A N U L VII. No. 361

A n to n ia

FOTO METRO-bOLPWW-HAY

-vrf V-',

Să păşim cu voe bună in anul cel nou

N .V - ^ ePrins sa acordăm anum itor zile, im portanţă mai mare decât altora. Aceasta este de fapt o nedreptate, o slăbiciune m istică, situată^şi în colţul celei mai m oderne inim i.

Nu este atât o slăbiciune, este mai curând un obicei frumos, care trebue ţinut cu sfinţenie şi care trebue stim at în acelaş timp.- . Îu aceasta apare ca cel mai im portant — să ştim

sa situăm în sufletul nostru, bucuria, libertatea, surâsul.Sfârşitul anului care coincide cu începutul unui an nou prile-

jueşte fiecăruia d in tre noi gânduri .mai mult sau mai puţin seri­oase.

Scormonim trecutul, ne gândim la ce-a fost, privim viitorul şi alunecăm totdeauna pe panta sentim entalism ului.

Sunt clipe în care fiecare din tre noi devine filosof, sau ceva aproape de această noţiune pretenţioasă. 0 nostalgie ciudată se cuibăreşte în sufletele noastre ale tuturor.

Vă rog pe toţi, nu mai priv iţi atât de tragic plim barea anului. P lanurile pe care le-aţi făcut în noaptea reveillonului le veţi uita pe toate la 2 sau 3 Ianuarie. Nu în ju raţi anul care a trecut. F iţi cinstiţi, el v’a adus şi bucurie şi suferinţă.

Dacă sim ţiţi nevoia să p riv iţi în trecut, gândiţi-vă la am ân­două şi nu vă în trista ţi.

A trece d in tr’un an în cellalt este acelaş lucru cu a trece din- tr ’o cam eră în cealaltă.

S’a schim bat ceva?Sunt oameni care folosesc noaptea reveillonului pentru a lucra

la vreo descoperire de ştiinţă, care însă niciodată nu izbuteşte. „Iar a trecut un an şi n’am făcut nim ic”... îşi va spune omul supărat. El îşi spune aceasta tocmai în ziua de anul nouj — şi num ai în aceas­tă zi.

Au trecut doar atâtea Dumineci în cursul unui an, când omul era bucuros că nu lucrează. Şi vor fi cu siguranţă şi în anul care începe, multe Dumineci din tre acestea. Căci altfel viaţa ar fi un lucru uscat, un drum insip id p rin multe zile.

Căci... Cine nu vede aceasta? Vremea nu se schimbă cu sfârşi­tul anului. Ea este posom orâtă ca şi fiul ei, prim ăvara, care nu se orientează după calendar ci apare uneori ch iar în Ianuarie pe ne­aşteptate.

Imaginaţi-vă! Reveillonul şi anul nou pe o insulă sudică cu soare văratic şi valuri albastre. Cine ar m ai fi tris t în asemenea îm prejurare? Aţi continua să tră iţi mai departe ca în ziua dinainte, ca în ceasul care a trecut.

Noi însă în Europa!

de J. R. H.

Ne facem im putări când constatăm că în anul care a trecut am fost mai mult veseli decât trişti.

De ce asta? tim pul cel m are, care nu în treabă de ani, ne ia pe toţi la şcoală nelăsând pe nim eni să scape şi fără să fie nevoie să aştepte, sau să în trebuinţeze constrângerea.

Eu obicinuiesc să opun unei am intiri triste, zece am intiri ve­sele; surâd atunci, şi mă sim t — poate p rin autosugestie — mult mai bine decât atunci când m’aş plânge sau m’aş văita.

Căci obiceiul nostru este să lăsăm mai mult loc triste ţii decât bucuriei, ch ia r dacă suntem m ulţum iţi de viaţă.

Dăm im portanţă atâtor lucruri de nimic...Bucuriile noastre? Ah! Cât de des ne ruşinăm de ele preferând

să urlăm îm potriva unor fapte care nu există...Anul nou a început deobicei cu proecte.Proecte...Ele au numai atunci un sens şi un scop, când se referă la un

lucru pe care l-am început deja. încolo fiecare trebue să se bu­cure, să lucreze, să resp ire aerul curat al naturii şi să se gândeas­că fireşte şi la câştig.

A-ţi propune însă ceva de soiul acesta: voi fi bun, voi fi cum­secade... aceasta este num ai o slăbiciune a dispoziţiei m om entane Dispoziţiile? Sunt variate pen tru artişti, foarte unilaterale însă pentru oamenii de acţiune regulată.

Dar vreau să vorbesc puţin despre anul nou şi voi face acest lucru cu toată seriozitatea omului care dă im portanţă evenim en­tului.

Nu este obiceiul meu, nu... îm i place să trec repede peste mo­mentele m ari, mai ales când văd dela început că... nu sunt ch iar atât de m ari.

Să privim anul care a trecu t ca pe film, un film grotesc care tocmai s’a sfârşit.

Nu am râs? Nu au fost zile asem ănătoare u rm ăririi unui hoţ pe scări, p rin case cu uşi nenum ărate? Nu ne-au surprins multe schim bări? N’am fost deziluzionaţi de multe o ri? Şi nu apărea to t­deauna râsul garnisit din când în când cu supărare şi necaz? Dar râs a existat totuşi.

Şi nu am fost uneori serioşi ca şi copiii care vor să se ames­tece în jocul celor m ari?

Azi trebue să ne înveselim de toate acestea, căci totul a trecut. Azi ne dăm seama ce fericiţi am fi putut fi sub masca noastră co­tid iană unde se ascundea de fapt bucuria.

361 — m — Pag. 2

Ah! Şi ceasurile când dăaeam im portanţă oricăru i fleac în loc să ne gândim la ceeace poate face pe om cu adevărat feric it: o plim bare afară din oraş, p rin soare, cu femeea iubită, sau cu un prieten.

Cu m urm urul şi cirip itu l păsărilo r sub cerul albastru.Bucuria unui trup frumos pe un ţărm oarecare, sau în tr ’o ca­

m eră prietenească.Amintiţi-vă de cărţile pe care le-aţi c itit in anul acesta, la lu­

c ru ri trăite, la daru ri şi prieteni.Şi gândiţi-vă: peste câteva luni, poate peste câteva săptăm âni,

vom sim ţi cum natura reînvie. F ără motiv, pe neaşteptate, va ră­sări în noi, o bucurie m are, ca o surpriză. Mâine, ch iar mâine, poate să existe o secundă în care omul să-şi spue: anul nou va a- duce cu el din nou prim ăvara, vara, cu soarele mângâetor.

Sărbătoriţi în acest sp irit reveillonul şi anul nou! Fără gân­duri triste, ci gândindu-vă la lucrurile bune care vor veni, căci trebue să vie.

Trebue să speraţi ch iar la un noroc neaşteptat. Este m ai bine să t'răeşti ca unul care vrea să găsească minunea, decât altul care se chinueşte în gânduri triste pe care le poartă cu el ca pe un iti­nerar de călătorie.

Doriţi-vă num ai ce e bun!Este de necrezut farmecul pe care-1 posedă dorinţele bune;

gândiţi-vă zilnic la ele; şi se vor îndeplin i cu siguranţă, căci do­rin ţa este tare ca şi dragostea.

Cu aceste gânduri, treceţi cu toţii p rin noaptea reveillonului în anul cel nou; şi veţi observa că aţi răm as aceeaşi, că nim ic nu s’a schim bat în sufletul vostru şi că fiecare vă urm aţi drum ul mai departe.

La schim barea anului, drum ul nostru nu se opreşte niciodată în localităţi triste. In locul triste ţii apar din când în când tranda­firi m inunaţi, roşii, galbeni şi albi.

Nu este aşa?Nu este aşa, a tunci când v re i să fie aşa?Şi dacă totuşi sunteţi p rea serioşi gândiţi-vă că zilele sunt

lungi, din ce în ce mai lungi! Ş tiţi ce înseam nă asta?O ştiţi cu siguranţă, căci aud râsul vostru cristalin şi ciocne-

tul cupelor de şampanie.Vă mulţumesc şi strig odată cu voi: să păşim cu voe bună în

anul cel nou, care va fi vesel, zglobiu, scăldat în soare.

Iarnă, tu... mătuşă iarnă..., Soaţa... moşului Crăciun...Zău ce dracul ai tu bun?Fulgii? care ’ncep să cearnă... Care seamăn, — cum să spun - Cu clăbucii de săpun...Ce tot vin să se aştearnă?!!

Babă, somnoroasă rău!...Dela cinci, închizi lumina... Vântu 'şi suflă cavatina,Numai după gustul tău...Tu nu eşti frumoasă seara,Cum e tanti Primăvara...Zău, ai fire de călău.

Şi mă mir... Căci ai o vară. Măritată cu... Cuptor...Ah! Ce suflet arzător...,— Şi ţi-e vară... doar primară... — Dar n’aduci nici pe departe...Tu ai caracter aparte...Eşti urâtă tuturor!...

Dar cumnata ta, ce doamnă!Ce persoană de ’nţeles,Aia’m i place mai ales... Cumnăţica... Madam Toamnă...

OMăritat-o-a destinul...,Doar cu... frate’ tău... cu Vinul! O cunosc dela... cules...

Vinul, doar îţi este frate...— Fiindcă ’ţi ţine de urât, —De n’ar fi să-l dăm pe gât,Am muri cu junghiu ’n spate!... El îţi drege caracterul.El îţi îndulceşte gerul....Te ’mblănzeşte cât-de-căt!

Zău, mă mir de Moş Crăciun... Cum de s’a 'nsurat cu tine!?Aş pricepe... de-ai fi... bine..., N’aş avea nimic să spun...Dar cu tine..., bietul Moş...Prea e veşnic... sub... galoş...Nu pricep cum îi convine!!

Iarnă... monstru inutil...Moş Crăciun găsi în tine...— Aoleu, nu ţi-e ruşine! —Cică straşnic... sex-apeal!La ureche un ecou...Mi’l aduce-un uragan:Tu în fiecare an...Avortezi un... Anul nou!!...

ION MANI381 m P«B- 3

Oamenii devin psihologi- ceşte surzi?

I N această epocă a maşi- nismului, de febrilă şi trep idan tă activitate, când

savanţii şi um anitariştii sunt mereu în căutarea unei modali­tăţi pen tru reducerea potopului de sgomote ce ne asaltează au­zul şi ne. sguduie nervii, Bătrâna Mamă Natură, se îngrijeşte de noi, ca întotdeauna, atenuând răul ce ne prim ejdueşte sănăta­tea.

■Cum lucrează, nu e tocmai clar, dar savanţii presupun că oam enii sunt afectaţi trep ta t de o „surzenie psichologică” . Asta nu înseam nă că ei devin literal­mente surzi, că auzul lo r e ma puţin sensibil, sau că delicatul mecanism al acestui simţ se îm ­bolnăveşte. înseam nă doar că creerii omului îşi dovedesc, pentru a nu ştiu cât-a oară, ex­traord inara lor adaptabilitate făcându-ne mai puţin conştienţi faţă de sgomotele ce se produc în jurul nostru.

Ştiţi de sigur că oam enii a- jung a se obicinui în tr’atâ t cu micile sgomote ca tic-tacul cea­sornicelor, încât n ici nu le m ai rem arcă existenţa — ei devin, pentru a în trebuin ţa expresia savantului — psichologiceşte surzi.

Dar, această posibilitate a creerului de-a proteja pe ind i­vid de plictiseala unor sunete neplăcute este lim itată; spre exemplu, un om cu auzul sănăj tos nu va ajunge niciodată să poată ignora detunătura unui pistol.

Medicii au avut ocazia să con­state, tra tând şi observând anj dearândul d iferiţi pacienţi, că în mijlocie omul se obicinueşte trep ta t cu sgomote ce se repetă mereu, cum ar fi de pildă cele ale străzii. Persoane care cre­deau că s’ar fi îm bolnăvit de nervi, dacă nu se puteau depăr­ta pe dată de vacarm ul automo­bilelor —- cu claxoane şi scrâş­net de osii şi al haut-parleuru- rilor, văd la un moment dat că aceste sgomote au asupra lor un efect cu mult mai mic decât se aşteptau...

0 colonie secretă de leproşi

A NGLIA are de vreo două­zeci de ani, o colonie de leproşi, despre a cărei

existenţă nu s’a ştiut nimic până mai acum câtăva vreme. Situată în tr’un colţ izolat din Essex County, ea e form ată din- t r ’o m ică grupă de căsuţe în care paisprezece persoane afec­tate de groaznica boală tropicală sunt condam nate a-şi petrece tot restul vieţii. Nouă călugă­riţe, care şi-au înch inat viaţa a- cestui scop, trăiesc p rin tre ei şi le poartă de grije.

Colonia a luat naştere acum douăzeci de ani, p rin iniţiativa unui oarecare John Burns, un um anitarist care mişcat de de­zolanta stare a unui lepros pă­răsit de rude şi p rie ten i şi lă­sat să zacă în şanţul unei străzi de periferie, începu a stărui în diferite direcţii spre a se face ceva pentru acest nenorocit. Din contribuţiile diverşilor săi cu­noscuţi, el cum pără un petec de loc în Essex şi construi mai

multe căsuţe, pentru ca toţi cei afectaţi de această ra ră dar groaznică boală să se poată a- dăposti aci şi să-şi petreacă res­tul vieţii, în condiţiuni cât mai decente.

Acest adăpost a fost ţinu t sub cel mai m are secret tim p de două decenii, pentru că Burns e unul din acei filantropi cărora nu le place să se facă sgomot în jurul lor. Şi apoi, acest secret era în avantajul nenorociţilor colonişti, punându-i la adăpost de curiozităţile vizitatorilor. Populaţia Essexu-lui a aflat cu­rând că în partea locului se sta­bilise un sanatoriu, dar îm pre­jurim ile erau stric t păzite şi multă vreme a trecu t până când s’a aflat că era vorba de o co­lonie de leproşi.

Cuprinşi de milă, locuitorii ţinutului au început a le trim ite tot felul de daru ri şi cu vremea actori londonezi şi-au făcut o- biceiul de a-i vizita, dându-le spectacole. Zile de acestea se în ­scriu cu litere roşii în calen­darul nenorbciţilor leproşi.

Coloniştii sunt în num ăr de paisprezece, în tre care două fe­mei. Cei mai m ulţi au contrac­tat boala în ţările tropicale şi s’au în tors în Anglia, fără să aibe idee de groaznicul virus ce se cuibărise în ei. Alţii au luat boala venind în contact cu per­soane infectate, ch iar în An­glia. Unii din ei s’au îm bolnăvit încă din tinereţe, siliţi fiind să în trerupă o carieră p lină de suc­cese.

P rin tre aceşti exilaţi se află şi un tânăr astronom , care prom i­tea mult în momentul când boa­la s’a m anifestat. El continuă totuş să se ocupe de stelele sale având la dispoziţie instrum ente şi cărţi ştiinţifice, cu ajutorul cărora îşi urmează studiile, aşa că e mai puţin nenorocit decât tovarăşii săi în tru suferinţă. U nii îşi petrec tim pul crescând găini şi procurând coloniei ouă proaspete. Un lepros venit de curând, cu o sumă frum uşică de bani, a deschis aci un mic ma­gazin de coloniale.

Invenţia radiofoniei a fost

pentru leproşi un dar dumne- zeesc; graţie ei nu se mai simt atât de izolaţi de restul lumii. Toţi s’au resem nat şi-şi aşteaptă moartea lentă, fără tem eri şi fără a se plânge.

D ureri de cap şi dureri ner­voase de tot felul se combat cu deplin succes p rin cunoscutele tablete Togal, lăudate în scris peste 6000 de medici. Dar şi la dureri reum atice şi gutoase ta­bletele Togal s’au dovedit ad­m irabile. Deaceia Togal nu tre- bue să lipsească din nici o casă. Se găseşte în orice farmacie.

Cel mai frumos dar de „Anul Nou“ :

u n a b o n a m e n t l a

„REALITATEA ILUSTRATA'rev ista pen tru toţi

Sunt femei c&ire răspândesc ub farmec deosebit, ce le distinge de massa celorlalte. E foarte greu a defini dacă această cali­tate se datoreşte parfumului fin fi suav, — care le dă o persona­litate bine trasată, — vioiciunei lor captivante, sau unei combi­naţii a acestor două particula­rităţi.

Chiar sub mască va fi recunoscută!!!

G uirlanmDE FLEURS

este Apa de Colonia ideală, al cărei parfum subtil vă tnvălue tn personalitatea distinsă pe care o visaţi. Ea vă asigură farmecul individual, căci eflu­viile ei ameţitoare, combinate cu frumuseţea dvcucereţte de _la prima privire.

l e g r a i nV ERI T A « ii NUMAI IM A M B A L A J O R 16 IN A W

3*1 - D l - Pao- *

E ste un vech i ob ice iu ca în a ju n a < unui an nou publica ţiun ile m ari din occ ident să îm ­părtăşească cititorilor lor horoscopu l făcu t de că tre m arii astrologi. P u b l ic u l tiflă cu a- cest p r i l e j tot ceea c e -l aşteaptă , în decursu l anului care începe.

,,Rea lita tea Ilustrată ' im itând această pildă a s e m e n e lo r e i m ai bătrâne, s'a adresat ren u - m i.u lu i R a m o lid a m u s , care, după ce şi-a adus în stare de transă m e d iu m -u l , ne a com unicat urm ătoa re le date senzaţionale asupra lui iiJ34.

VammcIn această lună, în România

şi în multe ţări din Europa şi America va fi iarnă. Oamenii vor trebui să se îngrijească de combustibil, dacă nu vor voi să stea în frig.

P rin multe locuri va cădea ză­padă şi râurile — nu toate — - vor îngheţa.

0 haită de lupi în tâln ind o vită rătăcită, p rin părţile Mol­dovei, nu va mai lăsa nici oa­sele d in trânsa . Sunt semne ce r­te că în această lună partidu l li­beral va fi la cârm a ţării._ Viaţa politică în luna aceasta îşi va urm a cursul ei norm al. Mai mulţi politicieni vor călă­tori din ţările lo r în străinătate, unde se vor în tâln i cu alţi po li­ticieni, şi după ce vor asista la un banchet, se vor înapoia în ţările lof de origină.

ţe fa u Z /iltDin p ric ina inclinaţiunei pă­

mântului pe orbită, nu va avea în. anul acesta decât 28 sau cel mult 29 de zile.

Prin Bucureşti şi în unele o- raşe de provincie, vor fi baluri şi serate dansante.

La sfârşitul lunei Februarie, văd ca p rin vis, că în unele locuri: „nu m ai e frig tare,

oile nasc m iei, uite Februarie, uite ghiocei".

< 4j2/ctU ,Prin părţile de jos ale Jrtomâ

niei zăpada începe să se to­pească, ia r pe Coasta de Azur e chiar cald.

In tr’un local de noapte din Texas câţiva inşi se vor încăera, in urma rid icării p rohibiţiei al­coolului de către preşedintele Roosevelt.

La începutul lunei foarte mulţi tineri vor dărui câte un mărţişor tot atâtor doamne şi domnişoare

în schim b alţi m ulţi se vor naşte.

Cei cari obicinuiesc să ţină postul îşi vor în trerupe postul în ziua de 9 Aprilie. La această dată, în ţara noastră oam enii — cari vor avea posibilitatea — vor mânca cozonaci şi ouă colo­rate, probabil în roşu.

Un fenomen meteorologic im ­portan t este că toată ghiaţa cât a mai r ă m ^ se va rupe.

îmşoare. ^

Din pricina conjuncţiei lui Venus cu Saturn prim a zi a lui Aprilie va fi o zi şugubeaţă, pen­tru foarte m ulţi. Cei cari se vor lăsa păcăliţi, vor face mai multe drumuri de pom ană şi vor avea de suferit rem uşcări că s’au în ­crezut în vorbele altora.

In această lună un num ăr mare de oameni vor m uri în di­feritele părţi ale globului, dar

Dacă Parlam entul va fi des­chis, vor avea loc câteva scan­daluri. Preşedintele va fi nevoit de mai multe ori să cheme pe deputaţi la ordine.

In ziua de 10 ale lunei, aud c la r şi d istinct bubuituri de tun.

Prin grădinile publice foarte adesea se vor putea întâlni, mai ales pe seară, şi la sfârşitul lu­nei, perechi de îndrăgostiţi. Multe din aceste idile se vor term ina cu bine, unele însă, dim potrivă, cu căsătoria.

* L u /iv ÎCMai m ulţi negustori vor dori

să dea faliment, dar nu vor pu­tea, pentrucă de vreme îndelun­gată nu li se mai acordă nici un credit.

Din portul Hâvre-Cherbourg şi ch iar din portul T riest, vor porn i vapoare către America. A- ceste vapoare, după ce vor a- junge la capătul călătoriei lor, se vor înapoia.

In tr’o şcoală din ţară, din cauza notelor proaste, mai mulţi şcolari vor fi declaraţi repe­tenţi. +

D atorită influenţelor pe care Ju p ite r le exercită asupra pă­m ântului, multe din zilele aces­tei luni vor fi călduroase.

Numeroşi funcţionari Iuân- du-şi concediu, vor porni cu fa­m iliile lor în oraşe de vilegia­tură.

In zilele acestei luni, când tim pul nu va fi frumos, va ploua, se va putea întâm pla ch iar ca precip itaţiunile atmos­ferice să fie însoţite de g rin­dină, tunate şi fulgere.

în alte ţări oamenii' vor face băi în mare, bine înţeles numai acei care-şi vor putea perm ite luxul să ajungă până la ea.

Pâlcuri de paraziţi vor inun­da reţelele radiofonice şi audi­ţiile vor fi astfel turburate.

Fie în Cuba, fie în Chili, în Noua Guinee sau în vreo insulă din Oceania, se va produce un cutrenyir. ^ *

Un avion plecând din New- York spre California, va fi silit, să ateriseze.

Un deputat ducându-se cu o petiţie a electorilor săi la m inis­ter, va fi p rim it de către m inis­tru în persoană .

In China, o ceată de bandiţi vor ataca un convoi în drum spre Peking.

In multe locuri oamenii vor preface strugurii în must.

M ru tfo itOricine va pune în această

lună la un loc castraveţi sau go­gonele cu apă şi sare, capătă m urături. Aceasta datorită pozi­ţiei speciale al lui M ercur faţă de Neptun.

In Europa, în multe zile din

această lună vor fi ploi încete dar abundente.

35 de inşi porniţi cu tram ­vaiul dela Capul Podului, vor a- junge până la Halele Centrale.

b h t m ir r u .Unul din teatrele din Capitală

va prezenta în această lună o prem ieră.

Undeva pe glob — din p r i­cina zilelor scurte şi a nopţilor lungi, nu pot vedea precis locul — se va ţine o conferinţă.

La New-York un avocat îm- bolnăvindu-se grav, va muri.

In iugoslavia, mulţi oameni vor avea guturai.

In cursul lunii, prin părţile noastre, de nord sau de suâ, va cădea ninsoare. Dacă acest fe­nomen nu se va întâm pla în Ro­m ânia, el va avea cu siguranţă loc în tr ’un stat învecinat cu noi, prpbabil Polonia.

Un tanc de petrol, plecând din Constanţa, cu toată furtuna depe mare, va ajunge cu bine la Constantinopol.

In ziua de 31, la orele 1.2 noaptea precis, anul 1934 va de­ceda.

p . conf.: n ic. constantin

noua cutiem brevetată pentru m m

fapunuldedin+i6 culori diferite

Capac hermetic, apâ^âod să­punul de impurităţi.

Sâpun putând fi ¡ntreb^nfot pânâ la ultima bucăticâ.

P a n t ă i p r e i n f e r i o r ,pentru a evita revâriarea

•pumei.

■ - Scobituri ce împiedicâ

învârtirea săpunulu i.

goto penti întrebuinţare

practic • elegant • curat • economic■—- - - ------ - _______

, j *Fiind consacrată îm păratului

roman, această lună suferă încă influenţa lui şi în consecinţă nu num ai în ţara noastră, d a r şi C i t i ţ i „ M A G A Z I N U L

361 — B l - Pag, 5

Rada, am părăsit-o pentru p ro feţia anului 1934 ş i am hotărât să mă în drep t cu cercetările m ele către oam enii din lumea întreagă, în m âin ile cărora stă destinul. E i sunt în stare să ştie ce se va în ­tâm pla cu siguranţă, de vrem e ce toate even im entele hotărâtoare pu rced de la ei.

Ce dorim să aflăm în prim u l rând în aceste vrem uri turburi ? Desigur, dacă vom avea pace sau război. M’am adresa t d ec i d-lor M ussolini, Stalin , H itler, Paul Boncour ş i L loyd George. M etoda prin care am isbu tit să dobândesc răspunsurile lor preţioase, îm i e cu n epu tin ţă s’o trădez, dar p o t spune că ea ţin e de ordinul telegra­fiei, te lepatiei, te lefon iei şi rad io telescop iei. Ne-am văzul faţă în faţă şi mi-au vorb it cu glasul ^subţiat de distanţă, dar autentic.

Anul trecut in ajunul Anului Nou am făcut o v izită Babei Rada in mahalaua ei. Mi-a c itit în cafea, în palm ă, în cărţi ş i m i-a m ărtu­ris it la urmă că dacă ar fi fost, băbuţa, mai tânără cu vre-o c in c i­zec i de ani, m i-ar fi c itit in och i ş i n ’ar m ai fi avut n icio grijă. Am re c itit profeţia ei ş i am băgat de seamă cu uim ire că s’a îm ­p lin it în 1933, tot ce prevestise in 1.932, pu nct cu punct. De fapt, şireata Baba Rada p revestise lo t lucruri obic inu ite (care trebuiau să se în tâm ple!) precum altora le gh iceşte: „Ai suferit de o boală grea în copilărie” sau „Ai să faci un drum lung” sau „Te aşteaptă un mare necaz” sau „Cineva te duşm ăneşte, dar să nu te le m f’ — lucruri care se află in viaţa orişicu i, neapărat, ş i ne m irăm cum de le-a gh icit.

