Poeme

de Anton Jurebie

ultima vară pe insecta

te-ai gândit că va fi ultima varăpe insecta? îţi mai aminteşti de şlagărul ăla:dacă vii la ostrovul mareîncercarea moarte n-aredar se termină cu descarcerare. glumesc.welcome! (primim şi barbari).dar pentru noi aripile insectei s-au frânt.cu ele şi visele. elicea care înfrunta valuriles-a rupt. va fi ultima vară pe insecta.te gândeai că drogheta city ar putea fi o destinaţie.că punând ban pe ban ai putea fi primită cubraţele deschise ale macaralelor într-un cartiercu case noi. pe aici se-nvârt şi ţeparii.va fi ultima vară pe insectaultimul vis cu droghetaiar mama ta se va simţi caîn luna a nouacând se pregătea să te vestească pe lume.

o şansă pentru homer

visez la clipa cândnu revoluţia naşte poeziaci poezia naşte revoluţia,dar e mult de aşteptat.bate vântul şi cuvintelese apleacă la stânga sau la dreaptaliterele se desprind şi zboarăse pierd sau se aşează anapoda,insecte anonime le numesc.spirit al poeziei,

coboară asupra oraşului! chiar dacănu le pasă, nu vor, se opunşi ascultă de paşa din vidin.marea poezie greacăe peste tot în lumeşi în băncile poeziei din româniacare dau faliment după falimentdar măcar elada să fie salvată.

ajutorul pe care pot să ţi-l dau

mă obligi să spun că totul se importă.piesele unui poem se fabrică-n afarăşi se asamblează aici.fabricile noastre de poezie au dat falimentau fost vândute pe câţiva cenţi.noi fabricăm piese pentru alţiichiar şi pentru viitorulpremiant nobel pentru pacen-avem un kurdistan dar avem opinii despre kosovo.ar trebui săavem opinii ferme în privinţa clonării.biomicrocipurilor. eutanasiei.biodieselului. gazelor de şist.ştirea privind miracolul înmulţirii pâiniia ajuns aici prin anii douămii(e bine şi după două mii de ani!)cică să privim cu speranţă spre uedupă zece ani numai grec să nu fii!

de la belgrad la bucureşti

adam puslojic la o masăîncă îi scrie epistole lui nichita stănescuioan flora e tulburat.sunt ultimele zile liniştite ale artiştilor.belgrad, oraş cu podurile intactenu te împiedici de statuile lui leninde kim şi mao nici atît.

doar inşii care se ascundîn spatele chipurilor de sfinţisunt la mare căutare la haga.wanted e un cuvânt nou pe aici.armaghedonul însă se mută de la belgradla bucureşti. va concerta metalikaenter sand maniarba vântului a crescut mare.

harta – criza

vom fi noua atlantidă,despre noi se va vorbi foarte mult.vom dispărea şi vom apăreade la o zi la altanu de la un veac la altulca până acum.

uncia

sufletul meu bântuie prin apuseniunde l-am vândut pe o uncie de aur.acum străinii sunt gata să cumpereşi sufletul şi uncia.

mai ştie cineva ce este un sat?

sunt case în sat carese năruiesc de singurătate.nu mai locuieşte nimeni în eleşi atâta timpcât într-o casă omulnu ţine singurătatea pe umerii săi,zidurile şi acoperişulse vor prăbuşi. bălăriileţîşnesc din podea.poarta şi gardurile

se apleacă spre ce, până mai ieri,a fost casa. ca un om tristcare plânge cu capul pe umărulaltui om trist.

strada parfumului

acest poem a străbătutîn sus şi în jos strada parfumuluişi n-a dat de urma ta.îmi imaginam că locuiai la o mansardăşi sigur nu era aşa.lumina care te înconjura era de nepătruns. şi aerul.pe strada parfumului, în 1988, mirosulde moloz era tot mai ameninţătormirosul de mirosuri îi spuneam.iarba este un sentiment.dar asfaltul?străzile, da, sunt sentimente.

morning!

te mângâi. e poate ultima dimineaţă liniştită.am mâinile pătate de lumină,te fac invizibilă.ultima pată de acetilenă pe lângă halele părăsite.gramul de nitroglicerină de pe măseaajunge să arunce în aer oraşul.să pluteşti deasupra greutăţii tale.oceanul îngheţat e un cocteil.în curând va invada continentele.e o lucrare a asfodelului.nu te poţi opune.apa spală sângele şi nu invers.

modificaţi genetic

exişti? taci! ştiu că exişti.

