Antologie vol.I

V A S I L I C A M I T R E A

ANTOLOGIE JURNALISTICĂ

Vol. I – O felie de viaŃă

EDITURA VIF

CONSTANłA-2012

2

Coperta: Vasilica MITREA Coordonator: Alexandra Flora MUNTEANU

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României MITREA, VASILICA Antologie jurnalistică / Vasilica Mitrea. - ConstanŃa : Vif, 2012 vol. ISBN 978-606-92840-5-6 Vol. 1. : O felie de viaŃă. - 2012. - ISBN 978-606-92840-7-0 821.135.1-92

3

Cuvânt înainte

După nişte ani buni de lecturi, confruntări literare, prezentări de carte şi

publicistică în revistele unde este redactor şi nu numai, Vasilica Mitrea a reuşit să-şi contureze curiozitatea şi zonele de reflecŃie pentru a se exprima în proză, în roman, cu o problematică adânc pătrunsă în cotidian precum şi în realitatea evenimentelor comemoratorii, constitutive şi de interes public. Îi şi place să scrie, o face cu uşurinŃă, se documentează. De fapt subiectele alese comportă o informare prealabilă, o confruntare cu alte scrieri asemănătoare în conŃinut. Această antologie jurnalistică cuprinde, de regulă, articole apărute în perioade diferite, cu subiecte incitante , uneori prezentate virulent. Structura autoarei, analitică, pedantă, uşor critică, face din articolele ei un mijloc major de interes, stârneşte curiozitatea prin metoda dezbaterii subiectelor. Toate exprimă varietatea intereselor şi atitudinea, de cele mai multe ori justiŃiară, cu care ne-a obişnuit. Interviurile luate unor personalităŃi de marcă, într-un firesc neaşteptat, asigură noutate, francheŃe şi volum informaŃional. Se pare că articolele acumulate, cele răspândite în diferite reviste şi ziare, vor asigura „materia primă” pentru mai multe volume ale aceleiaşi antologii. Se demonstrează încă o dată că, atunci când există voinŃă, har şi curiozitate, lucrul devine „bine făcut”. De la semnalarea unor evenimente până la problematizarea unor subiecte şi fapte, de mai mare întindere, harul lucrează în favorul autoarei. Aspecte de maxim interes şi fecunditate a ideilor: un parcurs al etosului etnic,

folcloric, istorico-arheologic, traume istorice, umane, sociale, lagăre şi zone de

detenŃie, omagieri naŃionale, despre evenimente cultural-artistice, prezentări de personalităŃi culturale, din viaŃa civilă şi militară. Trebuie avut în vedere faptul că o bună parte din viaŃa sa activă autoarea şi-a petrecut-o în mediu militar. Sper ca prin această Antologie să reuşească să dea contur structurii sale interioare. Alexandra Flora Munteanu ConstanŃa, 16 octombrie 2012

4

5

Articole publicate în diverse reviste şi ziare

Femeia – iubită şi mamă

„Ce este mai frumos în viaŃa unei femei, dacă nu maternitatea. Aceasta este un dar dumnezeiesc şi acest dar este dat femeii. Şi nu cred că este dat femeii pentru că a mâncat din fructul oprit sau pentru păcatul originar, ci pur şi simplu aşa a fost făcută lumea pentru ca ea să fie un... „perpetuum mobile”, fiinŃa umană să coexiste în natură permanent. Omul este fiinŃa cea mai dezvoltată şi care poate influenŃa mersul naturii vii în drumul ei spre eternitatea veacurilor viitoare. O femeie nu este împlinită fără acest dar sfânt dat de Dumnezeu. O fi oare egoistă iubirea unei femei care nu a dat naştere unui prunc?. Nu ştiu. Ştiu numai că nu este nimic întâmplător pe lumea aceasta. Oare cu ce poate fi egalat momentul când ai la sânul tău un copilaş care te priveşte în ochi, dacă nu cu fericirea! Există oare un alt moment mai înălŃător decât acesta? Asta este prima lecŃie de iubire şi teamă, iubire şi grijă; iubire şi ocrotire. Teamă pentru tot ce i se poate întâmpla copilului ei; grija să nu păŃească nimic care l-ar putea supăra; ocrotire până ajunge copilul ei la maturitate şi... mai departe. De aici şi iubirea femeii care este mamă, pentru bărbatul ei. Însăşi femeia este iubire, artă, muzică, culoare, aer, apă – tot ce ai nevoie pe lumea aceasta să supravieŃuieşti. Fără EA nu se poate. Femeia a fost pictată, a fost cântată, a fost hulită, a fost iubită, a fost „urâtă”, a fost ocrotită, a fost muza poeŃilor, amatorilor de poezie, din care îmi vin acum în minte câteva versuri care mi-au fost dedicate cândva, şi din care îmi permit să citez: „Iubito, ştiai că timpu-i colorat? Uneori e plin de funingine, Alteori, parc-ar fi numai sânge łi se pare acest lucru ciudat? Câte-odată e de un albastru intens, Ori verde crud, precum iarba, Când e negru – e fără tine, şi e imens. Albastru sau verde-i cu tine, Zboară ca vorba, Iar roşu când este, îi semn că te-ai jucat O vorbă ce inima-mi înŃeapă ai aruncat”

CredeŃi că femeia iubită nu este înşelată, dezamăgită, trădată...? Depinde de cât de laş sau de puternic este bărbatul de lângă ea. Depinde cât de responsabil este în a-şi asuma promisiunile făcute, depinde de principii, de educaŃie, de caracter, de „clasă”. Vorbesc aici de femeia înşelată de bărbat – pentru că urmează să sărbătorim ZIUA FEMEII – dar nu înseamnă că lucrurile nu se petrec şi altfel.

6

De aceea, mama trebuie să-şi sfătuiască copiii să nu facă promisiuni de care nu se pot Ńine, să meargă pe drumul drept, să fie loali partenerului de viaŃă, să aibă caracter, să nu trădeze, să fie respectuos, să nu-i uite pe cei care au crezut în el, să nu-i uite pe cei care, la greu, le-au „întins o mână”, să nu-l uite pe Dumnezeu – altfel viaŃa îŃi va plăti.

Fii binecuvântat, copile! FII OM! DaŃi o floare unei femei ca să-i mulŃumiŃi pentru procreiere, daŃi o floare ca să o

slăviŃi, daŃi o floare FEMEII IUBITE! Preaslăvită să fii, FEMEIE!” (Revista CAMARAZII, Anul III Nr. 1 (9) Martie 2007, ConstanŃa,

pag.17)

Iată ce am citit în ziarul REPLICA de ConstanŃa din data de 08 noiembrie 2007:

„EVENIMENT LA CERCUL MILITAR – S-a lansat la ConstanŃa „Ştiai că timpu-i colorat?“

Citez: „Cercul Militar ConstanŃa a găzduit în cursul zilei de ieri o lansare la carte. „Această carte este o pledoarie pentru speranŃă“, a declarat la începutul manifestării şeful Cercului Militar, Aurel Lăzăroiu. Vasilica Mitrea, autoarea cărŃii „Ştiai că timpu-i colorat?“ se află la prima acŃiune de acest fel. „Întâmplarea face să o cunosc pe autoare ca pe o femeie onestă, distinsă, cu principii clare în problemele vieŃii şi de aici, cred, exigenŃele cu care îşi tratează eroina“, este de părere Constantin Crăciun, redactor şef al revistei „Camarazii“. „Cartea este o spovedanie şi ca o luare aminte pentru fetele tinere“, a declarat emoŃionată scriitoarea. Vasilica Mitrea şi-a petrecut o bună parte din viaŃă în cadrul armatei, după pensionare scriind pentru o revistă de profil. (Anca-Adina JITARU)“.

Constantin Crăciun, redactor şef revista Camarazii: Citind cele de mai sus am luat un interviu doamnei Vasilica Mitrea.

De curând ne-am bucurat că am putut să parcurgem rândurile cărŃii dumneavoastră „Ştiai că timpu-i colorat ?”. Am citit-o „dintr-o răsuflare”! SoŃia, colegele ei de serviciu, alte cunoştinŃe care au reuşit să „pună mâna” pe această carte au avut numai cuvinte de laudă! A plăcut povestea de dragoste prezentată, a plăcut stilul, ce mai !... A fost o surpriză plăcută !

Cum v-a venit inspiraŃia pentru a vă „descătuşa“ în acest fel ?! V.M.: Cartea se vrea a fi un roman educativ, de ficŃiune. Trebuie să analizăm

faptele unui om, nu vorbele lui. Ele pot fi frumoase, promiŃătoare. Am povestit cum plecările „lui“ (EL - cum am denumit personajul principal din cartea mea) erau întotdeauna imprevizibile şi fără nici-o explicaŃie, nici înainte de a pleca, nici după plecare nu se „obosea“ să-i spună nemulŃumirile lui, chiar şi atunci când îi cerea să facă acest lucru, ceea ce pe eroină o făcea să înŃeleagă că vina nu-i aparŃine. Ei bine, atunci, nu-şi punea mii şi mii de întrebări „Despre ce este vorba ?“. Rămânând cu miile de întrebări fără răspunsuri, la un moment dat îi provoca traume şi nu-i rămânea decât să le aştearnă pe hârtie (aşa cum spun astrologii) deoarece făcând acest lucru te mai eliberezi psihic. ConştienŃa faptului determină procesul de vindecare. Asta a făcut acum eroina cărŃii. Poate că dacă le povestea atunci, imediat şi altora, trăirile emoŃionale nu ar mai fi fost atât de puternice, sau poate i-ar fi putut răspunde altcineva la întrebările pe care şi le

7

punea adesea. A dorit să înveŃe şi pe alŃii, ca atunci când au probleme, să nu le Ńină secrete, să împărtăşească şi cu alŃii povestea lor.

Referitor la faptul că v-a plăcut cartea mea – ce pot să spun – am primit foarte multe telefoane de la cei care au citit-o, şi am primit numai cuvinte de laudă.

C.C.: Titlul cărŃii are un nume incitant ! De ce acest nume de botez ?! V.M.: Titlul cărŃii este dat de titlul uneia dintre poezii. C.C.: CredeŃi că eroina cărŃii dumneavoastră a fost cucerită numai de poezia

„îndrăgostitului“?! V.M.: Nicidecum. I-a fost mai mult milă de suferinŃa lui. C.C.: RelataŃi cu zgârcenie relaŃiile de dragoste dintre cei doi... parteneri. Mi s-a

părut că mereu erau nişte reŃineri în exprimarea clară a sentimentelor !... Mi s-a părut numai?!

V.M.: Am vrut să povestesc şi mai puŃin de atât, dar nu s-ar fi înŃeles de ce, după atâta suferinŃă din dragoste, după atâtea promisiuni de fericire, s-a dovedit a fi – exact numai promisiuni – şi nu s-a „deranjat“ (EL) să-şi respecte măcar o parte dintre ele sau măcar să încerce, să facă vreun efort pentru a le respecta. Cartea este o contradicŃie totală între vorbă şi faptă. AtenŃie, cui acordăm încrederea noastră. Mai bine zis, să nu ne bazăm pe vorbe, ci pe fapte.

C.C.: La sfârşit ne-aŃi făcut să credem că va urma să ne povestiŃi şi viaŃa ce a urmat de după acest „foc mistuitor“ din inima eroinei dumneavoastră ! De ce ne-aŃi înfăŃişat numai un... episod ? V-a mai urma... unul ?!...

V.M.: La această întrebare nu am încă un răspuns.

COMEMORAREA GENOCIDULUI TĂTARILOR

DIN CRIMEEA

„16 mai 2008, orele 20.00. Am plecat, cu o puternică emoŃie în suflet, în Crimeea. (…) La întoarcere am stat de vorbă cu un domn în vârstă de 79 de ani. FaŃa lui era

senină şi zâmbitoare. Era un domn nu prea înalt, cu ochii albaştri şi iscoditori, privirea blândă şi acorda câte un zâmbet tuturor. S-a aşezat lângă noi şi ne-a povestit amintiri din copilăria sa şi este, poate, pentru ultima dată făcută această vizită în patria sa dragă, Crimeea. Aici mai avea un nepot. Cu această ocazie făcuse cerere pentru retrocedarea unei parcele de pământ. Avusese casă în Simferopol, pe strada Subhi. De altfel a şi fost s-o revadă, însă nu-şi cerea casa înapoi, spunând că nu poate lăsa pe drumuri pe acei oameni care acum locuiesc în casă. Doreşte numai ca guvernul să-i retrocedeze în altă parte o bucată de pământ pentru construirea unei case. Ce mult mi-a plăcut gândirea lui: „nu doreşte să-i lase pe drumuri pe acei oameni!”. În această călătorie i-a fost cam „rău” şi s-ar fi bucurat să moară şi să fie îngropat în pământul strămoşesc. Ce mare dovadă de iubire şi patriotism spun aceste cuvinte!

Şi a continuat să povestească crâmpeie din viaŃa sa, începând cu tatăl, Găgiak Appass (Vaspi), „pe când au venit ruşii în Crimeea, în 1917, iar tatăl lui lupta împotriva ruşilor, ca partizan. Şi ruşii, ca să pună „mâna” pe aceşti partizani, au pus în fruntea lor un conducător tătar. După puŃin timp acesta le-a cerut să depună armele spunând că toŃi

8

sunt liberi. După ce s-au aşezat fiecare la casa lui şi în comuna lui au venit ruşii şi i-au ridicat într-o noapte, ducându-i la închisoare. Tatăl său a ieşit după 10 ani de detenŃie.

În al doilea război mondial a venit securitatea să-i adune şi să-i deporteze. Tatăl său, ca să nu-l găsească, a sărit în closet. Asta se întâmpla în Simferopol, pe strada Subhi. “Din 1947 tata a fost deportat şi nu s-a mai ştiut nimic de el!”.

În anul 1943, domnul Vaspi, fiul, cel care ne pvestea întâmplarea tatălui său, a plecat, obligat de nemŃi, în România. A plecat întâi la Nicolaev, Odesa, pe urmă în ConstanŃa, iar în 1947 în Bucureşti. S-a întors din nou în ConstanŃa, la Nazarcea. În anul 1948 a fost la muncă voluntară în Salva Vişeu.

Prigonit în anul 1949, murise un Ńigan şi i s-a dat un certificat de naştere pe numele acestuia, Ali Bacâ, nume pe care îl poartă şi astăzi, iar în anii 1949-1950, regimul de atunci, i-a obligat să facă şi şcoală, muncind concomitent la I.A.S.

În anul 1959, martie, i-a venit ordin de recrutare, iar în noiembrie 1952 a plecat, la ordin, în armată, făcând trei ani. În timpul venirii în permisie, un tătar i-a zis că dacă se mai întoarce în sat îl va da pe mâna securităŃii, iar el, ca să nu fie recunoscut, purta corespondenŃă punând adresa unei fete.

S-a întors din armată lucrând la I.A.S. În 1956 s-a căsătorit cu nepoata celui care îl găzduise după armată, un anume Husein Samedin. Până în anul 1972 a muncit în agricultură, iar din 1972 până în 1990 a lucrat la fabrica de mobilă, de aici ieşind la pensie. „Am 5 copii şi 7 nepoŃi şi locuim în Valul lui Traian.”

În 1944, când au fost deportaŃi, 46% au murit de foame şi boli. În 30 iunie 1945, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea a fost transformată într-o simplă regiune a Rusiei (R.S.F.S.R.).

În februarie 1954 regiunea Crimeea a fost transferată de la Rusia la Ucraina printr-un decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., fără ca populaŃia să fie întrebată dacă este de acord cu acest lucru.

O parte din foştii deportaŃi tătari s-au reîntors în zonă. (…) Noi, cei din ConstanŃa şi toŃi românii, vom trăi în pace şi iubire cu cei din

comunitatea tătară şi cu toate etniile care se simt bine în România. Până la urmă toŃi suntem OAMENI”. (un scurt fragment din articol, apărut în ziarul Karadeniz, Yil: XIX, Sayi (182), 6, iunie

(Haziran 2008))

29 OCTOMBRIE – ZIUA TURCIEI

Pe 29 octombrie 2009 se împlinesc 86 de ani (29 octombrie 1923), de când Turcia a devenit republică, sub conducerea lui Mustafa Kemal, supranumit Ataturk. Turcia este o Ńară întinsă pe două continente. AutorităŃile de la Ankara au pregătit o serie de ceremonii şi parade militare. Şi tinerii constănŃeni au sărbătorit Ziua Turciei, printr-un simpozion.

În Turcia, Ataturk este foarte omagiat pentru reformele sale în sistemul educaŃional, desfiinŃarea şcolilor religioase şi înfiinŃarea celor laice, introducerea alfabetului latin în locul celui arab, egalitatea în drepturi a femeilor, conferirea de drepturi tinerilor. În Turcia, Asia, la Kuşadasi, am văzut un monument al lui Mustafa

9

Kemal (Ataturc) pe care era trecut numai anul naşterii. Întrebând pe cineva, mi s-a răspuns că „el trăieşte încă în inimile noastre“, interlocutorul arătând aceasta şi printr-un gest, ducându-şi mâna dreaptă la inimă. De aceea nu era trecută şi data decesului.

Şi Consulatul turc a sărbătorit această festivitate la ConstanŃa. La sfârşit, invitaŃii au putut servi din lăudatele şi gustasele produse ale bucătăriei turceşti.

CAREUL DOAMNELOR

Conform articolului 25 din Statutul Ligii Navale Române, filialele pot constitui careuri ale doamnelor cu minimum 10 membri.

În această lună a iubirii, a mărŃişorului, a trezirii la viaŃă a naturii, doamnele, în acelaşi ton cu primăvara, s-au adunat la 30 martie 2010, într-un număr destul de mare, 30 din cele 60 înscrise până la ora actuală, cu cotizaŃia plătită la zi şi au constituit CAREUL

DOAMNELOR. Ele îşi propun ca obiective principale: susŃinerea activităŃilor cultural-artistice,

susŃinerea acŃiunilor econo-mico-financiare (reperarea unor zone de sponsorizare) pentru ducerea la îndeplinire a cât mai multor activităŃi; susŃinerea şi organizarea unor activităŃi turistice; implicarea şi participarea efectivă la activităŃile proiectate; activităŃi culturale, artistice, sportive, comerciale, inclusiv ale unor activităŃi noi, ce vor fi identificate pe parcurs.

Adunările vor avea loc în a patra sâmbătă, a fiecărei luni, orele 10.00”. (Revista Marea Noastră, anul XX, nr. 2 (75),

aprilie-iunie 2010, pag. 41)

MONUMENTE RIDICATE LA INIłIATIVA

UNOR FOŞTI DEłINUłI POLITICI

DeŃinuŃii politici, care au umplut închisorile comuniste până la refuz, au avut cel mai mare răsunet în rândul tineretului. Ei au trecut prin infernul multor suferinŃe. Dar orice suferinŃă are valoare purificatoare. Astăzi, îi privim cu respect şi recunoştinŃă că au suportat, păstrându-şi demnitatea nealterată. S-au îngrijit, pentru a păstra vie în memoria oamenilor, apărând o serie de scrieri din acea neagră perioadă şi au contribuit la ridicarea de monumente. Iată câteva exemple:

Monumentul de la M. Kogălniceanu a fost ridicat la iniŃiativa fostului deŃinut politic George Cuşa, în memoria celor 11 deŃinuŃi politici decedaŃi în închisori sau în perioada 1948-1964. Caramicu Gh., împuşcat la graniŃa sârbo-italiană; Cuşa C-tin, Cuşa Leonida, Duşu Gh., Gulea Gh., łapu Niculae, decedaŃi în închisoarea Aiud; Gogu Puiu, sinucis în luptele cu Securitatea; Doicescu D-tru, Leca V-le, Puiu Nachi şi Puiu C-tin-

10

Cociu împuşcaŃi în 1950 în Trenul MorŃii, aşa cum au fost denumite dubele în care au fost ucişi 68 de deŃinuŃi fără nici o sentinŃă de condamnare la moarte. ContribuŃia financiară a edificiului a fost în exclusivitate a dl. ing. Ştefănescu Eugen, fost condamnat în contumacie în 1948, ajuns ulterior în cadrul O.N.U. ca expert F.A.O., din partea Canadei, fost coleg de liceu şi studenŃie, un foarte bun prieten cu George Cuşa.

Monumentul de la Năvodari a fost ridicat la iniŃiativa fostului deŃinut politic Nicola I., condamnat la 20 de ani şi executaŃi o parte la Peninsula Valea-Neagră, între 1949-1953. A donat suma de 50 de milioane pentru fundaŃie. DiferenŃa a fost plătită de Primăria Năvodari. Aceste date le-a furnizat Gogu Zdru, fost condamnat de detenŃie cu ing. Nicola Ioan în colonia Peninsula Năvodari, care a promis că va ridica acest monument şi s-a Ńinut de cuvânt.

Monumentul Sinoe, amplasat în faŃa Căminului Cultural şi a Şcolii de nivel european, este unic în Ńară. Sunt dăltuite în marmură numele a 114 veterani de război, din care 37 morŃi pe front, iar 40 făcând parte din RezistenŃa Dobrogei împotriva comunismului. Costea Gh. şi Perifan Gh., ucişi în Trenul MorŃii şi altul decedat la Aiud, Vlahbei Gh. Tănase. IniŃiativa a aparŃinut dlui Frangu Stere, care l-a finalizat financiar, după proiectul arhitectului Alexandru Zechiu. A fost sfinŃit în 2007 de un sobor de preoŃi, în prezenŃa prefectului DănuŃ CuleŃu, a primarului Grameni, a veteranilor şi deŃinuŃilor politici şi a unui număr mare de săteni ai împrejurimilor. Alexandru Mihalcea, fost deŃinut politic şi colaborator la ziarul România Liberă a publicat un articol, sub titlul Tripticul de la Sinoe.

Monumentul din Cimitirul Foştilor DeŃinuŃi Politici s-a ridicat pe un spaŃiu de 2150 m, acordându-se şi 150 de locuri de veci pentru foştii deŃinuŃi politici, atribuite de Cons. Mun. ConstanŃa, prin primarul dr. Neagoe, la iniŃiativa Comitetului AFDPR, fil. ConstanŃa, preşedinte Voica Decebal.

Proiectul este semnat de ing. Farcaş G., teh. Olteanu C. şi ing. Guter C. după modelul celui din Spania, care a fost ridicat în memoria celor doi români, MoŃa şi Marin, morŃi în războiul civil 1936-1939. Monumentul, cu înălŃimea de 5.65m, a fost susŃinut financiar de AFDPR, dl. Nelu Duşu. Alte materiale au fost asigurate de către d-nii Broască, Mazilu Nic., Gogu Zdru, Buciuneanu V.

Monumentul Cobadin, la iniŃiativa foştilor deŃinuŃi politici, în mod deosebit a dl. Zisu Gh., în memoria celor din RezistenŃa Armată din Dobrogea, arestaŃi în 1958-1957. Gogu Puiu, din această comună, s-a sinucis în curtea lui Ioan Adam în 18 iulie 1949 în lupta cu Securitatea. Sunt dăltuite numele celor condamnaŃi şi decedaŃi în închisori şi a celor ucişi în Trenul MorŃii. Amintim pe Jarnea D-tru, preot Mihăilescu D-tru, Conceatu Ion. A fost finanŃat de Comunitatea Aromânilor, fil. ConstanŃa, preşedinte Stere Samara, Nelu Duşu, Filu Gh., lider al RezistenŃei, condamnat la muncă silnică pe viaŃă de Primăria comunei Cobadin, de foştii şi urmaşii deŃinuŃilor politici.

Noi, cei care i-am cunoscut sau am citit despre brutalitatea bestială, tortura fizică şi morală, aplicată cu un sadism diabolic acestor nefericiŃi ai regimului comunist, ne plecăm cu pioşenie şi respect în faŃa dumnealor că şi-au menŃinut nealterată demnitatea. Dorim celor rămaşi în viaŃă multă sănătate!

(Revista Arma Pontica 3(8), Oct. 2011, pag. 32)

11

ŞCOALA DIN TĂTARU LA CEAS ANIVERSAR

O zi însorită de primăvară însoŃeşte grupul de copiii de la Şcoala Generală NEGIP HAGI FAZÂL, îmbrăcaŃi în straie de sărbătoare, împreună cu oaspeŃii care vin să sărbătorească cea de-a III-a aniversare a Zilei Şcolii şi împlinirea a 104 ani de la naşterea poetului Negip Hagi Fazâl.

Directoarea Şcolii salută întreaga audienŃă adunată la Căminul Cultural din comuna Tătaru, prezintă pe scurt semnificaŃia acestei sărbători şi invită la discuŃii pe deputatul Amet Aledin, care arată în cuvântul său şi omagiază personalitatea de prim rang a eroului şi fiului acelui sat, Negip Hagi Fazâl, care acum îşi doarme somnul de veci în această localitate. O altă mare personalitate este Bora Fazîl, fiul eroului care dă numele şcolii. O figură impunătoare prin statură şi atitudine, un om care impune respect, fiind şi sponsorul principal pentru elevii de la şcoala şi grădiniŃa din Tătaru.

Cu prilejul acestei zile copiii au pregătit un program artistic, recitând din poeziile lui Negip Hagi Fazâl şi ale poetei Akmolla Güner; formaŃii de dansuri populare, tătăreşti şi româneşti, evoluează pe scenă. Participă la această sărbătoare şi elevii Şcolii nr. 20 „Marin Sorescu” din ConstanŃa şi studenŃi, anul II, ai FacultăŃii de Arte a UniversităŃii „Ovidius” din ConstanŃa, prezentând piesa „Plata birului” de Victor Ion Popa, aplaudată îndelung de publicul din Tătaru.

În fiecare an, fiul acestui erou Negip Hagi Fazâl, Bora Fazâl este prezent la această festivitate, aducând de data aceasta ghiozdane pentru elevii şcolii.