De-aceia cu toată dragostea ş i adm ira ţia mea pen tru Baba

— Nu voi avea răsboi în 1934 cu Japonia, pentrucă ’n 1934 nu pot fi învins. Japonia s’a con­vins de acest adevăr. S’ar putea să am însă răsboi civil în Rusia. Dar asta nu depinde de mine... Te rog să vorbeşti cu directorul general al instituţiei G.P.U. El are toate documentele cu priv ire la com ploturile de asasinat îm ­potriva mea, puse la cale pentru anul ce, vine, şi asupra cărora ne-am fixat.

N . Stalin

— Cine e dobitocul să-şi în- chipue că sunt atât de dobitoc înjfât să atac F ran ţa în 1934?... Cel puţin zece ani de-aci îna­inte am nevoe de pace, ca să-mi echipez arm ata cu jum ătate mă­car din num ărul tancurilo r şi a- vioanelor de care dispune azi F ranţa. Sufletul meu pacifist a trecu t p rin tr ’o spaim ă cum plită, acum câteva luni, când credeam că Franţa, după retragerea noas­tră din Liga N aţiunilor, va de­clara Germaniei „răsboiul p re ­ventiv”. Dar nu l-a declarat şi astfel am scăpat ca p rin mi-

mne! Francezii — trebue s’o recunosc — au fost totdeauna oa­meni de onoare şi adversari loiali: Ei aşteaptă să mă înarm ez şi au! T răiască Franţa!...

— Eşti un naiv, domnule! Ni­meni nu vrea răsboiul. Dar_răs- boiul se im pune! Nici o fată nu cere să se m ărite, dar m ăritişul e o necesitate. Fac tot ce îmi stă în putin ţă ca’n ziua logod­nei, Italia să aibe toată zestrea — tancuri, avioane, bombe, tu­nuri, subm arine, m itraliere, puş­ti cu repetiţie, — în stare de perfectă funcţionare. Iţi pot de­clara însă, fără putinţă de des- m inţire, că nu mă voi bate nici cu Japonia, n ici cu Argentina, nici cu Norvegia. Mă voi bate num ai cu vecinii (cum se în ­tâm plă to td eau n a): cu Sârbii sau cu Francezii — sau cu a- înândoi deodată. La voia lor. Şi până atunci... aştept!...

— H itler declară că ’ntre F ran ţa şi Germania nu e niciun diferend. II cred. Dacă n ’ar fi chestiunea Saare. D eclar: Nici m ăcar chestiunea Saare. Căci a- ceastă provincie nu depinde de noi, ci de ea însăşi. In 1935 va ho tărî p rin plebiscit dacă p re­feră regimul H itler sau regimul republicii franceze. Astfel că to­tul fiind senin şi pacific înain- itea noastră, industriile —: mai CU seam ă cele de arm e — pros- pereazq. Am exportat tunuri In valoare de câteva m iliarde fran­ci, avioâne şi tankuri de câteva zeci de m iliarde. Am fost acu­zaţi de unele ziare venale că a- cest arm am ent a fost predat Germaniei. Acuzarea aceasta e o infamie!... Posed facturile prin

p gon cou r care se dovedeşte că toate a r­mamentele şi m uniţiile fabrica­

te în ultim ii ani de uzinele Iranceze au fost vândute — Olandei! Nu pufem şti ce-i trebue Olandei, ţară m ică şi liniştită, tankuri, a- vioane de bom bardam ent şi tunuri de mare calibru. Poate le vinde.. Avem noi dreptul s’o întrebăm cui le vinde? Şi cu ce preţ?... Ar însemna să renunţăm la p rincip iu l fundam ental al politicei noastre externe care a fost totdeauna -— discreţia! (Discreţia şi dobânda).

—-D om nule, m ănâncă în pace, cu toată familia, puddingul de Anul Nou, căci nu vei fi turbu­rat de iiiciun atac de avioane, de niciun bom bardam ent. Acelaş lucru l-am spus de curând şi vechilor mei am ici electorali, în nordul Angliei. Suntem în tr’un

L ^ m H i in term ezzo, aproape de necre-■ M JtM zut, dar de care trebue să ne

bucurăm repede. Fapt e că a-

n’o poate şti nimeni şi nici uu iu- interesează. Nu intere

f f > sează pe niciun membru al gu- Mbî" vernului englez (p rin tre care

mulţi prieteni in tim i), căci sunt oameni in vârstă şi vii-

torul nu mai înseam nă prea m ult, personal.

E drept că studenţii de la Oxford s’au apucat să facă, aşa deo­dată , o politică pacifică îngrijorătoare! Au acuzat oamenii poli­tici, pe faţă!... Au spus că dacă oam enii politici nu sunt în stare, nici după cataclism ul din 1914, să asigure pacea, de ce au mai a- pucat să se însoare şi să facă copii, aducându-i în tr’o lume menită ru inei şi m orţii. Ca şi cum părin ţii se gândesc la copii, când îi fac şi parcă, atunci când vin pe lume, copiii în treabă pe părin ţi dacă le face plăcere...

Afirm că cel mai mare pericol îm potriva păcii, îl prezintă in­dustria arm am entului, industrie particulară care provoacă, din in ­teres, panica în tre popoare. Cred că n’ar fi rău dacă popoarele ar cere internaţionalizarea industriei de arme, şi punerea ei sub con­trolul Ligii N aţiunilor. Dar acest fapt are nevoe de o lungă pre- paraţie intelectuală... Şi până atunci s’ar putea lua măsura folosi­toare ca în consiliile de adm inistraţie ale societăţilor de arme şi m uniţii să figureze totdeauna, câte unul-doi din m em brii guvernu­lui — căci guvernele sunt răspunzătoare de starea de pace sau răs­boi — şi ch iar câteva figuri bisericeşti, pen tru a introduce şi între tankuri ideia creştină... Anglia, ţara Bibliei, aplică de mult aceste nobile p rincip ii de um anitate. La 1920, la conferinţa dezarm ării

361 - D l — Pag. 6

navale de Ia W ashington, a fost trim is lordul Balfour, care era in acelaş tim p: Delegat al An­gliei şi Membru in consiliul de adm inistraţie al unor m ari fa­b ric i de subm arine. In anul 1934 fac parte din consiliul de ad­m inistraţie al Societăţilor de a r­m am ent Arm strong şi Cickers, patru m em bri ai guvernului, trei prelaţi ai Angliei, d in tre care şi un episcop... Vezi, dar, că răsboiul e departe.

La m ulţi ani!...

F. ADERCA

Ş t i i n ţ a !

Ş TIINŢA merge îm potriva „Doamnei N atura” . Doc-

, torul Karl L. Hubbus, un zoolog renum it, a descoperit o nouă specie de peşti, cărora le-a dat numele de „m oliile”. Moliile nu sunt decât femele! Ştiinţa nu ne poate explica cum se repro­duc.

D octorul Edw in P. Hubble e mai m odest: institutul Carneggie d in W ashington, pe lângă care funcţionează, a declarat că a- cest savant a putut descoperi, cu ajutorul unui telescop nou, nu mai puţin de 6000 de univer­suri, cu totul ignorate de astro­nom i până azi. Când ne în ch i­puim că fiecare din stelele care alcătuiesc aceste universuri sunt de câteva m ilioane de ori mai m ari decât păm ântul nostru, ne putem inch ipu i (oare ne putem închipui?) cât de mici suntem.

0 ţară intr’o ţară

CRIZA p rin care trecem şi . care a văzut prăbuşirea a tâ to r bogăţii, care a ru i­

nat atâtea căm inuri şi a răspân­d it în lum ea în treagă cam vre-o 25-30.000.000 şom euri, îndeam nă pe cercetători, pe curioşi, pe z iarişti, să socotîască pe fe ri­c iţii soartei, pe cei bogaţi, să stabilească statistice despre toţi cei ca ri sunt în tr’o situaţie dem ­nă de invidiat. Astfel s’a ajuns la în trebarea pe care nim eni nu şi-a pus-o până azi: „care e cel mai m are la tifund iar din lume?” Acestei în treb ări i s ’a r fi putut da un răspuns prom pt, dacă ce­lebra familie poloneză Samoisky nu şi-ar fi îm părţit de curând patrim oniu], dăru ind jum ătate din terenuri naţiunei. In tr’ade- văr proprietăţile ei aveau o su­prafaţă de aproape 120.000 hec­tare.

Astăzi trebue să ne ducem tocmai în Australia, spre a găsi cel m ai m are „estate in the w orld”. De fapt aci se găseşte ţinutul care aparţine lui Sir Sydney Kidm an, regele crescă­torilor de vite, pe care, spre a-1 străbate, e nevoie de o zi în ­treagă de drum cu trenul. Mo­şiile lui au o în tindere de peste 60.000 de kilom etri pătraţi, şi întrec astfel suprafaţa Austriei sau a Irlandei. F eric it m uritor, nu?

C U R I O Z 1 T Á T I

CEI mai m ulţi d in tre noi nu ne putem am inti decât 10-12 m irosuri diferite,

experim entate in cursul vieţii. Totuş pe cât se pare există nu mai puţin de 6.561 de m irosuri. Acest lucru a fost stabilit de că­tre dom nii Henderson şi Cro­cker, doctori în m edicină. Ce

muncă ar fi pen tru linguişti dacă a r trebui dat câte un nume fiecărui d in aceste m irosuri.

*

O închisoare in M andciuria, obligă pe toţi pensionarii ei să m uncească spre a

trăi. Toţi cei închişi învaţă câte o meserie, şi sunt datori ca în

fiecare zi să producă o anumit* cantitate de lucru. Vânzarea a- cegtor lucru ri raportează închi sorii 25.000 yeni pe an, bene ficiu net.

Citiţi: „Cinema'

R ealita tea IlustratăPREŢUI. ABANAMENTTJLUI :

Apare săptămânal, l t lai exempL6 l u n i .....................Lei 2003 l u n i .....................Lei 1001 an .....................Lei 400

ALBECULORI

F A N T E Z I ECU EFECTE DE MĂTASE

D E S E N ES P L E N D I D E

INTRijN BOGAT ASORTIMENT

SPECIALITATEA MAGAZINULUI

U VOUIIKU. K MARf 0 1 PESTEIi IN GUIASETheodor Atanasiu t(9

STQ C A R O L 76 70 8 0 - 8 2 STR. HALELOR 21

„ R e a l i t a t e a I l u s t r a t ă “ o f e r ă 1 0 . 0 0 0 d e le i f e m e e i a le căre i d im en siu n i su n t c e le m a i a p ro ­p ia te d e a le v e d e te i a m e r i c a n e

M A E W E S TAm anunţai în numărul trecui

al reviste i, noul concurs pe ca- re-l lansează ,,Realitatea Ilus­trată”.

R evista noastră şi-a luat sar­cina să lanseze în Rom ânia, ti­pul de fem ee celebră astăzi în lumea întreagă: fem eia cu for­me pline, după m odelul artiste i am ericane Mae West.

Mae W est nu este ca celelalte vedete. Şi este m ândră. Ea nu face sporturi, nu ţin e dietă. Mă­nâncă m ult, cât îi cere inima, şi

nu fuge câtuşi de pu ţin de ali­m entele care îngraşă: cartofii, pâinea, carnea, şocolata, crem a ş i bonboanele! E stângace. Ea ţin e furculiţa cu mâna slângă şi scrie deasem eni cu stânga!

Este foarte m ândră de form e­le ei durdulii, rotunde ş i p lin ”. Are. perfectă d re p ta te ; căci m a­rea m ajoritate a bărbaţilor p re ­feră acest gen de fem ei. A pi i trupul rotund al b lon dei Mur W est este replica vie a faim oa­sei Venus din Milo.

Nu-i place să mănânce la res- J taurante luxoase. Preferă restau 1 rantele sim ple, burgheze, unde ) se mănâncă m ult şi b '-re. Ii pla- j ce enorm de mult b ifteck ş / j cartofi p ră jiţi în ilnt. C artofiif co p ţi în cu ptor constituesc c I delicatesă pentru dânsa. Pentru a-şi m enţine form ele pline ş i ro- 1 tunde ea m ănâncă enorm de j m ultă ciocolată. P răjiturile, cre­mele, bonboanele o ajută dea­sem eni la aceasta.

Concurenta care va avea j cele inai apropiate dimen-1 mensiuni fată de cele ale ve-1 detei Mae West va obţine j premiul 10.000 lei.

In numărul viitor vom pu-j blica dimensiunile vedetei 7 Mae West, componenţii ju- f riului şi data precisă a con- j cursului.

Haine vechi

R A D I O

In cartierul sgârie-norilor din New-York se află un magazin foarte im portant care se ocupă] cu trustu l hainelor vechi, pan­taloni, paltoane, etc. Cifra de a- faceri a acestui magazia se r;-J dică anual la două m ilioane do­lari. Nici nu ne putem închipuit câte haine trec în fiece an pelaj domnul Christensen din Brook- i lyn, căci m arfa aceasta se vin-I de cu kilogramul. In m edie un 1 rând de haine valorează zece I cenţi, ceeace înseam nă că ef prea uzat pe n truca un alb să-l mai poarte. |

Clienţii sunt toţi oameni de | culoare, indigeni cari trăesc n j ţările exotice, căci nici negrul am erican — oricât ar fi de să- J rac — n’ar cum păra o marfă a- ! tât de păcătoasă. Nici nu e vor- i ba de haine de prim a mână, ci j de a treia şi ch iar de a patra, Hainele acestea vechi nu se vând : sub forma de costume complete căci unele bucăţi se cer mai mult, altele mai puţin. Astfel China face un consum mare de pantaloni, pe câtă vreme indie-, nii cer mai ales veste, Comerţul f cu Africa e în florito r şi ou cât culoarea stofelor e mai vie, cu t atât se plasează mai uşor marfa i în acest continent. Un palton i verde cu careuri violete se poa­te vinde în Congo cu jumătate de dolar. Şi acolo moda îşi are ] legile ei, dar acestea nu sunt i- \ dentice cu cele pe care le dic­tează P rin ţu l de Galles.

D E câteva 'z ile ne cuprinsese îngrijorarea şi tot soiul de bă- nueli cu priv ire la soarta unei oarecare Magdalena Haine, o tânără angajată în serviciul secret am erican, în tim pul răz­

boiului cel mare. Dug|i o serie de m isiuni înplin ite cu o destoinicie lăudabilă, încredinţasem acestei Haine sarcina de a porni pe u r­mele unui oarecare baron Stolz, tip suspect sem nalat nouă de către cei mai iscusiţi agenţi ai Corpului „Silent W atchers”, sau „Gardie­nii tăcuţi” ca ri în vrem urile acelea dram atice au operat cu mult succes în câm pul lor de activitate.

T rebuia să nu-i pierdem din vedere pe acest baron şi ne gândi­răm că Magdalena Haine era fiinţa cea mai nim erită pentru îm pli­

Spioana încearcă să cu­cerească pe acela de

care are

nirea acestui scop, cu atât mai mult cu cât baronul era un bărbat peste m ăsură de afemeiat, în vârstă de patruzeci de ani, ia r Mag­dalena, o fată graţioasă, num ai de douăzeci şi cinci.

D ar treceau zilele şi de la agenta noastră nu prim isem încă veşti; faptul acesta, ne punea pe gânduri, deoarece se obicinuia ca orice agent trim is în misiune, să ne trim ită un raport zilnic al activităţii sale şi apoi ştiam, din experienţă, că lipsa unor asemenea rap o arti însem na, de cele mai multe ori o în tâm plare nu tocmai plăcută. Precum am spus, Magdalena era destul de şireată şi inteligentă, dar nici agenţii duşmani nu erau mai puţin, iar cât despre baronul a cela... La drept vorbind, nu prea ştiam nim ic precis în jurul aces­tui domn, afară de câteva am ănunte foarte vagi de altfel... In sfârşit era suspect.

— Nu se ştie niciodată ce se poate întâm pla... •— zicea Holwad unul din şefii noştri, m uşcându-şi buzele — şi m i-ar pare t-ău dacă Haine ar fi căzut în vre-o cursă... Vă am intiţi de cazul Margaretei W ürder?

Da, ne aminteam cu toţii de cazul sărm anei W ürder care, pen tru a rachetă de tenis căpă­tase două gloanţe de revolver in piept. Un agent duşman des­coperise secretul acelei rachete nevinovate. In tr’adevăr, sfoara care alcătuia plasa era îm pletită şi colorată în mod special; deci, plasa aceia avea o sem nificaţie, unul din desele mijloace de co­respondenţă folosite de spioni. Astfel că M argareta avusese un sfârşit pe atât de dureros cât şi de neaşteptat. \

Trecură alte două zile şl iată că în tr 'o seară... îm i amintesc foarte bine scena tragicom ică petrecută atunci când ne so»i o telegramă cifra tă şi, m aiorul Holwad, văzând ultim a cifră,

sări in picioare exclam ând: — „Dacă nu mă înşel, e ch iar sem­nătura Magdalenei H aine!” Apoi, ca un nebun începu să răsco­lească în tr’un dulap vecin, — „Da, este a ei!”, — zise el după o clipă şi luând cifrul şi un creion se apucă să tălm ăcească cele câteva grupe de num ere cari alcătuiau cuprinsul telegramei.

Nu-1 văzusem niciodată pe maiorul nostru atât de în târita t şi, "h iar astăzi când mi-aduc aminte, cred pe bună dreptate că el

'iubea pe m ica Magdalena Haine. Se scurseră două sau trei niiiiute ca ri ni s’au păru t o veşnicie. In cele din urm ă, rid icând capul, p ironi asupra mea o priv ire stran ie : de om beat, aş spu­ne, dacă nu m’aş teme că jignesc pe un p rie ten superior mie. In fine, cu gestul cum pănit, aproape solemn, el luă telegrama şi mi-o întinse. Temându-mă de vreo nenorocire priv ii cuvintele şi liniile trase cu creionul, pe cari m aiorul le tradusese sub şi­ru l de num ere şi izbucnii în tr’un hohot de râs nebun. A râde, e o vorbă; s’ar cuveni să spun că am fost cuprins de o adevăra­tă explozie de ilaritate şi că puţin a lipsit să nu-mi rup fălcile. Pe telegram a aceia mult aşteptată, erau aceste cuvinte: „M’ani m ăritat cu baronul. Sunt fericită. Ertaţi-mă. Magdalena Haine”

*

întâm plarea aceasta confirm ă cele spuse de către unul dii şefii serviciului secret englez: Sir Basil Thompson, dacă-m i a

mintesc bine, care rosti în tr ’o îm prejurare aceste cuvinte lapidare

„Femeile nu sunt destul de apte pentru spionaj, deşi bărbaţii ar fi de părere contrarie. In m eseria noastră, nu ne putem bizui prea mult pe femei, căci din puzderia de aventuri prin cari am trecut în lunga mea carieră, am reţinut câteva episoade cari mă îndrep­tăţesc să am o astfel de părere faţă de ele. E drept că femeile sunt cu m ult mai perspic.ice decât bărbaţii şi, ca să repet cuvintele unui învăţat ilustru „toţi ar putea spune că au cunoscut femei cari vă­zând o iltă femee trecând in goana mare cu trăsura, aveau vreme suficientă s’o examineze din cap până în picioare toaleta doamnei din trăsură, până la a-i descrie nu numai croiala şi calitatea stofei, ci -să spue chiar şi dacă tivul era făcut de mână sau lucrat la ma­şină” ...

Aşa dar femeia e o observatoare, şi încă o observatoare neîn­trecută; dar vezi că mai e şi inim a care, câteodată, face anumite pozne...

Ca încheere, pot să istorisesc încă ceva. Tot o aventură de spio­naj, sau, mai bine zis, a poliţiei secrete, in care e o dovadă destul de sem nificativă a surprizelor ce le putem întâm pina atunci când la mijloc e eternul .feminin. Episodul, este am intit şi de Schneider care a fost, să zicem astfel, părintele poliţiei secrete; p rin urm are, ne întoarcem cu mulţi ani în urmă, f«u‘3. ca p rin aceasta istorisirea noastră să-şi piardă din farm ec.

Personagiile: un nobil rus care, după douăzeci de ani dela aceas­tă întâm plare va deveni am basador; o doamnă, tot de origină rusă care urm a să se imărite' cu nobilul rus şi, în sfârşit, un al treilea ins, om de lumea ns'are, redus să trăiască din expediente, după multe înfrângeri ţ i dezamăgiri suferite în viaţă.

Cu câţiva ani înain te , femeia avusese legături cu omul de lume; legăturile acelea err.u documentate de un pachet cu scrisori, destul de com prom iţătoare, ca ri sun t păstrate cu m ultă gelozie de către fostul aristocrat. Acesta, precum am spus, trăeşte din expediente şi ştie că cu scrisorile acelea ar putea să înlăture apropiata căsă­torie a femeii. încearcă uşa dar un şantaj. Femeia nu ştie ce să facă, cu atât mai mult că şantajistul nu cerea numai bani. Ea, a- tunci, caută sprijin în tr’un loc înalt. Şi iată că, nici mai mult nici mai puţin se amestecă ch ia r poliţia secretă moscovită care pune la cale o cursă urzită cu multă iscusinţă. Femeia, va fixa o în tâ l­nire şantajistului. în tâ ln irea nocturnă în tr’o grădină discretă o u- nei vile unde cel în cauză va veni bucuros, aducând bine’nîeles şi pachetul cu scrisori. La momentul oportun, agenţii secreţi ascunşi

in grădină îşi vor face apariţia ca să salveze onoarea femeii şi să pue mâna pe scrisori.

Lucrurile^ se petrec de m inune, întocm ai cum fusese prevăzute; vinovatul căzând în cursă capătă câteva lovituri de picior, pe când femeia dispare în în tuneric, stăpână de-acum pe scrisorile com ­prom iţătoare.

Dar nu se ştie cum, logodnicul, adică nobilul rus, viitor am ba­sador, află totul şi logodna se desface. Totuşi, ca în orice operetă şi aceasta trebuia să aibă un sfârşit vesel. Cum? Foarte sim plu: tocmai atunci se întâm plă ca şantajistul nostru să nrvBtejjcă o moş­tenire fantastică; se întoarce aşa dar, bogat.,, şi femeia răzbună­toare de eri, redevine iubita lui.

Aceasta intam plare autentică nu s’a sfârşit. Trec câţiva ani in scurgerea carora, aristocratul, ca să nu-şi uite obiceiul, risipeşte toata m oştenirea şi ajunge iarăşi în mizerie. Femeia răm âne dis­ponibila şi atunci, poate d in recunoştinţă faţă de poliiţa secretă la care găsise sprijin în tr ’o vreme, in tră să facă parte şi dânsa din serviciul secret, insă al unei puteri străine. După câtva tim p i se se da o misiune delicată, având drept obiectiv ch iar pe fostul lo- godnic, adica acel nobil rus care în răstim p, făcuse o carieră stră­lucita. Fostul logodnic tocmai era transferat dela o reşedinţă d i­plom atica Ia o alta: are bagajele gata şi, p rin tre multele-i cuiere, se afla şi_ unul care conţine documente de mare însem nătate Dar cum sa se afle care anume era cufărul acela? Chiar femeia noastră e insarcinată să faca descoperirea şi se duce să-l viziteze pe nobi­lul rus fostul logodnic care, deşi m âhnit că părăsea localitatea, o prim eşte totuşi cu braţele deschise.

jub iri de demult, sim ţi totdeauna p lăcere, reînti- nereşti. Şi, cand redevii tânăr, faci adeseori şi prostii. Cufărul cu

rumbTf * ° 3 PC CarC St8U aCUm de vorbă’ cei doi P°'Să am multă gri-iă pentru cufărul acesta şi de aceia îl ţin lângă mine... — m urm ura nobilul pe când femeia, cu creionul

de roşu pentrn buze, însemnează scândura cufărului, în asa fel c iS a r ă . ! .* 61 P° ată identifica “Poi «> uşurinţă şi să -f facă să

P. M. K.

î c a t i ^

Un senzaţional procesO dragoste prin corespondenţă şi

Acum câteva săptăm âni a avut loc la Chişinău un proces de divorţ unic în analele tribunalelor.

Depoziţiile soţilor şi ale unei tinere doamne Zoe Niculescu au relevat un caz tragi-com ic de „am or p rin corespondenţă” .

Soţul, citise acum trei ani — pe când supraveghia constriwTea l unui drum de fier în tr ’o regiune depărtată de centru — la rubr de corespondenţe a unui cotidian, un anum it anunţ ce-i trezise teresul. Autoarea anunţului nu-şi da numele dar îi parveni totu^ o scrisoare a tânărului inginer p rin adm inistraţia ziarului.

Ea-i răspunse tot p rin tr’o scrisoare, în tr’un stil atât de in te li- ' gent şi de in teresant — şi în tr’o scriere atât de frumoasă — încât d-1 Cantemir un pasionat grafolog, începu a-i face o curte asiduă prin corespondenţă. Corespondenţa dură m ai bine de un an până când d. Cantem ir o convinse să-i acorde o în tâ ln ire la Cernăuţi.

Astfel se făcu ca Nicolae Cantem ir o întâln i pe Felicia Mănes- cu. O găsi cu mult deasupra aşteptărilor lui şi o lună m ai târziu, erau căsătorţi. T ră iră fericiţi aproape doi ani când se întâm plă ceva care-1 făcu pe soţ să concepă bănuiala că fusese victim a unei m istificări.

Soţia sa, care în tim pul lunii lo r de miere îi spusese că-şi scrântise m âna dreaptă şi că doctorul îi recom andase să scrie nu­

mai la m aşină, m ultă vreme, poate ch iar câţiva ani, dădu ingine­rului care plefca tocmai în oraş o carte poştală s’o pună la cutie. Mesagiul era scris la maşină, dar soţul observa totuşi câteva rân ­duri de m ână în partea de jos a cărţei. Scrisul acesta n ’avea însă nim ic comun cu cel care umpluse paginile scrisorilor de dragoste pe care le păstrase pachet in tr ’un sertar al biuroului său.

