- I8I&1885; nascut Ia Tflrgoviste; poet, Wimul mal fabulist tomfut '

?oarecele #l plalca

Un goarece de neam, gi anume Raton,Ce fusese crescut su' pat Ia Pension,$i care, ln sf0rsit, dupl un nobil plan,

Petrecea retiratl intr-un vechi parmezan2,intani intr-o zi pe chir Pisicovici,Cotoi care avea bun nume-nfie pisici.Cum ci domnul Raton indatl s-a gititS-o ia la picior, nu e de indoit.Dar smeritul cotoi, cu ochii ln pamint,Cu capu-nue urechi, cu un aer de sftlnt,lncepu a striga: ,,De ce fugi, domnul meu?

\1II

\ {

I retirat = ttEas (din franceza).2 parmezan = specialitate italieneascl de ca;caval (uscat).

i7

Nu cumva iti fac rlu? Nu cumva te gonesc?Binele $oricesc cdt de mult il doresc

$i cdt imi esti de scump, o $tie Dumnezeu!Cunosc ce rautiti v-au facut fralii mei,

$i c4 aveti cuvAnt sa va pldngeti de ei;Dar eu nu sunt cum crezi; caci chiar asupra lorVeneam sa va sluiesc; de vrefi un ajutor.Eu came nu mfutinc; ba insl socotesc,De va vrea Dumnezeu, si mi calugaresc".La ast cuvint frumos, Raton ?nduplecat,Ydzdnd c4 Dumnezeu de martor e luat,isi ceru iertAciuni qi-l pofti a veni,Cu neamul goricesc a se imprieteni.il duse pe la totri, si il infafisa,Ca un prieten bun ce norocul le da.Sa fi vazut la ei jocuri qi veselii!Caci soarecii cred mult la fisionomiil.

$-acest striin atAt de cinstitNu le infadsa nimic de banuit.Dar intr-o zi, cAnd toti ii detera un bal,Dupl ce refuzd si limbi de cagcaval,Zicdnd ctr e in post gi nu poate m0nca,Pe prietenii sai ceru a-i imbrltisa.Ce fel de imbratisari! Ce fel de shrutat!Pe cdti gura puneaindata ii jertfea;

incdt abia doi-trei cu fuga au scapat.

Cotoiul cel smaitE omul ipocril

l

r1

58

CAinelo ?i chfrelul

,,Cdt imi sunt de urAte unele dobitoace,Cum lupii, ur$ii, leii si alte citeva,Care cred despre sine ca prefuiesc ceva!De se trag din neam mare,

I fisionomie (fizionomie) = infati$are, chip.

Asta e o-ntdmplare:$i eu poate sunt nobil, dar s-o arit nu-mi place.Oamenii spun adesea cf,-n tarile civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare gi lumea se cioplegte,Numai pe noi mdndria nu ne mai pirisegte.CAt despre mine unul, fiegtecine gtieC-o am de bucurieCffnd toata lighioana, macar $i cea mai proastA,Cdine sadea imi zice, iar nu domnia voastrtr."

Aga vorbea deun6zi cu un bou oarecareSamson. dulau de curte celafia foarte tare.Cltelul Samurache, ce gedea la o parteCa simplu privitor,Auzind vorba lor,

$i c6 nu au mdndrie, nici capritiil de$arte,S-apropie indatiSf,-$i arate iubirea ce are pentru ei:,,Gdndirea voastrA, zise, imi pare minunattr,$i sentimenful vostru il cinstesc, frafii mei.",,- Noi, frafii tai? rlspunse Samsonplin de mAnie.Noi, fratii tli, potaie!O s[-ti dam o bataie

Care s-o pomenegti.Cunogti nr cine suntem, Si ti se cade tie,Lichea neru$inatl, astfel sA ne vorbegti?",,- Dar ziceati..." ,,- $i ce-ti pastr?Te-ntreb eu ce zicearn?Adevirat vorbeamCa nu iubesc m6ndria $i ctr urlsc pe lei,Ca voi egalitate, dar nu pentru ctr1ei."

Aceastafute noi adesea o vedem,$i numai cu cei mari egalitate vlern

G

59

t capriliu (capriciu) = moft, pofta.

Haple-al nostru str trf,iascaOpt mlgari odatd-avea,

$i de teama sa nu-i piarda,Toati ziua-i numara.

Unu, doi, trei, patru, $apte,Iar pe unul l-am pierdut!Mai acum vreo trei minute,Opt la numlr i-am avut.

Stau c[lare, unu-i lipsf,,Iar de-i numar sthnd Pe jos,

Sunt cu totii, ce dracie,Ce mai treaba tot pe dos.

MoE Nae @a|:zaria)- 1874-1952; nascut in Macedonia; publicist 5i prozator -

f:r:,:i,r'f,s#i I Jfi tr t"t i HaplaaDar drumetul vede-ndatlDe ce Haplea-i in gregeala;Pe mdgarul ce-i sub ddnsulNu-l trecea la socotealtr.

$i-i graiegte: - Stai calare$i incepe-nt0i cu tine,Doar a$a e lucru sigur.Socoteala este bine.

Haplea-ncaleci pe unul.$i din nou cflnd socote$te,,.Urru"-ntAi zice la dinsrrlOpt ln cap ii nimcrr;t:

- Iacl, frate, asta fuse.Eu pe mine m-am pierdut!Mulfumescu-fi, mtri badiF,Mare bine mi-ai facut.

Dar m[ jur cf, pAn-acumaNici prin minte nu-mi fteceaCa-mpreuni cu migariiSa ma numlr trebuia.

Trece unul, Haplea-l strigi:- Mai voinice, vino-ncoaCaci minune cum e asta,in viag n-oi mai vedea.

L60

Lracian Bla,ga,' 1895'1961; nescut ln satul Lancrem, din judeSul Alba; filosof, publicist, poet $i dramaturgremarcabil -

,$

l ' ' p

- Negrule, ciregule,G6ndul rlu te-mprejmuie,

Om Si pisf,ri, duhuri, fluturiNu agteaptf, si te scuturi.

Prea esti plin de rod si wajt,Vne furuI, pune-tl sfajA!

Jinduiesc la taine coapte /Guri sosite-n miez de noapte."

- Las' si vie si culeagf,,Vara mea rimAne-ntreagtr.

Stelele deasupra meaNimeni nu mi le-a fura.

- 61

9elgu6

NiYaa &,ssian* nAscuffi fn 1924, la Galati; poeffi contemporana -

El voia ceva $tiut numai de el:ceva rotund, dar gi paffat,mai mult subtire, dar $i lat,bun si la spart, $i la mincat,de o culoare(nu Stiu care),dar nu aceea pe care-o afe...Miorlau! - de ce e luna mare?Miorlau! - friptura nu e buntr!Miorlau! - vreau si maninc comPot!Nu vreau compot, ci nu mai Pot!Miorlau - ci nu mi plac deloc!De ce am nas gi nu am cioc?(Ei, si pe urmi, tine-te:)De ce-s coco$i, cocogii?

I celuloid = materie solida, incolori, lucioasi, flexibila 9i plastica'2 semet = mindru.lfa-iilm

62

TrlnFul Mlorlau

.,.Parintii nu gtiau ce s6-i mai facl- numai sa taca...ii aduceau tn fiecare zio mie-o sut[ una juclrii:

Caisori de lemn,puqti de tras la selnn,gume gi creioane,rate dolofanede celuloidl,gi c[[ei, $i mAte,gi papugi semete2,cu ochi ce se-nchid,gi iar se deschid...

. Ah, dar prin;ul nostru nu tacea defel.

\ 2

De ce sunt rogiile rogiiqi vinetele vinete?

Bostanii gi verzeleparlsirr grldinile.Fugirl glinile.Zburard si berzele.$i se facu - pe c6te Stiu -in jurul prinfului - pustiu....Doar mdtele sosirtr toatecu cozile incdrligate,torcdnd de zor.la printrigor.Sfarr... sf0rr...Ce pisici

, cu ochi mici!' ce motani

...Albi 9i implranrl, albi qi-mpardteasa, gheare-gheareDe-atita miorlaial4 se-mbolnavise casa. la picioare,Canarii asurziserA, clteii leginara, blana moale,iar caii se mukra cu totu-n altatwa. pe spinare,

Coltii tai vor $ti sa roadaSi-o sa-ti creascl-o coada-coada,

sfdrr.. sfAn..ochi ceacAril,Si mustiti -gi-o sd te feregti de batgi de cei cu collii rai,de dulai gi de potii..."Atunci prinligorul, de fricasi nu se prefaci-n pisica,uita de miorlairul lui,gi prinse sii vorbeascd omeneq;te.Pisicile-au plecat tiptil, tiptil:,,Acesta nu-i pisoi, ci e copil!"

$i foarte bosumflate fura eleca au putut astfel si se inqele...

nizdrtrvani!$i-ncepuri sa-l aldte: Dragi copii, povestea-i gara.,,Miau*miorlau! Sa va duceti imediatHai cu noi! firegte, gi la mama, 9i la tata,Nu egti print. sa le spunepi raspicat:Eqti pisoi. ,,Iubi;ii mei parinti, nu vreauNu mai sta! Vino-ncoa! sa fiu Si eu un prinl Miorlau!"De-acum, $oareci vei mAnca.

- 63

I ceacdri = (despre ochi) de culori diferite.

'O+ll ia &,zinnir

VarA

Apune soarele-n vApli$i inserarea, ca un val,Pe sub rlchitile din dealSe lasf,-n liniSte pe vtri.

Coboarl-ncovoiat spre podUn biet pescar de pe Siret,$i-n umbra surA pier incetPescar, gi apA, $i nf,vod.

Din jos, din ceata de pe prund,Doi pescarugi au apf,rut$i-n zbor ingeminat gi mutSe duc spre bal$le din fund.

inchid pleoapele si-ascult...De pacea largtr legtrnat,Mi-adoarme sufl etu-mpacat,Ca un copil ce-a pldns prea mult.

trg

Ge,o,rete GEb.^eIJ

Ce mai chiu si chef prin ramuriSe-ncinsese-atunci!Numai frati Si veri si neamuriDe-ar fi fost umpleau o tar4!Dar aga, cf, s-adunarl$i straini din lunci!

De mi-ntrebi, eu nu Stiu bineAllii poate Stiu -Ce si-ntrebi calici ca mine!$tiu c[ lumea dintr-o datiS-a trezit ci-i adunatA$i c-o duce-n chiu.

Ca-ntr-o zi, purt0nd in mdnaUn colac $i-un baLPrepelila cea bitrfrnaS-a pomit qi-n deal gi-n vale,$i chema-ntilnind pe caleLumea la osp6[.

- Ce-i tu, soro? - Ce sl fie?Nunti mare-n cring!N-ai vizut tu veselieDe cind eSti Si porti un nume.$iam plecat, frimeasa-n lume,Oaspetrii sl-i strAng.

- Dar pe mire cum il cheami,Cine-i el, si-al cui?- N-auzisi de sturz, bag' sama!P0n[ gi-mpiratu-l Stie.- $i-i bogat? - Ce-i pe cdmpie,Tot ce vezi, i-al lui!

Nuntsa tn codruIar mireasa! Din cosipNumai flori ii cad,Mierla e. $i e pestrip,$i gatiH ca o cruce:Cizme galbene $i-aduceTot din farigrad.

- Ei, atunci si Stii, vecino,C-am sl viu gi eu.- Pai, de buntr seami, vino!Tot a$a, cu voie buniPrepelila-n s0rg adunlPe nuntagi mereu.

$i s-a strdns din zarea-naltaNeamu-ntr-aripat,Si din crdng Si de la baltl$i din gesuri de prin grAne;Ba si vrlbii mai batrine,Musafiri din sat.

Pdnn-n noapte totri veniri$i prin crengi au mas.Iar in zori se rf,scoliri,$i-n gorun aveau altarul -Ia-nchinati-mi cu patrarul,Sl-mi mai vie glas.

Ml-nftebati de nun? Ei, nunul,Soare-ntr-adev4r:Dumnealui, ma rog, plunul!Nuna mare-a fost gai1a,Stete-acasf, paunifa,Ca-i murise-un var.

r

65I

,,4

- Pop-aveau? - Ttr, maic6 sffnta!Stai sa mai vorbegti?$tii pe ciocArlan cum c0nta?Dumnezeu sl-i tie firea!A-nvtrfat trei veri psaltireaLa vlldici s0rbesti.

Drugcel-aveau o cotofana$iun cdrstei balfat.Pitpalacul, nene,-n strantr!Iar cadelnita de aurO tinea jupAnul graur,Dascilu-nvtrfat.Dar sa vezi! La socru-mareZgomote din zori:Piligoiu-ntruna sare,Steag pe casa goimul suie,Gheunoaia bate cuieCa s-anine flori.

Iar prin cuhnii2 sfat si vorbi,Asta s-o vedeti!Prepelila face ciorba,Presurile fac friprura,Vin sticletii $i le-o fura,Dracii de sticlefi!

$oimii repezi scot in gheareCamea din caldari,Corbul cel cu ciocul tareDumicatd-n blide-o lasa,Cinti loi i3 duc la masaRdndul de rnAncari.

$i, cu Sort de jupAneasd,RAndunele vin

$i deretica prin casa,Iar pe mese-agtern prosoape

$i dau lavitrele aproapeCane-aduc cu vin.

Dar te miri tu, prin pahareCine le tuma?Cucul sur, ctr-i me$ter mareLa ur at gi-nchindciune,E proroc Ai-1i gtie spuneTot ce-o fi Si-o da.

C0nti-n cobza-acum buhaiulCel cu gAtul strAmb,Mierla guiera cu naiul,Cu cirnpoiul cAnta cioara,Pitulicea cu vioara.Bufnita c-un drAmb.

[...] Turturelele-n tenor,

$ialte voci maiestre,Toate dupa glasul lor.Vor urma dup-acest corFel de fel de-orchestre.

Voci de gai1e, cari facSa scoboare ploaia,

$intr-o scoa4a de copacO si batA tica-tacTactul ghionoaia.

I druSca = fatl care inso(egte mireasa.2 cuhnie = bucit6rie.3 cintitoi = cintezoi.

- 6

L I

Concertul ?rimeveriiChiar acum din cring venii$i c-o veste bunf,!Iarigi e concert, copii;Merg-gi'eu, $i tu si vii,Mergem impreuni.

Vrei programa, lamurit?Stai putrin sa caut...Cucul, un solist vestit,De prinm-alb Fri venit,Va cdnta din flaut.

[...] Vom cinta qi noi ce-om gti,Cdntece din carte.

$i, de va putea veniVantul, $i el va doini,Ca e dus departe.

Codobaturi iuti ca focul,Tot batdnd din cozi,Mlturari-n clipa locul

$i facur-o baatura,

$i ce horA mai facura,Ca la voievozi!

Jucau sirba porumbeii,Ca e jocul lor,

$i-au luat la joc cirsteiiPe-o rafugca - vai de mine! -Graurul juca pe vine,Barza-ntr-un picior.

Numai cioara cu cimpoiul,Tot izbind cu el.Se batea cu piligoiul,Iar sitarul dup-o uqaSe certa c-o gainugiPentr-un gAndacel.

Vin de-ar fi, ci cearti vine,Altfel cum s-o zici?Sa te superi tu, cre$tine,Pentru dintii scosi din gura?Penf-un ghiont Si-o-mbr0ncituraCheful sl ti-l strici?

$i tipau de-a valma-n ramuriMiile de guri!N-alegeai strAini gi neamuri,$i pe plac cdnta tot insul -Clocotea de chiu cuprinsulVeselei piduri.

-Tu erai? -Ma-nnrebi caprosnrl!Vorba din batrdni:Eu la chef ca-n Marte postul,Vinu-l beam din coji de-alun4,$i azvArleam, de voie buntr,Cu ctrciula-n cdini.

Ba si-n ciur le-adusei apa,Ca sa fiu in rost,Lemne le-am tliat cu sapa -

$i, sarind pe-o buturug4,Am venit la voi in fugi,Sa va snun ce-a fost!

- 6I

Motanul pedepsifr

Rdndunica e plecatADupl hrani pentru pui.Cuibu-i singurel sub stre$ini

$i prin curte, nimeni nu-i.

Ride sub mustati motanul:,,- Ce noroc!... P[cat sa-l scap.Iute sus!" Dar poc, o piaftifl loveste drept tn cap.

bondarul lene?

O furnica mititica,Cit un griuncior de mei,Duce-n spate-o greutateDe trei ori cit botul ei.Pe carare-n jale marePl0nge un bondar ceapcinl:,,- Mor de foame$i n-am poame

$i-ag munciDar n-am st[pdn!...- Hai $i-mi cartr din povari

$i sunt gata s[-ti platesc.",,- Cum n-a$ merge! Dar pe legeJur cf, nu pot sa muncesc!"

,,- Vd de tine! Ce rusine,Lene$ule cer$etor,Nici de mili, nici de sillNu ti-aS da un ajutor!"...

€lena Fara,,go

Trist se tdnguie motanul:,,- Miau si vai de capul meu!"Petri$or il ia in brate:,,- Iarta-ma, te rog, cf,ci eu

Te-am lovit si rtru imi pare,Dar de bietii puisori,

lie cum nu [i-a fost millC0nd slrise$i sa.i omori?"

I ceapcin = om reu, $iret.

- 68

B oE,dan Petri eeicvt Hos de,.^- 18 j8-1907; n\scut in Basarabia; poet, prczator, dramaturg, publicist, istoric Si lingvist -

frradulCdnd arde soarele de mai,Cdnd vAntul iemii geme,Maretul brad pe-naltul plaiSta verde-n orice vreme!

O radacina de colos$ia sfredelit in st6nca$i de pe piara, maiestuos,Mai sfredeleste inca!

De mult cu stdnca de granitEl s-a facut tot una,$i pe-amdndoi necontenitii zguduie furruna.

$i lemn qi piatra la un locVerdeala-i ne-ntreruptiAspira ger, indura focCu trisneful se lupta!

La piept cu viforul turbatLa cap cu norul rece,De-atAtia ani nesffimutatEl tot a$a petrece.

De-ar fi sa-i dati in vai addnciOdihna dezmierdata.Rapindu-i visele Si stdnciL-afi omori pe dath.

C0nd arde soarele de mai,CAnd vflntul iernii geme,Mareful brad pe-naltul plaiSti verde-n orice vreme!

|@

@

Ni-hifa Stanesc',.

larna

Vrne-o pasare gi coasein fuioare de mitaseale norilor atlasede Fri lungi gi lunecoase...Vine-o fati Si descoasetot ce pasdrea lucrasegi cu genele-i lucioaseningea flori de nea frumoasegi-apoi le preschimba-n raze,argint6nd carari gi case...

Gh-orgh- Tornl.oz.ei- nlscut in 1936; la Bucuregti; poet contemporan _

Fuiul

...$i-aqa a adormit pisiculin buzunare la buniculcu ghearele-n mitasea vesteigi coada-n linigtea povestei.Trezit din somn, in miez de noapte,viseazd' goarecii de laptegi e viteaz si-ntinde labazbfulit ca tigrii pe degeaba;gata sa prade vechi ceta{i.Dar se incurca in mustati,

n!

70

Ge.ot ge Topf,.c.&,t^q

F.alada unui qreler mlcPeste dealuri zgribulite,Peste tarini zdrenfuite,A venit aga, deodata,Toamna cea intunecati.

Lung6, slaba si zalldd,Botezind natura udaC-un minunchi de ciumafai, -CAnd se scufuri de ciudtr,imprejurul ei, deparre,Risipegte-n evantaiPloi mirunte,Frunze moarte,Stropi de tin5,Guturai...

$i cum vine de la munte,Blestemdnd

$i lacrlmAnd,Toti ciulinii de pe valeSe pitesc prin vagauni,Iar mAcegii de pe cArnpuriO int0mpina in caleCu grabite plecaciuni...

Doar pe coasm la urcug,Din casuta lui de humi,A ieqit un greierug,Negru, mic, muiat in tug$i pe aripi pudrat cu brumi:

- Cri-cri-cri.Toamni gri,

Nu credeam c-o si mai viiinainte de Crf,ciun,Ctr puteam gi eu s-adunO graunfl cdt de mictr,Ca str nu cer imprumutLa vecina mea fumictr,Fiin'ctr nu-mi da niciodati,$i-apoi umple lumea toataCa m-am dus li i-am cerur...Dar de-acu$,Zise el cu glas sfdrgitRidicdnd un piciorug,Dar de-acug s-a ispravit...

Cri-cri-cri,Toamnl gri,Tare-s mic Si

*k a{*i

h- *o,

,,,6*-Eho=*.ijt""S,&,F

rF

- 7L

Peste fagi cu vffiui sureA cf,zut amurgul rece.Inserarea mutA sece,Furigat[ prin padure.Spre apus abia s-aratAPrintre crengi, intunecati,O vipaie de rubin...Din frunzigurile greleDe-nnoptare, tot mai vinGlasuri mici de pisdrele...Reci si palide-n seninSe ivesc deasupra stele.

$i deodata, printre dealuri,Se desprinde larg un zvonDeplrtat gi monoton,Ca un murnur lung de apeRevtrrsate peste maluri...

Cregte-n lunci, mai aproape,Umple viile vecineDe risunet mare...Vine!...

Fulger negru... trtsnet lungDus pe aripi de furtuna.Zguduind pimdntul tunflZariIe de-abia-i ajung...Parctr zbouit,Parcl-noatf,,Scuipi foc, inghite drum$i-ntr-un val-vdrtej de fumTaie-n lung pidurea toata...

A trecut...Dinspre cdmpie,Vuiet greu de fierarieSe desftamtr in ttcere...

Accsleraful

Scade-n departare...Piere...

Iar in urma-i, din tufiguri,De prin tainice-ascunziguri,Se ivesc pe jumatatePasarele ciufulite,Alarmate$i-ngrozite:- Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...Ciripesc cu glasuri miciCinteze gi pitulici.

Dar un pui de piligoi,Intr-un v0rf de fag pitic,StA cu penele vulvoi$i, facdnd pe suptrratul:- Ce si fie? Nu-i nimic.A trecut Acceleratul.,.

rn:

72

Jon AgAr$ic.anr,r- 1882-1962; ndscut in judegul Alba; poet gi prozator -

TkVddia

Iarna intflrziase mult in anul acela; uneori plrea ci vrea st-Si ia tllpigiga,dar se rizgindea si iar inv0ltorea pe sus nori de cenu$e, gi lmprogca cu mielugeicdnd nu mai putea sf, scuture ztpada din cojoace.

Vinturile de la miazdnoapte scf,pau cu tot mai multA greutate de inchiso-rile lor, dar cdnd se vedeau slobode se rizbunau pe toata lumea: tiiau obrajii canigte plesne de bici nevtrzute, invinefeau mdinile copiilor, inlacrimau ochiibatrdnilor, guierau prin stregini sl sperie vrebiile care, ademenite de-o ochire desoare, incepurl str ciripeasci des, toate deodat6, tot spundnd cf, vine primivara.

Zile de-ardndul se pufiA rlzboi mare prin vizduh pdn6 ce birui primAvara.Norii grei gi intunecafi fura alungafi spre miazlnoapte de vAntul de la miazizigi, intr-o zi-doul, cerul rimase curat ca lacrima, de-a dragul str se plimbe, pedrumul lui, soarele cel tdnir, vtrrsindu-gi argintul peste lume.

intdrziattr, se gr4bea acum gi primlvara str cAgtige ce-a pierdut. Dintr-o ziin alta inverzeau luncile $i rizoarele tot mai tare gi, intr-o buna dimineatl,Anicuta rimisese tncremenita cAnd deschisese portifa gradinii: vazu un covornesfAr$it de floricele galbene, una intr-alta incnt abia incipeau.

Floricelele pArea ctr i-au furat ochii, qi copila nu mai putu face nici un pas:privea intins covorul de banugei galbeni, ba parca de luminile - gi incet-incet seinsenintr toattr fata, cdt parea cA o sAruta de deasupra.

intr-un tdrziu,batu din palme si navxli in curte:- Nicule! Nicule! Ni-cu-le! incepu si strige tot mai asculit qi mai

intaratatA. Unde o fi frate-siu de nu o aude? Nicule!Uga tinzii se deschise incet Si in crxpaturl se ivi Nicu.- Ce-i cu tine, Anicutl? Ce strigi aga?- Haida! Haida repede!- Unde sd viu?- in gradina. Dar vino odata!- Ce sa fac in gradinA?- Haida sa vezi!

ry

n

Nicu inllta din umeri ca un om mare care nu pricepe stiruinta unui copil

Si iesi in curte. Anicuta fugi la el, il prinse de mina 5i tncepu sd-l tragii intins

cd,tre portila gradinii.Copila deschise usa $i intinse braful liber' Parcd erau gi mai dese

floricelele galbene.Nicu rtrmase gi el mut o vreme. Il lu6 ca un fel de amefeald, apoi simti cum

se incd.lzeste.- Da! A ?nflorit ptrpldia, gopti el parca oft6nd usor.- Ce-a inflorit? il intreba copila.- P4pf,dia, nu vezi?- Ce-i aia papadia?- Pai, floricelele astea, aga le cheam4. Tu nu stiai?Anicuta cl[tin[ din cap. Nu Stia! Anul trecut, c6.nd inflorise pipadia, copila

era bolnavf, in pat.- Asa le zice: plpadie.- De ce le zice a$a?Anicutei nu-i placu numele: ni$te flori a$a de frumoase sl aiba un nume

a$a de urdt!Copilul o vreme nu $tia ce s6-i raspundi. Se gdndi 5i zise:

- Toate florile isi au numele lor. Pe papadie cum s-o cheme altfel?

Anicuta nu fu multumita de rispuns, dar i$i uita in graba nemullumirea:

incepuse sA urmAreasca cu privirea albinele cari, tot mai multe, treceau din

floare in floare.Nu $tiu cum i se parea ei cd albinele sunt cam supirate, nu se opreau mult

pe o floare, ffeceau pe alta tot cufunddndu-si capui in puful acela galben.

- Siracile! zise Nicu, uit6ndu-se si el la albine.- Cine-s sf,race?- Albinele! Au noroc cu florile de papidie, cA altele incd n-au inflorit.

- Adun4 miere?- Adunl, c4 nu mai au in stupi. Zice manra ci a finut iarna prea mult.

Copilul mai rf,mase pufin in gradina, urmirind munca albinelor, apoi se duse iar

ln casi.Anicuta e singura acum gi privegte dusi la minunea din fata ei. in linistea

mare, din covorul cu stelule de aur se ridicd un zumzet ugor: copila nu $tia daca

florile cinta sau albinele? Acum sunt tot mai multe: aproape nu-i floare fara

albina, iSi face copila socoteala. Cdte vor fi? Cine le poate numara? ,,Nici buni-

ca nu poate", isi zise Anicuta.Privea pierdutf, covorul de flori 9i plimbarea domoali a albinelor'Le vedea bine pe cele de aproape: tot suplrate ii pareau $i acum! Poate nu

afll in flori destula miere? Uite, cAt de in graba trec de la una la alta! Daca mai

T

zboard una de pe-o floare, c.lncl nu mai gase$te miere, de ce se pune pe aceeasifloare alta, gi alta?

Nu inlelegea,Suparate nu pllteau fi pentru asta. Nici pentru ca au iegit din cognile: afara

era soare Si cald. Cine qtie ce necaz vor avea!Tot privind isi uita de albine gi vede iaraqi numai florile, multe_s,

Doamne! De unde se vor fi ivit atatea? $i toate deodat6! $i cum rdd in soare! $iiaragi nu-i place ca le cheama a$a de urdt! Nici nu mai vrea sd audi! poate ctNicu nu gtie cum le chearna, gi a spus gi el aga o vorba, sa se laude ca gtie. vaintreba-o pe bunica! Ea toal.e ie gtie.

Se ridica rarziu din paji5te. inlepenise gi parcl o pitrunsese gi o leaca defrig. Iegi din gradini, pisind nesigur, pana i se dezmorfira picioarele.

-- Haida, tu copiJa, sa manOnci ceva. E mult de azi-dimineatl, si-ti va fifoame.

- Nu mi-e foame, bunico.- Da' ce-ai facut at0ta vreme ih gradina?- M-am uitat la flori si la albine.-, Da, mi-a spus Nicu cA a inflorit papadia.Copila simfi o dezamegire anrara.- $i dumneata le zici asa'l- D-apoi cum, dacd ista li-e numele.- Credeam ca Nicu n-a Efiut rii le rtii dumneata numele. Altul, nu ista.Batrina o privi nedumerita.- Altul nu au, tu copila. cum sa le zic?- Sa le pui un nulne mai frunros.- Papadie nu-i fiumos'lAnicula clatina din cap.- Florile-s frumoase, dar numele nu, zise ea suparata.- Hm! Poate ca ai 5i tu dreptate. Dar aga le-au botezat oamenii qi eu nu

pot sa le pun alt nume.Copila ticu gi inh'a ?n casa. in gdnd ea le pusese alt nume: levaziceluminite.Peste zi se strecuri de mai multe ori in gradina s6 le vada: parca erau tot

mai multe, tot mai dese, gi albinele se leseau pe deasupra lor neostenite.Dar c0nd se duse dupa ce trecu umbra inserarii peste gradina, Anicula

ramase iar ?ncremenita ca Ei azi-dimineati: nu mai era nici o floare, nu maizbura nici o albini.

Se raci toata $i se duse plAngdnd in casa.- Ce-i, tu copilA? Ai cizur? o intreba bunica.Ea clatina din cap, plAngdncl mereu.- Te-ai finspinat pe

'ndeva? De ce umbli desculli prin gridina?

- 75

----

- Nu m-am inspinat! reugi s& spuni Anicufa.- PAi, spune odat4, de ce pl6ngi?copila se opri o clipl din pldns, se uita cu ochii inlacrimali la batrana:- Bunici, s-au dus toate! Nu mai e nici una in gradina.$i plAnsul o zgudui acum gi mai tare.- Cine s-au dus, tu fata?- Florile!- Ce flori, tu copilr?- Luminitele!- Luminitele? Nu gtiu ce vorbegti! Ce luminite?- Floricelele cele galbene.- Papadiile?copila inclin[ din cap. Nici acum nu voi s[ le spuna numele cel ur6t.- Ce spui prostii? Unde sa fug4? Doar florile nu pot umbla!- Nu mai e nici una in gradina. vino si vezi daca nu crezi, 9i Anicula,

incetind din pl6ns, o luf, de mnna pe bunica-sa.- Doamne, tu copill, m4 faci str-mi pierd vremea gi eu nu mai gtiu unde

mi-e capul.Nemulfumittr, porni totugi cu nepoata de m6n[.Da! nu se mai vedea nici o floare! umbrele ctrzusera de rnult peste

gridini.Bitrina privi la florile inchise toate in cdte-un capacel verde, qi incepu sa rid[.- N-a fugit nici o floare, tu prostuto, ca s-au inchis de umbra. Ele nu-si

aratl fata decit in lumina soarelui. vei vedea dimineafa, dupa ce va rasdrisoarele peste gr4dinf,, ci sunt toate aici.

Copila nu pf,ru incredintaH.Bunicd-sa rupse o floare de papadie si-i desfacu banulul de aur.-Yezi? Toate s-au inchis pdn4 dimineafa cind le va bate din nou lumina

soarelui. A$a sunt florile astea: in soare le place str se uite si ele la lumea asta.Anicuta ofta, parea tot nedumerita, dar mai impacaH, gi parasi gradina cu

bunica de mina.- Miine vin iar gi albinele, bunico?- vezi bine ci vin! Pina dn florile vin si ele fin toat6 ziua dupi ce da

soarele gi se deschide pipadia.copila strflmbl din nisucul ei cam: iar numele lsta ur6t! Mdine ii va

spune bunicii si le zici gi ea: luminite. $i-i va spune gi lui Nicu! Numai daci arinflori iar dimineala!

$i cum dormea, cu parul de aur bucilat ca o coronita in.jurul capului, cuobrajii palizi, parea ea insigi o floare deschisi de papadie.

E

76

L - . -

Jon Crar.gc.

Fata babei gi fafra mogneaguluiEra odat6 un mo$neag $-o babi; Si

mogneagul avea o fatl Si baba iar o fati. Fatababei era sluti, lene$tr $i rea la inim6; dar, pen-ru ca era ,,fata mamei", se alinta cum s-alintacioara-n lat, lis0nd tot greul pe fata mo$neagu-lui. Fata mogneagului insi era frumoasl, har-nici ascultitoare 9i buna la inima. Dumnezeu oimpodobise cu toate darurile cele bune si fru-moase. Dar aceastf, fata buna era horopsita 9i desora cea de scoarfl gi de mama cea vitrega;noroc de la Dumnezeu cl era o fattr robacel $irabdtrtoare, caci altfel ar fi fost vai Si amar depielea ei.

Fata mogneagului la deal, fata mogneagu-lui la vale; ea dupa glteje prin pf,dure, ea cutlbuiegul2 in spate la moari, ea, in sf6rgit, intoate plrfile dupl treaba. CAt era ziulica demare, nu-gi mai strangea picioarele; dintr-o parte venea gi-n alta se ducea.$-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cdrtitoare si nemulfimitoare erau. pentrubaba, fata mogneagului era peatra de moari in casf,; iar fata ei, busuioc de pusla icoane.

c0nd se duceau amdndoua fetele in sat la gezatoare sara, fata mo$neagu-lui nu se incurca, ci torcea c6te-un ciur de fuse, iar fata babei tndruga si ea cumare ce cdte un fus; g-apoi, cdnd veneau am6ndou6 fetele acasa noaptea tdrziu,fata babei sirea iute peste parleaz si zicea iute fetei mogneagului sa-i deie ciu-rul cu fuse, ca sa-l tie pdna va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, luaciurul gi fuga in castr la baba gi la mogneag, spun0nd ci ea a tors acele fuse. inzadat fata mogneagului spunea in urml ci acela este lucrul m6nelor sale; ctrciindata o apucau de obraz baba si cu fiici-sa 9i trebuia numaidec6t st rtmiie pe-alor. cdnd venea duminica si sarbatorile, fata babei era impopotatl si neteziti pecap, de parc-o linsese viteii. Nu era joc, nu era claci in sat la care si nu se ductrI robace = hamici, muncitoare.z tAbuiet = sac.

l {i{t

re

n

fata babei, iar fata mogneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. $-apoi,cAnd venea mogneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umbli melita:cA"fata lui nu ascultA, cl-i ugemicitl, cit-i lenegd, cA-i soi rdu... ca-i laie, ca-ibflaie; $i cl s-o alunge de la casa; s-o trimita la slujba, unde gtie, ci nu-i de chips-o mai [ie; pentru cf, poate si inni.riveascA gi pe fata ei.