Copilăria lui Bora şi a surorii sale, Suium, le-a fost vegheată de dragostea părinŃilor, de jocurile copilăriei, de piesele de teatru puse în scenă şi scrise de tatăl lor, care era un intelectual al satului, scria poezie, proză, dramaturgie, înfiinŃând şi revista EMEL, care se editează şi astăzi prin grija profesoarei Akmolla Güner. Dar, în octombrie 1948, viaŃa părintelui lor, Negip Fazâl, a fost curmată de comunişti, arestându-l pe o stradă lăturalnică din ConstanŃa şi timp de o săptămână l-au maltratat până şi-a dat duhul. Până să afle familia ce s-a întâmplat, de ce a dispărut aşa, fără să ştie de el, cam în acelaşi timp a aflat şi că este deja mort, invitându-i să-l ridice de la morgă.

Astfel, Bora şi Suium, urmaşii acestui mare erou, rămân orfani de tată, la 12 şi 14 ani, atunci când ai cel mai mult nevoie de îndrumarea şi ajutorul unui părinte. Avându-l ca exemplu pe tatăl lor care le-a insuflat iubire, generozitate, dragoste de semenii şi conaŃionalii săi, la vila din staŃiunea Buşteni, an de an, glasuri de copii răsună în preajma lui Bora şi Geta, soŃia sa, care găzduieşte grupuri de elevi, tătari şi români, cărora le asigură hrana, cazarea şi excursii prin împrejurimi. Un exemplu demn de urmat şi de alŃi fii ai satului, ai acestei minunate Ńări, care pot „întinde o mână de ajutor” şi a face fericiŃi pe cei care nu au posibilitatea de a vizita mai mult decât satul lor.

(Revista bilingvă EMEL)

Filiala ConstanŃa

Luna SpiritualităŃii Marinăreşti

În Programul „Lunii spiritualităŃii marinăreşti” elaborat de Liga Navală Română,

filiala ConstanŃa, figurează mai multe activităŃi culturale şi sportive care au loc în

12

perioada 15 iulie - 15 august, pentru întâmpinarea Zilei Marinei. Astfel, pe 15 iulie a avut loc la Cercul Militar o ConferinŃă de presă, în ziua de 22 iulie s-a vernisat o expoziŃie la Muzeul Marinei Române (organizată de LNR), iar la 23 iulie s-a desfăşurat a IX-a Consfătuire a redacŃiilor publicaŃiilor de marină.

La Muzeul Marinei Române a fost deschisă o expoziŃie de pictură, fotografie şi tapiserie, intitulată „Marea Noastră”. Găzduită de cele trei încăperi ale sălii „Dimitrie Ştiubei”, expoziŃia reprezintă un omagiu adus mării, de către organizatori (LNR şi Muzeul Marinei Române) la realizarea acesteia aducându-şi contribuŃia membri ai asociaŃiei Artiştilor Plastici „Amfora”.

Pe pânze, pictorii au redat albastrul mării, în diferite ipostaze precum şi peisaje pitoreşti care surprind atmosfera marină. Culoarea dominantă a acestor lucrări fiind albastrul, expoziŃia redă emoŃia pe care o inspiră pictorului contemplarea Ńărmurilor însorite ale Mării Negre şi, implicit, bucuria de a trăi. Picturilor li se adaugă şi fotografiile realizate de Marcel Tudor care surprind, în lumina asfinŃitului, momente irepetabile, de o nemărginită nostalgie, de la Ńărm de mare. ExpoziŃia „Marea Noastră” capătă un farmec aparte datorită tapiseriilor spectaculoase, cu specific marin, realizate de către Elena Blaj.

Artiştii care au contribuit la realizarea acestei expoziŃii sunt secretarul filialei ConstanŃa a Ligii Navale Române, comandorul (r) Dan Ghimbăşanu, preşedintele fondator al AsociaŃiei „Amfora”, Paul Teodorescu, Gheorghe Caraiman, Marcel Tudor, Ina Iordan, Elena Blaj, Chirică Ivanof, Marian Sârbu, Nermin Hogea, Alexandrina Macarov, Mihai Cojocaru, Maria Coşoiu, Vasile Munteanu, Iuliana Rusu. ExpoziŃia „Marea Noastră” face parte din seria manifestărilor organizate de Liga Navală Română, dedicate Zilei Marinei Române.

Întâlnire cu veteranii de război În ziua de 18 iulie 2009, din iniŃiativa filialei ConstanŃa a Ligii Navale Române şi

cu sprijinul moral şi material al AsociaŃiei AbsolvenŃilor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” – ALUMNI, a Ligii OfiŃerilor din Marina Militară şi a Ligii Maiştrilor Militari de Marină, la Căminul Militar nr. 2 din ConstanŃa, a avut loc o întâlnire anuală a conducerilor asociaŃiilor respective cu veteranii de război din Marina Română.

La această întâlnire de suflet au putut răspunde şi s-au putut deplasa următorii veterani: Contraamiral de flotilă (r) Petre Zanfir; Cdor. (r) Dima Gheorghe; Cdor. (r) Matei Mircea; Cdor. (r) Ing. Iosif Gheorghe; Cdor. (r) Ionescu Doru Alexandru; Lt. (r) HudiŃeanu Marin; maistru principal (r) Lazăr Ion, maistru principal (r) Râmete Gheorghe; CLC Smedrea Ion; maistru principal (r) Mocanu Ion. Anul acesta au lipsit veteranii din Capitală şi din alte localităŃi ale Ńării; cauzele sunt multiple, în general de natură obiectivă.

(articol apărut în revista Marea Noastră, anul XIX, nr. 3 (72), iulie-septembrie 2009, pag. 50)

SĂRBĂTORIREA ZILELOR CULTURII ARMÂNE

28, 29 ŞI 30 AUGUST

CONSTANłA şi ESCHIBABA (comuna STEJARU)

13

Trei zile de sărbătoare pentru conaŃionalii noştri armâni şi cei veniŃi din alte Ńări: Grecia, Albania, Macedonia (Scopia), Bulgaria etc.; din alte judeŃe şi oraşe. A VI-a ediŃie a debutat cu o ExpoziŃie de arte plastice la Muzeul de Artă din ConstanŃa, urmată de o piesă de teatru, „Mincinosul“ de C. Goldoni, regia Toma Enache.

Sâmbătă, 29 august a avut loc un Simpozion cu tema „CredinŃa, taina dăinuirii poporului armân peste milenii“, lansare CD poezii, Spectacol de muzică şi dansuri; piesa de teatru „Secta a muljerilor“, o adaptare după piesa NORII, de Aristofan.

La invitaŃia unor conaŃionali armâni, printre care Moscu Dima şi Cuşa Gh., au participat şi un grup de români din ConstanŃa în cea de-a treia zi de sărbătoare care a avut loc în comuna Stejarul, unde însuşi Preşedintele României, Traian Băsescu a onorat cu prezenŃa sa acest festival armânesc.

Pentru început a luat cuvântul primarul comunei Stejarul, Enache Dumitru care, printre altele, i-a încurajat pe toŃi cei prezenŃi să prezinte un spectacol frumos pentru invitaŃi şi să „danseze, precum dansau străbunii noştri“. Venit din Grecia (Veria) a luat cuvântul Dr. Takeş Gheorghioy, preşedintele AsociaŃiei armânilor, spunând că: - poporul nostru este mare amator de cântece şi jocuri. Este o mare plăcere întâlnirea cu alŃi armâni plecaŃi din Grecia şi Macedonia. Avem rude şi prieteni foarte buni în România. Iubim poporul român şi am avut întotdeauna relaŃii de prietenie cu acesta. Printre demnitarii României s-au numărat şi câŃiva din neamul nostru.

În comuna Stejarul locuiesc armâni în procent de 70% ne spune Anagnoste Mihai, secretar al comunei Stejarul. La această sărbătoare participă pe lângă invitaŃi din toată Ńara şi străinătate şi formaŃii de dansuri şi cântăreŃi, spune viceprimarul Steruş Dumitru şi profesorul armân Samata Nicolae.

Este o zi de revedere, de aduceri aminte, de îmbrăŃişări petrecute în cântec, dansuri, mâncăruri şi tradiŃii armâneşti, aici în comuna Stejarul. O zi de neuitat!

Şi noi, românii din ConstanŃa vă iubim, vă spunem LA MULłI ANI şi la cât mai multe ediŃii ale acestui frumos festival.

(articol apărut în revista de cultură bilingvă EMEL (Ideal) nr. 24, octombrie 2009, pag. 42)

TRADIłII ŞI OBICEIURI TĂTARE ŞI ROMÂNEŞTI

PE PLAIURI DOBROGENE

La Sala de CreaŃie şi Cultură ConstanŃa, în ziua de 24 februarie 2010, a avut loc o întâlnire de suflet, cu care ocazie au fost dezbătute atât obiceiurile şi tradiŃiile tătare cât şi cele româneşti.

Întâlnirea a fost organizată de doamna Popescu Crina şi doamna profesoară Güner Akmolla, Directoarea revistei EMEL şi colaboratoare a revistei DATINI…

Dragobetele, fiu al Babei Dochia, este sărbătorit pe 24 februarie. El marchează începutul primăverii, ziua când natura se trezeşte la viaŃă, iar omul participă şi el la bucuria naturii. Se spune că cine participă la această sărbătoare este ferit de bolile anului iar gospodarii au un an îmbelşugat. Fetele şi flăcăii pornesc în păduri şi lunci să caute flori de primăvară. Dragobetele era un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Era

14

şi un naş al animalelor, aşa cum se spune că în această sărbătoare se logodesc şi animalele. De asemenea, nu se sacrifică animalele pentru că s-ar strica rostul împerecherilor.

O altă tradiŃie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, cu care se fac vrăji de dragoste.

Doamna Popescu Crina a precizat că sunt şapte ani de colaborare cu tătarii crimeeni: „Pe pământ dobrogean noi am trăit împreună, am sărbătorit şi am învăŃat tradiŃiile populare, atât ale noastre cât şi ale tătarilor”.

Tatăl meu povesteşte că, în satul în care s-a născut, IndependenŃa (Bairam De De), copil fiind a învăŃat mai întâi să vorbească limba tătară şi apoi limba română, deoarece în jurul casei lor locuiau tătari şi numai aşa puteau comunica cu prietenii de joacă tătari. Sărbătorile noastre se potriveau cu sărbătorile tătarilor. Paştele era apropiat de sărbătoarea curban-bairam.

Între 1-25 martie sunt sărbătorile dragostei mioritice. Între 1-8 martie, mitul zeiŃei mamă, Zilele babelor, primul semn de primăvară.

Doamna Güner Akmolla, cu dezinvoltura-i caracteristică, povesteşte că, atunci când a citit revista Datina a început o frumoasă colaborare realizând că sărbătorile noastre sunt asemănătoare, ele având loc aproape în acelaşi timp, cum ar fi sărbătoarea Nuarezului şi Hâdârlezului, ale noului an agricol. Aceleaşi sărbători şi obiceiuri sunt şi în Crimeea.

Aşureul se prepară din cel puŃin nouă feluri de seminŃe şi fructe, o fiertură dulce. Nu există familie tătară în care să nu se pregătească aşureul, care presupune şi o urare de belşug.

Un învăŃător, acum pensionar, din Agigea, deapănă amintiri despre Nuarez. S-a născut în satul Pelinu. În această sărbătoare copiii umblau cu o creangă de la un pom înverzit şi ghiocei, care vesteau sosirea primăverii, încălzirea pământului, o viaŃă nouă – viaŃă şi renaştere – iar ei, primeau de la gazde pişcoturi, ouă, dulciuri. Fetele pregăteau din timp baticuri şi batiste sau alte obiecte lucrate de mână, pregătite pentru această sărbătoare. După ce terminau de colindat mergeau la Geamie şi colindau pe toŃi cei prezenŃi. TradiŃia spunea că numai băieŃii plecau la urat.

Tot domnul învăŃător ne-a încântat cu melodia despre Nuarez, acompaniat de domnul Feedin la chitară. Instrumentul tradiŃional pentru acest colind era cobza.

O elevă de etnie tătară a recitat o poezie cu privire la această sărbătoare, scrisă de Negip Hagi Fazâl. Doamna Güner Akmolla traduce poezia Nuarezul, după aceea domnul Feedin ne cântă la chitară o melodie despre satul IndependenŃa, satul copilăriei, pe textul doamnei profesoare.

Şi aşa cum fiecare sărbătoare se termină cu un ospăŃ tradiŃional al bucătăriei tătărăşti, şi la această întâlnire s-au adus preparate precum: geantâk, şuberek, baclavale…

(Revista bilngvă EMEL)

TĂTARII

Romanul TĂTARII, scris în două volume, de distinsa personalitate a culturii române şi tătare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi Crimeea, Güner Akmolla,

15

traducătoare, directoare a revistei de cultură bilingvă EMEL – IDEAL, autoare a mai multor volume de proză şi poezie, a două monografii – a oraşului Techirghiol şi a comunei Albeşti, locul de naştere al autoarei, aduce cu acest nou roman al său un suflu nou în cunoaşterea obiceiurilor şi tradiŃiilor tătare, începând cu naşterea, botezul, logodna, cununia şi moartea.

Primul volum al romanului Tătarii, cuprinde perioada 1900-1943, când tătarii au venit pe pământ dobrogean, mai întâi paşalâc iar apoi teritoriu românesc.

În volumul al doilea autoarea a cuprins perioada 1943-1970. Pe parcursul celor două volume, doamna Güner Akmolla se referă atât la

evenimentele istorice, cum ar fi emigrarea sau deportarea forŃată din Crimeea; la Războiul de independenŃă; la războaiele balcanice; la primul război mondial; lagărele comuniste care au schimbat radical viaŃa şi bunul mers al unor familii de tătari, cât şi la viaŃa de zi cu zi care reflectă cultura lor, starea socială şi politică: locuinŃe, geamii, şcoli, personalităŃi din viaŃa satului tătăresc. În felul acesta ne oferă posibilitatea de a cunoaşte intelectuali, fii ai satului sau culturii tătare, cum ar fi: Memet Niyazi, Negip Hagi Fazâl, Mustegep Ulkusal, Riza Fazîl, Şakir Selim, Riza Yusuf, Eşref Şemizade ş.a.

„Fiecare sat îşi are obiceiul său. Se ştie deci: respect pentru bătrân, stimă pentru partea bărbătească, treabă rezolvată fără mult zgomot, copilul să crească bine, bătrânul să fie bine îngrijit, să devii stăpân pe averea lumii acesteia trecătoare” – sunt fraze care mi-au reŃinut atenŃia în lecturarea acestui roman. Sau „limba, obiceiul, civilizaŃia, aceste trei elemente vor feri poporul de dispariŃie”; cuvinte care au o încărcătură magică pentru oricare cititor.

În vremuri de linişte şi pace tătarii se adunau fericiŃi şi cântau din folclorul bogat al neamului său, dar când prigoana comunistă a început arestările, de data aceasta, în loc de voie bună ei se vedeau pe ascuns şi se informau, în şoaptă, cine a mai fost lipsit de libertate. Aproape în fiecare zi erau noi arestări ale patrioŃilor tătari care ajutaseră pe semenii lor, tătarii crimeeni. Rând pe rând cele mai multe case ale tătarilor rămâneau fără bărbaŃi, dar de multe ori erau arestate şi soŃiile lor, copiii lor trecând prin adevărate drame, fără ambii părinŃi. Securiştii puneau întrebări de genul: „Cine mai era în comitetul vostru? Acela de „salvare” a Crimeii sau de ajutorare?

După 1948 au fost ani grei, de teroare pentru multe familii tătare din Dobrogea. Pentru sentimentele lor patriotice, naŃionale, fireşti, pentru faptul că au ocrotit refugiaŃi din Crimeea mulŃi au fost condamnaŃi la ani grei de închisoare, deşi unii dintre ei erau bătrâni şi bolnavi. AlŃii au murit în închisorile comuniste.

Numai citind această carte veŃi înŃelege adevărata istorie şi tradiŃie a tătarilor. Doamna Güner Akmolla, prin toată activitatea dumneaei, este o adevărată ambasadoare a culturii poporului crimeian, ceea ce-i face pe unii s-o privească cu admiraŃie, iar pe alŃii cu invidie.

(Revista Arma Pontica, 4/9 decembrie 2011, pag. 53)

TRIUNGHIUL MORłII DIN MAREA NEAGRA

16

Multe mistere înconjoară Marea Neagră. Anomaliile magnetice, denumite şi colŃii dragonului de către chinezi, semnalează, printre altele, existenŃa mai mltor depozite feroase. Tot acolo, apar, de regulă, şi rupturi de falii.

Pământul e străbătut de o „plasă” invizibilă de radiaŃii conform „ReŃelei Hartmann”, iar majoritatea fiinŃelor vii suferă influenŃe nocive dacă sunt plasate pe liniile reŃelei.

În Europa sunt doi poli de anomalii magnetice. Unul la graniŃa dintre Germania şi Cehia, iar al doilea în zona Krivo Rog, Ucraina, unde există un maxim magnetic. Ultima locaŃie constatată nu este foarte îndepărtată de Odesa, respectiv Marea Neagră.

La nord-vest de Sulina se află un misterios Triunghi al Bermudelor, în imediata vecinătate a Insulei Şerpilor, Marea Neagră, denumită de turci „Vârtejul MorŃii”. PuŃini au auzit de acest triunghi, supranumit al „morŃii”.

Povestiri ruseşti, făcute de oameni care au fost de faŃă şi care au scăpat cu greu din aceste „vârtejuri”, relatau despre un „vârtej alb” care târa la fundul mării păsări, corăbii şi chiar mici insule. Cercetătorii au ajuns la concluzia că, pe o suprafaŃă de 8-10 kilometri – relativ triunghiulară – se manifestă o formă stranie de magnetism. Falia magnetică din misteriosul triunghi mobil din Marea Neagră se deschide de la o fracŃiune de secundă până la câteva minute. La ora actuală zona se deplasează spre litoralul românesc, mai precis spre Sulina.

Din dosarele ultrasecrete ale Armatei roşii, care au ieşit la lumină după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, aflăm despre dispariŃia la 31 mai 1944 a crucişătorului Tiolkovsloi, la sud de Crimeea (70 kilometri în larg), în plină zi. Respectivul crucişător a fost învăluit deodată de o ceaŃă neagră cu sclipiri verzi, după care a dispărut pur şi simplu de pe ecranele radar.

După două luni (iulie 1944), cinci avioane militare plecate în recunoaştere au intrat în ceaŃa neagră cu sclipiri verzi, au dispărut de pe ecranele radar şi nu s-au mai întors niciodată.

Dacă analizăm ce se petrece şi în Triunghiul Bermudelor se spune că, acolo, s-ar fi produs Potopul lui Noe, dar şi felurite fenomene stranii.

Descoperitorul epavei Titanicului a identificat drept locul unde s-a produs Potopul biblic, acum 9500 de ani, din cauza încălzirii climatice, gheŃarii au început să se topească, iar Mediterana s-a revărsat peste Marea Neagră cu forŃa a 200 de cascade Niagara, ceea ce a provocat inundaŃii imense.

Pe 5 decembrie 1945, cinci bombardiere americane dispăreau în Triunghiul Bermudelor şi tot în aceeaşi zi a avut loc dispariŃia a cinci bombardiere ruseşti. După multe cercetări nu au reuşit să găsească nici o urmă. Ultimele transmisiuni ale aparatelor de zbor au relatat despre o ceaŃă densă din care avioanele nu reuşeau să iasă.

În 1990, un mic aparat de zbor grecesc dispărea la numai 30-40 kilometri de Ńărmul românesc. Pescarii români şi bulgari ocolesc de mult acea regiune, deoarece existau diferite legende şi superstiŃii că, în acel loc, este o „apă blestemată”.

În 1991, 80 de oameni care lucrau pe o platformă marină rusească de extracŃie a petrolului, au dispărut surprinzător. Fără nici un SOS, platforma a rămas mută la toate încercările de stabilire a contactului. Un an mai târziu, PoliŃia de coastă, o escadrilă militară, a descoperit platforma la 50 kilometri distanŃă, plutind în derivă, fără nicio urmă de viaŃă la bord şi fără nici un indiciu care să lămurească misterul dispariŃiei echipei tehnice. Platforma arăta de parcă cei 80 de oameni o părăsiseră în grabă.

17

Oficiali ruşi susŃin că aceste anomalii magnetice au o frecvenŃă îngrijorătoare (una la două zile) şi emit ipoteza că ar mai putea fi şi porŃi către alte lumi paralele, care se deschid doar în anumite momente.

În arhivele secrete ale Marinei ruse ar exista mai multe mărturii despre apariŃii O.Z.N. din adâncul mării. La începutul anilor 60, foşti ofiŃeri pe submarine nucleare sovietice au văzut „submarine gigant”, venite parcă de nicăieri. Respectivele vehicule aveau o viteză incredibilă.

În august 1965 şi decembrie 1977, diverşi marinari au văzut Ńâşnind din mare nişte obiecte sferice de mari dimensiuni care au dispărut în văzduh înainte ca oamenii să se dezmeticească.

Armata ucraineană studiază la ora actuală această falie magnetică ce se deplasează lent din zona lor către apele teritoriale româneşti.

Atât în Triunghiul Bermudelor cât şi în Triunghiul MorŃii din Marea Neagră, s-a observat un foc ciudat (o gheaŃă care arde). Din senin, pe kilometri întregi, focul de apă izbucneşte, în momentul acumulării de gaze şi apare mai intens atunci când sunt furtuni. Declanşatorul ar fi metan hidratul, descoperit în 1970 pe fundul Mării Negre, dar şi al oceanului.

Sursa acestui text: „Triunghiul MorŃii din Marea Neagră”.

(Revista Dobrogea Culturală nr. 1, Mai 2012, pag. 92)

FESTIVAL Zilele acestea, la Brusti, ElveŃia, între 1-3 iulie, a avut loc Festivalul internaŃional

„THE ART TO BE HUMAN”, de poezie, pictură şi muzică contemporană, la iniŃiativa scriitoarei Daniela Voicu, membră a Ligii Scriitorilor Români şi Albin Zurfluh, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, cu sediul la Cluj, împreună cu preşedintele L.S.R., scriitorul Alexandru Florin łene.

Au participat la festival scriitori şi poeŃi din ElveŃia, Italia, România. Deşi au lipsit o mare parte din cei înscrişi pe listă, festivalul, aflat la prima sa

ediŃie, a avut farmecul său prin prezentarea lucrărilor celor prezenŃi. VictoriŃa DuŃu, şi-a prezentat câteva din poeziile sale şi o colecŃie de pictură.

Victoria Milescu, alături de alŃi poeŃi şi scriitori, cum ar fi: Daniela Voicu, Cameea Lia Lazare, Birou Alexandru, Andrea Aciavillani, Vasilica Mitrea, Manuela Muller, au fost aplaudaŃi pentru lucrările prezentate şi au obŃinut Diplome de excelenŃă.

Pe lângă participanŃi, au fost alături simpatizanŃi ai creatorilor de frumos. Printre ei s-a numărat şi Preşedintele Turismului din Cantonul Uri, ElveŃia, alături de cele trei fiice, care a promis că se va implica şi mai mult cu ocazia următorului festival. Walter, inginer, austriac la origine, participând alături de soŃia sa, el nefiind membru al L.S.R. şi plăcându-i atât de mult programul, a promis, că, deşi nu este talentat, va contribui data viitoare cu o „poezie”.

StaŃiunea Brusti se află la o altitudine de 1600 de metri, în inima ElveŃiei. În apropiere se află un parc natural unde te poŃi bucura de o multitudine de flori ocrotite prin lege. Tot de aici începe şi istoria cu William Tell.

18

În afara programului ne-am bucurat şi noi de frumuseŃile acestor locuri, urcând mult mai sus de 1600 m, pe cărările bine conturate, unde nu duceai lipsă de popasuri amenajate cu bănci, mese, adăposturi, lemne de foc şi implicit un foc aprins pentru grătar.

MulŃumim pe această cale organizatorilor festivalului, poetei Daniela Voicu şi Albin Zurfluh care ne-au creat toate condiŃiile să ne simŃim bine.