Toată ziua aceea fu obsedat de descoperirea sa ia r seara avu loc o explicaţie în cursul căreia soţia m ărturisi că Zoe Nicolescu şi nu ea scrisese acele m ult p reţu ite scrisori. Tot Zoe fusese cea care dăduse anunţul în jurnal dar cum nu intenţiona să se căsă­torească, rugase pe prietena ei Felicia să se prezinte la întâlnirea acordată inginerului. Felicia se învoise şi continuă amăgirea pen- tru că se îndrăgostise de inginer.

în ţeleptul judecător, îl în trebă atunci pe N. Cantem ir dacă, acordându-i-se divorţul pe bază de m istificare, s’a r căsători cu a- devărata autoare a scrisorilor.

-N u” a răspuns reclam antul „Pentruce s’o fac, dacă n ’o iu­besc” ?

In loc să ia o decizie legală, judecătorul invită atunci pe ama­to ru l grafolog şi pe soţia sa, în camera de deliberare, de unde o o ră mai târziu, ieşiră îm păcaţi, b raţ la braţ şi surâzând fericiţi.

uf-

CORESPONDENTE5 L E I C U V Â N T U L

GABI scump, nu mat mă pune pe dru­muri si cu anunţurile, vino tu asi Oabi.

i y i m c » u m u t u i y e u i « .

REPEDE uiţi. Probabil perdut » C ăndv ii? Aştept nerăbdare. ŢuţL RADlOCOM. înaintea plecării te” căci trebue să-tl vorbesc. Altâ poelbl- lltate n'am. Aştept Luni i - i la fe) c a l data trecută. '-RSStlMAGISTRAT tânăr salar 18 000-t- pro­prietate 2.000.000. studiile Pari», fami­lie buni, caracter nobil, doreşte călă­torie Domnişoară frumoasă cultă d l- l «tins» av&nd Imobil (venit>. informa- tlunl „Atlantic" Pasagiul Engllsh 0 - 1 le» victoriei 52. 1-42601CALARAţI- Lt. D. Dec« plecare*! neaşteptată. Revederea când. Bâr­lad. n

ILA. Procedeul a dlitru» puterea lnapoereL E ţtl tu 7 \ M

361 IU - Pas. 10MICA. Sacrifici ttmp scurt. 8âm - bAtâ ora 6 vino P ia ţa Roman*.lullu, ' «1S.AMBATA 10. looui şttt*. OkXMO-

-----------------------------------------------------------------------------------------------

DELA REVOLTACe spun zecile de lucrători C, F. R. un an după regretabilele incidente de fa atelierele Griviţa

A CUM un an, pe vremea asta, lumea bucureşteană era încă sub im presia dureroaselor scene petrecute în Calea Griviţei, când num eroşi lucrători ai atelierelor căilor ferate au ispăşit în

mod tris t o ră tăc ire de moment, determ inată — se spune azi — de agitaţia unor agenţi provocatori, amestecaţi p rin tre paşnicii şi harn icii m uncitori c. f.-rişti.

Ne aducem am inte şi de panica ce a s tâ rn it svonul că „mai mulţi lucrători de la atelierele c fr.” ar fi in tra t p rin canalele subterane cu scopul de a face să sară în aer noile instalaţii ale ateliere­lor. O noapte întreagă, au to rită­ţile emoţionate au alergat p rin canale şi s’au pus sentinele la fiecare gură de canal, cu ordin de a trage im ediat ce va ridica cineva capacul şi va scoate ca­pul de sub păm ânt.

De fapt, fusese o m odestă a- ventură a doi foşti lucrători de la uzinele com unale .şi cari, f i­ind şomeuri, s ’au scoborât, la miezul nopţii, în adâncim ea reţelei de canaile subpăm ântene bucureştene, sp re a căuta acolo banii şi bijuteriile, pe ca ri ce- lăţenii Capitalei le p ie rd pe stradă şi cari apoi se aruncă, odată cu zăpada, în canale. No­rocul şoineurilor a fost că ei au eşit repede din canale şi pe o gură depărtată de cartieru l gă­rii, căci altfel a r fi fost îm puş­caţi, f iin d luaţi d rep t conspira- tori-atentatori.

MUNCA IN VISCOL

iPe un câmp deschis, având diferite lin ii de garaj, încrucişate în diferite senzuri, în bătaia Crivăţului, a vântului şi a ploilor, se aduc vagoanele de clasa a IlI-a, precum şi vagoanele de m arfă, oari au nevoe de reparaţiuni.

Aci şi lucrătorii par de „clasa IlI-a”, adecă mai oropsiţi, negri la faţă, m urdari şi sdren ţu iţi, m uncind mai greu ca toţi şi fiind mai puţin p lătiţi ca toţi.

Se văd şi aci uriaşele poduri basculante, instalaţie m odernă pen­tru a transporta vagoanele din- t r ’o parte în alta a atelierelor, de sub cerul liber. Totuşi ha­malii şi lucrătorii, d intre cari mulţi nu câştigă n ici două m ii de lei lunar, sun t nevoiţi ca — in acelaş tim p cu m acaralele — să ridice greutăţi m ari şi cu spinarea.

Insă lucrătorii, ca ri de multe ori, cu mânile în ţepenite de ger şi cu degetele crăpate, lucrează la piese de m etal, a că ro r tem­peratu ră e de multe grade sub zero, nu se plâng atât de condi­ţiile grele ale m uncii sub cerul liber, câ t de alte greutăţi şi ne­drep tăţi, cari — după părerea lo r — desorganizează m unca in ateliere, atâ t în dauna lucrăto­rilo r, cât şi în interesele supe­rioare ale instituţiei.

Expunem m ai la vale aceste nem ulţum iri ale lor.'‘racesul acuzaţilor in tu lbu rările de la C. F. Ii.

f ir iv ilaORGANIZAŢIILE LUCRATORILOR

Atelierele C. F. R., de lângă Gara de Nord, sunt cele mai im pună­toare di!» ţară. Pe o suprafaţă de kilom etri p ă tra ţi se în şiră hale grandioase, săli uriaşe de lucru, d in tre cari unele ar putea cuprinde câteva din cele m ai m ari catedrale din lume. Azi se văd, în unele din aceste ateliere, zeci de locomotive, aşezate pe m acarale spe­ciale, ca în tr’o clin ică de spital. Aci se repară maişinele, vagoanele de clasa I-a şi a Il-^a, vagoanele regale, etc.

In jurul lor fu rn ică ingineri şi sute de lucrători.

Totuşi este o p arte a atelierelor, cea mai depătată de in trarea principală şi de b irourile d irecţiei, — acolo unde „cei m ari” nu vin niciodată, locul fiind prea d epărta t şi neadăpostit.

Lucrătorii de la C. F. R. îşi au organizaţiile lo r profesionale, cari sunt sin dica tele , pe ateliere.

Deoarece există ateliere la Bucureşti, Tim işoara, Cluj, Con­stanţa, Cernăuţi, Iaşi, Galaţi, Ploeşti, T.-Severin, etc., sun t şi tot atâtea sindicate. Bineînţeles, sindicatu l din Bucureşti este cel mai mare, deoarece şi atelierele, foarte vaste, întrebuinţează aproxi­mativ vre-o şase mii de lucrători.

Toate aceste sindicate sun t afiliate „U niunii generale”, cu se­diul în s tr. Isvor 37, la Bucureşti.

Lucrătorii, cu cari am vorb it, suni nem ulţum iţi că in hotăririle, ce se iau, nu sunt consultate organizaţiile. C om itetele sin d ica le lor ş i ch iar ale „U niunii generale" nu sunt băgate în seam ă n ic i de că-

're d irecţia a te lierelor maşine- 't>r, n ic i de aceea a atelierelor vagoanelor, cele două m ari sec­ţiuni.

Inginerii şe fi a i d iferite lor secţiun i de asem eni nu cred ne­cesar să se pue in contact cu a- cesle com itete. A stfel că s’a rupt orice legătură in tre lucratori şi direcţia generală a căilor ferate.

L ucrătorii cred că aceasta este dăunător atât din punctul de vedere technic, ai m uncii pro ­ductive, cât ş i d in punctul de vedere m oral şi al m enţinerei bunei ord in i. Ei susţin, că ingi­n erii şefi ş i d irecţiile a te liere­lor ar trebui să aibă m ai des conferin ţe cu m em brii com ite­telor de organizaţii, ale lucră­torilor ş i m ai ales atunci când se iau dec iz ii cu un caracter mai im portant.

CATEGORIA LUCRĂTORILOR FĂRĂ ŞCOALĂ DE UCENICI

In interesul general şi pentru a preîntâm pina m anifestări a- narchice, credem că e bine să în registrăm aci plângerile dife­rite lor categorii de lucrători, cu cari am vorbit, răm ânând ca D irecţiunea generală a C. F. R. să ia m ăsurile, ce va crede de cuviinţă, satisfăcând pe cei ce au dreptate, şi în m ăsura posi­bilităţii.

Sunt o serie de lucrători «ari nu au putut term ina şcoala de ucenici înainte de epoca satis­facerii exigenţelor legii de re­crutare. Ei au fost luaţi 5n a r­mată, după ce ani de zile s’au specializat în lucrările din ate­lierele C. F. R.

Acum, după ce au term inat arm ata, ei nu au mai fost rep ri­miţi în ateliere şi nici de altă treabă nu se pot apuca, deoare­ce specialitatea lor este asta, unde au m uncit din copilărie. Ei roagă să se cerceteze cauza lor şi să li-se facă dreptate.

LUCRUL CU BUCATA

— E un sistem nenorocit a- cesta, al lucrului cu bucata!"— îmi spunea un lucrător, pe oâmd se spăla cu zăpadă pe mâni, pregătindu-se să m ănânce.

—• De ce nu te speli cu apă? l-am întrebat.

Ţevile sunt îngheţate, căci lucrăm afară, în câmp. Dacă aduce cineva o sticlă de apă până aci, înghiaţă de drum şi uneori se sparge sticla în mâni... Nici apă de băut nu avem... Dar nu ne plângem atât de canonul nostru trupesc, cât de desorga- nizarea atelierelor d in pricina lucrului cu bucata...

—• De ce dezorganizează a- teliereie?

\funea ar trebui să se facă în mod automat la o instituţie atât de mare ca aceasta. Eu să stau la maşina sau masa mea de lucru şi să prim esc ce să mun­cesc, fără să p ie rd nici un m i­nut.

„Aşa ar fi, dacă am fi plătiţi cu ziua, sau cu luna...

„Insă pentrucă lucrăm cu bu­cata, nim eni nu se interesează de noi. M uncitorul e lăsat în voia soartei, să se sbată cum ştie, să stea degeaba...

„Suntem obligaţi să căutăm m aterial, să alergăm prin bi­rouri după bonuri de m aterial, să stăruim să obţinem buletine de lucru...

„E un fel de desinteresare din partea adm inistraţiei. E un stat in stat. Caşi cum ar exista nu­meroase mici ateliere, închiria- 0

te de grupe de lucrători, şi cari lucrează independent, fiecare separat, pe cont propriu . Se d ă ­râmă... se clădeşte... Asta vedem în jur... Dar nim eni nu se in te­resează de suferinţele noastre şi de sistem atizarea m uncii” — spun lucrătorii.

SCĂDEREA PREŢURILOR— Preţurile sunt calculate pe

bucată, dar în mod nedrept. De multe ori mi se cere o m un­că dublă pentru o piesă; totuşi preţul nu numai că nu se urcă, dar se şi scade.

„Sunt nem ulţum iri în atelie­rul de locomotive, unde pre ţu ­rile s'au scăzut fără ca să fie consultaţi lucrătorii. Şi astfel se face că — de pildă — la un „banc” un lucrător poate câş­tiga 4000 de lei lunar, pe când altul de alături, coleg tot atât de destoinic, şi m uncind mai intens, nu poate câştiga nici *2000 de lei, cu toată osteneala lui.”

Asemenea nedreptăţi acumu­lează am ărăciune şi descurajare în sufletele lucrătorilor — spun interlocutorii noştri — ceeace ar trebui evitat.

CÂT CÂŞTIGĂ UX LUCRATOR?

Un lucrător de la C. F. R. nu are salar sigur. Xu-şi poate sta­bili n ici un budget de cheltueli şi niciodată nu ştie cât va câş­tiga în cursul lunii.

Oricât de m uncitor, oricât de cumpătat, oricât de cuminte şi econom ar fi, el şi soţia lui, lu­crătorul nu-şi poate m enţine e- chilibrul budgetului. Toţi lucră­torii sunt datori şi niciodată n ’au un ban în pungă.

Cei „bine văzuţi” pot obţine, pen tru lucru, piese -bine plătite şi atunci ajung să câştige şj până la 6000 lei lunar. Dacă însă cade nenorocul pe un lu­cră to r să aibă de efectuat piese rău plătite, atunci acelaş lucră­tor va câştiga numai pe jum ăta­te sau nici atâta.

■— Nu s’ar putea în vin u i or­ganele superioare de in ten ţio­nate n edreptăţi. Totuşi, in vo­luntar, ele n edrep tă ţesc pe lu­crători.

,,Concluzia ar fi că preţurile au fost rău calculate, deoarece nu au fost consultaţi lucrătorii. Ar m ai fi de tras concluzia, că tot sistem ul, al lucrului cu bu­cata, nu este bun pentru a te lie­rele C. F. Ii." — spun lucrătorii.

ALOCAŢIA DE CHIRIE

înain te lucrătorii aveau o a- locaţie de chirie şi de scum­pete. Aceste erau singurele sume fixe, pe cari direcţia le plătea, calculându-le în proporţie cu un salar de bază.

Dacă, de pildă, lucrătorul era lăsat să lâncezească în tr’o lună, sau avea piese p ro st plătite, da­că ajungea la suma de ‘2000 de lei, de pildă, — i se mai adăuga o mie de lei alocaţia şi ajungea astfel la 3000 de lei lunar, sumă cu care tot o mai scotea la ca­păt.

— Dar parcă mi-aţi spus că nu i»veţi salarii...”— am obiec­ta t lucrătorului, care-mi dădea explicaţiile de mai sus.

E o socoteală foarte încu r­cată, care ar zăpăci pe oricine nu-i deprins... Se socoteşte după o tabelă de salarizare, ÎL —25 de lei ora, dar num ai dacă lu­crezi. Dacă stai degeaba, pentru că nu ţi s’a dat imaterial... sau n 'ai putut pune mâna pe anu­

mite fiţuici tipărite şi scrise prin birouri... atunci nu ai nici acest „salar de bază”. Soco­teala e com plicata, deşi a r put tea fi foarte simplă... — îmi spune lucrătorul.

„Aşa cum e, pe baza acestui calcul încurcat, lucrătorii to­tuşi se bucurau de această alo­caţie întreagă. Când, de pildă, lucrătorul era bolnav, tot încasa o sumă, cu care se ajuta, şi a- nume cam 30% din acest aşa zis salar de bază, calculat la 6 zile pe săptăm ână.

„Acum alocaţia a fost scă­zută la 15% şi se socoteşte nu­mai la 5 zile lucrate. Azi lucrăm num ai 5 zile pe săptăm ână. Sâm­băta atelierele sunt închise!

„IN MODUL ACESTA SALA­RIILE MULTOR LUCRĂTORI AU FOST REDUSE LA JUMĂ­TATE. ESTE IMPOSIRIL DE TRĂIT CU SUMA REDUSĂ. CE O PRIMIM IX SCHIMBUL MUN­CII GRELE, CE O DEPUXEM.

M uncitorii p re tind ca guver­nul liberal să revie asupra a- cestei decizii luate de d. gene­ral Ionescu. Ei cer ca să li se dea din nou vechea alocaţie de chirie şi scumpete.

XOUL REGULAMENT

Lucrătorii sun t m ulţum iţi de noul regulam ent de aplicare a legii ad-hoc.

Totuşi nu au încredere că „notele calificative” se fac Oj biectiv. Ei îşi perm it să atragă atenţiunea direcţiunii generale a C. F. R. ca să studieze ches­tiunea şi aşteaptă cu încredere măsurile, ce va lua d. Mereuţă, noul director general al căilor ferate, îm preună cu d. ing. Ba- linsky, directorul central al a- telierelor.

Lucrători c. f.-rişti ne roagă sa asigurăm autorităţile că spi­ritul de desordine nu găseşte teren de germ inare în sânul lor. Ei îşi dau seamă de rolul im­portant pe care-1 au ateliereleC. F. R. în întregul complex şi rulaj economic al bunei stări m ateriale a ţării. D ar roagă să fie consideraţi ca oameni, nu ca anim ale de muncă, ţinându-se seamă de nevoile şi plângerile ior juste.

— Sunt unii şefi, prin unele secţii, cari au obiceiul de a bate pe lucrători” — îmi spun in for­m atorii mei — „Bătaia a fost desfiinţată în arm ata; ea nu ar trebui reînviată în atelierele C. F. R. Au fost bătuţi oameni în vârstă, însuraţi -şi cu -copii.”

VIZITA MINISTRULUI COMU­NICAŢIILOR IX ATELIERE

D. R ichard Franasovici, m i­nistrul com unicaţiilor, însoţit de d. Cezar Mereuţă, directorul general al C. F. R. şi d. Balin- sky, directorul central al atelie­relor, a vizitat săptăm âna trecu­tă atelierele.

Cu acest prilej a ţinut să fie de faţă şi d. Gică Orleanu, p r i­marul sectorului.

Lucrătorii speră că în urma vizitei d-lui m inistru F ranaso­vici, să fie reprim iţi cei conge- diaţi după greva de anul trecut şi cari acum trăesc in m are m i­zerie, cu familiile lor.

In ţară, la diferitele ateliere ale C. F. R., sun t zeci de mii de lucrători. Pentru a susţine drep­tele plângeri ale acestui popor de harnice şi modeste albine, precum şi în interesul superior a! instituţiei, credem că am fă­

361 — P i — Pag. 12

cut bine punând câteva coloane la dispoziţia chestiunii lucrăto­rilor. Sperăm că autorităţile su­perioare se vor sezisa, dând sa­tisfacţie lucrătorilor în m argi­nile posibile. ~

a l e x . f . y ::iA iL

Farm ecul începe să d ispară la femei odată cu ivirea

p ă ru lu i alb

E LIX IR U L DE PĂRHZELlIllim PKYSItHIOMP n p m l »Bc»ce co« h » albirii p ttu lu l A ceastl apă d e p â r , în tre b u in ţa tă cu succes, nu este un p re p a ra t de vopseli. P âru l n a tu ra l şi s»nâ los se obfine p rin p ro ced u ră bio logică. P â ru l a s p ir i această apă d e cap şi acest nu trim en! le d â in scurt tim p pâru lu i a lb cu lo area lu i să n ă to asă de m ai îna in te . A fară de aceasta , fortifică răd ăc in a p ă ru lu i, el d e ­

venind frum os şi des. ELIX IR U L de PAR P H Y ălC H R O M p roduce 'c reş te rea păru lu i şi îm ­p iedică a lb irea lui pân ă la vârsta

cea m ai în a in ta tă :S inguru l P re p a ra to r : H einrich

M n n c h tn , V iena . P re ţu l Lei 120.D epoz 'tu l G e n e ra l : Farm acia

„M inerva” , O rad ea , P ia ţa Unirii 5

Un desiniectant util

In acţiunea pentru prevenirea şi combaterea m aladiilor vene­rice, preocuparea principală tre- bue să o constitue distrugerea m icrobului, mai înainte ca el să se poată desvolta.

Higiena atât la bărbat cât şi la femeie este necesară din în ­doitul punct de vedere: antisep­tic şi curativ. SEMORI, bazat pe substanţele sale chim ice ce in tră în compoziţia sa, este un inofensiv antiseptic şi în acelaş tim p un profilactic constant pen tru femei, asigprând o hi- gienă absolută şi în acelaş timp un desinfectant foarte puternic.

în trebuin ţarea sa fiind foarte simplă şi uşoară, dă posibilita­tea ca SEMORI să poată fi u tili­zat de ori cine ţine la sănătatea sa, chiar acolo unde alte metode nu au dat nici un rezulta* po­zitiv.

SEMORI se poate procura de la orice farm acie sau droguerie.

S E M O R I

S E vorbeşte m ult despre cleptom anie, boală stran ie , c a re .îm ­pinge persoane înstărite şi cu un îna lt rang social, să se ex- puie unor situaţiun i din cele mai riscate, pentru a-şi însuşi

obiecte de o valoare în general neînsem nată.P sihiatrii, m edicii şi specialiştii, tăgăduesc de fapt existenţa

cleptom aniei. Justiţia tinde şi ea să confirm e această părere ne­gativă. Numai avocaţii şi, fireşte, inculpaţii, se încăpăţânează să solicite o scuză patologică pentru acţiuni atât de penibile.

In dorinţa de a aduce lum ină în această chestiune controversată şi care dă loc la scandaluri frecvente în cercurile lumei bune, o revistă parisiană s'a adresat poliţiei, rugând-o să participe la des- batere.

S’a stabilit astfel, prin depoziţiile com isarilor parisieni, că trei com isariate din centrul Capitalei franceze, au de exam inat fiecare pe an vreo 3000 de afaceri de felul acesta. Răspunsul agenţilor po­liţieneşti e aproape identic:

specialişti em inenţi, părea câtăva vreme că a scăpat de obsesia bolnăvicioasă. De fapt, calmul era numai aparen t/ In tr’o bună zi, p retex tând că servitoarea a uitat ceva, cleptom ana părăseşte deju­nul şi se duce la băcănie ca să facă o cuinpărătură urgentă. Cu acest prilej, in tră din nou în acelaş magazin, unde e arestată pen­tru a treia oară.

Acest caz c tipic. El se clasează cu adevărat în definiţia ce sb dă cleptom aniei: „im pulsiunea obsedantă de a-şi apropia un obiect pe care persoana îl are înaintea ochilor, obsesiune la care su­combă după ce a rezistat din toate pu terile”.

E un caz caracteristic , în trucât avem recidivă, iar fiecare încer­care a fost urm ată de o arestare. Cleptomana, a operat deci cel puţin în ultimele două cazuri, deşi ştia im portanţa pedepsei ce o aşteaptă.

Şi pedeapsa n'a oprit-o. Ba — am putea spune ch ia r dim potrivă . Ne găsim probabil, în faţa unei nevropate, care acţionează tocmai

pentru a trezi acele senzaţii violente, pe care le-a încercat la prim a arestare.

Acest caz e poate m ai frecvent decât suntem dispuşi să credem .

D ar să examinăm îm prejurările, — întotdeauna aceleaşi — care sunt caracteristice pentru genul furturilor.

Dacă ^ispita este elementul capital, o condiţie esenţială a săvârşirii furtului este înghesuiala. Mulţimea joacă aci un rol prim ordial. Un furt

„Cleptomania există în cazuri particulare, extrem de rare, excepţii care con­firmă regula enunţată de m edicii specialişti” .

Se citează câteva cazuri rare, în tre altele acela al unei doamne din înalta societate, arestată pentru un prim furt la un mare magazin din Boulevard Ilaussman. Această doamnă, care avea în poşetă câteva m ii de franci, furase totuş un articol de parfum erie, în valoare de câţiva franci.

Prevenit, soţul organiză o stric tă supraveghere a soţiei. Au trecut astfel câteva luni fără să se 'producă' o recidivă. După câtva tim p, însă perechea, ducându-tse în tr’o dim ineaţă la un m atineu al Comediei franceze, doam na ieşi in antract şi se repezi la m arele magazin din vecinătate, unde fu prinsă d in iiou în flagrant delict de furt. Pusă sub observaţie, îngrijită la dom iciliu de

Vânzătorii trebue să fie foarte aten ţi faţă de cleptom anele

d in m agazine

361 ~ R | - Pag. 13

cleptom anie sadea ar trebui să fie săvârşit în orice magazin în care s’ar găsi obiectul isp ititor. Or, nu cunoaştem exemple de felul acesta. Lipsesc în acest caz elementele aţâţătoare, pe care, clep­tom anul le găseşte tocmai în valul mulţiinei şi când această mul- }ui'.<e îi oferă o posibilitate de scăpare, săvârşirea gestului devine inevitabilă.

Există unele femei, care fu ră orice, ch iar sub ochii vânzătorilor sau inspectorilor, ca ri o privesc cum operează.

In ce m ăsură asemenea femei sunt mai mult bolnave decât vi­novate? la tă o problem ă delicată şi extrem de complexă.

E bine stabilit că sabia lui Damocles nu imai reprezin tă astăzi decât o sperietoare de ciori şi că un cleptoman se mulţumeşte să săvârşească gestul pentru... amorul artei. Ce imiportă urm ările, principalu l este să trăiască beţia clipei!

E necesar ca gestul să fie în făp tu it şi odată înfăptuit, clepto­manul pleacă mulţumit şi trem urând, ascunzând obiectul de câţiva gologani, şterpelit din etalaj.

In felul aicesti. e înţeleasă cleptom ania. De fapt, nu mai există cleptom ani, dar tlacă există unul, toţi vor să in tre în această ca­tegorie.

OCAZIA FACE PE HOŢI

Unul din marile magazine pariziene a realizat în ultimul an o cifră de afaceri de 1.300.000.000, adică vreo 9 m iliarde de lei. După cum vedem o cifră... astronom ică. Pentru a realiza această vânzare enorm ă s’au experim entat tot felul de sistem e şi metode.

Cea mai eficace din toate experienţele s’a datorit inovaţiunea e- talajelor interioare. O bună parte din succesul magazinelor mo­derne se datoreşte tocmai acestei măsuri. Femeile în special sunt foarte inspitite să cum pere o sumedenie de articole, pe care le vini expuse în asemenea etalaje. Aproape nici una nu rezistă a- cestei ispite. Cea mai mare parte se hotăresc să le cum pere, al­tele să le... fure.

Cel puţin 'douăzeci de furtu ri sunt identificate în m arile maga­zine, în fiecare zi. F urtu ri comise de femei in general.

Şi ce fură aceste femei? Ciorapi de mătase, lingerie fină, pălării, parfum uri, indiferent de valoare. P rincipalul este să fie unul din accesoriile cochetăriei femenine.