nu te mişca.sângele face zgomotul acela?te deranjează zgomotul dininima mea?salutări! ce fel de salutări?separaţi vocalele de consoane. fiţi mai clari.te supără candoarea, inefabilul.stratul de ozon rezistă.omul de pe lună ne priveşte trist.e un fel de idol al vremurilor noastre.un zeu.ne consolează faptul că e din patagoniasau un moldovean modificat genetic.

e rândul lor

dau cu zarul şi urmărescfilme cu văcarii din texas.sorb din pahar şi se holbeazăla filme cu văcarii din texas.îi ceartă nevasta darfilmele cu văcarii din texas le văd până la sfârşit.trag ţigară după ţigară în timpul filmelorcu văcarii din texas.nu vrem nimic altceva,daţi-ne filme cu văcarii din texas.deşi hollywood-ul a renunţatla western-uri.poate le va veni ideea chinezilore rândul lor să reinventeze lumea.

nu văd

nu văd dunărea din cauza ceţii, gheţurilorşi a vapoarelor care urlă demenţial.timonierul descreierat vorbeştede invizibile insulepe care le caută cu sonaruldar şi cu proiectile supersonice

atunci când bănuieşte ceva.în fine,nu văd dunărea din cauza stufuluişi a copilăriei.a pădurii şi a macaralelor.a tristeţii şi singurătăţiiomului dintre câmpie şi dune.a vântului carea făcut din mine un sac cu nisip.

lumina

e bună lumina la cevaatunci când nu vinede la luna bolnavăşi nici din adâncuriledespre care nu ştim nimic.e bună lumina la cevaatunci când nu vine de la ruguri.când putem s-o vedem la nesfârşitşi nu doar la capătul tunelului.când da. când nu.

la fiamma viva

mi-ai vorbit noapte de noapte despre lunăşi că aş fi prima fiinţă care miroase a ome septembrie şi ochiul luminiiîncă deschis pe jumătatede-acum pădureae o sală cu scaune goaleşi-n locul viorilorse-aude ascuţitul securilorîn acelaşi timpgâştele s-au ridicat de pe mareşi au aterizatla fereastra taşi nici atunci nu te-ai trezite o imensă încordare şi spaimăsă arzi deasupra mării

ar trebuisă fii foarte sigur pe vânturidacă nu eşti chiar lumina.

pompe. pompei

într-o zi au venit şi au pus sechestru pe benzinărie.ştia el că patronul eun crocodil.nevastă-sa era mult mai calmăvisase mult să lucreze la benzinărie.dacă patronul e chiar un crocodilse va obişnui şi cu asta. părerea mea.dormea cu benzinăria la caporaşul a ars.noi am văzut ultimiişi am scris cu degetul de scrum.

pe tăişuri

apusul e în dreapta mearăsăritul în stângacoridoare spre sud trebuiesă-ţi faci singursă păşeşti pieziş în trafic.eu spun adevăruldar fluxul e atât de rapidde la stânga la dreaptade la apus la răsăritcă nimeni nu te ascultă.lupt să câştigsar pestecorzile întinse ale romeişi desigurbarbarilor din răsărit.eu calc pe tăişurişi dacă am ajunsla somnoroasele ceţurivreau să simtdupă mult timp

stânca sub talpă.

linia de ochire

te-am văzut la moartea meapurtai cea mai albă bluzăşi aveai unghiile date cu varbuzele muiate în sângele meu,după cinci minute te-ai plictisitşi ai cerut un taxiai spus: nu poate fi el,era mai vesel.i-ai cunoscut pe mama meaşi pe tatăl meuscame de multă vreme.atunci,bunicul te-a dus în grădinăîţi voi arăta cum să tragidar mai întâi trebuie luată linia de ochire.acum ai înţelescă nu există ţinta singuraticăpeste orice punct ochit se suprapunalte ţinteşi moartea când loveşte în cinevaloveşte în toţi cei dragi.

sarea

poate o să te mirică mă găseşti iar aiciscoţând sareadin fiecare cuvânttu-mi spui căpriveşti intens mareapână cândochii tăi se vor umple de sareşi orizontul coboară lent şi definitiv.

unu la unu

în timp ce-mi tipăresc cartea33% din gânduri s-au evaporatşi la fel, 33% din cuvinteacceptă o nouă haină.33% sunt sensuri; negociez cu cititorul.dar pentru 1%mă lupt încăşi nu e nimic de tocmit.la ora 5 p.m.eram în baieînotând în propriul sânge.unu la unu.