Mogneagul, fiind un guri-cascA sau cum iti vre si-i ziceTi, se uita in coar-nele ei, gi ce-i spunea ea, sfnnt era. Din inima bietul mo$neag poate c-ar mai fizis cdte ceva; dar acum apucase a cdnta gaina la casa lui, 9i cucoqul nu mai aveanici o trecere; g-apoi, ia sl-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul, ca baba

si cu fiici-sa il umpleau de bogdaprosti.inr-una din zile, mogneagul, fiind foarte amardt de cAte-i spunea baba,

cheml fata gi-i zise:- Draga tatei, iaca ce-mi tot spune ma-m de dne: ci n-o asculli, ca egti rea

de gurl si lnnlrlvitl si c[ nu este de chip sa mai stai la casa mea; de-aceea du-tegi tu tncotro te-a indrepta Dumnezeu, ca si nu se mai faca atdta gdlceava la casaasta, din pricina ta. Dar te sftrtuiesc, ca un tati ce-ti sunt, ca, oriunde te-i duce,s[ fii supusl, blajinl li hamicl; caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o: c-amai fost si mila pdrinteascl la mijloc... dar prin striini, Dumnezeu gtie peste cesoi de slmdntl de oameni ii da; gi nu ti-or putea ribda cdte 1i-am ribdat noi.

Atunci, biata fattr, vlzdnd ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-oalunge, sdruti mAna ta6-sau $i, cu lacrimi in ochi, porne$te in toatir lumea,deplrtAndu-se de casa pArinteasca fara nici o nidejde de intoarcere!

$i merse eacdt merse pe-un drum, pdna ce, din intAmplare, ii iegi inainteo cf,telu$i, bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele; $i cum viztrpe fati ii zise:

- Fat6 frumoasa gi hamica, fie-ti mila de mine si ma ingrijegte, ca ti-oiprinde si eu bine vreodatA!

Atunci fetei i se ficu mila Si, ludnd cifeluga, o spila g-o ingriji foarte bine.Apoi o lasl acolo Si-Si cluti de drum, mulfumita fiind in suflet cf, a putut sivdrgio fapt4 buna.

Nu merse ea tocmai mult, gi numai iaca ce vede un par frumos qi inflorit,dar plin de omizi in toate partile. PArul, cum o vede pe fatd, ztce:

- FatA frumoasi gi hamic6, grijegte-ma $i curat[-ma de omizi, cA ti-oiprinde si eu bine vreodatf,!

Fata, hamicf, cum era, cur4fi pdrul de usctrturi qi de omizi cu mare ingri-jire Si apoi se tot duse inainte sa-$i caute stap0n. $i, mergAnd ea mai departe,numai iaca ce vede o fan6na mdlita 9i parasiti. FdntAna, atunci zice:

* Fattr frumoasl Si hamic6, ingrijegte-mtr, ca fi-oi prinde 9i eu bine vreodata!

I ugemic = persoan6 cdreia nu-i place sA stea acasa.

- 78

Fata rdnegtel f?ntAna g-o grijegte foarte bine; apoi o lasa si-si cauta dedrum. $i, tot mergfind mai departe, numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si maimai si se risipeasci. Cuptiorul, cum vede pe fatd zice:

- Fatl frumoasi $i hamicd, lipegte-rni gi grijegte-ma, ca poate tri-oi prinde

si eu bine vreodati!Fata, care gtia ci de facut treabd nu mai cade coada nimf,nui, igi sufleci

mAnicile, cAlca lut 9i lipi cuptiorul, il humui gi-l griji, de-fi era mai mare dragulsa-l priveSti. Apoi igi spala frumu$el mAinile de lut gi pomi iarlsi la drum.

$i mergdnd ea acum si zi si noapte, nu $tiu ce facu ctr se rlt6ci; cu toateaceste nu-gi pierdu nadejdea in Dumnezeu, ci merse tot inainte, pana ce, inff-unadin zile, des-diminea[i, treclnd printr-un codru intunecos, da de-o poiand foartefrumoasi, gi in poiana vede o casuta umbrita de niste loziiz pletoase; si cdnd s-apropie de acea casa, nunl:.li ilicl o baba int6mpina pe fata cu blAndete si-i zice:

- Da' ce caufi prin aceste locuri. copila. si cine esti?- Cine sd fiu, matugica? Ia. o fata siraca, fara mama gi fara tata, pot zice;

gi numai Cel-de-Sus stie cdte Am tras, de cAnd mama care m-a facut a pusmAinile pe piept! Stap0n caut gi, necunoscAnd pe nimeni si umbldnd din loc inloc, m-am ratacit. Dumnezeu insi m-a povaguit de-am nimerit la casa dumitaleqi te rog str-mi dai salagluire3.

- Sarmani fata! zise batrAna. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indem-nat la mine si te-a scapat de primejdii. Eu sunt Sfanta-Duminica. Slujegte lamine astlzi si fii incredintrata ca mine n-ai iesi cu mdinile goale de ia casa mea.

- Bine, mxicuF, dau'nu $tiu ce trebi am sa fac.- Ia, sd:-mi laia copilagii, care dorm acum, $i sd-i hrarneSti; apoi sa-mi faci

bucate; gi, cAnd m-oi intoarce eu de la biserica, sa le gasesc nici reci, nicifierbinti, ci cum is mai bune de mdncat. $i, cum zice, batrina porne$te la biser-ici, iar& fata suflici mAnicile gi s-apucA de treabi. IntAi Si-ntAi face lautoare,apoi iese afara si incepe a striga:

- Copii, copii, copii! Veniti la mama sA vd leie!

$i, cAnd se uita fata ce sa vada? Ograda se umpluse gi padurea fojgaia de-omullime de balauri gi de tot soiul de jivine mici si mari; insd, tare in credintl Sicu nAdejdea in Dumnezeu, fata nu se sparie; ci le ia pe cdte una gi le ll si leingrijegte cdt nu se poate mai bine. Apoi s-apucl de facut bucate, si c6nd a venitSfdnta-Duminicl de la biserica Si Si-a vdzut copiii lauti frumos gi toate trebilebine facute, s-a urnplut de bucurie; gi dupi ce-a $ezut la masa, a zis fetei sa seuite in pod gi si-gi aleaga de-acolo o lada, care a vre ea, si sA li-o ieie ca sim-

larAni=acurata.2lozie = specie cle salcie sau rachita din ale carui ramuri se fac impletituri.3 salasluiri = adiloost.4 ala'= a soAla.

- 79

brie; dar sa n-o deschida pAn-acasa Ia tata-sau. Fata se suie in pod gi vede acolo pe to

o mulfime de lazi: unele mai vechi gi mai urAte, altele mai noua qi mai frumoase. facut

Ea insi, nefiind lacomd, g-alege pe cea mai veche si mai urdta dintre toate. $i si clt

cflnd se da cu dAnsa jos, Sfdnta-Duminici cam increfeSte din sprAncene, dar n-are a gas

incotro, ci binecuvAnteua pe fata, care iSi ie lada in spate $i se intoarna spre mintt

casa parinteasca cu bucurie, tot pe drumul pe care venise. ut po

Cand, pe drum, iaca cuptiorul grijit de dAnsa era plin de placinte crescute Dumtgi rumenite... $i maninca fata la pltrcinte, 9i maninca, hat bine; apoi igi mai ie caci i

citeva la drum gi pornegte. bunf,

Cind mai iiicolo, numai iaca fdntAna grijita de dAnsa, era plini pAna-n ziua t

gurf, cu apl limpe<te cum ii lacrima, dulce si rece cum ii gheafa. $i pe colacul pustie

f6ntf,nii erau dou4 pahare de argint, cu care a baut la apl pdnx s-a rxcorit. Apoi rhzgit

a luat patrarele cu sine 9i a pomit inainte. lada.

$i mergdnd mai departe, iaca parul grijit de ddnsa era incarcat de pere,galbene ca ceara, de coapte ce erau, si dulci ca mierea. Parul, vlzdnd fata, g-aplecat crengile-n jos; si ea a m6ncat la pere si s-a luat la drum cAte i-a trebuit.De-acolo mergind mai departe, iaca, se intAlnegte gi cu cileluga, care acum eravoinicA Si frumoasa, iard la git purta o salba de galbeni, pe care a dat-o fetei, camulpmita pentru ca a cautat-o la boala. $i de aici, fata, tot mergAnd inainte, aajuns acasA la uu-sau. Fata arunci scoate salba si paharele cele de argint gi leCa ur.ine-siu: apoi deschiz^dnd iada impreund, nenumarate herghelii de cai,cirezi de vite 5i rurme de oi ies din ea. incAt mo$neagul pe loc a intinerit, vaz6ndad,rea bogadi: Iara baba a ramas oprita si nu ttia ce si faci de ciuda. Fata babeiarunci si-a iuat inima-n dinli si a zis:

- Las', marna, ctr nu-i prldatl lumea de bogatrii; mi duc si-ti aduc eu $imai multe.

$i cum zice, pome$te cu ciudl, trdsnind gi plesnind. Merge $i ea citmerge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata mo$neagului; se intOlnegte gi eacu cltelusa cea slaba si bolnav[; da si ea de parul cel ticsit de omide, de fAntAnacea mfllita gi seactr 9i pirisita, de cuptiorul cel nelipit gi aproape si se risipeasca;dar cdnd o roagf, $i cltelu$a, gi plrul, Si fdntdna gi cuptiorul ca si ingrijeasci dedinsele, ea le rhspundea cu ciuda si in bataie de joc:

- Da' cum nu!? Ca nu mi-oi festeli eu mAnutele tatucutei si alemimucufei! Multe slugi afi avut ca mine?

Atunci, cu toatele, $tiind ctr mai ugor ar putea capata cineva lapte de la ovacf, stearpa decit sA te indatoreasc4 o fati alintata gi lenegi, au lasat-o sa-$iunneze drumul in pace $i n-au mai cerut de la d6nsa nici un ajutor. $i mergnndea tot inainte, a ajuns apoi si ea la SfAnta-Duminica; dar 9i aici s-a purtat tothursuz, cu obraznicie gi prosteste. in loc si faca bucatele bune gi potrivite gi sileie copiii Sfintei-Duminici cum i-a llut fata moqneagului de bine, ea i-a opirit

T"

s-aprcLa fdrapl p:pahansete s-cu lopNu, cicrengiinaintec6nd apuie nde ciur

ibogafirau mdrs-au fa

Ibogafilpe stAlla caszaveau.baba p

I srurlut- coclor

o pe tofi, de lipau 9i fugeau nebuni de usturime Si de durere. Apoi bucatele le-a

;. facut afumate, arse $i sleite, de nu mai era chip s4le poatl lua cineva in gurtr...

ti $i cind a venit Sff,nta-Duminici de la biserici gi-a pus mAinile-n cap de ceea ce

E a gasit acasa. Dar Sf6nta-Duminictr, blinda 9i ingaduitoare, n-a vrut si-gi puie

€ mintea cu-o $turlubatecal $i c-o lenegi de fatl ca aceasta; ci i-a spus sd se suiein pod, si-gi aleagi de acolo o lada, care i-a pllcea, $i sf, se duca in plata lui

E Dumnezeu. Fata atunci s-a suit si si-a ales lada cea mai noui $i mai frumoasa;

le cici ii placea si ieie cdt de mult Si ce-i mai bun gi mai frumos, dar sl facl slujbabunl nu-i pltrcea. Apoi, cum se da jos din pod cu lada, nu se mai duce si-gi ieie

n ziua buntr si binecuvdntare de la Sffinta-Duminictr, ci pomegte ca de la o casl

il pustie gi se tot duce inainte; 9i mergea de-i pArAiau cf,lcdiele de fricl s[ nu se

ri rf,zg0ndeasci Sfdnta-DuminicA, si pomeascl dupa ddnsa s-o ajungl gi sa-i ieielada.

e, $i cAnd ajunge la cuptior, frumoase placinte erau intr-insul! Dar cAnd

.a s-apropie sd ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta, focul o arde $i nu poate lua.

rL La fdnt6na, agijderea; paharutele de argint, nu-i vorba, erau, gi fintdna plina cu

ia apl pAna-n guri; dar cind a vrut fata sa puie mdna pe pahar gi sa ieie api,

)a paharele pe loc s-au cufundat, apa din fdntina, intr-o clipiti a secat si fata de

a sete s-a uscat!... Cand trecu prin dreptul parului, nu-i vorba, ci parca era barut

le cu lopata de pere multe ce avea, dar credefi c-a avut fata parte sa guste vreo una?

ti, Nu, ctrci parul s-a facut de o mie de ori mai inalt de cum era, de-i ajunsese

d crengile in nouri! g-atunci... scobe$te-te fata babei in dinti! Mergdnd mai

ci inainte, cu citelu$a inca s-a intalnit; salba de galbeni avea gi acum la glt; darc6nd a vrut sf, i-o ieie, citeluga a mu$cat-o de i-a rupt degetele gi n-a lisat-o si

si puie mAna pe dflnsa. isi musca fata acum degefelele mf,mucutei $i ale tatucutei'

de ciudtr si de rusine, dar n-avea ce face.in sfdrsit, cu mare ce a ajuns ea acastr, la m[-sa, dar si aici nu le-a ticnit

bogitia. CAci, deschizdnd lada, o multime de balauri au iegit dintr-insa gi pe locau mdncat pe babl cu fata cu tot, de parca n-au mai fost pe lumea asta, gi apois-au ftrcut balaurii nevizuti cu lada cu tot.

Iar mogneagul a rirnas linistit din partea babei, gi avea nenumiratebogifii. El a maritat pe fiictr-sa dupl un om bun si hamic. Cucosii cdntau acumpe stAlpii porfilor, in prag $i in toate pa{ile; iar gainile nu mai cdntau cucogegtela casa mogneagului, sa mai facf, a rf,u, c-apoi atunci nici zile multe nu maiaveau. Numai atatacamogneagul a rtrmas pleguv gi spetit, de mult ce-l netezise

baba pe cap si de cercat in spatele lui cu cociorva2, daci-i copt malaiul.

at

ialaa;le

le

o'sirdotsarit

I sturlubatec = (aici) flri minte.2 cociorva = unealE casnicl, semdnind cu o lopetich cu coadi lungtr, folosita la scos jarul sau

cenu$a din cuptorul tirinesc.

81

Tovestrea porcului

Cica era odata o babi Si-un mo$neag, mogneagul de o suta de:ni si baba de nouf,zeci, si amdndoi batrAnii acegtia erau albi

ca iama si posomordfi ca vremea cea rea, dinpricini cf, n-aveau copii. $i, Doamne! taremai erau doriti si aiba mAcar unul, cici cdt

eta ziulica gi noaptea de mare, $edeau sin-guri-singurei cuc, si le tiuia urechile, deurit ce li era. $-apoi pe linga toate acestea,

nici vreo scofali mare nu era de dAnqii: unbordei ca vai de el, nigte foale rupte, a$ter-

nute pe laitil, Si atata era tot. Ba de la o vremeincoace, urdtul ii mdnca si mai tare, citci tipenie de om

nu le deschidea usa; parca erau bolnavi de ciuma, stumanii!in una din zile, baba ofta din greu si zise mogneagului:- Doamne, mo$nege, Doamne! De cdnd suntem noi, inca nu ne-a zis

nime: tatl si mamtr! Oare nu-i plcat de Dumnezeu c4 mai triim noi pe lumeaasta? Cici la casa fara copii, nu cred cl mai este vreun Doamne-ajuti!

- Apoi da, mai bab4, ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu?- Asa este, mognege, vxd bine, dar, pini la una, pdni \a alta, qtii ce am

gAndit eu asti-noapte?- $tiu, mai babtr, daci mi-i spune.- Ia, mdne dirnineafa, cum s-a mijit de ziutr, si te scoli 9i sA apuci incoffo-i

vede cu ochii; Si ce ti-a iesi inainte lntdi Si-ntdi, dar a fi om, da', gerpe. da', insfdrgit, orice alta jivina a fi, pune-o in traistl 9-o ada acasi; vom cre$te-o $i noicum vom putea, $i acela str fie copilul nostru.

Mogneagul, sf,tul si el de-atita singurtrtate Si dorit s[ aiba copii, se scoali adoua zi des-dimineata, lsi ie traista in bat $i face cum i-a zis baba.,. Pornegte el gi

se duce tot inainte pe nigte ponoare2, pdna ce dl peste un bulhac3. $i numai ce iataca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei, care $edeau tologili in glod gise pirleau la soare. Scroafa, cum vede pe mo$neag cl vine asupra ei, indata incepea grohai, o rupe la fuga, gi purceii dupl dAnsa. Numai unul, cate era mai ogArjita,mai rapanos gi mai ripciugos, neputdnd iesi din glod, rtrmase pe loc,

I laita = scdndurA. latA pe care se stA, fixati de-a lungul peretelui, in casele tarAne$ti., ponor = povaml$ abrupt.r bulhac = baltoaca.a ogdrjit = slab, pipemicit.ffi

82

sdTC

3u:

t

- sul

Mogneagul degraba il prinde, il baga in traisti, aga piin de glod si de altepodoabe cum era, gi pomegte cu dAnsul spre casd.

- Slava lie Doamne! - zise mogneagul - ci pot sa duc si babei mele omAngAiere!... Mai qtiu eu?... Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat in gdnd ierinoapte de una ca asta.

$i cum ajunse acastr, zise:- Iaca, mhi blbulci, ce odor [i-am adus eu! Numai sa-ti ffaiasca! Un baiat

ochios, sprincenat si frumusel, de nu se mai poate! iti samana {ie, ruptabucltici!... Acum pune de lautoare 9i grijegte-l cum $tii tu ca se grijesc baiedi;ci, dupl cum vezi, ii cam colbtritl, mititelul!...

- Mognege, mognege! - zise baba - nu ride, ci gi acesta-i faptura luiDumnezeu, ca gi noi... ba poate si mai nevinovat, si.rmanul.

Apoi, sprinteni ca o copill, face degraba legie, pregtrtegte de scaldatoare

Si fiindca stia bine treaba mogitului, ltr purcelul, il scaldtr, il trage frumugel cuunturi din opait2 pe la toate incheieturile, il strdnge de nas gi-l sumula, ca sa nuse dioache odorul! Apoi il piaptlnl gi-l grijegte aga de bine, ci peste cAteva zileil scoate din boali; si cu tirdfe, cu cojile, purcelul incepe a se infiripa gi a cregtevtrzind cu ochii de-ti" era mai mare dragul sa te uiti la el. IarA baba nu gtia ce strmai faca de bucurie ci are un baiat a$a de chipos, de hazliu, de gras si invalit caun pepene. Sa-i fi zis toatf, lumea ci-i urAt $i obraznic, ea finea una gi buni - cibfiet ca baietul ei nu mai este altul! Numai de un lucru era baba cu inima jig-nita - ci nu putea str le zici tata $i mama.

intr-una din zile, moqneagul voiegte a merge la tArg si mai cumpere cdte ceva.- Mognege - zise baba - nu uita sa aduci si niste ro$cove pentru ist biiet,

ca tare a fi dorit mititelul.- Bine, mii baba. Dar in g6ndul sAu: ,,Da mAnca-l-ar brdnca sf,-l minlnce,

surla3, ca mult mA mai inadusi cu ddnsul! De-am ave pdne $i sare pentru noi,da' nu sl-l mai lndop 9i pe dAnsul cu bunit6ti... Cdnd m-a$ potrivi eu babei latoate cele, apoi ag lua cdmpii!"

in sfirsit, mogneagul se duce latArg,tArguiegte el ce are de tArguit si, cAndvine acasl, baba il intreabtr, ca totdeauna:

- Ei, mo$nege, ce mai stii de pe la tnrg?- Ce s6 $tiu, mai babil Ia, nu prea bune ve$ti: imparatul vrea s6-qi mdrite fata.- $i asta-i veste rea, mognege?- D-apoi lngtrduiegte putin, mai baba, ca nu-i numa atdta, cit, de ce-am

auzit eu, mi s-a suit parul in vdrful capului. $i cdnd ti-oi spune pAna la sfArgit,cred cf, ti s-a lncrdncina si lie camea pe tine.

G'ilJ,="Iia""'ur2 opail = lainpr miia ce lumineazi cu ajutorul unui fitil introdus intr-un vas cu seu, ulei sau untur6.r surlA = instrument muzical popular de suflat.

T*

- Da' de ce, mognege? Vai de mine!- D-apoi, iaca de ce, mtri baba, asculta. imparatul a dat de gtire prin

crainicii sai, in toattr lumea, ctr oricine s-a afla sl-i faca, de la casa aceluia gi pinala cu4ile impir[tegti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe gi fel de fel decopaci, pe de-o parte gi pe de alta, $i in copaci sl c6nte tot felul de p[seri, carenu se mai aflf pe lumea asta, aceluia ii da fata; ba cicl-i mai d[ 9i jumltate dinimpAratia lui. Iari cine s-a bizui sa vie ca s-o ceara de nevasti, $i n-a izbutit safacA podul, a$a cum [i-am spus, aceluia pe loc ii si taie capul. $i cica pdna acumo multime de feciori de crai 9i de implrati, cine mai stie de pe unde, au venit ginici unul dintre ei n-a flcut nici o isprava; gi implratul, duptr cum s-a hotlr6t, petoti ia taiat, fAra crufare, de le pldnge lumea de mila! Apoi, mai baba, ce zicl?Bune ve5tile sunt acestea? Ba gi impiratul cicl s-a bolnivit de suptrrare!

- Of! moSnege, of! boala implrafilor e ca sAnatatea noastrf,! Numai desprefetii de impf,rat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ctr mare jale gi aleanor fi mai duc0nd mamele lor pentru ddnsii! Mai bine ci al nostru nu poate vorbi

$i nu-l duce capul ca pe al1ii... la atdte iznoavel.- Bune-s gi acestea, mli baba... da' buntr ar fi si aceea, cdnd ar avea cine-

va un fecior care si facl podul Si s[ ia pe fata imptrratului, cf, gtiu c-ar inctrlecape nevoie $i, Doamne! mare slavi ar mai dobindi in lume!

CAnd vorbeau batrdnii, purcelul gedea in culcu$, lntr-un cotlon sub vatrf,,cu ritul in sus, gi, uitdndu-se tinta in ochii lor, asculta ce spun ei $i numai pufneadin cind tn cind. $i cum sftrtuiau batranii, ei inde ei, numai iaca se aude subvatril ,,Tattr $i mam[! eu il fac."

Baba atunci a ametit de bucurie, mogneagul insi, gdndind c[-i uciga-l-crucea,s-a spiriet $i, uimit, se uita prin bordei in toate ptrdile, sl vadf, de unde a iesit acelglas; dar, neviznnd pe nime, si-a mai venit in sine. insi godacul iar a sfrigat:

- Tata, nu te infricoga, cf, eu sunt! Ci treze$te pe mama $i du-te laimplratul de-i spune ca eu ii fac podul.

Mogneagul atunci zise inglinat:- D-apoi ai sal pofi face, dragul tatei?- Despre asta n-aibi grijf,, tatf,, ctr e$ti cu mine. Numai du-te si veste$te

impiratului ce-am spus eu!Baba atunci, venindu-$i ln sine, saruta baietul gi-i zise:- Dragul mamei, drag! Nu-fi pune capul in primejdie, gi pe noi si ne lagi,

tocmai acum, str4ini, cu inima arsl gi fara nici un sprijin!- Nu te ingriji, mimucfu defeliu, cl frlind si nemurind ai s4 vezi cine sunt eu.Atunci mogneagul, nemaiavfind ce zice, iqi peaptanl barba frumos, ie

toiagul batr0netelor in mAntr, apoi iese din casl gi pomegte spre lmptrrltie, Si

I iznoava = noutate. ndscocire.

- 84

L

cum ajunge in tirg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparafului. Unstrljer, cum vede pe mo$neag ca sta pe-acolo, il intreabi:

- Da' ce vrei, mogule?- Ia, am treabtr la imptrratul; feciorul meu se prinde c* i-a face podul.StrAjerul, $tiind porunca, nu mai lungegte vorba, ci ia mogneagul gi-l duce

inaintea imparatului. imparatul, vlzdnd pe mo$neag, il intreaba:- Ce voiegti de la mine, mogule?- Sa treiti multi ani cu bine, luminate qi preaputernice imparate! Fecioru-

meu, auzind cl aveti fata de miritat, m-a trimis, din partea lui, ca si aduc lacunogtinfa Mariei voastre ci el, cici, poate s4 vi faci podul.

- Daci poate sl-l facd, factr-I, mo$nege; $i atunci fata gi jumitate dinimparitia mea ale lui slfie. Iara de nu, atunci... poate-i fi auzit ce-au patit altii,mai de vip decdt ddnsul?! Daca te prinzi aqa, apoi mergi de-ti ada feciorulincoace. Iar4 de nu, cauta-ti de drum gi nu umbla cu gargaunii in cap.

Mogneagul, auzind aceste chiar din gura implratului, se pleaci plna laplmnnt, apoi iese gi pomegte spre casi, ca si-$i aduca feciorul. $i, cum ajungeacasa, spune fecioru-siu ce a zis imparatul. Purcelul atunci, plin de bucurie,incepe a zburda prin bordei, da un ropot pe sub liiti, mai ristoama cdteva oalecu rdtul gi zice:

- Haidem, tituci, si md vada imparatul!Baba atunci incepe a se boci $i a zice:- Se vede ci eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pdni acum

m-am chinuit de l-am crescut si l-am scos din toati nevoia, gi acum... parcx vadc-am si rAmAn fara dAnsul!

$i, tot bocind ea, o apuci lesin de suptrrare.Iar mogneagul, de cuvdnt; pune cu$mal pe cap, o indeasf, pe urechi, igi ie

toiagul in mAna, iese din casf, gi zice:- Hai cu tata, b6iete, s-aducem nori mfine-ta!Purcelul, atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub lliti, apoi se ie dupi

mo$neag, $i cit cole, mergea in urma lui, grohaind si musluind2 pe jos, cum etreaba porcului. Abie ajung ei la porlile palatului imptrritesc, gi strijerii, cum iivid, incep a se uita unul la altul si a pufni de rAs.

- Da' ce-i acesta, mo$ule? zice unul din ei.- D-apoi acesta mi-e feciorul care se prinde c-a face podul impdratului.- Doamne, mogule, Doamne! multA minte iti mai hebuie! zise un strtrjer

batran, se vede ci ti-ai urAt zilele!- Apoi da, ce-i scris omului, in frunte-i este pus, 9i tot de o moarte are sa

moari cineva.

I cusma = caciula.2 a muglui = a scotoci cu botul pentru a gasi cle mAncare.

85

- Dumneata, mo$ule, cum vedem noi, cauti pricina, ziua-miaza-mare, culuminare, ziserl sfffjerii,

- D-apoi asta nu vl privegte pe dumneavoasffi; ia mai bine paziti-vi gura

si dati de stire imparatului c-am venit noi, rtrspunse mogneagul.Strajerii, atunci, se uitara lung unul la altul gi string si ei din umere, apoi

unul din ei veste5te lmplratului despre venirea noilor pefitori, mogneagul cupurcelui sau!... Atunci imparatul ii cheam4 inaintea sa. Mogneagul, cum inffa,se pieaca pdni la pAm0nt Si sttr la ugf,, smerit. Iartr purcelul calci inainte pecovor grohaind 9i incepe a muglui prin cas6.

Atunci impiratul, vizdnd a$a mare obriznicie, pe de-o parte i-a venit ardde, iari pe de alta se tulburi grozav gi zise:

- Da' bine, mo$nege, cdnd ai venit in cela rdnd, parcf, erai in toatx mintea;dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dupl tine? $i cine te-a pus Ia cale sami iei tocmai pe mine in bataie de joc?

- Fereasca Dumnezeu, inal@te impdrate, sa cuget eu, om batran, la una caasta! D-apoi, sd avem iertare, Luminarea voasffi, ca acesta mi-i flacaul, despre carev-am spus mai deunazi ci m-a tramis la Maria voastri, daci v[ mai aduceti aminte.

- $i el are si-mi faci podul?- D-apoi aga nadAjduim in Dumnezeu, ca chiar el, Miria ta!- Hai! ia-[i porcul de-aici si iesi afarl! $i daci pnntr m6ne dimineati n-a

fi podul gata, mognege, are str-ti steie capul unde-ti stau talpele. inlelesu-m-ai?- Milostiv este Cel-de-Sus, Mdria voasffi. Iar[ dactr s-a intimpla - si nu

banuiti, puternice imparate! - dupi dorinta Luminlrii voastre, apoi atunci sa netrimiteti copila acasi.

$i zicAnd aceste, se pleci dupl obicei, isi ie purcelul, iese gi pome$te sprecasa urmat de cAtiva osta$i, inpaza c4rora l-a dat implratul plnl a doua zi, ca savada ce poate fi una ca asta. Caci multa vorbtr, mult rds gi mare nedumerire semai facuse la palat gi in toate pA$ile despre o astfel de batjocurf, nemaipomenitA.

$i, ctrtra sari, ajungAnd mogneagul gi cu purcelul acasi, pe baba o gi apucaun tremur, de spaima, gi incepe a se vf,icari gi a zice:

- Vai de mine, mognege! da' ce foc mi-ai adus la cas6?! Mie ostasi imitrebuiesc?

- inca mai ai gurtr si intrebi? acestea-s faptele tale. M-am luat dupa capultiu cel sec, gi m-am dus pe coclauri, str-ti aduc copil de suflet. $i acum, iaca in

ce chichionl am intrat! Cl n-am adus eu osta$ii, ci ei m-au adus pe mine. $i capu-lui meu se vede ca pdna mAne dimine{a i-a fost scris sa mai steie unde sta!

Purcelul lnsl umbla musluind prin cas[ duptr mdncare gi nici grija n-aveadespre lncurcala ce facuse. Mognegii s-au ciondtrnit cdt s-au mai ciondanit, $i,

t chichion = ghinion, nenoroc.

cdt erau ei de ingrijili, despre ziui au adormit. Iarl purcelul atunci s-a suitbiniSor pe laip, a spart o fereastrf, de bardlhan $i, suflnnd o datl din nxri, s-aufacut ca doua suluri de foc, de la bordeiul mo$neagului, care acum nu mai erabordei, gi pdna la palatul implratului. $i podul, cu toate cele poruncite, era acumgata.Iu6, bordeiul mogneagului se prefacuse inff-un palat mult mai stralucitordec0t al imparatului. $i, deodat6, baba gi moqneagul se trezesc imbricafi in por-fira hpfulteasc4, gi toate bunitxtile din lume erau acum in palaturile lor. Iarapurcelul zburda gi se tologea pe covoare in toate pa{ile.

Tot in acea vreme gi la imparalie sffagnicA zvomra s-a facut, 9i insuqi imptratulcu sfenricii sAi, vAznnd aceast4 mare minune, grozav s-au spiriet, qi temAndu-seimparatul si nu i se int6mple ceva de rau, a facut sfat 9i a gasit cu cale sa deie fatadupA feciorul mogneagului gi de indati a $i timis-o. C[ci gi imparatul, cAt era deimparat, le daduse acum toate pe una, Si nici micar aceea nu era buna: frica!

Nunti n-a mai facut, caci cu cine era s-o faci? Fata impararului, cum a ajunsla casa mirelui i-au placut palaturile $i socrii. Iar cAnd a dat cu ochii de mire, peloc a incremenit, dar mai pe urm4, strAngAnd ea din umere, a zis ln inima sa:

,,Dac[ a$a au vrut cu mine parintii Si Dumnezeu, apoi a$a sa ramAie!" $is-a gi apucat de gospodfie.

Purcelul toattr ziua mu$luia prin casa, dupa obiceiul s4u, iar noaptea, laculcare, leplda pielea cea de porc Ai rtrmAnea un fecior de imparat foarte fru-mos! $i n-a ffecut mult, gi nevasta lui s-a deprins cu ddnsul, de nu-i mai eraacum a$a de urit ca dintdi.

La weo slptf,minA, dou[, tdn4ra lmpiriteasd, cuprinstr de dor, s-a dus str-gimai vada parinfii; iartr pe blrbat l-a lf,sat acasi, ctrci nu-i da mAna str iasi cu dAn-sul. Parintii, cum au vizut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, gi, intrebAnd-odespre gospodlrie $i bfubat, ea a spus tot ce Stia. Atunci imparatul a inceput s-osfatuiasca, zic6.nd:

- Draga tatei! Str nu cumva str te impinga picatul sa-i faci vreun neajuns,ca str nu paFSti vreo nenorocire! Clci, dupl cum v[d eu, ornul acesta, sau ce-afi el, are mare putere. $i trebuie s[ fie ceva neinfeles cu mintea noastra, devreme ce a ficut lucruri peste puterea omeneasctr!

Dup[ aceasta au iegit ie5it amdndoui impXrdtesele in gr6dina ca sa seprimble. $i aici mama sfatui pe fat4 cu totul de alt fel:

- Draga mamei, ce fel de viatl ai str mai duci tu, daci nu pofi iegi in lumecu btrrbatul ttru? Eu te sff,tuiesc aga: si potrivegti totdeauna sa fie foc zdravan insobl, gi, cind a adormi bf,rbatu-tlu, si iei pelea cea de porc Si s-o dai in foc, crstr ardl, $i atunci ai str te m0ntui de dAnsa!