Şi tofuş la cât credeţi că se rid ică în tr’un an de zile, valoarea to­tală a acestor obiecte furate, identificate sau nu? La două milioane de franci, adică 13 milioane de lei.

Pentruce se fură? Ispita! Te vezi în m ână cu obiectul ales. Nici o vânzătoare. De ju r îm prejur, mulţime. Nu eşti văzută, nu te ştie nimeni, şi, hait, l-ai băgat cu uşurinţă în poşetă. In general au­toarele acestor furturi nu sunt localnice. Localnicele sunt deprinse de m ultă vreme cu m arile magazine şi au trecut de epoca ispitei irezistibile. D im potrivă, p rov incia le le . şi străinele sunt orbite de strălucirea etalajelor bogate şi rezistă cu greu tentaţiei.

In tre pariziene există e d rep t îşi m idineta, cu ciorapi rupţi şi căreia o colegă ii spune în a telier: „Nu fi proastă, e aşa de uşor să te ’nvârteşti de o pereche de ciorapi” .

' Sunt apoi femeile m ăritate, ale căro r bărbaţi, slujbaşi modeşti, nu câştigă deajuns ca să le ofere cutare obiect de toaletă pe care-1 are doamna cutare.

Mai sunt şi profesioniste, dar cu acestea e o poveste întreagă.P entru provinciale, refrenul e acelaş: „sosită eri la Paris, mul­

ţimea, fascinată, nim eni care să-i arate casieria, îmbulzeală, aşa că...”.

P entru străini, cupletul are variante în diferite limbi, dar ră­mâne acelaş în fond.

Toate au o criză de nervi, cascadă de lacrăm i şi în graiul străin reuşesc să strecoare aceste m anifestări... in ternaţionale.

Fiecare furt este pentru poliţistul care-1 studiază un /caz special. Cutare femee are copii, cutare e însărcinată şi pofticoasă, cutare e .bogată, cutare are relaţiuni şi influenţe şi aşa mai departe, o serie întreagă de im pedim ente pen tru o urm ărire judiciară.

O delicventă este lamentabilă, o alta arogantă, m incinoasă, o alta inteligentă dar vicioasă, o alta sălbatecă şi pocăită! Toate sunt însă egoiste. S’a constatat că întotdeauna reprezentantele sexului slab nu fpră decât obiecte care le sunt de un folos direct. Ele nu se gândesc decât să-şi satisfacă un capriciu. Nu se cunoaşte cazul ca o femee să fi riscat un fu rt pen tru a aduce soţului o cravată de mătase sau un pullover de lână.

D im potrivă, toţi bărbaţii arestaţi în asemenea cazuri, fură pen­tru femei. Voiau să facă un cadou prietenei sau nevestei şi au şterpelit repede un combineson, o eşarfă sau o pereche de jartiere.

Dealtfel, sunt _ nrte puţin num eroşi bărbaţii care se dedau la asemenea furtu ri în m arile magazine. Vreo 2 la sută numai. Fe­meile formează m ajoritatea sdro'bitoare. Singurele magazine, in care bărbaţii îşi exercită asemenea îndeletn iciri, sunt cele cu ar­ticole utilitare şi pu r profesionale. Magazine de fierărie, de elec­tricitate, de radio. Cutare meseriaş, ucenic sau am ator nu se poate sustrage dorinţei de a-şi procura pe gratis o piesă de care are ne­voie. Şi atunci când vânzătoul e în tors cu spatele, comite gestul...

Dealtfel, num ărul arestărilor la aceste magazine nu depăşeşte două pe săptăm ână. Suntem departe de cele 20 de arestări pe zi, cum e cazul cu femeile în m arile magazine.

POPA CARE FURĂ DIN... FILANTROPIE

O ciudăţenie în această m aterie. Un furt comis de un preot.Un preot francez d in tr’o mică parohie provincială îndepărtată,

cu o populaţie de lucrători nu prea credincioşi, dar cu mulţi co­pilaşi cari erau trim işi adesea la popă, ca să mai scape puţin părin ţii de ei. Şi popa iubea şi răsfăţa pe aceşti plozi. D ar părintele era să­rac, şi vrem urile grele. Anul trecut, în ajunul Crăciunului, preotul vine la Paris, pe o zi de ploaie. In tră in tr’un m are magazin şi vede ■ooimi de Crăciun, încărcaţi cu jucării m inunate, atât de jinduite de

npilaşi. In jurul lui, cop iii bogaţilor îşi procură toate bunătăţile.

După o oarecare şovăială, preotul sărac întinde mâna şi Înşfacă câteva jucării p en tru copiii săraci ai parohiei satului. Inspectorul îl roagă ."»VI urmeze. L-a observat. Bietul popă, cu capul plecat, ruşinat, îl urmează, întocm ai ca un Moş Crăciun surprins în coş. Sfinţia sa m ărturiseşte im ediat fapta şi două lacrim i m ari îi alunecă pe obraz.

„Bieţii copii”, adaugă el. „Nici în anul acesta n ’o să creadă în Dumnezeu. In loc de jucării îi aşteaptă bătaie”.

Inspectorul îşi răsuceşte mustaţa, nedum erit cheamă pe director şi îm preună hotărăsc să facă şi ei o operă de apostolat. Dau d ru ­m ul preotului şi îi trim it in parohie un auto-camion plin cu jucării.

OCHIUL DIN OGLINDĂ

13 m ilioane de lei furaţi pe an, reprezintă desigur o sumă fru­muşică. Şi fireşte, m arele magazine care sunt bine inform ate de aceasta, fac tot posibilul ca să micşoreze pe cât posibil această

Patruzeci de inspectoare au m isiunea să supravegheze raioanele cele m ai expuse, ia r şapte inspectori controlează şi interoghează pe delicvenţi. Lucrul nu e prea uşor, căci mulţimea alcătueşte o p ied ică m işcătoare p rin valurile şi înghesuiala la care dă loc.

In schimb, controlul e uşurat, graţie naivităţii hoţilor şi a unei garn itu ri de oglinzi potrivite.

Fameea, fascinată de un obiect oarecare, îl ia în m ână şi p ri­veşte in juruitei, ca să se asigure dacă n ’a fost văzută. II bagă ime­d ia t în poşetă şi gândeşte: „Doamne ce uşor merge”. Trece apoi la im alt raion. Acelaş joc, aceeaş reuşită: „E m inunat!” încura­jata, ea continuă la al treilea etalaj: „E xtraord inar!”

Şi totuş,_ ulciorul nu merge de multe ori... Prea ar fi frumos dacă ar reuşi să jefuiască etalaje întregi şi nim eni n’ar observa-o.

Nim eni? Ei aş! Un inspector o urmează, o acostează în stradă pe tro tuar şi hoaţa abia atunci începe să înţeleagă. Ce, Doamne s’a’ u itat doar atentă în toate părţile şi n ’a in tâln it nici o priv ire Semn •că nim eni n ’a văzut-o. Ea nu ştie însă că nu faţa unei hoaţe e in­teresantă de privit, c i m âinile ei. Şi mâna scria pe oglindă fla­grantul delict. Ia r oglinda reflecta scena la o altă oglindă, pe care „ochiul casei o contem pla neobosit.

Şi iată cum, fără să bănuiască, femeea noastră a căzut în cursa form ata din raionul garniturei de oglinzi.

Toate vin ca oiţele în acest raion ai .uătăsei, al parfum ului şi al limgeriei. în trucât există un soi de libertate aparentă şi vân­zătoarele au aerul că sunt ocupate în altă parte, toate cad în cap­cană. E drept că nu e prea elegant procedeul. E o cursă poli­ţienească. Dar ce alt mijloc s’ar putea folosi? Şi cum am putea îm piedeca oare această urm ărire în magazin, dacă ţinem seamă de ordinul formal, care interzice arestarea unei persoane în in­terior, din cauza unei contestaţii posibile.

Dacă hoaţa ar fi mai puţin naivă! Dar mai bine să nu le dăm sfaturi. Sunt foarte multe care n’au nevoie de aceste poveţe.

Aşa, de exemplu, nu de mult o doam nă in tră în tr ’un magazin de felul acesta, îm brăcată în nişte vechituri şi iese com plect trans­formată, îm brăcată în haine elegante. In fiecare din raioane lăsase câte ceva. In tr’unul un combinezon vechiu, în tr’altul o rochie ruptă, în tr’altul o pălărie demodată aci, o m anta jigărită, dincolo, mşte ciorapi găuriţi, însfârşit, în tr ’un colţ subt un scaun, ghetele-i scâlciate. Nimeni n ’a văzut-o, nim eni n ’a găsit-o.

O PĂŢANIE ŞI MAI NOSTIMĂ

La o expoziţie de confecţiuni, ur. m are magazin parisian prezin- tase, în tre altele,_o rochie de 25.000 de franci (vreo 170.000 de lei). Doi inspectori făceau o gardă specială şi clientele aveau voie, nu­mai sub ochiul lor vigilent, să pipăie această stofă preţioasă si să adm ire modelul.

O doamnă elegantă se apropie, se interesează de expoziţie, pri­veşte ou oarecare dispreţ rochia de 25.000 de franci şi ia o alta ca s’o examineze la lum ina zilei.

Priveşte îm prejur şi apoi o ia la goană. Im ediat, .poliţişti aleargă după ea şi o ajung. Cuimpărătoarea protestează, face scandal şi de­clară că avea tot dreptul să examineze ceva mai departe rochia, pe care o dorea: „Dealtfel, dacă era să am in tenţii vinovate, n’aş fi păstrat in tr ’adins în m ână rochia denunţătoare. Hai luaţi-vă îna­poi rochia blestemată şi vă asigur că nu mă mai p rindeţi la ma­gazinul vostru”.

Fireşte, au trebuit să-i dea drum ul şi inspectorii, ca ri au primit rochea svârlită în faţă, se în torc înapoi la magazin. Aici îi aş­teaptă o surpriză: rochia de 25.000 de franci dispăruse...

Complicitate e evidentă, desigur. Dar putem oare s’o dovedim? Căci în m aterie de furt la m arile magazine, ceeace contează e nu­mai flagrantul delict: n ’ai văzul, nu poţi să faci nimic.

Cutare doamnă poartă un mantou suspect, pe care cu siguranţă că l-a furat. Ai văzut-o operând? Nu. Atunci trebue să-i dai drumul. Posesiunea acordă dreptul.

Aşa cere ordinea. Fără scandaluri şi fără vorbe. Un magazin mare nu e un com isariat, c i un oficiu de vânzare.

Or, o contestare din partea unui client însemnează că se dis- tragSL atenţia vânzătoarelor şi se neliniştesc alţi clienţi. Se pierde deci tim p şi toate acestea reprezintă o pagubă.

Furtul însemnează două milioane de franci pe an. E un lucru definitiv, admis şi înregistrat. P rincipalul e ca m arfa să se vândă,

HOAŢELE SUNT... CLIENTE BUNE

Cea mai bună profilaxie în m aterie de furt, este să dai. Cea mai bună şi singura de altfel. N iciodată nu poţi îm piedica o femee să-şi satisfacă o dorinţă. Dacă o femee pofteşte cutare obiect, grăbeşte-te să i-1 dai, ca nu cumva să şi-l ia ea singură.

Dealtfel, statistica confirm ă acest fapt. In ansamblul m arilor P’'1-

361 — | 2| — Pag. 14

gazine parisiene, totalul zilnic de arestări atinge cifra im pună­toare de 80, adică, în tr’up an aproape 30.000 de hoaţe, pentru că statistica nu vorbeşte decât de prim a arestare. Pe de altă parte sta­tistica nu pom eneşte de acelea care fură şi nu sunt prinse şi care sunt mai numeroase. Cu alte cuvinte, fură în felul acesta cam a 20-a parte din populaţia fem enină a Parisului.

Desigur, nu trebue să exagerăm şi să considerăm furturile din m arile magazine ca un delict de drep t com un. Ar fi o gravă gre- şală, în care cei m ai lezaţi ca şi cei mai vinovaţi se feresc să cadă. Din m om ent ce expui etajale seducătoare, trebue să contezi şi cu isjpita lor asupra femeii.

Deaceea, când o asemenea „clientă” vrea să iasă din magazin, in troducând sub m antou obiectele furate, o inspectoare se apropie d iscretă şi respectoasă:

„Scuzaţi doamnă, aţi uitat desigur să achitaţi câteva obiecte. Să vă arăt unde e casieria”. Şi inspectoarea face repede socoteala to­talului cum părat şi a celui p lătit.

Dacă vreţi, e o vânzare forţată. Dar să nu uităm că în definitiv, asemenea hoaţe «unt tot cele mai bune cliente. Se servesc singure, nu se uită la ipreţ şi nu reclam ă niciodată.

Sistemul nu e rău. O dovadă este că magazinul cu două m ilioane de franci fu rtu ri e cel care face vânzare de un m iliard şi tre i sute de milioane. In acest magazin inspectoarele au un cuvânt de or­dine categoric: „dacă o doam nă este pe punctul să comită un furt şi dacă se uită cu un aer încurcat în jurul ei, apropiaţi-vă de ea şi propuneţi-i să plătească obiectul. Nu trebue să vânaţi hoţul, ci să evita'ţi furtul.

Fiecare magazin îşi are metoda sa, căci fiecare magazin îşi are clientela sa. Cutare procedeu potriv it aici nu se potriveşte dincolo.

Totuşi, în m od general, m arile magazine obicinuesc să aranjeze singure afacerile de furt şi nu se adresează poliţiei decât în cazuri excepţionale. Mai totdeauna ele se arată gata să se desintereseze de urm ările unui asemenea caz.

In m aterie de furt, represiunea nu e cea mai bună m etodă. Sis­temul preferabil este încrederea.

Astfel, există un magazin m are în America, la Philadelphia, în care clientela îşi aranjează p rin cec contul. In tr’un alt magazin din acelaş oraş nici nu există vânzători. Iei ce-ţi place îşi plăteşti, la plecare, la casierie. Ţi se acordă încrederea şi eşti atât de onorat încât nu-ţi vine să răm âi dator nici o centim ă. Fapt surprinzător este că în aceste magazine nu s’a constatat niciodată un furt.

In Anglia se obicinueşte o altă metodă. Persoanele prinse în fla­gran t delict de fu rt în m arile magazine, sunt aduse în tr’un salon discret şi prim esc o corecţie corporală.

Fiecare ţa ră cu m oravurile e i!... I. S.

lafă cel mai bun remediu penlru

I N S O M N I E !

î n c e r c a ţ i a c e a s t a m e t o d a . . .

timp de 15 zile şi veţi vedea cum va dispare insomnia — cum veţi avea: un somn sănătos, odihnitor, imediat după ce aţi pus capul pe pernă. Milioane de oameni în New York, Chi­

cago, Londra şi alte oraşe mari, unde zgomotul infernal şi permanent pro­voacă insomnia, iau Ovomaltine în fiecare seară.Faceţi o încercare timp de 15 zile.

P R E Ţ U R IL E : L*i 5 0 . - »8.— 1 7 5 . - 3 2 0 .-

Qjy O M A t p jM E

RUDELOR VOASTRE. PRIETENILOR VOŞTRI

TUniPOB ACH.OPA C A B t StlftPADE Q A C E LI, O UQ ERl OE G Â T LARI NGITE,BRONŞITE, CATARE,GRIPE, INFLU EN ŢA, ASTM A, E TCCA 9 WTURWt ACELORA CAâf V«R iAU EWJfV IŢ I RECOMANDA CĂLDUROS

PASTUfIf VAI BADACĂ A Ţ I ÎN C E R C A T N U M AI 5 1 N 6 U R A D A T A

EFICACITATEA LOR REMARCABILA

FAC-SIMIL REDUS AL CUTIEI

OE V Â N Z A R E LA TOATE FARMACIILE STlllEŞjp UDA

Vedem urşî p tale ş i sceiu d

tmri

Ifălfăitoare, ('/ ! vertiginoasă, car nu mai era o c poveri, ci ogiţar cau aerul, du in date; şi dec mirosul res|i n t iu mai ci

Ne aflami să fi văzut * mina zilei in cu încetul, ii se surprinde noipt fa)a unui dîi|b cu at.âta repari in mijlocul linie te în tărâta piiiă varăm în zăps di adânci. Darii'sc mele, cu sp, iii lui pe nişte ¡te}; mile .spre 1-lslde

Când se şt'u salvarea, djci li •,he}ar abruplj li atunci cândghe cal, ursul î«5 s lui ascuţite.

O .'•ingurâJati

Redăm în trad u c re o im presio- la n tâ descriere a unei vână to ri le urşi polari, p ; care însuşi Ras- nussen, renum itu l cerce tăto r al xronlandei, o consideră d rep t cea nai c iu d a tă în tâm p la re din via- a sa.

Vreau să povestesc cea mai ciudată întâm plare din viaţa mea, in care evenimentele subite şi neprevăzute s’au îm pletit în aşa fel, încât a trebuit să lupt în tovărăşia unui urs, pentru salva­rea v:o*ii mele. Asta s’a petrecut în strâm toarea Melville, în tim ­pul unei călătorii cu eschimosul polar Qolutangauq, un renum it vânător dela Capul Jork.

Era în tr’o noapte de iarnă. Un viscol năpraznic ne ţintuise tim p de o săptăm ână în tr’o colibă de zăpadă; şi când viscolul s’a potolit însfârşit, constatarăm că proviziile noastre erau ter­

m inate. Până la colonia noastră era o distanţă destul de lungă şi singurele anim ale pe care le puteam vâna în acest anotimp erau urşii. Şi unde mai pui că fiecare din noi avea câte doispre­zece câini, cărora trebuia să le procurăm cât mai repede hrană.

In zorii zilei, dupăce consumasem ultima noastră raţie de a- limente, am pornit-o la drum . Săniile noastre erau goale, aşa după cum aveau să devină foarte curând şi stom acurile noastre. Viscolul prilejuise câinilor o lungă odihnă, aşa că acum alergau în galop. Cu cozile înălţate în aer, asemenea unor stindarduri

L-are, ajijjs In căderi, i în stare să- refugiu ikh

Acum ie grabă, ci!t : câinii dădu rând din tc tului, taj ici buiau să ap din carc )i sorbeau ou pierdură m împiedi' di, Câinii itfin; urs. In ei si leaipădă de rile stă) ¡nu tovarăş (e <

Câinii mi şi cei do sp potriva vsl aveam acum mai fcni; ş care ¡.) t mi a ghe|ii. Mi sania tot mu înainte ca c oră. Cuţi ul

Fotograf iile au losl ha/ walicei toe

a fia

E xped iţia porn eşte in urm ărire

! olari in liber- in tim pul ur­ii lor

Rem arcăm aspectu l im pre­sionant al în tinsu lu i de ghia- ţă, unde şi-au p ierdu t viaţii

atâţia explora tori

•'spintecau troienele cu o iuţeală «re le trăda instinctu l: — Da, asta ocălătorie obişnuită, cu op in tiri şi >nă nebună după hrană. Ei adulnie- j xl urechile trem urătoare şi încor- :■ fe ori vântul le umplea nările cu h iii vre-unei foci, de atâtea ori go-

Irie.ii in departe -de lagărul nostru, fără n (ar o singură urm ă proaspătă. Lu- ii şea să dea în am urgit şi, încetul

1 strecura în suflet teama că ne va ea eu m âinile goale. Dar prin ii J de ghiaţă câinii trecură deodată

2 Sune, încât ne-am pom enit trân tiţi 5 lei. Ştiam că num ai un urs îi poa- t într’atât. Nu tr ?cu mult şi obser- * a moale urme proaspete, m ari şi n tmne că ursul ne auzise; căci u r­ile dintre ele târşite, trădau fuga [hlari, aflaţi la o depărtare de două t t noi.t'i urm ăriţi, urşii po lari Îşi caută ăi se iveşte prilejul, pe câte un t.inde nu-i pot ajunge câinii. Chiar fbţarul e com plect neted şi verti- •¡¡se poate căţăra e el, cu ghiarele

cja mi-a fost dat să văd un urs,

i ; aproape sus pe culme, şi-a p ierdut echilibrul, i el îşi frac tu rase 'yn p icior şi totuşi m ai fusese ; i-şi sape o gaură in ghiaţă şi să-şi găsească un

ib gheţar.i j punea chestiunea să ajungem ursul câ t mai de­cise mai afla pe ghiaţa netedă a m ării. Când IIjiseră de urmele lui, se opriră locului şi, tremu- ¡rlot trupul, începură să adulmece mirosul vâna- a:lând ar fi voit să se orienteze în ce direcţie tre- ă uee. Limbile lo r roşii atârnau în jos, p rin gura e se prelingeau balele, ia r nările, larg deschise,

I sete aerul. Atunci, câinii lui Qolutanguaq îşi ăiinţile de emoţie şi, înainte de a fi putut fi i porniră ca vântul în tr’o direcţie greşită, ilaânzi devin fiare sălbatice când sim t m iros de ese trezeşte atunci vechiul instinct al lupului, se torice disciplină şi nu mai ascultă de îndcinnu-

ifului. Aşa i se întâm plase acum şi bunului meu •¡drum.

i ¡ei erau mai potoliţi. Dădui semnalul de atac, Ic ¡rezece dulăi flămânzi şi curagioşi p o rn iră im- ijriului lor duşman de m oarte. Prim ul lucru ce-1 ad de făcut era să dau drum ul celor pa tru câin i

şi acest lucru nu era aşa uşor de pus în apli- i pul goanei lor nebune pe suprafaţa neregulată . ârnând pe jum ătate în aer, am început să trag it ai aproape de câinii care se năpusteau to t mai i o viteză de cel puţin treizeci de kilom etri pe ţ îl ţineam în tre d in ţi şi, îndată ce am putut

f din aceste pagin i )/e în cursul dra- mluri a lui Knui

ksmusen

apuca ştreangurile câinilor pe care voiam să-i slobozesc, am tras re­pede cu ţitu l din gură şi le-am retezat. In aceiaşi clipă, câinele elibe­rat o luă razna înain te asemenea unei îm pletitu ri de m uşchi care se descolăceşte, pen tru a dispărea în clipa urm ătoare, luat de vârtejul p&iimei.

— Una, două, trei tăieturi repezi, cuţitul din nou în gură, apoi am lăsat hăţurile din nou în voie până la lungimea lor norm ală.

C lin ii au tactica lor particu lară; ei îşi înfig colţii în şezutul gras a l Moşului Martin. Se prea poate ca acest lucru să nu doară prea tare; totuşi, ursul consideră această glum ă drept o insultă. De aceia el se aşează pe partea atacată a trupulu i şi le face vânt obrăznicături­lo r cu labele lui dinainte.

Faza im portantă a acestei vânători a început abia dupăce am zărit eu ursul. Câinii m işunau în jurul lui de parcă aveau arip i. Atunci am scurtat din nou hăţurile şi, sp intecând d in tr’odată nodul de legătură, am eliberat toţi câinii. Ca nişte svârlugi au pornit-o toţi înainte, în tim p ce sania continua să m ai alunece o bucată de drum pe ghiaţă. Apoi am luat puşca şi m ’am dus după ei. Eram la o depărtare num ai de şase m etri, când ursul a d a t cu ochii de m ine. E ra un urs tânăr. Şi-- scuturat câinii d e pe el şi apoi s’a rid icat pe p icioarele d indărăt. Cu priv irea aţin tită spre m ine, a stat astfel câteva secunde, apoi şi-a

•!>lut plăm ânii cu aer, a făcut un salt gigantic de-asupra câ in ilo r şi : a >răbuşit pe ghiaţă cu toată greutatea trupului, cu toată puterea pe cr j o concentrase în labele lui vânjoase şi încordate. De bună-seamă că voia să facă o spărtură în ghiaţă, p rin care să se cotorosească de mine şi de câinii m ei; căci ştia din instict că atât eu cât si câin ii

trebuia să răm ânem pe ghiaţă, pe când el se putea mişca mai în voie in apă.

Eu eram cbmplect edificat asupra in ten ţiilo r ursului. Eram obiş­nuit cu această stratagem ă dela vânătorile mele anterioare; astfel că gustam cu nesaţ frumuseţea acestui tu r de forţă, fără să mă gândesc la eventualele lui consecinţe. Ştiam că se va scufunda a- dânc sub ghiaţă pen tru a se răcori, dar că va reapărea curând, pen­tru a lua din nou aer; in m om entul acela mă gândeam să trag.

De data asta lucrurile aveau să se petreacă cu o m ică m odificare de program . Ghiaţa era mult mai subţire decât crezusem eu. Şi, în clipa când ursul prefăcuse ghiaţa în ţăndări, s’au produs d in tr’o- dată atâtea crăpături în toate direcţiile, încât m ’am pom enit în apă până la gât.

In prim ul moment, de emoţie, am uitat cu desăvârşire de exis­tenţa ursului. Cu puşca în mâna stângă, pe care o ridicasem d e ­asupra capului, mi-am făcut drum până la marginea unei făşii de ghiaţă, pe care am încercat s’o încalec. Da/r ghiaţa era udă şi alu­necoasă, astfel că de câte ori îmi sprijineam coşul pieptului de ea, tot de atâtea ori ea aluneca din nou sub mine. Pentru a-mi elibera ambele m âini, am încercat să arunc puşca pe ghiaţă; dar degetele îm i şi am orţiseră. Am scăpat puşca în apă. Acum, gândurile mele s’au în tors d in nou la urs care înota caşi mine, in acelaş ochiu strâmt.

Eram lipsit dc orice mijloc de apărare. Tot ceiace puteam să fac era să mă ţin la o cât mai mare distanţă de ursă. Spre liniştea mea im ediată am putut face constatarea că ursul se temea de mine în aceiaşi m ăsură în care mă temeam eu de el. Am încercat atunci să mă urc din nou pe ghiaţă. Simţeam că puterile încep să m ă pără­sească. In tot acest timp nu-1 pierdeam pe urs din vedere nici o singură clipă; d a r trebue să m ărturisesc — ca să fiu sincer — că mi-era (> frică îngrozitoare să nu m ă atace. Prea comod nu se sim- ţea, bine’nteles, nici vecinul meu, ursul. De câteori făceam câte c mişcare, clăm pănea din d inţi şi m ârâia, caşicum se aştepta să-iatac eu pe el. . .