noapte aşteptând graalulşi polonicul de dimineaţă

m-am trezit la curtea de argeş noapteaşi am ciocănit în zidde jur împrejurunde eşti ana? ne auzi ana?ana îşi alăptează copilulana şi-a iubit bărbatula iubit viaţa.acum stam şi ne minunamde sfânta ei centură de castitate.am venit la mânăstiresă bem sângele domnuluidin sfântul potir(sunt o mie de graaluri în lumeşi ce contează)ne-a prins dimineaţa dormindlângă ziddupă cea mai înstelată noaptedin câte văzusems-a deschis o uşă(la uşă nu bătusem)ar putea să fie chiar anamai degrabă o soră oarecarearuncând peste noi un poloniccu cele nesfinte din cele sfinte.

stăpâni invizibili

monştrii au muritplutesc liber deasupra spaimeiindispensabil esă nu iscaţi bule mici de aer,le veţi da din nou speranţe.ieşi din când în când la suprafaţăşi iar te îneci în sângele meuaşa îţi trebuiecurând însă tu ai putea face regulile.

elegie X

tu albeşti pânzele.cu cât depărtarea e mai marecu atât pânzele sunt mai albe.uneori plângiapa este, totuşi, un sentimentîmi lipesc privirea umedă de faţa ta.da, îmi amintesc ochii tăidouă sfere magicelumea privită prin eie harta trupului tău şi al meu.am făcut schimb de valize într-o garăfiecare visează o viaţă nouă.eu spun că e aproape moartedar hai s-o numim tristeţesperanţă fără sfârşit.

păpuşi. trei schimburi

o păpuşă aşa şi aşaîmbrăcată şi dezbrăcatădoarme, transpirăse scălămbăie, clipeşte.nu se veştejeşte niciodată.chinul înseamnă viaţă.încălzirea globală

griji & crize.infantă şi moartărezistă la trei schimburicopilărie. copilărie 2. nebunie.

5, 3, 2 stele

admir tatuajele din parcuriiar în loc de bănci cineva s-a gânditsă pună blănuri scumpe pe covorul de iarbăcâte un el şi o ea chiar au curaj să se aşezeo voce dă explicaţii la faţa loculuipopulat cu peşti ecologici - care ar fi diferenţaşi păsări de apă - un nonsensca să faci un duş cu rouăîntr-o noapte de iunietrebuie să ai multă răbdarecerul nu e o sită darva tremura uşor pentru tinedupă atâtea minunăţiite gândeşti la lucruri mai pământenede pildă la o bucată de verdeaţă eternă înungureni - 5 stelesineasca - 3 stelenisipuri/dorobănţie - 2 stelece zici?

o plimbare în parcul romanescucu oprire la sere

toate anotimpurile au ceva violentcerul se poticneşte de noritocmai cândni se fac semne de susberzele însângeratese rugau, urinau la zid.făceau grafitti. aşteptau plutonul de execuţie.urlau, loveau cu pumnii.încasau gloanţe. scuipau.se puneau ploile.

aici nu e vorba de îmbietoare arderisunt descompuneri umede mişcătoaregreu suportabile chiar şi pentrudezgustătorii de licori extreme.de bunăvoie nu poate fi vorba.

filme româneşti la cannes

candelabrul uriaş o arteziană de lumină.de n-ar fi sfinţii pe cupolăam fi noi.lumina însă ţâşneşte nemiloasăorbitoare, imparabilă.şi totuşi se vinde la suprapreţ.măcar negustori de sânge cinstiţiaşi văzut?în altă ordinetu spui că decreţeii ar fi invadat lumeacă taurii ideologiei foarte fertilin-ar fi obosit niciodatăşi-n scurt timpam fi fost marţienii planetei.

secvenţe din aeroport

am văzut îngericu pungile lipite de gurăprizau kerosen(şi-aveau mici iconiţe cu allah ascunse).să mă-ntrebcât pot rezista cusăturile lorsau vom vedeaîn timpul zborului.

asta nu mai înţeleg

morţii purtau tăbliţe cu „eronat“niciun „mântuit“ printre ei.toţi fugeau de explicaţii.măcar de-ar fi avut un singur crucificat lumea

el să fi deschis doar caleafiecare crede ce vrea.unii vor spune: ceauşescu a revenit.chiar şi după ce au stattrei zile & trei nopţi în congelatorşi au fost tăiaţicu cuţitul fără să simtă nimic.

voi fi

forţa mea stăîn a dezintegra sicriul.voi fi milioane de euriîntr-un spaţiu nelimitat.marea familie aprafului şi pulberiidumnezeul imponderabilşi de pretutindeniva fi şi familia mea.profetuloierul şi văcarulîntregului univers.voi fi normal.