- C[ bine zici, mamf,t iaca, mie nu mi-a venit in cap de una ca asra.

$i cum s-a lntors imp6r4teasa cea tanara sara acasa, a gi poruncit sa-i i";,un foc bun in soba. $i, cind dormea barbatu-siu mai bine, ea a iuar le^e, ;e:

.F

de porc, de unde o punea el, gi a dat-o pe foc. Atunci perii de pe dinsa auinceput a pdr0i gi pelea a sfdrAit, prefacdndu-se in cioric ars qi apoi in scrum; gis-a ficut in castr o duhoare a$a de grozavi, incdt barbatul pe loc s-a trezitinspaimintat, a sAiit drept in picioare $i s-a uitat cu jale tn soba. $i, cdnd a vtzutaceastf, ma^re nenorocire, a lacrimat, zicind:

- Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai flcut?! De te-a invlpt cineva, rtu ti-apriit, iara de ai f[cut-o din capul tiu, rlu cap ai avut!

Atunci ea deodat[ s-a vf,zut incinstr peste mijloc cu un cerc zdravin de fer.Iara barbatu-stru i-a zis:

- Cand voi pune eu mf,na cea dreapti pe mijlocul ttru, atunci str plezneasctrcercul acesta, gi numai atunci si se nasctr pruncul din tine, pentru ci ai ascultatde sfarurile altora, de ai nenorocit gi ctrzaturile ieste de batrani, m-ai nenorocitqi pe mine gi pe tine deodatl! $i daca vei avea cdndva nevoie de mine, atuncisl Stii cf, mf, cheami Ftrt-Frumos, 9i sl mf, cauti in Mdn[stirea-de-Tf,miie.

Cum a sfar$it de zis aceste, deodata s-a stimit un vfuit ntrprasnic, si venind unvirtej ffiico$at, a ridicat pe ginerele impiratului ln sus gi s-a facut nevdzut. Atuncipodul cel minunat indati s-a stricat Si s-a misnrit, de nu $tie ce s-a ftrcut. Iarl palatulin care gedeau mognegii gi cu nora, cu toate boglfiile gi podoabele din el, s-a schim-bat iara$i in sdrtrctrciosul bordei al mogneagului, de mai inainte. Atunci banflnii,vdzdnd asta mare nenorocire gi pe nor[ ln asa hal, au lnceput a o mustra cu lacrimi-le in ochi, gi a-i zice cu asprime si se ductr unde $tie, ctr ei n-au cu ce s-o 1ie.

Ea, v4zindu-se acum aga de nenorocitl gi horopsit4, ce si facl gi-ncotros-apuce? Sl se ductr la parinli? - se temea de asprimea taH-sau 9i de gugubatradeflimare a oamenilor; sa rlmdie pe loc? Nu avea cele hebuitoare si-i era lehamitede musttrrile socrilor. in sfArSit, s-a hotlrit a se duce ln toata lumea, si-gi cauteberbatul. $i hotardndu-se astfel, a zis Doamne-ajuta! 9i a pomit incofto a vazu cu

ochii. $i a mers ea, a mers tot lnainte, prin pustiuri, un an de zile,pAna ce a ajuns inff-un loc silbatic Si cutotul necunoscut. $i aici, vlztnd o cisufA

f i r ' f; f tupilata 9i acoperit4 cu mugchi, carei / marnuisea despre vechimea ei, a batut la

poartl. Atunci se aude dinlaunfu unglas de femeie bandna, zicflnd:

- Cine-i acolo?- Eu sunt, un drumet rAtAcit.- De egti om bun, aproape de

chilioara mea; iar6 de eSti om riu,departe de pe locurile aceste, cf, am o

ctrtea cu dintii de ofel, gi de i-oi da

- 88

L

drumul,le face mii $i farame!

- Om bun, maicuti!Atunci i se deschide poarta $i drumeata intra inlaunfu.- Da', ce vdnt te-a adus, $i cum ai punat rizbate prin aceste locuri, femeie,

hai! Ca pasare m4iastrA nu vine pe aici, necum om pamdntean.Atunci drumeafa a oftat din greu $i a zis:- Ia, picatele mele m-au adus, mlicuta. Caut Minastirea-de-Tamdie Si nu

Stiu in care pafie a lumii se aflA!- Se vede ca tot mai ai oleaci de noroc, de ai nimerit tocmai la mine. Eu

sunt SfAnta-Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.- De nume am auzit, mf,icu$, dar c[ te afli in lumea asta, nici prin cap nu

mi-a trecut vreodat4.-Yezi? Tot de noroc sl se pldngtr omul!Apoi Sfinta-Miercuri a strigat o datl cu glas putemic, 9i pe loc s-au

adunat toate jivinele din imparitia ei; si intreb6ndu-le despre ManAstirea-de-Tamaie, au rispuns toate deodata ca nici n-au auzit mAcar pomenindu-se denumele ei. Sfinta-Miercuri, auzind aceste, s-a aratat cu mare parere de rAu, dar,neavind nici o putere, a dat drumetei un com de prescurf, 9i un patraruf de vin,ca si-i fie pentru hranl la drum; si i-a mai dat inca o furci de aur, care torceasingurf,, Si i-a zis cu binegorul: ,,P&streaz-o, ca fi-a prinde bine la nevoie". Apoia lndreptat-o la sori-sa cea mare, la SfAnta-Vineri.

$i drumeata, pomind, a mers iar un an de zile tot prin locuri silbatice sinecunoscute, pana ce cu mare greu ajunse la Sfnnta-Vineri. $i aici i s-a htamphtca si la Sf0nta-Miercuri; numai ca Sfanta-Vineri i-a mai dat gi ea un com de pres-curl, un pAhdrut de vin gi o vdrtelniti de aur care depina singur[; gi a indreptat-o$i ea, cu multa bunltate si bldndete, la sorf,-sa cea mai mare, la Sfdnta-Duminica.

$i de aici drumeata, pomind chiar in acea zi, a mers iarigi un an de zileprin nigte pustietlti si mai grozave decAt cele de pAna aici. $i fiind ins4rcinatipe al treilea an, cu mare greutate a putut sX ajungi pdna la SfAnta-Duminica. $iSf6nta-Duminicl a primit-o cu aceeagi rflnduiall gi tot aga de bine ca gi surorilesale. $i, ftrcdndu-i-se mila de aceasti nenorociti si zdruncinata fiinfd, a strigatSi Sfdnta-Duminictr o data din rtrsputeri, $i indati s-au adunat toate vietafile: celedin ape, cele de pe uscat $i cele zburatoare. $i atunci ea le-a intrebat, cu totdinadinsul, daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Mantrstirea-de-Tamdie. $i toate au rtrspuns ca dintr-o singura guri, cA nu li s-a intAmplat saaudA macar vorbindu-se vreodatA despre aceasta. Atunci Sfdnta-Duminica aoftat din addncul inimii, s-a uitat galig la nenorocita drumeata gi i-a zis:

- Se vede cA vreun bllstam al lui Dumnezeu sau altaceva, asa trebuie safie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Ca aici este capatul unei luminecunoscute inca Si de mine, Si oricdt ai voi tu gi oricare altul sA mai meargainainte de aici, este cu neputinfi.

- 89

$i atunci, numai iaca un ciocirlan gchiop se vede viind, cdt ce putea; gi,govilc, $ovilc, qov6lc! se infitrogeazl inaintea Sfintei-Duminici. Atunci ea ilintreaba gi pe acesta:

- Tu, ciocirlane, nu cumva gtii unde se afla Min6stirea-de-Tamiie?* Da, cum sl nu gtiu, stapdna? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am

frint piciorul.- Daci-i aga, apoi acum indatl id pe aceasta femeie, du-o numaidecdt

acolo, cum ii $ti tu, oi pov4truiegte-o cum a fi mai bine.Atunci ciocirlanul, oftdnd, a raspuns cu smerenie:- MA supun cu toaffi inima la slujba Mlriei voastre, sgpana, de$i este

foarte cu anevoie de mers pAna acolo.Apoi Sfdnta-Duminici a dat gi ea drumetei un corn de prescuri gi un

paharut de vin, ca sa-i fie de hrantr pAna la Manasdrea-de-Ttunaie; si ia mai dato tipsie mare de aur, gi o clogc& tot de aur, btrtutl cu pefre scumpe, gi cu puii totde aur, ca si-i prindi bine la nevoie; gi apoi a dat-o pe sama ciocdrlanului, careindati a gi pornit, sov0lcAind.

$i cAnd ciocArlanul pe jos, c6nd drumeafa pe sus, cind ea pe jos, cAnd elpe sus. $i cAnd biata drumeaftr nu mai putea nici pe sus nici pe jos, atunci indaticiocdrlanul o lua pe aripioarele sale gi o ducea. $i tot aga mergdnd ei inca un ande zile, cu mare greutate gi zdruncen, au trecut peste nenumruate tari Si mari, $iprin codrii qi pustietafi a$a de ingrozitoare, in care fojgaiau balauri, aspide veni-noase, vasiliscul cel cu ochi farmacitori, vidre cu cdte doutrzeci si patru decapete Si alta mulgime nenumaiati de g0ngdnii 9i jiganii inspiimAnt6toare, carestateau cu gurile ctrscate, numai qi numai sa-i inghiti; despre a clror licomie,viclenie $i rautate nu-i cu putintrl si povesteascl limba omeneasca.

$i, in sfArgit, dupa atdta amar de trudl gi primejdii, cu mare ce au izbutitsa ajunga la gura unei pegteri. Aici cf,lf,toarea s-a suit iarasi pe aripele ciocir-lanului, din care abia mai putea fafai, Si el Si-a dat drumul cu dinsa pe o altalume, unde era un rai, $i nu altdceva!

- Iaca Minastirea-de-Tamdie! zise ciocnrlanul. Aici se afla Fat-Frumos,pe care-l caufi tu de-atdta amar de vreme. Nu cumva [i-i cunoscut ceva aici?

Atunci ea, de$i ii fugeau ochii de atAtea strf,luciri, se uita mai cu bagare desama gi indati cunoa$te podul cel minunat din ceea lume, $i palatul ln care traiseea cu Fat-Frumos aga de putin, si indatr i se umplura ochii de lacrimi de bucurie.

- Mai stai! Si nu te bucura a$a degrabtr, c6 egti incA nememicA pe acestelocuri, gi tot n-ai scapat de primejdii, zise ciocnrlanul.

ii arata apoi o fentana, unde trebuia sa se duci trei zile de-a r6ndul; il spusecu cine are sl se intAlneascl gi ce s[ vorbeasctr; o povlfuie$te ce si faci, rdnd perAnd, cu frrca, cu vdrtelnila, cu tipsia gi cu clogca cu puii de aur, daruite de cele treisurori: Sfnnta-Miercuri, Sfdnta-Vineri Si Sfdnta-Duminica. Apoi, luindu-gi ziua

- 90

\-

buni de la cdLlf,toarea lncredintattr lui, iute se intoama inapoi, zburlnd neincetat, defrica sx nu-i mai rupA cineva Si celalalt picior. Iari nememica drumeala, lacrimand,il petrecu cu ochii ln zbor, mergAnd spre fintAna ce-i aritase el.

$i cum ajunge la fintdna, scoate mai intli furca, de unde o avea strAnsa,gi apoi se pune jos str se odihneasci.

Nu trece mult gi, viind o slujnici sa ieie apa, cum vede o femeie necunos-cuta $i furca cea minunatl torcdnd singura fire de aur, de mii de ori mai subtiridecAt parul din cap, fuga la st[pdni-sa si-i da de veste.

Stapdna acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul, ingrijitoareade la palatul lui Fat-Frumos, o vrijitoare strasnicA, care inchega apa gi care gtiatoate driciriile de pe lume. Dar, numai un lucru nu $tia hlrca: gAndul omului.Talpa-Iadului, cum aude despre aceasti minunitie, trimite slujnica degraba, sa-icheme femeia cea straina la palat, gi cum vine o intreabi:

- Am auzit ch ai o furca de aur care toarce singuri. Nu ti-i de vinzare gicAt mi-i cere pe ddnsa, femeie, hai?

- Ia, slr m[ laSi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme impiratul.- De ce nu? Di furca incoace si ramii aici pAna la noapte, cdnd s-a inturna

impiratul de la vdnitoare.Atunci drumeaga da furca si rtrmdne. $tirba Baba-Cloanta, gtiind ca

imparatul are obicei a bea in toata sara o cupa de lapte dulce, i-a pregZitit acumuna ca sa doarma dus pAni a doua zi dimineati. $i cum a venit imparatul de lavAnatoare $i s-a pus ln a$ternut, hArca i-a Si trimis laptele; gi cum l-a bautimparatul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-Iadului a chemat pe necunos-cuta drumea@ in odaia imparatului, dupi cum avusese tocmeali, gi a lasat-oacoio, zicAndu-i incetigor:

- $ezi aici pAni spre ziu4, ca am sa vin atunci tot eu sd te iau.Hnrca, nu doar ca $optea $i umbla citinel ca sa n-o auda imparatul, ci avel

grija sa n-o audi, din odaia de alaturea, un credincios al imparatului, care intoate zilele umbla cu dAnsul la vdnat.

$i cum s-a departdt baboiul de acolo, nenorocita drumeafa a ingenunchi.::lAnga patul sofului ei si a inceput a pldnge amar pi a zice:

* Fat-Frumos! Ftrt-Frumos! intinde mdna ta cea dreapta peste n'rirlo.:meu, ca si plesneasci cercul ist afurisit $i si se nasca pruncul taul

$i, sirmana, s-a chinuit pnna despre ziuit, dar in zadar, caci inr:,,::.'..parca era dus pe cea lume! Despre ziua, Talpoiul a venit posomoritr. a ir,- . ::necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda str iasi din ograda si sa nie.,:-: ..r -:

. gt ie. $ inenoroci ta, ie$indcunepusinmasiginecaj i tacavai de ea. s- . . ' ' . . - . : - , . .la fdntAni $i a scos acum vdrtelnita. $i viind iaragi slujnica ia:::. :. '.,::r - ..

aceasta mare minune, fuga la stapini-sa gi- i spune c?r femei:::- -: -: . . -: :acumovArtelni tadeaurcaredeapanAsinguragicare- imuitni- ' : : - : - . - - - . : - : - - '

furca ce i-a dat. Atunci pohoafal de baba o cheami iaraSi la d6nsa prin slujnici,pune mdna gi pe virtelnita, tot cu acelagi viclegug, $i a doua zi des-dimineap oscoate iarasi din odaia impiratului si din ogradi.

insl ln aceastl noapte, credinciosul implratului, simtind ce s-a petrecut $ifacdndu-i-se mila de nenorocita straini, gi-a pus in gind sa descopere viclegugul

babei. $i cum s-a sculat implratul $i s-a pomit la vAnitoare, credinciosul i-aspus cu de-amturuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma.

$i imparatul, cum a auzit aceste, pe loc a tresarit, de parctr i-a dat inima dintr-insul. Apoi a plecat ochii in jos gi a inceput a lacrima. $i pe cind din ochii luiFat-Frumos se scurgeau giroaie de lacrimi, la fAnt6na $tiuti, urgisita $i zbuciu-mata lui sotie scosese acum pe tipsie $i closca cu puii de aur, cea mai de pe urmia ei nidejde! $i cum sta ea in preajma fdntdnii, numai ce iaca pe slujnica stiutaiarasi o aduce Dumnezeu la fdntnni, $i cdnd mai vede $i aceasta mareminunitie, nici mai a$teapta sa ieie apd, ci fuga la stip6ni-sa gi-i spune:

- Doamne, stipdna, Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum otipsie de aur $i o closci de aur, cu puii tot de aur, a$a de frumogi, de-ti fug ochiipe ddngii!

Babomila, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicdnd in g6ndul sau:

,,Dupl ce umblA ea, nu se mindnci..."

$i cum vine straina, hoanghina pune mAna 9i pe tablaua cea de aur gi pe

clogca de aur cu puii de aur, tot cu acelagi viclequg.Dar lmptrratul, cdnd a venit in asta-sari de la vAnat Si cdnd i s-a adus

laptele, a zis in gindul sau:

,,Acest lapte nu se mai be," $i cum a zis, l-a gi aruncat pe furig undeva, $ipe loc s-a facut ci doarme dus.

Dupa ce hdrca s-a incredintat ca imparatul doarme, bizuindu-se ea 9i acumin puterea bauturii sale, a adus iariqi pe striini in odaia lui, tot cu aceeagi rin-duiall ca Si in noptile trecute; $i, lisAnd-o acolo, s-a deptrrtat. Atunci zbuciu-mata drumeald, cdzdnd iarasi in genunchi ldnga soful ei, se ineca in lacrimi,spuind iartsi cuvintele aceste:

- Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doui suflete nevinovate, care sechinuiesc de patru ani, cu osAnda cea mai cumplita! $i intinde mina ta ceadreapttr peste mijlocul meu, sa plesneasca cercul $i sa se nasca pruncul tau, canu mai pot duce aceasta nesuferita sarcina!

$i cnnd a sfArsit de zis aceste, Fat-Frumos a intins mdna ca prin somn, gi,

cdnd s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, qi ea indata a nascut pruncul,fara a simti cdtuSi de pugin durerile facerii. Dupa aceasta impariteasa poveste$tesofului stru cAte a patimit ea de cdnd s-a facut el nevieut.

t pohog = perSosrli ticf,loasi, imorala.

92

Atunci lmpiratul, chiar in puterea noptii, ridica toam curtea in picioare 9iporunce$te sa-i aduc6 pe hArca de baba inaintea sa, dimpreuna cu toate odoareleluate cu viclegug de la implrAteasa lui. Apoi mai poruncegte sd-i aduca o iapasireapf,l $i un sac plin cu nuci, 9i si lege $i sacul cu nucile gi pe hflrca de coadaiepei, si sl-i deie drumul. $i aga s-a ficut. $i cdnd a inceput iapa a fugi, undepica nuca, pica gi din Talpa-Iadului bucitica; gi cand a picat sacul, i-a picat 9ihdrcei capul.

Hdrca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-amspus ca daduse mogneagul, crescatorul lui Fat-Frumos. Ea, prin dracariile ei,preficuse atunci pe st4p0ne-siu, Fit-Frumos, ln purcelul cel og6rjit, rapciugosgi rf,pinos, cu chip sa-l poata face mai pe urma si ieie vreo fati de-a ei, din celeunsprezece ce avea gi care fugisera dup[ ddnsa din bulhac. Iaca dar pentru ceFat-Frumos a pedepsit-o aqa de grozav. Iarx pe credincios cu mari daruri l-audaruit hparatul gi lmplrlteasa, $i pe l0nga dAnSii l-au finut pdna la sfirgitulvietii lui.

Acum, aduceti-vi aminte, oameni buni, c4 Fat-Frumos nu facuse nuntf,cdnd s-a insurat. Dar acum a facut $i nunta $i cumatria totodattr, cum nu s-a maipomenit Si nici cred c6 s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. $i numai c0t ag0ndit Fit-Frumos, $i indata au fost de fata parintii imparatesei lui si cresctrtoriistri, baba gi mogneagul, imbracafi iarASi in porfiri impariteasci, pe care i-au pusin capul mesei. $i s-a adunat lumea de pe lume la aceastd mare gi bogati nunta,si a tinut veselia trei zile si trei nopti, si mai tine si astazi, dacii nu cumva s-a fisfdrsit.

- %

r sireap = iute, navalnic, greu de stapAnit, salbatic.

Vladivni '^ Glin

Tweofrea ursulul catenluUrgii care triiesc la Polul Nord sunt albi. Cred ca din pricina asta le

spune ur5i albi (dar, firegte, daci vreunul dintre voi a aflat ctr li se spune albidin alte pricini, il rog sf,-mi dea de Stire Si str nu mtr mai lase si scriu min-ciuni). Asa...

Ei, si iati ca printre urgii cei albi de la pol s-a ramcit intr-o buntr zi un urscafeniu, un urs mare gi frumos, care venea tocmai din muntii nogfri. Cum a ajunsel la pol str nu mi intrebafi, ci nu gtiu. Ce gtiu e ca s-a pomenit acolo gi ctr ainceput sf, ca$te ochii la muntii de ghea(a gi la focile care se zbenguiau pe ei.

- Ia te uita!... Un urs murdar! strigtr o foci, $i toate surorile ei incepurtr sdchicoteascA, str hohoteasci gi sa se prlptrdeasctr de rAs.

- E mAnjit tot!- De la gheare p0n' la bot!- Vai, vai, ce caraghios!- Parc-a fost muiat in sos!Uite-a$a rideau focile, rddeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uita in

jur, gata sa rdda si el de ursul cel murdar (pentru ci urgii, se $tie, se spala pe dintiin fiecare dimineatl gi seari, ba mai fac gi baie) cind, spre marea lui mirare, nuvizu nici un urs.

- Nu cumva rddeti de mine? intreba el supf,rat.- Pai de cine, mf,i Martine?- Eu sunt curat, spuse gi mai suparat Martin. M-am spllat chiar azi-

dimineati.Dar focile nu-i crezuri gi rdsertr mai departe, aga cl bietul urs igi lua

talpagifa, mormtrind. $i nu merse el cine gtie cit, cl se intdlni cu nigte urgi albi.- Fratilor! strig1 bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare cA vl vhd...- Cine-i urArul asta care se crede frate cu noi? spuse cu dispref un urs alb.- Ia te uita ce neobrdzare! vorbi un altul.De ciuda, bietul Martin simti ca-i dau lacrimile.- Dar bine, fralilor, nu vedefi ctr sunt urs, ca gi voi?- Ursii cumsecade sunt albi, rf,spunse primul urs alb, si flra a-l mai

invrednici cu o privire, toli urtii albi plecarf,, legdnindu-gi ingdmfali blanurilealbe.

Martin se a$eza pe un sloi si incepu sA plAnga.

MT

94

- Facea s[ bat atdta cale pdna la pol, ca sf, gtrsesc aici numai batjocura? seintreba el. Vai, ce urgi rai trtriesc printre muntii de gheafi!

$i cum pldngea a$a, un pinguin se apropia tncetigor.- De ce plAngi, ursule? intreba pinguinul.- cum si nu plang, pinguinule, daci ursii albi mtr disprefuiesc gi focile

rdd de mine? Eu sunt cafeniu, la noi toti urSii sunt cafenii.Pinguinul era o pastrre tare isteata.- $i numai pentru atata lucru pl6ngi? Hai, vino cu mine!il duse pinguinul intr-un loc ferit $i, cdt ai bate din parme, aduse o bucara

de strpun.- Ia sipune$te-te bine, de sus 9i p0na jos! il indemni el pe Martin.- $i tu? se supirtr ursul. Le-am spus gi focilor ci sunt curat. M-am spalat

chiu azi-dimineati!- Nu-i nimic, rf,spunse pinguinul. F[-mi mie plicerea asta...Bombanind, Martin se muie intr-un ochi de api gi prinse a se s6puni. De

mdnios ce era se frectr bine, bine, bine, $i - iat6- curdnd toatf, blana ii era plinade clabuci albi si stralucitori.

- A$a, destul, spuse pinguinul.Martin lasl jos strpunul gi voi sl se v6re in ochiul de api, dar pinguinul il opri.- Stai! RtmAi asa!Apoi il lutr de mina Si-l duse in mijlocul urgilor albi.- Vai, ce urs frumos! strigr un urs alb.- Ce blana alba! se minunl al doilea. \- $i ce mdndru strtrlucegte in soare! $opti al treilea.Bietul Martin nu mai inlelegea nimic. Dar era atat de bucuros de primirea

care i-o faceau urgii albi, ca nici nu-si btrtu capul sl in(eleagi. ii multumi pin-guinului gi rtrmase prinfe urSii albi cu care jucd, ,,bdz" 9i ,,baba-oarba,,, uiranjde toate.

Deodati insi, un munte de gheafl se apropie de sloiul pe care se juc:.*- Fugigi! Fugiti! strigi un pui de urs Si se arunca in apa. ino:.::

voinicegte.UrSii se opriri din joactr, vizurh muntele gi pricepura ca se r-a cic.--: j:

sloiul 1or, strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheata. Speriaqi. sarir: i: ,:: , -se departarf, degrabtr, in vreme ce Martin - neobignuit cu r-iara je .; :: -rimase pe sloi. cdnd infelese ce primejdie il pagte voi sa sara si e- :: ,:-. -.-chiar in clipa aceea risuni glasul inspaimdntat al unei ursoaice:

- Puiul! Puiul meu!... A rAmas pe sloi!Nici unul dintre urgii care se depirtaserA nu scoase nici o vo!:. :".-. *:

nu cuteza str se intoarcA pe sloi. Martin se repezi 5i incepu si Jj-:3 _:i_-::_ :-E-

afll pe o movilitl de zapadi si-l lua in brate, dar in clipa aceea se auzi un troznetcumplit $i muntele de gheat[ izbi sloiul.

Totul pdrdia, se prtrbugea, valurile tAsnirA inalte cdt muntele.Cu puiul in brate Si ferindu-l de bucitile de gheald, mari cAt o casa, Martin

se pomeni in apl. Fusese rinit de sulitele de gheafl. Dar puiul era nevatamat.O lespede grea il impiedica acum pe Martin sa iasa la lumina. Cu chiu, cu

vai sparse lespedea gi, inotind, se ridica pe un sloi ce plutea, la adapost de alteprimejdii. Mama ursuletului se repezi str-i multumeasci, dar, cind ajunse ldngaMartin, incremeni. $i la fel incremeniri si ceilalti urgi albi. Clibucii de sapundin blana lui Martin se topfuA in apf,, gi ursul nostru era din nou cafeniu...

- Alb sau cafeniu, e$ti un urs bun gi viteaz, spuse mama ursuletului,vizind cum puiul se prinsese cu labufele de gitul lui Martin. i1i multrumesc...Nici unul dinre noi n-a cutezat sa ramAna pe sloi...

- Nu blana il face pe urs, incuviinfari si ceilalfi urgi albi, adunindu-se ?njurul lui Martin 9i stringdndu-i care mai de care laba.

Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit s[-gi impodobeasca blana cuclabuci de sipun (treaba care l-a bucurat sffagnic ctrci s&punul uscat ii pricinuiamdncirimi cumplite gi-l silea si se scarpine cu toate cele zece gheare, ceea cenu era deloc frumos si nici plicut nu era).

Cdt a ramas printe urSii albi s-a bucurat de cinste 9i prietenie, iar cdnd s-aintors acasi a alergat la prietenul meu, care scrie toate povegtile pentru copii, gii-a povestit intdmplarea. De atunci mai c6nta Martin gi-n ziua de azi:

Crezi cd-mi pas| cd te $tiuNegnr, alb sau cafeniu?Inima sa4i fie dreaptL.Eu te judec dupd faptA!

n

96

R-rA'+ $tefa.^esc,at-tz11412fdVle@,- ultimul nume este adoptat In amintirea stdbunilor; 1858-1918; nascut in Bucwesti; proza-tor, dramaturg, critic literar gi publicist _

Neqhiniph- fra6ment -

A fost odard o babi ban6na. baffina.Abia z6rea de baffina ce era- $i mAinile iiumblau la ciorap, iar gnndul ei se rugala Dumnezeu s-o daruiascf, cu uncopil, cl n-avea decdt pe unchiagulei. $i unchiagul, ba la pAdure, bala arie, ba la tArg, iar baba stasinguri cuc, cf, toata ziulicai-ar fi fiuit tAcerea in firndulurechilor, daci n-ar fi stranutat lgi n-ar fi nrsit citeodata. Ba *'.ffiuneori, ca str-$i mai tie de urdt, tot ftftSgea vorbea gi tot ea raspundea- $i r6deaea de ea, ca gi cum ar fi rds de ea cineva, ingirand ochiurile pe c6rlige.

- Ei, ei, ce n-ar pl6ti un flacau la bltrinetele noastre!- Cat, cat?- Ehe, mult de tot!- Adica ce, nu te-ai mulfumi gi c-o fati mare?- Ba, ce sdzic, bine ar fi S-o fati...- Da, dar la fati vrea zestre.- S-ar gisi, ci eu gi unchiagul avem ce ne frebuie, gi nu ne trebuie mult, trei

cotide pdnzd, alba si c0te un cogciug; iar boii mogului, iar plugul mogului, iar casamogului gi a babei, toate ar fi ale fetei.

- Bine, mituge, bine, da' de unde gi fata? Tu numai dau de la radtrcini?

Stii cA copacii uscag nu

$i bandna incepu si,riz6.gi sa ofteze: ,,Hi, hi, hi, oof, of!..- Ei, toate se intorc, gi apele se intorc de la Dumnezeu, numai tinereple ba

ce nu e la timp nu mai e niciodata. M-as mulfumi eu gi cu un prichindel de baia-

rI

n

- Ba te-ai mullumi $i p-o codana. Tu sa-ngiri, gi ea sa degire, tu sa cerni,gi ea si risipeasci, tu sa pui de mamaliga, gi ea si rastoame cildarea pe foc.

- Daci e p-a$a, m-ag mullimi gi p-un copil cat ghemul, numai s-auz incasi,,mamh'', ci. mult e pustiu cdnd uga se inchide peste doi batrani.

- Da' daci ar fi mai mic?- Fie si mai mic.

$i batrdna incepu sd rdzt.- Ce neroadi!- Ba neroadi, nu gluma!- Dar daca ar fi cdt un bob de mazirre?$i tocmai cand da batrana capul peste cap de r0s, o dati tresari ci, de dupe

uge, s-auzi un glas ascufit gi infepat:- Dar daca ar fi cAt o neghinig?Batrdna se uiti, se uita gi incepu sa se inchine.- Bine, bine, zise acelagi glas, vdz eu c4 nu-[i trebuie copii...Baba igi lui inima in dinti gi zise:- Ba-mi trebuie... da' unde esti... cine esti?- cine sunt? Neghinip, gdndul lumii. De mic ce sunt, pitrunz in urechile

oamenilor gi-i ascult cum g6ndesc. Adineauri eram in urechea ta dreapti, apoiam ffecut in stAnga, g-am rds de m-am prlpldit cAnd am vinut ce-[i trece prinminte...

- Ei, ag! ce mi-a ffecut? Nimic!- Nu e adevdrat, rf,spunse Neghinila rdzdnd, omul spune mai pufin decdt

gdndegte. Dac6 nu-ti gopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radicini, cinegtie ce mi-ai fi spus...

Baba se ff,cu ca para focului.- ZAu, a$a... nu te rugina, mama, nu ziu... Aga e omul. C6nd e mic face

nebunii fiindci e mic; cdnd e la tinerefe face nebunii fiindca e Anar, iar |a batrinetese gdndegte la nebunii fiindca nu le mai poate face...

Bitrdna perdu sfiala 9i ribdarea 5i se resti cdt putu!- Neghinili, ci taci-fi gura Ei vin si te vinl

$i pe loc s-auzi un f19t ca de lircusta Si un bAzdit ca de albinl. BatrAnasimli pe mdna o picafura calda.

- Iacati-ma 9i pe mine!...Biata femeie facu nigte ochi mari cdt toate zilele qi se mira toatd de ce

vizu pe mdna, ci cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. \Neghinila era frumos ca o peatri scumpi; gi era mic c6t o neghina gi avea

nigte ochigori ca doua sc0ntei albastre, 9i nigte maini 9i picioruge ca nigtefirisoare de paiajan.

Batrina d5du s[-1 sf,rute. Neghinila, tAgni pe nas, fdgni iar pe mAni!rI

98

- Incet, maml, incet, cf, ml stri'ie$ti, zise Neghinitrl.- SA te sdnrt, ci-mi umplugi casa cu dr4goste cdnd tmi ziseSi mami.- incet, sl nu mf, sorbi.il saruta.- Cum mininci tu, Neghinili al maichii ?- Eu? Eu mtr satur din fum. Pina acum am mdncat la mese imparitegti flrl

sl $tie nimeni. $i ce-am mai ris cdnd ceilalfi fremurau inaintea implra{ilor, iareu mi plimbam prin urechile lor si le aflam gdndul.

- Bine o fi de ei, Neghinili mama...- A$, binele focului! Slracii mor de foame, iar ei mor de mincare. De

slraci e riu cf, n-au cui sl porunceasci, $i de ei e riu ci trebuie str porunceasclla mul1i. Pe ceilalti oameni cAnd ii minti te ia de guler gi te judeci judecatf,dreaptl; pe ei ii minF si dau din cap; ba si mai si: ei stiu ci-i minti, $i tac, $iingit, gi n-au ce fase, ca s[ nu se strice trebile lmplra$ii.

[...] Ajunse la unchias. I se sui pe nas; ca si-l vaz6,mu bine. Unchiagul sebucurf,, dar nu ca baba, iar Neghiniti se intristi. Dar ca str s-arate grozav, ziseunchiasului:

- Nu cita ci-s mititel. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incalecicopilul. Bivolul nu e mai mare ca omul? gi-l injuga omul. Muntii nu-s mai marica oile? gi-l pasc turmele. Pamantul nu e mai mare ca ferul plugului? si-l despiclferul plugului. Codrul nu e mai mare ca un topor? gi-l culci toporul la plmint.Ttr nu eqti mai mare ca mine? $i te-au ostenit murgii tn arie. Ia si vezi cum iidau eu la arie, fara bici, fara nimic.

Unchiagul, minunat, il duse la arie. Cum ajunse, Neghinila siri p-un cal gilncepu sl strige: ,,Hi, hai, hi; hf,i!" Ciupegte pe unul, cluPe$te pe altul, caiiincepuri sl fug4, dar ce fug6, parc-ar fi avut doulzeci de bice pe spatele lor. $icum se crucea mogul, iaci Si un negustor caf,e trecea la scaunul imparaffi.

- Mosule, ii zise negustorul, cine mini caii a$a de grozav, ctr eu auz ,,hi-h[i, hi-hai" 9i nu vilzpe nimeni?...