Apa rece mi-a răcorit in tre tim p sângele. M a cuprins un calm ciudat. Fără să-mi pot da seama de ce, am început să-mi studiez cu atenţie ciudatul meu cam arad. Cu toată situaţia prim ejdioasa în care mă aflam, am început să am un ex traord inar interes pentru el. Creerul meu a început să lucreze repede şi limpede. Eu, care am ucis atâtea fiare in viaţa mea, n ’am putut şti până atunci^ ca ochii unui urs ar putea fi plini de expresie. La început am zărit în ei num ai spaim ă şi furie; d a r treptat-trepţat, pe ce se obişnuia mai mult cu m ine, a renunţat de a-şi mai arăta colţii. Aveam im­presia că-i ghicesc gândurile. El se uita când la mine,_ când la câini, şi părea că se m iră grozav că sărisem şi eu in apa. Ştia a- cum că nu voiam să-i fac nici un rău. Cu o săritu ră ar fi putut a- junge pe ghiaţă, dar nu se încum eta de frica câin ilor, care -1 latrau si care s’ar fi năpustit asupra lui: Şi dacă nu mă urcam şi eu pe ighiaţă, îşi închipuia desigur că trebue să fie din aceiaşi pricina.

Când am ajuns la aceste concluzii, aveam sim ţim antul ca ursul mă înţelege şi că m ă compătimeşte. Am observat deasemeni ca ursul urm ărea cu surprindere cum câiţiii îl chinuesc numai pe el, r e p e z i ndu-se la botul lui deîndată ce-1 prindeau în apropiere, şi ca se ţineau la distanţă de m ine, caşicând le-ar fi fost teama, u un moment dat, el şi-a în tors capul spre mine şi am putut constata că expresia feţii sale era prietenoasă; dar spre uluirea mea a tre ­bu it să mai constat că se apropie tot mai mult de mine, caşi cand ar fi căutat protecţie. . . , .

Ursul se afla acum numai la doi m etri departe de mine, şi,, deşi aveam convingerea atitudinii sale respectuoase, totuşi, fa ţa de a- tacurile necontenite ale câinilor, mă temeam să nu-şi îasa din răb­dări şi să-şi reverse furia asupra mea. Mi-a venit atunci o inspi­ra ţie .'L e-am strigat câinilor, cu toată puterea, să se dea înapoij Hârţuiaila ţinuse destul tim p ca să-şi vină din nou în fire; şi daca ascultarea ordinului meu a suferit o mică întârziere, el a fost totuşi executat, deşi cu m ârâituri de desamăgire.

Pentru prim a dată dela începutul vânătoarei, ursul părea liniştit. Si acum, se întâm pla ceva ce nu voi uita niciodată. Ursul a înţeles că eu i-am gonit pe prigonitorii lui, şi şi-a î n t o r s capul spre mine. De data asta nu mă mai puteam înşela. In ochii lui vedeam o ex­presie de recunoştinţă, aceiaşi expresie pe care o văzusem de a- tâtea o ri în ochii câ in ilo r mei, când îi mângâiam sau le făceam ceva pe plac. Nu e uşor să descrii expresia feţii unei fiare; dar sunt sigur că .aceia, care cunosc îndeaproape animalele, nu se vor îndoi că până şi cele mai sălbatice fiare pot dovedi recunoştinţa.

Nu e, desigur, ceva neobişnuit ca oam eni^ care au _dus o luptă desnădăjduită pen tru salvarea vieţii lor, să făgăduiască lucru ri pe care să le pună în aplicare dacă vor scăpa teferi. Acelaşi lucru m i s’a întâm plat mie. Am făgăduit că, dacă am să izbutesc sa scap cu viaţă din acel infern, voiu face tot ce-mi va fi cu pu tm ţa ca sa salvez si viata ursului. Cu dinţii clănţănind de frig, am făgăduit ca

i . i ' ___ ____: .1 _ ______ 1 , n n n . . r n l n t n c r i

apă de 25 de grade sub zero; şi fiecare m inut in plus m i se parea o veşnicie. Pierdusem orice speranţă de salvare, cand de-odata apăru Qoluntanguaq, la o distanţă de vre-o două sute de m etri. Abia mă zări, um ăr la um ăr cu ursul, şi câin ii la o oarecare depărtare de mine, că deveni atât de surescitat încât scoase un urlet ca de fiară. El sări din sanie, şi o luă pe jos în fugă. Abia atunci mi-am dat seama că sunt salvat. Dar în acelaş tim p mi-am ream intit de

•făgăduiala mea. Mi-am adunat ultimile mele puteri şi am început să s tr ig :

— Nu ucide ursul! Nu ucide ursul!Dinţii îmi clănţăneau aşa cum plit încât strigătul meu deveni un

urlet nearticulat. A trebuit să repet strigătul de câteva ori, ca es­chimosul să priceapă ce spuneam. La început părea redum erit; credea că mi-am eşit din m inţi; da în ele di nurm ă părea să se fi lăm urit:

361 sn

— Nu, nu-1 ucid. în tâ i te voi salva pe tine!El îşi deshămă toţi câinii şi, în timp ce aceştia se năpustiră

asupra ursului, îmi aruncă o funie. Dupăce mi-am strâns mijlocul cu ea, Qoluianguaq im’a tras afară. Eşind din apă, am sim ţit că mă străbate un fior atât de rece şi de dureros, încât mi-am pierdut cunoştinţa. Am încercat să vorbesc, dar cuvintele mele nu mai aveau decât sunetul unor şoapte.

Când mi-am revenit, vestmintele mele zăceau îngheţate pe ghiaţă. Eram gol, dar cald şi in viaţă, scufundat în sacul de dorm it. Qolu- tanguaq stătea lângă 'mine, cu o ceaşcă de ceai fierbinte, pe care mi-o ţinea lip ită de gură. Prim ul gând mi-a fost la urs:

— Ursul! Unde-i ursul?...Eschimosul râse din toată inima.— N’avea nici o grijă de urs! — zise el glumind. Ehei, de când

In rom. de Ad. B.

f x n n u J a k U ^

APA DE COLONIA PARFUM Şl PUDRA

SOIR DE PARIScreaţiunile subtile ale casei Bourjois su n t p referate de l u m e a elegantă.

Apa de Colonia litru Lei 400 */. .. 220 114 •* .. 11*100 gr. „ 50

Pudra cutia mare „ 100 cutia mici 70

Parfum Lei 60, 100, 220, 330

c 6 t h * i i S i i i -

ÖOURJOIS

BOURJOISP A R I S

SCHONBERGER & GRUNSTEIN S. A. mS U C U R S A L AS T R A D A C O L T E l 14

B U C U R E Ş T IT E L E F O N : 3 4 7 / 8 6

MARE DEPOZIT: de D riluri, P luşuri, Ş tofe de mobile, P ânză de tra n sp a re n te , G obelinuri de stil şi m oderne, P reşu ri de cocos şi iu tă , Ş tergătoare , Huse şi capote de autom obile. F u rn itu r i de tap iţe rie , S foară, Funii, M uşam ale, C ânepă, Arcuri. Seegras, etc

P R E Ţ U R I C O N V E N A B I L E

Pag. 18

Dacă pământul ar inceta să se mai invârteascăCataclismele de pe suprafaţa globului care In cele din

urmă ar arunca in spaţiul interplanetar, o lume distrasă.

I N capitolul precedent am căutat să imaginăm cc s’a r în tâm ­pla dacă păm ântul ar înceta a se mai roti în jurul axei, sau dac’ar înceta la un moment dat să m ai facă anuala-i călă-

lorie în jurul soarelui şi am văzut că form idabilele inundaţii, şi uragane, insuportabilele geruri şi călduri şi toate celelalte convulsii ale naturei, a r depăşi tot ce poate închipui o m inte omenească.

Pe de altă parte ceeace s’ar întâm pla dacă ceva a r veni să ac­celereze călătoria păm ântului în jurul soarelui, e lesne de prevăzut. Forţa centrifugă a acestei călătorii anuale, cum păneşte atracţia către in terio r a gravităţei, îm piedicând păm ântul să cadă in soare.0 sporire a acestei viteze ar strica echilibrul şi planeta noastră şi-ar lua sborul în spaţiul interstelar, unde s’a calculat că tempe-1 atura e sub zero absolut adică minus 273 grade.

IY* H/i glob ce s ’ar ro ii cii m are viteză, fo rţa centrifugă ar st­runea oam eni ş i ob iecte in spaţiu . Pe suprafaţa păm ântului n ’ar

m ai f i cu pu tin ţă să sta i decât la Poli.

Dacă la căderea in soare am văzut că ne-am pom eni în tr’un uriaş furnal, se depăşeşte tot ceeace s'a im aginat despre harnicul Ha­des, rostogolirea în spaţiul in terstelar ar realiza biblicile expresii: „în tunerecul din afară” şi „grozăvia dezolărei” . Pentru ochiul o- menesc de pe planeta desprinsă din cercul său, soarele ar deveni din ce în ce mai mic şi mai puţin lum inos, până când nu s’a r mai deosebi de o stea. Această îndepărtare dela sursa de căldură a r însem na sfârşitul om enirei. Lacurile, râurile şi oceanele ar În­gheţa până la solidificare, umezeala ar cădea din atm osferă sub formă de zăpadă şi în cele din urm ă însuşi aerul, a r deveni în- tâiu lichid, apoi s’a r solidifica.

Dacă om enirea ar putea prevedea această catastrofă cu câţiva zeci de ani înainte, astfel încât să aibe tim pul a se pregăti pentru perioada ce-ar urma, ar putea construi nişte locuinţe cu un sistem special de încălzire artificială, în care câţiva nefericiţi observa­tori a r răm ânea să călătorească ani dearândul prin spaţiu , cu lumea desprinsă de viaţă. Tot ceeace ei a r înregistra însă ar p ieri odată cu dânşii.

Deşi om enirea şi toate celelalte forme de viaţă m ai înaltă ar fi exterm inate, câteva din cele mai inferioare şi în special m icrobii, ar rezista excesivului ger, gata să reînvie şi să se reproducă ori­când păm ântul a r re in tra în sfera altui soare, în aşa fel încât să evolueze în jurul lui. Acesta ar fi un noroc aproape im posibil; mult mai p robabil e că păm ântul in trând în zona unui alt soare, a r fi atras în sânul de foc al aceluia, determ inând o explozie de gaze albe şi fierbinţi.

Presupunerea unei sporiri a vitezei cu care păm ântul se Învâr­teşte în jurul axei sale, im plică un concurs de evenim ente cu m ult mai complex şi mai in teresant. Totul depinde de coeficientul de siporire a vitezei. Să presupunem , că aceasta devine mimai cu foarte puţin mai m are decât în prezent; spre exemplu, că în loc să-tşi facă revoluţia în 24 de ore, şi-a,r face-o in 20. Ce s’ar întâm pla în acest caz.

Prim ul rezultat a r fi o descreştere a forţei pe care o exercită gravitatea, aceasta e determ inată pe deoparte de m ărim ea de massa păm ântului, pe de alta de forţa centrifugă a ro tirii păm ân­tului. In vreme ce massa păm ântului a r răm âne aceeaş, accelerarea

de RENE T H E V E N IN

m işcărei a r avea tendinţa de-a asvârli tangenţial în spaţiu, toate obiectele de pe suprafaţa păm ântului. Această dim inuare a gravi- tăţei a r varia după latitudine. La poli, situaţia nu s’ar schim ba cu nim ic, pentrucă axa im aginară a păm ântului trece p rin aceste puncte care sunt deci im obile; dar pe m ăsură ce am înainta Spre ecuator, forţa centrifugă s ’a r sim ţi din ce în ce mai mult.

In actualele condiţiun i de existenţă, se ştie că un corp transpor­ta t dela pol la ecuator pierde a 289-a parte din greutatea sa, datorită forţei centrifuge. In mod practic însă această diferenţă nu e a- precia'bilă. Un om care cântăreşte 65 de kg. la poli, are numai 64.875 kg. la Ecuator. D ar dacă s’a r m ări viteza revoluţiei păm ân­tului, la 20 de ore, condiţiunile vieţei umane ar suferi considera­bile m odificări. In prim ul rând ar trebui să închipuim noui un i­tăţi de m ăsură a tim pului. Am avea 426 de zile în tr ’un an. Dacă aceste zile ar răm ânea îm părţite în 24 de ore ca acum, fiecare oră a r fi egală cu cincizeci din actualele noastre m inute şi-am observa că în zonele tem perate, cele m ai lungi zile ale verei, care sunt în luna lui Iunie, n ’ar depăşi treisprezece sau patrusprezece ore, din zori şi până la apusul soarelui, în vreme ce dc Crăciun, la New- York, sau la Bucureşti, soarele ai străluci abia şease ore. D ar mo­dificările cu adevărat considerabile s ’ar produce în câm pul vieţei.

Să am intim mai întâi că efectele forţei centrifuge sunt propor­ţionale ou viteza rotaţiei. Aceste efecte ar deveni mult mai percep­tibile în cazul pe care-1 considerăm , pentrucă viteza ar spori cu o şesime. In regiunea ecuatorului omul sau anim alul s’ar sim ţi m ult mai uşor, ar săvârşi tot felul de acţiuni fără efort, a r allerga cu o repeciziune nemai cunoscută, ar sări cu o surprinzătoare uşurinţă etc. In ace laş tim p oamenii a r avea iluzia c ’au devenit deodată cu mult mai pu tern ic i, pen trucă, m uşchii lor cari şi-au p ăstra t elas­ticitatea, ar în tâm pina o dificultate mai m ică în rid icarea obiecte­lor care vor fi devenit mai uşoare.

D ar aceste avantagii a r fi anulate de inconveniente foarte se­rioase. In prim ul rând , atm osfera noastră s ’a r resim ţi de pe urm a acestei reduceri a gravităţei, rarefiându-se. Oam enii a r respira cu greu, pentrucă spre a in troduce o aceeaş cantitate de oxigen în plăm âni, a r trebui să absoarbă m ai imult aer, şi deci să accelereze m işcările toracelui. Aceasta ar im pune un efort m ai mare inimei, care spre a prim eni sângele a r necesita o cantitate m ai m are de oxigen.

In felul acesta avantagiile uşurin ţei şi ale pu terei a r tfi doar fictive, pen truc’am obosi foarte curând. Am putea rid ica greutăţi mai m ari, dar efortul ne-ar afecta mai pro fund decât atunci când ridicăm sub actualele condiţiuni, unul din cele mai grele obiecte. In tr un cuvânt n ’am avea n ici un beneficiu d in această m odificare. In acelaş tim p, am avea de suferit fenomene meteorologice m ai mult sau mai ^puţin neplăcute. Se ştie că evoluţia vânturilo r pe suprafaţa păm ântului se datoreşte în parte m işcărei rotative a glo­bului. M atematicianul Gaspard de Coriolis a arătat, p r in tr ’o de-

361 Bl

Cum s ’ar vedea stelele când viteza de rota ţie a păm ântului ai atinge un pu n ct culm inant. '

D atorită forţe i centrifuge sporită p rin accelerarea rotaţiei, oceanele ar f i asvârlite in spaţiu.

m onstraţie practică extrem de interesantă, că fiecare din corpii m obili aflători pe suprafaţa unei sfere ce se învârteşte în jurul unei axe, e în tors din calea sa ch iar p rin faptul rotaţiei.

Această deviere se face spre dreapta m işcărei de rotaţie în emis- ferul nordic şi către stânga, in em isferul sudic al globului. Această

Pag. II

forţă e desigur foarte slabă dar se exercită asupra unor masse^gi­gantice de m aterie cum sunt atmosfera şi oceanele, determ inând astfel curente aeriene şi curente oceanice, care sunt un fel de c ir­culaţie vitală pe suprafaţa păm ântului.

Aceste curente au uneori o mare viteză, şi uneori contribuesc, mai cu seamă în zona ecuatorială^ la producerea teribilelor ci- clonuri ce devastează adesea această parte a păm ântului.

Acum, proporţiile acestor devastări, ar spori în raport cu viteza de rotaţie a păm ântului, ia r actualele ciclonuri ar deveni mai de­zastruoase, ru inând în tinderi de păm ânt şi distrugând oraşe întregi.

In acelaş tim p curentele oceanice şi-ar dubla violenţa, opunând serioase obstacole navigaţiei şi schirrfbând orele şi caracterelefluxurilor. .

E probabil că dacă aceste condiţiuni ar dura neîncetat cateva secole la rând, oamenii şi o mare parte din anim ale ar sfârşi prin a se adapta. Poate că — dacă teoriile evoluţiei sunt adevărate — ar suferi prin ' această adaptare, m odificări fizice. Sporirea vitezei de rotaţie ar avea astfel influenţa asupra organism elor şi deci a- supra înfăţişerii noastre.

Populaţia zonelor tropicale, care-ar fi cel mai mult afectată de aceste m odificări, a r diferi din ce în ce mai mult de cea a regiu­nilor polare, pentru care condiţiunile de viaţă a r răm âne aproape asa cum sunt în prezent. După câteva secole, deosebirile dintre rase ar fi mai m ari decât oricând. Spre exemplu, eschimoşii ar răm âne aşa cum se găsesc acum, dar negrii din Congo şi indienii din Brazilia ar ajunge la un moment dat să nu mai semene cu s tră ­moşii lor.

Spre a procura sângelui în condiţiunile descrise oxigenul necesar, plăm ânii lor ar trebui să fie cu mult mai desvoltaţi, de unde ar rezulta o corespunzătoare desvoltare a toracelui. T rupurile lor ar fi cu mult mai late şi mai adânci în regiunile coastelor, în vreme ce membrele — având a face un efort mai mic, în lupta cu gra­vitatea — s’ar atrofia treptat. Pe de altă parte, echilibrul lor ar fi mai puţin stabil, pen truc’ar fi mai puţin solid legaţi de pământ, in care caz, a r compensa dezavantagiul întărindu-şi bazele, adica des- voltând la picioare nişte labe m ai lungi şi mai late. Bezultatul ar da probabil im presia unei c a r i c a t u r i z ă r i . .............................

Până acum am im aginat o sporire relativa mica in viteza de rotaţie a păm ântului. Condiţiunile de viaţă ar deveni insa din ce în ce mai penibile, pe m ăsură ce această viteza ar spori. Fenome­nele descrise s’ar accentua şi ar veni un moment când viaţa ar deveni im posibilă in zonele tropicale, unde efectele vitezei s a r sim ţi mai mult.

Să presupunem că păm ântul s’ar învârti de 17 ori repede decât acum. Pentru ce am ales tocmai această cifră? Conform le- gei după care forţa centrifugă variază proporţional cu patratul vitezei de rotaţie, urmează în cazul presupus că aceasta forţa ar fi de 17 m ultiplicat cu 17 adică de 28!) de ori mai mare decât azi. Am văzut că în actuala mişcare de rotaţie, acţiunea gravitaţei este de 289 de ori mai mare decât cea o forţei centrifuge la Ecuator. In cazul presupus însă, cele două forţe ar deveni egale, şi corp ii şi-ar pierde aci orice greutate.

In aceste condiţiuni, oamenii şi animalele n’ar mai atinge pă­m ântul şi n ’ar mai putea umbla sau alerga. La prim ul pas ar fi aruncaţi în aer şi i-am vedea plutind_ în spaţiu, ia r când ar sari, s’ar rid ica în sus ca nişte baloane, fără a mai reveni la pământ. Ei n ’ar mai întâm pina nici m ăcar rezistenţa aerului, care şi-ar pierde şi el greutatea. Ba m ai mult, e foarte probabil ca aerul nici n ’ar mai exista, moleculele sale îm prăştiindu-se în spaţiu, sau aeumulându-se în acele regiuni ale păm ântului unde forţa g ia \i- tătii s’ar mai exercita încă.

La fel s’ar întâm pla cu automobilele, trenurile şi celelalte vehi­cule, care nu s’ar mai putea mişca, pentrucă n’ar mai avea contact cu păm ântul. Când motoarele ar fi puse în funcţiune, roţile s’ar în ­vârti pe loc ca şi cum ar fi suspendate în aer.

Atmosfera şi apa pierzându-şi greutatea, nu s’ar mai acumula la nivelurile cele mai joase. In jurul ecuatorului, un imens inel lichid s ’ar rid ica în spaţiu şi n ’ar fi ţinut în loc decât de către atmos­fera regiunilor învecinate. La cea mai mică m işcare ce ar împinge acest inel în sus, l-am vedea porn ind in spaţiu, pentru a nu mai reveni niciodată la suprafaţa păm ântului.

Majoritatea lucrărilo r manuale ar deveni imposibile. N arn mai putea ridica ziduri, pentrucă m aterialul constructiv pierzându-şi orice posibilitate de coeziune s ’ar risipi ca nourii. „Firul cu plum b” n’ar mai indica o linie verticală, ia r „nivela cu apă” n ’ar mai in ­dica o linie orizontală. In tr’un cuvânt, n ’a r mai exista nici un punct fix, în raport cu care omul să-şi poată face o idee asupra mediului.

Admiţând că oamenii ar putea trăi in această zonă fără aer, ei nu s 'a r putea hrăni. Lichidele şi-ar pierde fluiditatea, trebuind trase din pahare şi sticle aşa cum tragi un dop de plută. In aceste condiţiuni, viaţa ar deveni im posibilă la ecuator şi creeaturile ar fi nevoite să se retragă la poli, unde s’ar mai exercita încă forţa gravităţei. . . , . , -

Să presupunem însă că viteza de rotaţie a pamantuJui suferă o nouă sporire. In cazul acesta, corpurile nu numai că nu vor mai avea greutate, dar vor fi aruncate în spaţiu de către forţa cen tri­fugă, ca nişte pietre d in tr’o praştie. Oceanele ar fi aruncate şi ele In vid şi tot ceeace n’ar fi absolut fixat de pământ, a r dispărea. Dacă' viteza ar continua să sporească, arborii a r fi desrădăcinaţi, ia r casele smulse de pe temeliile lor. Cerul ar lua un aspect cu totul nou şi dacă ar mai răm âne ochi om eneşti cari să privească stelele, acestea n 'a r mai apărea sub forma unor puncte luminoase şi asemeni unor lame de foc.

In cele din urmă, păm ântul ar fi despuiat de tot ceeace poartă pe suprafaţa sa devenind neted ca o mingie de metal şi-ar con­tinua să se rotească p rin spaţiu, fără urm ă de viaţă pe el...

36i - m

VA fARD AţiZ I L N I C . . .

D A D T O A L E T A l>V.

INTIMA 0 NEGLIJAŢIdar cea mai importantă îngrijire a cor­pului Dv. adică toaleta Dv. intimă o neglijatu.

Puteţi fi frumoasă. însă dacă uitaţi prin­cipiile^ Higienei. frumuseţea exterioară nu poate să dureze, vă veti simţi mereu indispusă şi cunoştinţele Dv. vă vor neglija şi vă vor părăsi. A fară de aceasta sunteţi expusă la multe pericolede îmbolnăvire.

Vă puteţi uşor ajuta: întrebuinţaţi pen­tru toaleta intimă zilnic

G1 BALDOSELA FARMACII ŞI DROGUERII

D a c ă v r e ţ i s ă f a c e ţ i u n d a r f r u m o s , p r a c t i c , ş i i n s t r u c t i v r u d e l o r s a u c u n o s c u ţ i l o r d v .

Abonaţi-i la Realitatea Ilustratăr e v i s t ă p e n t r u t o ţ i

Abonam entul pe un an ( 5 2 num ere ) 4 0 0

lei, pe şase luni ( 2 6 num ere ) 2 0 0 lei.

— Pag. 21)

D E B O R D kDimineaţa dela 5 şi jum ătate razele

soarelui bat puternic, aşa încât noi a- ^ându-1 în stânga simţim căldura lui •are dogoreşte, In vreme ce pe partea Jreaptă răm âne m ai răcoroasă. Trecerea dela zi la noapte şi invers la apusul soa­relui e bruscă. E în tuneric adânc şi în zece m inute soarele s’a şi rid icat dea­supra orizontului.

Decolăm dela Kosty în ziua de 4 Noemibrie 1933, la 6 dim ineaţa, cu di­recţia Malakal. Duipă zece m inute avio­nul Cernescu-Manolescu virează brusc spre dreapta şi se înapoiază către Kosty.Tim pul e relativ bun şi nu vedem nimic înaintea noastră. Ce să se fi întâm plat? Aterisăm din nou la Kosty şi aflăm de la cei doi că m anom etru! de presiune a uleiului a scăzut brusc. Insă nu era nici un accident: m anom etrul se s tr i­case. S’ar fi putut întâm pla să se spargă o conductă de ulei, şi p ierzând uleiul să se producă griparea m otorului. De­colăm din nou şi luăm sborul spre Ma­lakal. Cu cât înaintăm , jungla devine mai expresivă, mai deasă, mai fioroasă. După două o ie de sbor ne aflăm în savană, în trerup tă din când în când de plantele agăţătoare şi lianele care o fac de nepă­truns. Uneori terenul p rezin tă aspectul unui lan în tins şi nesfârşit de ierburi.Trecem deasupra satului Kako, la 15-20 klm. de el, şi la 500 m etri sub noi ob­servăm deodată două anim ale fugind în sensul nostru de sbor. Aleargă foarte re­pede şi fuga lo r ţine vre-o 7-8 kilom etri.După culoare şi m ărim e face im presia că sunt lei, deşi n ’am isbutit să-i iden ti­ficăm precis. La un m om ent dat o iau spre dreapta, in trând în altă junglă.

Suntem destul de îngrijoraţi, în trucât dela Kosty ni s’a spus că pe aici există fiare şi in special şerpi veninoşi. Iarba sub noi are cel puţin doi m etri înălţim e, aceasta în com paraţie cu pomii pe ca- re-i vedem uneori. Sub iarbă terenul e mlăştinos. De sus vedem sclipind ochiuri de apă, ia r un aterisaj pe aceste locuri a r «fi tot una cu m oartea sigură.