(Napoca News – Cluj, iulie 2011)

INTERVIU CU MARIUS CHELARU, IAŞI, acordat scriitoarei VASILICA MITREA, membră L.S.R., filiala DOBROGEA

Vasilica Mitrea: Cum a fost copilăria dumneavoastră? Cum aŃi ajuns să scrieŃi? Marius Chelaru: Am trăit într-o lume de basm. M-am născut şi am copilărit,

puŃin, ce-i drept, în Negreşti, Vaslui. Un oraş în care trăiau laolaltă, în cea mai bună înŃelegere, din câte Ńin eu minte, români, lipoveni, Ńigani, evrei, din ce în ce mai puŃini. Am avut tot felul de prieteni, copii, cu care făceam năzbâtii care mai de care. Erau şi câŃiva turci care vindeau în piaŃă alviŃă, baclavale şi tot felul de prăjituri minunate. Chiar şi un tătar bătrân, mai bătrân decât istoria lumii, dacă era să te iei după ridurile de pe faŃă, care, dintr-un cărucior tras de un măgăruş la fel de bătrân ca şi el, vindea îngheŃată aşa de bună… Apoi a fost satul mamaiei mele, SuhuleŃ. Avea de toate, deal, pădure, o baltă mare, cu stuf, peşte şi tot felul de păsări. Erau pe acolo şi nişte pietre mari, mai mari de statul unui om, înfipte în pământ, unele având nişte semne săpate. Unii spuneau că ar fi fost din vremuri străvechi… Cred că am avut în casă de toate, dragostea familiei şi cărŃi mai ales. Datorez, aşadar, mult, familiei pentru apropierea de carte. De multe ori îmi spun că poveştile, cărŃile pe care le-am citit m-au „împins” către scris. De multe ori zic că lumea în care am trăit. V.M. ColaboraŃi la reviste importante, începând evident cu revista „Convorbiri literare”, aŃi lucrat la diverse edituri. Cum aŃi ajuns să faceŃi asta? M.C. Când eram copil aveam în bibliotecă colecŃia „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica” ş.a.. Mă uitam la cărŃi apărute la edituri ca „Junimea” întrebându-mă cum se face o carte, o revistă. Am avut o tinereŃe cu… de toate, apoi am ajuns la acest mod de viaŃă. Cred că a fost o şansă pentru mine să ajung să lucrez la editura „Junimea”, la reviste ca „Timpul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Poezia” ş.a. Este o experienŃă diversă, o aventură continuă şi un privilegiu. Mă socotesc un om favorizat de soartă în acest caz. V.M. Ştiu că activitatea dumneavoastră literară este foarte bogată. PuteŃi să amintiŃi câteva din operele dvs.? M.C. Toate sunt parte din mine. Fiecare are povestea ei, fiecare contează pentru mine şi prin alte semnificaŃii, de pildă „Pelerinul“, volum de versuri apărut în colecŃia „Debut”, a editurii „Junimea” – sunt al treilea din familia mea care a apărut în această colecŃie. Fiecare carte a mea, aşadar, are un loc special în inima mea şi mi-e greu să le „despart” amintind numai una sau alta. V.M. SpuneŃi-mi un autor român pentru care aveŃi o mare consideraŃie pentru opera sa! M.C. Literatura română are „comorile” ei. E greu de definit în felul acesta modul în care privesc eu un autor sau/ şi opera sa. Să spunem că mă întorc de câte ori pot la Creangă, la

19

Eminescu, la Caragiale, Maiorescu, Alecsandri, dar nu îi uit nici pe contemporani, fie şi pentru că sunt în contact cu ei şi cu operele lor continuu. De pildă, un autor cu un loc aparte în inima mea este Eusebiu Camilar. Asta datorită faptului că prima carte „adevărată” pe care am primit-o cadou când eram copil, prima mea carte, aşadar, a fost „1001 de nopŃi” repovestită de Eusebiu Camilar. Dar sunt şi alŃii care au părticica lor de loc în inima mea, din diverse motive. V.M. La nivel universal v-a inspirat cumva vreun poet sau prozator? M.C. Nu ştiu dacă acesta este cuvântul pe care îl am eu în minte când mă gândesc la ei, dar mi-au plăcut mulŃi autori. O, mulŃi! Lista este lungă. Am avut un unchi care m-a ajutat de mic să îmi fac un plan de lectură organizat, astfel că nu m-am „rătăcit” din cale afară, şi am avut parte de un drum frumos printre cărŃi şi autori din vechime şi până azi. Dintre contemporani, cu unii am avut şansa să mă întâlnesc. V.M. Ca om de cultură, cum comentaŃi grija statului nostru privind cultura şi educaŃia în România? M.C. Greu de spus dacă am putea vorbi chiar de o „grijă”, acum. Sunt preocupări, se alocă şi fonduri (însă, din păcate, insuficiente) pentru asta, dar nu cred că sunt singurul care consider că trebuie mult de lucrat şi la mecanismul alocării acestor fonduri şi, mai ales, la conştientizarea de către clasa politică a importanŃei actului cultural, a ce reprezintă scriitorii, cei din trecut şi cei de azi, pentru un neam. V.M. Cum vedeŃi viitorul culturii româneşti în contextul european şi internaŃional? Avem valori culturale competitive şi exportabile? M.C. Avem, desigur. Cred că putem să ne găsim locul nostru în context european şi mondial. Dar e de muncă în acest sens şi din partea celor care scriu, dar şi din partea instituŃiilor care pot ajuta la acest lucru, fie ele de stat sau private.

(Dobrogea Culturală nr. 3, noiembrie-decembrie 2011, pag. 68)

DE LA ULTIMUL U.R.S.S., LA PORłILE STALINGRADULUI

Starea de spirit a armatei române în perioada

26 iunie 1940 - septembrie 1942

Scriitorul, Lt. col. (r) dr. Voicu Marin, profesor universitar, fost ofiŃer de carieră, a continuat pregătirea cu studiul istoriei, având masterat şi doctorat. Cu mult curaj abordează această temă, într-o perioadă încărcată de istorie, iunie 1940 – septembrie 1942, cu generozitate şi date certe, descriind drama militarilor şi măsurile adoptate la vremea respectivă.

Anul 1940 a fost adjudecat de către mai marii Europei care au dus la pierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei, a nord-vestului Transilvaniei, a łinutului HerŃei şi a sudului Dobrogei, temă predilectă a mai multor istorici.

Autorul aduce totuşi o noutate prin faptul că analizează şi starea de spirit a armatei române, relaŃiile şi comportamentul populaŃiei minoritare şi militarilor sovietici faŃă de armata română.

Pentru poporul şi Armata Română drama începe în ziua de 26 iunie 1940 când frontierele s-au prăbuşit, armata demoralizată, fără luptă, a cedat, a evacuat teritoriile

20

Basarabiei şi Nordul Bucovinei. Din această cauză s-au văzut obligaŃi de a trece rapid la părăsirea celor două provincii, fără a trage măcar un foc de armă. Ca urmare a acestor fapte, starea de spirit a militarilor a avut urmări grave, ei simŃindu-se umiliŃi. Însă, în timp, au avut repercursiuni majore şi în acŃiunile ulterioare ale militarilor.

Armata Română a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă în aceşti trei ani, fapt ce a condus la o încărcătură psihică şi comportament emoŃional puternic al militarilor români.

Pe lângă toate acestea, activitatea economică a fost afectată datorită cedării Basarabiei şi nordului Bucovinei prin reducerea materiilor prime, restrângerea unităŃilor economice, abandonarea silită a producŃiei agricole aferentă teritoriilor cedate. La toate acestea s-au adăugat lipsa hranei pentru aceşti refugiaŃi, crearea de noi locuri de muncă, asigurarea de locuinŃe, nivelul de trai scăzut care au dat naştere la o revoltă împotriva regimului.

Aceste consecinŃe de ordin social, politic şi economic, nedreptatea făcută României, au avut un impact extrem de puternic comportamental şi patriotic-naŃionalist asupra poporului nostru.

Autorul aduce în atenŃia cititorului multe date concrete, despre: unităŃi militare, armament, muniŃie, echipament folosit, materiale de transmisiuni şi geniu, ceea ce face ca, prin lecturarea acesteia, să devină o carte document. O carte bine consolidată prin informaŃiile pe care le oferă cititorului.

Recomand această carte spre lecturare şi felicit autorul. Aşteptăm un nou volum.

INTERVIU CU PREŞEDINTELE AFDPR,

Filiala CONSTANłA

Vasilica Mitrea: Domnule Paul Andreescu, sunteŃi preşedintele AsociaŃiei Foştilor DeŃinuŃi Politici din România, filiala ConstanŃa. Ne-am întâlnit o dată la Piteşti cu prilejul Simpozionului InternaŃional „Experimentul Piteşti – Reeducarea prin tortură”, unde am susŃinut şi eu un comunicat. Am aflat multe poveşti triste. Dumneavoastră pentru ce aŃi fost arestat?

Paul Andreescu: Doamnă, atunci să încep „povestea mea” cum spuneŃi dumneavoastră.

„M-am născut şi am trăit în perioade tulburi şi grele. Copil fiind, înŃelegeam că asupra noastră, ceea ce pentru mine însemna satul în care mă născusem şi în care trăiam, urma să se abată evenimente cât se poate de rele. Şi nu peste mult timp aveau să apară trupele ruseşti. Nu au stat mult în satul nostru, dar cât au stat, ştiu că fetele şi femeile se

21

ascundeau, la fel şi puŃinul avut; că tinerii plecau cu animalele în locuri unde trupele ruseşti să nu ajungă. Cu toate măsurile de precauŃie tot auzeam că nu ştiu ce femeie a fost violată, că intrau în curŃi şi luau porcul sau oaia, deshămau caii de la căruŃe şi plecau cu ei. Nimeni nu vorbea laudativ la adresa trupelor ruseşti. Aşa au fost percepŃiile despre trupele ruseşti cu care eu, copil născut şi crescut până la zece ani într-un sătuc, am pornit în viaŃă. Ele aveau să rămână, să fie confirmate şi întărite nu numai de numărul, comportamentul şi senzaŃia de trupă de ocupaŃie pe care am avut-o când am început să desluşesc mai bine cursul vremurilor, ci şi de un sistem instalat şi menŃinut cu ajutorul lor. Un sistem pe care începeam să-l percep din ce se întâmpla cu părinŃii şi gospodarii satelor. După vârsta de zece ani, ca alte sute de mii de dezrădăcinaŃi, a trebuit să trăiesc într-un oraş pe care îl simŃeam cotropit şi în care aveam convingerea că numărul cismelor ruseşti îl depăşea pe cel al galoşilor româneşti – încălŃăminte cu care poporul meu se procopsise odată cu venirea lor.

De la părinŃi şi de la prietenii lor nu reuşeam să aflu aproape nimic. La toŃi simŃeam teama pe care o trăiau, o teamă care le marca viaŃa. Tot ceea ce ştiam şi trăiam aflam de la posturile de radio interzise: Europa Liberă sau Vocea Americii. Au fost suficiente informaŃiile să credem şi că avem datoria să ne dorim o Ńară liberă şi în care să putem trăi cu demnitate.

Semnarea Tratatului din 15 mai 1955 privind retragerea trupelor ruseşti din Austria şi consecinŃele că ar fi trebuit să se repercuteze asupra României au însufleŃit speranŃele multor români. Numai că ruşii îşi luaseră măsuri de păstrare a trupelor în Ńările ocupate prin încheierea Pactului de la Varşovia şi semnarea lui cu o zi înainte de semnarea celui cu Austria. Scuturarea de comunism a Austriei, imediat după plecarea trupelor ruseşti, a indus în sufletele multor români credinŃa că, dacă trupele ruseşti ar părăsi łara Românească, căderea comunismului ar fi fost un fenomen împlinit.

RevoluŃia anticomunistă din 23 octombrie-4 noiembrie 1956 din Ungaria a întărit convingerea că trupele ruseşti puteau fi alungate şi că, fără ele, comunismul s-ar prăbuşi. Aceasta a fost ideea de la care un grup de tineri din ConstanŃa, din care şi eu am făcut parte, au constituit o organizaŃie subversivă, anticomunistă, care îşi propusese să antreneze populaŃia într-o mişcare de eliberare a Ńării şi implicit, de eliberare de comunism. Nu ştiam cum arată alt sistem decât din ceea ce ascultam, cu mare risc, la posturile străine. PărinŃii se fereau să vorbească de trecut în faŃa noastră, iar şcoala ne învăŃa că „tot ceea ce era capitalist era putred, retrograd, duşman nouă şi potrivnic înaltelor idealuri ale comunismului”. V.M.: Practic ce făceau membrii acestei organizaŃii? P.A.: Activitatea organizaŃiei noastre s-a redus, la început, la informări, discuŃii, planuri de activitate şi lipirea sau împrăştierea unor afişe prin care ceream plecarea trupelor ruseşti din Ńară, scoaterea limbii ruse din şcoli sau a predării istoriei PCUS în licee. Ceream o viaŃă mai bună şi libertate de mişcare şi exprimare. În România zilele de 7 şi 8 noiembrie erau nelucrătoare deoarece trebuia să cinstim victoria Marii RevoluŃii

22

Socialiste din Octombrie 1917, iar pe 7 noiembrie se defila. În acea zi a anului 1956 hotărâsem să ne intercalăm între demonstranŃi şi ajunşi în faŃa tribunei cu oficialităŃi româneşti şi ruseşti să împrăştiem manifeste şi, totodată, să cerem prin viu grai cele stipulate în manifeste cu speranŃa că am fi putut angrena şi populaŃia în acŃiunea noastră şi că am fi putut declanşa o mişcare antiocupaŃionistă şi anticomunistă. V.M.: Şi aŃi reuşit să schimbaŃi ceva? P.A.: Nu! Pentru că românul are „turnatul” în sânge. Am fost arestaŃi înainte de 7 noiembrie. După înfrângerea revoluŃiei anticomuniste din Ungaria, cu ajutorul tancurilor ruseşti, am fost turnaŃi de tineri, ca şi noi, iar în data de 5 noiembrie 1956 au început arestările. Eu am fost arestat pe 6 noiembrie 1956. Seara. Mă căutaseră acasă şi pe zi. De arestări mă anunŃase un tânăr pe care nu-l ştiam dar nici nu l-am mai văzut de atunci. Era o zi geroasă, ningea cu fulgi mici şi deşi de zăpadă. M-au arestat securişti din MiliŃie. Era vechea Securitate din PiaŃa Ovidiu. Aflasem multe despre Securitate şi metodele folosite de ei, dar am constatat că nu îndeajuns. Răul ne depăşeşte oricât ne-am pregăti, uneori chiar şi imaginaŃia.

Prima surpriză au fost ochelarii care erau aşezaŃi înainte de a fi scoşi din celulă şi prin care nu vedeam nimic, nici unde suntem duşi, nici feŃele securiştilor.

După luarea datelor, a fotografierii, amprentării, toate făcute la pielea goală, operaŃiuni ce au avut loc într-o cameră de anchetă, mi s-au pus ochelarii şi dus de mână de un gardian, am fost coborât pe scări, purtat pe nişte holuri pe care le bănuiam şi închis în celulă. O cuşcă de beton, sinistră, de formă trapezoidală, cu o lumină difuză ce venea de la un bec atârnat de tavanul înalt de mai bine de trei metri înălŃime. Singurul mobilier era un soclu din beton ce Ńinea loc de pat şi peste care era aruncată o saltea cenuşie în care nu mai exista nici un pai, doar praf şi pleavă. Peste saltea era o pătură de aceeaşi culoare. Era imposibil să te atingi de ele. Mi-o imaginam îmbibată de lacrimi, de sânge şi transpiraŃie. Celula mai era dotată cu o oală emailată, aproximativ cinci litri, care era wc-ul meu. Nu exista nici un mijloc de încălzire. Gerul te pătrundea până la oase.

Prima senzaŃie pe care o ai după ce uşa se zăvorăşte în urma ta este de prăbuşire într-un hău interior pe care nu l-ai mai simŃit până atunci. Pentru prima dată am realizat că eram nu numai prizonierul lor, ci şi al meu. Eram prizonierul neputinŃei. Eram în mâinile unui instrument al puterii care nu ştia ce este îndurarea. Manifesta aceeaşi ură asupra copiilor cât şi asupra celor cu plete albe. CondiŃiile şi ura erau aceleaşi. Era ura împotriva „duşmanilor poporului” cum eram numiŃi, pentru că, odată ajunşi în dosul uşilor zăvorâte ale celulelor erai catalogat duşman al poporului, categorie ce trebuia exterminată.

Regimul de celulă, indiferent că erai în Securitate sau în lagăr de muncă, era acelaşi: scularea la orele 5,00 şi culcarea la orele 22,00 iar în acel interval nu aveam voie să stăm întinşi. Doar pe şezut. Dormitul în acel interval era o crimă şi se pedepsea aspru.

Nu se poate vorbi de acomodare cu răul. Foamea se instala în câteva zile de la arestare şi rămânea o stare permanentă până la eliberare. DimineaŃa primeam câteva

23

linguri de terci verzui, făcut dintr-un mălai vechi şi mucegăit. La prânz o ciorbă de fasole din care nu adunam o lingură de boabe sau ciorbe de varză, de murături sau din reziduuri de abator iar seara cartofi deshidrataŃi, arpacaş sau paste cu marmeladă. În rest, anchetele şi torturile, care mergeau până la zdrobirea degetelor, înŃeparea sub unghii, loviturile la testicule sau morişca. Acelea erau torturile aplicate sistematic de profesionişti pentru că lor li se adăugau bătăile neprofesionale ale anchetatorilor, bătăi aplicate cu pumnii, cu picioarele sau cu simbolul comunismului: ciomagul. Loviturile se aplicau oriunde, fără alegere şi fără preferinŃe. Ce vroiau? Să demonstreze stăpânilor că eram duşmani ai poporului şi dacă nu am fi fost prinşi (turnaŃi) am fi pus în pericol sistemul de democraŃie populară. Nu conta ce făcuserăm sau dacă făcuserăm ceva. Trebuia să declarăm ceea ce vroiau ei. V.M.: Când a avut loc procesul? P.A.: Procesul a avut loc pe data de 16 februarie 1957. Am fost judecaŃi de Tribunalul Militar ConstanŃa. Toate procesele politice erau judecate de tribunale militare. Procesul s-a desfăşurat pe parcursul unei zile întregi, deşi era doar o formalitate. Condamnările nu erau hotărâte de către judecători. Ele erau stabilite de către Securitate. Judecătorii nu făceau altceva decât să încadreze totul în canoane juridice. Doar eram un stat de democraŃie populară – nu-i aşa?!

Procesul a fost public. Aşa ceruse tovarăşul Vâlcu, primul secretar al JudeŃenei P.C.R. Amănuntul l-am aflat în închisoare de la un fost membru al JudeŃenei de Partid ConstanŃa, ajuns şi el deŃinut politic. Nu ştiu cine îl turnase şi pentru ce. Procesul s-a desfăşurat într-o baracă foarte mare, să aibă loc cetăŃenii aduşi, să ia aminte.

A urmat oficializarea condamnărilor date de Securitate. Eu, şi încă un coleg de lot, am fost condamnat la 5 ani de închisoare, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii. Este singura păcăleală pe care au luat-o. Ce să confişte de la un tânăr de 17 ani?!

După condamnare am devenit deŃinut politic cu acte în regulă şi mi-am urmat destinul prin închisori precum Jilava, Gherla, adevărate fabrici ale morŃii şi, prin lagăre de muncă, adevărate lagăre de exterminare precum acela de la stuf, Periprava. V.M.: Când aŃi fost eliberat? P.A.: După cinci ani de trecere prin chinuri, pe care oricărui om normal i-ar fi greu doar să şi le imagineze, la expirarea pedepsei au considerat că încă reprezentam un pericol pentru sistemul de democraŃie populară şi mi-au fixat domiciliu forŃat în Bărăgan, la Rubla, pentru încă doi ani, iar de la ridicarea restricŃiilor domiciliare şi până în decembrie 1989, am fost în atenŃia SecurităŃii prin plasarea în jurul meu, în permanenŃă, a unor informatori instruiŃi prin ascultarea convorbirilor telefonice, prin montarea în locuinŃă a unor sisteme de interceptare a convorbirilor, prin violarea corespondenŃei, dar şi prin presiuni repetate să devin informator. Toate au avut consecinŃe grave asupra mea şi a familiei mele.

24

Pentru cele intervievate stau mărturie acte oficiale din dosarele penale, întocmite în timpul detenŃiei precum şi din anii de urmărire, începând cu anul 1964 când mi-au ridicat restricŃiile domiciliare şi până în decembrie 1989. V.M.: În prezent aflăm că peste 45 la sută din populaŃie spune că era mai bine în comunism, într-un sistem criminal. Dumneavostră ce părere aveŃi despre acest lucru? P.A.: Este inimaginabil cum un om poate să spună asemenea lucruri. Ori este în necunoştinŃă de cauză, ori nu ştie ce a însemnat comunismul, ori nu se interesează ce înseamnă dreptul de a fi liber. V.M.: După dumneavoastră ce înseamnă să fii liber? P.A.: Libertatea este viaŃa. Din păcate, într-un sistem opresiv doar când te naşti şi când mori eşti liber. Noi trăiam încorsetaŃi, nu aveam libertate. Suntem nişte fiinŃe biologice. Comunismul a făcut din noi nişte fiinŃe biologice, care ne-am mulŃumit cu oase şi cu resturi. Sistemul a fost în primul rând un compromis generalizat. Din puŃinul care se producea luau cât voiau, iar poporul era lăsat să fure. Nu se poate să spui că era mai bine înainte. V.M.: Domnule Paul Andreescu, aceasta era mentalitatea comunismului în România, nu trebuie uitată dar nici nu trebuie să se mai repete din greşelile trecutului. Să fim lăsaŃi liberi să ne exprimăm opiniile şi voinŃa şi să apărăm adevărata democraŃie! Vă doresc ca măcar acum să aveŃi parte de linişte şi sănătate

Monumentul Memorial Poarta Alba

25

Revista Dobrogea Culturală nr. 5

CRETA

Vreme caniculară, deşi suntem la mijlocul lunii

iunie. Am plecat spre Grecia, cu o şedere de 7 zile şi nopŃi în Insula Creta, acolo unde turismul este în floare chiar şi în aceste vremuri de „criză”.

Legendele lor despre zei, semizei, minotaur şi centauri le menŃin nealterate şi atrage în fiecare an tot mai mulŃi turişti. Cu măreŃul munte Olimp, lăcaşul zeilor în istoria mitologiei antice şi mai apoi civilizaŃiei minoice care timp de aproape 3000 de ani, ruinele acestei civilizaŃii stau îngropate şi uitate sub pământul Cretei, au fost dezgropate abia la începutul secolului XX, ruinele palatelor de la Knossos Heraklion, Phaistos (Festos) Chania (Hania) şi Heraklion (Iraclion), capitala Cretei.

Creta este cea mai mare insulă a Greciei, având o lungime de 225 km şi o lăŃime de 60 km. Insula este presărată cu bătălii pentru libertate împotriva veneŃienilor, turcilor şi germanilor de unde le-au rămas cretanilor urme ale civilizaŃiei lor, lăsând amprente în arhitectura oraşelor.

Insularii au suferit în decursul istoriei persecuŃii religioase ale ocupaŃiilor străine. Oprimarea din partea otomanilor (1669-1898) au determinat o puternică mişcare de independenŃă.

Perioada minoică (2600 î.H. – 1100 d.H.). Numele vine de la Minos, regele mitic al regiunii Knossos, (astăzi Heraklion). Primele palate au fost construite în Creta în jurul anului 2000 î.H., în Knossos, Phaistos, Malia şi Zakos, dar au fost distruse de un cutremur în 1700 î.H. şi apoi reconstruite.

În al doilea Război Mondial insula a fost ocupată de germani în ciuda unei rezistenŃe înverşunate a populaŃiei. Astăzi marea, munŃii şi atitudinea relaxată a cretanilor fac din Creta o destinaŃie de vacanŃă foarte căutată. Miturile greceşti despre zei, zeiŃe şi eroi datează din Epoca Bronzului. Ele erau strâns legate de religie şi de forŃele imprevizibile ale naturii, povestesc despre geneză, despre „vârsta de aur” a zeilor şi muritorilor, despre cea a semizeilor ca Tezeu şi Heracle (Hercule), ale căror fapte i-au inspirat pe oamenii de rând. Zeii şi zeiŃele caracterizate de dorinŃe şi defecte umane făceau parte dintr-o familie divină condusă de Zeus. El cârmuia din muntele Olimp şi pe zei dar şi pe muritorii de rând.

Astăzi, parcurgând insula de la nord la sud şi de la est la vest constaŃi frumuseŃile peisajelor, cel mai adesea muntele se uneşte cu litoralul Mării Egee. Pe o plajă te afli în Marea Ionică, pe alta Marea Egee, toate făcând parte din Marea Mediterană. De-a lungul drumului te însoŃesc livezile cu măslini şi arbuştii de leandru, doldora de floare, în culori de roz, alb, roşu şi rareori galben. Aceştia stau înfloriŃi din aprilie până spre luna noiembrie. Satele cretanilor se deosebesc foarte puŃin de oraşele turistice, majoritatea

26

caselor construite având unul sau două etaje, acoperişurile plate iar arbuştii şi florile policolor, cu aromele ierburilor, dau un farmec aparte şi un aer de sărbătoare fiecărei locuinŃe. CurăŃenia din jurul lor, de pe străzi şi trotuare, este un exemplu de urmat pentru multe alte popoare.

Trăsătura caracteristică cretanilor este cinstea. Lucrurile uitate întotdeauna ai să le găseşti. Te întorci şi afli acel lucru acolo unde l-ai uitat. Nu am văzut cerşetori dar nici câini fără stăpân. Pisicile în schimb sunt la tot pasul. Se pare că acolo este patria lor.

Prima vizită am făcut-o la Grota lui Zeus de pe muntele Ida, cel mai înalt munte din Creta care adăposteşte numeroase sanctuare printre care şi celebra Grotă Idaiană.

În peştera uriaşă în care se spune că a crescut Zeus au fost găsite diverse artefacte, scuturi de bronz de la anul 700 î.H.

În Creta se află 4700 de grote şi peşteri î.H., 2000 explorate. Au fost folosite ca locuri de cult încă din neolitic de diversele religii care s-au succedat şi au adăpostit numeroase comori arheologice.

Interesantă este legenda naşterii lui Zeus. Cu îngăduinŃa dumneavoastră am să povestesc pe scurt, din explicaŃiile ghidei, aşa cum am reŃinut:

„Cronos, tatăl lui Zeus, din cauza prevestirilor tatălui său, Uranus, - „că atunci când i se vor naşte fiii va veni o zi în care va-ndura grele încercări. Se vor scula cu arme-n mâini şi îl vor răsturna din slavă”. Uranus nu a vrut să spună, deşi poate ştia, care dintre feciori anume îl va lovi pe zeul Cronos. Dorind să scape de aceste prevestiri, Cronos a făurit un plan.

Primul copil născut de Reea a fost o fată, Hestia. Tatăl a şi cerut-o Reei şi a înghiŃit-o deîndată, sub ochii îndureraŃi ai mamei. O, ce a mai plâns atunci biata Reea. Şi de câte ori venea pe lume un nou copil, Cronos striga să i-l aducă, să-l mănânce. Era silită să-şi aducă ea însăşi pruncii nou-născuŃi şi să-i dea hulpavului tată. Iar el, îi înghiŃea cât ai clipi.

Reea a cerut ajutorul Gheei, mamă a zeilor cereşti. Aceasta, auzind-o cum plângea, s-a înduioşat adânc. După o lungă cugetare aceasta a făcut un plan, spunându-i:

- Te voi călăuzi, sărmano, în insula numită Creta. Este acolo o peşteră adâncă, neagră, răcoroasă în coasta plină de verdeaŃă a unui munte înalt. În peşteră vei naşte în voie, după aceea vom mai vedea.

Reea, călăuzită chiar de Gheea, a născut chiar în acea noapte un fiu. Era al şaselea copil. Mama şi-a încredinŃat copilul bunicii lui, zeiŃa Gheea, şi s-a întors iute acasă. A înfăşurat o piatră în scutece moi de copil şi a dat-o soŃului său Cronos, făcându-se că lăcrimează.

Cronos, grăbit, a luat pietroiul cel învelit în scutece, a deschis larg gura flămândă şi piatra i-a căzut pe gât, până în pântecele-i negru, încăpător şi sănătos.