- Ei, tata, rispunse bAtrinul, m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca oneghini, da' cu mintea cdtz,we ca mine si ca d-ta.

Neghinila opri caii si sfi in palma unchiagului. Cum il vf,zu negustorul,se gindi sf, ducl impiratului aga minune.

- Mo$ule, zise negustorul, itl dau o pungl de bani pe el.Neghintrl, sfirrr, in urechea mo$ului si sopti ce si vorbeasctr. $i mogul

zise, crezind cf, de la el zice:- TU, care vinzi gi cumperi, ai cumplrat vrun suflet p-o pungl de bani?

' - iti dau... douf,.r $i iar mo$ul, dupe Neghiniti:

- Doul pungi... pentru un suflet?

- I

- iti dau... zece.MoSul ingilbeni si zise iar dupe $oapta lui Neghinill:- Sufletele se df,ruiesc Domnului Si se vdnd Necuratului.- itt durr... douazeci!

$i mogul, culcflnd in gura l5comiii, tAcu, cu toate goaptele bietului Neghinip.NeghinftA vizu lf,comia, da' tot el gopti mogului ,,fie!" $i mogul zise:- Fie!Batu palmtr in palml cu negustorul. Tocmeala se ficuse. Negustorul pl6ti

si lui pe Neghinifi, vdndut de bunivoie. Negustorul pleca. Neghinip strigamogului:

- Mo$ule, mogule, ai fost s[ n-ai copii, iar biata baba, da!

Implratul era la mare gi la greu sfat cu tofi cirturarii, ca bdntuiau secetagi molima. $i daca negustorul ii spuse ctr are un copil ca o neghinitrtr, imparatulrf,mase inmarmurit, invitatii imparAfirii ciscari ochii mari gi se trasera debirbile lungi.

- Nu se poate, Mlria ta, aga ceva nu scrie la carte.- Ba se poate, zise Neghini$, sarind pe masa sfatului, c4 multe se pot gi

nu stau in cl4i; Si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei.$i dupA ce se minunari cit se minunari, lncepu sfatul.Neghinila se sui pe mf,na impf,ratului, pe umAr, apoi in cregtetul capului,

si d-acolo zise rdzdnd:- invala, Maria ta, cacei mai mici sunt cei mai mari.implratul, cam de voie, cam de nevoie, rtrspunse:- Asa e, Neghinitrtr, aga e.Iar clrturarii i$i deteri ghes pe sub mastr gi plecarl ochii in jos.Imp[ratul porunci sf,-i toame lui Neghinilf, o castr cu zece caturi, cht o nuci

de mare, toatA din aur-lamur gi impodobita cu pietre scumpe. Neghinifa rimasela sfat gi se perdu din ochii tuturora, numai ca str se tie de nizdrivdnii. $i, incet-incet, p0S-pdS, pdna infra in urechea invitatorului, cere ciuta in stele cuocheanele. Acolo asculta, ce asculti $i lntelese ca acest vestit cdrturar, in loc strse gdndeasci la sfat, se gindea ctr implratul are nasul cam mare. Se duse binigorSi intra in urechea clrturarului care zicea ch gtie mlruntaiele omului Si leacurilebolilor. Asta se gindea nu la sfat, ci ci-i placea inelul impiratului. Asa afla, pertnd, cf, unul se gindea la o cocoanl frumoastr, ca altul se gdndea cam celingugealtr sf, cdrpeasci imparatului, altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin,altul ci e bine si fii impirat; altul ctr imparatul e un om ca toti oamenii, nurnaiunul cu fruntea cit toate zilele, asculta cuvintele gi intrebarile impiratului.

l0--

I

TI

I

i

I:I1I

T

Neghiniti, cum afli gAndul tuturora, zbughi in urechea imparatului si iigopai tot, din flu pdnA in afi. Imptrratul, crezAnd ci singur, el de la el, a citit inmintea 1or, se mdnie foc si le zise:

- Ei, tu, cari cati in stele, si-ai facut ochii ochean gi-mi vezi nasul cnt unbugtean. Astfel li-e gAndul la Sfatul domnesc?

Carnuarul se cutremurl gi dldu in genunchi, cerdnd iertare.- Tu, se resti imparatul cifte doftor, dac4 ai avea inelul meu, ai omori mai

pufini oameni?Doftorul se cuffemura si didu si el in genunchi.- Tu, zise impiratul necijit trlorlalti, te gdndegti gi nu vezi cu egti cu un

picior in groapa; tu ifi preglteSti limba ca s6 mi minti; tu crezi ctr intr-o sticlf,cu vin este mai mult duh decdt in capul meu; tu nu gtii ca un om invapt pescaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob; tu te pricepi ctrimparatul e om ca tofi oamenii, da' nu te gdndegti ca invltatii sunt ca neoamenii;iar tu abia te tii sa nu cagti o gura cAt sa inghifi impardfia toata; numai tie ti-emintea la sfatul domnesc.

Cu totii ctrzurl, in genuchi.- Acum ce str le fac, zise imparatul mAnios, sa le tai capul? Carturarii

murirl gi inviari, iar Neghinita, care se suise in cregtetul imptrratului:- Ferit-a Dumnezeu, Miria ta, fara invatafi cine sa minta lumea?- Sa nu fie decAt adevarul pe lume!- Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face, chiar Maria ta, fara minciuna? Apoi,

Mlria ta, ti-ai fdcut socoteala vietei? Mai multe ceasuri ai mAncat, ai dormit, aivinat, ti-ai socotit cazanele cu bani, ai petrecut, ba cu Luminltia sa Imp4riteasa,ba gi fari ea, decit te-ai necljit cu trebile si cu nevoile imparatririi. Cum ai sta,Maria ta, pe scaunul lumii cdnd lumea ar afla adevtrrul?

imparatul zdmbi, cu ciudi, nu e vorbi, dar zdmbi ca sa dreagtr treaba si iiierta pe toti. Vazand insi ci cel din urml carnrrar, care se gdndise la sfat.tremura mereu, ii zise:

- Ei, dar tu, cel mai cuminte, de ce tremuri?- Maria ta, zise bietul batrin, mai bine sa spui $i eu decit, sa afli \fari" :n

Iaci, socotese ci nu gtiu nimic $i tot ma gdndesc ci mi-e leafa prea rnica.imparatul rdse cu pofta gi-i fagidui o leafa mai mare, apoi sp:rs: s:::*

clrturarilor gi pleci cu Neghinifi ?n cregtetul capului, nedomirit cul:r :3 _::-: -::gindurile tuturora.

t...] in sf6.rsit, ce-i veni lui Neghinila, vru sar?na 5i de in:"::: :- -:. r*rrlnt-o bun[ dimineatl:',

,,Yezi ce e omul! Spune-i orice, spune-i mereu acela5i iu;r-r ::*- ::31s.ci omul e prost. Ce nu crede intai crede mai pe urm3- -{n ::-r :o. -- - :. :u.trJimpdratului, sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si si-. :::,'';: : - -.3:ri- -

'._

!4

imparatul, de umbla in fruntea ogtilor, de sta la sfat mare, de se culca, dese scula, de mdnca, de-gi mdngAia coconii, un gAnd nu-l mai slabea: ,,Nu vezi,omule de Dumnezeu, ci ti-au imbatrdnit sfetnicii 9i imparatia merge riu?"

Pasimite, Neghiniti ii intrase tntr-o ureche.Azi a$a, mAne aga, pAna nu mai avu incotro. Sparse sfatul cel vechi si

chema altul nou.Tot unu $i unu!Cum veniri, cum aruncari pe bietul impdrat din scaunul neamului lui...- Acu' si-l vedem! zise impeliprul de Neghinila. imparatul ieqi ptdngAnd

din cetate. Neghinila, sus pe umarul lui.- De ce plAngi, Maria ta! Tine-ti firea, nu fi muiere!- Ei, ei, Neghinila, cum si nu plAng? Unde mi-e toiagul imparitesc?- Ci taci, Maria ta! la taie un corn qi fa-1i, colea, o cirje. Buzduganul e

greu la batrdnete, te doboari. Cdrja te sprijina.- Ei, ei, Neghinili, unde mi-e scaunul impirAtesc pe care au stat atatia

mo$i-strdmo$i ai mei?- Ci taci, MAria ta! intinde-te colea, pe fXnul inflorit $i moale, qi sa-mi spui

drept care e mai dulce la oase: scaunul cu scumpetea sau finul cu frumusetea?- I, i, Neghinila, unde mi-e coroana cu stemele gi cu luminile?- Ci taci, Maria ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe gi

spune-mi drept, care e mai u$oari, coroana cu grijile sau lipanul cu umbrile?- Asa o fi, Neghinita, mai zise imparatul, oftAnd tocmai din biierile inimii,

aga o fi, se potriveEte $-a$a, fiindci stii tu sa le potrive$ti, dar cAnd mi gindescin ce slavi eram ieri... imi vine sa scald tot pamAntul cu lacramile mele!

[...] Se mai imbuna imparatul la cuvAntul lui Neghinita si se duse, incrucig gi tn curmezig, in toata imparafia, c-o foaie de lipan pe cap qi sprijinit c-ocArje de corn. $i de ce vedea se minuna gi intreba pe Neghinila:

- Neghinifi, de ce-l bat pe dla, de rdrcne$te ca din guri de sarpe?- Fiindca imparatul e surd gi n-aude, rlspunse Neghinita.- Neghinili, de ce-or fi atatia oameni goi 9i disculti?- Ia, fiindci imparatul e orb gi nu vede.- Neghinili, de ce batrlnul ila s-o fi muncind sa roaza in gingii o coaja

uscati?- Fiindca imparatul mannnci prea mult.- Neghinili, de ce-o munci unii noaptea, de dau pe brdnci?- Ca si doarma imparatul $i ziua, de i-o veni pofta.- Neghinili, atunci de ce sd: vie pe scaunul meu un imparat $i surd, si orb.

gi.lacom, gi somnoros?- Ei, apoi, inainte d-a fi impiLrat, vedea, auzea, muncea, cumpatat i3

mAncare gi la beutura.

'iil

Bietul pribeag sttrtu pe gAnduri, in mijlocul unui ora$ mare, mare si zise:- I, i, Neghinig, mult cuvdnt ai! Acum s-ajung imptrrat, si as sti eu si fac

cum e bine.$i ca din senin, abia sfirSise vorba de pe urma, g-auzi o galagie, un vaiet

o duduiturl, ci parcl se cutremura pam0ntul. CAnd colo, ce si fie? $tafeta mare.Niste voinici, cu sulili lungi, aducea vestea cf, norodul a bagat la duba peimpiratul f,l nou, cu sfeurici cu tot, Si ci cheamA iarA$i pe adevf,ratul impArat.

Cum auzi batrfrnul, zise voinicilor:

. Stati, cl eu sunt!$i-l cunoscurf, to[i, si ii deterl in genunchi. Iar Neghinifl, de colo, de pe

umAr:- Mlria ta, mai vezi, mai auzi, or [i s-a ficut foame si-ti vine si dormi?

La toate vine rindul, dupi cum se intoarce roata, ctr d-aia e roati, sl seintoarctr, iar nu si stea locului. $i-i veni rindul 9i lui Neghinip, gandul lumii.

intr-o zi vru si glumeascf, cu impf,ratul, str mai factr vreo dr6cie. ii intra inurechea dreapti, crez6nd c[ e ln a stAngl. Cu st6nga n-avzea deloc. ,,Nu facenimic. Mi-e lene sA ma mut, se gdndi Neghinip. In loc sl goptesc, voi striga."

$i incepu sf, strige din toate puterile in urechea cu care imparatul atzea deminune:

- Un lmplrat daci n-a $ti el de la el adevirul, nu-l mai aflf, de la nimeni!imptrratul, auzind acest glas tare in fundul urechii, ii zvAcni inima $i-i trase opalm[ cdt putu peste ureche, zic6nd:

- fii, sl gtii cl ce credeam eu cf,-mi ffece prin minte era numai in ureche!

$i cnnd i$i scuturtr urechea in podul palmei... Neghinip cazu leginat...- Tu mi-ai fost? Tir m-ai ff,cut sL caz din scaunul imp[r[{iei? Bine! Am

eu ac de cojocul tau!imparatul, infuriat, porunci s6-1 lege de gf;t cu un fir lung de mitase 5i-l

cobori de-l lnecf, in puful din curtea domneascl.

Asa sfirsi bietul NeghiniF.

- 108

Ir

Dunicul

- Se scuturl din salcdmi o ploaie de miresme.Bunicul stl pe prispl. Se gAndegte. La ce se

gdndegte? La nimic. Numtrri florile care cad. Se uitain fundul grfdinii. Se scarpina-n cap. Numf,r4florile scuturate de adiere.

tPletele lui albe gi crefe parca sunt nigteciorchini de flori albe; sprincenele,

musttrfile, barba... peste toate au nins animulli 9i grei.

Numai ochii bunicului au rf,masca odinioara: b16nzi 9i mnngiietorv'

- Cine ffanti poarta? Credeam cts-a umflat vdntul... O bati-vi norocul,

Un biietan Si o fetitf,, roSii Si bucilati, sirutf, mdnele lui tata-mogu'.- Tat4-mogule, zise fetitra, de ce zboari plslrile?- Fiindci au aripi, rlspunse batrdnul sorbind-o din ochi.- PAi, ratele n-au aripi? De ce nu zboara?- Zboarh, zise bf,iatul, dar pe jos.Bltrflnul cuprinse inft-o mdna pe fatl $i-n cealalti pe bliat.- O, voinicii mosului!...$i znmbi pe sub musttrfl, gi privi cu at6ta dragoste, ctr ochii lui erau numai

luminA gi binecuvAntare.- Tattr-mogule, da' cocorii un' se duc c6nd se duc?- in tara cocorilor.- in tara cocorilor?- Da.- Da' rdndunelele un' se duc cind se duc?- in tara rdndunelelor.- in tara rindunelelor?- Da.- Tata-mogule, ag vrea sl-mi creasci qi mie aripi si sa zbor sus de tot- =iE

in slava cerului, zise baiatul netezindu-i barba.- Daci fi-o cregte 1ie aripi, mie s[-mi prinzi o presurtr gi-un sticlete.- Da... hi... hi... poi ce fel... si mie?Fata se intrista

Ir

- 104

Barenul o mAngiie gi zise bAiatului:- Bine, sl prinzi gi pentru tine, s4 prinzi gi pentru ea.- Tie doui qi mie douf,... Nu-i aga, tati-mogule?- Firegte, fie doui, lui doua $i mie una.- Vrei $i tu, atA-mogule? inrreabA baiatul cu mAndrie.- Cum sA nu?! Mie un scatiu.Ce fericiti sunt!Baiatul incaleci pe un genunchi si fata pe altul. Bunicul ii joaci. copiii

bat din palme. Bunicul le canta ,,Mii cazace, chzrcelq ce cati noaptea prinargele"...

o femeie uscifiv4 inra pe poarti cu dour doniti de apa. Copiii tacurd dinr0s 9i bunicul din cintec.

E muma lor si fata lui.Cum il v4zu, lncepu:- I... hti, Si d-ta... fi rdzgAi... o str ti se suie ln cap...Femeia intra h casa.- Sa-i bati norocul gi sAntrtatea, gopti mogul, ca qi cum ar fi musfrat pe

cineva, Si slrutl in cregtetul capului, gi pe unul, gi pe altul.$i iar incepuri risul, gijocul, gi cdntecul.Se osteni bunicul. Statu din joc. Copiii incepurf, si-l m0ngdie.Din vorbi-n vorbi, copiii se ficurtr stipdni pe obrajii bunicului.- Partea asta este a mea.- $i partea asta, a mea!- Mustata asta este a mea.- $i asta, a mea!La barba se-ncurcara. Bunicul ii impictr, zicdndule:- Pe din doui.$i copiii o gi despicara, cam repede, ca b1ndnul strdnse din ochi.- Jumitate mie.- $i jumitate mie.$i dupa ce o lmpldirl frifegte, incepu lauda.Bfiatul:- Ba a mea e mai lungl.$i baiatul intinse de-o mustafA gi fata de alta, ba a lui, ba a ei, str fie mai

lungi.Pe bunic il trecurilacrimile, dar ttrcu gi-i impfci zicdndu-le:- Am0ndouf, sunt deopotrivtr.- $-a mea, g-a lui!- $-a mea, g-a ei!La obraji cearta se aprinse mai tare.

_il_

7

- Partea mea e mai frumoasi.- Ba a mea, ci e mai albl!Bunicul zflmbi.- Ba a mea, ctr e mai cald4!- Ba a mea, ci e mai dulce!-Baamea,ctrnuecaata!- Ba a mea, ctr are un ochi mai verde!- Ba a mea, cl are un ochi Si mai verde!Bunicul abia se tine de ris.- Ba a mea!- Ba a mea!$i baianrl, lnfuriindu-se, trase o palma in partea fetei.Fata 1ipl, slri de pe genunchiul batrdnului, se repezi

partea bdiatului.Baiatul, cu lacrimile in ochi, sAruffi partea lui, $i fata,Mama lor iegi pe ugi Si-nftebl ristit:- Ce e asta, vermi neadormiti!Obrajii bunicului erau rosii qi calzi.

- 106

Si nase o palmi in

suspinind, pe a ei.

Vict

Af

itia si cizoioasi c

Da)rau toat(\uzind die daruri:i, numitruni gi tluse nun

Intspunea, i:u braf v

Aj,Ce trei or

-(I

- t

_I

l- t

ci trebui- I

repezincn-avea Isotiei:

i

FrCIFrD

: apoi smera puteinfrunta

i , rpoi , m

Vic+o "

€;f+irniq

YAunagul-Codrilor

A fost odatl o faranca tdnhrl, frumoasi 9i spomici la treaba, P. rmrtra"a.

itia sA cAnte, de inveselea pe oricine se apropia de dinsa. $i era sprinteni 9i;oioasa ca nici una alta.

Dar iata ci un zmeu, care nu gisise nici o zmeoaici sA-i fie nevastd, ci:rau toate urAte, lenege gi cicalitoare, se gdndi si se insoare cu o pamdnteanca.

ml in Auzind de frumusetea Si de vrednicia.Dunitranei*:cel z4eu ii trimise tot felulle daruri. Dar copila nici nu voia s-audi. Isi alese drept mire un flacau din satul

a ei. :i. irumit Boldur. Se cununara $i ffaira fericiti in cAsuta lor, muncind cu spor, in:uni gi 6iGE"tegere. Nu trecu anul $iryalggscu un baiat caruia iiluse numele Florin. Era un prunc tare drigllag gi pfin1ii il iubeau nespus.

intr-o f,unazi, pomira sa-l boteze la fAntina din Pldurea SAnzienelor. Sespunea, anume, ci pruncul scildat in acea fdntXna valregte frumos gi putemic,:u brat vAnjos Si minte istea@.

Ajunseri acolo, cu baietelul infisat intr-o plapumioari albastri, il muiaride trei ori in apa minunatd $i, cAnd sA plece, le iesi in cale zmeul.

- Ce ciutati aici?- Nu e treabata.- Va-ntreb ce cautati aici, in imparafia mea?- Nu e imparatia tal... Cauta-fi de drum $i lasa-ne si ducem pruncul acas6,

ci trebuie s[ doarmi!- Pruncul 1il las, dar nu ti-o las pe Dumitrana,rhcm zmeul gi trase palogul

repezindu-l in omul acela semet, care indriznise sd se misoare cu el. Boldurn-avea sabie, dar se lupta, cu bAta, ciobane$te. $i in vreme ce lupta, ii strigasoliei:

-P-g@ana, draga mea,Fugi hEia16 cu odorul!CAt de iute vei putea,Fugi gi scapi-ne feciorul!Dumitrana il lui pe Rglm-in brafe, alergd cu el gi-l ascunse intr-un tufig,

rpoi smulse un vlastar din pimAnt gi veni sa-gi ajute soful in lupta. Dar zme\:ra puternic, iar bietul Boldur, cu tot ajutorul pe carei:l Oa DumitrAn"-n-a putut )

intrunta multa vreme, ffi lui, olelul palogului... Zmeulil lovi de moarte, 9ir ,noi. mAniat foarte 9i pe Dumitrana, puse mdna pe ea, o lega gi ludnd-o in cdrca

- tul

7'

o duse cu sila in palatul nf,ruit, care-i era locuinta. Porunci slujitorilor s-o arunc.:,in beciul cel mai adinc si sf, nu-i dea altceva decdt un codru de pnine $i o ulcii'cu api pe zi, atat cat sl nu moard de foame. Iar biata DurUitratg se topea Itemnittr nu atAt de foame, cdt de jalea sofului mort qi nelngropat, de jalea prur+cului care se va pripidi Si el in acele pustietifi pline de fiare hrapare1e...

Dar n-a fost si fie asa!in Padurea Snnzienelor trtria, negtiut de nimeni, un lntelept batrs

Demult, mogneagul acesta fusese cArmuitor al Frii. il izgonise din frunt.impirafiei acelaSi zmeu, care-o rlpise gi pe Dumiffana. inleleptul sta cufund,in ginduri, rasfoind carfi din vechime, $i se hrtrnea cu laptele unei capre numitF

t{Pte (

rrOtrebt,Bcit rune s

1#pa c

,futocr

"it n-ziura n

4umel,,utazi.acum,iesc proe blerf

,o datiIar Flcsapasenecunl, ]

uitaretcu frtnel. CArIba car':arul rJt i

rumelr .

I

S"orp

Zoica, aciueti pe hnga el de multi ani.De la o vreme, blg[ de seamf, pusbricul c[ laptele incepe sx scadf,.

unde lnainte Zoica venea cu ugerele pline, acum sosea de la ptrscut sleittr,-----parca ar fi muls-o cineva.

' f

D,de

I

nu viseaztr, ridictr bf,ietelul din iarbi gi-l duse-n pe$tera lui, bucurindu-se foarteca are pe cineva si-i m0ng0ie bltr0netele gi pustiul.

po* ]i

intr-o zi, mo$neagul se lu6 dupl ea. AjungAnd-o din urm[, ce sa vadi? L:Lpoala batr2nului stejar, Zoica alapta un prunc balai, infisat in plapumioarialbastri... La c6tiva pagi de acel stejar gtrsi bitrdnul trupul neinsuflefit al unui

Fran tanar. ii sapa o groapl, il agternu acolo $i arunci 1arana peste el, apoi semai uita o data la vietatea inf6surat6 in plrpumioari gi care sugea de zor dinugeru![ode!,_,

Nu-i venea si-gi creadtr ochilor! Isi freci pleoapele gi, lncredintindu-se cd

Capra ii hrinea acum pe amdndoi, pAna-i veni sorocul str moara. De atunci,cei doi singuratici ai p4durii trebuirl str se hrAneasca numai cu rf,ddcini gi cuburuieni fierte.

Copilul se ff,cea mare, cregtea voios in Padurea SAnzienelor. Bunumo$neag, care-l ocrotise ca un plrinte adevtrrat, ii ficuse arc Ai o ghioagl ccare sf, vAneze plslri si sllblticiuni, li vorbise despre oameni gi despre viafa lo'prin sate Si prin tArguri, il lnv4fase si citeasci gi sl scrie...

Numai despre moarte $i omul mort, ingropat, nu-i vorbise: celor mici, celo'

nu mai suflu. Atunci am murit.- Ce lnseamni cf, ai murit? intreba Florin.

care n-au ajuns lncl la virsta barba$ei, nu trebuie si le tulburi sufletul cu lucru: Codrilce vor veni mai tArziu gi la care nu e nici un folos str ne g0ndim prea devreme. 1 gArul r

inn-o buni zi, insf,, ffebui str se mirturiseasca. il lua de mdna pe bAiat,care era acum de cincisprezece arri, ii dete o sapa gi o lopatl si amnndoi incepuri racest Isl sape, alituri de movilita sub care odihnea de veci Boldur. napasl

- Aici ai s[ mi culci Si ai str arunci tarAna peste mine cdnd vei vedea c?r r.supr4

- 108

I

t6

- Vine o weme cAnd trupul nostru e sleit... Bltrflnetile nu-l mai ajuta s[i+at€ cu viaga... $i viala fuge din el $i nu mai rf,mine decit un trup rece gi+uebnic! Nu mai rimAne din el decdt amintirea! Rostul vietii omului nu e altul-scit sa lase ln urma lor o amintire. Cit mai frumoastr!... Frumoasf, prin faptelerne sau mlrete pe care le-ai ficut in slujba semenilor tii.

Nu trecu mult $i, lnff-o dimineatl de primivartr, infeleptul inchise ochii,.rpa ce mai vorbi o datA flacaiandrului:

"-utece, cu pltrpumioartr albastra... Uite Si salba asta ce fi-am gasit-o la gdt. La. it n-ai s-o mai pofi purta, ctr nu te mai lncape. Ftr-o brf,tarl gi pune-o la lncheie-,ra mAinii. Yezi? Pe fiecare bdnut este o slovi. $ase slove' Q9 I:L|{.-E

-umele tiu. Mai afli, dragul meu, cf, eu n-am fost lntotdeauna agTT[m sunt/$ad. in trecute wemi, eram cArmuitorul acestui tinut. Dar zmeul m-a alungat giacutrr, impreuni cu Scorpia-PAdurii, mum6-sa, ii secf,tuiesc pe oamenii ce locu-Fsc prin aceste pa4i... Cind vei fi mare gi putemic, str n-ai alt gfuid decdt sa rapuip,e blestematii ace$tia. Vei fi ftrcut cel mai mare bine semenilor tai!' Asa grli bitrAnul $i, lntinzdnd brafele, ca $i cum ar fi dorit si mai cuprindlo dua pam6ntul la piept, isi lisl capul pe umirul stdng si lsi didu ultima suflare.Isr Florin il lnchise pleoapele, apoi il plAnse indelung gi-l culci in groapa ce-os"lpaseri amtndoi, ahturi de movilitele sub care dormeau Zoica gi acel om

. necunoscut, tnmormintat cu ani Si ani ln urmtr.:a Baiatul se imbr4ci in pieile lf,sate de mogneag, i$i lui arcul gi ghioaga git' p"*i prinne copacii pldurii, str ajungi-n lumea cei umblata.. Se pomeni pe-un drum de [ara, apoi la marginea unui sat. Oamenii sef,' r,utara la el, din pricina blanurilor ce-l acopereau. Dar, vazAndu-l at6t de chipeg,tu cu fruntea m0ndr{ cu pletele bilaie, rtrsfirate pe umeri, nu mai r0dea nimeni de

:i. Cind l-au vizut Si la treaba, ajutdndu-i pe tofi, ba spfrgAnd lemne cu toporul,i *a carAnd apl, ba lu6nd la goanl lupii, ba ridicind cu un singur umar ditamai; :strl rAstumat, il botezartr Piuna$ul-Codrilor.] '

$i dupA ce s-a imbrtrcat cu straie tirane$ti., tot Plunagul-Codrilor i-a rtrmas'.umele.

) " lntr-o zi, un bivol rurbat se repezi la un copil str-l ia in coame. Ptrunagul-. Codrilor sari in spatele jivinei, apuctr taurul de amdndouX coarhple gi-i suci

ii,tul ca unui pui de glini.Vazand at6ta vitejie, oamenii se adunarl, se sfatuira gi socotiri ctr numai

n .&rest baiat va putea si-i minfuiasctr de Scorpia-Pldurii gi de fiul ei, zrneul, care-i:rpastuia de ani indelunga{i, furAndu-le vitele, rlpind copiii gi cerind, pe dea-

:: :s-Tra, un bir de doisprezece flf,cii pe an.- Scapf,-ne Pf,unag-al-Codrilor, Si-ti vom da tot ce ne vei cere. Ucide

S;,orpia, scaldtr-te in sdngele ei gi pielea ta se va intAri $i nici o sigeata n-o va

I

?i

)

le;

r?turbt

][.

- 109

mai stripunge 9i nici un palog nu va putea si te taie! $i anrnci il vei puteainvinge qi pe zmeul cel neasemuit de puternic.

- Bine! rispunse Florin.Nu uitase Ptruna$ul ci zmeul, lmpreunf, cu mumi-sa, Scorpia-Pidurii, il

izgonise din casa lui gi pe inteleptul din pidure, care-i fusese ca un parinte.Traia la marginea acelui sat un me$ter flurar, vestit in nouizeci de tdrguri

gi citune. Se duse Plunagul la el fi-i spuse:- Me$tere, sl-mi faci un buzdugan gi un palog de zece ori mai putemic

decdt cele mai tari buzdugane sau paloge pe care le-ai facut vreodati. Vreau sImi lupt cu Scorpia $i cu fiu-siu, str vl izblvesc finutul de nipastd!

- Le-a$ face eu, fiule, - ofttr faurarul - dar sunt bdtrAn $i nu mi mai tlnputerile. Uite ce sfat iti dau: intra la mine $i ftr ucenicie un an incheiat. $i lacapitul acestui il, d slfii in stare str-F fiuresti singur un palog 9i buzdugan, agacum Ie vrei.

Baiatul se invoi si intri ucenic la acel fierar. Toatl ziua, PAuna$ul-Codrilor, negru de funinginea ctrrbunelui, de nu-l mai cuno$teai, sufla din foale9i aprindea taciunii, batea pe nicovala fier inro$it $i ftrcea cuie, strbii, taig de plug

Si alte unelte. $i iata cf,, dupa ce se implini anul, Florin il intrecuse pe fierar lnmegtegugul lui, de se mira ri batrAnul cdt era de priceput flacaul. $i incepuFlorin si-$i ftrureasctr armele.

Dar pe cdnd lucra el de zor in fiurtrrie, veni zvon c& Scorpia-Pidurii ceretainr pe luna aceea chiar pe baiatul fierarului, cu care Ptrunagul se imprietenisein rlstimpul uceniciei.

Cdnd venirtr sitenii s6-i spuntr ce nipasti il lovegte, megterul incepu s4pldnga si si-si smulgi pirul din cap.

Dar iatl-mi-l pe Florin, cu buzduganul pe umirul stAng 9i cu palogul ftruritde elln mAna dreaptf,.

- Am sx vi-l scap eu pe btriat, oameni buni! A venit vremea sl rtrpunScorpia.

Mare fu bucuria oamenilor, dar mai ales a fierarului.LuAnd pe fiul acestuia cu el, Paunasul-Codrilor porni spre ptrdure, draga

Doamne, si-i duca blestematei pe$cheSul2. Ajungdnd la pegtera unde-5i aveasala$ul Scorpia, Florin strigl:

- Sarut mdna, mtrtu$ico, ti-am adus mdncf,rica pe ziua de azil P::--:= de

ti-o ia!Fari sa banuiascf, nimic, muma zmeului iegi degraba s;, :e i---i'::"e de

baiatul fdLurarului. Florin nu pregeti mult $i, cdnd il era Scc;-:. - -e; maidragi, o pocni o datd-n cap cu buzduganul, de-o amep s:'< ;-,:: I :.i.rint.

I tain - (aici) birul care trebuia platit de sateni.2 pegcheg = plocon.

-i6-

II

Apoi o ciop2rti cu sabia de-o facu bucatele. Se imbaie in singele ei negru, cumil invafaseri oamenii 9i grai catre baiatul fierarului:

-Iavezi, nu mi s-a lipit vreo frunzd pe spate, sa-mi ramiie vreun loc undesa ma sigeteze duSmanii?

intr-adevar, o frunzi veStedi i se lipise de umiLr:ul stAng. Feciorul me$teru-lui fiurar i-o dezlipi. Piunagul-Codrilor se mai scdldi-n sAngele Scorpiei si astfelintadt, simlindu-se de zece ori mai putemic ca pAn-acum, se intoarse in satimpreuni cu.baiatul fierarului, pe care-l aduse viu gi nevitimat. Cdnd aflara demoartea pacostei, oamenii incepura si cdnte gi sa joace de bucurie. DarPauna$ul le vorbi astfel:

- Oameni buni, nu va bucurafi prea devreme! Cdt mai traiegte zmeul, n-o saaveti liniste. Si pomim impotriva lui, si-l ripunem gi ne-om veseli dupi aceea!...

Se adunara in jurul lui Florin cete mari de flacai.- Sa mergem, Piunag-a1-Codrilor, $i si-l ucidem! strigari ei cu mare insu-

fle{ire.- Cu hotul ista - spuse Florin - trebuie si ne luptdm cu bigare de seami.

Sa ne strecurirn pe poteci ascunse, unul cAte unui, preficdndu-ne ciobani de lamunte, si-l inconjurim din toate plrtile, nevdzufi Si nesimtiti, gi cAnd ne-o venibine, sirim pe el gi-i facem felul!

Cum a spus PaunaSul-Codrilor, aga s-a intAmplat. Flacaii inconjurara, tip-til-tiptil, cetatea blestemati, unde-$i avea lighioana sala$ul 9i, cdnd i-a gtiut petoti ajungi in fafa zidurilor niruite, a $uierat o data qi s-a pomenit cu toati ceatapuhoi in jur.

Au dat navala in ogtenii intunericului, pizitorii din palatul naruit, qi i-auucis ca pe ni5te fapturi netrebnice ce erau.

inspaimdntat de atdta zarva $i micel, zmeul se inchisese intr-un turn cuugile de fier, lnchipuindu-Si ca nu va putea pitrunde nimeni p0ni acolo.

- Pe tartorl si mi-l lasati mie! striga Piuna$ul-Codrilor.

$i urcdnd, patru cAte patru, treptele tumului, se repezi cu umarul in ugazixoritir, de mi-o scoase din t6tAni, cum ai da la o parte din drum o baba pricajita.

Zmetlpdndea in dosul ugii. Cum intra flacaul, balaurul il lovi in piept, darpalogul aluneci pe pielea unsa cu s6ngele Scorpiei gi se facu Fndari lapicio arele Paunagului- Codrilor.