După trei ore şi treizeci de m inute a- jungem la Malakal unde ne-am ro tit de câteva ori până când să găsim aerodro­mul. Deşi m arcat ca oricare altul, fiind situat însă pe malul Nilului, com plet i- nundat şi acoperit de ierburi m arine, a fost greu de descoperit, ia r cortu l per­sonalului, la fel cu baraca Shell, deşi existau pe teren, nu erau destul de vizi­bile.

Aerodromul e mic, inundabil şi numai o mică parte e cosit. A terisarea necesită o redresare a noastră deasupra Nilului, trebue făcută cât mai scurt posibil. Deşi dificilă, ea se petrece pentru noi toţi în condiţiuni bune.

Căldura de aici e dc- nesuferit fiind şi umedă, din p ric ina ploilor care cad din abundenţă de mai m ultr ori pe zi.

Im ediat după aterisare avem o surpriză destul de neplăcută: la aerodrom ni se comunică de cum sosim că nu vom putea pleca m ai departe, în trucât aerodrom urile Congor şi Bor, care ur­mează im ediat după Malakal, sunt com plet inun­date şl acoperite cu ierburi de aproape doi me­tri, aşa încât utilizarea acestor aerodrom uri ar fi im posibilă, ba nici nu le-am putea recunoaşte şi descoperi. Numai aşa putem pleca mai de­parte, dacă am sări peste Congor-Bor, mergând direct la Juba.

După o chibzuire serioasă hotărim să schimbăm drumul in iţia l şi să ne îndrep tăm spre Yrol, care este situat la o distanţă de aproxim ativ 250 kilo­metri, spre dreapta şi înainte. Ni se spune insă că şi la Yrol e aceeaş situaţie.

Sil»: C opii de negri ia Khartum

Mijloc: Statuia Iui Ram,ies al II-leu

Jos: Turmă de elefanţi spre Kongor

din raidul Bucureşti-

Malakal ( A f r i c a )Ce e de făcut? Să mergem direct la

Juba ar fi soluţia cea mai bună, dar dis­tanţa între Malakal şi Juba e de peste 560 kilom etri (pe h artă ), ia r avioanele noastre nu au această rază de acţiune ch iar cu vânt nul. Pe de altă parte, în regiunea ecuatorială unde ne găsim este exclus ca pe distanţa de pesle 500 kilo­m etri să nu întâlnim vânt sau ploaie. Dacă am fi nevoiţi să ocolim vreo preci- pitaţiune atm osferică, sau vreo furtună, a r însem na să ne hazardăm nebuneşte fără să ajungem la Juba. La Congor şi la Bor mi putem aterisa şi iarăşi nu putem avea siguranţa că înnapoiându-ne even­tual, vom mai putea atinge Malakal.

După multă gândire şi fel de fel de socoteli, găsim un mijloc transito riu : a- vionul YB-ABO, fiind am enajat pentru o rază de acţiune mai mare ca a celorlalte două avioane, a r putea face o recunoaş­tere a terenurilo r Congor-Bor, după care ne-am putea da seama precis de situaţie. Deşi sosisem num ai de o oră la Malakal, alim entăm avionul care im ediat deco­lează spre a executa recunoaşterea ho- tărîtă .

Cei rămaşi la Malakal aşteaptă cu ne­răbdare întoarcerea acestui avion, dori­tori să afle cu un moment mai înainte rezultatul. In tre tim p se face o uşoară revizuire a m otoarelor, urm ând ca ali­m entarea să se facă tot spre seară, ca de obiceiu, până la orele patru căldura fiind prea mare.

Personalul asistent al aerodrom ului ne spune că pe aci sunt crocodili şi că se pot vedea, căci Nilul nu e departe. Dar am ărâţi de perspectivele unei în tre ru ­peri a călătoriei, nu ne mai tentează ni­mic. Cercetăm din ochi pe negrii din jurul nostru ca ri a traşi de sgomotul mo­toarelor s ’au adunat în cerc. Sunt înalţi, slabi, aproape fără îm brăcăm inte pe ei, purtând in jurul gâtului mărgele făcute din sticlă, lemn şi m ai ales d in oase. Unii au pe cap câte trei-patru pene, fixa­te cu un fel de cocă de culoare galbenă, lucioasă şi solidificată, care îi acoperă părul. La picioare poartă b ră ţări de m e­tal, ia r în m âini ţin lănci destul de lungi.

J U R N A L

361 — SH — Pao 2 i

In picioare delà orele patru dim ineaţa aşteptarea pe aerodrom devine enervantă. însfârşit către orele 14, un bâzâit de avion se aude şi im ediat îşi face apariţia YR-ABO, care după ce aterisează ne avertizează că Congor n’a putut fi găsit şi identificat, căci tot terenul este inundat, reperele probabil dispărute sub apă, şi ier­burile foarte înalte.

Sborul de recunoaştere a durat in total patru ore şi cu toate cercetările făcute n’a putut aduce nim ic satisfăcător.

Obosiţi şi cei cari au aşteptat, şi cei cari au fost în recunoaştere, hotărâm să mergem la casa de adăpost care se află la 6-8 kilm. de aerodrom .

Suntem cu toţii preocupaţi de gânduri şi astfel in jurul nostru totul ni se pare monoton şi trist.

Pe la orele 16 echipajele pleacă la aerodrom , spre a îngriji (te alim entarea avioanelor, înţelegându-ne ca seara să decidem ce vom face a doua zi.

Deşi la plecarea din casa de adăpost, cerul era semn şi atmos­fera calmă, după ce ajungem pe teren, în timp ce se făceau alim en­tarea cu benzină, iată că spre est cerul se întuneca şi în mai puţin de cinci minute se deslănţue o furtună groaznică. Cerul e negru, fulgerele sunt lungi şi puternice, tunetele se succed atât de des, încât ai im presia că te găseşti pe un front, în mijlocul unui baraj de artiileçie*êi)ikcade atât de abundentă, încât se pare că tr ’adins a dat drum ul iiniii,.unhoi de apă de sus.

De abia avem vreme să punem capotele u t^no toare şi anmenajeje ioanelor, restul răm ânând In bătaia ploii.. Noroc s i avioanele astre erau ancorate cu tirbuşoane de fler ş i pe lângă eie, la fie-

< ar i pă ca şi la anvpenaj am aşezat câte un bidon de Io litri ca pa citate, plin cu plumb (bidoane Shell). Dacă lipsiau aceste an­corări fără îndoială că avioanele noastre a r fi fost rupte de fur­tună, căci o ricât am fi ţinut de ele, noi eram prea puţini la număr.

Furtuna continuă tot mai năpraznică, in vreme ce noi sgnbu- liii im preună cu reprezentantul Shell şi câţiva negri privim cu miiă la avioanele în băt .a apei. Ne e teamă ca nu cumva să se des- . leezc n'.acajlrf fcare îm eleşîe aripa, sau apa să pătrundă In părţile sensibile ale avu/ffii lor. Din pric ina torentului nu se vede nici Ja ¡0 n u tri, deşi e încă '¡:rnină. . . . . *

La şease seara brusc se î-ee noapte ş i n ici un semn de îm bună­tăţire a vremii. Reprezentantul ''heli —— un grec sim patic ne in ­vită în cort spre a ne oferi un ceaiT-dd. Mai facem UU cmitrQl a- vioanelor, în ceeace priveşte ancorarea, ditt. eutlMe debagaje impermeabilele şi combinesoanele, s p i > IUwl"aiCa,«aCl frigul e sim ţitor. Avem o nouă surpriză n ep ljl:» » ; fp a a pătruns în cutiile de bagaje şi dacă ploaia va dura in ^ p a ţilt, desigur pana in zori le va umple de apă. j „ i

Lăsăm de pază doi negri cărora li s a spus ca lfl e a i de p e ri­col pentru avioane, să ne anunţe. J B H S g É k

In cort găsim câţiva negri noi, cari stau pe viné, gesticulează şi vorbesc în tre ei. Noi suntem tăcuţi. La în trebările gazdei noastre răspundem scurt. Ceaiul lui ne m ai înfiorează p u ţin şi d u p ă c e n l se dă asigurarea că avioanele vor fi in ne supraveghiate hotărâm să plecăm până la casa de adăpost. I’jJ jos, căci maşina, Iască nici n ’ar putea merge, dar îi este şi in ten ¡să circulafia, spre a nu strica drumul. Pornim deci pe jos cu la;; terne electrice tn mână ca să in* lumineze drumul. Dar apa şi ii(!0 )iuî Sttïrt f f lû P i» Ca n a t cum să-ţi alegi drum bun şi mergi drept, unde nim ereşt, _

După o oră şi zece minute <k- drum, ne găsim m faţa unei uni de decauville şi nu mai ştim d icâ am trecu t MU nu de casa •; adăpost. Tocmai eşisem din sat.A negrilor. Pe când stani ş i J T s o - cotiam, observ lu i patru negrii ¿nalţi şi bine legaţi, pe dealifFegul goi şi cu l ă n c i » ! mâini. Ivanovici, Îndreptând -spre > V > n a . >• în treabă: H fek

— R esthouseH M U iouse?Nici un răsp ms, n id m ăeâr o priv ire spre noi. Ne^ru ne oco­

lesc de parcă l&ar fi tfcami să nu-i muşcăm si dwfKir in bezna. Unde s’or fi d u H p oare. La în tâm plare ¡pornim flip a dânşii. -V in curând z ă r in t ln dreapta şi in faţa noastră luffiina. h casa de

adăpost.>i^i putt,a*uita ^ c io d a tă această zi şi n » ' ales drum ul prin .ploaia n ăp razn ic l delà aerodrom până ia Rapihouse.

•iapăce ne schim băm de haine şi rufe şi • cflfijjcoQl, la masă, hotărâm că în ziua urm ătoare, daca detola- î- lfv a - f i posibilă, - să se facă o reciFioaştere, tot cu avionul

YţfÂBQ. la Yrol, care se află situat U Ş jjgap ta S» înaintea dru-

" oaia° a '^ u ra t 'p â n ă la orele două noaptea, iar I w o r i i zilei de '^W nhrie aspectul vremii e în alât de mare contrast■ O L *1'1 ' lin

du p ă^ !m f: ™ precedentă, încât îţi vine să crezi că totul i> v f ' ,st decât un \7 s /v * w ta |I a de un verde închis, cerul perfect sei. concertul păsăriloW tem peratura calda. Oare pe acelaş loc a t<potopul din seara precedentă* . ■ ■ • •

Facem tot pe j o i d r u m i i F T n J p ^ ^ ^ ^ a e r o d r o n i ^ formâipl °întreagă ceată cu n ^ ^ K i a j a ţ i sa ne n°:bositor. La aerodrom g ă s i# totul in perfecta ordine. ConSRnWh insa că placajul depe a r f l ^ p unele locuri e ondulat, ia r m cutiile de bagaje s’a scurs apafpw n capac şi avem fiecare cate 15-20 kilo- ¡rr ime în dIus. Scoat «fn afară şi evacuăm apa.

Avionul destinat p f f f ru recunoaşterea la Yrol pileaca cu un alt echipagiu, în tim p cJ restul echipajelor îşi găsesc de lucru la a-vioane şi la motoare. lW . i in \r:

Pe aerodrom e multă m işcare, caci se aşteapta sosirea delà Ki- sumu a avionului de cursă Captown-Cairo, un Handley-Pege cu p X u motoare câte 525 HP, având posibilitatea de a lua u n .p ilo t prim un pilot secund, un mecanic, un radio-telegrafist şi 24 de pa sageri. Işi şi face apariţia şi aterisează. Din el coboara opt pasa­geri. cari trec în cort spre a-şi lua ceaiul.° Aflăm dela pilot c’am putea merge la Juba. Dar acest lucru îl ştiam şi noi şi cunoşteam şi condiţiunile dificile de a atinge acelpunct.

Avionul de cursă, după ce se alimentează decolează spre Khar­toum.

Pe la ora 10 dim ineaţa, se înapoiaZa avionul de recunoaştere do la Yrol, aducând veşti rele. în treg terenul deasupra căruia au sburat e inundat, toate punctele de reper (şosea, canale de irigaţie, e te j sun t sub apă, ia r Yrol-ul nu l-au putut identifica de-şi în drum ul lor au .sburat deasupra câtorva localităţi.

Nemai având la îndem ână nici o soluţie hotărim să ne înapoiem in ţară. Dacă am fi insistat şi-am fi plecat la voia întâm plării, poate că n ’am fi avut prilejul să povestim în revistă tot acest drum, căci raidul nostru s’ar fi term inat tragic. Noi realizasem în defi­nitiv un obiectiv: atinsesem „zona equatorială”. Dacă voiam să în ­deplinim condiţiunea cea mai de seamă a raidului nostru: aceea de a ne înapoia în ţară toţi şase şi cu toate trei avioanele în bună stare, n’aveam altă cale de ales, decât să ne înapoiem.

Cum am putea noi deprinşi să stăpânim avionul ,dar m ai p u ţin deprinşi să stăpânim fraza scrisă — cum am putea să arătăm tris­teţea adâncă cu care am decolat spre Khartoum? Cea mai adâncă nem ulţum ire o produce înfrângerea avântului. Călăreţul sub care cade calul, când era mai aproape de ţintă, sprintenul care alunecă şi cade zece m etri înainte de potou; vânătorul a cărui arm ă nu ia

jo ij|M jiiijiiiri momentul când ţinteşte vânatul cel mai dorit, singuri vor putea priccue care erau sentimentele noastre când ne înapoiam s-pre Khartoum.

Drumul dela Malak il la Kosty — după ce l-am văzut — ne-a pă­rut extrem de monoto.i. Aterisăin la Kosty şi rămânem acolo în timpul nopţii. In ziua urm ătoare plecăm la Khartoum, unde ră­mânem două zile, atât p&itru o cercetare am ănunţită a m aterialu­lui, cât mai ales pentru Uu r i j i r ea unuia dintre noi care părea bolnav. ’ ■; ¡tT.'

In d im ineaţa de S Noembrie 1933 d e c o A ^ ^ M a Khartoum spre Adbara, unde aterisăm , alim entăm şi plecăm nw nank*jjt peste de­şertul Nubiei. La staţia 6 facem câteva viraje, aruncând o UmaUI' deasupra terenului unde petrecusem o noapte neuitată şi apoi ¡con­tinuăm sborul până la Vadi-Halfa, unde rămfmem pe noapte.

9 N oem brie 19S3. Decolăm spre Luxor-ul care ascunde încă atâ­tea mistere. Aterisăin aci pc un aerodrom foarte mic şi neregulat. Dela aerodrom plecăm îndată la hotel şi după ce ne depunem bagajele, mergem să vizităm templele şi m inele despre care s’a scris atâtea: Karnac, templul zeului Amor, alea Sfinxîîoi, acul sacru şi templul d in Luxor. Aci găsim pe celebrul Mousa, Infbi n/.i- to r de şerp i şi scorpioni, care ne oferă un spectacol d in tre cele mai interesante. Luăm câteva fotografii ale dem onstraţiei pe care o /ace pen tru noi. Trecem apoi peste Nil în Valea Regilor, unde vizităm interiorul morminte! >r lui Ramses II, Seti I şi Tutankam on, »precum şi ruinele descopei te de cerând .

La Hofcl Savoya iindefini dorm it, găsim în registru numele i>n> m ultor Pom a n rec

L a * Noembrie decolăm din Luxor, trecem peste Valea Regilor ^ B m ă m calea Nilului spre Asiud. Timpul e frumos, dar dimi-

e ceaţă. La 30—40 kilom etri înainte de Asiud, avionul YR- _5L (Ivanovici-Davidescu), care se găsia în faţa celorlalte două,

Jispare. Crezând c’a plecat înainte, celelalte două avioane străbat r380 klm. până la Cairo, unde spre surprinderea tuturor, YR-ABL nu sosise. Telegramele pornesc, se fac tot felul de cercetări, d a r in tre tim p soseşte un mesaj anunţând aterisarea acestui echipaj la Asiud, şi cerând un m ecanic pentru depanare. Motorul avionuJui, în apropiere de Asiud, începuse a trepida, turajul scădea şi m ersul era neregulat. Norocul a fost înălţim ea m are la care se găsia (1600 m etri), care i-a perm is să se târască domol până la Asiud, unde a aterisat. Echipagiul a dem ontat aci bujiile care se am presaseră, a contro lat plăcile d istribuitoare ale magnetoului şi au încercat să decoleze, dar is’au înapoiat curând, căci m otorul tot nu funcţiona normal. Au hotărît să răm ână până va veni un mecanic să-i de­paneze. La ora 3 după amiază soseşte echipa de depanaj şi echi­pagiul răm âne pe noapte la Asiud. _ . . .

A doua zi dim ineaţă, la orele 8, avionul YR-ABL aterisează şi el la Cairo.

După două zile de răm ânere in Cairo, în ziua de 14 Noembrie plecăm în Siria, la Alep, unde aterisăm şi rămânem peste noapte.

Miercuri 15 Noembrie decolăm dela Alep ca să aterisăm la Ko- nia-Eschisheir, unde m ilitarii turci ne prim esc cu multă bună­voinţă. In ziua urm ătoare sosim la Constantinopol.. Am trecu t repede în revistă toate aceste etape, pentrucă drum ul

e cunoscut c itito rilo r din datele arătate la ducere. Dealtfel nici pe noi nu ne interesa prea mult.

In ziua de 17 Noembrie, la orele 11 decolăm d in Constantinopol spre Bucureşti. Un avion m ilitar tu rc — un Breguet 9 — ne es­cortează din curtoisie o bună bucată din drum . In mai puţin de trei ore ajungem la Giurgiu. . .

Când vedem Dunărea şi înţelegem c am ajuns pe pam antiil p a ­triei, un sim ţim ânt cald ne învăluie sufletele. Totul pare m ult mai frumos, mult mai atrăgător, mult mai bun ca în toate locurile pe care le-am străbătut.

La 30 klm., înainte de Bucureşti ne ies înainte câteva avioane, care au darul să ne producă bucurie şi enervare.

La orele 3.30, cele trei avionete a tensau la Baneasa, dupa 11.000 klm. de sbor.

C opyrigh t la „Realitatea Ilustrată’’ şi „A rpa” Biroul de Presă

CITITI „ L E C T U R A 1361 m - Pag- 22

D I N T O A T Ă L U M E AFABRICANŢII DE CONIAC ŞI POLITICA ECONOMICA GENE­

RALA

Z ECE mii de fabrican ţi de coniac au telegrafiat, nu de mult, fostului prim mi­

n istru francez, Daladier, o re­zoluţie, invitându -1 ca în nici un caz să nu trateze cu Ame­rica plata ratelor datoriilor de răsboiu, înain te de a obţine a- probarea im portului unor can ti­tăţi însem nate de coniac fran ­ţuzesc.

SACRIFICIUL OCNAŞILOR

ENTRU a verifica dacă boala m isteri­oasă a somnului este sau nu propa­gată în districtele m ijlocii ale State­

l o r Unite de o anum ită m uscă, era absolută nevoie ca oamenii să se preteze la o ase­menea experienţă prim ejdioasă.

Multă vreme s'au căutat zadarnic volun­tari pen tru aceste încercări. In cele din urm ă, zece din cei m ai bătrâni ocnaşi dela închisoarea din Jackson s’au declarat dis­puşi să se lase în ţepaţi de aceste muşte, da­că li se dă în schim b zece prânzuri bune, cu m âncărurile lor preferate.

E xperienţa a fost înfăptuită şi oamenii în ţepaţi, trăesc foarte bine dispuşi şi astăzi încă. Nevinovăţia muştei a fost dovedită ast­fel p rin ... câţiva ocnaşi, greu vinovaţi.

CURSE CU PERIPEŢII

CIORAPI SCUMPI

U LTIMA modă de ciorapi de dame, în Statele Unite, a adus — cu toată varia­

ţia neîncetată din ultim ii ani — o surpriză senzaţională. Doam­nele la modă poartă- astăzi cio­rap i din... piele de rechin. E drep t că aceşti ciorapi sunt cam scumpi. In Schimb, sunt mai durabili decât cei de mătase. Şi iată cum rechinii reuşesc să fie folositori, cel puţin... pe pi­cioare.

CUM STAU CASIERII LA CHICAGO

ÂT de „sigur” trebue să se sim tă un casier în ghişeul unei bănci din

Chicago, rezultă din noul mod de construcţie al unui asemenea ghişeu: podeaua constă din- t r ’un strat de beton de un metru grosime, pereţii sunt form aţi din plăci de oţel, tavanul din- t r ’o reţea de sârme de oţel, fe­restrele de sticlă groasă, toate la adăpostul gloanţelor.

D intr’o serie de găuri speciale se zăresc revolvere şi puşti, gata să îm puşte dinăuntru în afară. 0 manivelă pentru declanşarea ga­zelor lacrimogene poate fi acţionată în orice m om ent şi o apăsare pe un buton pune în funcţiune im ediat toate soneriile de alarm ă din întreaga regiune. Iată deci că un ghişeu de bancă, m odernă cu teancurile de bancnote, se înfăţişează ca un adevărat castel medie­val.

AVIONUL ŞI... SCRUMBIILE

O nouă aplicaţie a avionu­lui: aceea de a explora cu priv irea din văzduh

roiurile de scrum bii din ape. In toam na aceasta, flotila de pescuit engleză a cercetat za­darnic asemenea ro iuri produc­tive. Deaceea, a fost nevoită să recurgă în cele din urm ă la concursul avioanelor, care tre­buiau să pândească prada.

VAGOANE DANCING

P ENTRU intensificarea traficului pe căi ferate, diferitele state au început să puie în circulaţie vagoane speciale, cu parchet pentru dans. Desigur, nu e departe m om entul când vom pu­

tea citi recorduri de felul acesta: „în tre Londra şi Glasgow a dan­sat Miss şi Mister Spleen”.

CIVILIZAŢIE ŞI INCULTURĂ

O colaborare rem arcabilă în ­tre civilizaţie şi incultu­ră a fost observată de

curând de un explorator în A- frica. Un „boşim an” îşi ap rin ­dea ţigările cu o surcea de lemn, care era aprinsă p rin fre­care.

DEMPSEY PETROLIST

DACK Dempsey, faimosul boxeur, după ce şi-a p ierdu t titlul de Champion mondial, a ajuns să-şi câştige o pâine am ară ca „ma­

nager” . Totuş, pen tru a scăpa cât mai repede din „ringul” care-i aducea num ai jale şi am ărăciune, şi-a cum părat câteva terenuri petrolifere in Te­xas. Şi acum, un sondaj reuşit ii aduce — după cum anunţă presa am ericană — vre-o 35.000 de butoaie de petrol pe zi. Dempsey străluceşte ast­fel în... petrolul său.

PAZĂ SIGURĂ

tim nul ultimei expo7: ţii m ondiale din Chicago s’au expus în tr’o v itrină,

aşezându-se pe o masă mare, a- proape toate coroanele capete­lor încoronate din lumea în trea gă. In această v itrină au fost prezintate astfel juvaeruri in valoare de aproape un m iliard şi jum ătate lei. Dacă un specta­tor se sprijinia prea tare de vi­trină, el se cufunda im ediat sub un planşeu de otel.

ECONOMIE, ECONOMII!

NU num ai opinia publică ci şi hotelierii şi restau­ra to rii au fost decepţio­

naţi de conferinţa economică din Londra. Diplomaţi s’au a- ră ta t extrem de sgârciţi. Ast­fel, reprezentanţii Americii nu aveau dreptul să cheltuiască mai mult de 6 dolari pe zi. D i­plomatul feudal, bogat şi darnic de odinioară, tinde să dispară. Domnii în joben şi monoclu în ­cep să se ocupe cu socotelile m ărunte ale aritm eticei.

C U prilejul unor curse de cai la Santiago (Chilie), doi jokei au căzut de pe

cai în acelaş tim p şi la acelaş obstacol. Ei au încălecat repe­de, din nou, însă fiecare pe ca­lul celuilalt. Şi-au dat seama de aceasta im ediat, din pricina strigătelor m ulţim ii. Atunci şi- au schim bat din nou caii şi u- nul din ei a putut ajunge la ţin ­tă, ch iar al doilea.

UN ARC DE TRIUMF DIN CIOLANE DE BOU

V ECHEA uzanţă engleză o- fiţerească, aceea de a în ­crucişa săbiile, atunci

când o pereche cununată pără­seşte biserica, a fost im itată, în repetate rânduri, şi cu alte o- biecte, care se potrivesc pentru form area unui arc de trium f. Astfel, vâslaşii încrucişează vâs­lele, jucătorii de golf bastoanele de golf, poliţiştii, bastoanele de cauciuc, etc. Cu totul nouă este însă o variantă pe care au im a­ginat-o, de curând, ajutoarele u- nui m ăcelar din Beading, în

....m m ;.,'... . Anglia. Aceştia s’au folosit laMaestrului lor, de nişte.... ciolane uriaşe de bou, form ândastfel arc de trium destul de original.

3 6 1 — 121 ~ P a9- 23

CUM ŞI L-A PROPUS.

Discursul de Anul Nou al

Domnule D irector!Acum, in pragul anului nou

şi cu bilanţul proaspăt în mână, vă felicit atât pentru a vă dori un an nou fericit şi îmbleşugat cât şi pentru a vă prom ite con­cursul nostru neprecupeţit. Cu

şefului de birou

vă supăraţi... căci am reuşit şi eu să produc ceva în cursul u- nui an... şi cunoscând m ărin i­mia dv... am depus toată munca spre binelele... £i cred că bilan­ţul va fi spre m ulţum irea dv.„ deoarece m erit şi eu o soartă mai bună. La mulţi ani onorate domnule director!

toată situaţia economică mon­dială, secţiunea ce-o conduc a produs un frumos beneficiu în ­trep rinderii şi a contribuit la m ajorarea dividendelor. Insă, o- norate d-le D irector, retribuţiu- nile mele nu stau în raport cu serviciile aduse. Vă rog să b ine­voiţi a examina bilanţul general şi pe acela al secţiunii mele şi veţi constata, că faţă de foloa­sele ce pot să afirm că am adus aduc şi voi putea aduce, salariul meu este complect insuficient. Vă rog deci să binevoiţi a-mi a- corda un sport de 50% la sala­riul de bază şi tot atâta la p re ­mii şi adaose. Contrariu, cu tot regretul ce produce în trerupe­rea vrem elnică a unei activităţi

prodigioase, voi fi nevoit să-ini ofer serviciile altei în trep rin ­deri, unde voi ajunge de îndată la situaţia dorită. Deci, stimate domnule director, vă doresc. în ­că odată un an bun şi vă rog să-<mi com unicaţi cât mai cu­rând deciziunile dv.