- Ha, ha, ha, ha! S-a mai dus unul, a râs cu poftă zeul Cronos. Altă primejdie s-a stins.

27

Nu ştia că în acea clipă blestemul zeului Uranus se împlinea. În peştera muntelui Ida din Creta, un copil bucălat se afla în braŃele bunicii sale. Dacă zeul afla taina, Reea, Gheea şi copilul ar fi fost ştraşnic pedepsiŃi. Au aşezat băiatul – căruia mama şi bunica i-au spus din prima clipă, Zeus – într-un culcuş de aur. Pentru că mama nu putea să vină decât arar şi pe ascuns să-l alăpteze pe fiul său, nimfele au adus o capră. Era o capră fermecată. Vestita capră Amalteea. Nimfele îl hrăneau pe Zeus cu acest lapte şi cu o miere parfumată, cum nu făceau albinele decât în stupii de pe Ida. Capra avea grai omenesc. Vorbea cu Zeus ca o mamă şi se făcea că-l împunge cu coarnele sale.

Deoarece de mic făcea atâta gălăgie, bătea din palme, Ńipa şi pentru a nu fi auzit de Cronos, Gheea a poruncit ca un neam născut din zeiŃa Gheea să vină şi, la intrarea peşterii să facă dansuri zgomotoase, să cânte, să strige, ca din cer să nu se audă nici un scâncet şi nici un plâns de copil.

Zeus, de mic avea putere-n braŃe şi, în timp ce se lupta cu Almateea, a rămas în pumn cu unul dintre coarne. S-a mâhnit mult că i-a făcut rău, fără voia sa. Drept răsplată a hotărât ca acest corn să fie veşnic plin de fructe: smochine, mere, pere, struguri şi alte bunătăŃi. Capra mânca din fructe ori de câte ori avea poftă, căci cornul se umplea la loc.

Nici nu trecuse bine anul şi Zeus se făcuse mare, gata să-şi împlinească soarta cea prevestită de Uranus – să-l răstoarne pe tatăl său şi să ia el în mâini puterea.

Cornul caprei fermecate era simbolul belşugului şi se chema cornul abundenŃei. După moarte, Almateea a fost pusă de Zeus pe bolta cerească. Este constelaŃia

caprei. Dacă ajungeŃi în Creta merită să fie văzută această Grotă a lui Zeus, inclusiv

priveliştea din jur este fascinantă. În numărul viitor voi povesti despre următoarea excursie făcută în insulă.

(Revista Dobrogea Culturală nr. 5)

LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂ

După evenimentele din decembrie 1989, dornici să continuie lupta pentru

reîntregirea neamului, s-au constituit la nivelul întregii Ńări asociaŃii culturale. La 11 ianuarie 1990, la Bucureşti, s-a constituit o astfel de asociaŃie, în marea lor majoritate români din străvechile provincii istorice Basarabia şi Bucovina. La nivelul întregii Ńări s-au înfiinŃat 150 de filiale în localităŃi din Ńară, din Basarabia şi Nordul Bucovinei. Preşedinte al AsociaŃiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Dobrogea este dl. Cezar Pânzaru.

28

AsociaŃia are ca scop: - integrarea firească a valorilor spirituale, culturale şi artistice ale românilor basarabeni şi bucovineni la spaŃiul mioritic daco-român; - circulaŃia liberă, fără vize şi permisiuni speciale a românilor pe ambele maluri ale Prutului; - încurajarea cercetărilor ştiinŃifice pentru restabilirea adevărului istoric şi geopolitic despre Ńinutul dintre Prut şi Nistru; - culegerea de documente, articole, studii, hărŃi, fotografii privind apartenenŃa la spaŃiul mioritic românesc al Basara-biei şi Bucovinei şi Ńinutului HerŃa; - organizarea de manifestări culturale, artistice, ştiinŃifice, comemorări, conferinŃe, congrese cu participarea românilor de pretutindeni; - sprijinirea limbii române în şcoală şi biserică pe tot cuprinsul Basarabiei, Bucovinei şi Ńinutului HerŃa; - tipărirea şi răspândirea de publicaŃii periodice, cărŃi, broşuri şi albume sub egida AsociaŃiei; - folosirea mass-mediei şi a altor forme de comunicare culturală; - susŃinerea activităŃii culturale şi editoriale a Pro Basarabiei şi Bucovinei prin contribuŃii băneşti şi difuzare de cărŃi.

AsociaŃia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina” nu face parte din niciun partid politic.

Temeiul legal de constituire a AsociaŃiei este Legea nr. 21 din 6 februarie 1924, Decretul 31/1954 pentru persoane juridice şi fizice şi Decretul din 31 decembrie 1989.

În activitatea asociaŃiei se cuprind şi acŃiunile de colaborare culturală cu toate AsociaŃiile Culturale similare a românilor din Ńară şi de peste hotare şi la descoperirea de documente referitoare la pământurile locuite de românii din toată lumea. Sprijinirea lăcaşurilor de cult din Basarabia a constituit un obiectiv important în activitatea asociaŃiei.

Din iniŃiativa conducerii centrale au fost organizate întruniri la nivel naŃional, cele mai importante fiind:

Primul Congres al AsociaŃiei, organizat la Iaşi, în noiembrie 1990; Prima ConvenŃie NaŃională pentru Reîntregire, desfăşurată la Iaşi pe 24 Ianuarie 1924.

PoziŃia asociaŃiilor din Ńară faŃă de anumite evenimente a fost exprimată prin declaraŃii de presă, mitinguri şi proteste. Războiul de la Nistru din anul 1992 a declanşat mitinguri de condamnare a agresiunii armate împotriva românilor transnistreni, mitinguri pentru elibera-rea grupului de patrioŃi români încarceraŃi la Tiraspol. Au fost editate o serie de reviste care, din lipsă de fonduri, şi-au încetat apariŃia.

Dintre organizaŃiile neguvernamentale partenere amintim: Societatea pentru Limba şi Literatura Română în Bucovina, A.S.T.R.A., AsociaŃia łinutul HerŃa, Vatra Românească, AlianŃa Civică, AsociaŃia Veteranilor de Război, AsociaŃia culturală „Cultul Eroilor”, filiala ConstanŃa, AsociaŃia Foştilor DeŃinuŃi Politici, AsociaŃia OfiŃerilor în

29

Rezervă şi Retragere, Societatea pentru Cultura Românească Mihai Eminescu din Bucovina, AsociaŃia Culturală Obştească Gheorghe Asachi din HerŃa, AsociaŃia Româno-Americană şi AsociaŃia Iuliu Maniu din Statele Unite.

La invitaŃia Consiliului Raional şi a Directorului Casei Limbii Române din Căuşeni, domnul profesor Valeriu Ostaş, o delegaŃie din partea AsociaŃiei culturale Pro Basarabia şi Bucovina, filiala ConstanŃa a onorat cu prezenŃa participarea la frumoasa sărbătoare a Zilei Limbii Române, care are loc în fiecare an la sfârşitul lunii august. ÎmbrăcaŃi de sărbătoare căuşenii depun flori la statuia marelui preot şi poet Alexei Mateevici. Cea mai frumoasă poezie a lui este Limba noastră, care nu trebuie să lipsească din antologii: „Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată…”, „Limba noastră îi aleasă/Să ridice slavă-n ceruri,/Să ne spuie-n hram ş-acasă/Veşnicele adevăruri.”

DelegaŃia din România la primăria din oraşul Căuşeni La Chişinău domnul Anatol Petrenco ne-a înmânat fiecăruia un volum din cartea

sa „Limba română este cunună de rezistenŃă şi unitate a raionului Căuşeni. Limba

este stăpâna noastră şi nu invers. Mateevici, Vieru – mari patrioŃi ai limbii române”, ne spune domnul prof. Valeriu Ostaş şi încheie întotdeauna cuvântul său: „Să ne Ńinem de

30

neamuri, să ne trăiască neamul!” Preşedintele Consiliului Raional Căuşeni, domnul Glug Ilie: „O sărbătoare de mare importanŃă a limbii române. Când vrem să mergem la Tighina, oraşul nostru, avem probleme, deşi centrul Europei este aici, la Căuşeni. Mă mândresc că m-am născut aici şi vorbesc limba română! Dacă fiecare va fi patriot, indiferent de vârstă şi funcŃie, vom fi şi noi în Uniunea Europeană. Dar ştiu eu, schimba-se-vor vremile iar,/Căci toate în lume se schimbă;/Aşa-mi povesteşte bătrânul stejar/Cu-a frunzelor tainică limbă;/”

Domnul Cezar Pânzaru, preşedintele Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Dobrogea: „Întotdeauna ne face o deosebită plăcere să ne întâlnim cu fraŃii noştri de peste Prut. Venim cu bucurie la marea sărbătoare a limbii noastre. Şi daŃi-mi voie să-l citez şi eu pe marele poet Alexei Mateevici: „Limba noastră-i numai cântec,/Doina dorurilor noastre,/Roi de fulgere, ce spintec/Nouri negre, zări albastre./”

Cu această ocazie au fost lansate cărŃi ale următorilor autori: Vlad Sărătilă, Ion Iachim, Traian Brătianu, Ştefan Plugaru.

PersonalităŃi politice, scriitori, oameni de cultură au fost prezenŃi la această festivitate. „Pierdem tot dacă nu avem demnitate naŃională” a spus unul dintre vorbitori. „Să fim uniŃi, să ne respectăm şi să ne iubim limba” aş adăuga eu! „Un popor fără limba lui nu are identitate!”

După festivitate am fost răsplătiŃi cu o excursie la mânăstirile łipova, şi Saharna. Am putut să ne bucurăm privind Nistrul, vizitând în drumul nostru comunele FeşteliŃa şi Carmâz, unde eroi români, căzuŃi la datorie în al doilea război mondial, sunt îngropaŃi în cimitire fără cruci, fără morminte. Cine are curiozitatea şi dorinŃa de a ajuta cu bani pentru refacerea mormintelor şi ridicarea unui monument în cinstea eroilor vă putem face rost de lista celor înmormântaŃi la Carmâz. Cinste şi odihnă veşnică eroilor noştri români!”

31

Cimitirul din Carmâz 1,8 ha, recuperate după 1989, unde eroii noştri nu au decât o troiŃă, fără cruci şi morminte

ETERNUL Eternul poate fi tradiŃie, obişnuinŃă, poate fi însuşire caracterială, poate fi de toate

şi, în acelaşi timp, nimic nu este etern. Nici chiar viaŃa nu este eternă. Romanul ETERNUL, apărut la Editura Ex Ponto, al scriitorului Ioan Roman,

structurat pe şapte capitole, te captivează de la început. La prima vedere cartea apare sub formă de nuvele, legende sau poveşti în

perioade de timp diferite. Este de fapt un leit motiv al aspectului fizic al unui om „schilodit” fizic prin caracterul său. Fiecare capitol tratează altă temă, dar întâmplările au, în schimb, aceeaşi esenŃă, au ceva în comun. Este ceva din eternul sufletului unui om reîncarnat de mai multe ori. ToŃi vor puterea, sunt firi egoiste, acaparatoare, folosesc minciuna, vor totul pentru ei, faimă sau material, iar cei care îi greşesc nu scapă de marea lor răzbunare.

Scriitorul Ioan Roman, membru al Uniunii Scriitorilor, reuşeşte să te Ńină cu sufletul la gură lecturându-i cărŃile, în speŃă această carte, intitulată ETERNUL, care este scrisă cu un talent demn de creaŃiile sale, un har al divinităŃii.

În primul său capitol SKOR, pornind de la o famile de primate, maimuŃe din specia gomonilor, personajul principal îşi păstrează atât iubirea cât şi prada, dar îi şi ucide pe cei care îi stau în cale.

SKORES este o poveste a Egiptului antic, a scribului Skores însetat de mărire urzeşte tot felul de intrigi şi uneltiri pentru a ocupa funcŃii înalte. Pe faraon îl descrie ca pe „un slut, schilod, pocit, cu obrajii scofâlciŃi, un trup deformat”. Ca trupul îi este şi sufletul. El a murit de tânăr. Personajul este Tutankhamon, ucis în camera de baie de unul dintre cei care îl slujeau. La câteva zile şi ucigaşul a avut aceeaşi soartă, fiind descoperit mort, lovit în cap, cu un obiect dur.

Pentru că spaŃiul nu ne permite, trecem uşor peste capitolele SCORISUS, SKORHAI, MADAME DE LESCAURE-PILLON, ELVIS KORPING, unde întâlnim personaje ambiŃioase, au un cult material şi sete de putere, dar niciodată nu tind spre o dreaptă credinŃă sau cultură spirituală, ajung la rândul lor să scape de adversar, de cei care le stau în cale, prin mijloace neortodoxe. Însăşi numele lor îi caracterizează.

Ultimul capitol, DECEBAL SCORPIONU, o poveste de actualitate şi caracteristică celor de la putere, nu pregetă să folosească linguşeala, trădarea, minciuna, nerecunoştinŃa pentru cei care l-au ajutat cândva să se ridice în posturi de conducere, şi înainte de RevoluŃie, dar şi după 1989. Tot ei au fost şi atunci, şi acum! Personajul nostru intră dintr-un partid în altul şi nu se lasă până nu-şi face propriul partid pe care îl conduce după bunul său plac. Face promisiuni de care nu se Ńine doar pentru a ajunge şi mai „sus”. Oameni de bună credinŃă au crezut în el, le-a dat speranŃa că în sfârşit va schimba ceva după RevoluŃie. Dar cum să se schimbe în bine când cei de la putere nu şi-au propus un trai mai bun decât pentru ei, nu şi pentru cei mulŃi, pentru cei care l-au crezut şi l-au

32

votat. Ei aveau scopul lor şi „adevărul” lor. Când sunt întrebaŃi „DE CE o ducem tot mai greu?” ei nu-Ńi răspund la întrebare ci dau vina pe greaua moştenire (deşi ei au fost întotdeauna la putere). Nu dau socoteală ce au făcut, nu acceptă alte soluŃii sau şi mai grav „critică regimul comnist cu multă fermitate” din care şi ei au făcut parte.

Domnul Ioan Roman este un scriitor complet şi complex, iar operele sale ar putea fi propuse ca studiu în manualele şcolare.

(articol apărut în Revista Arma Pontica nr. 3 (8) octombrie 2011, pag. 57)

LANSARE DE CARTE

La Biblioteca JudeŃeană “Ioan N. Roman”, spaŃiu cultural al oraşului ConstanŃa, a avut loc două lansări de carte: Generalii de Armată scrisă de Col. (r) Remus Macovei, preşedintele Cultului Eroilor şi Director al Revistei Arma Pontica şi o carte de poezii, intitulată Lupta cu strigoii, autor fiind Lică Pavel, publicist, poet, scriitor. Evenimentul s-a desfăşurat într-o atmosferă de camaraderie, prietenie şi voie bună, participanŃii fiind, în marea lor majoritate foşti colegi de serviciu, poeŃi, scriitori, artişti plastici.

Cartea domnului Col. (r) Remus Macovei Generalii de Armată a trezit un deosebit interes în rândul cititorilor constănŃeni prin argumentele şi documentele aduse de autor în cazul celor 68 de generali.

OfiŃer de carieră, cu principii sănătoase despre muncă, valori morale, drepturi şi îndatoriri de viaŃă, nu a putut rămâne nepăsător la unele nereguli ce au fost aduse în permanenŃă la cunoştinŃă în mass-media. Ca un român de bună credinŃă se întreabă: „Unde ne sunt generalii?” sau „Care au fost generalii adevăraŃi ai României – cei dinainte de 1989 sau cei de după 1989?”

Dr. Geo Stroe, directorul editurii la FundaŃia Academia Dacoromană, în cuvântul său a spus foarte corect: „Autorul nu condamnă, nu etichetează şi nu judecă pe nimeni. Prezintă doar o stare necorespunzătoare existentă. Demersul autorului este canalizat pentru ca starea armatei să redevină una a realelor valori şi indubitabil a onoarei”.

Este şi mai dureros pentru orice militar în funcŃie să afle că în perioada 1947-2012 o influenŃă nefastă a avut-o amestecul politicului în armată. Este bine ştiut faptul că armata nu face politică, iar despre cei 68 de generali de armată avansaŃi în această perioadă sunt prezentate cazurile de trădare naŃională şi corupŃie în care au fost implicaŃi o bună parte din cei consideraŃi că reprezenta sau reprezintă încă elita armatei române.

Prof. univ. Marian Cojoc de la Universitatea Ovidius a afirmat: „Autorul face dovada unei capacităŃi analitice deosebite, fiecare capitol încheindu-se cu concluzii pertinente. Lucrarea scoate în evidenŃă un fapt destul de periculos care îi vor face pe tinerii militari să nu mai aibă adevărate modele”. Autorul, el însuşi riguros în tot ce întreprinde, nu intenŃionează acest lucru, ci dimpotrivă doreşte ca prin exemplele date să nu se mai repete asemenea fapte ce nu corespund cu principiile şi îndatoririle armatei.

Cea de-a doua carte, lansată de col. (r) Lică Pavel „Lupta cu strigoii”, un volum de poezii, reprezintă, de asemenea, revolta sa de ofiŃer de carieră, care este „silit” să se lupte cu inamicii, identificaŃi în politicienii actuali, catalogaŃi „strigoi retardaŃi”.

Dr. Geo Stroe: „Autorul mizează pe forŃa demascatoare, dar şi purificatoare a cuvântului”.

33

Poetul, prin versurile sale, demonstrează sarcasm dar şi cutezanŃă şi o bună stăpânire a pamfletului social.

Dl. Aurel Lăzăroiu, şeful Cercului Literar Mihail Sadoveanu, a recitat, cu mult talent, câteva din poeziile domnului Lică Pavel.

Printre cei prezenŃi la acest act de cultură s-au numărat scriitorii: Ioan Roman, Alexandra Flora Munteanu, Cuşa George, Birou Alexandru şi mulŃi alŃii.

Recomand cu multă căldură cititorilor aceste două volume: Generalii de Armată şi Lupta cu Strigoii.

(Revista Arma Pontica Nr. 2 (11 iulie 2012))

ALEXANDRU BIROU - NE SURPRINDE IAR!

Alexandru Birou, membru al Ligii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, s-a

afirmat destul de repede în domeniul literar. Poet, prozator, pamfletar a fost ales în 2010 Preşedinte al LSR-filiala Dobrogea, apreciat pentru calităŃile sale. D-l Birou este şi redactor şef la revista Dobrogea culturală. În această lună, prin ultimul său volum 101 DÂMBOVIłENI, autorul se revoltă împotriva nedreptăŃilor din societatea românească, prin introspecŃia profundă, nuanŃată, cu care îşi descrie personajele politice ale vremurilor în care trăim.

Prin versurile sale, destul de tăioase uneori, denunŃă primejdia în care se află societatea, convinge oamenii că virtutea şi verticalitatea în profilul demnitarilor, a oamenilor politici care ne conduc nu este filtrată prin prisma onestităŃii şi a nevoilor celor mulŃi.

Autorul „în ordinea sa de bătaie”, ia la rând pe fiecare „dalmaŃian” şi, în stilul propriu, îl „fotografiază” printr-un catren destul de reuşit, cuprinzător şi cu umor, scoŃând la iveală adevărul perceput în societatea noastră!

De fapt, autorul continuă, în stilul său ce l-a consacrat în cadrul Cercului literar „Mihail Sadoveanu” această plăcere de a surprinde în versuri, prin catrene sau acrostihuri, poezii scurte ale prietenilor şi apropiaŃilor dumnealui, ale colegilor cu care colaborează, caractere şi preocupări, talente şi defecte, atitudini chiar şi a clasei politice, aceşti pătaŃi „dalmaŃieni”.

De remarcat este şi poza de pe copertă – sugestivă, cuprinzătoare, hilară, comică, realizată cu mult talent, îndemnându-te chiar văzând această copertă să deschizi cartea, să o răsfoieşti, să citeşti până la ultima pagină.

Văzând această „luptă literară” îŃi dai seama că nu eşti singur în lupta ta cu o societate uneori nedreaptă.

StimaŃi cititori, dacă doriŃi un moment de destindere, de relaxare, citiŃi „101 DÂMBOVIłENI”. ÎncercaŃi şi nu veŃi da greş!

(Revista Arma Pontica nr. 2(7) iunie 2011, pag. 41)

34

LANSARE DE CARTE LA TÂRGUL GAUDEAMUS -MAMAIA 2012

IOAN ROMAN

Scriitorul IOAN ROMAN, membru al Uniunii Scriitorilor din România, nu mai are nevoie de nici o prezentare. Activitatea sa culturală este prolifică. CărŃile dumnealui îmi amintesc de cele ale copilăriei mele, când mă ascundeam în curte la umbra bătrânului nuc şi citeam cu nesaŃ romane poliŃiste, scrise de autori consacraŃi. Citeam atât de mult că uneori terminam o carte şi, în aceeaşi zi, începeam o alta. De ce mă ascundeam? Pentru că mama mea găsea mai folositor s-o ajut în gospodărie. Acum, cărŃile domnului IOAN ROMAN îmi dau aceeaşi senzaŃie, că trebuie să mă ascund, să nu fiu deranjată de nimeni, fără telefon, fără alte întreruperi ca să termin repede de citit operele domniei sale.

În cartea sa, Sfârşitul lumii ne vorbeşte despre un poliŃist specializat în criminalistică, alias Ceaki, care în următoarea zi a ieşirii la pensie a fost rugat de către şeful său, Grosu, să preia un caz de crimă sau sinucidere – „o fată a fost găsită moartă în scara unui bloc”. De altfel cazul aparŃinea unui tânăr comisar, Văleanu. Acesta trebuia Ńinut aproape să înveŃe meserie, dar niciodată nu era prezent în anchetarea cazului. După adunarea probelor, suficiente pentru a-l descoperi pe cel vinovat, Ceaki a constatat că în această crimă era implicat un politician de marcă, deputat, avocat, om de afaceri. Se ştia cine a comis crima însă aceasta trebuia „transferată”, înscenată, cu probe, să cadă în sarcina proaspătului pensionar, adică chiar a celui care o anchetase. Văleanu, împreună cu doi agenŃi şi un fost coleg de serviciu se prezintă la domiciliu cu un mandat de arestare şi percheziŃie „Trebuie să te arestăm!”, „SunteŃi principalul suspect de crimă!”. „Eu? Ce-i asta, o glumă?”, „Cred că ştiu cine te dirijează, Vălene!...”

Adus la secŃie Grosu, comisarul şef, se preface mirat, spunându-i: „ai dat cu bâta-n baltă, te-ai înecat la mal!... Pe cine am chemat eu să-l ajute pe Văleanu pentru rezolvarea cazului cu fata din Moldova?”

Cartea se citeşte pe „nerăsuflate” ca şi celelalte cărŃi ale autorului. GăsiŃi toate intrigile şi desluşirea acestei anchete doar citind cartea. Cred că v-am trezit curiozitatea!

Printre iŃele încurcate ale acestui caz ne apare o imagine a apocalipsei, intrând într-o altă zonă, de această dată, ezoterică, a sfârşitului lumii…

(Revista Arma Pontica)

ANA ASLAN

Gânduri şi cuvinte de preŃuire şi de pomenire pentru Acad. prof.univ.dr. ANA ASLAN

35

A uimit o lume întreagă, profesoara noastră dragă, învingând spaima tristeŃii şi povara bătrâneŃii cu… elixirul tinereŃii. Nu cred că azi mulŃi mai ştiu, despre TINE puŃini scriu. Tu ai lungit speranŃa vieŃii cu… soarele dimineŃii. Ai plecat în veşnicie, câŃi oare vor să mai ştie, că-n viaŃă ai făcut mult bine şi ai modelat destine. Ai tratat regi şi regine. Ai adus Ńării tezaur de dolari şi de… onoare, azi,condamnată la uitare şi acest lucru… ne doare şi o spun cu disperare. Seara în amurg apare, steaua TA strălucitoare, amintindu-i omenirii, că eşti leacul îmbătrânirii şi speranŃa nemuririi! La mormânt, cu închinare, puŃini Ńi-au mai pus o floare, ori s-aprindă o lumânare, pentru sufletul TĂU mare! Doamne, dă-le îndurare! Azi doar cerul te mai plânge, când plouă, iarna când ninge, rătăciŃi pe valul vieŃii să nu uităm că TU ne-ai dat floarea tinereŃii. Nemurirea ştim că este, nu o filă de poveste ci… „O CONCESIE DE ETERNITATE” scria Emil Cioran şi-avea dreptate „PE CARE MOARTEA O FACE VIEłII”. Tu ai învins boala bătrâneŃii!

Date furnizate de George Niculescu, august 2009

INSTITUTUL NAłIONAL DE GERONTOLOGIE ŞI GERIATRIE „ANA ASLAN”

ÎMBĂTRÂNEŞTE sau ÎNTINEREŞTE?

Despre Institutul NaŃional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” aflasem numai lucruri bune, acolo fiind trataŃi numai personalităŃi din Ńară şi străinătate. M-a preocupat mai cu seamă istoricul acestei instituŃii, realizările şi faima cunoscutei cercetătoare a medicinii româneşti, cea care a fost Ana Aslan.

S-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan. După terminarea studiilor a lucrat la Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical al FacultăŃii de Medicină Bucureşti, în Timişoara la Spitalul C.F.R. Toate aceste realizări o recomandă pentru funcŃia de şef, secŃie de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti şi astfel se deschide orizontul luminos al unei cariere strălucite cu rezultate în Gerontologie. A lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu din anul 1919, dr. C.I. Parhon, iar teza de doctorat o dă alături de mentorul său, profesorul Daniel Danielopolu.

În 1952 prepară vitamina H3 (Gerovitalul, produs geriatric, brevetat în peste 30 de Ńări).

În 1953 s-a dat în exploatare Sanatoriul 12 A al C.C. al P.C.R. aparŃinând Spitalului Elias. În anul 1970 institutul a fost preluat de Ministerul SănătăŃii, iar Ana Aslan devine Director al acestui institut. S-au mai construit încă 110 camere sub conducerea domniei sale, ajungându-se astfel la un număr de 300.