$i deodati, dintr-o singura lovitura, Florin retez(t gdtul zmeului. Apoi,impreuni cu cei mai apropiati dintre ostagii sai, cobori in beciurile palatului, deunde ii dezrobi pe cei aruncati acolo. Zixoarele fura sparte,lacatele Si lanturilecazura. Oamenii, robiti de ani intregi, vi;zurd iar lumina zilei Si plecari spres-aSele 1or, binecuvnntdnd pe cei ce-i scipaseri.

- 111

1 tartor = capetenia dracilor.

7

Din chilie ln chilie, din beci in beci, unde gdrsea fiin1e omenegti ingropatede vii si saci plini cu aur furat, Piunagul-Codrilor ajunse in cea mai adancisubpamdnttr. Acolo era legati cu lanfuri grele o femeie batrana, cu ochii adin-citi Si cu pirul albit de at6ta amar.

Cdnd vazu intrind, la lumina ficliilor, oameni necunoscufi, femeia igiacoperi cu palmele ochii, ce nu mai puteau indura lumina, atat ii coplegiseintunericul de-a lungul anilor. Apoi, deprinzandu-se pufin cu lumina si vizdndcl acei oameni ii vorbesc cu buntrtate, bf,trdna se uita la unul din ei, cel careparea a le fi clpitan, incepu si tremure Si ficu cAliva pagi cAtre el:

- Florin! Dragul meu Florin! Eu sunt Dumitrana, maica, maiculila ta!Se repezi gi, cuprinzAndu-l in brate, il saruti cu foc.Dar Piunagul-Codrilor nu infelegea cine este femeia aceasta, pe care n-o

vieuse niciodati.- De Florin, Florin mA cheamd, dar de unde gtii cine sunt? Cum m-ai

cunoscut?- Egti briatul meu, nu pofi si fii altul decAt bf,iatul meu! Ai leit chipul

tatllui tiu, aga cum era el cAnd l-a ucis zmeul cel ntrprasnic!Cind Dumitrana mai vizu la mdna Piunagului acea salbf, pe care i-o

petrecuse in jurul gitului, c6nd flacaul nu era dec6t un prunc, salba cu banutri pecare scria F-L-O-R-I-N, n-a mai rimas pic de indoiali c6 se aflau acolo, fati-nfafi, mama $i feciorul.

Florin o lui in brate, ca pe un copil, atat era sarmana de ugoartr... Culacrimi de bucurie ln ochi, plecartr spre casa lor din satul pirintesc...

Ajungdnd acasi, cel dintdi drum pe care-l facurtr PlunaSul-Codrilor SiDumitrana a fost la Pf,durea Sdnzienelor. Acolo Florin ii arata mamei salepegtera pustnicului gi cele doua movilite de plmAnt, pe care le acoperi cu flori.

- Aicea, maictr draga, hodinegte batrdnul infelept care mi-a finut loc detati, iar sub movilila aceasta, mai mlruntf,, am ingropat peZoica, o biata capri,din laptele ctrreia am supt in pruncie gi care mi-a tinut loc de mamtr!

Iatf,-i, in sfirsit, la casa lor, unde hodinira amdndoi o vreme, dup-atdtatrudi Si viali zbuciumatA.

Dar nu le-a fost dat str stea mult impreuni. Sfatuit de insigi Dumitrana,careia ii era urit far4 suflet de tAnlra femeie gi de nepolei dragi in jurul ei,Plunagul-Codrilor pomi in lume str-Si caute mireasi...

- Lt2

I\

Mihai €tninescq

FAE-Frumoe din lacr imA

in wemea veche, pe c6ndsunt ei azi, nu erau dec6t in germenii viitoru-lui, pe cdnd Dumnezeu cilca incl cupicioarele sale sfinte piefroasele pustii aleplmAntului, in wemea veche traia unimplrat intunecat Si gdnditor camiaztrnoaptea gi avea o impirateasamnarA si zimbitoare ca miezul luminosaJ nlei.

Cincizeci de ani de c6nd imparatulpurta razboi c-un vecin al lui. Murisevecinul si ltrsase de mogtenirb fiilor sinepofilor ura si vrajba de s6nge.Cincizeci de ani, gi numai imparatultriia singur, ca un leu imbanf;nit, slabit delupte gi suferinte - imparat ce-n viata lui nu rdsese niciodata, care nu znmbea nicila cAntecul nevinovat al copilului, nici la sur6sul plin de amor al sotiei lui tinere,nici la povegtile biudne gi glumefe ale ostagilor inalbiti in bitalie gi nevoi.

Se simlea slab, se simtea murind gi n-avea cui str lase mogtenirea urei lui.Trist se scula din patul implrtrtesc, de linga impartrteasa tdnara - pat aurit, instrpustiu gi nebinecuvintat; ffist mergea la rf,zboi cu inima neimbl0nzita, giimplrtrteasa sa, rf,mastr singurl, plingea cu lacrimi de vf,duvie singuritatea ei.Parul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cidea pe sdnii ei albi gi rotunzi, gidin ochii ei albaStri si mari curgeau giroaie de mirglritare apoase pe o fafa maialbtr ca argintul crinului. Lungi cearcf,ne vinete se fftrgeau imprejurul ochilor, Sivine albastre se trtrgeau pe fala ei alba ca o marmuri vie.

Sculati din patul ei, ea se aruncl pe treptele de piatrd ale unei bolte de zid,in care veghea, deasupra unei candele fumegdnde, icoana imbrlcata ?n argint aMaicei durerilor. induplecatl de rug[ciunile imptrrtrtesei ingenuncheate,pleoapele icoanei reci se umeziri si o lacrimi curse din ochiul celpleoapele lcoanel recl se umezua $1 o lacnma curse om ocnlul cel negru alMamei lui Dumnezeu. impartrteasa se ridicd in toata mAreata ei staturA, atinse

al

cu buza ei seacl lacrima cea rece gi o supse in addncul sufletului ei. Dinmomentul acela ea purcese ingreunati.

- 113

7

Trecu o luna, trecuri doua, trecuri noui, gi impariteasa facu un ficior albca spuma laptelui gi cu parul balai ca razele lunei.

imparatul surdse, soarele surAse si el in toati infocata iui imparitie, chiarstitu pe loc, inci trei zile n-a fost noapte, ci numai senin gi veselie - vinulcurgea din butii sparte si chiotele despicau bolta cerului.

$i-i puse mama numele: Fit-Frumos din lacrima.

$i crescu si se facu mare ca brazi codrilor. Cregtea ?ntr-o luna cdt altiiintr-un an.

C6nd era destul de mare, pusese sd i se faca un buzdugan de fier, il arunciin sus gi despica bolta cerului, il prinse pe degetul cel mic gi buzduganul serupse in doua. Atunci puse sa-i faci altul mai greu - il arunca in sus aproape depalatul de nori ai lunei; chztnd din nori, nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Fat-Frumos iSi lul ziua buna de la parinti. ca si se duci si se batael singur cu ogtile impararului ce-l dugminea pe tata-sau. Puse pe trupul struimpf,rf,tesc haine de plstor, cimega de borangic lesuta in lacrimile mamei sale,mdndra palfie cu flori, cu coardele gi cu margele rupte de la gArurile fetelor deimparafi, igi puse-n brAul verde un fluier de doine si altul de hore, gi, cdnd erasoarele de doui sulile pe cer, a plecat in lumea larga gi-n toiul lui de voinic.

Pe drum horea gi doinea, iar buzduganul si-l arunca sa spintece norii, decadea mai departe tot cale de o zi. Viile Si muntii se uimeau auzindu-i cdnte-cele, apele-Si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoareie isi tulburau adAn-cul, ca si-gi azvdrle afwhundele lor, pentru ca fiecare din unde sa-i auda, fiecaredin ele sa poati cdnta ca ddnsul, c6nd vor gopti vailor si florilor.

Rdurile se cioriiau mai in jos de br0iele melancolicelor stince. invafau dela pastorul impirat doina iubirilor, iar vulturii ce sfau amutiti pe cre5tetele secigi sure a stdncilor nalte, invifau de la el tipatul cel pldns al jelei.

Steteau toate uimite pe cAnd trecea pistoragul impirat, doinind si horind;ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; gi-n piepturile pistorilortineri, rdzimati c-un cot de-o stAnca gi c-o mdni pe bdta, incoltea un dor maiaddnc, mai intunecos, mai mare - dorul voiniciei.

Toate steteau in loc, numai Fit-Frumos mergea mereu, urmarind cu cdn-tecul dorul inimii lui, 9i cu ochii buzduganul, ce sclipea prin nori gi prin aer caun vultur de otel, ca o stea nazdrlvani.

Cnnd era-nspre sara zilei a treia, buzduganul, cdzdnd, se izbi de o poartade arami, gi ficu un vuiet puternic qi lung. Poarta era sfarAmatA gi voinicul intrarLuna risdrise dintre munfi 9i se oglindea tntr-un lac mare gi limpede, ca seninulcerului. in fundul lui se vedea sclipind, de iimpede ce era, un nisip de aur; ia1in mijlocullui, pe o insula de smarald, inconjurat de un crAng de arbori verzi gistufogi, se ridica un mdndru palat de o marmura ca laptele, lucie gi alba - atdt

1!$.t", incdt in ziduri rirsfrdngea ca-ntr-o oglinda de argint: dumbrava $i lunc6,

lac ai trarmuri. O luntre auriti veghea pe undele limpezi ale lacului ldnga poafia;gi-n aerul cel curat al serei tremurau din palat cAntece mAndre si senine. Fat-Frumos se sui in luntre gi, vdslind, ajunse pAna la scirile de marmura ale palatu-lui. Pitruns acolo, el vtrzu in boltele sctrrilor candelabre cu sute de brate, $i-nfiecare bral ardea cdte o stea de foc. Pltrunse in sala. Sala era inalH, sustinutirde stdlpi $i de arcuri de foc, toate de aur, iar in mijlocul ei statea o mnndri masa,acoperita cu alb, talgerele toate sapate din cdte-un mtrrgiritar mare; iar boieriice gedeau la masa in haine aurite, pe scaune de catifea rogie, erau frumo$i cazilele tineretu si voiogi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-uncerc de aur, btrtut cu diamante, gi cu haine sffalucite, era frumos ca luna uneinopti de vartr. Dar mai mdndru era Fit-Frumos.

- Bine-ai venit, Fit-Frumos! zise imparatul; am auzit de tine, da' de vlnutnu te-am vxzut.

- Bine te-am gtrsit, imptrrate, de$i m4 tem ci nu te-oi ltrsa cu bine, pentrucA arn venit sa ne luptam greu, ci destul ai viclenit asupra tatilui meu.

- Ba n-am viclenit asupra tatilui ttru, ci totdeauna m-am luptat in luptadreapttr. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune liutarilor gi cuparilor siimple cupele cu vin $i-om lega fralie de cruce pe cdt om fi si-om trli.

$i se sf,rutari feciorii de-mparali in urarile boierilor, si bauri Si se sfaruirl.Zise implratul lui Fit-Frumos:- De cine-n lume te temi tu mai mult?- De nime-n lumea asta, afara de Dumnezeu. Dar tu?- Eu iar de nime, afari de Dumnezeu si de Muma-Pldurilor. O babi

batrana si urdta, care imbli prin imparitia mea de mdna cu furtuna. Pe undetrece ea, fala p[mdntului se usucf,, satele se risipesc, t6rgurile cad naruite. Mers-ameu asupra ei cu batalie, dar n-am isprivit nimica. Ca si nu-mi prapAdeasci toattrimpirtrfia, am fost silit sa stau la-nvoiala cu ea, 9i s6-i dau ca bir tot al zeceleadin copiii supugilor mei. $i azi vine ca s6-$i ieie birul.

Cdnd suntr miaztrnoaptea, fetele mesenilor se posomorflsertr; cici pemiazdnoapte cilare, cu aripi vdntoase, cu fata zbircita ca o stlnci buhavi $i sco-bita de plraie, c-o padure in loc de pf,r, urla prin aerul cernit Muma-Pddurilorcea nebunl. Ochii ei - doutr nopti turburi, gura ei - un hiu ctrscat, dintii ei -

Siruri de pietre de mori.Cum venea vuind, Flt-Frumos o apuci de mijloc si o trdnti cu toati pute-

rea intr-o piua mare de piatra, peste piui pr[vili o bucata de stAnc4, 9i pe careo legd din toate partile cu gepte lanturi de fier. inauntru, baba guiera 9i se smul-gea ca vdntul ?nchis, dar nu-i foiosea nimica.

Veni iar la ospif; cdnd prin boltile ferestrelor,la lumina lunei, vtrzurA douidealuri lungi de api. Ce era? Muma-Pidurilor, neput0nd si iasi, trecea pesteape cu piutr cu tot Si-i brinda fata in doutr dealuri. $i fugea mereu, o stanca de

115

7

piatra indrecita, rupindu-gi cale prin piduri, br[zdind plmintul cu dhri lungi,pina ce se fecu nevf,zuti in depdrtarea noptrii.

Flt-Frumos ospf,ti ce osptrttr, dar apoi, ludndu-Si buzduganul de-a umf,r,merse mereu pe unna trastr de piu6, p6nl ce ajunse la o casi frumoasi, alba caresteclea la lumina lunei in mijlocul unei gridini de flori. Florile erau in straturiverzi gi luminau albastre, rosii-inchise $i albe, iar printre ele roiau fluturi u$ori,ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumin[ gi un cdntec nesfir$it, incet, dulce,ieSind din roirea fluturilor Si a albinelor, imbltau grldina 5i casa. LdngA prispastlteau dou[ butii cu apf,, iar pe prispl torcea o fatf, frumoasl. Haina ei albi Silungl pirea un nor deraze gi umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi ltrsatepe spate, pe cind o cununtr de mirglritlrele era agezati pe fruntea ei netedi.Luminati de nzele lunei, ea pirea muiattr intr-un aer de aur. Degetele ei ca dincearf, alba torceau dintr-o furcl de aur $i dintr-un fuior de o ldna ca argintultorcea un flr de o mf,tase albi, subfire, strilucitA, ce semlna mai mult a o vieraza- de luntr, ce cutreiera aerul, decit a fir de tort.

La zgomotul ugor al pagilor lui Fit-Frumos, fata-$i ridica ochii albastri caundele lacului.

- Bine-ai venit, Ftrt-Frumos, zise ea cu ochii limpezi Si pe jumtrtateinchigi, cit e de mult de cind te-am visat. Pe cAnd degetele mele torceau un fr,gindurile mele torceau un vis, un vis frumos in care eu mi iubeam cu tine; Fit-Frumos, din fuior de argint torceam $i eram str-ti tes o haina urzita in descin-tece, betutA-n fericire; s-o po{i... sf, te iubeSti cu mine. Din tornll meu [i-ag faceo haina, din zilele mele, o viat6 de dezmierdiri.

Astfel, cum privea umilita la el, fusul ii sclpl din m6nf $i furca ctrzuallturi de ea. Ea se sculi gi, ru$inati de cele ce zisese, miinle ei spinzurau injos ca la un copil vinovat si ochii ei cei mari se plecari- El se apropie de ea, c-ominf, ii cuprinse mijlocul, iar cu cealalti ii dezmierdf, lncet fruntea si plrul si-igopti:

- Ce frumoasi e$ti tu, ce dragi-mi e$i! A cui esti tu, fata mea?- A Mumei-Pldurilor, rlspunse ea suspinind; m[ vei iubi tu acuma, cdnd

Stii a cui sunt? Ea inconjuri cu amAndoutr bratele ei goale grumazul lui gi se uittrlung, in obhii lui.

- Ce-mi pasi a cui egti, zise el, destul cl te iubesc.- DacA mf, iubegti, sl fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de piep-

tul lui; daci te-ar gisi mama, ea te-ax omori, Si dac-ai muri tu, eu ag nebuni oriag muri gi eu.

- N-aibi fricl, zise el zimbind si desflcindu-se din bratele ei. Unde-imumtr-ta?

- De cind a venit se zbuciuml in piua in care ai incuiat-o tu si roade cucollii la lanturile ce-o inchid.

-ilr

- Ce-mi pasf,! zise el repezindu-se sa vadl unde-i.- Fit-Frumos, zise fata, gi doul lacrimi mari

stralucira in ochii ei, nu te duce inci! Sa te-nvAteu ce si facem ca sa lnvingi tu pe mama. Vezitu butiile astea doui? una-i cu apa, alta cu putere.Sa le mutarn una in locul alteia. Mama, cind selupti cu vrtrgmagii ei, strigi cAnd obosegte:,,Stai, sf, mai bem cdte-oleacf, de api!" Apoi eabea putere, in vreme ce dugmanul ei numai aptr.De aceea noi le mutam din loc: ea nu va sti $i vabea api in vremea luptei cu tine.

Precum au zis, a$a au Si facut.El se ripezi duptr casi.- Ce faci, bab[? strigtr el.Baba, de venin, se smulse o dati din piua-n sus gi

rupse langurile, lungindu-se slaba $i mare pAntr-n nori.- A, bine ca mi-ai venit, Ftrt-Frumos! zise ea, ff,cAndu-se iar scurta, ia, hai

acu' la lupttr, acu' om vedea cine-i mai tare!- Hai! zise Fit-Frumos.Baba-l apuctr de.mijloc, se lungi rlpezindu-se cu el pdna-n nori, apoi il

izbi de pamAnt gi-l baga in tarana pnna-n glezne.Fat-Frumos o izbi pe ea gi o bdgl-n pAment pAni la genunchi.- Stai, sa mai bem aptr, zise Muma-Padurilor ostenittr.Statura gi se rasuflard. Baba btru api, F[t-Frumos bau putere, $-un fel de

foc nestins ii cutreiertr cu fiori de rtrcoare toti muSchii Si toate vinele lui celesllbite.

C-o putere indoita, cu brate de fier, o smunci pe babl de mijloc gi-o biga-n pimdnt pdni-n gAt. Apoi o izbi cu buzduganul in cap gii risipi creierii. Cerulincarunti de nouri, vdntul incepu a geme rece gi a scutura casa cea mictr in toateincheieturile ctrpriorilor ei. $erpi roSii rupeau trlznind poala neagri a norilor,apele pireau c6,latrd, numai tunetul cAnta adAnc ca un proroc al pierzlrii. Prinacel intuneric des gi nepitruns, Fat-Frumos vedea albind o umbri de argint, cuplr de aur despletit, rf,tf,cind, cu mdinile ridicate gi palida. El se apropie de eagi-o cuprinse cu bratele lui. Ea chnt. ca moarti de groazl pe pieptul lui, $imiinile ei reci s-ascunsertr-n snnul lui. Ca sf, se trezeasca, el ii sarutf, ochii. Noriise rupeau buciti pe cer, luna rogie ca focul se ivea prin spxrturile lor risipite; iarpe s1nul lui, Flt-Frumos vedeau cum infloreau doutr stele albastre, limpezi, 9i'uimite - ochii miresei lui. El o lua in brate Si incepu sA fugtr cu ea prin furnrna.Ea-gi culcase capul in sinul lui Si pdrea c[ adormise. Ajuns ldnga gridinaimpAratului, el o pusese in luntre, duc6nd-o ca-ntr-un leagtrn peste lac, smulse

- Lt7

"'ry.-,r i i , .+

"n

iarba, fin cu miros fi flori de gradina si-i cladi un pat, in care o agezi ca-ntr-uncuib.

Soarele iesind din rlsirit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaiese lipise de membrele dulci $i rotunde, fafa ei de-o paloare umedi ca ceara ceaalbi, mdinile mici 9i unite pe piept, parul despletit $i rasfirat pe fAn, ochii mari,inchisi si ad6nciti in frunte, astfel ea era frumoasa. Dar parea moafia. Pe aceafrunte neteda Si alba, Fat-Frumos presura c6teva flori albastre, apoi gezu alaturicu ea gi-ncepu a doini incet. Cerul limpede - o mare, soarele - o fata de foc, ier-burile improspitate, mirosui cel umed al florilor inviorate o faceau sa doarmamult gi lin, insotiti ?n calea visuriior ei de glasul cel plAns al fluierului. Cdnd erasoarele-n axtiazi, firea ticea Si Flt-Frumos asculta fericita ei rAsuflare, cald[ gi

umedtr. incet se pleci la obrazul ei si-o siruta. Arunci ea deschise ochii inciplini de visuri si-ntinz0ndu-se somnoroasf,, zise incet si z6mbind:

- Tu aici esti?- Ba nu sunt aici, nu vezi ca nu sunt aici? zise el mai lacrimdnd de fericire.Cum gedea el lnngii ea, ea-qi intinse un braf gi-i cuprinse mijiocul.- Hai, scoala, zise el desmierdlnd-o, e ziua-n amiaza-mare.Ea se scula, igi netezi parul de pe frunte gi-l dete pe spate, el ii cuprinse

mijlocul, ea ii inconjuri grumazul - si astfel trecura printre straturile de flori siintrara in palatul de marmura al imparatului.

El o duse la imparatul gi acesta-i zAmbi, apoi il lui de mAna pe FAt-Frumos,ca Si cAnd ar fi vrut si-i spuie ceva in taind, $i-l trase la o fereastrf, mare, pe carevedea lacul cel tntins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uiti uimit pe luciullacului si ochii i se impluri de lacrimi. O lebada isi iniltase aripile ca pe nigtepinze de argint gi, cu capul cufundat in api, sfASia fala senini a lacului.

- Pl2ngi, imparate? zise Fit-Frumos. De ce?- Fit-Frumos, zise impiratul, binele ce mi l-ai ficut mie nu ti-l pot plati

nici cu lumina ochilor, oricdt de scumpi mi-ar fi, gi cu toate astea vin sa-fi cergi mai mult.

- Ce, imparate?- Yezi'tu lebada ceea indrigit[ de unde? Tanar fiind, ar trebui sa fiu

indragit de viati gi cu'toate acestea de cAte ori am vrut si-mi fac sama. Iubesco fatf, frumoasi, cu ochi g6nditori, dulce ca visele marii - fata genarului, ommindru si sllbatic ce igi petrece viafa v6ndnd prin piduri batrAne. O, cAt e deiaspru el, cAt e de frumoasa fata lui! Orice incercare de a o ripi a fost degarti.incearca-te tu!

Ar fi stat Fat-Frumos, dar scumpi-i era frltia de cruce, ca oricirui voinic,

$u-Oi decdt zilele, mai scumpi decAt mireasa..

118

- Impf,rate prd luminate, din cdte noroace-ai avut, unul a fost mai maredecat toate: acela ci Fit-Frumos ti-i frate de cruce. Hai, ctr mf, duc eu str rf,pescpe fata Genarului.

$i-si lua cai ageri, cai cu suflet de vdnt, Ff,t-Frumos, 9i era si plece. Anrncirnireasa lui - Ileana o chema - ii zise incet la ureche, sf,rut0ndu-l cu dulce:

- Nu uita, Ftrt-Frumos, cf, pe cAt vei fi tu de departe, eu tot oi plinge.El se uiti cu mila la ea, o mdngdie, dar apoi, desftrcdndu-se de

imbrafog4rile ei, se avdntA pe $aua calului gi plecl in lume.Trecea prin codri pustii, prin muntri cu fruntea ninstr, gi cAnd rtrsf,rea din-

re stAnci batrlne luna cam palidl, ca f.ala unei fete moarte, atunci vedea dincind in cdnd cdte-o sffeanttr uriagi atdmattr de cer, ce inconjura cu poalele eivirful unui munte - o noapte sfdrticattr, un ffecut in ruini, un castel numai pietre:i ziduri sparte.

CAnd se lumintr de ziuA, Fit-Frumos vede ca $irul munfilor da intr-o mareverde Si intinstr, ce htriegte in mii de valuri senine, strilucite, care treiertr ariamarei incet si melodios, pdni unde ochiul se pierde in albastrul cerului si inverdele mf,rii. in capltul sirului de munfl, drept deasupra mi.rei, se oglindea infundul ei o mtrreatf, st6ncl de granit, din care rf,sdrea ca un cuib alb o cetate fru-moasi, care, de albtr ce era, pdrea poleita cu argint. Din zidurile arcate rasaieauferestre strilucite, iar dintr-o fereasfia deschisi se zdrea, printre oale cu flori, uncap de fati, oache$ $i vistrtor, ca o noapte de vara. Erafata Genarului.

- Bine-ai venit, Ff,t-Frymos, zise ea, sl'rind de la fereastri si deschizindpo{ile mtrrefului castel; unde ea locuia singurtr ca un geniu tntr-un pustiu, astf,noapte mi se parea ctr vorbesc c-o stea, gi steaua mi-a spus ci vii din parteaimplratului ce mi iubeSte.

in sala cea mare a castelului, ?n cenuga vetrei, veghea un motan cu geptecapete, care cdnd urla dintr-un cap s-auzea cale de-o zi, iar c0nd urla din cdte$epte, s-auzea cale de gepte zile.

Genarul, pierdut in silbatecele sale vanAtori, se depf,rtase cale de-o zi.Fat-Frumos lui f.ata in brate $i pundnd-o pe cal, zburau amdndoi prin

pustiul lungului mirei ca doui dbia vizute incheglri ale v[zduhului.Dar Genarul, om nalt gi puternic, avea un cal nazdrtrvan cu doul inimi.

Motanul din castel mieuni dinn-un cap, iar calul Genarului nechezi cu vocealui de bronz.

- Ce e? il intrebl Genarul pe calul ntrzdrf,van. fi s-a urdt cu binele?- Nu mi s-a urAt mie cu binele, ci de tine-i rau. Fat-Frumos ti-a furat fata.- Trebuie str ne grf,bim mult ca sa-i ajungem?- Sa ne grlbim gi nu pr6, pbntru c4-i putem ajunge.

_119

7

Genanrl incfici $i zburf, ca spaima cea batrini in urma fugiflor. incur6nd ii 9i ajunse. Si se bati cu el Fat-Frumos nu putea, pentru ci Genarul eracregtin $i puterea lui nu era in duhurile lntunericului, ci in Dumnezeu.

- Fdt-Frumos, zise Genarul, mult egti frumos, si mi-e mill de tine. De astidatl nu-ti fac nimica, dar de alte datA... tine minte.

$i luAndu-$i fata allturi de el, pieri in vint, ca gi clnd nu mai fuse.Dar Fat-Frumos era voinic si stia drumul inapoi. El se reintoarse gi glsi

pe fati iar singur[, instr, mai palida si mai plfuisi, ea ptrrea si mai frumoasi.Genarul era dus iar la vAnatoare cale de doui zile. Fat-Frumos lui alfi cai dinchiar grajdul Genarului. Astf, dati plecari noaptea. Ei fugeau cum fug razelelunei peste adincile valuri ale mf,rei, fugeau prin noaptea pustie gi rece ca douf,visuri dragi; ci prin fuga lor auzeau miaunele lungi 9i indoite ale motanului dinvatra castelului. Apoi li se piru cl nu mai pot merge, asemene celor ce vor sifuga in vis si cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb ii cuprinse, cdciGenarul venea ln fuga calului, de rupea pamintul.

Fata lui era infricogatA, privirea crunti. F[r[ de-a zice o vorbi, el apuc1pe F[t-Frumos $i-l zvf;rli in nourii cei negri gi plini de furnrna ai cerului. Apoidispfru cu faH cu tot.

Fat-Frumos, ars de fulgere, nu cizu din el decit o mina de cenugi innisipul cel fierbinte gi sec al pustiului. Dar din cenuga lui se facu un izvorlimpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lfuiga el arborii naltri, verzi, stufogirlspfurdeau o umbri ricorita si mirositoare. Dacl cineva ar fi priceput glasulizvorului, ar fi inteles ctr o jelea int-o lungtr doini pe lleana, implrlteasa ceab4laie a lui Fit-Frumos. Dar cine si inleleagi glasul izvorului intr-un pustiu,unde pina-atunci nu ci.rlcase picior de om?

Dar pe vremea aceea Domnul imbla inci pe pam0nt. int-o zi se vedeaudoi oameni calatorind prin pustiu. Hainele si fata unuia strlluceau ca luminaalba a soarelui; celilalt, mai umilit, nu pirea decAt umbra celui luminat. EraDomnul si Sf. Petrea. Picioarele lor infierbdntate de nisipul pustiu calcariatuncea in rf,coarele gi limpedele pdrAu ce curgea din izvor. Acolo, Domnul bau

- din apa $i-$i spili fata cea sfdnta gi luminoast si minele sale facetoare de mi-nuni. Apoi gezur4 amdndoi in umbri, Domnul cugetAnd la TaHl siu din cer, $iSfintul Petrea ascult6nd pe cugete doina izvorului plfrngitor. CAnd se scular6sPre a merge mai departe, zise Sf. Pefiea: ,,Doamne, fi ca acest izvor si fie ce-afost mai inainte". ,,Amin!" zise Domnul ridicdnd mAna Sa cea sfanta, dupi careapoi se depdrtarl spre mare, fara a mai privi inapoi.

Ca prin farmec peri izvorul 9i copacii, gi Fat-Frumos, frezit ca dinft-unsornn lung, se uita imprejur. Apoi vlzu chipul cel luminat al Domnului, cdmergea pe valurile mtrrei, care se plecau inaintea lui, intocmai ca pe uscat ; $ipe Sf. Petrea, care, merg6nd in urma lui si invins de firea lui cea omeneascl, se

r-

I?D

uita inapoi si-i flcea lui Fat-Frumos din cap. Fit-Frumos il urmlri cu ochii p0nace chipul Sf. Petrea se risipi in deplrtare, gi nu se vedea decdt chipul stralucit alDomnului aruncind o dungf, de luminA pe luciul apei, astfel incdt daca soarelen-ar fi fost in amiati, ai fi crezut ci soarele apune! El ?ntelese minunea invieriisale si lngenunche inspre apusul acelui soare dumnezeiesc.

Dar apoi i$i aduse aminte ci faglduise a ripi pe fata Genarului gi ceea cefagaduiegte voinicul anevoie o lasl neficuttr.

Deci se pomi 9i inspre sari ajunse la palatul Genarului, ce stralucea inintunericul serei ca o uriasl umbri. El intra in casl... fata Genarului pldngea.Dar cdnd il vtrzu, fata ei se-nseninf, cum se-nsenini o unda de o razi. El iipovesti cum inviese; atunci ea-i zice:

- De rlpit nu mtr poti ripi pini ce nu-i av6 un cal asemene cu acela ce-larc tatAl meu, pentru c-acela are douf, inimi; dar eu am si-l intreb in asti sartr deunde-gi are calul, ca sf, pofi Si tu sa capeli unul ca acela. P0ni atunci instr, pen-tnr ca sf, nu te afle tati-meu, eu te voi preface intr-o floare.

El $ezu pe un scaun, iar ea gopti o vrajl dulce, gi, cum il sirutt pe frunte,el se prefecu intr-o floare ro$ie inchisi ca vigina coapti. Ea il puse intre floriledin fereastrl si c6nta de veselie, de rtrsuna castelul tattrlui ei.

Atunci intra gi Genarul.- Veseh fata mea? si de ce e$ti veseli? intreba el.- Pentru cl nu mai este Fat-Frumos ca sa mf, rf,peasci, rispunse ea

razend.Se puserl la cine.- Tati, inuebl fata, de unde ai calul d-tale, cu care imbli la vdnat?- La ce-ti trebuie s-o gtii? zise el incruntind sprincenele.- $tii prd bine, rispunse fata, cf, nu vreau ca s-o stiu decdt numai ia-aga

ca s-o gtiu, pentnr c-acu nu mai e Fit-Frumos si mi rf,peasca.- $tii tu ca nu m[ impotrivesc trie niciodatf,, zise Genarul. Departe de-aicea,

l6nga mare, gade o babi care are gepte iepe. Ea line oameni care sl i le plzeasciun an (cu toate ci anul ei nu e dec0t de hei zile), si daci cineva i le pizegte bine,ea-l pune si-gi aleagl drept rlsplatl un mfuiz, iar de nu, il omoari gi-i pune capulint-un par. Chiar lnsi dacl pizegte cineva bine iepele, totugi ea-l viclenegte peom, cici scoate inimile din caii toti si le pune int-unul singur, aga incit ce-apazit alege intotdeauna un cal fArA inima, care-i mai riu decit unul de rind...Esti multlmitl, fata mea?

- Mulpmita, rispunse ea zimbind.Totodatl insA Genarul li aruncf, in fate o batisti rogie, u$oara, mirositoare.

Fata se uita mult in ochii tatllui siu, ca un om care se degteapta dintr-un vis, decare nu-gi poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tatA-sau. lnsa floareadin fereastri veghea printre frunzele ei, ca o stea ro$ie prin increfiturile unui nor.

T

7

A doua zi, Genarul pleci iaragi des-dimineatlla vdnatoare.Fata siruta murmurAnd floarea roSie Si Fat-Frumos niscu ca din nimica

inaintea ei.- Ei, gtii ceva? o intrebi el.- Nu Stiu nimica, zise ea trista Si pundnd dosul mdnei pe fruntea ei, am

uitat tot.- insl eu am auzit tot. zise el. Ramai cu bine. fata mea: in curind ne vom

vedea iar.El incaleci pe un cal 9i displru in pustiuri.in arsita cea dogoritoare a zileivhzu aproape de padure un tdntar zv|rco-

lindu-se in nisipul cel fierbinte.- Fit-Frumos, zise Fntarul, ia-ma de ma du pdna-n pidure, ci ti-oi prinde

Si eu bine. Sunt imparatul tlntarilor.Ftrt-Frumos il duse pina h pldurea prin care era si treacl.Iesind din padure, ffecu iar prin pustiu de-a lungul marei gi vf,zu un rac

atdt de ars de soare, incdt nu mai avea nici putere si se mai intoarca-napoi...- F#Frumos, zise el, aruncf,-mi-n mare, ci ti-oi prinde Si eu bine. Sunt

imparatul racilor.Fat-Frumos il arunci in mare li-si urma calea.Cdnd inspre sari ajunse la un bordei urdt si acoperit cu gunoi de cal. Impre-

jur gard nu era, ci numai nigte lungi fdru$e ascutite din care $ese aveau fiecare-nvArf cdte un cap, iar al gepteleafirl, se clatina mereu in vint gi zicea: cap! cap! cap!

