai familiei întreprinzătorului

- Preponderenţa controlului direct exercitat de întreprinzător

- Extinderea modalităţilor de efectuare a controlului, bazate pe standarde şi norme (ISO 9000, TQM) inclusiv pe reglementările juridice din ultimele decenii

- Amplificarea substanţială a bazei informaţionale de exercitare a controlului

- Realizarea unui control din ce în ce mai riguros, în condiţiile creşterii nivelului de pregătire a întreprinzătorului şi a intensificării concurenţei

Intrebări recapitulative:

1. Ce este managementul intreprenorial2. Care sunt particularităţile managementului antreprenorial3. Care sunt principalele variabile care influenţează activităţilor intreprenoriale4. Definiţi stakeholderul5. Ce particularităţi prezintă funcţiile managementului intreprenorial