36

În perioada comunistă aici se tratau familiile nomenclaturiştilor, cei care aveau relaŃii cu aceştia şi alŃi pacienŃi, veniŃi din străinătate. Beneficiari ai tratamentului geriatric au fost: Indira Ghandi, Charles de Gaulle, Marlen Dietrich, regele Arabiei Saudite, Salvador Dali, I.B.Tito, Kirk Douglas, Jacquelin Kennedy, Aristotel Onasis, şi mulŃi alŃii, deoarece în 1960 brevetează şi Aslavitalul, un excelent remediu împotriva îmbătrânirii, despre care se auzise şi în afara graniŃelor Ńării.

Inventatoarei acestui miraculos remediu i se acordă mai întâi numeroase titluri academice internaŃionale, fiind apoi membră a Academiei Române.

În curtea acestei clinici se află o troiŃă unde pacienŃii depun flori şi lumânări în memoria Anei Aslan, dormindu-şi somnul de veci în Cimitirul Belu.

Pe troiŃă am putut citi o poezie, scrisă de George Niculescu, un anonim, aşa cum singur se recomandă, închinată memoriei prof. dr. univ. Ana Aslan. Norocul a făcut, ca după ce am parcurs de citit poezia, să apară şi autorul ei. Ne aşezasem pe o bancă, eu şi prietena mea şi priveam la noul venit cum se apropie încet, după ce a făcut înconjurul troiŃei. Era un domn în vârstă de vreo 70 de ani, îmbrăcat impecabil, având o dicŃie perfectă, venind spre noi şi se recomandă – George Niculescu. „SunteŃi autorul poeziei?”, „Da, eu am scris-o! V-a plăcut?” …

De la domnia sa (şi de la cei care au fost cu ani în urmă la tratament) am aflat răspuns la multe întrebări ale mele. Redau mai jos şi versurile acestui autor. „Profesoara noastră dragă, ai uimit o lume întreagă Din a anilor povară, ai făcut o primăvară. Ce păcat că puŃini ştiu. Iar acum e prea târziu, Câtă faimă ai adus, acestui popor supus. Câte Ńări te-au onorat. Continente-n lung şi-n lat. Numele Ńi-au adulat. Ce trist e: Noi, TE-AM UITAT! Ai plecat în veşnicie. CâŃi oare vor să mai ştie Că-n viaŃă ai făcut mult bine, şi ai modelat destine. Doar un trecător, se pare, pe mormânt îŃi pune-o floare Nu o cunună cu lauri, că ai adus Ńării tezaur De dolari şi de onoare, cum nu s-a mai văzut sub soare. Cerul singur te mai plânge, când plouă, iarna când ninge. Comuniştii Ńi-au luat ştiinŃa. Tu, în schimb, ne-ai dat credinŃa Că tratamentul geriatric poate salva bătrâni de la moarte De aceea se cuvine, să te pomenim pe TINE, În acest loc de închinare şi de binecuvântare, La TROIłA cu flori multe, Dumnezeu să ne asculte Rugăciunea pentru TINE. Pentru oamenii de bine. Pentru corpul medical, al acestui fain spital, Unde ai rămas şi eşti TITAN AL MEDICINII ROMÂNEŞTI Iar ca simbol al nemuririi, aprindem candela iubirii Să ardă cu veşnică pomenire, şi-al nostru semn de preŃuire Făcând cu Dumnezeu un legământ, cât vom trăi pe-acest pământ Numele tău, dăruirea ta, NU LE VOI UITA NICICÂND!!!

George Niculescu, august 2009

37

„Pe vremuri, această clinică, împreună cu grădinile ei, cu fântânile arteziene, cu aşa numita „Glorietă” construită după un model străin, cu pacienŃii care se plimbau pe aleile parcului printre trandafirii multicolori, înconjurată de o adevărată pădure de pomi şi arbuşti, semăna cu „Edenul”. În schema încadrării, astăzi, nu mai există funcŃia de grădinar. Fântânile nu mai funcŃionează şi sunt într-un stadiu mare de degradare, nu mai există trotuarul şi băncile care duceau până la Glorietă, iarba nu se mai coseşte. Aleile s-au acoperit de vegetaŃie, prin urmare pacienŃilor le-a mai rămas pentru plimbare un mic parc, cu trandafiri roşii, aflat la intrarea în Clinică.

O echipă de muncitori-zugravi a reînnoit o aripă a clădirii, mergând probabil până la terminarea ei. Se continuă cu interioarele, care şi acestea, în unele locuri, lasă de dorit.

Clinica de Gerontologie şi Geriatrie de la Otopeni întinereşte sau îmbătrâneşte? Pentru a păstra faima şi tradiŃia acesteia, rezultatele miraculoase de care mulŃi au

beneficiat în trecut, este nevoie de investiŃii pentru a o reîntineri şi a arăta aşa cum a fost în trecut.

Mâncarea este foarte puŃină şi, uneori, de proastă calitate. Cu toate acestea medicii şi asistenŃii îşi fac meseria, deşi criza se simte şi aici, aşa cum a cuprins toată Ńara. Medici, precum dr. Georgescu, dr. Vâlcea, dr. GuŃiu, dr. Simona Gheorghe au totuşi amabilitatea de a-Ńi zâmbi şi a te întreba „Cum vă mai simŃiŃi?”, iar asistenŃi ca Nicolae Camelia, Bană Adrian, Roxana Robe şi mulŃi alŃii se comportă de parcă te-ar cunoaşte de foarte mult timp, făcându-şi meseria conştiincios.

Pentru a păstra faima şi tradiŃia acesteia, este nevoie de investiŃii, ca să arate aşa cum a fost, şi o remunerare pe măsură a tuturor angajaŃilor ei.

(2010)

TĂTARII DIN ÎNTREAGA LUME

ŞI-AU DESEMNAT REPREZENTANłII ÎN CADRUL

CONGRESULUI DIN CRIMEEA

În perioada 19-22 mai 2009, în Crimeea a avut loc primul Congres al tuturor tătarilor din lume.

Deschiderea lucrărilor a avut loc în curtea Palatului hanilor din Bachcisarai. La congres au fost prezenŃi delegaŃi din 13 Ńări, dintre care 420 delegaŃi cu drept de vot şi 866 de participanŃi.

După deschidere, participanŃii s-au îndreptat spre Pantheon, unde se află mormintele marilor personalităŃi Numan Celebi Gihan, Ismail Gaspirali, dr. Amet

Ozenbaşlî. Alaiul s-a deplasat pe jos, pe o distanŃă de 1 km, cu steagurile fluturând, într-un cadru festiv, istoric. S-a oficiat o slujbă religioasă. Cu această ocazie s-a mai vizitat Universitatea cu lanŃuri, care datează de la 1501.

În cadrul lucrărilor a fost ales şi preşedintele congresului în persoana domnului Refat Ciubarev, tătar, locuitor al Ucrainei, care ocupă şi funcŃia de vicepreşedinte în cadrul Parlamentului tătar crimean.

Din România, au fost aleşi ca membri Agiacai Saladin şi Varol Amet.

38

Scopul acestui congres a fost reabilitarea poporului tătar crimean. În zilele care au urmat congresului, oficialtăŃile crimeene au pus la dispoziŃia participanŃilor autocare pentru a vizita frumuseŃile acestui Ńinut: Bachcisarai, Yalta, Livadia, Castelul Vorontsov, Castelul „Cuibul Rândunicii”, oraşul Sevastopol şi alte împrejurimi.

(Cuget Liber, luni, 8 iunie 2009)

CĂLDURA ŞI OSPITALITATEA

POPORULUI TĂTAR CRIMEEAN

În 16 mai 2009 am plecat în Crimeea. Călătoria a fost posibilă datorită amabilităŃii

Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, care a permis să facă parte şi câŃiva români dintre participanŃii la Miting şi la primul Congres al tuturor tătarilor din lume. În mod firesc, acest gest îl apreciem, deoarece noi, românii, trăim în pace şi înŃelegere cu toate naŃionalităŃile.

În Crimeea am ajuns pe 17 mai. Prin faptul că, doamna Güner Akmolla cunoştea familia profesorului universitar, scriitor şi critic literar, domnul Riza Fazîl, am putut locui la dumnealor şi în felul acesta am cunoscut „omul tătar“ la el acasă. Nu se poate spune cât de favorizaŃi am fost locuind la această familie de intelectuali. Ne-a primit cu toată dragostea în casa lor, ca pe nişte vechi cunoştinŃe. După ce am făcut duş, am servit şi masa, am plecat să ne plimbăm prin apropiere - eu, domnul Stănescu Mirel, cu care am participat la un simpozion pe tema deŃinuŃilor politici şi în acelaşi timp scriind articole în reviste, inclusiv Emel, directoare fiind doamna profesoară de limba şi literatura română, Güner Akmolla, scriitoarea şi poeta lor şi a noastră, a românilor. ToŃi trei, trecând pe lângă o Geamie, denumită Kaminca, din cartierul cu acelaşi nume, am intrat să aruncăm o privire, dar zărind înlăuntrul ei vre-o 30 de femei care se rugau, nu am vrut să le întrerupem din rugăciune şi am ieşit repede. Când să ieşim însă, o doamnă foarte bine îmbrăcată şi îngrijită ne-a invitat să intrăm. La insistenŃele dumneaei nu am putut refuza şi ne-am întors. Ne-am aşezat şi noi la rugăciune. Toate femeile stăteau într-un cerc, iar în faŃa fiecăreia stătea aşezată câte o farfurie plină cu prăjituri, bomboane de ciocolată şi pahare cu ceai. Ne-au adus şi nouă. Am servit, ne-am împrietenit, iar la plecare, doamna care insistase să rămânem, ne-a invitat să mergem şi acasă la dumneaei. Am plecat de acolo înconjuraŃi de un grup de femei. Pe urmă am aflat că împreună cu doamna Idrisov, că aşa se chema doamna, erau şi alte două surori, care ne-au însoŃit la domiciliu. Aveam să vedem o frumoasă vilă, cu o curte îngrijită, având plante şi flori multicolore. Nu ne-am aşezat bine la masă, că imediat au apărut tot felul de bunătăŃi. Ne-au servit întâi cu ceai, nelipsit de la orice masă, diverse prăjiturele, bomboane de ciocolată, apă minerală şi plată, sucuri. Nu am apucat să ne dezmeticim bine că, cele trei surori, ne-au pregătit un adevărat festin, punând pe masă o plăcintă imensă, aşezată pe un platou, având o denumire care îmi scapă; murături tăiate foarte fin, un bol mare în care tronau caise, foarte bine conservate şi colorate. Ne-am minunat de timpul scurt în care au fost pregătite şi aşezate pe masă acele bunătăŃi. Gazda ne-a explicat atunci că acea „plăcintă“ cum o denumisem eu, se face foarte greu, dar ei o Ńin preparată la congelator şi o scot imediat

39

când au musafiri. Între timp venise şi fata lor, căsătorită, la rândul ei şi, de puŃin timp, soacră mică, arătându-ne poze cu fiica şi ginerele dumneaei.

Căldura cu care ne-au întâmpinat, preparatele care au venit pe masă aidoma unei poveşti orientale, parcă doar pocnind din degete, discuŃiile care s-au purtat, voia bună din acea familie, deja ne făcuseră pe noi toŃi foarte fericiŃi – gazde şi musafiri. Când credeam că mai bine de aşa nu se poate, una dintre surori, ne-a încântat auzul cu vocea ei de soprană. Cum sunt curioasă din fire am vrut să mi se traducă câteva versuri. Iată-le:

„Nu există alinare în această suferinŃă, Unde eşti? De ce nu mai vii…“

sau: „Boboc de trandafir roşu printre frunzele verzi, Unde-a rămas! De ce nu mai vine fericirea inimii mele?“ Cântecul a fost mult mai

lung, dar eu mi-am notat numai aceste versuri. Doamna care a cântat atât de frumos era una dintre surorile gazdei şi se numea

Nurie Kermencikli Sufrian Bairova. Domnul Idrisov Ernest, gazda noastră, ne-a întristat pe urmă cu poveşti dramatice

din timpul surghiunului, dar fiica dumnealui, care venise mai târziu, ne-a recitat poezii de dragoste, scrise chiar de domnia sa. Am aflat că acele preparate aşezate de la Geamie au fost ca o pomană şi slujbă de pomenire pentru toŃi cei care au pierit în acea dramatică perioadă istorică. Deie Dumnezeu să nu se mai repete asemenea atrocităŃi şi între oameni să fie numai pace şi iubire!

A doua zi era Mitingul şi acea familie ne-a propus să plecăm toŃi, într-o procesiune, până în centru, unde se Ńinea mitingul. Noi ne-am speriat puŃin când am auzit, deoarece până în centru erau câŃiva kilometri, acest cartier al Semfiropolului, Kaminka, fiind foarte departe. Dar ei ne-au spus atunci că, bucuria lor cea mai mare este să parcurgă distanŃa pe jos, grupului adăugându-li-se tot mai mulŃi cetăŃeni ai oraşului, pe măsură ce înaintează. Aici, parcurgând acea distanŃă pe jos, era simŃirea, retrăirea, răsplata, efortul lor pentru cei care nu mai sunt!

A doua zi, la Miting, aveam să vedem într-adevăr, grupuri-grupuri de manifestanŃi, veniŃi din toate colŃurile oraşului, din satele şi oraşele locuite de tătari crimeeni, strigând lozinci şi citind pe pancartele lor „nu o să uităm niciodată ziua în care poporul tătar crimean a fost scos din patria lui“. Am revăzut şi cele trei surori, împreună cu fiica şi nepoata lor, Ńinând câte o umbrelă deasupra capului, soarele fiind foarte puternic. Am putut sta foarte puŃin de vorbă, deoarece alt grup îşi făcea apariŃia şi eram împinşi în mulŃime. Pe lângă localnici, au participat delegaŃi din 13 Ńări. După spusele unora, la miting au participat un număr de 40-45.000 de oameni. Numai din România au fost 185 de persoane. Noi, grupul nostru, de trei, am reuşit să urcăm până la tribună şi să vedem marea masă de oameni şi să facem şi câteva poze. Am văzut atunci o mare masă de oameni.

După miting am plecat, împreună cu domnul Riza Fazîl, la o Editură. Am cunoscut acolo oameni importanŃi. Ne-am întreŃinut în discuŃii cu Directorul Editurii, domnul Ibragim Bekirovni, care ne-a povestit că veniseră, împreună cu părinŃii, cu câŃiva ani în urmă, din Uzbekistan. Am făcut poze împreună, iar la plecare ne-a cadorisit cu câteva cărŃi şi cartea dumnealui de vizită. Aveam să-l revedem în sala de Congres.

La orele 17.00 era organizată o întâlnire cu scriitori, reporteri şi ziarişti, televiziunea din Semfiropol, la un Restaurant, numit Matisse. Cu acest prilej am cunoscut

40

oameni importanŃi. Doamna Güner şi-a lansat cartea TATARLAR. S-a vorbit şi despre revista ce cu onoare o conduce – EMEL (Ideal). InvitaŃi de onoare au fost şi cei doi soŃi, cântăreŃi populari, cei mai îndrăgiŃi în Semfiropol – Memet Rusten şi soŃia, Memet Gulizer care ne-au încântat cu vocea lor deosebită, cântând melodii de dragoste şi patriotice. Am făcut poze împreună. Am servit ceai din cupe mari, folosite la noi pentru salată, îndulcite cu nişte bomboane (acadele) care erau din destul pe masă. După aceea am fost serviŃi cu o mâncare tradiŃională, numită Lagman. Farfurii pline cu şuberec, care mie mi s-a părut a fi cel mai bine preparat, din ce am mâncat până atunci, au umplut masa. În sala restaurantului, televizorul era dat pe un canal românesc – intenŃionat sau nu. Au luat cuvântul aproape toŃi invitaŃii din acea seară, lăudând opera vastă a scriitoarei Güner Akmolla şi patriotismul de care dă dovadă.

19 mai 2009 începerea lucrărilor primului Congres al tătarilor din lume. Deschiderea a avut loc în Bachcisarai, palatul hanilor, aflat la câŃiva kilometri de Semfiropol. Aici au locuit hanii tătarilor.

Bachcisarai fusese până în anul 1783 capitala hanatului Kîrîm. Sultanul Abdul Hamit al II-lea, după ce a pierdut războiul, a cedat Rusiei (pe atunci Ecaterina a II-a) care i-a cerut acestui ultim han să-şi schimbe religia. Acesta însă a refuzat şi a luat drumul pribegiei. Tot aici, în Bachcisarai, cel mai mare iluminist al lumii tătare, Ismail Gaspirală, a înfiinŃat în 1905 prima editură şi topografie în limba tătară. A fost director al Editurii Tergiuman, fiind scriitor şi tipograf. A murit în anul 1914.

Celebi Gihan, primul preşedinte al Republicii Crimeea. Ales în acelaşi timp şi muftiu, a fost arestat de către bolşevici în 23 februarie 1918. A fost dus la Sevastopol, împuşcat şi aruncat în mare.

Pe lângă delegaŃii la Congres, foarte mulŃi participanŃii au umplut curtea interioară a palatului. I-am lăsat pe cei din Congres să-şi continuie lucrările, iar eu şi domnul Stănescu am vizitat curtea mare interioară – geamia, cimitirul plin de sarcofage. Tot aici am vizitat Muzeul, unde erau găzduite obiectele descoperite în morminte, începând din secolul I – obiecte de bronz, sub formă de frunze care se puneau pe ochi, pe gură la cei morŃi; obiectele găsite în mormintele unor femei care conŃineau bijuterii, ace de cusut etc., amfore pentru vin şi alte obiecte. În această latură, care găzduia muzeul, ni s-a povestit că erau bucătăriile palatului. În grădina interioară, un dud, de 400 de ani, stătea parcă de strajă, atent la tot ce se întâmpla în jurul lui, parcă continuând să scrie istoria acelor locuri.

După acest moment solemn ne-am îndreptat cu toŃii la Pantheon, într-un cadru festiv istoric, unde se află mormintele marilor personalităŃi: Celebi Gihan, Ismail Gaspirală, dr. Amet Ozenbaşlă. Aici a avut loc şi o slujbă religioasă şi s-a mai vizitat Universitatea ÎnlănŃuită din anul 1501. Aici a mai funcŃionat şi cel mai vechi şi renumit liceu teologic, unde au învăŃat primii hani şi liderii tătarilor. Mai era denumit şi Liceul cu lanŃuri, unde se aplica o educaŃie foarte severă pentru ca aceştia să prindă frica.

La întoarcere, toŃi participanŃii am fost invitaŃi la un Restaurant, numit Şeherezada, unde am servit masa. Înainte de a intra ne-am spălat pe mâini la nişte robinete instalate afară, pe o conductă de vreo 15 metri lungime, apa scurgându-se jos, într-un şănŃuleŃ betonat, iar deasupra, la fiecare robinet exista câte-o sticlă cu săpun lichid şi şerveŃele. Un aspect care ar trebui împrumutat şi de alte restaurante.

În acea seară am avut parte şi de un frumos spectacol, cu cei mai buni cântăreŃi şi dansatori, care a Ńinut câteva ore.

41

Un cântăreŃ popular, pe numele lui Rusten Memet, pe care îl întâlnisem şi la întâlnirea cu scriitorii, a cântat cu atâta trăire o melodie cu caracter patriotic, încât toŃi spectatorii s-au ridicat în picioare, aplaudându-l. Frumoase dansuri tătăreşti ne-au încântat privirea, iar fetele, în costumele lor populare, dansau în stil oriental. Relaxantă seară!

20 mai 2009 Două autocare au plecat spre Yalta. S-a vizitat cu acest prilej Castelul Vorontsov, Cuibul Rândunicii, palatul Romanovilor din Livadia.

Un moment amuzant a fost acela când domnul doctor Osman Sezchi, delegat la Congres, aflându-se la Yalta, primeşte un telefon pentru a da o consultaŃie. Este întrebat probabil unde este, deoarece îi răspunde: Nu sunt în România, sunt la Yalta. Tocmai semnez actul de retrocedare al Moldovei. Frumoasă glumă, nu?! Nu ştiu dacă şi cei de „acasă“ au gustat gluma, dar cei care ne-am aflat în jurul dumnealui şi am auzit ce a spus am izbucnit în râs. Frumoase locuri, frumoasă privelişte. Merită a fi vizitate.

Oraşul Yalta este o bijuterie. Ecaterina Cea Mare a supranumit mica peninsulă muntoasă din nordul Mării Negre perla cea mai de seamă a coroanei. Dinastia Romanovilor îşi petrecea aici toate vacanŃele pentru clima sa blândă.

Palatul Vorontsov a fost construit pentru contele Vorontsov în stil pseudo-gotic, cu elemente de stil oriental. În jurul palatului se află frumosul parc Alupka.

Cel mai spectaculos este Castelul Cuibul Rândunicii. Construit deasupra culmii de 40 de metri „Aurora“, în stil neo-gotic. Este ridicat lângă rămăşiŃele castrului roman din Charax. Este cel mai spectaculos loc de vizită din Crimeea.

Palatul Livadia, construit în stil renascentist, este unul din cele mai frumoase locuri de pe coasta de sud a Crimeii. A fost reşedinŃa de vară a ultimului Ńar rus, Nicolae al II-lea. În februarie 1945, aici, a avut loc ConferinŃa celor trei – Stalin, Winston Churcil şi Frank D. Roosevelt.

La întoarcerea din această plăcută excursie, am avut parte de un concert simfonic. A doua zi am plecat spre Sevastopol, cei care nu participam la Congres. Fiind un

singur autocar nu am avut toŃi locuri, printre care şi eu. Aveam de parcurs vreo 200 de km. Plimbându-mă de pe un picior pe altul, îl văd pe un domn, în vârstă, pe numele lui Osman Muzafer, aveam să aflu mai târziu, că mă invită să iau loc pe scaunul dumnealui şi mi-a spus: „la întoarcere, tot aici veŃi sta“. Încă un gest din partea unui tătar care m-a copleşit. Şi într-adevăr, la întoarcere, tot acolo am stat, deşi dumnealui a mers tot timpul în picioare.

După o zi toridă, cu mult soare, ajunşi în Semfiropol mai erau două ore până când trebuia să servim masa la un Restaurant, numit Şhen. Discutând cu doamnele Hagi Calil din Bucureşti şi Isa Reihan din Medgidia, cumnate şi colege de cameră la hotel Moscova, m-au invitat la dumnealor în cameră să fac un duş, eu neavând timp să mă duc şi să mă întorc din cartierul în care eram cazaŃi. Aceasta a fost încă o dovadă de ospitalitate şi căldură a poporului tătar crimean.

Acum, tare mi-aş dori să descriu atmosfera de la Restaurantul Şhen. Mă tem că n-am să pot. Am fost foarte încântată începând de la intrarea în restaurant. Afară era instalată o Ńeavă cu foarte multe robinete, jos un şănŃuleŃ de scurgere, deasupra, în dreptul fiecărui robinet se afla o sticluŃă de săpun lichid şi o cutie cu şerveŃele în care toŃi cei care intrau, treceau mai întâi să se spele pe mâini. Eu nu mai văzusem până atunci şi toŃi cei care erau cu noi au fost la fel de miraŃi şi încântaŃi. Ar trebui să ia şi alŃii exemplu! Înlăuntru, o sală imensă, cred că avea peste 500 de locuri. Mesele frumos aranjate cu feŃe

42

de masă albe, scaunele îmbrăcate în mătase albă cu o fundă imensă la spate, iar aperitivele multicolore îŃi tăiau răsuflarea. În Crimeea se mănâncă fel şi fel de salate – gustoase şi colorate. Ele dau o pată de culoare printre alte preparate. O orchestră bună ne încânta auzul. Pe rând însă s-au perindat foarte mulŃi cântăreŃi şi dansatori. Era atâta animaŃie că nu se putea sta la masă. Vibrau toate măruntaiele în noi la auzul acelor melodii. Până când, au început rând pe rând, bărbaŃi şi femei, să se ridice de la masă şi să danseze pe ritm de dans tătăresc. Recunosc că şi eu am dansat, invitată fiind, deşi Ńinuta mea era cea din excursia din care tocmai mă întorsesem.

Am plecat toŃi foarte încântaŃi şi mulŃumiŃi de cum a decurs excursia şi masa noastră la Restaurantul Şhen.

În 22 mai 2009, ultima zi a Congresului. A fost o zi la dispoziŃia fiecăruia pentru a-şi alege cum îşi va petrece timpul. Eu am ales să merg în sala de Congres. Înainte de a începe lucrările – zi în care aveau loc şi alegerile – pe scenă au urcat luptători tătari, unii fiind şi din România şi care s-au întrecut într-un concurs, la sfârşit primind premii câştigătorii. Au luat cuvântul din România: doamna Güner Akmolla, domnul Saladin Agiakai, domnul Uteu K. cei pe care eu i-am recunoscut. Aplauze puternice au primit toŃi cei pe care i-am amintit. Şi pe domnul Riza Fazîl l-am recunoscut. Despre acest domn s-ar putea scrie pagini întregi. Şi sunt convinsă că se va scrie. Eu, personal, sunt bucuroasă că am cunoscut acest mare om, această mare personalitate a culturii tătare crimeene. Profesor universitar, scriitor, critic literar. La vârsta dumnealui, de 80 de ani, este mult mai puternic decât mulŃi dintre noi. Veşnic neobosit. După un program încărcat de mers la Editură, ca delegat la Congres, spectator la concerte, ajungând acasă foarte târziu, trecea direct la calculator, la care lucra încă câteva ore până spre ora 2,00 dimineaŃa. A doua zi era fresh. Era cel mai odihnit dintre toŃi. Pentru mine este o mare onoare că l-am cunoscut, că i-am cunoscut soŃia, pe doamna Elmira – o femeie deosebită, bună gospodină, atentă la cel mai mic detaliu.

În seara zilei de 22 mai 2009 s-au încheiat lucrările Primului Congres al tuturor tătarilor din lume.

Preşedinte a fost ales Refat Ciubarev, tătar, locuitor al Ucrainei şi Vicepreşedinte al Parlamentului tătar crimean. Din Ńara noastră, în comitet a mai fost ales domnul Agiakai Salatin şi Amet Varol. Scopul acestui Congres a fost reabilitatea tătarilor crimeeni.