Vă salut!

...ŞI CUM L-A ŢINUT

Onorate Domnule D irector!

Mi-am perm is să vă felicit în pragul anului noa ¡1 să vă do­resc sănătate, fericire, m ulţum i­re! Ştiu, da, suin vrem uri grele dar m’am gândit că şi eu... din modestele melc puteri... dacă nu

* U M O R *EFECT PUTERNIC PRECIZARE DIN RESPECT MODA PĂLĂRIILOR

La reprezentarea unei piese de teatru.

-—- „Piesa e sguduitoare. Văd că în stal a leşinat cineva.”

— „Ăluia i-a căzut în cap bi­noclul meu” ,

CUGETARE

— „Trebue să fie groaznic să fi nevasta unui spărgător. Oa­menii îştia vin întotdeauna târziu acasă!”

PETRECERE FAMILIARĂ

— „Am să-i fac bărbatului meu o mare m ărturisire. Ii voi povesti trecutul liieu” .

„Ce fericită eşti. Ai un su­biect de conversaţie pentru nop­ţile lungi de iarnă.”

RISIPĂ

Un scoţian către fiul său: „Acum patru săptăm âni

ţi-am dat doi poli. Acum două săptăm âni mi-ai cerut încă zece 'lei şi acum iar mă tapezi de 5 lei. Ascultă băete, spune-mi drept dela bărbat la bărbat: Cum îi zice fetei?”

REGIM

Medicul către înghiţitorul dv săbii:

—„Aşa dar, cea mai severă dietă. Âdio săbii, adio spade şi baionete. De acum înainte n’ai voie să înghiţi decât cuţi- • taşe de m asă”.

TOTUŞ...

Cei doi se com pletau de m i­nune. El era rom antic şi senti­mental, ea practică şi rea­listă.

— „Iubito — şopti el — ai în tâln it vreodată în viaţă un bărbat, care, prin cea mai uşoa­ră atingere, să te facă să vibrezi până în adâncul firei tale?”

— „Da —- îl în trerupse ea — len tistul meu.”

E a‘: — „Aşa dar, hotărît, ne întâlnim la 5 în hallul hote­lului” .

El: — „Ne-am înţeles iubito. Numai o în trebare: când vei fi acolo?”

RĂSPUNS PRECIS

Profesorul explică elevilor, în ora de aritm etică, fracţiile ordinare.

— „Ascultaţi, băeţi, dacă rup foaia asta de hârtie în patru părţi egale, cum se chiamă fiecare din aceste bucăţi?”

— „Un sfert, răspund elevii în cor.”

— „Bine, acum, spune-mi tu, Popescule: Cum vom numi bu­căţile pe care le obţin, dacă îm ­part foaia în opt?”

—- „Optim i” .-— „Dar dacă aş îm părţi

foaia în opt m ii de bucăţele?”Popescu stă nedum erit. Un

coleg al său ridică degetul şi răspunde prom pt:

— „Confetti, domnule pro­fesor.”

IX ORA DE FIZICĂ

Profesorul: „Ce se’ntâmplă dacă lumina cade pe suprafaţa unei ape cu o înclinaţie de 45 de grade?”

Elevul: — „Se stinge, dom­nule profesor”.

DAR POTRIVIT

— „îm i sparg capul ce cadou să-i fac de ziua lui, logodnicu­lui meu.”

— „Dar ce profesiune are?”— „Poet” .— „Atunci lucrul e foarte

simplu. Cumpără-i un coş pen­tru hârtii.”

LOGIC

-—• „Ionel îmi cere să nu am ochii decât la el. Asta nu în ­seamnă însă că nu pot să trag cu urechea la ce spune Petrieă.”

Gheorghe este un tânăr, mic slujbaş. Eri a fost invitat la şe­ful său, ca al treilea executant în tr’un trio muzical. După ce au început să cânte, şeful se în ­trerupe, pune vioara deoparte şi se adresează slujbaşului său:

— „Bine omule, d ar eşti -me­reu cu o m ăsură în urm ă” .

Gheorghe răspunde tim id:— „Asta o fac num ai din res­

pect, dom nule şef.

SCOŢIANE

Negustorul de haine vechi. —• „Dece vreţi să vindeţi cămaşa dv. de noapte?”

Scoţianul. — „Dar ce să fac cu ea? M’am angajat ca portar de noapte”.

Coniţa este foarte mondenă. Deunăzi, gătindu-se în faţa°băr- batului ei, îi spune:

— „Dă-mi parale că trebue neapărat să-mi cum păr două pălării de toam nă” .

— „Două?” strigă bărbatul înspăim ântat. „Două deodată?”

— „Desigur, una pentru ure­chea dreaptă şi una pentru ure­chea stângă” .

MIJLOC EFICACE— „E groaznic, nevastă-mea

nu ţine minte nim ic”.„Şi nevastă-mea era tot a-

tât de uitucă. Dar acum am des- obicinuit-o. Dacă vreau s’o fac să np uite ceva, lipesc un bilet pe oglindă” .

î n t o c m a i c a >1 « c a ş t l o a m a n i d * » f i r i « H a r i t ajudecă milioane despre efectele minunate ale Tabletelor Togal, cu ajutorai cărora ut obţinut vindecare. Dl. Oeia Ru, din Cernăuţi, de exemplu, sene astfel:

J»U itml obWţ»< q vi —tţ—iCTC ptXnl Pt. rwq» .Ţy 1*

4

Dai Mlm mii «cred ere ■ >H * prtp«™», «" «o* MM ■Mw kcmn «■ .Tu*»«* cm d k*, od*tt 4« tfarerik re«Ha «a ■■■tir A«U tadc«« c« Mi dlfcn pe ••taU, <t Mre- MM~e mmd liMck eMe « « ■>

•And BkW ak mtrmodmt Drept ..... no»Hi CB«MM .Ta*1« Mi «-fcri-ili*

Reumatism | Sciatică ! Nevralgii, Răceli Gută I Gripă j Dureri de capT ««l cHwM acidul uric, distrage bacteriile şi de aceea acţionează direct la rădă­cina răului! Nu cxUlft altceva « a l bani Se garanteaiAci ajută! Faceţi chiar f « « o încercare! Le găsiţi la farmacii ţi drogtieru. Lei 52.—

Tabletele Toţal sunt un produs elveţian.________ _

testă că

are ejectrepede fi sigur

la:

361 - K S — Pag. 24

Din inventiunile senzaţionale ale anului 1933U N an extrenş de bogat

în descoperiri şi inven- ţiuni technice. Ar ifi să

debităm o banalitate, aproape insuportabilă, repetând şi în a- nul acesta, — ca şi în anii tre­cuţi — refrenul bine cunoscut că „progresele technice se suc­ced acum în tr ’un ritm vertigi­nos”. Şi totuşi, este p rim a şi cea mai pu tern ică im presie, pe care o resim ţi atunci când încerci să fixezi o trăsătu ră generală a a- nului ştiinţific.

Cercetări şi realizări rodnice în mai toate domeniile ştiinţei, mai ales pe tărâm ul ştiin ţe i apli­cate. Dar, mai există astăzi ve­chea deosebire în tre ştiin ţa pu­ră şi cea aplicată? Nu s’a dove­dit oare şi nu se dovedeşte pe zi -ce trece, tot mai mult, că ceeace apare un moment, o sim ­plă jucărie de laborator, sau o speculaţie pu r teoretică, poate

ţările în aparenţe pur doctrina­re, pe care savanţii le fac acum cu prilejul explorărilor în stra- tosferă, nu satisfac num ai o ne­voie a ştiinţei pure. ci sunt me­nite probabil să in troducă ino- vaţiuni senzaţionale în dome­niul aviaţiei şi al meteorologiei practice.

Avionul stratosferic, capabil de-a sbura în câteva ceasuri din Europa în America, precum şi posibilităţile de prevedere a tim pului, vor f i cu siguranţă fructul ascensiunilor — în apa­renţă fără aplicaţie practică — în stratosiferă.

E probabil că razele cosmice, odată puse la punct, vor des­chide perspective nebănuite bio­logiei şi fizicei.

Cine ştie dafcă 'prelungirea vieţii, viaţa a r f 'ic ia lă şi trans­m utaţia elementelor, aceste o- biective ale alchim iştilor din ■ <

:WP". ..

suficient să cităm în această priv inţă cazul descoperirii un ­delor hertziene, agentul rad io­foniei, care a m odificat cu de­săvârşire viaţa m odernă. Cerce-

jje r ien ţe ale lui Marconi, care s’a ocupat în tim pul din urm ă cu studiul undelor electrice foar te scurte, mai m ici ca un m e­tru — aşa num itele „micro-un-

Autogirul constructorului span iol Juan de la C ierva

deveni adesea punctul de p le ­care al celor mai senzaţionale aplicaţiuni în viaţa prac tică , ca­pabile să revoluţioneze cu desă­vârşire raporturile obicinuite. E

vechime, nu vor fi realizate, p rin exploatarea acestor miste­rioase unde din înălţim ile văz­duhului.

Pe de altă parte, recentele ex-

Racheta ce tran sportă poştă ş i film ează

un punct la altul, al globului. Zicem aproape realizat, căci pentru moment transm isiunile p rin m icro-unde nu depăşesc 300 de kilom etri, şi sunt îm pie­dicate în tr’o oarecare măsură de terenurile accidentate.

Marconi însă se arată foarte optim ist şi continuă experien­ţele sale în acest domeniu, în speranţa că va ajunge să mă­rească raza de emisiune până la o cifră im presionantă.

Televiziunea a făcut deaseme- nea progrese considerabile în a- nul încheiat. Deşi nu încă pe deplin pusă la punct, este însă sigur că s’a ajuns la transm i­siuni de im agini mişcătoare, destul de clare, la distanţe apre­ciabile. In momentul când aces­te distanţe vor fi destul de în ­tinse, ia r ecranul de proecţie al im aginei suficient de mare, se va putea vorbi de o prom ovare definitivă a acestei invenţiuni, m enită să înlocuiască cinem ato­graful sonor p r in tr ’un spectacol de radio-televiziune la dom ici­liu.

Cercetarea mai aprofundată a rad iaţiilo r infraroşii — raze in ­vizibile din spectrul luminos, dar înzestrate eu p roprie tăţi ca­lorifice im portante — a condus la câteva aplicaţiuni interesante d in tre care cităm în mod deo­sebit, posibilitatea fotografierii unor obiecte în în tuneric şi a o rien tării vapoarelor pe tim p de ceaţă.

Un alt domeniu, în care s ’au realizat inovaţiuni senzaţionale^, este acel al biologiei, ram ură di» cea mai mare im portanţă, în ­trucât e vorba de însăşi viaţa şi sănătatea noastră. 1

Un medic rus, doctorul Gru- şinenko, a reuşit să creeze „in i­ma artificială” , o pom pă, care, in trodusă în corpul omenesc, în locul inimei veritabile, poate să o înlocuiască câtva tim p, per­m iţând astfel cele mai delicate operaţiuni de cord.

Un alt medic rus, .doctorul Filatow din Odesa, a isbutit să redea vederea la o mulţime de

Operaţie ch irurgicală fără sânge

asemenea îndreptate în anumite d ire c ţ i i— ica şi razele lum inoa­se, — iar transm isiunile de T. F. F., făcute p rin interm ediul lor, au avantajul de a fi cu de­săvârşire ferite de paraziţi at­mosferici sau industriali. In plus, aceste transm isiuni sunt, secrete, ele fiind d irijate, şi se beneficiază de un randam ent form idabil. Cu em iţătoare şi re­ceptoare, care pot fi alim entate cu o sim plă baterie de buzunar, se pot obţine com unicaţiuni la distanţe de sute de kilom etri. Iată deci idealul radiofoniei a- proape realizat: receptoare-e- m iţătoare de buzunar, cu care orice persoană poate vorbi dela

de” ne fac deasemenea să în tre ­vedem perspective senzaţionale.

In tr ’adevăr, aceste unde de câţiva centim etri lungime, au proprietatea de a se propaga în linie dreaptă -întocm ai ca şi razele de lumină. Ele po t fi de-

361 — K l — Pag. 25

Scrisoarea rapidă prin radio: instalaţii de recepţie

orbi, p r in tr ’o grefă artific ia lă a cataractei ochiului vătămat.

In sfârşit, fot urr m edic rus, d-rul Sergiu Judln, a reuşit să realizeze transfuziunl de sânge de cadavru, pen tru hem oragii şl alte in tervenţii chirurgicale urgente.

Din noianul a tâ to r invenţiuni şi descoperiri ale anului 1933, vom spicui câteva d in acele cari au fost definitiv puse Ia punct in cursul anului încheiat şi care p rin funcţionarea lor, aduc în ­lesniri vădite in viaţa practică.

SCRISOAREA RAPIDĂ PRIN RADIO

Cel mai rap id serviciu poştal în tre Europa şi America îl o r­ganiza până acum poşta aeria­nă prin dirijabilul Zeppelin. Pe această cale o scrisoare ajungea din Berlín la Buenos Aires, în cel mult o săptăm ână.

Toate încercările de a se tr i­mite scrisori în alte continente, cu ajutorul unor rachete, au ră­mas până acum infructuoase din punct de vedere practic.

Iată însă că in anul acesta, o firm ă germ ană a reuşit să pună la punct nişte aparate speciale, capabile să transm ită p rin ra ­dio, orice text scris, în tim pul cel mai scurt şi sub forma unui sul de hârtie, înregistrată cu li­tere de tipar.

E drep t că fototelegrafía — transm isiunea p rin radio a ima­ginilor fixe la distanţă — rezol­vase încă de câţiva ani, în p rin ­cipiu, această problem ă. In prac tică însă, serviciul de fotolele- grafie la d istanţe m ari se isbia de o serie de d ificultăţi: m ani­pulări greoaie, durată îndelun­gată, perturbaţiun i grafice, etc.

Inventatorul german, d-rul Hell, a reuşit să construiască în anul acesta un aparat de fotote- legrafie extrem de simplu, care descompune în m od m ecanic, fiecare literă în vreo 90 de mici puncte elem entare. Aceste punc­te sunt reunite în grupe şi t r i ­mise, prin impulsul undelor de radio. Fiecare semn în parte este emis de două ori.

La locul recepţiei se foloseşte un aparat de radio, cu cadru şi am plificatori, cari comandă un dispozitiv ce transform ă im pul­surile de cu ren t electric în m iş­cări m ecanice pe un c ilindru în ­registrator. Cilindrul, la rândul

lui, im prim ă punct cu punct, toate literile pe hârtie.

P entru a în lătura eventuale deranjam ente, care intervin a- desea în transm isiunile fără fir, fiecare rând este im prim at de două ori. Experienţa arăta că cel puţin unul din aceste două rân d u ri este întotdeauna uşor de citit.

Lucrurile se petrec atât de repede, încât o întreagă p aţină scrisă la m aşină poate fi trans­m isă în câteva m inute.

SCRISOAREA VORBITĂ

O altă invenţiune senzaţională a anului este aşa num ita „scri­soare vorbită” .

Invenţiunea se bazează pe princip iu l celulei fatoelectrice— aşa zisul „ochiu electric” — care transform ă razele de lumi­nă in curenţi electrici. In ch i­pul acesta, se stabileşte o cores­pondenţă in tre fenomenele opti­ce şi cele electrice. în trucât, cu­ren ţii electrici, pot fi transfor­maţi la rândul lor, în sunete, cu ajutorul unui haut-parleur, iată- ne deci în posesiunea unui tran ­sform ator de sim boluri vizus’s

Maşina care citeşte ziarul

în sim boluri sonore, respectiv de litere în sunete.

Un inventator germ an, Geor- ge Schutkowski, şi-a propus să folosească sistemul acestei trans form ări, pentru a realiza un dispozitiv capabil să... citească un ziar, o carte şi ch iar o scri­soare oarecare.

După îndelugate străduin ţe , el a reuşit să construiască acest aparat, care ne perm ite să as­cultăm în difuzor, orice text scris.

Vă închipuiţi ce im portanţă are această invenţiune, în spe­cial pen tru orbi! Orice carte, o- rice ziar, orice scrisoare va pu­tea fi c itită în viitor, cu cea mai mare uşurinţă de aceşti ne­norociţi, graţie invenţiunii lui Schutkowski.

RACHETA CARE ÎMPARTE POŞTA ŞI FILMEAZĂ

Un inginer englez, Zucker, a făcut de curând la Cuxhaven o încercare reuşită de a lansa în văzduh o rachetă, de un tip cu totul nou.

Racheta în chestiune se pre­zintă cu forma unui proectil, lung de 5 m etri, asem ănător în ­trucâtva cu un Zeppelin sau cu o torpilă. Construită din alurni-

nium, ea poate transporta 12 rachete mici cilindrice, foarte rezistente. Aceste rachete in ­dividuale fac explozie, una după alta, în tim p ce racheta cea ma­re se ridică după un unshiu din ce în ce mai m are, până la o înălţim e de 1000 de m etri în văzduh, urm ând apoi o linie o- rizontală.

După o anum ită distanţă, ra ­cheta aruncă sarcina utilă, în re­gistrând în acel moment o ve­dere fotografică, care controlea­ză locul unde a căzut această sarcină. Odată executată aceas­tă acţiune, racheta face un ocoj şi cade. însem nătatea p rac tică a invenţiunei nu constă în p o ­sibilitatea unei călătorii senza­ţionale în lună sau în Marte. E vorba de o misijiîie mai p rac ti­că şi mai lesne realizabilă. In- t r ’adevăr, racheta lui Zucker e capabilă, p rin imodul, ei de func ţionare, să arunce în tr’un anu­mit loc de pe păm ânt un colet poştal, bombe sau să filmeze te­renuri necunoscute, sau inacce­sibile observaţiei directe a o- mului.

AUTOGIRUL

Deşi avionul m odern se_ gă­seşte în tr’o fază de perfecţiune destul de înaintată, el prezintă totuş un mare neajuns. In tr’a- devăr pentru o aterizare şi r i­dicare în văzduh, avem astazj nevoie de un aerodrom , adică un teren special suficient de întins. Din această cauză, avio­nul nu poate fi adaptat nevoi­lor turism ului şi ale vieţii _ par­ticulare, el neputând ateriza şi sbura pe’ndelete, porn ind sau coborându-se pe o modestă pe­luză sau o terasă.

Un inginer spaniol, Juan de la Cierva, care lucrează de câ t­va tim p în tr’un hangar aeronau tic din apropierea Londrei, a reuşit să construiască un nou model de avion, care satisface această condiţie esenţială.

„Autogirul” acesta este num e­le noului model de avion, in­ventat de Cierva — e capabil să se rid ice şi să aterizeze după o linie verticală. El nu mai ne­cesită un teren în tins ca aero­drom'. Experienţa executată cu a »est apara t în ziua de 8 Noem- brie 1933, îndreptăţeşte spe­ranţa că în curând vom p u ­tea folosi asem enea avioane per fecţionate.

E drept, că pentru m om ent iuţeala de deplasare a autogi- rului nu etste prea mare şi, atun­ci când are de luptat cu vânV l, avionul nu avansează mai repe­de ca un sim plu automobil. C onstructorii însă ne asigură că în curând perfecţionările vor perm ite autogirului să străbată 200 şi ch iar 300 de kilom etri pe oră.OPERAŢIUNI CHIRURGICALE

' FĂRĂ SÂNGEŞi pentru a term ina această

scurtă trecere în revistă a in- venţiunilor technice ale anu­lui, voin semnala un aparat re­m arcabil, p rez in tâ t la o recentă expoziţie ştiinţifică din Londra.

E vorba de un aparat cu lăm­pi de diaterm ie, care perm ite ch iru rg ilo r să execute operaţiu ­ni inacesibile până acum.

Un ac, alim entat prin curenţi de diaterm ie, poate tăia orice rană a corpului cicatrizând i- m ediat punctul de inciziune şi evitând astfel cu desăvârşire, orice sângerare.

Cu âcesţ amarat s’â putut rea­liza de ’curând o operaţie la Creer, operaţie care a durat nu mai pu ţin de 12 ore. Fără acest dispozitiv, operaţia a r fi fost im posibilă, din cauza hem ora­giei violente pe care ar fi p ro­dus-o.

Am spicuit num ai câteva d in ­tre invenţiunile practice ale a- nului. Aceste exemple însă tre- buesc considerabil m ultiplicate, pen tru a ne face o imagine, fie şi aproxim ativă, a revoluţiei o- perată de ştiin ţă în anul 1933.

Ing. I. ŞERB

Femeia se otrăveşte cu încetul

Din toate afecţiunile consti- paţia este aceia care face cele mai multe ravagii la femeie. A- deseaori s’a acuzat corsetul care com prim a intestinul, însă cu toate că acest accesoriu este m ai puţin în trebu in ţa t astăzi, num ărul cazurilor este tot atât de m are. Cauzele constipaţiei sunt m ultiple: Insuficienţă de exerciţiu, alim entare cu prea m ultă carne, neglijenţă de a avea scaun regulat la aceiaş oră, etc.... Dacă nu se ia_ mă­suri, este o adevărată otrăvire lentă, care poate produce com­plicaţii m ult mai grave. Luaţi în fiecare seară, înainte de a vă culca, una sau două com prim ate de LAXATIV CHATELAIN, in­testinul Dv. va fi curăţa t fără dureri, fără colici, fără deran­jamente.

LAXATIVUL CHATELAIN a- sigură scaune regulate. Nu irită nici odată intestinul, căci el este cu bază de vegetale.

Este un produs Chatelain, p repara t de către Laboratoarele Urodonal-ului sub direcţiunea ştiin ţifică şi controlul unui Pro­fesor onorific la Facultatea de Medicină, Membru al Academiei de Medicină, asistat de 26 doc­to ri şi farm acişti.

LAXATI V CHATELAIN

Este un p rodus Chatelain m arcă de încredere

Flaconul original Lei 75.—La Farm acii şi droguerii

IntrebuiMaţi

EG6ERopreşte_____

361 — B | - Pag. 26

O anchetă printre apaşi, nenorociţi şi printre cerşetorii de profesieîn mijlocul unei im presionante sărbători înainte de a-şi pune ţea­va revolverului la tăm plă a spus cu ochii a tin tiţi In vid:

— Calc în picioare din viaţa mea declinul...Şi s’a prăvălit la păm ânt ca un vultur doborît d in tr’un sbor

maestos. De ce in terp retu l n ’a avut viziunea clară a ceiace-i rezer­vă v iitorul? Nu bănuia se vede hâzenia bătrâneţii venită prea de tim puriu.

La o masă, mai la loc ferit, stă un băetan, cu tunică soldăţeas­că şi o pălărie sdren ţu ită trasă peste ochi. Soarbe ceaiul cu o bu­cată de zahăr p rin să în tre dinţi. In picioare tălpile bocancilor pă­trunse de umezeală sunt legate cu sfori groase. Pare că de nopţi în­tregi nu şi-a culcat capul decât pe m arm ora mesei de cafenea. Dar surpriză, tânărul tresare.

In uşă şi-a făcut apariţia un plutonier şi doi soldaţi. Sunt în serviciul com enduirii. Stau acum de vorbă cu patronul. F răm ân­tarea care s’â produs deodată îţi dă im presia că te afli în tr’un cuib al dezertorilor, căci nu unul, zece, douăzeci şi-au părăsit lo­curile îndreptându-se spre eşire. Cei tre i îi lasă. Căci afară e o ra­zie m ilitară şi nim eni nu scapă oricât de repezi ar avea picioarele. Tânărul cu pălăria peste ochi nu se m işcă. Doar când plutonierul vine şi-l bate peste um eri cerându-i actele el se rid ică în picioare urm ându-1.

Cafeneaua a răm as acum pe jum ătate goală. Perdelele se trag acoperind ferestrele şi jocurile la noroc p rin d avânt. Oameni cu în ­făţişare m izeră îşi p ierd tot câştigul de peste zi toţi desculţii Hale­lor Centrale aici îşi dau ultim a leţcae şi când le-a mai răm as în buzunar cinci lei iau încetişor dârdâind, p rin năm eţii de zăpadă, drumuL Azilului de noapte.

Cititorule, să nu răm âi m irat aflând că ai în tins un leu la colţ d e stradă celui care peste câteva ore are să p iardă la cafenea o su tă .

MARGARETA NICOLAU

— - înţeleg să n'am... şi din buzunarul jiletcii de catifea scoate o piesă de o sută pe care o încearcă pe masă.

— De bani nu mă plâng. Nenorocul a venit de aiurea.— Atunci e num ai un necaz, care o să treacă repede.— La mine nu poate trece toată viaţa, O blestemată de femeie

mi-a m âncat zilele. 0 luasem de pe drum uri goală şi p lină de pă­cate. In casa mea se schim base de credeai că coboară din cine ştie ce neam. Nu se sim ţia bine în cinste şi belşug şi-a fugit acum câ­teva săptăm âni c’o slugă. Dacă o p rin d îi tai beregata ca la un pui de găină.

Omul avea în ochi sclip iri de fiară flămânzită.— Dacă femeii nu i-a mai plăcut să stea în casa d-tale, ai

d rep tu l ca să-i iei viaţa?— II am, pentrucă am fost m inţit. De ce s’a arătat cu mine

atâta vrem e bună, de socoteam că am pus m âna pe un înger, şi când şi-a făcut interesul m’a asvârlit ca pe un gunoi. Trebue să-i dau de urm ă şi-am s’o p rin d atunci de piept, ca s’o privesc bine in faţă...