Pe prispi, o babi bAhanA Si zbdrcita, culcatd pe un cojoc vechi, sta cu capulei sur ca cenu$a in poalele unei roabe tinere gi frumoase, care-i ctruta in cap.

- Bine v-am gisit, zise Fat-Frumos.- Bine-ai venit, fliciule, zise baba sculdndu-se. Ce-ai venit? Ce cauti?

Vrei sa-mi pagti iepele poate?- Da.- Iepele mele pasc numai noaptea... Uite, chiar de-acu pofi sa pomegti cu ele

la piscut... Fati hai! ia d[ tu fl[ciului demAncatul ce i-am ficut eu gi pomegte-l.Allturi cu bordeiul era sub pamAnt o pivni16. El intra in ea si acolo vazu

gapte iepe negre stralucite - $apte nopfi, care de cAnd erau nu zirise inci luminasoarelui. Ele nechezau $i biteau din picioare.

NemAncat toati ziua, el cini ce-i daduse baba g-apoi, incalecdnd pe unadin iepe, mdni pe celelalte" Dar, incet, incet simti cum se strecoari un somn deplumb prin vinele lui, ochii i se paienjenira Si el cdnt ca mort in iarba pajigtei.El se trezi cAnd mijea de ziua. Cdnd colo, iepele niciieri. El igi credea capul pusin treapi, c0nd vede iegind dintr-o padure-n departare cele gapte iepe alungate deun roi nemarginit de t6ntari gi un glas sublire-i zise:

- Mi-ai ficut un bine, ti l-am ficut gi eu.

- t22I

t'-

Cind se intoarse cu caii, baba incepu sl furbe, si rf,stoame casa cu susu-n;rs si sA batdfata, care nu era de vin6.

- Ce-ai, mama? intreba Fit-Frumos.- Nimica, zise ea, mi-a venit Si mie toane. Asupra ta n-am nimica... sunt

:oarte mul@miti. Apoi intrdnd in grajd, incepu str batl caii, gipdnd: Ascundeti-vanai bine, batf,-v-ar mama lui Dumnezeu, ca sa nu va mai giseasci, ucigi-l.-rucea $i manAnce-l moartea!

A doua zi porni cu caii, dar iar cazu jos si dormi pAni se mijea de ziua.Desperat, era si ieie lumea-n cap, cAnd deodati vede risarind din fundul marii.'ei sapte cai, mu$cati de-o multrime de raci.

- Mi-ai ficut un bine, zise un glas, ti l-am flcut gi eu.Era imparatul racilor.El mAni caii inspre casa gi vede iar o priveligte ca-n ziaa frecuta.insa in cursul zilei roaba babii s-apropie de el si-i zise incet, string6ndu-l

ie mAna:- Eu gtiu ca tu egti Fht-Frumos. Sa nu mai manAnci din bucatele ce-1i

i-ierbe baba, pentru ci-s ficute cu sornnoroasf,... ti-oi face eu altfel de bucate.Fata intr-ascuns ii facu merinde, gi-nspre sari, cAnd era si plece cu caii,

isi simti ca prin minune capul treaz.Spre miezul noptii, se-ntoarse acasi, mnna caii in grajd, ii incuie si intra

in odaie. Pe vatra cuptorului, in cenugd mai licurea cAtiva cirbuni. Baba staintinsi pe laip gi inlepenitf, ca moarti. El gdndi c-a murit g-o scuturi. Ea era carunchiul gi nu se mi$ca deloc. El trezi fata ce dormea pe cuptor.

- Uite, zise el, ti-a murit baba.- AS! asta sA moara!? rispunse ea suspinlnd. Adevarat ci acu e ca gi

moartf,. Acu-i miaztrnoaptea... un somn amortit ii cuprinde trupuI... dar sufletulei cine. qtie pe la cnte raspinteni sti, cine gtie pe cAte cai a vrijilor umbla. PAnace cAnta cucogul, ea smulge inimile celor ce mor, ori pustiegte sufletele celornenorocili. Da, badica, mAine ti se-mpline$te anul, ia-mi 9i pe mine cu d-ta, citi-oi fi de mare folos. Eu te voi scipa din multe primejdii care fi le gitegte baba.

Ea scoase din fundul unei lizi hdrbuite 9i vechi o cute, o perie gi oraframa.

A doua zi de dimineati i se impiini lui Flt-Frumos anul. Baba trebuia si-idea unui din cai g-apoi sa-l1ase sa plece cu Dumnezeu. Pe cdnd prAnzeau, babaiesi pina in grajd, scoase inimele din cdtegigapte caii, spre a ie pune pe toate

intr-un tretinl slab, caruia-i priveai prin coaste. Fdt-Frumos se sculi de la masisi dupi indemnarea babei se duse sa-gi aleagl calul ce trebuia si si-l ieie. Caii

- 123

cei fara inimi erau de un negru strtrlucit, tretinul cel cu inimile sta culcat intr-uncolt, pe-o movila de gunoi.

- Pe acestal aleg eu, zise Fat-Frumos, aratdnd la calul cel slab.- Da' cum Doamne iarta-ma, si slujegti tu degeaba! zise baba cea

vicleant. cum sa nu-ti iei tu dreptul tlu? Alege-ti unul oir, "uii

igti frumogi...oricare-ar fi ti-l dau.

- Nu, pe acesta-l voi, zise Fat-Frumos, findnd la vorba lui.Baba scrdgni din dinti ca apucau, dar apoi i$i stranse moara cea h0rbuita

de guri, ca sa nu iasa prin ea veninul ce-i riscolea inima pestrila.- Hai, ia-fi-l! zise-n sf6rSit.El se urci pe cal cu buzduganur de-a umere. prrea ca fafa pustiurui se ia

dupl urmele lui, gi zbura ca un gand, ca o vijelie printre volburele de nrsip cese ridicau in urmd-i.

intr-o pddure il agtepta fata fugita. El o urctr pe cal dupa ddnsul 9i fugeamereu.

Noaptea inundase pimdntul cu aerul ei cel negru 9i ricoare.- MA arde-n spate! zise fata.F4t-Frumos se uiti inapoi. Dintr-o volburi nalta,

nemi$cati doi ochi de jaratec a caror raze roSii ca foculrarunchii fetei.

- Arunci peria, zise fata.Fit-Frumos o asculH. $i deodati-n urmi-le vizuri ci se ridica o p4dure

neagra, deasa, mare, infioratd de un lung freamat de frunze si rle un urletflamand de lupi.

- inainte! striga Fit-Frumos calurui, care zbura asemenea unui demonurmarit de un blestem prin negura noptii. Luna palida ffecea prin nouri ca o fa1[limpede prin mijlocul unor vise turburi gi seci.

Fat-Frumos zbura... zbura necontenit.- Ma arde-n spate! zise fata c-un gemat apisat, ca gi c6nd s-ar fi silit mult

ca si nu spuie inca.Fit-Frumos se uita gi vazu o bufrrita mare $i suriL, din care nu strdluceau

decit ochii rogii, ca doua fulgere lanpite de un nor.- Arunca cutea, zise fata.F4t-Frumos o arunca. :$i deodati se ridici din pamint un coll sur, drept neclintit, un uriag impie_

trit de spaimA, cu capul atingdnd de nori. ilFit-Frumos vdj6ia prin aer aga de iute, ?ncat i se parea ci nu fuge, ci cade

din inaltul cerului intr-un addnc nevizut. i;- Ma arde, zise fata.

verde, se vedeauars ptrtrundeau in

ffim

tu

Baba giurise st0nca intr-un loc Si trecea prin ea preff,cuta intr-o funie deirm, a ctrrei capf,t dinainte ardea ca un cf,rbune.

- Aruncl n{frama, zise fata.Ftrt-Frumos o asculti.$i deodati vtrzuri in urmf,-le un luciu intins, limpede, adinc, in a cirui

oglinde bilaie se scf,lda h fund luna de argint si stelele de foc.Fat-Frumos auzi o vraja lungl prin aer si se uita prin nori. Cale de dout

.rasuri - pierdutf, in naltul cerului - plutea incet, incet prin albastrul tiriei\{iazanoaptea bitrAntr cu aripele de aramf,.

Cind baba inota smintiti pe la jumatea lacului alb, Ff,t-Frumos aruncf,huzrluganu-n nori Si lovi Miazdnoaptea in aripi. Ea clnt ca plumbul la pamfuitsi croncini jalnic de doulsprezece ori.

Luna s-ascunse tntr-un nor gi baba, cuprinsi de somnul ei de fier, seefirnda in adincul cel vrljit gi necunoscut al lacului. Iar in mijlocul ei se ridicf,o iarba lungl gi neagrf,. Era sufletul cel osdndit al babei.

- Am scipat, zise fata.- Am sclpat, zise calul cel cu gapte inimi. Stapine, adiogi calul, tu ai izbit

Miazinoaptea, de a cf,zut la pimlnt cu douf, ceasuri inainte de vreme, $i eu simtsrb picioarele mele rlscolindu-se nisipul. Schelete inmormdntate de volburelenisipului arzitor al pustiilor au si se scoale spre a se sui in luni la bencheteleior. E primejdios ca sl umbli acuma. Aerul cel inveninat gi rece al sufletelor lormoarte v-ar put6 omorl. Ci mai bine voi culcati-vf,, gi eu pin-atuncea m-oifortoarce la mama, ca si mai sug inc-o dattr laptele cel de vf,paie alba a Fplor ei,pentru ca sl mi fac iar frumos Si strilucit.

FAt-Frumos il asculti. Se dete jos de pe cal $i-$i a$temu mantaua penasipul incl fierbinte.

Dar ciudat... ochii fetei se-nfundase in cap, oasele Si incheieturile fetei lii6ise afarf,, pielila din oachegf, se ff,cu vfuiete, mina grea ca plumbul gi rece caun sloi de ghaep.

- Ce ti-i? o intrebl Flt-Frumos.- Nimica, nu mi-i nimica, zise ea cu glasul stins; si se culcf, in ntrsip,

uemurind ca apucati.Fit-Frumos dadu drumul calului, apoi se culci pe mantaua ce gi-o aster-

nuse. El adormi; cu toate-acestea pArea cl nu adormise. Pielifele de pe luminaochiului i se rogise ca focul si prin el pirea ci vede cum luna se cobora incet,marindu-se spre pf,mfuit, pfln[ ce pdrea ca o cetate sfintl gi argintie, spdnzuratldin cer, ce hemura stralucita... cu palate nalte, albe... cu mii de feresfrerandafirii; $i din luni se scobora la plmflnt un drum imptrrf,tesc, acoperit cuprund de argint si bittrt cu pulbere de raz,e.

- TE

7

Iar[ din intinsele pustii se rf,scoleau prin n6sipschelete nalte... cu capete seci de oase... invaluite in

lungi mantele albe, tesute rar cu fire de argint,incdt prin mantale se zi.rreau oasele albite de

seciciune. Pe fruntile lor purtau coroaneficute din fire deraze si din spini aurili 9i

lungi... Si incalicati pe schelete de cai,mergeau incet-incet... in lungi siruri...

dungi migcitoare de umbre argintii...$i urcau drumul lunei, 9i se pierdeauin palatele inmarmurite ale ceta(ii din1un4, prin a ci.ror feregti se auzea omuzici lunateci... o muzici de vis.

"*l'f-\ii Atunci i se piru ci gi fata de l6ngiel se ridica incet..., ci trupul ei se risipea in aer, de

nu-i mai r4rn6neau decdt oasele, ci, inundati de o mantie argintie, apuca gi eacalea luminoasi ce ducea in luni. Se ducea in turburea imparafie a umbrelor, deunde venise pe plmdnt, momita de vrljile babei.

Apoi pielila ochilor lui se inverzi... se innegri - 9i nu mai vizu nimica.Cdnd deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea $i aievea. Dar in

pustiul arid necheza calul frumos, strtrlucit, imbatat de lumina aurita a soarelui,pe care el acu o vedea pentru-ntaia oarf,.

Fat-Frumos se avdnttr pe el gi-n rtrstimpul cdtorva g0nduri fericite ajunsela castelul incoltit al Genarului.

De asti data Genarul vdna departe cale de gapte zile. El o lua pe fattr pecal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gdtul cu brafele ei si-si ascunse capul in sdnullui, pe cAnd poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din zbor nisipul pustiei.Mergeau aga de iute, incit i se pdrea c6 pustiul 9i valurile marei fug, iar ei staupe loc. $i numai incet se auzea motanul mieundnd din cAte gapte capete.

Pierdut in paduri, Genarul igi aude calul nechezdnd.- Ce e? il intrebl.- Fat-Frumos iti furi fata, rtrspunse calul nindrlxan.- Put6l-om ajunge? intrebtr Genarul mirat, pentru ci gtia cd-l omorise pe

Ftrt-Frumos.- Nu, ztru, rispunse calul, pentru c-a inciLlecat pe un frate al meu, care are

gapte inimi, pe cdnd eu n-am decit doutr.Genarul igi infipse pintenii adinc in coastele calului, care fugea scu-

turdndu-se... ca o vijelie. Cand il vizurf, pe Fit-Frumos in pustiu, zise caluluisau:

- L?6

- Spune-i fritine+au sa-qi arunce stapAnul in nori, Ei si vind la mine ca l-oi- ,:.i cu miez de nuci gi l-oi adapa cu lapte dulce.

Calul Genarului ii nechezd frafine-siu ceea ce-i spusese, iar frate-siu i-o- -.e lui F?rt-Frumos.

- Zi frittine-tau, zise Fat-Frumos calului slu, si-gi arunce stipdnul in nori,.-:i hrani cu jaratec si l-oi adapa cu pari de foc.

Calul lui Fat-Frumos o necheza asta frifine-sdu, gi acesta azvArli pe

-':r.-:ftrl pAni in nori. Norii cerului inmirmurira 5i se facurd palat sur gi frumos,

-: :Ln doua gene de nouri se vedea doi ochi albaqtri ca cerul, ce rapezeau ful-

- =:: iungi. Erau ochii Genarului, exilat ?n impara$a cerului.Fit-Frumos domoli pasul calului sau $i a$eza pe fata pe acela al tatAne-

.-. O ziinca gi ajunsera in m0ndra cetate a imparatului.Lumea-l crezuse mort pe Fat-Frumos, $i de aceea, cdnd se imprAqtie faima

=:Lrei lui, ziua-gi muie aerul tt lumina de sarbatoare $i oamenii agteptau mur--.:rind la faima venirii lui, cum vuiegte un lan de grAu la suflarea unui vAnt.

Dar ce ficuse oare tn vremea aceea Ileana imparateasa?Ea, de cum plecase Fit-Frumos, s-a inchis intr-o gradina cu nalte ziduri

:: t-ier, 5i acolo, culcf,ndu-se pe pietrele reci, cu capul pe un bolovan de::3r1ene, pidnse intr-o scaldi de aur, a$ezati lAnga ea, lacrimi curate ca dia-:-.rtul.

in gradina cu multe straturi, neudata $i necautata de nimeni, nhscuri din:.::rig sterp, din arsita zilei si din secaciunea nopfii flori cu frunze galbene gi

: -r coioare stinsa gi turbure ca turburii ochi ai motii - florile durerii.

Ochii imparitesei Ileana, orbiti de plins, nu mai vedeau nimica, decit i se: ':ea numai ci-n luciul baiei, plina de lacrirnile ei, vedea ca-n vis chipul mire-

-: ei iubit. Ci ochii ei, douir izvoare secate, incetase de a mai varsa lacrimi.

- -:e-o vedea cu parul ei galben gi lung, despletit gi impriqtiat ca crefii unei-',:iii de aur pe sAnul ei rece, cine ar fi vizut fafa ei de-o durere muti, sapaa, .::,-a cu dalta in trisaturele ei, ar fi gindit ci-i o inmirmuritZt zdnd a undelor,. --,-3ta pe-un mofinan de prund.

Dar cum auzi vuietul venirei lui, fata ei se-nsenina; ea lui o mdna de lacrimi

--: oaie gi stropi gradina. Ca prin farmec, florile galbene ale aleilor de arbori si-.: straturilor se-nverzira ca smaraldul. Florile triste si turburi se-nilbira ca.':rsaritarul cel strilucit, $i din botezul de lacrimi luari numele de lacrimioare.

imparateas a cea oarba umbla incet printre sffaturi gi culese in poale o:::urtime de lacrimioare, pe care apoi, a$temflndu-le lAnga baia de aur, facu un- ,: Ce flori.

Arunci inffa Fat-Frumos.

- 127

7

Ea s-arunci la gitul lui, instr, amutita de bucurie, ea nu putu decdt saindrepte asupri-i ochii sli stinSi Si orbi, cu care ar fi vrut sa-l soarbi in suflefulei. Apoi ea il lua de mAna si-i arat[ baia de lacrimi.

Luna limpede inflorea ca o fagi de aur pe seninul cel adinc al cerului. inaerul noptii, Fit-Frumos isi splll fafa in baia de lacrimi, apoi, invelindu-se inmantia ce i-o tesuse din raze de luna, se culci si doarmi in patul de flori.imparateasa se culci gi ea ldngi el si visi in vis ci Maica Domnului desprinsesedin cer doua vinete stele ale diminefii Si i le agezase pe frunte.

A doua zi, degteptatf,, ea vedea...A treia zi se cunun[ imparatul cu fata Genarului.A patra zi eru str fie nunta lui Fat-Frumos.Un roi deruze venind din cer a spus ltrutarilor cum horesc ingerii cdnd se

sfinteste un sfdnt, $i roiuri de unde rf,sf,rind din inima pimAntului le-a spus cumcAntA ursitoarele cdnd urzesc binele oamenilor. Astfel. lautarii maiestriri horenalte gi urari adAnci.

Trandafirul cel infocat, crinii de argint, licrimioarele sure camargiritarul, mironositele viorele si florile toate s-adunara, vorbind fiecare inmirosul ei, 9i linura sfat lung cum sa fie luminele hainei de mireasa; apoiincredintari taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur. Acesta sesuise gi flutura in cercuri multe asupra fetei miresei cdnd ea dormea g-o ficu sivada intr-un vis luciu ca oglinda cum ffebuia si fie-mbricatd:. Ea zimbi cAnd sevisa at6t de frumoasi.

Mirele-gi puse cirnagi de tort de raze de lund, br0u de margaritare, mantaalba ca ninsoarea.

$i se facu nunta mdndra $i frumoasi, clun n-a fost alta pe fafa pimdntului.

$-au triit apoi in pace gi in liniste multi ani si fericiti, iar dac-a fi adevaratce zice lumea, ci penffu fetii-frumogi vremea nu vremuie$te, apoi poate c-or fitrAind Si astazi.

- r28

L

Petre Jspireseu

A fost odata ca niciodattr...Au fost odata un om gi o femeie. Ei erau atit

de siraci, incit n-aveau dupi ce bea apa. Nicitu casa, nici tu ma-sit, nimic, nimic, dartrnimic n-aveau dupl sufletul lor. Munceabietul om de dimineatl p6nf, seara t6rziu,al[turi de muierea sa, de-i treceau ntrduselele,gi ca sa dea si ei in spor, ba.

Se finea, vezi, norocul dupa dnnSiica pulberea dupi c6ini, cum se zice.

Umblau cu tarabutele de colo pAntcolo, $i ca sl se statomiceasci gi ei la unloc, nu gaseau. Caci cine era si-iprimeascf, pe ei, doi calici, cu leaota decopii dupi ddnsii ?!

Adica uitasem si vtr spui. Aveau acegtioameni o spuzi de copii. Din acesti copii, cei mai mari erau numai fete, iarabaietii erau mdrunfei gi stau pe ldngl dAnSii ca ulcelugele.

Sa nu va fi dus Dumnezeu vreo dati sa fiti fata cind venea omul de lamunci, ci v-afi fi luat cAmpii. Iegeau toti afarl inaintea lui, jigarif si hirtiniti,ca nigte netoti, subtiratici Si piFgaiati, m6 rog, le$inati de foame, gi tibArau pebietul om cu gura: ,,mtA, mi-e foame, tatA, mor de foame".

Tatf,l lor se zipicea Si nu $tia c4ffe care str se intoarci mai int6.i Si le datoau agoniseala lui dintr-o zi. Dar de unde sa le ajung6 bruma ce le aducea el?Abia puneau p-o masea.

Bietul tat'siu si biata mi-sa de multe ori se culcau nemdncafi. Li se rupeainima de mila, dard n-aveau incoffo. $i ca sr-5i linigteasci copiii, el le figtduiaci a doua zi arc sa le aduc6 mai mult. Astfel, mai cu gogele, mai cu momele,adormeau Si bietii copii, cu nidejde cf, a doua zi are sf, fie mai bine.

Dintre tofi copiii, fata cea mai mare era mai ticuta Si mai judecattr. Earamdnea cu surorile si fratii cei mai mici cAnd se duceau pArintll la muncf,, vedeade dangii, ii mugtruluia si ii povafuia st fie mai cu ribdare, mai ingaduitori, ca sanu se amarasca pdna hff-adt parinfii. Dartr, bate toba la urechea surdului. Adec4,

T

t29

Fata silracului cea isbeapk

7

de! ce sf, zici? Ar fi fost gi ei, poate, mai lnglduitori, $i mai cu r6bdare, dara burtale da ghes Si li flcea de multe ori str fie neinfelegtrtori.

tntr-acestea, boierului pe mogia ciruia se aflau acegti oameni ca 9i urgisitride Dumnezeu i se flcu mil4 de ei gi, inff-o zi, cdndveni omul sa se roage pentrusila$, el ii zise:

- Omule, tevLz hamic, muncegti de te spetegti, gi dou6 in rei Evazcl nupoti lega. Iatf,, eu m[ indur si-ti dau un petec de loc, str fie de veci al ttru. Du-tede-fi alege petecul ce-ti va pltrcea gi apucf,-te numaidecdt sa-d faci un bordei.

- Bogdaproste, cucoane, gi Dumnezeu s6 primeascl. De unde dai sfizvorasctr, rispunse bietul om.

Se duse de-$i alese un petec de loc si pina in seartr groapa pentru bordeio gi dete gata.

Nepartea lui. Cum se brodi ca locul ce-gi alesese s[ fie alaturi cu al unuiftrran bogat $i mfuidru, de nu-i ajungea cineva cu prtrjina la nas.

Peste noapte, nu gtiu cum se facu, nu gtiu cum se drese, c4 o vita d-alebogatului cizu in groaptr Si muri.

A doua zi de dimineafa bogatul, vf,zdndu-gi vita moafia, siri cu gura mareasupra si.racului, il lui de piept gi cu el tirds se duse la curtea boierului, si lefaci judecati.

Boierul se mira cind il vtrzu gi-i lnfrebtr: ce cautf,?llranul cel bogat zise:- Boierule, acest prapadit de om, venetic in satul nostru, n-ar mai avea parte

el! dupl ce ti-ai facut pomanl de i-ai dat un petec de loc, el tocmai l6ngl mine gi-aales si-$i faci bordei! una la m6na. Bagl de searna, dupf, ce e strrac, apoi e gi cunasul pe sus. Al doilea, groapa ce gi-a ficut penftr bordei, duptr ce ci e mare foarte,apoi n-a avut €trUe sf, o acopere peste noapte cu ceva, numai ca str-mi faca miepagubi, si mi-a caztt o vita htr-insa de gi-a rupt junghietura. Judeca d-ta acum, nue dator str mi-o plf,teasci? El zice ca n-are cu ce. $i ce-mi pasf, mie de asta?

- Boierule, rispunse $i sf,racul umilit gi cu lacrimile in ochi cit pumnul.Boierule, n-am ce zice, omoari-ml, spdnzurtr-mf,, n-am ce face daci a dat ptrcatulpeste mine. Aga este cum zice bogltagul meu vecin. $i fiindca lui Dumnezeu iiplace dreptul, drept sl-ti spui ce e drept: am strpat groapA, gi o groaptr mare, castr incapi bordeiul pe tofi ai mei, dartr nici cf, m-am gindit ca str-i aduc paguba.$i nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mdndrie, cici n-aveam de ce m4mnndri, cind mi-am ales loc l6ngl d-lui. Acum lumineze-vtr Dumnezeu,boierule, 9i judecati dupl dreptate.

Boierul sta in cumptrnl. Nu gtia cui str dea dreptate. Vedea el ctr strracul acizut in plcate, dar flrl voie. Dupt ce se gAndi el nitel, zise:

- 130

L

- Bre, oameni buni! Eu am sf, vi fac trei inrcbari: cine le va dezlega mai'rrne, a aceluia sa fie dreptatea. Vtr daurdgaz de hei zile, gindili-vl. Dupl trei zile:a veniti Si sl-mi ghicitri lntrebf,rile. Tinetr bine minte. intAia intrebare suntr aga:

Ce este mai gras in lume?A doua:Ce este mai bun?$i a treia:Ce aleargl mai iute?Aide, duceti-vi acum. Dartr si mai Stiti una: daca nici unul din voi nu va

ghici vreuna din intrebirile mele, si Stifi cf, unde vA stau picioarele o s[ vf, stea9i capetele.

Amdndoi impricinatrii se intoarserhla casele lor. Bogltagul, laudAndu-seci el are s[ ghiceascf,, fiindctr ce lucru poate fi mai ugor decit a spune cf, porculsiu din ogradi este mai gras, deoarece sttr slinina pe d0nsul de o palm6; iarlsaracul plingea de potopea pf,mdntul, gdndindu-se ca ce o si spuie el.

Dacf, ajunserf, fiecare la ai stri, bogitagul era vesel ci are sr-gi cdgtigepricina, iarf, siracul se puse pe gdnduri si tot ofta. Copiii se adunarf, pe l6ngaddnsul, se uitau, dari nu cutezau sA-l intrebe ceva. incepurl $i ei a plAnge; $i sefacu acolo la dAnSii o pldngere gi o jelanie de te luau fiori de mil[.

Numai fata cea mai mare iSi lul inima ln dinti gi-l intreb4 ce are, de estea$a trist.

- Ce si am, fata mea? Iaci ptrcate de la Dumnezeu. Boierul ne-aindatorat sl-i ghicim ni$te intreblri pe cari nici oamenii cei procopsifi nu ile-ar putea spune, necum un sirman prost ca mine.

- Ci spune-ne gi noul, c[ doara d-om putea sA-ti d[m vreun ajutor.- Ca ce ajutor afi putea voi str-mi dafi, voi care nu Stifi lnci nici cum se

manAnci mimlliga.- Te mir6, tatl,,la ce am putea fi bune gi noi. $i apoi ce stricf, dac4 ne vei

spune 9i noutr?Atunci saracul zise; iach, iacf,, iaci ce ne-a zis boierul s[ ghicim; ctrci de

nu, ne va sta capul unde ne stau ttrlpile.Fata cea mare se puse pe gAnduri gi, dupd ce mai cugeti ea ce mai cugeta,

se apropie de tati-stru Si ii zise:- Ia lasf,, hta, nu mai fi aSa mdhnit. Nu ne lasf, Dumnezeu pe noi

pierim. Cdnd te vei duce la boierul si-i dai rispuns, fi-oi spune gi eu ceva.poate ca va da Dumnezeu sf, scapi cu fafa curati dinaintea lui.

Saracul paru a se mdngdia oaxecum; dari numai inima lui gtia. Nu voia,vezi, si-$i mai mdhneascl 9i copiii.

in dimineata c6nd fu a se infedsa la boierul ca str-i ghiceasci intrebarile,

sa$i

fie-sa ii spuse ca ce str rf,spunzf,. Saracul se artrta a fi mulfumit, dara se hdoia.

Se infitiSard inaintea boierului. Bogtrtagul, mindru 9i cu pieptul deschis;sf,racul, umilit Si shins la piept de sta str-i crape sumanul cel zdrenfuit de ped6nsul.

Boierul intrebi pe bogf,taq:- Ei, bade, ce este mai gras pe lumea asta?- Apoi de, cucoane, ce str fie mai gras decAt porcul meu din ogradi, care

are grf,simea pe el de o palml de groasi.- Minciuni spui, rispunse boierul.

$i intrebind $i Pe siracul, el rtrspunse cu sfialtr.- Apoi de, cucoane, eu zic cu mintea mea a proasta cl plmintul sa fie mai

gras pe lumea asta, cA el ne dl toate buntrtltile pe cari le avem.- Asa este, rf,spunse boierul.Acum zise bogtrta$ului iar[:- Ce aleargl mai iute pe lumea asta?- Armf,sarul meu, cucoane, rf,spunse bogf,tagul; c6 aleargtr peste vtri gi

dealuri, cnnd ii dau drumul, de nu-i vezi copitele.- Apoi de, cucoane, capul meu nu mi duce aga departe, faradecdt dau cu

socoteal& cl nimic nu aleargtr aga de iute ca gindul, rtrspunse $i strracul.- Tu ai dreptate. Cela aiureazi.in cele din urmtr, mai inFeba o dattr pe bogtrtaS:- Ce este mai bun pe lumea asta?- Nimic nu este mai bun pe lumea asta, milostive stapAne - rtrspunse el -

ca judecata cea dreapti, a mariei tale.- Eu, boierule, cu prostia mea mi duce gdndul sl crez ci nimic nu e mai

bun pe lumea asta ca Dumnezeu, care ne sufertr pe lume cu toate rlutltilenoastre.

- Adevtrrat, a$a este, zise boierul.

$i lntorcindu-se cltre bogltag, ad6ogi:- IeSi afartr, t6ran viclean 9i mojic ce e$ti, sau pui acum de-ti frage la tllpi

atita cit nu pofi duce.Bogltagul ie$i cu coada tntre picioare.

$i chemdnd mai aproape pe sf,rac, il intreb6 cu un grai blajin:- Spune-mi, bre, omule, cine te-a invApt pe tine sf, rf,spunzi a$a de

potrivit, clci din capul tlu trla secu' nu crez s4 fi ieOit a$a cuvinte infelepte.Bietul strrac se cam codea. Nu-i venea str spuie drept, de teamtr sa nu

p{eascf, ceva. Dari dactr se v4zu lncoltit, spuse tot adevf,rul precum era.Atunci boierul, mirAndu-se in sine de iscusinta fetei strracului, ii porunci

ca a doua zi str vie cu fata la curtea boiereascf,. Ea sf, fie nici imbrAcati, nicidezbricattr, nici cilare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lAnga drum.

Cum auzi siracul unele ca acestea, incepu a se boci gi a se v4ictrra, de nu-ti::l:a sa-l mai auzi, $i se intoarse la ai sii.

Fata cea mare, c6nd auzi cele ce ii spuse, zise:- Nu te teme, tituci, cd-i viu eu 9i lui de hac. Numai si imi caufi doui

: : r ie.

Cum se ficu dimineatd, fata aruncf, pe dinsa un vologl, lua mdtele la.-rL'tiori, incllecl pe un 1ap si plecl la curtea boiereasci.

MergA:nd astfel pe drum, ea nu era nici cilare, nici pe jos, ctrci ii da de:i:rint cdnd un picior, cdnd altul, tapul fiind pitic; umbla nici pe drum, nici pe.l;:ga drum, caci lapul nu tinea drumul drept. Aci frecea pe hnga cite un gardr"r 3puce cAte vreun llstar de la vreun pomigor; aci trecea de cealalta parte. Nu:r-r nici imbricatf,, nici dezbracatdL, cu vologul aruncat pe ddnsa.

$i aga, cu chiu, cu vai, ajunse la curtea boiereasci. Cind o vtrzuri boierul,: oamenii cudii, venind aga, incremenira. Boierul, vezi, nu voia s6 se dea:i:rna-\. gi porunci si dea drumul la doi zirvor2 ce-i tinea la curte in lant. Acegtia,: -:m vazuri alaiul cu care venea fata strracului, se repezird la dinsa, dari ea deterr-rmul indati mAtelor si zavoii se luarf, dupl dAnsele, iari fata siracului ajunse.: SC&rB boiereascd a$a precum ii poruncise boierul.

Vazand gi aceasti iscusinlf, a fetei, boierul n-avu lncotro gi fu nevoit s-o:rimeasci. Atunci porunci sa o fereduiasctr3, o imbrtrcf, cu nigte haine ca de:reasa ti hotlri sh o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe l6ngl d6nsul, care:. slujea cu credinp.

Dupi ce o vazu boierul curitittr Si ferchezuita ca o mheasa gi, cum avea:l ;i pe vino-incoace, i se paru mai frumoasd de cum era atunci; ce-i abatu lui,:: pofti sa o aibi de nevasti, mai cu seami ci era burlac, gi se cunun4 cu ddnsa.\Iai-nainte de a se cununa, boierul zise ddnsei:

- Eu te iau de sotie, dartr si gtii ca tu n-ai voie si judeci niciodatl firi de mine.Ea primi.Dup[ ce trecu cdt trecu de la cununia lor, boierul se duse o datf, in ffeaba

.:.li pe moqie. in lipsa lui venirl doi tarani cu o prigonire la curte. AflAnd ca:oierul nu este acasa, si vazAnd pe cuconila inff-un ceardac, ei incepuri str se;:iuiasca la ddnsa. Ea asculta gi ticea.

Unul zise:- Aveam str mi duc p6na in cutare loc, insi o roati de la clrutl mi se

s:ncase. Nu mai puteam inhd.ma iapa la cdrufa cu trei roate, mai cu seamf, cf, era3 tata. Atunci m-arn rugat de vecinul meu, trsta care e de fatA, sl-mi imprumuteel o roatd. El, ce e drept, asearf, mi-a imprumutat roata ce i-am cerut, cu gAnd ca

I rolog = plasi.j zavoi = (aici) dulai.raferedui=aimbi ia.