În 1944 când au fost deportaŃi, 46% au murit de foame şi boli. În 30 iunie 1945, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea a fost transformată într-o simplă regiune a Rusiei. În februarie 1954, regiunea Crimeea a fost transferată de la Rusia la Ucraina, printr-un decret al Sovietului Suprem al U.R.S.S., fără ca populaŃia locală să fie întrebată dacă este de acord cu asta.

O parte din foştii deportaŃi tătari s-au reântors în zonă. Şi astăzi continuă să se întoarcă în Crimeea circa 3000 de tătari pe an.

Limba a fost declarată drept limbă maternă de 77% din populaŃie, 11,4 au declarat limba tătară maternă şi 10,1% limba ucraineană.

43

LITERATURA TĂTARĂ DIN DOBROGEA

La Universitatea „Ovidius” din ConstanŃa, a avut loc o Masă rotundă pe tema „Literatura tătară din Dobrogea”, Lansarea paginii web www.tatars.eu şi a proiectului Tat-Art. Din partea Crimeii, au participat preşedintele Congresului tuturor tătarilor din lume, Refat Ciubarov şi vicepreşedintele acestui Congres, Ali Hamzi. La această întâlnire au fost prezenŃi, atât scriitori tătari, cât şi scriitori români, filiala Dobrogea. Lucrările au fost conduse de scriitoarea Emilia Dabu, membră a Uniunii Scriitorilor din ConstanŃa, care a arătat printre altele: „Cultura este liantul comun care ne uneşte. Pentru mine sentimentul de iubire este poezia”, recitând două dintre poeziile sale, făcând parte din al 11-lea volum al domniei sale ce va apărea în curând.

- Învingând toate greutăŃile prin care am trecut, începând cu anul 1944, când printr-un ordin al lui Stalin a trimis în surghiun şi pribegie tătarii crimeeni, ne-am păstrat totuşi limba, neamul, credinŃa, spune Refat Ciubarov. În România s-au creat premisele cultivării şi dezvoltării limbii tătare. Să încercăm să folosim toate oportunităŃile de unitate, deoarece există o serie întreagă de factori, numeroase eforturi conjugate de a dispărea această limbă. Există comunităŃi tătăreşti care au anumite particularităŃi.

În Crimeea s-au întors circa 250.000 de tătari care încearcă să-şi recâştige drepturile.

În timpul acestei întâlniri a avut loc o videoconferinŃă. Din Simferopol a vorbit cel mai mare patriot, poet, scriitor, critic literar, Riza Fazîl, care a subliniat două aspecte: 1) – istoria Crimeii a fost necunoscută. Prima scriere datează din secolul XII în limba tătară şi a enumerat mai mulŃi poeŃi, printre care şi hani. Literatura are o istorie de peste 800 de ani; 2) – nu este o literatură de conjunctură. Unele opere sunt considerate capodopere. În încheiere recită o poezie de dragoste, de Asi Gomer.

Nevzat Yusuf Sarigol, membru al Uniunii scriitorilor din Turcia, profesor univ. în Bucureşti – „În literatură fiecare îşi trăieşte propria aventură. Foarte mulŃi turci şi tătari scriu în limba română. Eu public în română, tătară şi turcă. Am 26 de cărŃi scrise până acum. Literatura îmi este aproape de suflet”.

Güner Akmolla, poetă şi scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din Crimeea: „Literatura noastră este cunoscută prin personalitatea lui Mustegep Fazîl. Problema vitală, cea care m-a preocupat mai mult a fost – patria şi dorul de patrie –, evocarea eroilor patriei. În 2004 i-am dat viaŃă marelui nostru poet, Memet Nazîl, dar am tradus în limba tătară şi poemul Luceafărul al lui Eminescu.

Iulia Pană, poetă: „Sunt onorată să particip la această întâlnire. Aici, în Dobrogea, noi convieŃuim bine cu etnia tătară”. Recită două poezii.

Emel Emin: „AveŃi un suflet mare, dragi români. IubiŃi minorităŃile şi… pe noi”! Recită o poezie.

Arthur Porumboiu. „În urmă cu 30 de ani am fost primit în rândul Uniunii Scriitorilor. Din cele 18 cărŃi, 3 au fost traduse în, franceză, engleză, tătară. O carte am lansat-o la Istanbul. Mă bucură această unire dintre scriitorii români şi tătari”. Recită două dintre poeziile sale: „Ningea-n cetăŃile latine” şi „PoeŃi de serviciu”.

44

Fatma Sadâk recită două poezii. Dan Ioan Nistor: „Sunt membru al Uniunii Scriitorilor de 7 ani. Güner Akmolla

mi-a tradus 7 poezii, pentru care îi mulŃumesc. Vă voi recita o poezie din creaŃiile mele”. Nuredin Ibram: „Scriu din anul 1990. Limba tătară este foarte bogată. Voi recita

din volumul „Nucul”. Costache Tudor, scriitor, jurnalist, autor a 9 cărŃi: „Am debutat cu volumul

„Nurie”. Am un roman tradus în limba bulgară”. Eu vin cu propunerea, ca anumite străzi, să poarte numele unor mari personalităŃi, poeŃi şi scriitori tătari.

Rusem…: „Activitatea culturală am început-o în anul 1967. Am 16 cărŃi, poezie şi proză, una tradusă în limba turcă”.

Prof. Uteu Kaysedin citeşte două poezii din creaŃiile sale. Dl. Memet Eden prezintă un program pe net „Tat-Art”. Acesta s-a dorit un model

generic. Înmânează, din partea U.D.T.T.M.R. câteva diplome, următorilor: Yusuf Nevzat, Enver şi Nedre Mamut, Ageni Baubec, prof. Güner Akmolla, Emel Emin, Negibe Sukri, Artur Porumboiu, Emilia Dabu şi Riza Fazîl.

În încheiere, preşedintele Congresului tuturor tătarilor din lume Refat Ciubarov: „Doresc ca această întâlnire să fie un început, iar valoarea întâlnirilor să crească de fiecare dată. Trebuie să se ajungă la o uniformitate în care să renască cultura tătară”.

Întotdeauna, cultura, arta, au Ńinut popoarele aproape. Ne-am bucurat, laolaltă, de tot ce s-a creat, fără să Ńinem cont de graniŃe, fără să facem diferenŃe. Le-am admirat în pace! Tot aşa, în iubire şi pace, a avut loc şi această întâlnire dintre poeŃii şi scriitorii români şi tătari.

(Revista bilngvă EMEL nr.25/ianuarie 2010, pag. 42)

ŞTIAI CĂ TIMPU-I COLORAT ?

(...) Îmi place nespus de mult, când ninge, să mă plimb printre fulgii de nea, indiferent ce am de făcut. Nu renunŃ nici chiar dacă ninge puŃin viscolit. Este una din marile mele plăceri de când mă ştiu! Şi când eram la serviciu îmi făceam „drum” pe la alte colege, dintr-o altă unitate, dar în aceeaşi locaŃie şi tot nu mă puteam abŃine să-mi ofer această plăcere....

Deşi masa servită la restaurant, întregită cu un buchet de lalele, cu un desert delicios, multe cuvinte plăcute, declaraŃia unui OM care avea atâta nevoie de mine.., cu fulgii mari de zăpadă, au făcut din acea zi O ZI FRUMOASĂ din viaŃa mea. Când am ajuns seara acasă am fost sunată de EL şi m-a întrebat, printre altele, dacă m-am simŃit bine în Bucureşti... (...)”

(un foarte scurt fragment din revista AGORA LITERARĂ,

anul II, nr. 7, apare trimestrial, la Cluj, semnat Vasilica Mitrea)

45

CULTURA - un domeniu foarte dezvoltat în oraşul CONSTANłA

Discutând, zilele acestea, cu cineva, mi-a spus : - Păcat că nu mai există viaŃă culturală în ConstanŃa! - Dar nu-i adevărat! i-am răspuns. La Cercul Militar din ConstanŃa au loc

săptămânal activităŃi culturale. O dată pe lună are loc şedinŃa Cenaclului literar « Mihail Sadoveanu », condusă de inimosul şi talentatul Aurel Lăzăroiu, preşedintele cenaclului. Tot în aceeaşi zi se Ńine adunarea lunară a Ligii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea, prezidată de Alexandru Birou, preşedintele Ligii.

- În a treia sâmbătă din lună are loc întâlnirea Cercului umoriştilor constănŃeni, intitulată C.U.C., sub patronajul domnului Dan Norea, membru al Ligii Scriitorilor.

- La două săptămâni ale fiecărei luni, au loc expoziŃii de grafică, pictură, tapiserie, goblen, fotografie, sub atenta supraveghere a doamnei Vasilica Pop, preşedinta AsociaŃiei AMFORA, cu participarea membrilor săi, foarte talentaŃi, precum Gheorghe Caraiman, pictor, Elena Blaj, artist plastic, Nina Vizireanu graficiană şi lista continuă.

- Au loc lansări de carte, întâlniri ale membrilor Ligii Navale Române ; ale Careului Doamnelor, spectacole, festivităŃi de sărbătorire sau de comemorare a unor evenimente. Cea mai recentă festivitate a fost împlinirea a 84 de ani de la înfiinŃarea Ligii Navale Române, la care a fost prezent şi preşedintele Ligii Navale Române, LaurenŃiu Mironescu, C.am. Aurel Constantin, preşedintele filialei L.N.R. ConstanŃa împreună cu membrii săi.

- Pe 9 martie a avut loc o întâlnire de mare Ńinută şi apreciată de toŃi participanŃii, unde s-au comemorat eroii foştilor deŃinuŃi politici, prezidată de domnul col. (r.) Macovei Remus, preşedintele Cultului Eroilor şi domnii Andreescu Paul şi Cuşa George, foşti deŃinuŃi politici în închisorile comuniste.

- În data de 10 martie 2012, Societatea de Haiku din ConstanŃa, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar JudeŃean şi Muzeul de Artă ConstanŃa a avut loc un eveniment cultural de însemnătate internaŃională. În program au fost : lansarea antologiei internaŃionale HAIKU SOLIDARITY – SOLIDARITATE PRIN HAIKU (bilingvă, română-engleză) ; recital de lirică japoneză (preşcolari şi elevi) ; parada costumelor ; expoziŃie de: haiga, origami, carte ; comemorarea unui an de la tragicul tsunami şi cutremurele care au dus la pierderea multor vieŃi omeneşti.

- Japonia – ieri şi azi – în imagini. Cartea cuprinde eseuri, haiku, haiga şi foto-haiku, având ca temă Fukushima, 11 martie 2011. Autorii au fost studenŃi din Anglia, Slovenia, Rusia, România, alături de autori consacraŃi din Anglia, Canada, CroaŃia, FranŃa, Germania, Grecia, Japonia, România, Serbia, Slovenia, Ungaria şi S.U.A.

Toate acestea nu ar fi fost posibile fără efortul doamnelor Aura Văceanu preşedinta SocietăŃii de Haiku ConstanŃa şi Alexandra Flora Munteanu, secretar şi traducător Albatros, SHC.

La festivitate a fost prezent şi ataşatul cultural al Ambasadei Japoniei la Bucureşti, domnul Tomohiko Onodero.

Evenimentul a fost un succes şi îndelung aplaudat.

- Centrul Cultural Turc Yunus Emre ConstanŃa, Consulatul Turc, personalităŃi ale lumii turcice, tătari, turci şi români din ConstanŃa s-a întâlnit în

46

oraşul nostru, dezbătând o temă de mare interes pentru toŃi cei prezenŃi – TradiŃii şi obiceiuri de primăvară.

La români există dragobetele, mărŃişorul şi sărbătorirea celor 40 de mucenici, pe 9 martie, când ghioceii înfloresc şi vestesc venirea primăverii. Peste tot în lume primăvara este aşteptată ca un motiv de bucurie, triumful învierii, a spus în cuvântul său Directoarea Muzeului de Artă din ConstanŃa, doamna Magiaru.

Pregătirile încep cu mult înainte. Oamenii fac curăŃenie, organizează drumeŃii şi constatarea la faŃa locului a naturii.

Nevruzul (neurezul), sărbătoare străveche a popoarelor musulmane se sărbătoreşte atunci când soarele intră în zodia berbecului, iar ziua este egală cu noaptea.

Ca şi românii, pentru purificare aprind focuri, sar peste el, rostesc incantaŃii pentru a-i feri de boli şi suferinŃe. Apa, este şi ea un element important. Primul lucru, se împrospătează apa din casă, se scaldă în ape curgătoare, crezându-se astfel într-o forŃă de vindecare. Se îndepărtează obiectele vechi. Se calcă pe iarba proaspătă pentru a le aduce o recoltă bogată. Toate acestea sunt pline de semnificaŃii, fiecare asociază noi simboluri pentru a se bucura. Ideea comună de sărbătorire a prieteniei, a iubirii, a înŃelegerii între oameni.

- În 30 martie 2012, la Muzeul Marinei Române, a avut loc un Simpozion – 94 de ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918-27 martie 2012). În program au fost comunicări şi luări de cuvânt din partea muzeului, dl. Cdor. conf. univ. dr. Olimpiu Glodarenco, a reprezentanŃilor AsociaŃiei Culturale « Pro Basarabia şi Bucovina », dl. conf. univ. dr. Gheorghe Ionaşcu, membru Academia Oamenilor de ŞtiinŃă din România, dl. ec. Cezar Pânzaru, preşedintele AsociaŃiei, dl. cpt. cdor. Neculai Iurea, dl. Şerpoianu şi alŃii.

Am evocat, pe scurt, doar câteva din activităŃile culturale ale oraşului ConstanŃa, din această scurtă perioadă.

UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA

Numele de Basarabia însemna, de fapt, în 1812, numai sudul Basarabiei. Ruşii, când au instituit ocupaŃia rusă a teritoriului dintre Prut şi Nistru, au interzis

numele de moldovean. Numele de Basarabia provenea după numele dinastiei Basarabenilor care au întemeiat łara Românească.

Teritoriul dintre Prut şi Nistru nu este altceva decât jumătatea de est a Moldovei, cu capitala la Iaşi, iar Bucovina este nordul Moldovei.

Bugeacul, o câmpie în sudul teritoriului basarabean a fost întotdeauna în posesia łării Româneşti.

În Bugeac, łara Românească se apăra, mai cu seamă, de năvălirile tătarilor. Stalin, a fondat în 1924 la Tiraspol, aşa-zisa Republică Socialistă Sovietică

Moldovenească cu scopul de a lua Basarabia şi apoi Moldova. De atunci ruşii nu au mai spus Basarabia, ci Moldova. Noi îi spunem Basarabia şi ne gândim că este jumătatea de est a Moldovei.

În 1916 a venit un nou guvern la Petrograd, condus de Boris von Sturmer cu intenŃia de a încheia pacea separată cu Germania şi de a scoate Rusia din război.

47

În sec. XVIII pacea dintre ruşi şi nemŃi s-a făcut cu împărŃirea teritoriului Poloniei, iar în sec. XX pacea s-a făcut cu împărŃirea teritoriului României. Asta se întâmpla în 1916. România era însă în stare de neutralitate, trebuia deci să intre în poziŃie de beligerantă. Aşa că, ni s-a dat ultimatul de către ruşi, să intrăm în război.

Am intrat în război cu ruşii, noi urmând să facem front comun cu ei, spunând că armata generalului Brusilov din GaliŃia va porni în ofensivă şi va veni în întâmpinarea armatei române pe valea Tisei. Ruşii n-au făcut nimic şi armata Brusilov a rămas acolo unde era. Ne-a lăsat singuri în Transilvania, am fost învinşi şi a trebuit să ne întoarcem peste CarpaŃi, pe aliniamentul Focşani – Nămoloasa – GalaŃi.

Francezii, care au pierdut bătălia de la Verdum, în care au murit peste un milion de ostaşi, au trădat România şi au încheiat un tratat secret cu Rusia (încă Ńaristă, condusă de acest Boris von Sturmer).

În acest tratat secret era dată întreaga Moldovă până la CarpaŃi ruşilor şi dreptul de a lua culoar de-a lungul Mării Negre până la Constantinopol, la Marea Egee (acesta era visul ruşilor şi testamentul lui Petru cel Mare şi Ecaterinei a II-a).

România avea nişte tratate secrete înainte de război, prin care ni se recunoştea Transilvania până la Tisa şi Banatul în întregime.

Ionel C. Brătianu, aflat într-o delegaŃie în FranŃa, l-a luat deoparte pe Clemenceau, şi i-a spus: „Nu”! răspunsul acesta supărându-i şi pe francezi şi pe englezi.

Bomba cea mare a fost când Woodrow Wilson, preşedintele Americii, a venit la ConferinŃa de Pace de la Paris, ca un fel de Dumnezeu, şi a dictat planul de fondare a Israelului european, cu capitala la Lemberg (acum Lvov) şi cu anexarea tuturor teritoriilor din jur: lua toată GaliŃia, Slovacia, Maramureşul, Bucovina, Moldova, Basarabia şi o parte din Ucraina şi făcea un stat – Israelul european – cu capitala la Lvov. Acesta a fost planul cu care a venit Wilson.

Planul, venit pe neaşteptate, nu a fost agreat de francezi şi englezi, nu pe motiv naŃional, ci financiar, tot acest teritoriu având numai o treime populaŃie evreiască, iar acea treime trebuia să dispună de un aparat represiv de mare putere ca să poată Ńine în intimidare şi paralizare cele două treimi de populaŃie neevreiască.

Teritoriul era agricol, fără industrie, ceea ce trebuia să dea bani Anglia, FranŃa, America şi Italia. Când Senatul american a auzit, s-a supărat şi l-a rechemat pe Wilson. El a rămas doar ca o iniŃiativă de proiect pentru viitor. Din acest eşec au pus ochii pe Basarabia care nu era în nici un tratat secret, nu era trecută deci pe nicăieri. Şi aşa a rămas să se facă Israelul european în Basarabia.

Bucureştiul a fost obligat de aceste guverne să plătească o cotă parte pentru Rusia Ńaristă, cu capital englez şi francez, deoarece îşi crease industria de armament de la Putilov şi marea industrie din Ural.

Ionel Brătianu a protestat, spunând că din banii aceia s-a plătit aparatul represiv care terorizase populaŃia Basarabiei. Totuşi, nu a avut încotro, şi a trebuit să plătească în acea guvernare a lui Brătianu, 1922-1926, dar cu foarte multă greutate, deoarece era multă sărăcie, armata noastră umbla în opinci deoarece statul nu avea bani de bocanci, iar soldaŃii erau hrăniŃi foarte prost.

Au plătit această cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, urmând ca parlamentul englez, francez şi american să recunoască unirea Basarabiei cu România. La nivel de parlament însă au recunoscut numai italienii lui Musolini (1927).

48

Basarabia era destinată să devină Israelul european, cu capitala la Chişinău, stat binaŃional şi cu basarabenii clasă subordonată şi exploatată.

Evreii din Basarabia aveau privilegii din partea administraŃiei de stat, a poliŃiei, a armatei, în defavoarea Ńăranilor autentici.

(…) Conform decretului de autodeterminare a popoarelor în Basarabia s-au făcut alegeri şi s-a ales Sfatul Ńării. Acesta s-a întrunit la 27 noiembrie 1917 şi au hotărât autonomia Basarabiei.

Ionel Brătianu a insistat: „Ce autonomie?! VotaŃi unirea, ca eu să pot apăra pe Nistru, iar nu pe Prut, care e mic”.

Tot în acea perioadă, regele Ferdinand l-a chemat la Iaşi pe Pantelimon Halipa, conducătorul partidului naŃionalist din Basarabia şi i-a cerut să facă unirea cu România. Nu a avut succes!

Spre sfârşitul lui ianuarie 1918 basarabenii au votat etapa a doua: independenŃa Basarabiei. Basarabia era stat independent (dar nu alipit la patria-mamă, România).

Mareşalul Averescu, ca prim-ministru, a cerut şi el basarabenilor unirea cu România, dar basarabenii nu au răspuns nimic.

Basarabenii ascultau cu respect, dar nu se angajau. Guvernul Marghiloman avea şi el misiunea să convingă basarabenii să se unească

cu România. Dar, şi de data aceasta, basarabenii au ascultat cu respect, au bătut din palme, dar nu au votat.

Dar, brusc, la 27 martie 1918, fără să ştie Bucureştiul şi Iaşiul, s-a întrunit Sfatul Ńării şi, din proprie iniŃiativă, au votat unirea Basarabiei cu România. Au fost 86 de voturi pentru unire, 3 împotrivă (ale evreilor) şi 32 de abŃineri (ruşii şi ucrainienii).

Unirea de la 27 martie 1918 a Basarabiei cu România a fost recunoscută numai de guverne, nu şi de parlamente.

De fapt, nu a fost unire, ci reunire, pentru că Basarabia făcea parte integrantă din Moldova.

Sursa ac. text: „File de istorie dr. Şerban Milcoveanu.

ISTORIA TIGHINEI ŞI A TRANSNISTRIEI

Mă bucur că am omagiat eroii care au luptat pentru Unirea Basarabiei cu România, precum Elena Alistar, medic, pedagog, om politic; Ion InculeŃ, om de ştiinŃă, fizician, profesor, politician; Pan Halipa, poet, publicist, om politic; I. Buzdugan, poet, publicist şi folclorist, doctor în ştiinŃe economice – toŃi făcând parte din Sfatul Ńării la 27 martie 1918, fiind un organ reprezentativ. Am amintit doar pe câŃiva dintre cei care au luptat pentru unire.

În cadrul acestui Simpozion cu tema: „1918-2011 – 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România voi aduce în discuŃie, cu îngăduinŃa dumneavoastră, câteva cuvinte, despre Istoria Tighinei şi Transnistriei.

Acestea erau pământuri geto-dacice.

49

Tighina apare în documente în anul 1408, de pe vremea voievodului Alexandru cel Bun, ca cetate şi punct comercial pe malul drept al Nistrului. Mai târziu vor fi apărate de Ştefan cel Mare şi mai apoi, Petru Rareş.

În anul 1588 Tighina este cucerită de către turci şi i se dă denumirea de Bender (oraş fluvial). În 1812 este şi ea cotropită de ruşi.

La patria mamă revine în anul 1918, pentru a fi din nou luată în urma pactului germano-sovietic din anul 1939, în 1940.

Revine la Ńară între 1941-1944. Transnistria, din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul cuprinde spaŃiul de

Est al Republicii Moldova. Şi este menŃionată la 1150 sub denumirea de Bolohov. Mai apare în vremea lui Gheorghe Duca (1681-1683); Eremia Movilă – oraşul

Movilău pe moşia Cantacuzineştilor; Dubăsari – dubasă, adică luntre. În 1587 Petre Şchiopul reconstruieşte cetatea Oceanov stăpânită şi de Mihai

Viteazu la 1600. În 1924 guvernul sovietic creează la marginea României (a Basarabiei), dincolo

de Nistru, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (în cadrul R.S.S. Ucrainiene) cu capitala în oraşul Balta, dovadă că populaŃia era româno-moldovenească.

În 1929 capitala este mutată la Tiraspol (oraşul de pe Tiras, adică pe Nistru, întemeiat în 1792 pe vatra satului românesc Sucleia, când Imperiul łarist mută frontiera sud-vestică de pe Bug pe Nistru în urma câştigării războiului ruso-turc din 1787-1792).

În Ucraina este astăzi parte din Moldova istorică. Transnistria are acum cinci raioane (Camenca, Dubăsari, Grigoriopol,

RâbniŃa şi Slobozia), un Municipiu – Tiraspol. După 1918, în Basarabia apar o serie de ziare şi reviste, multe cărŃi cu tematică

socială şi filosofică. Tot ce a urmat după această dată a fost legat de ideea unităŃii naŃionale şi

unificării prin cultură.

SIMPOZIONUL ROMÂNO-TURC

Zilele acestea, între 19-21.10.2012, la Muzeul de Istorie şi Arheologie, are loc Simpozionul româno-turc, intitulat: „Prietenia istorică româno-turcă în zona Dunării şi a Mării Negre”, cu ocazia celei de-a 89-a aniversare a proclamării Republicii Turcia.

Un oaspete de seamă la această festivitate a fost academicianul Răzvan Teodorescu încadrându-se în tematica problematicii propuse „TranzacŃionalitatea în mentalitatea medievală românească”.

Au mai prezentat lucrări: Prof. Dr. Melek Delibaşi – ConsideraŃii privind arta de a trăi într-o anumită perioadă/zonă; Dr. Omer Metin, Prof. Dr. Dan Prodan (Botoşani).

Atât temele prezentate cât şi discuŃiile purtate au fost deosebit de interesante şi captivante în acelaşi timp.

50

Documente noi care au completat tematica discuŃiilor au fost atât din arhivele turceşti cât şi cele româneşti. De reŃinut este faptul că, în viaŃă, trebuie să ne amintim numai de faptele bune.

DESPRE AUTOARE

- membru şi secretar al Ligii Scriitorilor Români, filiala Dobrogea; - membru colaborator al AsociaŃiei Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Canada; - membră a Ligii Navale Române, filala ConstanŃa; - membră a Careului Doamnelor; - membră a AsociaŃiei culturale Pro Basarabia şi Bucovina; - secretar de redacŃie la Revista Dobrogea Culturală; - colaborator de presă la mai multe reviste şi ziare. Anotimpul lansărilor la malul mării

Vasilica Mitrea – la al doilea roman

Cercul militar ConstanŃa a găzduit, recent, lansarea cărŃii «Cândva… prietene»,

semnată de Vasilica Mitrea. Apărută la editura Nelinişti Metafizice, cartea semnalează diferenŃele de personalitate ale unor prietene, care îşi ghidează acŃiunile conform propriilor repere care le stabilesc stilul de viaŃă. Sanda, Ramona şi Laura îşi trăiesc vieŃile pe principii care corespund propriilor norme comportamentale şi atitudinale : «Am creat trei personaje, cu trei caractere diferite, pentru că mă obsedează relaŃiile umane. În general, relaŃiile nu sunt loiale, sunt necinstite, incorecte», spune autoarea cărŃii.