— Nu faci nim ic. Las-o să-şi vadă de drum ul ei. Femei la fiece pas, cu duiumul... /

— Ticălosul de mine, mă obişnuisem cu ea.Bărbatul îşi acoperă faţa ca un copil şi bufneşte în tr ’un plâns

care-i scutură um erii.Un bătrân a apăru t in pragul uşii. Are profil de m edalie, care

contrastează cu pardesiul cafeniu, p rins la gât, cu un ac de sigu­ranţă. Mi’am în to rs capul în altă parte- şi nu-i întâlnesc p riv irile E un b iet actor răm as de câţiva ani fără angajam ent. Şi-a găsit loc în tr’un colţ d epărta t şi p rin tre zecile de capete în lum ina fumurie, văd cum braţele slăbite se căznesc să scuture boabele de zăpadă în ­gheţată prinse de vestminte.

Anii cari s’au dus scot la iveală o am intire.Epava de astăzi, atunci in floarea vârstei, in terp reta pe scenă

rolul unui bărbat ajuns în p lină glorie. La încheerea actului final,.

VI ZI TATlM A G A Z IN E L E

„M O NO PO L“A R T Ă M O D Ă

SPLENDIDE OBIECTEP E N T R U

C A D O U R IB U C U R E Ş T I BUL. ELISABETA 1

Participaţi la noul concurs senzaţional al revistei

R EALITATEA ILUSTR ATĂ„FEMEEA CU FORME PLINE“

Premiul I-iu Lei 10.000

O pâclă grea se lasă chinuitoare peste suflet. Râcâi nervos, cu unghiile m arm ora pătată a mesei. Ţi-e silă de tot ce vezi şi auzi in preajm a ta, deaceia buzele au o grim asă de cocleală.

Chelnerul duce surâzând mâna la frunte, schiţând un salut care seam ănă a batjocură.

Oamenii din ju r privesc ca la urs. E un local în care niciodată nu se zăreşte p icior de femeie.

— Un ceai băete a tâ t de fierbinte să clocotească în pahar.— Viscoleşte urât_ afară, — spun vecinului de alături. Am văzut

lum ină şi am in tra t să mă încălzesc puţin.7- Eşti de aici din Bucureşti? mă în treabă cu glas domol omul

căruia mă adresasem ._ — De aici... dar ce folos. Când n’ai rost, nu te sim ţi b ine ni-

căeri.Chem d in nou chelnerul ca să com and încă un ceai.Omul mă priveşte nedum erit.— II plăteşti d-ta?— Eu.Bărbatul cu pălărie verde ca de vânător şi jam biere galbene,

îm i face semn cu capul că nu prim eşte.

361 — £ 1 - 27

361 — RE — Pag. 28

D. I. Inculeţ aşteptân d la m in isteru l de in terne rezultatul alegerilor

C opiii con tem plând afişele electorale.

Cine s’o fi bucurat, cine nu s’o fi bucurat, dar cei cari au blagoslovit aceste alegeri sunt copiii de «şcoală: vacanţa s’a lungit cu o săp­tăm ână. Cultura trebue să se eclipseze, când e vorba de „caşcaval” !

Mai sun t şi alţii pen tru cari desele alegeri înseam nă adevărată m ană cerească. Căci iată să luăm o furn itură aşa mai neînsem nată: ca­binele de vot. Acestea nu ştim după care lege — neapărat trebuie să fie virgine la fie­care nouă alegere. Costă 400 lei bucata şi nu­mai pentru Bucureşti sunt necesare vreo trei sute. Ce s’o fi în tâm plând cu ele, odată alege­rile term inate, e un «mister! Poate că bietele cabine asudă atât, încât in tră la apă.

Cine spunea «că s’a te rm inat epoca steaguri­lor dibaciului P ristanda?!

I N anul acesta Moş Crăciun a adus In ^traista lui, pentru politicieni, alegerile: aproape 5000 de inşi din ţara noastră

s’au îmbulzit să in tre în Parlam ent, spre a ocupa cele 387 de scaune libere. Ca de obi- ceiu, cine îm parte, parte-şi face, şi guvernul şi-a luat treisute «din «cele 387 de locuri, pen­tru partidu l său. După m unca pe care a de- pus-o, se şi cădea «să se odihnească, şi i se cuveniau deci scaunele.

L-a ajutat la acest succes şi barba foarte albă a lui Moş Crăciun din ăst a n : a viscolit, a fost frig şi vreme rea şi astfel oam enii s’au lăsat păgubaşi şi de politică şi de voturi. Mulţi au făcut cum e imai cum inte, şi-au vândut căr­ţile pe un pol bucata.

Eu dac’aş fi guvern n’aş face alegeri decât iarna, şi num ai în zilele geroase: sau am or­ţeşte mâna agentului electoral sau şi de se’n- tâm plă câte o ciomăgeală, nu aré alt efect de­cât să mai desm ortească oasele oamenilor.

Un pom de Crăciun cu daruri pentru alegători: voturi pentru guvern

Steagurile lui Pristanda d in „Scrisoa­rea p ierdu tă” s’au transform at in

cabine de votMunca toata au avut-o judecătorii, cari au

fost nevoiţi să răm ână în localul de vot conform p rescrip ţiun ilo r şi să păzească urna — care nu trebuia să aibe două funduri — de dim ineaţă şi până seara târziu, luând maSa, îm preună cu delegaţii, alături de p re ţi­oasa cutie.

Şi însfâr?it au venit ai noştri!RIX

D. Voiculescu Quintus preşed in te le unei secţii, în sala de vot ş i apoi la

masă lângă urnăFoto I. Berman

ion Pribeag« al cărui vo­lum de „Versuri Ştrengare” a apărut in ediţia H-a.

„Realitatea urează „La

c itito r ilo r

atilda Berman în vârstă de 8 ani s ’a relevat la serbarea de Crăciun a in stitu tu lu i Pom pilian

■ C - v : .

Aparat de curbat genele 200/« Ocne falşe.-de neobservat 150 •• Mash’x p.adumbrit gene s l s p r i n t etu

60 **

C r e m ă p t . c r e s u i l u t j c n e i a r » 0 0 * »

Ca DOdMinf&.cal.VKtortfi OC e r e ţ i , n o u l c a t a l o gEXf £DITIUN1 IN ŢARA

LA MASA DISTINSA,să nu lipsească tacâmurileeleg an te , p e v ia ţa ş i

minunatele servicii& CRISTAL

CERAMICA.ultime,le nou/alt

PfLA RENUMITUL DEPOSIT

CT . „ S T R . C O L T E I

Alfred Briveux este un bărbat ferm ecător; are două m ari slăbi­ciun i: îi place să facă curte fem eilor şi să-şi încerce norocul In ex- crocherii.

Acum se găseşte la Monte-Carlo unde încearcă o nouă „lovitură” . In tră surâzător în sala de joc. Joacă şi are un noroc unic. In por­tofelul său se găseşte la un moment 60.000 de franci.

La capătul mesii de joc şade o femee îngrozitor de urâtă, în vârs­tă destul de înaintată. Ea îl soarbe cu priv irea pe sim paticul Bri­veux, care însă nu dă im portantă acestui fapt. Când deodată, lângă el, se aşeză o blondină ferm ecătoare. Un m inunat colier de perle străluceşte în jurul gâtului ei. Briveux adm iră colierul şi gâtul.

Tânăra doam nă începe să joace. Ea pierde in câteva minute 500 franci. După aceasta se rid ică tristă şi pleacă. Şi Briveux term ină jocul. Tânăra doam nă îi place. Ii vorbeşte. Ea îl priveşte fără să spuie nici un cuvânt. Nu poate rezista însă am abilităţii sim paticu­lui domn. El caipătă învoirea să o însoţească. Dând să iasă din sală, cei doi trec tocmai pe lângă doamna urâtă în vârstă înain tată. R:'.

îi rânjeşte lui Alfred Briveux în faţă.

„Ce vrea bătrâna?” spuse el cu jum ătate glas.

„B ătrâna?” ripostă tânăra doamnă. „Este prin ţesa Lime- kowsky. O femee extrem de bo­gată. Aţi observat cum mi-a rîs în faţă?

Briveux este surprins.„Credeam că rânjetul m i se

adresează mie. Şi adineuri, în tim pul jocului cocheta cu mi­ne” .

„Te înşeli domnul meu. Mi se adresa mie, respectiv colierului meu de perle”.

'Alfred Briveux aruncă o p r i­vire piezişă asupra colierului.Nu se pricepe Ia perle dar îşi dă totuşi seama că sunt m inu­nate.

„Vrea să-mi cum pere co lie­rul. Am refuzat de mai multe ori să stau de vorbă cu ea. D ar bătrâna ştie că nu am parale.A observat ch iar că în ultima vreme am avut ghinion la joc.E ri mi-a spus: „Ei draga mea, n ici acum nu vrei să vinzi?” ...Acum însă am ajuns în situaţia că trebue să vând colierul, dem­nitatea m ă opreşte însă să-l dau ch iar contesei”.

Alfred Briveux m edită câteva secunde. Femeia pare să aibă neapărată nevoe de bani şi el are un plan adm irabil.

„Dacă vreţi, stim ată Doamnă, vând eu colierul pentru dum neavoastră”.

„Adevărat?” Asta a r fi foarte frumos din partea dv.?”

îşi scoase colierul de pe gât, mângâe perlele cu mâna ei ca­tifelată şi le dădu apoi lui Bri- rieux.

Acesta le p riv i cu atenţie; cu o seriozitate perfectă el spuse încet:

„Colierul este fals. îm i face rău că trebue să vă indispun, dar este fals” .

Tânăra doam nă este la un pas de leşin.

„Imposibil, im posibil! L-am cum părat la Paris de la un om de absolută onoare. A fost eva­luat la 200.000 franci. Chiar bă­trâna prinţesă l-a văzut şi a fost fermecată.

Briveux surâse.„Bijutierul care v’a evaluat

colierul a fost un prieten al vân­zătorului. D ar dacă bătrâna prin ţesă este convinsă că per­

lele sunt veritabile, totul este in ordine. Ii voi vinde colierul. Vo. îm părţi cei 200.000 de franci”.

„Dar asta este înşelătorie!”Briveux înfrânse obiecţiunea cu un gest elegant. Tânăra doamnă

închise ochii. Se rezemă de un stâlp. Briveux este cucerit. Scoase portofelul. Ii dădu 50.000 de franci.

„Poftim! Vă plătesc înainte. Restul de 50.000 de franci vi-i aduc în tr’o oră în cam era d-voastră. îm i perm iteţi?

„Da” răspunse roşind doamna. „Camera 37, Hotel de P aris”. Briveux in tră din nou în sala de joc. Se apropie de bătrâna con­

tesă şi îi spuse în şoaptă:„Doamnă contesă, trebue să vă com unic ceva urgent”.Bătrâna aprobă dar pentru o jum ătate de oră mai târziu; trebue

să recâştige cei 30 franci pe care i-a p ierdut. Apoi se rid ică . .¿Despre ce este vorba în trebă ea?„Despre colierul de perle” spuse Briveux.„Dar pentru Dumnezeu, de ce nu aţi spus im ediat? Vino, dra­

gule, vino! Afacerile de bijuterii le rezolv numai la prietenul meu, b iju tieru l”.

Pe drum luă colierul în mână. Figura ei bătrână este fericită.

„Va să zică tot vrea să vân­dă colierul. D ar ce a avut ne­voe de intervenţia d-tale pentru aceasta? D ar însfârşit aceasta nu mă interesează. Cât cere pentru colier?”

„300.000 franci!”„Multe parale, multe parale !

însfârşit iată am ajuns la biju­tier^’.

„Cu ce vă pot servi doamnă contesă?”

„Evaluează-mi te rog acest colier dragă prietene. Aşi vrea să-l cum păr. Cât face? Briveux spuse respectuos:

B ijutierul luă colierul in mâ­nă. P riv i perlele pe toate păr­ţile, dă din cap şi spune:

„Colierul este fals!”„Fals!” strigă contesa. „Va să

zică vrei să mă excrochezi, domnul meu? Să vie poliţia!”

.Alfred Briveux îngălbeni. „Dar aceasta este im posib il!

Eu —”Briveux luă colierul. Părăsi

prăvălia în culmea furiei şi se îndrep tă spre hotel Paris. Acolo află că tânăra doam nă plecase de o jum ătate de oră.

T rei zile m ai târziu contesa şi cu tânăra doamnă s’au întâlnit la Genua.

„La mine este colierul verita­bil! Prostul n ’a observat că l-am schim bat în drum spre bijutier cu cel fals”.

„Totul a m ers de minune? Câte duplicate de perle falşe mai avem?

„Cinci!”„Bine atunci plecăm azi încă”. „Despre m ine! Dar îţi spun că

odată o să fii înşelată de un ex- croc inteligent. Cum poţi încre­dinţa unui necunoscut colierul veritabil? Ce făceai dacă acum tre i zile, franţuzul îndrăgostit, ar fi fugit cu colierul în loc să mi-I aducă mie?

Tânăra femee surâse spunând: „Un oarecare risc trebue să

fie. Altfel toată afacerea nu mai prezintă nici un farm ec pentru m ine!”

In gândul ei însă, frumoasa doamnă spuse:

„Dacă ar şti bătrâna că şi co­lierul veritabil, tot fals este!”

trad. de i. g.

361 — K I " p a 0- M

Problemffï-a: „Prosit Neujahr !“

ORIZONTAL: 1) Sârm ă de antenă. 4) Fardat (!) cu un metal preţios. 5) Aventurierul (!) pe care-1 purta Napoleon şiPapa Leon cu sine. 6) .....dasenum e de curcani un bă tru bun de glume”. 7) Mai este şi o in ­sectă cu coarne ca ale cerbu lu i!9) Verig (het)-ă; din ea se poa­te face un m areşal francez, un grec şi un adjectiv. 11) Merge alături cu „Muscel” şi alungă durerile de măsele. 12) Se zice despre un anum it popor, despre un iubit şi despre un deputat. 13) Foneticul e (s te ), 14) Sem­nul optativului. 15) Fem ininul dela lup! 17) Se zice despre un palton sau un automobil, 28) Şperţ, comision. 20) Notă orien­tală; echivalează cu s i in gama lui do m ajor.

Problem a Il-a: (Ş a ra d ă )

Prima parte căutată, vă arată Cine este ai Capitalei Rom&niei,

tată.Partea doua, nu-i uriaşă.Din două litere: o cămaşă. Îmbrăcaţi acum pe primai cu a

donaŞi-ţi găsi cadoul revistei noastre Către domniile voastre.

MARIAN

POŞTA JOCURILORMaria Russu. Are un colţ în ­

chis şi o încrucişare slabă. Aşa că...

D. Ghefu <fc Cracea. Nu merge. Prea multe litere şterse, dela în ­ceputul sau sfârşitul imaginelor.

Autorul joculu i, având un de­semn care reprezintă o nimfă pe o cracă, deasupra unei ape şi primul cuvânt orizontal „Titu- lescu” este rugat să-l refacă, scriind sem nificaţiile pe o foaie aparte — nu pe verso — şi să-l

•neată din nou.

VERTICAL: 1) In rom anţe ri­mează cu m inciuna, nebuna, struna, etc. 2) Cremă de faţă. Şuiţ, p runc . 4) Judecător evreu. 5) Ca să fie egală cu el, Eva a renunţat la inim ă... 8) T recători înguste la in trarea unui port.10) A$a sfârşea Diogene, -când era cuprins de lene! 14) Nesim­ţire, lipsă de avânt. (v. atara- xie) 16) E lectrică sau m etalur­gică. 19) Fluviu în F ranţa. 21) Revistă franceză.

N. B. Porn ind din punctul 7 şi m ergând pe m arginea figurii (5, 4, 1, 2, 3, 21, 19, 18, etc.) şi până la punctul 9, veţi afla o co m unicare de Anul Nou.

p. conf. Rebus

N um ele prem iaţilorPRIN TRAGERE LA SORŢI AU

CÂŞTIGATPremiul I, lei 200 in numerar

d-1 GEORGE NICOLESCU, str. Flipescu 26, Caracal.

Premial Il-lea un aparat fo­tografic „Agfa-Box” d-1 EMIL MARGINE ANU, Turda, str. E- caterina Teodoroin No. 14.

Premiul III-lea. an abona­ment pe o lună la „Realitatea” d-1 subit. VIOREL FRUNZA- REANU, Sibiu reg. 16 călăraşi.

Prem iile se expediază în baza unei c. p. cu adresa exactă. Câştigătorii din Capitală se vor prezenta personal să şi le ridice.

Deasemenea sun t rugaţi să-şi trim eată şi fotografia spre a fi publicată în revistă.

Redacţia

DOAMNELOR! Pentru Îngrijirea Tenului D-voastră, consultaţi specialista diplom ată din Paris şi Viena, la Coaforul François, strada Edgard Quinet 7. Vopsi­tul părului ş i Ondulaţiuni p e r ­m anente, ireproşabile.

Deslegătorii jocurilor din Realitatea Ilustrată Nr. 359Au deslegat două jocuri:Liza Silberman, Loco; Boitoş R.

Ignat, Blaj; Silviu Munteanu, Blaj; Dobrescu Nicoilae, Loco- Io­nel Clement Schachman, Loco; Ionel Clement-Bebe, Loco; Sofia Simon, Buzău; Lazăr Woinowsky, Ochiuri; Dan Tituc Lochianu, Gherla; Stoian N. Marin, Loco; Constantin Teodor Canciu, Loco; Cornelia M. Gordian, Loco; Ioa- nnide Ulysse, Loco; Cezar Scarlat Petrescu, Loco; Vasilica Popovici Loco; Elisabeta Constantinescu, Caracal; Ionescu D. Mina, Loco; Alex. Citnbrescu, Focşani; slt. O- halescu Constantin, Bacău; Min,;r- va şi Nelly Moldo van, Gă naşti, T. Mică; Mary Petrescu şi George Wcolesou, Caracal; Hristea Bu- zeşteanu, Roşiori de Vede; Lucre- ţia şi Marg, Pallade, T. Măgurele; d-na Zoe lt. colonel Bsllu, Abrud; Ligla sub’ocotsnent Carpsnsami, Craiova; V. Cărhăniu, Loco; Tan- tzi Giurgescu, Loco; Seariat An- ghelescu, C. Lung-Muscel; slt. Vio- rel Frunzăream!, Sibiu (şi 358?!); Popa V. Ieremia, Brăila; Riga Ga- ?lu, Blaj; C. Popescu, Trestia-Bu- zău; Nană Aurel, Tg. Mureş; Ma- rilena Nestorsscu, Oradea; Dr. E- milia P. Drăcea, Baziaş-Port; Boaby Erdos-Gfaerla; Grişa Griin- berg, Leova-Cahul; Lupu Abramo- vicl, Bacău; Ionescu P. Alexandru, Timişoara; Irina Danicico şi Dimi- trie Ardeleanu, Pecica-Arad; Ste- liain Macovei, R. Sărat; Baby N. Ţintea, student Cluj; Tity N. Ma- na.siu, Horeza-Vâlcea; Stellan Cos te seu, Loco; Moţoi Marin , Lo­co; Marian Cucu, Loco; Delbarto Bartolomeo, Loco; Vaîeria Iorge- vici-Ravtne, Loco; Mimy Fkrian, Loco; Constanţa Constantinescu- Vedea, Slatina; Mircea A. Parisia- nu, Tumu-Severm; Anţica M. Gregorian şi Mărie locot. Zaharia, Daddy dr. Vladinur, Loco; Mari- nescu D. Valentin, Loco; Şti. Gh. Şteiănescu, Piteşti; Nellu Dănescu, Oraiova- Tsofil Păun, Dorohoi; Nestorescu N. V 'admir, student, Oradea; Nic. BurgheOea, Chişinău; Iancu Trandaflrescu, Mărgeni-Tu1- tova; Mozes Leibovcii, Loco; Alex.

Galagan, Comeşti-Bălţi; Lăzăres- cu Ioan, Loco; C. Pardos, Loco; O- limpia Săvulescu, Craiova; Dorel Apostoae, BăUeşti-Dolj; Icai Na- nu, Bacău; Dionisie Colan, Loco; Verona Mihâilescu, Slatina-Olt; Iile T. Lupiţa, Caracal: Gabor Gh. Buzău; Silvia Florian, Loco; Mişu Stummer, Vaslui; Petriţa Blagoe, Tumu-Severin; Ciocuîescu N. Ana, uTmu-Severin- Magda Coraci, Ti­mişoara; Pavfazzo Antonio, Loco; Sidonia Petrovici, Câmpina; Olim­pia Săvulescu, Craiova; Mircea Poenăreanu, Loco; Ionel Rugină, student, Giurgiu; Nicu Alexan- dresca, Loco; Maria Mitulîscu, Loco; Sergiu Grigorescu, Loco; Tudor M. Popescu, Loco; Nicolina Popescu, Caracal; Agripina Taraş, Loco; Al. N. VasUescu-Vasal, Lo­co; Dumitru Gheţu, Tecuci; Ausch Ernst, Cluj; Tina E-timiu, Iaşi; Carol Balla şi Stelea Martoara,' Făgăraş; Georges Cristescu, Bu- ziaş-Caraş; Otto Reiss şi Robert Reiss, Făgăraş; Elena Şerban, Lo­co; luliu Cuzma, Corfcsni-Severin; Ede’sthein Leiw-Lulu, Bârlad; adm lt. Vasile Munteanu, Cluj; Victori»’ ţa Dumitrescu şi Petri că Dinul es­eu, Loco; Izi Cogan, Loco (şi 358?!) Morariu Alexandru, Mendlcăuţii vechi-Hotin; Mioara Rădulescu, Loco; Valentin Petrovici, Câmpina; Ionel I. Andreescu, Feteşti-Iaîomi- ţa; M. C. Weiss, Focşani; Eugenia Gârieanu, Sita Buzău-Braşov; Vera Har aga, Leova-Cahul; Gh, Nafliu şi I. Mitrescu, Lâdeşţi-Vâl- cea- Christoior Dan Samsonic, Su- lina- subit. Ciobanii Avram, Orhei; Gabriel Marlnciu şi Paul Davido- vici, Vas'ui; Marieta Vizireanu Tighina; Suzette Iupceanu, Loco; Thica Marcovici, Loco-, Emeric Na- gy, Râpa de sus-Mureş; Dora Bâr­san, Sălişte-Sibiu.

Au deslegat un joc:Ly Giureseu, Chjajd-Buzău; Şte­

fan Bertel şi Pitzi Săvescu, Loco; Emil Mărgineanu, Turda; Turtu- reanu Radu, student, Cernăuţi; Cecilia Burdu’oiu, Loco; Valeria Dimitriu Loco; Ionsl Tincu, Sibiu; Costinel Murgescu, Vaslui; Maria­na Al. Bour, Loco.

Pentruce digeraţi răuDupă cum unele glande se­

cretă saliva, stomacul secretă sucuri cari transform ă alim en­tele şi le p repară pentru trece­rea lor în intestine unde se ter­m ină digestia. Când digestia este lungă şi dureroasă, când sim ţiţi unele indispoziţii p re­cum gaze, greaţă, râgâieli, a- creli, m igrene, la nouă cazuri din zece sucurile secretate de stomac sunt prea acide şi a- liinentele ne transform ate sau rău transform ate apasă asupra stomacului şi fermentează.

Această ferm entaţie irită pe­reţii stomacului şi 3e aci rezul­tă, sub diferite forme, indispo­ziţiile digestive.

Aceste indispoziţii d ispar a- proape instantaneu de îndată ce neutralizaţi acest exces de aci­ditate luând după mese sau de îndată ce sim ţiţi cea m ai mică durere, o jum ătate linguriţă de MAGNESIA BISURATA în pu ţi­nă apă. Veţi evita astfel, foarte adeseori, durerile cronice de stomac, câteodată grave şi _ pu­teţi m ânca ce voiţi fără frică de dureri digestive.

MAGNESIA BISURATA se gă­seşte la toate farm aciile şi dro- gueriile cu preţul de lei 75 fla­conul mic, sau form at mare e- ţonom ic lei 110.

Graiisprimiţi CALAUZA ŞTIINŢELOR OCULTE, tratând Hipnotism, Spi­ritism, Telepatie Fachirism, Ma­gie, ştiinţa da a deveni iubit, sti­mat, ierkrft. Arta de a reuşi în ori­ce aHacere. Vindecarea, viciilor, boa- le lor şi ticurilor nervoase. Ştiinţa. <>e a ceti Trecutul, Preaentul si Viitorul oricui. Oricine poate câş­tiga 200—500 lei pe zi din practi­care, consultaţii, conferinţe. Adre­saţi-vă prin scrisoare la: PROFE­SORUL C. NICOLAU Strada Ca- raiman. N a 8, Bucureşti, Sectorul Poştal II.

Tăiaţi fi păstraţi acest anunciu, nu se ştie când vă poate fi de fo­los.

„REALITATEA ILUSTRATĂ. — D irector Nic. Constantin. Redacţia ş i A dm in istra ţia : S tr. Const. Miile 7—9— 11, Telefon 3-8430

im prim a tă la foto-rotogravurâ in a telierele „A d ev iru l” S. A.

361 — m Pag. 31

. LEOKREM !g ppr, i ru ’figriji»--o p<eîe. ' |

CUPO N DE JOCURI ^ No. 3 6 1

Numele şi pronum ele *..............................................................................- ..........- ...................................

Adresa:

In Bois de Boulogne, când e frig, lebedele se strâng laolaltă (sus).

Un grup de ponney în renum ita crescătorie din M aid­stone (A nglia) se înghesue la barele grajdului aşteptân d cu o vădită nerăbdare masa de prânz (m ijloc).

T in erii ita lien i în tre vârsta de şase ş i do isprezece ani, organizaţi în asociaţia „Balilla” prim esc o educaţie excep­ţională. in fotografia noastră vedem un grup care ne am in­teşte de „Guliver in ţara p itic ilo r”. T in erii „m arinari” fac exerc iţii severe.

Din toată lum eaUnul d in tre ultim ele vase cu pânze „Sononen-Youtsen”

a părăsii de curând portu l M arsiliei, îndreptându-se spre Orient. Este un pavilion fin landez.