- L33

r - -

azi in ziud si mf, duc la ffeaba mea. Cdnd, ce str vedeti, cinstifi boieri? Astanoapte mi-a fltat iapa un mdnz.

laranul cel cu roata ii taie cuvdntul Si zise si el:- Nu-l credefi, cucoantr, si v[ tie Dumnezeu!Roata mea a ftrtat mAnzul.Cucoana asculta din ceardac $i ticea.faranii agteptarl ce mai agteptari 9i, dac6 virnnh ctr cucoana nu le face

nici o judecattr, intrebartr:- Da' unde-i dus boierul, cucoantr?- Ia, s-a dus - r4spunse ea - str vazf, un sac de malai ce-l avem pe

marginea unui iaz, ci in toate nopfile ies broagtele dinr-insul gi mln6ncAmllaiul.

faranii se uitarf, lung gi plecarf,. Ajungdnd la poarta ogrizii boieregti, eiincepurl a se intreba unul pe altul:

Ca ce fel de vorbtr fu aia a cucoanei, mtr, nea trsta? Cum se poatebroa$tele sa mindnce milaiul?

Ce se sfatuire ei, ce vorbirf,, ctr numai se intoarce s[ intrebe pe cucoani cevorba fu aia.

Daci venirtr dinaintea ceardacului iartr, prinsertr a intreba:- Da' bine, cucoani, ca ce str fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca

broagtele str mf,nAnce milaiul?- Nu Stiu dactr broagtele pot si mandnce mllai au ba, rtrspunse cucoana;

dara Stiu ci roata nu poate si fete mnnji.Tocmai atuncea igi venirtr Si taranii de acasf,. Acum in{elesera $iretenia

vorbei cucoanei, se mirarf, de atdta infelepciune gi se impf,cartr cum $tiur4 ei maibine.

Viind si boierul acastr, intreba:- Cine a mai fost p-aici in iipsa mea? Ce s-a mai petrecut?- Ce sa fie, rispunse ea. Iaca, iaca cine a venit gi iaci ce s-a intdmplat cu

ei, $i ce le-am zis eu.Boierul, cum auzi, ii zise:- Fiindcf ai ctrlcat flgaduiala 9i ai judecat fAra mine, nu mai putem ftii

amnndoi. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea, $i si teduci la taE-tau. acasa.

Cucoana zise:- Vorbele tale, bdrbate, sunt sfinte pentru mine, pentru ci de aceea

barbatul este btrrbat. Nu sunt vinovatf, intru nimic, clci n-am judecat pe aceijeluitori, ci le-am spus numai unde este stlpdnul lor. Dar daci d-ta gtrsegti cucale sa mf, gonegti, eu mtr supun flrtr si cdrtesc Si-ti mulfumesc inci din addnculsufletului pentru buntrtatea ce ai de a mf, lf,sa sl-mi aleg ce mi-e mai drag din

T

L

:nra dumitale. Un lucru te mai rog: fiindci md gonegti, lasl-m6 si mi mai. sselesc o datl gi eu ln casa domnului meu Si blrbat. Dl o masi gi cheamf, pe:r'letenii no$ffi $i cunoscutii str petrecem lmpreunl Si si ne chefuim pentru cea:in urmi oartr.

Boierul se induplectr gi porunci de facu o masl d-alea infricosatele, unde:hemi prietenii 9i pe cei mai de aproape ai lor. $ezurtr, se inveselirl 9i se:hefuiri cit le cerurf, inima. Cucoana instr tot indesa paharele boierului si el le:ct bea. $i mai dete unul, ri inc[ unul, pfurtr il ficu cuc. Se imbata boierul de se;oclise tuftA. Atunci gi cucoana il ia frumugel la spinare, fara sa mai simtlboierul ceva, gi-l duse la tat'siu acas6, unde il puse pe cuptor de dormi pAna se=ezi.

A doua zi, cind se degteptf, boierul, vf,zAndu-se ln astfel de hal, intrebtr'.rnde se aflf,. Cucoana ii rf,spunse:

-Latata acasi. Cind m-ai gonit de la d-ta, mi-ai dat voie si iau din casaCumitale ce mi-o fi mai drag. Aceea am gi ftrcut. Nimic nu mi-a fost mai dragdecAt barbatul. Nu crez sf, mtr tii rlu pentru ci mi l-am luat.

Cnnd auzi boierul asemenea vorbe cu noimf,, se gindi ce se gindi, apoiiaspunse:.

- Aidem, nevastl, acasi gi str fti.im ca in sin de rai; acum pricep eu ceodor de femeie am dobdndit.

$i m-am suit pe o gea

Si am spus-o a1a.M-am suit pe o roatd$i am spus-o toatd.

- 135

A!-xandn,,- Mifi^r^banul rnunciE

Numai ce-i dobindit prin munctr are temeinicie! /

Numai ce-i cigtigat cu cinste are pre[!A fost odatf, intr-un colt de tar6 un potcovar, pe nume Petcu.Toatl lumea il cuno$tea gi-l prefuia. Petcu trudea din zori 9i pdne-n

noapte; nu se da-napoi 6. lu utt{@Avea Petcu $i un fecior: pe Iliuta.

$i cdt eraziua de mare, Iliutl nu $tia altceva s4 facf, decdt sa se tolineasclprin pldure, si string4 mure $i sl doarmtr.

Privea la ceilalti cum muncesc ai nu se rusina. Vorba cdntecului:,,La toati casabate coasa,dar la minen-are cine!..."Privea la tattrl sf,u cum ctrdea frint de oboseah si ii mdnca bucatele, ii bea

vinul... La o astfel de munctr era totdeauna cel dintAi. Cum spune o zicitoare:,De e munc{ nu se vede; la mdncare e cit gapte!"

Mdnca deci, precum spun, bucatele tltine-slu $i nu se rusina deloc.Le mesteca alene sau le sorbea pe indelete 5i pleca iarl sf, se culce.Mai auzea din depirtare cum bocturea tatil pe nicovala si-adormea linistit.De la o weme s-a luat insa plrintele de gdnduri. Azi, mdine, n-o mai fi

nici el pe lume... Baiatul a crescut deshrl de mare. $i n-are nici un rost. L-achemat tattrl pe Iliut6, l6nga nicovalA $i a rostit:

- Sa $tii, biriatule, cf, acul mic lmbractr toatl casa 5i hamicia singurl ifi dlde mdncare... Te du darl in lume $i muncegte, deprinde o meserie, vina apoiacasl cu banii dobinditi, sf, mf, mdndresc cu tine! De nu cdgtigi, s6 nu te maiintorci la pragul pf,rintesc!

Aude astfel de cuvinte si se mAhneste lliutl.Sa-si lase odihna, bucatele de-acastr, str munceasc4? Nu prea-i vine la

socoteali!StA, se gAndegte 9i pe data-i vine-n minte:,,O str mf, duc degraba la m&icuta. Ea nu-i a$a de rea ca tata. $i o sf,-i cer

un galben."Se duce-n fata mamei gi o roagi:

n

136

\

- Maicuti, nu vrei tu str-mi dai un galben? De mult nu mi-ai mai dat! $i-rni

-buie$te..#*Sta maicuta-n cumpanf,, dar vede pe baiarul ei cel drag posomornt si-iristat $i-o doare inima s[-l stie astfel.

Cauttr sub peml, unde-$i tine blrbatul ei banii adunati prin munc4 gi-i da'raiatului un galben.

A doua zi, ia Iliuti bucate in traisttr. Pornegte spre pldure gi sta acolo ziuahreaga. Numirf, frunzele, doarme bine, mindncf, zdravin $i se lntoarce searaacasa.

lnel la tatf,l stru sub gopru. Potcovarul, cu fafa asudatf,, c-un $o4 de pieleinainte, murdar tot de funingine gi zgurtr, nu se-ndura sf, lase lucrul, maiciocAnea 1nc4 pe nicoval6.

Cum si-a vtrzut fiul venind, l-a intrebat:- Ce-ai fAcut toatl ziua, Iliuti? Ai cAgtigat ceva?Baiatul se preface ca-i trudit:- Ehei, tatuca, abia mai pot merge. Ma doare gi grumazul, 9i spatele. Am

muncit mult. $i iati galbenul pe care l-am c69tigat.Potcovarul a luat in mdnl banul, l-a c0ntarit si tntr-o mdnl si inu-alta...in fata lui luceau c[rbunii apringi. S-a dus spre ei. A aruncat banul in foc

Si l-a hsat sf, se topeascl.Apoi l-a privit drept in ochi pe fiul sf,u, pe lliu16. Fltrctrul a tacut, a privit

in jos.- Ma minti, fllctrule - a rostit tare potcovarul - banul acesta nu-i cdgtigat

de tine, ci de altul. Te du din nou. Sa nu te intorci, de n-ai sh-nvefi sa-f cAgtigibanul prin muncf,.

A plecat Iliutl, da-n gf,ndul lui se invArtea minciuna mai departe.,,Ea e mai buni - chibzuia feciorul - si o str se indure str mai imi dea un

galben!"- Mlmucl - a lnceput sA se prefaca Iliuta - str vezi... am pierdut galbenul

ce mi l-ai dat. Da-mi altul.O doare inima pe-o mama cflnd isi vede copilul stru mAhnit, o doare inima

cAnd vede umbrele ce i se strdng pe frunte.Se tnduplecl din nou sf,rmana maml. Cauti sub pemi unde-gi tinea banii

cei dob6nditi prin munctr, scoate un galben si i-l da.A doua zi de dimineattr, Iliut4, cu traista de mAncare dupa gAt, pomi iarasi

la drum.Pleci pe malul riului. Numf,rl pegtii ce-i vedea prin ap[, se scf,ldi ziua

intreagl, dormi, minctr, gi pe tnserate o luf, spre castr.htra la tatal sau, facand din nou pe obositul.- Nu mai pot de spinare, nici de picioare, tattr. Poftim ce-am dobAndit.

t37

Tual lua galbenul, il azvnrt in foc, igi privi in ochi feciorul 9i glasui:

- Sa pleci! Nadajduiesc ctr-i cea din urmf, oara cAnd mi mai minti.

Minciuna-i gogoneaff,, md biiatule, e greu s-o tii in mdntr, scapa iute. Sa nu

te-ntorci pana nu vei aduce un galben cdgtigat de tine! graiegte tatil cu blindete.

Da-n ochii lui nu e decit durere! $i-alaturi se ivegte mama pldnsi Si intristata.Ce slabi sunt am6ndoi'Cum a putut si minta asa fara rusine? Cum nu i-a fost mila de ei?

li veni lacrimi in ochi lui Iliup. Ar vrea str cadtr in genunchi, sa le ceari

iertare.Dar vorbele de asti dattr nu vor avea de buntr seaITIa vreo citare.igi pleac[ ochii lliutl gi pornegte. Din departare mai privegte o dattr spre

casa pirinteasci.Umbll prin sate. Se tocmegte. Muncegte 9i |a plug, 9i la semtrnat, taie $i

lemne in pldure.Acum are miinile zdrelite, fata arsa de vdnt si de arsiF.Se simte insi bine.E vesel cum n-a fost vreodati.

$i sti aga o lunf, incheiata.Pe la sfdrsitul lunii vine acastr.Tattrl e tot la muncf,, mama i-altrturea de el. Vorbesc. $i poate chiar pe el

il pomenesc.- Te uita, tath, zice Iliuttr, Si li intinde un galben lucitor, cu zimtii noi. E

cagtigat de mine.Tatil il cflntire$te iarf,-n palml si-l zvirle-n foc.- Nu, tati - strigi lliutA - nu-l arunca! $i se repede cu miinile ln fltrcari,

se arde, 1nsf, scoate galbenul de acolo. E galben muncit, tatl. in el sunt sffdnse

zile multe Si nopti trudite, la arf,tur6, la ctrrat de lemne' Imi pare rtru de e1...

Se lumineaz a fal.a tattrlui.- Acum Stiu ci rostegti adevdrul, grtriegte Petcu potcovarul. De bani

strtini nu-ti pare niciodata rf,u, de-aceea nici nu te-ai mi$cat str scapi galbenii pe

care i-am aruncat in foc mai inainte. Dar de trsta care-i dobindit din truda ta,

vezi cum te doare inima, vezi cum if pare rtru, mii Iliufi?- Asa-i banul.gruncit! adaugl milma. il pretruiegti cu-adevarat, 5i-are

temeinicie, mtri copile.Asa-i banul muncit!...

n

138

:

unti.anulege.rta.

,axa

pre

Tomifrd iepura?ul

Sf, nu te iei dupl fricos... Cine se ia dupA fricosajunge... O str vedeti indatl unde-ajunge!

Aceasti intimplare s-a petrecut demult, demult,\Temea cAnd animalele se hotardsertr si nimiceasctrvAnator.

S-a intocmit ogtirea animalelor; ariciul inainte,

pepe

pe

el

urma lupul, vulpea, cerbul, bursucul, ursul. Ba au chemat)$ i inn-ajutor gi-o pastrre, pe vultur, str zboare, si-i vesteasci

cdnd vine vdnatorul.Se pregf,tea o batfie mare.A venit castorul, dulgher prea iscusit, $i a ridicat ici-colo ziduri de lemn.

in dosul lor s-au sftans in rinduri animalele, str lupte.$i-au ascuflt toti dintii gi ghearele.Erau aproape gata, cAnd nu gtiu cine a spus:- Mergem la bAtf,lie, dar nu avem hataman.- Asa e, sf, alegem un hataman! au rostit toate dihtrniile dintr-o dattr.cine sl fie? cine? Ariciul nu e bun, cici e fepos; lupul este de trebuinla-n

bltilie; vulpea e prea vicleanA; cerbul e-ncomorat gi se agap-n ramuri; bursu-cul e prea greu; ursul e cam batran...

Nu se in1elegeau...cand cearta era mai aprinstr, cine venea farl de grja pe cirare, cu paliria

pe-o sprAnceantr, fluierAnd mulfumit?Tomiti iepuragul.- ce e cu tine, mii romitl? $i de ce fluieri atdt de mulfumit? l-au intre-

bat dihaniile. .s-a op'fit iepuragul, gi-a impins pal[ria mai pe ceafa, apoi plictisit a dat

dinft-o ltbut6:- L-am dobordt... M-am repezitcu dintii, $i hat, hat, ca 9i cum n-ar fi fost...- Pe cine? a intebat cu spaiml cerbul.- Pe un dugman! a inceput sA-gi dea aere Tomip, vtrz6nd ca-i ascultat de toti.

. $i-ntr-adever, TomiF doborase un trunchi din cel subfire, de rarusca- vitasllbatici.

ii placea mult, cici ane coaja acrisoari- ii era dusman, penftil c-o dibuia cam greu.- A dobor6t singur du$manul! s-a minunat bursucul.- Hm, hm! a mormf,it in sine ursul. De-am fi 9i noi aga viteji ca tine...

- 139I

I

- Vrem sA alegem un hataman $i nu ne inlelegem! a glasuit ariciul.- Vreti un hataman?... Vreti un hataman destoinic peste animale? Sa va

fiu eu! s-a ingAmfat Tomita. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine in padure.- Ar putea sf, ne fie el hataman! s-a invoit cumatra vulpe. Tot nu ne

intrelegem tntre noi.- Sl fie dacl-i aga viteaz! a spus gi cerbul.S-au invoit gi lupul, $i ursul, bursucul, ariciul gi vuiturul.I-au dat deci lui Tomig clciula de hataman, i-au dat qi-o spada.Era hataman in lege.- $i acum porunce$te, Tomifi! a spus lupul. Noi te ascultam orbegte.- Du-ne la bitalie, si-l doborim pe vinltor! a strigat 9i vulturul.La toate se-a$teptase Tomita, dar ca sa fie hataman in batalie si sa-l rapuna

pe vAnator, la asta nu...lncepuse sl tremure.- Voi stali aci! le-a poruncit. Cand am si fluier, dati toti navali cu putere...

Mtr duc sf, vAd pe unde-i v0nltorul!S-a strecurat prin pldure.Era o zi rece de toamnl, c&rd vlntul bate cu putere gi frunzele incep sa cadi.Inima lui TomiF era numai a6ta, cet vfuful acului...Cine l-a pus sl fie hataman? Dactr a auzit gi vAnitorul?... O str-l doboare

cu slgeata!...Se tupila la pamdnt si inima-i batea sa-i sparga pieptul. Sta cu urechile

ciulite. De frictr, i-au crescut, i-au tot crescut urechile... (De-atunci sunt a$a rnari!...)Deodata a inceput str bat6 vAntul mai tare gi frunzele si fogneasci. Niste

rtrmurele s-au frdnt Si l-au lovit pe Tomita drept in obraz.,,E vinf,torul! s-a gindit iepuragul. A auzit ce-am spus. Vine spre mine" A

tras cu arcul."S-a intors intr-o clipita... $i tugi!... $i tugi!...De frictr ii cf,zuse hatamanului clciula pe ochi. Nemaivizdnd, s-a impie-

dicat de spada, si si-a tliat libutele din fata. De frici si de durere a mai facut unsalt Si s-a dat peste cap. Atunci, $i-a tiiat coada. (De-aceea-s a$a scurte labuteledin fatA gi coada lui Tomiti pAna-n ziua de azil...)

F*'"u acum de-i sfdrdiau cf,lciiele, $i $uiera vizduhu-n urma lui.Dihaniile, auzind $uierul, au crezut ci-i semnalul hatamanului, au dat

nlvali duptr el, sA prindl vdnltorul.Au iesit din pldure, pe cAmp.Era c4ffe amurg, cind umbrele-s mai lungi, c0nd soarele se pregateste de

culcare.Tomip igi vedea umbra $i, crezAnd ci-i vinatorul in urma lui, fugea din

ce in ce mai repede...

-16-

L

Abia se mai tinea o$tirea dupl el. S-a mai tinut o vreme. Pe urmtr s-a pier-dut de hataman.

TomilA amai fugit?nc-o bucatf,bunl, a datpeste un copac ai s-aizbit. Atitde tare s-a izbit, c-a v4zut stele verzi. (De atunci are privirea imprlgtiatt gi buzade sus crlpatf, de lovinua!...) $i-a rtrmas lat...

Tirziu, cAnd si-a venit tn fire, s-a intors in ptrdure ftrrtr clciula de hatamangi fArf spada.

Iar se ltruda:- De veneagi dup[ mine, il ripuneam pe vdnltor!... Dar m-ati ltrsat singur...Animalele au inceput si ridi. il urmarise-n zbor vulturul. Vizuse tot. $i

povestise. Au rds dihAniile de Tomita. L-au luat la goantr.- Cine se teme de fo$netul frunzelor, nu are ce ciuta-n pldure.Din acea zi, silbaticiunile ca lupul, vulpea, ursul $i vulturul il fugiresc pe

iepurag. $i unde-l prind, ii fac de petrecanie. Le e necaz ci l-au avut hataman...

r

In

Fdn,ag Ne,a,,gq- nAscut in 1932, ldngd BrLila; invefitur, povestitor Si ziarist -

ajun de Anr:l Nou

,,C€ e zhpada? Lacrimi inghefate. O,cirufa.gule sI nu mi min;i", c6nta mama, de cu

seali, in timp ce frlmdnta aluatul gi-n casAmirosea a vanilie si-a sco{isoarf,, iar afaris€ pomi sa ningtr indesat. Banictr nuintrelegea nimic din acest cAntec vechi,

' privea pe fereasffa, atras de jocul fulgilorcare se roteau gi cAdeau pe sania lui reze-mati de salcimul gros in trunchiul clruia

V & bunicul a trfipt doutr inele de fier penffu'*P* legat caii. ,,Ce de zhpadit'... murmuri el gi

rdse ugor pentru ca i se paruse ci ninsoarea.l capata culoarea albastrb $i asta nu poate sa fie{- ' adevarat. S-a intors cu tot trupul Si a intAlnit

ochii mamei care-l priveau bhnd. Atunci el aintins pumnul gi mama l-a mdngdiat pe frunte. Mina mirosea frumos a vanilie.,,Culci-te, i-a spus ea, mAine-i ajunul Anului Nou si vrei str mergi cu uratul, cuGeorge gi cu Radu."

El ar fi vrut si-l mai aqtepte pe tata, care trecuse in casa de alaturi, la bunici,sf, tragf, vin in damigene, dar somnul il toropea, se strecuri sub plapumi giadormi cu gfuidul la colacul ca un porumbel pe care mama il ficuse anume pen-tru el. La cipitiiul lui, dincolo de peretele de cartrmida, incepea cAmpia si el oatzeain fiecare noapte cum se leaginl tAcutA, aspri, tnchisi, simfea nelinigteavdnrului gi grava aplecare a buruienilor frdnte sub viscol gi toate-i pliceau.,,I-auzi ce largl-i, si tot zboare cucuvtrile crivf,fului."

Spuse ceva prin somn si zAmbi. ,,Viseaztr", se g6ndi marna, apoi stinselumina gi trecu alaturi in odaie, hsandu-l singur pe baiat cu visul acela in carese facea ci el are un munte de colaci si doi saci de nuci poleite gi-au venit sa-icAnte sub ge:Lm o ciprioarf, 9i patru iepuri.

,,$i-am plecat str colindim,Pe la case sA urAm."

n

t42

Afari era frig, ninsoarea din albnsffuie prinsese o culoare albi, curati, girepurii se atimasertr cu llbutele de cercevele $i cdntau indArjit, iar cel din stAnga,mai prost, incurca vorbele, spunea ceva despre bugteanul uscat, atArnat pererete deasupra sobei. Era limpede ci inghetau gi atunci Banica deschise u$a $ile facu loc intruntru. Clprioara intra intAi. Purta la gdt o impletitura din ramuriverzi de brad gi-n odaie se rispindi un miros de rlsinl. Iepurii se suirA pes.aune (toti aveau fulare inflsurate larg). Banicile imparfi colacul rumen gi lepuse dinainte un pahar de vin. Ei il dAdurl peste cap gi se dezmo4ira. ,,Nuci nune dai?" il infrebarl Si el le ff,cu semn s[ ia din saci, cdte patru de fiecare, iarcaprioarei ii prinse intre cornile doi canafi de ldna pe care-i ftrcuse el pentrucdinele Bujor. ,,Lastr, promise el ftr gflnd, lui Bujor o st-i dau covrigi."

,,Bdnictr, ceru iepuragul cel zevzec care lncurcase vorbele, mai di-ne cdteo nuci. Trebuie si mergem gi la George si la Radu, pe uliti la vale." ,,Cuplacere!"

Bdnici gi ctrprioara pocnirtr o dattr din picior. Iepurii iSi umflari pieptul giizbucnira din nou in cAntec:

,,Busuioc verde pe mastr,Ramai, gazdl, s6ntrtoastr..."$i ieSira pe ugf,, in ninsoare, siltind Si dan$ind. Capetele fularelor,

desftrcute de vAnt, atirnau in zilpadt 9i cdprioara se ferea sf, nu le calce. Lapoarti se oprirf, si numere nucile, apoi coborArtr, ln ulip.

,,Btrnictr, hai!"Binici recunoscu glasul mamei Si se ridici din pat.,,Scoala-rc cf, a venit George Si Radu sa plecafi cu uratul.",,Mami, spuse bf,iatul, a fost aici o clprioari cu patru iepuri. De-abia au

plecat."Mama se apleci Si-l slrutl zgomotos pe frunte. Sub geam inzdpad6.,Radu

gi George flceau repetifie:,,MAine anul se-nnoiegte..."

- t43

Joa,vt Slawici- 1848-1925; ndscut tn judetul Arad; scriitor clasic al literatuii romilne -

Doi fepi cu fiEGa in fru nfre

A fost ce-a fost; dacA n-ar fi fost nicinu s-ar povesti. A fost odatl un implrat.

Implratul acesta stipdnea o lumeinfteagl, gi in lumea asta erau un picurar

baffin gi o pacurarifi, care aveau treifete: Ana, Stana gi Laptila.

; Ana, cea mai in v0rstl dintresurori, era frumoasa, incat oile lncetau a

pagte cand o zf,reau in mijlocul lor; Stana,cea mijlocie, era frumoasx, inclt lupii pazeau

turrna cind o vedeau pe dAnsa smpana; iaraLaptrta, cea mai Anara sord, alba ca spuma laptelui

gi cu pir moale ca lAna mieluseilor, era frurnoasi - mai frumoasa dec1t surorile saleimpreuni- frumoasi cum numai dAnsa era.

Intr-o zi de varf,, cdnd razele soarelui erau mai stAmparate, cele trei surorise dusertr ca sa culeagtr cAp$une in marginea codrilor. Pe cAnd ele culegeaucf,pgunele, indatf, se aude un gir de tropote, ca si cAnd ar veni $i s-ar apropia oceatf, de clllreti. Era, cine era? Era tocmai feciorul imparatului, venind ca simeargi cu prietenii $i cu curtenii sii la vAnat.

Tot voinici frumo$i, crescuti in gelele cailor, dar cel mai frumos gi pe celmai infocat armtrsar era... cine altul putea fi?... Fat-Voinic, feciorul de imparat.Focul cailor se stAmptrrd,in zhri:rea celor trei surori Si calaretii detera ln pas mailncetigor, pdna ce, veniti $i socotiti, se simtira du$i.

- Auzi tu, soro, grli Ana cate sora sa mijlocie, dacA m-ar lua pe mine, i-agfriminta o pdine din care mdncdnd s-ar sim$ g-ar fi tot june gi voinic, maivoinic decdt toti voinicii din lume.

- Eu, zise Stana, daca pe mine m-ar lua, i-a$ toarce, fese gi coase o cama$ape care, imbracand-o, s-ar putea lupta cu zmeii, trecdnd prin apa fara ca sa seude, trecdnd prin foc ff,ra ca str se arda.

- Iarn eu, gri.i Laptila, cea mai tanara sori, dactr i-aS fi sofie, i-ag face doifeti-frumoSi, gemeni cu pirul de aur gi cu stea in frunte, stea ca luceafarul dinzori.

- TM

L-- -

Cdnd trec pe ldngi fete, voinicii, chiar 9i cei imparategti, vid cu ochii gi,sculta cu urechile. Ascult0nd, ei auzira, auzind ei inleleseseri, iar infelegdnd,:i suciri friiele Oi strrir1 la fete.

- Sfanta-d fie vorba gi a mea sa fii, sotie de impdrat! grai feciorul detrnparat ridicAnd la sine in 9a pe Laptila cu cipgune cu tot.

- $i tu a mea! grfi cel dintdi voinic cifre Stana, ff,cdnd gi el precum a'. azut pe stapAnul sau.

- $i tu a mea! grai al doilea in voinicie citre Ana, ridicind-o 9i pe ea in ga.FacAnd aga, voinicii pomira spre curtea impir4teasci.in ziua urmatoare se flcurtr nunfile 9i apoi trei zile si rei nopli inmeaga

imparafie risuni de veselia oaspetilor.Peste alte trei zile Si trei nopti merse vestea in tara ctr Ana gi-a facut

rAinea: a cules bobi, a mdcinat, cemut, fram0ntat gi a copt pninea precum a fostzis la culesul de capgune.

lnca de trei ori cite trei zile Si de trei ori cdte trei nopli trecuri qi o noul\.este merse in tara, cA Stana gi-a facut cirnaga: a cules fire de in, le-a copt gimelitat, a periat fuiorul, a tors firele, a tesut pdnza gi a cusut ctrmaga pe trupulsotuiui ei, precum a fost zis la cules de capqune.

Numai a Laptifei vorba nu s-a ?mplinit. Dar toate se fac numai cu vremea.CAnd se implini de-a gaptea oara a $aptea zi, numf,ratd de la cea de intAi

zi de cununie, feciorul de imptrrat se ariti inaintea vracilor Si celorlalti curteniai sii cu fala vesela gi cu vorba de sute mii de ori mai bhnda Si mai indurf,toaredecdt pAna. acuma, d6nd de veste ca de aici inainte multa vreme n-are si. mai iasidin curte, fiindcl-l poarti inima si stea zi gi noapte linga sofia sa. Era adectr strse intdmple - din indurarea lui Dumnezea - precum a griit Laptita la culescap$une... $i lumea, $i [ara, 5i intreaga imparafle se bucurau a$tep6nd str se vad&ce nu s-a mai vdzut tnci.

Hei! dar multe se petrec in lume, Si dintre multe, multe bune gi rele multe!S-a int6mplat adeca, ca feciorul de imparat si aibi gi o mami vinegi, iartr

asta, o fata mare tn pir, pe care a fost adus-o cu sine, av0nd-o de la cel dintaibarbat. $i apoi, vai gi amar de acela ce cade tn asemenea cuscrii!

Dupi gnndul vitrigei era sa fie ca fiica sa s-ajunga sofie de imptrat gistapana peste imparitie, iari nu Laptifa, fata cea de picurar. $i acuma sf,rmanaLaptila avea sf, sufere pentru ca n-a fost pe gindul vitrigei, ci dupl vointa luiDumnezeu. Vezi! aga e lumea: chiar Si acolo e rea unde o poarta gindul bun.

Era acuma, in gAndul vitrigei ca intdmplindu-se dup4 cum a fost Ltptifa,si faci pe lume sa creada gi sa creada feciorul de imparat ctr nu e precum este5i precum s-a zis.

Nu putea ?nsi face nimic, fiindca feciorul de impdrat stetea de-a punrea, zi ginoapte, l6nga soda lui. igi puse dar de gnnd ca, cu una, cu doui, cu vorbe giiscusinte, si-l urneascX pe acesta, iar dupf, aceea, rdmdndnd Llptifa in grija ei,a ei.si fie grija. $tia cA nu-i va fi greu sa afle cale 9i chip.

t45

Cu una, cu doui, feciorul de impirat nu se umea insl din loc. Vorbelezburartr in vint $i iscusinfele rlmaseri lucru ff,rtr treabf,. Vremea fiecea, ziua seapropia, era mdne-poimfine, si feciorul de implrat nu se depirta de ldng4 sotia sa.

Cdnd vitrega vZizrt ci acuma nu e tncotro, igi puse peatri pe iniml gitrimise carte, Stire Si veste la frate-slu, a ctrrui implrAfie era vecintr, spuse cum$i ce, gi grii doutr-trei vorbe, ca str vinl cu oaste gi voinici gi str cheme pefeciorul de implrat larLzboi.

Asta era una, buni gi cea din urmi. Nici nu rimase in zadar! Feciorul deimparat siri cuc de m6nie cind ii veni vestea ctr acuma nu e bine, c6 iactr cumgi ce, gi cum ctr o$tile vrtrjmagilor sunt pe cale sf, vini, str intre gi si fie precumde mult n-a mai fost... Bitaie adech, bltaie grozavl, bAhie inne doi impArati!

Vazu Si el ci acuma nu e incotro, ci n-are decdt sA fac6 ce e de ftrcut.A$a sunt feciorii de implrat! Oricdt de in drag gi-ar pazi nevestele si oricit

de-a dor ar agtepta s6-gi vadf, fetii, cind aud de bitaie, li se zvircolegte inima intrup, li se fr6minti creierii in cap, li se impaienjenesc ochii... lastr nevasta $i fetiin grija Domnului gi pomesc ca vAntul larhzboi.

Feciorul de implrat a pomit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa luiDumnezeu, s-a bf,tut cum se bate, cum numai el se bate gi, cdnd in atreia zi aucrf,pat zorrle, iarlsi a fost la curtea imptrrtrteasctr, sosind cu inima st6.mp4ratlprin lupta gi cu ea plini de dor nestnmpirat se $tie ce e gi cum, de c6nd s-a dus!

Hei! dar ce-aluzi? ce vlnfl imi vine nici sf, nu mai povestesc cAnd v6dateta rautate, atAta suflet fArA mila, gi urdtA, gi suplrlcioasi, gi grozavd treabl,incdt nici nu se poate spune fara ca str risufli o datl cu greu!

Adecl a fost a$a: in clipita cAnd stelele se sting pe cer, cdnd feciorul deimplrat era numai frei pagi de la poarta curtii, s-a cobornt darul lui Dumnezeugi s-a intAmplat intocmai precum a fost zis Llptita: doi feti-frumosi, feciori deimptrrat, unul ca altul, cu pir de aur gi cu luceferi in frunte.

Dar era ca lumea si nu-i vadf,!Vitrega, rea precum era in gdndul ei, in pripl puse doi cltei in locul

copiilor feti-frumosi, iar pe copiii cu pirul de aur $i cu stea in frunte ii ingropain colful casei, tocmai la fereasffa impAratului.

Cdnd feciorul de implrat intra in casi gi cerci s-audd ti si vadi, n-auzinimic, civhzu numai pe cei doi catelusi, pe care vitrega i-a pus in patul Laptitrei.

Multi vorbl nu se mai facu. Feciorul de implrat vieu cu ochii, $i asta eradestul. Litptttanu gi-a tinut vorba, 9i acuma nu rimase decAt sa-Si ajunga pedeapsa.

Feciorul de impirat n-avu incofto, iSi cilci pe iniml 9i porunci si otngroape in pamfint pdni la sdnigori, rim6nAnd a$a in ochii lumii, pentru ca sase gtie ce e aceea cind cineva outeaza si in$ele pe un fecior de imparat.

intr-alta zi, apoi,se facu pe gdndul vitrigei. Feciorul de imparat se cununf,a doua oarf, $i iarisi rtrsunartr veseliile de nunt4 ffei zile 9i trei nopti.

Hei! dar nu e darul lui Dumnezeu pe fapta nedreapta!Cei doi feti-frumosi nu aflau odihna in pamdnt.

TE--

In locul in care erau ingropafi crescuri doi paltini frumo$i. Cdnd vitriga ii.. rzu crescand, porunci ca si-i stlrpeasci din radacina.

- Lasati-i si creasc4! porunci imparatul. imi plac aici la fereastri! Aga:aitini n-am mai vtrzut incf,.

$i apoi crescurf, paltinii, crescura cum alfi paltini nu cresc: in fiecare zi un:r. in fiecare noapte alt an, iara in crepetul zorilor, cdnd se sting stelele pe cer,-.rei ani intr-o clipita. Cdnd se implinira nei zile gi trei nopfi, cei doi paltini eraumdndri si inalti, ridicAndu-se cu crengile lor pnnl la fereastra implratului. $i apoi,cdnd adia vhntul $i se mi$cau frunzele, imparatul asculta, asculta zile intregi lasoptirea lor. ii parea ctr aude un suspin neincetat ca o pldngere pusi in vorbene?n1elese, pe care numai sufletul lui o simtea ca o simtire ascunsa gi nepriceputa,carc ziuanu-i lasa odihnl $i care noapteail trinea teaz.il cuprindeau fiorii inauzul acestei goptiri gi totugi ii ptrrea ca n-ar putea sa fie fara de ea.