Una dintre «obsesiile» exprimate de scriitoare este legată de principiul compensaŃiei, pe care îl foloseşte pentru a explica anumite experienŃe pe care cele trei prietene le trăiesc : «În fond, viaŃa plăteşte fiecăruia după faptele lui, conchise Laura. Eu nu am profitat în nici un fel de nimeni. Dar cred că va veni o vreme când viaŃa mă va răsplăti pentru tot comportamentl meu în relaŃile cu oamenii» spune, la un moment dat, unul dintre personajele Vasilicăi Mitrea.

Vasilica Mitrea nu este la prima apariŃie editorială, ea lansând prima carte «Ştiai că timpu-i colorat?», în 2007, tot la editura Nelinişti Metafizice. PrefaŃa cărŃii «Cândva.. prietene» este semnată de prof. Güner Akmolla, director al revistei Emel-Ideal. (V.P.)

(articol apărut în Cuget Liber, luni, 19 ianuarie, 2009)

«La scurt timp după volumul de debut, primit cu succes de către cititori, «Ştiai că

timpu-i colorat?», autoarea, doamna Vasilica Mitrea, ne bucură de astă dată cu cel de-al doilea volum în proză, ce cuprinde pagini de certă analiză asupra condiŃiei femeii într-o societate în care puterea banilor deŃine, alături de cea a pumnilor, supremaŃia şi suntem introduşi direct în acŃiune, depănându-se cu artă literară, firul-liant ce leagă pe cele trei prietene, fir presărat cu gânduri, amintiri, dureri şi speranŃe…

(…) Surprindem plăcut felul în care scriitoarea redă viaŃa societăŃii noastre în schimbarea spre nou şi modern, spre BINE, călătorind cu oamenii, în opera pe care o prezentăm, cu fetele, cu prietenele care trăiesc intens viaŃa destăinuindu-se, sfătuindu-se, ocrotindu-se.

51

(…) Are dreptate autoarea acestei cărŃi dedicate vieŃii şi iubirii, obligându-ne, la sfârşitul unei lecturi educative să rostim cu duioşie : «eterna iubire, de-a pururea viaŃă…»

(scurt fragment din PrefaŃa semnată de Prof. Güner Akmolla)

«Cândva,… prietene» este o carte incitantă şi asta nu pentru că aduce în

dezbatere lucruri ieşite din comun, ci fiindcă ea se referă la oameni, locuri, evenimente absolut credibile. (…) Vasilica Mitrea a avut ca modele oameni pe care i-a întâlnit aievea şi s-a străduit să-i facă cunoscuŃi prin exemplaritate. Scrisă simplu, direct, pe înŃelesul oricărui lector, cartea nu este moralizatoare, dar concluziile sale sunt biblice. Dacă vrem să avem o viaŃă frumoasă, scuturată de orice falsitate, trebuie să trăim în cinste, corectitudine, în moralitate, în iubire».

(Prof. dr. Traian Brătianu)

Lansare de carte

„Confesiunile Angelei”– Vasilica Mitrea

POSTED BY GABRIELA PETCU ON FEBRUARY - 9 - 2010

În plină iarnă, cu zăpada acoperind oraşul ca o poveste, la Cercul Militar din

ConstanŃa are loc o lansare de carte. Cu toate capriciile vremii, iubitorii condeiului s-au adunat în salonul pregătit special pentru acest eveniment. Romanul „Confesiunile

Angelei” scris de Vasilica Mitrea într-o manieră autentică, a văzut lumina zilei la editura „Nelinişti metafizice” din ConstanŃa. Înainte să pătrunzi în tainele paginilor, coperta acestei cărŃi apare ca o întrebare care aşteaptă în linişte răspunsul unui destin… verdele crud al primăverii… frunze în plină vară, ruginiu de toamnă… un bun venit în iarnă. Această realizare de prim contact, aparŃine tânărului Aris Andrei Manoliu, elev în clasa a V-a, pasionat de literatură şi artă fotografică, un mic povestitor al fascinantei copilării.

52

PrefaŃa acestui roman poartă semnătura distinsei doamne Prof. Güner Akmolla, Directoarea revistei EMEL, cea care a transcris din alfabetul chirilic în alfabetul latin, traducând în română un valoros volum de poeme, „EY, ANA TILI!” (Ei, limbă maternă!).

Cine este Vasilica Mitrea? O doamnă drăguŃă, ne întâmpină cu zâmbetul blând şi ochi veseli, cu o Ńinută

demnă şi purtând mare grijă ca fiecare dintre noi să fie mulŃumit de această întâlnire. Are mulŃi prieteni, iar prezenŃa ei face ca orice eveniment să capete culoare şi eleganŃă.

În „Confesiunile Angelei”, această scriitoare modernă, captivează cititorul prin naturaleŃea şi cursivitatea descrierilor, a dialogurilor neforŃate, libere şi pline de nuanŃă, surprinzând viaŃa de cuplu necenzurată, aşa cum este ea cu adevărat.

Romanul „Confesiunile Angelei” reprezintă nu numai destinul unei femei cu toate frământările ei. Cu multă sensibilitate evocă şi trăirile bărbaŃilor, egoismul şi laşitatea lor, dar şi mustrările de conştiinŃă în momentele de luciditate. Vasilica Mitrea, cu înŃelepciune, a construit un roman social, de un mare adevăr uman. ( A. Mătase).

Vasilica Mitrea are o bogată activitate artistică, literară, participă la foarte multe evenimente culturale aducând bucurie în rândul cititorilor prin materialele pe care le publică în diverse editoriale.

- Revista Camarazii – articole pe teme sociale - Revista Marea Noastră – ştiri lansări, expoziŃii pe teme marinăreşti - Revista EMEL – redactor, articole pe diferite teme - Revista DOBROGEA CULTURALĂ – redactor - Ziarul Karadeniz – articole privind etnia tătară şi vizite în Crimeea - Ziarul Cuget Liber, câteva ştiri despre cultură - Revista Arma Pontica - trei cărŃi:

o Ştiai că timpu-i colorat? o Cândva,… prietene o Confesiunile Angelei

- membră a Ligii Navale Române - membră a Cadrelor Militare în rezervă - membră a Cenaclului „Mihail Sadoveanu” - membră a Ligii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea

În deschiderea evenimentului, au luat cuvântul domnul Lăzăroiu Aurel, doamna Prof. Güner Akmolla, doamna Prof. Maria Pop – Peşedinta Ligii scriitorilor din

53

ConstanŃa, Prof. Geo Vlad, Col. Crăciun C-tin, redactor şef revista Arma Pontica, Col. Alexandru Bâla, scriitor. InvitaŃii încântaŃi de această carte – oglindă a realităŃii sociale, au trecut pe rând pentru autografe şi felicitări. Printre aceştia s-a numărat poeta Ana Ruse, Maria

Răceanu, talentata graficiană Nina Vizireanu şi prieteni dragi scriitoarei. Pe lângă felicitări, Vasilica Mitrea a primit în dar, un acrostih din partea scriitorului Col.

Alexandru Birou. Vinovat că de tine mi-e dor, Acum sunt departe şi nu mi-e deloc uşor, Ştiai că timpu-i colorat? Iar roşu când este îi semn că te-ai jucat! La pieptul meu, nimic n-ar mai conta. In clipa în care capul îŃi vei aşeza, Că numai în preajma ta doresc să mă găsesc, Apropierea ta iubită, mereu o doresc, Mi-e sufletul gol şi pustiu, In a mă elibera de cenuşiu, Ti se pare acest lucru ciudat? Recunosc, am fost cam obsedat, Eşti o fiinŃă atât de minunată, Astăzi fericită, mâine poate întristată. Nici nu s-a uscat bine tuşul din paginile acestui roman şi Vasilica Mitrea ne-a destăinuit că mai are un volum în lucru pe care îl va lansa în această primăvară. Sunt sigură că va fi o carte la fel de captivantă pe cât este romanul „Confesiunile Angelei” iar prezentarea, un nou prilej de întâlnire şi bucurie.

(februarie 2010, Gabriela Petcu)

«Doamna Vasilica Mitrea se afirmă din nou în această apariŃie literară cu un roman de actualitate socială, cu titlul CONFESIUNILE ANGELEI.

Stăpânind arta de a aborda în mod direct subiectul ales, ne oferă pagini originale în care dezbate pe tema iubirii, a cinstei şi onestităŃii în relaŃiile conjugale.

(…) Există analize psihologice ale stărilor sufleteşti dar profunzimea lor necesită multă reflecŃie. Dacă facem o comparaŃie cu proza lui I.L. Caragiale sau cu romanele lui I. Slavici şi Ion Agârbiceanu, remarcăm faptul că personajul negativ, Olga este mai bine realizat decât cel pozitiv, Angela, fiind mai puŃin convingător. Dar este o calitate a prozatoarei să ne sugereze caracterele personajelor sale feminine mai ales şi prin sensul, ori taina numelui dat : Angela – înger, chip nevinovat, pur, inocent, iar Olga este o luptătoare pentru ea, pentru fericirea ei, neinteresând-o victima sau victimele» (…)

(scurt citat din prefaŃă, semnată de prof. Güner Akmolla)

54

LANSARE DE CARTE

VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE

Scriitoarea Vasilica Mitrea, membră a Ligii Navale Române şi secretar al

Careului Doamnelor de pe lângă L.N.R. şi-a lansat a patra carte, VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE la Cercul Militar ConstanŃa, într-o atmosferă caldă, culturală, plină de veselie şi prietenie, aşa cum obişnuieşte să facă întotdeauna alături de prietenii autoarei.

Au fost prezenŃi scriitorii Traian Brătianu, Güner Akmolla, Rodica Simionescu; prof. Geo Vlad - i-a dedicat autoarei şi o poezie:

„Pe frumoasa Vasilica/N-o mai sperie nimica,/De când în CRIMEEA vine/Cu tătarii după sine./A avut măreŃ alai/Până în Bahcisarai/Cu eroi şi eroine/Ca să iasă cartea bine/”Vremuri, oameni şi… destine”/Le-ai întors atât de bine/În documentata carte/C-o s-ajungi cu ea departe!/Cu prietena Güner/Vei urca până la cer/Cu „EMEL” şi cu ideea/Că mai revedeŃi Crimeea!/Aşadar ICA frumoasă,/Azi de nimeni nu-Ńi mai pasă/Că eşti mândră scriitoare,/ ”Sănătate!/Pace!/Soare”!

Au mai participat la eveniment: Aurel Lăzăroiu, coordonatorul Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu”, Adrian Mătase - care a semnat coperta şi tehnoredactarea, Gen.

Drăghici V., prof. Lămureanu C-tin, Am. Petre Zamfir, Am. Aurel Constantin, preşedintele L.N.R. filiala ConstanŃa, Cdor. Ghimbăşeanu Dan, vicepreşedinte

L.N.R., preşedinta Centrului de CreaŃie Amfora, Vasilica Pop, talentatul grafician Leonte Năstase, - care i-a făcut autoarei şi o caricatură, graficiana Nina Vizireanu şi mulŃi alŃii. Printre ei s-au numărat şi personalităŃi din cultura etnicilor tătari, precum domnul Taner Murat, scriitor şi profesor.

Această carte arată o altă abordare a autoarei. Face conexiuni între oameni şi locuri ale unor perioade istorice, atât în România cât şi în Crimeea. Drama familie Negip

Hagi Fazâl, ale soŃiei, Sultan şi copiilor Suium şi Bora, te Ńine cu sufletul la gură pentru a afla deznodământul acestei triste poveşti de viaŃă. De altfel, Suium, unul de personajele principale ale cărŃii, a fost prezentă şi la festivitatea de lansare.

„Referirile succinte socio-politice ne introduc în actualitatea mai multor ani între România şi Crimeea, între lagărele comuniste şi deportările din Crimeea”, subliniază scriitorul Alexandru Birou, care semnează şi prefaŃa acestei cărŃi, argumentând prin citate ale autoarei când vine vorba de surghiunul tătarilor din anul 1944: „Totul a început din ziua de 18 mai 1944. În casa fiecărui tătar s-a prezentat câte un soldat, printre ei fiind şi grade superioare, care le-au ordonat: „În 15 minute să părăsiŃi casa! LuaŃi câteva haine şi urcaŃi-vă în camioanele de pe stradă!”. „Am luat fiecare cât am putut şi am crezut de cuviinŃă, povesteşte altcineva. Ne-au înghesuit în camioane ca pe nişte vite şi ne-au cărat spre gară. Acolo am fost urcaŃi în bouvagoane şi am fost expediaŃi spre stepa uzbecă sau în alte zone pustii”.

Autoarea mai povesteşte şi cum l-a cunoscut pe marele OM, Riza Fazîl, distins gazetar, poet, scriitor, critic literar, Preşedintele Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni.

„S-a născut într-o familie de intelectuali (…) În mai 1928 absolvă Institutul Comercial din Samarkand şi în Kârghistan, dar nimic nu reuşeşte să-l schimbe,

55

rămânând acelaşi tătar crimeean. (…) Împreună cu Marele Preot al Crimeii, Abdulvait Sahtaranen, a tradus Coranul, precum şi alte opere cu caracter religios, din limba arabă în limba tătară crimeeană. Referindu-se la ospitalitatea tătarilor, face o descriere a familiei Idrisov Ernest pe care a vizitat-o: „Acasă, ca într-un basm oriental, au apărut pe masa din faŃa noastră feluri de mâncare, care de care mai atrăgătoare, colorate, gustoase şi apetisante. Ne-am minunat de timpul scurt în care s-au pregătit şi aşezat la masă. Gazda ne-a explicat că au avut totul preparat, Ńinut la cămară, inclusiv o plăcintă la congelator pe care o scosese acum din cuptor”.

Citind cartea am comparat-o cu un carusel, prin felul în care scriitoarea descrie fapte, locuri, sentimente. Suium, una dintre personaje, acum ajunsă la maturitate, a înŃeles mai târziu firul istoriei. În 1943, tatăl ei, eroul de mai târziu Negip Hagi Fazâl, înfiinŃează un Comitet de Ajutorare, în Dobrogea şi aduce de la Odesa peste 300 de tătari. Poate chiar mai mulŃi. Toate acestea s-au făcut cu sprijinul Guvernului român de atunci. Mai târziu, toŃi aceşti tătari crimeeni au fost „vânaŃi” de regimul Stalinist şi Partidul Comunist, iar marele Negip Hagi Fazâl urmărit de Securitate. În anul 1948 a fost prins şi arestat, în timpul zilei, pe o stradă lăturalnică din ConstanŃa, iar după câteva zile familia a fost anunŃată că trupul său neînsufleŃit se află la Morga Spitalului. SoŃia eroului a rămas cu doi copii de crescut. După o scurtă perioadă de timp a fost arestată şi mama lor, Sultan, iar Suium şi Bora, fiii lor, au rămas ai nimănui. Aş adăuga la cele spuse un citat: „Suium, povesteşte cu glasul ei domol: Acum începusem să înŃeleg firul istoriei tătarilor crimeeni. Schimbându-se regimul, din nou, i-au vânat pe toŃi cei care au adăpostit tătari. Nu-i urmăreau cu asiduitate numai pe cei care fuseseră aduşi în prima fază, legal, prin Comitetul de Ajutorare, cu acceptul Guvernului. Începuse prigoana rusească împotriva tuturor tătarilor veniŃi din Crimeea. … În acele vremuri tulburi pentru familia mea, viaŃa îşi urma cursul…” Iar Suium continuă povestea vieŃii ei.

Adrian Mătase scrie pe ultima copertă a cărŃii: „Locuind lângă Geamia de pe Farului, după ce am citit această carte, îi salut cu mai mult respect pe vecinii mei de etnie tătară. MulŃumesc, Ica, pentru această lecŃie!”

Aurel Lăzăroiu, şeful Cercului Militar din ConstanŃa, are de asemenea, o pledoarie foarte interesantă asupra personajelor, locurilor şi felul în care autoarea a ştiut să dea viaŃă şi culoare acestora.

Scriitoarea are o bogată activitate literară şi culturală, fiind membră şi secretar a Ligii scriitorilor din România, filiala Dobrogea, membră a Ligii Navale Române şi secretar a Careului Doamnelor, membră a C.N.M.R., redactor al revistei Dobrogea Culturală şi colaboratoare a mai multor publicaŃii literare. Vă felicităm şi aşteptăm noi creaŃii literare!

(Revista bilingvă EMEL)

„Distinsa doamnă Vasilica Mitrea, membră şi secretar al Ligii Scriitorilor din

România, secretar de redacŃie la Revista Dobrogea Culturală, a prezentat cele trei romane ale sale, vorbind pe rând despre ele: Vremuri, oameni şi destine – 2010, Cândva prietene – 2008, Confesiunile Angelei – 2009, acordându-i-se o Diplomă de excelenŃă. Stăpânind arta de a aborda direct subiectul, oferă cititorului pagini originale în care dezbate tema iubirii sau a deznădejdii, prezintă relaŃiile dintre soŃi în dierite momente ale căsniciei în cele două din urmă romane.

56

În romanul „Vremuri, oameni şi destine, ne vorbeşte despre viaŃa grea a unei familii de tătari, care au suferit din cauza regimului comunist şi a deportării forŃate din patria lor, Crimeea. Autoarea face conexiuni între oameni şi locuri ale acelor vremuri, cartea bazându-se pe fapte reale”.

(Poeta Daniela Voicu, ElveŃia, despre autoare, Napoca-News, Cluj, 21 iulie

2011)

„Cartea este un alt gen faŃă de care ne obişnuise scriitoarea Vasilica Mitrea. Dacă

până acum eram nerăbdători să aflăm finalul cărŃii şi soarta eroilor săi, de data aceasta face o conexiune între România şi Crimeea, închisorile comuniste şi deportările prin care a trebuit să treacă poporul crimean, refugiindu-se în România.

Fidelă acestui popor care a găzduit-o în cele două vizite ale sale, găseşte de cuviinŃă să-l răsplătească cu această carte. A ştiut să vadă nu numai drama eroilor săi, dar şi a urmaşilor, a greutăŃilor prin care au trecut Bora şi Suium. Interesant este şi cum ştie să extragă trăsăturile de caracter ale interlocutorilor săi, demonstrându-ne că este un fin psiholog, concluzionând: „FaceŃi numai fapte bune, gândiŃi numai de bine ca toate acestea să vi se întoarcă vouă!”

Vasilica Mitrea, Vremuri, oameni şi... destine, Editura VIROM, ConstanŃa, 2010, 120 p.

„În aceste zile ne-a fost prezentată şi o altă carte, semnată de Vasilca Mitrea. Pornind ca pentru alcătuirea unei cărŃi de gânduri de călătorie, autoarea povesteşte nu doar despre vizitele sale, în două rânduri, în Crimeea, la Simferopol dar şi în alte oraşe, ci discută şi despre Ńară, frumuseŃea locurilor, despre suferinŃele românilor şi tătarilr în perioada comunistă. Cu atât mai mult cu cât în timpul acestor excursii în Crimeea a trecut şi pe la Yalta, pe la Palatul de la Livadia ş.a. Scrie, astfel, despre cum a văzut sălaşul hanilor, 49 în 35 de ani, despre Bahcisaray, despre Negip Hagi Fazâl, unul dintre simbolurile luptei tătarilor, tătarii din Dobrogea şi din Crimeea, despre urmaşii lui etc. Şi, desigur, despre oameni care au de arătat lucruri frumoase, tradiŃii, obiceiuri şi care, parte dintre ei, trăiesc în Ńara noastră de secole în înŃelegere cu românii”.

(Revista POEZIA, revistă de cultură poetică Anul XVI, nr. 1 (55)/2011 – Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, articol semnat de scriitorul şi criticul

literar Marius Chelaru)

O carte despre vieŃi frânte, dar nu înfrânte!

„Prin această nouă producŃie literară sugestiv intitulată VREMURI, OAMENI

ŞI... DESTINE – în fapt o carte document – doamna Vasilica Mitrea reuşeşte, cu un remarcabil talent scriitoricesc, să pună radiografia societăŃii totalitare într-o ramă epică minuŃios construită în toate articulaŃiile ei. Pornind de la un jurnal de călătorie, autoarea ne invită să descoperim pe lângă frumuseŃea Crimeei, sensibilitatea, onestitatea şi bunătatea etniei tătare, fără a ezita să spună lucrurilor pe nume, atunci când ne vorbeşte despre suferinŃa fizică şi morală îndurată de o mare parte dintre aceşti oameni în anii de teroare stalinistă şi comunistă, perioadă în care slugărnicia şi slugărnicirea unora a condus indubitabil la umilrea celorlalŃi.

Salutăm lăudabila stăruinŃă a autoarei de a ne prezenta în paginile acestei cărŃi destinele unor semeni de-ai noştri, în cazul de faŃă cei ce aparŃin etniei tătarilor crimeeni,

57

definitoriu în rama epică fiind, exact aşa cum afirmă distinsa autoare, destinul unor vieŃi frânte, dar nu înfrânte!

Cine nu cunoaşte o cât de mică parte din istoria celor câteva sute de existenŃă a tătarilor pe meleagurile Dobrogei, citind această carte va afla multe lucruri despre trecutul şi problemele cu care s-au confruntat, în parte comune cu ale poporului român. Felicităm autoarea pentru străduinŃa dovedită. (Redactor şef, Dumitru Mihăilescu, articol apărut în revista TIMONA, nr. 144,

anul XV,

ianuarie 2011, pag. 4)

GEO VLAD – Vasilica Mitrea, „Vremuri, oameni şi... destine”

„Este a patra carte scrisă de doama Vasilica Mitrea în ultimii ani, după trei

romane „sociale şi erotice” – mult gustate de cititori. Acum, participăm la o incursiune în locuri exotice (parcă) reuşind să cunoaştem

frumuseŃi nesăbuite din Crimeea – pe care le ştim doar din cărŃi, cu peisaje încântătoare evocate de un Puşkin sau un Cehov.

Facem cunoştinŃă, încet-încet, cu o galerie de portrete remarcabile ale unor oameni de etnie tătară care au făcut istorie în Crimeea, în Dobrogea sau în Turcia, care au trăit cu intensitate în vremuri cumplite, suferind nedreptăŃi şi chinuri de neimaginat în lupta lor dreaptă de supravieŃuire a naŃiei, a limbii, a obiceiurilor, a famililor, a neamului lor.

Autoarea face o paralelă între tragedia tătarilor şi tragediile trăite de români în „celebrul experiment de la Piteşti”.

SituaŃii limită pe care nu le poŃi imagina, situaŃii care, nu numai că te revoltă, dar îŃi provoacă o stare de neînŃeles pentru asemenea grozăvii de nedescris, provocate de oameni – împotriva oamenilor!

Cartea trezeşte o stare angoasantă, de nelinişte şi revoltă, de temeri şi neîncredere în semeni, unor oameni care, ştiu, pot şi vor să lupte pentru oameni, uneori riscându-şi propria viaŃă.

De aceea, îmi place să citez un fragment din gândurile autoarei din nopŃile când „îi pierise somnul”: „Ce mult îi respect şi-i iubesc şi pe cei care recunosc meritele cuiva. Aceştia renunŃă la orgoliul lor personal, renunŃă la invidie şi dau frâu liber adevărului.

Într-un colectiv, o adunare, un prieten adevărat te recomandă împreună cu meritele tale!”

Frumos, nu?! Iată de ce, eu o recomand pe Vasilica Mitrea şi cu această lucrare-document,

spunându-i, precum clasicii noştri: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!” Vasilica, meriŃi să faci cinste!

Şi... O dedicaŃie specifică: Pe frumoasa Vasilica

58

N-o mai sperie nimica De când din Crimeea vine Cu tătarii după sine,

A avut măreŃ alai Până în Bachcisarai Cu eroi şi eroine Ca să iasă cartea bine, „Vremuri, oameni şi... destine” Le-a întors atât de bine În documentata carte Ce-a ajuns deja departe! Cu prietena Güner Vei urca până la cer Cu „Emel” şi cu ideea Că mai revedeŃi Crimeea! Aşadar, Ica frumoasă Azi de nimeni nu-Ńi mai pasă Că eşti mândră scriitoare Sănătate! Pace! Soare!”

(pagină scrisă în volumul „RăzleŃe”, al autorului Geo Vlad)

„Răsfoind manuscrisul, am fost plăcut surprins de noul stil al autoarei, care, iată,

ne propune o carte-document. Pornind de la un jurnal de călătorie, autoarea ne invită să descoperim pe lângă

frumuseŃea Crimeii, sensibilitatea, onestitatea şi bunătatea etniei tătare, care, fără supărare, trăieşte alături de noi, aici, în Dobrogea şi nici nu băgăm de seamă.

Locuind lângă Geamia de pe Farului, după ce am citit această carte îi salut cu mai mult respect pe vecinii mei de etnie tătară.

MulŃumesc, Ica, pentru această lecŃie!” (Rânduri scrise pe coperta a IV-a de către domnul Adrian Mătase, care a semnat şi

tehnoredactarea).

„Scriitoarea Vasilica Mitrea ne obişnuise până acum cu romanele sociale în care

eroii săi erau bine creionaŃi prin arta dialogului. De data aceasta, are ca temă momente grele din viaŃa unei familii care a suferit datorită regimului comunist. (...)

Referirile succinte socio-politice ne introduc în actualitatea mai multor ani între România şi Crimeea, între lagărele comuniste şi deportările din Crimeea. Arestările şi schingiuirile se făceau la fel pentru cei care erau consideraŃi duşmani ai poporului. (...)

Tătarii din Dobrogea trăiesc pe aceste meleaguri de sute de ani, dar foarte puŃini constănŃeni ştiu trecutul lor şi problemele cu care s-au confruntat, în parte comune cu ale poporului nostru.

Felicit autoarea, cu atât mai mult cu cât ea nici nu aparŃine acestei etnii. Cartea este o pagină importantă, reprezentativă a culturii noastre pe aceste plaiuri dobrogene!”

(un scurt citat din prefaŃa cărŃii al

59

scriitorului Alexandru Birou)

ESEU

O FELIE DE VIAłĂ „Vasilica Mitrea, scriitoare din ConstanŃa, membră a Ligii Navale Române, filiala

ConstanŃa. a Ligii Scriitorilor Români şi a mai multor redacŃii literare, a scris proză de mai mare sau mai mică întindere:

„ Ştiai că timpu-i colorat?” – roman - 2007; „Cândva... prietene” - roman - 2008; „Confesiunile Angelei” - roman - 2009; „Vremuri, Oameni şi …Destine” - roman - 2010. Mă voi referi la cea din 2010 - „Vremuri, Oameni şi … Destine”, publicată la Editura

VIROM, ConstanŃa, 2010. Aceasta urmează să fie reeditată. Cartea este rodul unei curiozităŃi culturale

manifestată cu ocazia unei excursii în Crimeea, organizată în 16 mai, 2008, de Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, filiala ConstanŃa. Călătoria a durat 27 de ore, cu dificultăŃi inerente, neînŃelegeri şi aşteptări inutile. Dar, dincolo de cele lumeşti, peisajul, aşa cum ne este descris, a meritat efortul. Câmpuri cu flori şi teren agricol, bine îngrijit. Primele impresii din Ucraina, apoi piaŃa cu preparate din gospodării, din Odesa. Simferopol, primul popas pe tărâm crimeean, cu oferte la hoteluri sau pensiuni, apoi excursiile în oraş şi împrejurimi, asigură o impresie încântătoare.

Autoarea introduce cu meticulozitate date despre Crimeea, pământul în formă de peninsulă, din nordul Mării Negre, cu o populaŃie de 2 mil. de locuitori. Datele geografice şi istorice sunt introduse în conŃinut şi fiecare eveniment al excursiei este susŃinut de explicaŃii sau observaŃii. Grupul de excursionişti tătari îi cuprindea pe Güner Akmolla, Ghiuler Vuap, Aymer, Osman Muzafer, fam. Saledin, dl Gelal. Ei au devenit acolo ghizi completând seria informaŃiilor luate de la localnici. Aşadar, s-a stabilit o relaŃie în dialog care a sporit cunoaşterea oamenilor şi locurilor şi mai târziu a tradiŃiilor şi a bucătăriei, a artei lor culinare. Şi a urmat mitingul pentru care, de fapt, se venise în acest pelerinaj. Ritualul: imnul Crimeeii intonat în piaŃa Trimova, pancarde „Nu o să uităm niciodată ziua în care poporul tătar crimeean a fost scos din patria lui !” Au urmat momente de real interes pentru monumente şi peisaj autohton. Istoria se întoarce spre secolele XVI, XVII şi XVIII, cu comentarii adecvate şi descrieri fidele. Totul a fost pigmentat de culoare, mişcare, semnificaŃie, specificitate care să pună în evidenŃă viaŃa tumultuoasă a lumilor de odinioară. SpaŃiul este populat şi de intruziuni ale culturii ruse şi sovietice, care sporesc referenŃialul documentar şi prin fotografie şi date legate de ceremonialuri, costume, spectacol (recitativ, muzical-dansant). Evpatoria-Kezleu, localitate la Ńărmul Mării Negre este descrisă cu multă savoare. ReŃin semnificaŃia Geamiei (Giuma) „Sfânta

60

Vineri”, construită între anii 1552-1564. Curtea are trei morminte, unul gol, în memoria lui Numan Celebi Gihan – primul Preşedinte al Republicii Crimeea şi muftiu, care a sfârşit prin a fi anulat şi aruncat în mare, în 1918, de către bolşevici. Pe piatra funerară este inscripŃionat textul:

„Mormântul meu e Marea Neagră…. Valurile albe giulgi mi-au fost…. Să nu treci doar privindu-mă, Ei, tu , popor al lui Muhamed!”(p. 21) Acestea au fost redate de către Uteu Kayasedin, profesor de limba şi literatura

tătară, Preşedintele filialei Uniunii Tătarilor din Bucureşti (p. 21) Apoi, autoarea revine la Ovidiu (Publius Naso), poetul a cărui statuie străjuieşte liniştea spiritualităŃii în ConstanŃa. Excursia în Crimeea continuă cu vizita la Palatul Romanovilor, de la Livadia, Yalta, loc legat de numele Ńarului rus, Nicolae al II-lea, de ConferinŃa de la Yalta (Stalin, Churcil, Roosevelt) sunt inserate date geografice şi istorice. Simferopol, la a doua călătorie a autoarei în Crimeea i s-a deschis altfel, l-a cunoscut mult mai în amănunt. De la interiorul Geamiei Kaminca în câteva locaŃii private, totul, asemenea cadrului dintr-un basm oriental, se desfăşoară în casa familiei Idrisov Ernest, intelectuali care suferiseră în perioada deportărilor. Dar totul era acum sub semnul creaŃiei artistice. Autoarea face o incursiune în memorie şi gândul îi fuge spre evenimente istorice de atrocităŃi similare, care au avut loc în închisorile româneşti. Anual, la Piteşti are loc Simpozionul „Experimentul Piteşti – reeducare prin tortură” la care a participat cu tema „Golgota studenŃimii române” (lucrare publicată în vol. Experimentul Piteşti - PERT O8, Piteşti, 03-05 oct. 2008, FundaŃia Culturală, Memoria, Filiala Argeş, Piteşti, 2009, p. 151). A cunoscut din preocupările şi mărturiile participanŃilor, cu care a efectuat o excursie de documentare la casa din Nucşoara, a Elisabetei Rizea, eroină naŃională. Aşa s-au făcut cunoscute atrocităŃile petrecute între zidurile penitenciarului care aveau loc şi în perioada surghiunului crimeean. Urmează câteva referiri directe la Simpozion. InvitaŃii au fost din Ńară şi Basarabia, muzeografi, istorici, martori, participanŃi direct la exerciŃiul terŃionar, apoi Lucia Hosu-Longin – realizator T.V. – a prezentat un film „OperaŃiunea Autobuzul”. Efectele sunt dintre cele mai neaşteptate, dar scontate. Tensiunea, înşiruirea de evenimente, exemplele reale (cazul elevului Stănescu Mirel), actualizate – apoi alte nume, alte situaŃii, alte modalităŃi de tortură, citatele şi comentariile sporesc dramatismul relatărilor. Handicapul psihic îi va Ńintui întreaga existenŃă într-o penitenŃă sufletească. Sentimentul vinovăŃiei va crea alte comportamente faŃă de cei mai apropiaŃi – tatăl şi unii dintre membrii familiilor se întâlneau în acea zonă a umbrei păguboase, ai nesiguranŃei fizice şi temporale creând dezechilibre în rândul familiilor năpăstuite. Acesta este şi cazul familiei scriitoarei din ConstanŃa, Güner Akmolla. A scris despre cei care înfiinŃează revista „EMEL” (IDEAL), despre Negip Hagi Fazâl şi fratele acestuia, Mustegep Fazâl Ulkusal.

Scriitoarea Vasilica Mitrea cuprinde în conŃinutul cărŃii la care mă refer alte date despre martirii acelor ani, la starea actuală a Penitenciarului Piteşti, la declaraŃiile unor intelectuali care îngroşaseră rândurile celor „vinovaŃi” şi trataŃi prin umilinŃe ce anulau orice era comun noŃiunii de fiinŃă umană, superioară, grăitoare, gânditoare, o adevărată anchetă socio-logică.

61

De-a lungul istoriei omenirii au existat multe mijloace de intimidare şi exterminare, dar faptul de a pune alături, întru scriere: martor, scriitor, deŃinut, comentator, istoric, medic, creează un spaŃiu al dezbaterii „publice”, al unei analize minuŃioase, a timpurilor incerte, voit neclare, confuzionale, în care omul, creaŃia divinităŃii sau a cui o fi, poate să suporte atâtea atrocităŃi, mintal şi fizic, creează dramatismul, punctul culminant al tensiunii redării textului.

Implicarea scriitoarei în aburul incandescent al argumentării şi al solidarităŃii cu cei ce în alte timpuri au pierit, fiind victime ale unor sentimente josnice şi marginale pentru categoria socială şi intenŃia spiritului lor creează pagini tensionate. Constatativ sunt vieŃi curmate, destine distruse, oameni mutilaŃi, familii dezbinate, toate aceste rezultate ale unei terori fără margini, suferită de popoare nevinovate, paşnice, împilate şi deformate în propria fiinŃă istorică.

Autoarea, suprasaturată de atâta duritate doreşte să-şi câştige câteva ore de linişte şi odihnă, dar i se arată un vis în care se contopeau gânduri, fapte acumulate de peste zi, despre valorile umane, de sentimente, toleranŃă, mentalităŃi, reavoinŃă. Această breşă în realitate face ca să asistăm la efectele pe care textul literar îl produce cititorului. Va face apel la recuzita sa afectivă şi parfumul uşor romantic, va anihila din cruzimea relatărilor – sunt fapte atât de primitive, încât nici în creaŃiile „horror” nu pot fi cuprinse. Spectacolul cruzimii se împlineşte pe mai multe tărâmuri la popoare care au alte crezuri existenŃiale, religioase. Vom întâlni referinŃă la gulag-ul sovietic, la canalul românesc, la alte experienŃe ale tratamentului „prin tortură” specifice secolului XX.

Personalitatea accentuată a câtorva conducători de state care au încercat prin umilire şi teroare, tratament „fizic” mutilant, să se impună, prin doctrine şi să lichideze oameni care au avut ceva de spus şi cu alte crezuri. Frigul, foamea, teroarea, lipsirea de libertate au constituit forme alarmante de înăbuşire a oricărui protest antistatal sau comunitar. Flagelul naŃionalismului îndârjit va contamina lumea în nemulŃumire. Şi la o eroare istorică se adaugă altele.

În a doua întâlnire cu Crimeea şi Simferopol, la miting, a avut loc şi primul Congres al tuturor tătarilor din lume. Scriitoarea Vasilica Mitrea a avut ocazia să întâlnească un distins gazetar, scriitor, critic şi istoric literar, traducător, progresist Riza Fazîl – preşedintele Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni. A avut ocazia să afle mai multe date biografice din revista EMEL şi din dialog direct.

Turiştii au vizitat Yalta, Palatul Livadia, Evpatoria, Bachcisarai, Castelul Vorontsov, Castelul Cuibul Rândunicii, Akiyar sau Sevastopol. Urmează o referire la Cartea Iertării, scrisă de Güner Akmolla, după cum consemnează prof. univ. dr. Nuredin Ibram în cartea Musulmanii din România, editura Golden, ConstanŃa, 2007, p. 8. „În Dobrogea s-au aşezat două mari grupuri de tătari: Grupul Nogaic (tătarii din Bugeac dintre Prut şi Nistru şi tătarii Nogai) şi grupul crimeean (tătarii kerâşi, şongari şi taŃi). Cel mai mare grup de tătari s-a stabilit în Dobrogea şi în alte părŃi ale Rumeliei, inclusiv Edirne şi Filipopoli în perioada lui Timurlenk (1930-1405) şi în continuare consemnează, pag. 9: „Colonii de tătari, datorită vicisitudinilor istoriei se aşează în Dobrogea şi în anii 1655, 1783, 1812. În urma războiului din Crimeea o masă compactă de tătari emigrează în Dobrogea”. Pe perioada orânduirii comuniste a început prigoana împotriva celor care erau consideraŃi duşmani ai poporului şi scriitoarea Vasilica Mitrea include comentariul istoric adecvat şi introduce portretul lui Hagi Fazâl Negip – ca agricultor, intelectual, luptător aprig pentru cauza poporului său. În 1943 au venit peste 300 de familii de tătari

62

din Crimeea de frica agresiunii sovietice, pentru că luptaseră alături de nemŃi. Veneau în România în speranŃa de a pleca în Turcia, Germania, America consemnează autoarea din mărturisirile fiicei lui Negip Fazâl, Suium. Sunt introduse relatări autentice ale participanŃilor la urgia creată. Erau urmăriŃi şi se obligau să-şi schimbe domiciliul spre a nu fi prinşi şi închişi, atât cei urmăriŃi cât şi cei care adăposteau.

Literatura document bazată pe inscripŃionări, monumente, scrieri, martori, povestiri autentice din mai multe Ńări demonstrează interesul, tensiunea, veridicitatea textului său şi justifică reala sa curiozitate. Sunt existenŃe deviate de la sensul lor real: Enise, Anife, Amet Ozenbaşli şi copiii: Dilaver, Meriem – au fost cu toŃii ridicaŃi de acasă. Arestările nu mai conteneau. Copiii, de cele mai multe ori, fără părinŃi, creşteau şi se educau cum puteau, se ascundeau în case, păduri, beciuri. Güner Akmolla a scris şi precizat multe din datele locale sau din Ńară. Tatăl său şi mulŃi membrii ai familiei sale au suportat umilinŃele şi privaŃiunea de libertate.

Autoarea speculează subiectul de aşa manieră încât creează un relief al acŃiunilor, pendulând între trecut şi prezent.

Şi acelaşi Nuredin Ibram observă: „Oameni simpli, dar înŃelepŃi, ei, cu toŃii, au sesizat că adversarii lor comuni sunt vicisitudinile istoriei, viaŃa separată, prejudecăŃile, orgoliile. I-a unit, paradoxal, religiozitatea lor, credinŃa în divinitatea unică, creator şi cârmuitor al ritmurilor cosmice şi al faptelor umane, numită fie Alah, fie Dumnezeu. I-a unit nevoia de identitate, de linişte, de reculegere, de căldură comunitară şi chiar de mister, de culoare, de frumos etnic-religios şi cultural”, p. 28.

Personajul Fazâl Negip avea calităŃi deosebite, creator de teatru şi nu se mai păstrează decât titlurile: „Bogatul şi săracul”, „Nuntă tătărească”. Există literatură „de caiet” cum e consemnată.

Poemul „Profesorului meu, Niyazi” (Şaip Veli Abdulai – poezie tipărită în revista EMEL nr. 1/1993 „Eroului Negip” de autorul menŃionat anterior prin lirismul introdus se amplifică starea de tensiune şi se pregăteşte introducerea unei alte povestiri, toate încărcate de tristeŃe şi melancolie: povestea frumoasei Enise şi viaŃa ei şi deportarea, viaŃa în stepă (p. 85-88), copiii lui Fazâl, Suium şi Bora sunt înzestraŃi cu calităŃi deosebite, personaje care au creat naraŃiune şi dialog, versuri care sus susŃin structura cărŃii, autentifică, creează un document viu care întreŃine alertă lectura.

În 1141, în Europa Occidentală este tradus coranul în latină de către Bed Venerabilul, „CivilizaŃia Islamului Clasic” de Dominique Sourdel şi Janine Sourdel – Thomine, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975, vol. 3, p. 39-40, aşa încât încep să fie cunoscuŃi şi înŃeleşi. Bora, fiul lui Negip Hagi Fazâl, matur fiind îşi aminteşte de anul 1947, atunci când tatăl său era căutat de ruşi. El Ńinea legătura cu preoŃii şi a reuşit să trimită tipografia revistei „EMEL” prin navigatori fratelui Mustegep Ulkusal, plecat în Turcia, deşi s-a ferit, totuşi a fost arestat şi dus pe veci. A murit după torturi fizice (p. 93), dar a încetat să mai existe un erou al neamului său tătar. SoŃia, Sultan, fiica, Suium şi Bora, fiul, au rămas să-şi consume durerea în suflet.

Autoarea s-a deplasat în localitatea Tătaru, de unde proveneau, judeŃul ConstanŃa, spre a stabili şi confrunta unele afirmaŃii. La câŃiva ani va fi arestată şi soŃia eroului împreună cu Salia, sora eroului, Şaip Veli, tătăl scriitoarei Güner Akmolla, Teofic şi Malic, rude. Tuturor li s-a adus drept cap de acuzare tăinuire de persoane. Traiul devenea tot mai greu, presiuni, apoi problema chiaburilor şi a celor de altă etnie. Şi peste toate s-a

63

trecut, cu încredere în muncă şi în viitor, dar şi cu rugăciunea în suflet. Sora, Salia, scria versuri, din care autoarea a reŃinut:

„Nici unul nu va mai veni” (…) Pustiul bate-n cuibul meu, în liniştea de sub pământ!” (p. 110) Şi alte, alte destine frânte, inimi sfâşiate de durere.

O tensiune pe care autoarea reuşeşte să o întreŃină şi prin alternanŃa proză-poezie, trecut-prezent, text-fotografii. A folosit dialogul direct cu compatrioŃii, cu membrii familiei în viaŃă, a confruntat mai multe surse.

Bora a fost cel care a susŃinut financiar publicarea, în 2002 a „CărŃii Iertării” scrisă de Güner Akmolla, în limba română şi a solicitat reeditarea revistei „EMEL”, anterior editată în 1930 de către fratele mai mare al lui Negip Fazâl, avocatul Mustegep Ulkusal. Revista „EMEL” şi-a reluat apariŃia susŃinută de familii tătare.

Din 2004 revista apare la ConstanŃa, copiii eroului întreŃin financiar o serie de acŃiuni de binefaceri. Versurile dedicate de Güner Akmolla au înflăcărat generaŃii şi le cuprind şi pe cele noi, tinere.

„Soare răsare în cuib de bogat CâŃi din cei care vin au un suflet curat? (…) Între drumuri centrale e-o casă deschisă Şi români şi tătari mâna îşi strâng peste masă”

5 mai 2002 – Güner Akmolla (p.119) Autoarea Vasilica Mitrea, antrenând atâtea personaje, multe veridice şi încă în

viaŃă, actualizează multe sentimente. Dacă ne interesăm de cultura şi religia musulmană, dacă vom confrunta paragrafe din Coran şi gândirea islamică, la care adaug unele informaŃii, furnizate de Eliade – Culianu în „DicŃionar al religiilor”, Polirom, Iaşi, 2007, traducere din limba franceză de Dan Petrescu, îi vom înŃelege mult mai profund.

„Sufismul, faŃă lăuntrică sau mistică a Islamului, este un mod de viaŃă, care urmăreşte realizarea unităŃii şi a prezenŃei lui Dumnezeu prin iubire, cunoaştere întemeiată pe experienŃă, asceză şi unire extatică cu creatorul mult iubit” (p. 275)

Acest sufism începe cu Muhamad, conform aceleiaşi surse, iar în relaŃia cu divinitatea „sufiŃii îl socotesc drept unul dintre ei” (p. 276). ALEXANDRA FLORA MUNTEANU – SECRETAR LITERAR SOCIETATEA DE

HAIKU CONSTANTA ŞI REVISTA ALBATROS

(Dobrogea culturală - Nr. 1, mai 2012, pag. 71)

64

Writers Meeting at Yunus Emre Turkish Cultural Center Constanta At Yunus Emre Turkish Cultural Center

Türk kahvesinin de ikram edildiği buluşma iyi niyet temennileri ile son buldu.

Buluşmaya Ovidius Üniversitesi Sanat Fakültesi Öğretim Üyesi Prof. Dr. Nuredin Đbram, Andrei Şaguna Üniversitesi Siyaset ve Đletişim Fakültesi Öğretim Üyesi Prof. Dr. Traian Bratianu, Dobrogea Culturala dergisi redaktörü Vasilica Mitrea, Emel dergisi baş redaktörü Güner Akmolla, Türkolog Emel Emin, Spiru Haret Üniversitesi Öğretim Üyesi Amelia Stanescu, Köstence Đl Konsülü ve Romanya Yazarlar Birliği Dobruca Şubesi Üyesi Mihaela Burlacu, Haiku Topluluğu Köstence Üyesi Dr. Alexandra Florea Munteanu katıldı.

S U M M A R Y

VASILICA MITREA is a Romanian writer who dealt with novel creation: social aspects, documentary narration, and journaluistic pages referring to different social commemories and national customs either Romanian or Tatar ones, Armân people national features and pages of historical commemorative events: Tatar genocide in Crimeea, about the school Tătaru - in Dobrogea, ConstanŃa district, about the days of the Navy spirituality and Romanian veterans meeting; our language is a treasure -written on the occasion of a visit in Căuşeni Town in Basarabia. The death triangle, a similitude with the Bermudes one, in parallel with the jail atmosphere; the first Congress of the Tatars from all over the world, their culture and ospitality; the Basarabia joining with Bucovina, about Tighina and Transnistria history, other articles concerning Ana Aslan`s personality, the creator of the Geriatric Medical Institute and Gerovital, medical drops and Aslavital product; about the National Institute of Geriatry and Gerontology; about culture and its development in ConstanŃa, Romania. Other pages are dedicated to the Tatar literature in Dobrogea and about writers of tatar origin in Constanta. This is the case of Güner Akmolla`s novel ‘ Tatars’ – a sum of documentary aspects reflecting customs, history and people characters. In this book the author VASILICA MITREA introduced some interviews with the president of the fore political detention people –PAUL ANDREESCU and the Romanian man of culture, translator and essayst MARIUS CHELARU from Iassy. The author also referred to monuments dedicated to heroes of our people and to woman - as a beloved person and mother, on the occasion of the 8

th of March, the International Day of the Woman in the whole world. She also

treated travelling aspects as: Creta-Greece, Simferopol in Crimeea. The book launching and presentation: about VASILICA MITREA`s novel:

‘Did you know Time is coloured?’ and a fragment published in Literary Agora-Cluj; ‘Ethernel’ by IOAN ROMAN; this novel is presented by her as well as another novel ’The End of the World’ by the same author IOAN ROMAN.

65

Then about REMUS MACOVEI`s novel ‘Generals of Army’ and about ALEXANDRU BIROU - 101 People of Dambovita District and many others. The second part of the volume deals with some points of view and impressions on Vasilica Mitrea`s subjects and literary approach: ‘Angela`s Confessions’; ’Times, People and Destinies’.

Daniela Voicu - a Romanian poet living in Switzerland organized a festival ‘The Art to be a Man’ and invited the author. Marius Chelaru in Poetry – a Literary Review has also an opinion on her novels. In Timona review it is mentioned ‘One book about broken lives but not defeated’;

Geo Vlad -some opinions in his book ‘Razlete’; Alexandra Flora Munteanu - ‘A Loaf of Life’ an essay on Vasilica Mitrea`s

novel’Times, People and Destinies’.

And a mention made by Yunus Turkish Cultural Center Constanta.

Alexandra Flora Munteanu

66

67

CUPRINS

Cuvânt înainte .................................................................................................................3 Femeia – iubită şi mamă ..................................................................................................5 „EVENIMENT LA CERCUL MILITAR – .....................................................................6 S-a lansat la ConstanŃa „Ştiai că timpu-i colorat?“ ........................................................6 COMEMORAREA GENOCIDULUI TĂTARILOR .......................................................7 DIN CRIMEEA...............................................................................................................7 29 OCTOMBRIE – ZIUA TURCIEI ...............................................................................8 CAREUL DOAMNELOR...............................................................................................9 MONUMENTE RIDICATE LA INIłIATIVA................................................................9 UNOR FOŞTI DEłINUłI POLITICI .............................................................................9 ŞCOALA DIN TĂTARU LA CEAS ANIVERSAR ......................................................11 SĂRBĂTORIREA ZILELOR CULTURII ARMÂNE...................................................12 28, 29 ŞI 30 AUGUST ..................................................................................................12 CONSTANłA şi ESCHIBABA (comuna STEJARU) ...................................................12 TRADIłII ŞI OBICEIURI TĂTARE ŞI ROMÂNEŞTI ................................................13 PE PLAIURI DOBROGENE ........................................................................................13 TĂTARII ......................................................................................................................14 TRIUNGHIUL MORłII DIN MAREA NEAGRA........................................................15 FESTIVAL....................................................................................................................17 Au participat la festival scriitori şi poeŃi din ElveŃia, Italia, România. ............................17 INTERVIU CU MARIUS CHELARU, IAŞI, ................................................................18 DE LA ULTIMUL U.R.S.S., LA PORłILE STALINGRADULUI ...............................19 INTERVIU CU PREŞEDINTELE AFDPR, ..................................................................20 Filiala CONSTANłA....................................................................................................20 Revista Dobrogea Culturală nr. 5...................................................................................25 CRETA .........................................................................................................................25 LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂ ...........................................................................27 ETERNUL ....................................................................................................................31 LANSARE DE CARTE ................................................................................................32 ALEXANDRU BIROU - NE SURPRINDE IAR! .........................................................33 LANSARE DE CARTE LA TÂRGUL GAUDEAMUS -MAMAIA 2012.....................34 ANA ASLAN................................................................................................................34 INSTITUTUL NAłIONAL DE GERONTOLOGIE ŞI GERIATRIE „ANA ASLAN” .35 ÎMBĂTRÂNEŞTE sau ÎNTINEREŞTE?.......................................................................35 TĂTARII DIN ÎNTREAGA LUME ..............................................................................37 ŞI-AU DESEMNAT REPREZENTANłII ÎN CADRUL...............................................37 CONGRESULUI DIN CRIMEEA ................................................................................37 CĂLDURA ŞI OSPITALITATEA ................................................................................38 POPORULUI TĂTAR CRIMEEAN .............................................................................38

68

LITERATURA TĂTARĂ DIN DOBROGEA...............................................................43 ŞTIAI CĂ TIMPU-I COLORAT ? ................................................................................44 CULTURA - un domeniu foarte dezvoltat în oraşul CONSTANłA...............................45 UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA .....................................................................46 ISTORIA TIGHINEI ŞI A TRANSNISTRIEI ...............................................................48 SIMPOZIONUL ROMÂNO-TURC ..............................................................................49 DESPRE AUTOARE ....................................................................................................50 Lansare de carte.............................................................................................................51 „Confesiunile Angelei”– Vasilica Mitrea.......................................................................51 LANSARE DE CARTE ................................................................................................54 VREMURI, OAMENI ŞI… DESTINE .........................................................................54 GEO VLAD – Vasilica Mitrea, „Vremuri, oameni şi... destine”.....................................57 ESEU............................................................................................................................59 O FELIE DE VIAłĂ ....................................................................................................59 Writers Meeting at Yunus Emre Turkish Cultural Center Constanta At Yunus Emre Turkish Cultural Center .................................................................................................64

69

De aceeaşi autoare:

Ştiai că timpu-i colorat? – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2007

Cândva… prietene – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2008

Confesiunile Angelei – Editura Nelinişti metafizice, ConstanŃa 2009

Vremuri, oameni şi… destine, Editura Virom, ConstanŃa 2010

70