Vitriga simti, insi, ce e gi cum. igi puse de gAnd ca cu orice pref sistarpeasca paltinii. Era greu, dar mintile muieregti storc din peatra zAr.Viclegugul muierilor dezbracd voinicii: ce puterea nu poate, poate dulceafavorbelor, gi ce nici asta nu poate, pot lacrtrmile mincinoase.

intr-o dimineata implrateasa se puse pe de marginea patului sofului ei Siincepu sl-l ademeneascf, cu dezmierdari si vorbe de dragoste. Mult a finut p6nala ruptul firului, dar in sfArSit... 9i imparalii sunt tot oameni.

- Bine! grii feciorul de imptrrat cam cu jumtrtate de gurtr. Sa fie pe voiata; sa stdrpim paltinii: dar din unul si facem un pat penffu mine, din alnrl un patpenffu tine.

Impirateasa se mulfumi cu atdta.Paltinii furi ttriati, Si nici nu se innopttr bine pAna ce paturile erau ficute

9i puse in casa imparatului.Cdnd feciorul de implrat se culctr in patul nou, ii parea cf, se simte de o

suti de ori mai greu decdt pdni acuma si tonr$i afla odihna cum n-a mai aflat;iara impirltesei i se ptrrea cL zace culcati pe spini gi mtrricini, incdt toattrnoaptea nu putu dormi.

Dupd ce impf,ratul adormi, paturile incepurl s[ sclr!0ie. $i din acestescd{dituri impirtrteasa scotea un inteles cunoscut: i se parea ctr aude vorbe pecare nimeni nu le pricepea decit numai dAnsa.

* Ti-e greu, frlfioare? intreba unul dintre paturi.- Ba! mie nu mi-e greu, rispunse patul pe care dormea impXratul, mi-e

bine, cici pe mine zace iubitul meu tat4!- Mie mi-e greu, zise celalalt pat, caci pe mine zace un suflet rtru!$i tot aga vorbiri paturile in auzul implrtrtesei pAnA in crepetul zorilor.Cdnd se f.tcu ziuh, imparf,teasa igi puse in gAnd str pripideasctr paturile.

Porunci dar sa se faca alte doua paturi tocmai ca gi acelea gi, cdnd impiratulmerse la vdnat, le puse pe aceste pe negtiute in casi, iari paturile de paltini learunci in foc pdna la cea mai mici scdndura.

L47

Focul ardea; iara in pocniturile focului imparateasa plrea cf, aude tot acelevorbe de inteles nepriceput.

Dup[ ce paturile arsera, inc0t nu rf,rnase nici mf,car o bucAlicf, de clrbune,impdriteasa adun4 cenu$a gi o aruncA in vdnt, pentru ca si fie dus[ peste nouf,Fri Si noutr miri, ca parte cu parte in veci sa nu se mai afle.

Ea n-a vi,zut insa ca tocmai atunci cAnd focul ardea mai frumos seridicaserf, in sus doui scAntei $i, ie$ind la lumini, cf,zuri tocmai unde au fostcrescufi cei doi paltini, iartr cizute aici, cele doud scdntei se preff,curl in doimielugei gemeni, din care unul era atlt de frumos ca 9i celalalt, tocmai atit debland, cu 16na tocmai at1t de strilucita. Doi miei, fiecare pret de o impirltie!

Cdnd impartrteasa vtrzu mielugeii pascnnd pe sub fereasfra implratului,siri plin4 de bucurie la df,nSii, ii lua in bra{e pe amnndoi Si-i duse sofului stru.

Din clipita asta, feciorul de ?mparat zi gi noapte nu se gindea decit lamielugei: ii parea c[ in fiecare migcare a mielugeilor, in fiecare zbieret ie$it dingura lor, in fiecare privire afla ceva, care ii cadea greu gi totusi ii ugura inima.

VAzand ca soful sau a indragit mielugeii, imparateasa iartr$i puse gind raugi nu se impacA pdna ce, cdnd cu bine, cAnd cu rau, cdnd cu vorbe dulci gi c0ndcu pl6ns, nu fdcu pe feciorul de imparat ca sa se invoiasctr cu peruzrea mielugeilor.

Mielugeil furl taiati. Ce nu se putu mAnca, imparateasa puse s[ se aruncein foc... in foc ai piele, si 16na, $i oase, $i tot ce a mai fost.

Nu mai rimtrsese nimic.Nimeni n-a bigat de seami ca tocmai pe fundul vasului in care s-a spalat

carnea, intre crdpitura doagelor, au ramas doua bucatele din creierii mieluSeilor.CAnd apoi siujnica implratului s-a dus la vale dupi apA, buclfelele de creiers-au spllat $i au mers cu piriul pina in apa cea mare, care curgea prin mijloculimparAflei. Aici din cele douir bucAtele s-au fdcut pegtigori cu solzii de aur, unultocmai ca gi celalalt, deopotriva, ca si se $tie c6 sunt frafi gemeni.

intr-o zi pescarii impdrategti se sculara des-de-dimineatl si-Si aruncari mre-jele in apa. Tocmai in clipa cind cele din urma doui stele se stinsera pe cer, unuldinfe pescari ridici mreaja $i vizu ce n-a mai vizut doi pegtigori cu solzii de aur.

Pescarii s-adunara sa vadi minunea, iar dupi ce vizurd 5i se minunara,hotirlri ca, a$a vii precum sunt, si duca pegtigorii la impdrat gi sl-i faca cinste.

- Nu ne duce acolo, ca de acolo venim, de-acolo suntem Si acolo e peireanoasfa, grli unul dintre pegtiqori.

- Ce sa fac dar cu voi? intreba pescarul.- Pune-te $i adunf, roui de pe frunze, lasf,-ne sa inottrm in rou6, pune-ne

la soare gi apoi nu veni pAni ce razele soarelui nu sorbiri roua de pe noi.Pescarul facu precum i s-a zis: aduni roui de pe frunze, lisa pegtigorii si

inoate in rou6, ii puse la soare 9i nu veni pdna ce razele soarelui nu sorbirtr rouade pe ei.

Ce-a aflat? Ce-a vizut? Doi copilasi, feti-frumogi cu pirul de aur gi cu steain frunte, unul ca Si celalalt; incAt cine ii vedea trebuia str gtie ctr sunt gemeni.

E't-

Copiii crescuri repede... in fiecare zi un an, in fiecare noapte alt an, iar increpeml zorilor, cihd stelele se stingeau pe cer, trei ani intr-o clipit6. $i apoicre$teau precum aitii nu cresc; de trei ori in vdrsti, de trei ori in putere Si tot detrei ori in inlelepciunea mintii. CAnd se implinira trei zile si trei nopfi, copiiierau de doisprezece ani in vdrsti, de dou4eeci gi patru in putere Si treizeci gi gasein hlelepciunea minlii.

- Acuma lastr-ne sa mergem la tatfl nostru, gr4i unul dinne copii cifie pescar.Pescarul ii imbrici frumos pe amandoi, le facu cdte o caciultr de miel, pe

care o trasera pe cap ca nimeni si nu vad4 parul de aur gi steaua in frunte, apoifegii pomira catre curtea imparatului.

Era ziua mare cdnd ajunserd la curte.- Vrem si vorbim cu imparatul! grai unul dintre fe[i, citre sfinjerulce sta

incircat de arme la poerta curtii.- Nu se poate, fiindca tocmai acum gade la masi, ii rlspunse strljerul.- Tocrnai pentru ca gade la masa! vorbi al doilea fat intrand indaratnic pe

poarta.Strajerii se adunari, voind sa scoati pe fefi din curte, dar acegtia trecura

printre ddnsii precum trece argintul viu printre degete. Cu trei pagi inainte gialti trei in sus se pomeniri tocrnai inaintea casei celei mari, unde imparatulospata cu curtenii stri.

- Vrem sa inffam! grai unul dintre feii cf,tre slujitorii ce stau la ugi.- Nu se poate, r6spunse un slujitor.- Ei! vom vedea noi daci se poate ori nu se poate! strigl celalalt fet,

cotind indaratnic pe slujitori in dreapta 9i tn stflnga.Dar multi erau slujitorii si fetii numai doi. Se facu o imbulzeala 9i o larm4

inaintea r.lgii, incdt risuni curtea.- Ce e acolo, afarl? intreba imparatul mdnios.Fetii se deteri pagnici cAnd auzira vorbele tatilui lor.- Doi baieti voiesc sa intre cu puterea! zise un slujitor inrand la impirat.* Cu puterea? Cine si intre cu

puterea in curte la mine? Cine sunt baietiiaceia? striga imparatul tntr-o risuflare.

- Nu gtiu, inilfate impirate,raspunse slujitorul, dar curat nu-i lucru,caci baietii sunt tari ca puii de lei, incAtau stribAtut prin strijuirea de la poarta, giacuma ne dau noui de lucru! $-apoi, deindarAtnici ce sunt, nici caciulile nu si leiau din cap!

Imparatul se rogi de mAnie.* Scoatefi-i afari, sffigi el,

cAinii!inhaFfl-i cu

.P

149

br----.. ..- * 'f

- Lasi, ctr mergem noi si aga - graira fefii plOngdnd de asprimea vorbelorce auzkl - 9i pomiri in jos pe trepte.

CAnd erau str iastr pe poarta, ii opri un slujitor ce venea in ruptul sufletului.- A zis imparatul sf, venitri, c[ impariteasa vrea s6 vi vada! Baietii se gAndira

putin, apoi se tntoarsertr, suira treptele Si intrara la imptrratul cu ciciulile in cap.Era o masa plina, lungA gi lata, iar pe ldnga masi toti oaspefii imparitegti,

in capul mesei impfratul 9i linga ddnsul impariteasa, gezdnd pe douasprezeceperini de mf,tase.

Cdnd bAietii infrarA, cazu una dintre perinile pe care gedea impariteasa. Earirnase pe unsprezece perini.

- Luati caciulile din cap! striga un curtean catre baiefi.- Acoperamintul capului este cinstea omului. Noi avem poruncf, str fim

precum suntem.- Ei bine! grai imparatul imblAnzit de auzul vorbelor ce iegira din gura

baietului. RamAneti precum sunteti! Dar cine sunteti? De unde veniti? $i ce voiti?- Suntem doi feti gemeni, doi lxtari dintr-o tulpina rupta tn doua, jumltate

in pamAnt gi jumatate in cap de masd; venim de unde-am pomit $i suntem sositide unde venim; fost-am cale indelungata qi am grait cu suflarea v1nturilor 9i amvorbit in limba fiarelor gi am cintat in valurile de apf,, iar acuma, in grai de om,voim si-ti c6ntim un c0ntec pe care-l cunogti fara ca s[ Stii!

De sub imptrriteasa sari a doua perina.- Lasa-i sa meargA ciffe prostiile lor! grai ea citre soful ei.- Ba nu, lastr-i str cAnte! r4spunse impiratul. Tu ai dorit sa-i vezi, iar eu

doresc str-i ascult. CAntati, baiefi!implrateasa ttrcu, iar fetii incepura sa cnnte povestea vielii lor. ,,A fost un

implrat"... tncepuri felii: de sub impariteasi cizu a ffeia perin6.Cind fetii povestiri despre pomirea feciorului de imptrrat la bataie, de sub

impariteasd cdzarh trei perini deodati.CAnd fetii sfAnirA cdntecul, sub ?mpariteasi nu mai era nici o perina, iar cAnd

ei luartr clciulile din cap Si-si aratara parul de aur $i stelele in frunte, oaspefii, curtenii

9i imparanrl igi acoperira ochii, ca nu cumva sh piardl lumina de atAta sfrAlucire.

$i s-a facut apoi precum de la inceput a fost sa fie. Llptila fu pusa in capde masa ldngi so[ul ei; fata vitregei rimase cea mai rea slujnicd la curteaLaptitei, iar pe vitrega cea cu gdnd riu o legarl de coada unei iepe nebune $iinconjurardlaru de gapte ori cu ea, incdt lumea str gtie Si si nu mai uite ci cineincepe rlu, cu rtru sfdrgegte.

n

150

L.

De ce tgl cAnfrH cucul numela(le6endd gopul ard ram Aneaoc 6)

Odata se intAlni cucul cu un mierloi scipat din colivie.- Bine te-am intahit, zise cucul ctrtre mierloi, ia spune-mi ce zice lumea

de cdntecele noastre!?- Numai bine, zise mierloiul.- De privighetoare ce zice?- Hm, pe ea o laudf, toati lumea- Toati lumea! Dar de ciocflrlie?- $i pe ea o laudf, lumea, dar cam pe jumitate.- Pe jumitate! Dar pe voi, pe mierle?- Ei, $i pe noi ne vorbegte de bine, dar $tii, mai rar, din cdnd in cAnd...- Cum se poate? Dar pe mine? Spune drept, ce zice lumea?- De tine, drept sa-gi spun...- A$a, vreau sl-mi spui drept, il intrerpuse cucul cu nodul in g0t.- De tine, n-am arqi5pe nimeni vorbind!- Pe nimeni?! il inrebi cucul infuriat. Atunci las-ci le spun eu cine sunt!$i de atunci incepu din rlsputeri si cdnte: ,,Cu-cu, cu-cu, cu-cu!"

LuVul, calul gi puiul de vulpe(pov eohe ?o? ul arh romAn e aoa A)

Odatf,, un lup, dind peste un cal care pagtea intr-un ochi de padure, sepuse la pAndl, cu gAndul sl-l mdn6nce. Stind aga gi fAcandu-giplanul, cum gi ce fel s-o scoatf, la mai bine, numai ci sepomenegte cu un pui de vulpe peste el. Puiul de vulpe bagase deseami $iretenia lupului 9i i;i puse-n gAnd s4-l tragl pesfoarf,.

- Bunf, ziuala dumneata, ii zise puiul.- Multumim dumitale.- Dar ce faci aci dumneata?- Uite, mf, cf,znesc str vedem n-oi putea sf, mtrndnc

calul asta? N-ai putea str-mi dai Si tu ajutor s4-1 omordm, ctrapoi minAnci Si tu.

- Aoleou, vai de mine, ce sA pot face eu agtii lighioane at6tde mare!

- 151

7

Calul blgi de seama c[ lupul se sf[tuie$te cu vulpoiul, $i numaidecf,t orupse la fuga.

CAnd vlzu lupul una ca asta, nu mai putea de ciudl! Dar puiul de vulpe lizise:

- Hai dupl el str-l vedem mai bine, str-l cunoa$tem altadatA.Lupului atdt ii frebui, fugi, fugi, pdna ajunse calul.- Ce aveti cu mine? le zise calul.- Sa te cunoa$tem mai bine, ii rtrspunse lupul.- CAt prefuiegti dumneata? il intrebi puiul de vulpe.- Preful? Preful e insemnat pe copita mea. De vreti si aflatr, n-aveti decit

si cititi.* Eu nici nu gtiu carte, ca parinfii mi-au fost sf,raci gi nu m-au dat la

$coalf,; dar, citeste dumneata, ii zise lupului, vulpoiul.- Atunci str citesc eu, gi apropiindu-se ca si se uite, pe c0nd tinea ochii

tinttr ca si poattr citi, calul hait, ii frage o copita-n cap giJ omoarf, pe loc.Calul o rupse la fugi, iar puiul de vulpe plecl p-aci lncolo, vesel c-a

scf,pat de lup.

rL52

Ja,n d- la Fonfaine- -521-1695; poet clasic francez --

Vulpea gi obru6urii

Pribeaga si lihnita de foame, da de-o vieCu nigte struguri rumerd, frumogi, de razachie.Ciorchinii-s plini, gi vulpea, de sine infeles,Ar fi mincat cu pofta si nici n-ar fi ales.

Dar, la-ndemdna labei, o-mpiedica s-ajungiPdni la ei zLbreaua ulucilor prea lungi

$i ghimpii-n care gardul e prins gi impletit.Ciorchinele-i aproape de bot. S-a tot sucit,S-a ridicat, se-nfeapa Si-i lasa gura apir.

,,Ce struguri verzi si acri! ofteazi. Nu-s de teapii

$i-s prea cruzi. IVIie gustul ce-mi piace-i de stafidi.Nu-mi strepezesc eu dintii cu-aceastf, agurida."

Stejarul 9i qhinda

Un gridinar, mirat din caie-afaraCtr pepenele cre$te-n vrej ca pe o sfoari,Zicea ci Dumnezeu, fara-ndoiala,S-a inselat la socotealaCdnd zamislise lumea gi pe om.

,,in locul lui eu i-as fi pus in porn.

Colea-n copaci frumos ce i-ar mai sta:Copacul mare, poama tot aga!Nu s-a gdndit cel vegnic ca, micar,Sa*ntrebe-n treacat gi un gradinar,De ne-nfeles, o ghinda cdt un degetarSi se rtrsfete tocmai in stejar,

$i pepenii, sdracii, aninatri de-o vfina,n

153

De-a buqilea si se tdrasctr prin tarana.E o scipare mare din vedere,$i-mi pare rdu ca n-am nici o putere!"

isi zise grAdinarul infelept,Mahnit ca e gi om degtept.

Ca-ntr-adevlr, nu-i mai da gAndul pace,V[zdnd ci ce nu ffebuie se face.

Atunci, se-ntinde sub stejar gi doarme dus.O ghinde s-a desprins de sus$i l-a lovit ln nas, ca dracul.Nemulfumitul intelese bobimacul.Frec0ndu-gi locul nimerit in vis:,,Bine ctr n-a fost pepene!" gi-a zis.

Intr-un beci inchis cu scoabe,Boloboace: struguri boabe,Va sa zicd, un belgugRdnduit cu me$te$ug.- Ma rog, maici, dumitate,Sunt in picioarele goale,Am rupt opinci gi obiele,De calc de-a dreptul pe piele,Straie, ce mai am pe mine,De gol ce-s, mi-e gi rugine,Am rirnas de capul meu,M-a uitat gi Dumnezeu...Luat de vAnt, t0rdt de api,PlApnnd ca foaia de ceapi,Inc[ de la arlturaN-am mai pus nimic in guri.S4 m[ ierfi, de nemdncareS-a prins burta de spinare.Uite ce ti-aS fi cerut,Niscai boabe de-mprumut...Pdn[ pe la Mi4iSor...Vreau si rabd, dar nu sa mor,$i mA jur, i-a spus, ci-[i voi

Greierele ei furnica$i-a pierdut vara cdntAnd,Greierele, gi, flamdnd,Avdzut, aga, deodati,Pomind viscolul s[ bati.Nu se pomenea fardmlDe ginganie sau rdmtr;$i nemaigasind nimica,Dete fuga-mpleticitLa vecina lui, fumica.Muguroiul sta cladit,Plin cu tot ce-ai fi rdvnit.Magazia cu flinlEra sub o rtrdlcinl;$i, la rdnd, ln multe caturi,Erau saci cu mei pe paturi.Adunafi intr-o firida,Snmburi rosii de stafidl.in dulap gi-ntr-un seftar,Mdlai galben Si zahar.Outrle cu coaja miciErau outr de fumictr,Caci cumetrele iSi facPrajituri gi cozonac.

?

Da cu dobdndi-napoi.Pofi sa-ntrebi daci nu suntOm cinstit gi de cuvdnt.Ce picat c[ gospodinaE zgdrcita, bat-o vina!In loc si ia din ctrmari

$i si dea, pune-ntrebiri.Ca aga o fi bogaiul,Damic mai vdrtos cu sfatul.- Cum de ceri cu imprumut?Asti-vari ce-ai ficut?Zise potrivindu-gi babaNegri-i ochelari cu laba.- Ce si fac? De mi-e iertat,Asta vara am cdntat.Am c6ntat cri-cri, gri-gri,Nopfi cu nopfi Si zi de zi.

- Ai cdntat? imi pare bine!...Acum joaca daca-ti vine!$i calica de mitugeTrAnti ivdrul la uge.

&

Ci Corbul, auzind-o, pe gAnduri nu mai gade.Deschide ciocul. Prada cade.

$i Vulpea, inghifind-o, il dascalegte:,,- Bade,lingugitorii - nu gtiai, se pare -trtriesc pe seama cui le di crezare.Dar lectia pe care o-nvifagio fi facind cdt boful tiu de cag!..."inmarmurit, croncanul juratu-s-a cumplitCa n-o sl se mai lase de-acuma pacalit.

re

155

Ccnbul pi vLllpea

Jupinul Corb, pe-o creanga cocofat,tinea in clonf un bot de cag furat.Ademeniti de mirosul cagului,cumitra Vulpe-i spuse-a$a borfagului:,,- SA ne traifi mulli ani, Maria Voastrici suntefi, zau, ca din cutie scos!Iar de-ati avea gi glasul mladiospe cdt v-aratA penele frumos -mi prind c-ati fi vreo Pasire Miiastri!"

€/,rnl.or'ldo d- yAmicis- 1846-1908: scriitor italian -

Micul coViab

Era in clasa a patra primari, un florentingingag, in vArsta de doisprezece ani, cu

parul negru Ei chipul alb, copilul maimare al unui funcfionar de la caileferate, care triia strflmtorat. deoareceavea o familie mare si un salariu cu

totul insuficient. Tatil sau il iubeafoarte mult 9i era bun gi ingaduitor cuel; lngiduitor in toate in afara de

invatatui4 in aceasta privinta taica-siupretindea mult 9i se arata chiar sever pentru ca fiul

siu trebuia s[ ajung[ in cel mai scurt timp in stare sA cigtige ceva ca sa-gi poatdajuta familia; $i, penffu a reugi sd rcalizeze cit mai repede ceva, trebuia sitrudeasca mult intr-un timp cAt mai scurt. A$a ca tatal lui 1l indemna mereu lainvf,faturf,, degi copilul iSi dldea toata silinla. $i aqa destul de inaintat in vArstA,tot muncind peste mf,surtr, tatal sau imbatranise inainte de vreme.

Ca si mai cdgtige un ban pentru a face fati nevoilor familiei, in afaraffeburilor impuse de serviciu, el luase de ici si de colo cAte ceva de lucrusuplimentar, o buna bucattr de vreme pierzAnd la masa de scris. in ultima vremeobtinuse de la o editurtr, care publica reviste si carti distribuite pe bazi deabonamente, sarcina de a scrie pe nigte banderole numele gi adresele abonatilor,primind cite trei lire pentru cinci sute de banderole scrise de mdni cu litere mzrigi regulate. Dar aceasta munca il istovea $i deseori in timpul mesei el se plAngeafamiliei:

- Ei, ochii mei nu mai vid ca inainte - spunea - munca aceasta de noaptemtr da gata!

Intr-o zi fiul siu ii spuse:- Tattr, lastr-md pe mine in locul tiu, gtii ci scriu la fel ca tine, avem

acelagi scris. Dar tat6l ii rispunse:- Nu, copile, tu trebuie s[ invefi; gcoala este mult mai importanta decat

adresele astea ale mele; de un singur ceas de invitituri daca te-ag lipsi, ag avearemugctrri; eu iti multumesc, dar nu primesc; si nici str nu mai vorbim despre asta.

Copilul $tia ci era zadamic si mai insiste pe l6nga tatal siu asupra aceluisubiect, a$a ca nu a mai adus vorba. in schimb, iatd ce a facut.

j

\-

156

El Stia ctr fix la miezul noptii, tatf,l sau inceta si mai lucreze, pirisea odaitasi se ducea la culcare. Il auzise el de cdteva ori. De indaH ce se auzea bat8ndceasul de doulsprezece ori, se gi simlea scA46itul scaunului gi pasul greoi altamlui. Intr-o noapte, bf,ianrl a a$teptat ca tatil stru si ajungl in pat, s-a imbricatincetigor gi, tiptil, pe dibuite, ajunse in cimarutA, aprinse lampa cu pefrol giincepu sl scrie, imitand intocmai scrisul tatalui. $i scria bucuros, mulEumit, camcu teama, iar foile de hdrtie cu adrese se ingrtunideau; din c6nd in cdnd se opreaca sl-gi mai frece miinile si sa i se dezmorteasci: degetele, pentru ca apoi strreinceapi cu mai multa rdvnf,, ftagAnd cu urechea spre ugf, gi zAmbind. Lenumiri: erau o sutf, $aizeci, adici o lira! Atunci se opri, puse tocul la locul lui,stinse lumina, se trtoarse in odaip lui in virful picioareior gi se vdri in pat.

in ziua urmf,toare, Ia amiazb, tatal se a$eza la masi, mai voios ca oricdnd.Nu btrgase nimic de seamtr fiindc[ lucra mecanic, numirra ceasurile, si atdt, ff,raa se mai gandi la altceva.

Banderolele scrise noaptea, le numf,ra abia a doua zi. Se ageza la mas1agadar plin de voie buntr si batdndu-l pe umir pe fiul stru, ii spuse:

- Ei, Giulio, tatal ttru inci mai poate munci! Ce crezi? Aseari in doutrceasuri, am flcut cu o treime mai muit ca de obicei. Mina mi-e acum sprintena,si ochii nu m-au lisat incA.

Giulio, mulfumit, gdndea in sinea lui: ,,Bietul tata, pe lAnga cdgtig ii dausi satisfactia de a se crede intinerit. Agadar, curaj, Si mai departe!"

insufletit de izbnndi, in noaptea urmatoare, dupl a douisprezecea b4taie aceasului, din nou jos din pat $i din nou la lucru. $i continua asffel, noapte de noapte.Tatil slu nu-si dldea seama de nimic. Dar odati, la masa de seari, a exclamat:

- Ciudat, ce mult petrol se consum[ in casa asta de la o vreme!Giulio treslri; dar discutia se opri aici. $i munca de noapte continui mai

departe.Numai c6, intrerupAndu-si mereu somnul, noapte de noapte, Giulio nu se

mai odihnea indeajuns, $i dimineata se scula obosit, iar seara, cdnd isi facealectiite pentru ziua urmatoare, abia igi mai putea tine ochii deschigi. intr-o seari,pentru prima oarl in viatra lui, adormi cu capul pe caiet,

- Curaj! Curaj! ii striga tatil siu, batand din palme, la lucru!El tresf,ri speriat si-si relutr lectiile. Dar a doua seartr, gi in zilele

urmltoare, intAmplarea s-a repetat Si chiar Si mai rtru: motiia cu carfile in mdntr,se ftezea mai tirziu ca de obicei, igi pregltea lectiile la repezeala, pdrea fAra nicio poftA de invf,tat. Tatil stru mai intAi l-a observat, apoi a intrat la gdnduri, 9i ainceput s1-1 dojeneascl. Niciodati nu se mai intdmplase sl fie nevoit s6-l certe.

- Giulio - fi spuse lntr-o dimineati - tu-mi zdruncini increderea ln tine,nu mai egti ca altadata. Nu-mi place asta. iti anag atenfia ci toattr nldejdeafamiliei este ln tine. Sunt foarte nemulfumit de tine, intelegi?

La aceastf, observatrie, prima intr-adevir grava pe care o primise pnnlatunci, biiatul se cutremura. ,,Da - g6ndi in sinea lui- este adevArat; nu maimerge a$a; trebuie sA dau totul pe fa[i",

- 157

Dar in seara aceleiasi zile, la cin4, tattrl s4u le comunici cu mare bucurie:- SA Stiti cA luna asta am cdgtigat treizeci Si doui de lire mai mult decit

luna ffecuti cu banderolele mele!

$i spundnd acestea, puse pe masi un carton cu prijituri cumparate de elpentru a sarbatori cu ai lui cdgtigul extraordinar, si toti le-au primit batdnd dinpalme. Arunci Giulio prinse curaj gi igi spuse: ,,Nu, sirmane tata, eu n-am siincetez s[ te ingel; mA voi stridui Si mai mult sa-mi pregatesc lectiile in timpulziIei, dar voi continua totusi si lucrez noaptea pentru tine Si pentru toti ceilalti".

$i tatal sf,u adlugi:- Treizeci si doua de lire in plus! Sunt mulfumit... Cel de colo insa - si

arittr spre Giulio - mf, necijegte foarte mult.

$i Giulio primi mustrarea tacu| stapdnindu-gi greu doui lacrimi gata str ise prelingtr pe obraji; dar ln acela$i timp simli in addncul inimii o imensiduiosie. $i continutr sl lucreze din rtrsputeri. Dar obosit azi, obosit miine,rezista din ce in ce mai greu. Starea aceasta a durat doui luni, timp cAnd tatalslu nu inceta si-l dojeneasci $i si-l priveasca tot mai incruntat. Intr-o bunf, zi,se duse sA stea de vorbi cu invtrtitorul, $i acesta ii spuse:

- Da, merge bine, fiindca-i inteligent... Dar nu mai invafa cu rf,vnadinainte. Mo!trie, casc6, este distrat. Face compuneri scurte, gdndite in pripi, qiscriseneglijent. Oh! ar putea face mai mult, foarte mult.

In seara aceea tatll isi lua baiarul deoparte gi ii spuse cele mai asprecuvinte din cAte ii fusese dat copilului sa auda pdna atunci.

- Giulio, tu vezi cdt muncesc eu, penffu familie. Dar tu nu mi ajuti. Nu

ti-e deloc mila de mine, nici de fratii tai si nici de mama ta!- Ah, nu! Nu mai spune a$a, tata! sffiga copilul izbucnind ln pl6ns qi

deschise gura gata, gata sa mirturiseasca tot. Dar tatll sdu il intrerupse:- Tu cunogti conditiile familiei noastre; gtii bine cdta bunivointi si c0te

sacrificii se cer din partea tuturor. Eu insumi ar ffebui sf, muncesc de doua oripe atdt. Mf, bizuiam luna asta pe o gratifica[ie de o suti de lire, de la clile ferate,qi chiar azi-dimineattr am aflat cir nu primesc nimic!

La vestea aceasta Giulio igi stapAni marhrrisirea care era gata si-iizbucneasci din suflet, gi-qi repeti siesi hotirAt: ,,Nu, tati, nu-fi voi spune nimic;eu voi pastra taina ca s4 pot munci in continuare pentru tine; pentru durerea ce

ti-'{lpricinuiesc, te voi raspliti altfel, la $coala voi fi bine pregltit".Pe dinafartr l-a cuprins deodata o tristete fara margini Si cu o migcare plini

de elan a luat din nou in mdni tocul ca si reinceapi lucrul lui de fiecare noapte.Dar, cind sa hdnda mAna, atinse din gregeala o carte $i cartea cizu jos.

Un val de sdnge ii navlli in cap. Dactr se ffezea tatll sau? Desigur ca nu l-ar fisurprins flcnnd ceva rau, la urma urmei, el insusi luase hotarlrea sa-i dezvaluietot, $i totusi... S6-i audi pagii apropiindu-se in puterea nopfii... si fie surprins laasemenea ortr in liniStea aceea desavdrSitl. Dac4 maicula lui s-ar fitrezit sau s-arfi speriat... Apoi la gAndul ca penffu prima oarl tatil siu ar fi incercat poate oumilin6 in fafa lui, in fatarealitlttii descoperite,.. toate acestea il ingrozeau.ffi

158

Trase cu urechea tin6ndu-9i risuflarea. Nu auzi nimic. Asculta la uga careera la spatele lui: nimic. Toattr casa cufundati ln somn. Tatil lui nu auzise nimic.

Se linisti. $i reincepu si scrie. $i banderolele se inmulleau teancuri-teancuri. Auzi pasul cadentat al sergenfilor jos tn strada pustie, apoi un zgomotde frAsurtr, care lncettr brusc; dupl pufin timp scArpitul unui gir de care, trec1ndagale, dupi aceea totul se pierdu lnff-o linigte addncl", intrerupttr din cAnd incind de latratul indepdrtat al unui cdine.

$i scria, scria, fara infferupere.Dar lnte timp ffial slu venise acolo, in spatele lui; se ffezise atzrnd

zgomotul ci{ii cazute $i rf,mase ln a$teptarca unui moment potrivit: scdrt2itulcarelor acoperise migcarea pasilor sai gi deschisul uSor al usii; si iata-l acolo, cucapul lui alb plecat, deasupra cipgorului negru al lui Giulio - a putut vedea astfelcum fi alerga pana iute-iute pe hirtii - ti int-o clipl a ghicit totul, gi-a amintit tonrlSi a inteles totul. O musffare de cuget, disperati, o nemf,rginita duiogie ii cuprinseinima qi il incremenise sufocat de emotie, cum sta acolo, in spatele copilului sau.Deodattr Giulio scoase un tipAt ascufit: doul brate ffemurinde ii cuprinsera capul.

- Oh, tata, iarta-m6", iarta-mit! striga, recunoscdndu-Si tatal.- Tu, tu str mtr iedi! rtrspunse bietul tati, suspindnd Si acoperindu-i fruntea

cu strrutiri, acum am infeles totul, gtiu totul, eu, eu iti cer iertare, sfdnta faptura,copilul meu drag. Vino, vino cu mine!

$i il impinse, sau mai degrabtr il duse lingA patul mamei sale, care setrezise, si i-l aruncl in brate, zicAndu-i:

- SAruta-l pe lngeragul asta de copil, care de trei luni nu doarme ca sAmunceascf, pentru mine, iar eu ii amAram inima, tocmai lui, care ne cdgtigapdinea de toate zilele!

Mama sa il strdnse la pieptul ei flrl str poattr rosti un cuvdnt; in cele dinwma spuse:

- Acum du-te la culcare, copilul meu drag, str dormi, s6 te odihneSti! Du-lin pat!

Tatal il lu1 in brate, il duse in camera lui, il a$eztr ln pat, dezmierddndu-lmereu, gi ii potrivi pernele gi plapuma.

- Iti mulfumesc, tata, repeg fiul lui, mulfumesc, du-te Si tu la culcare; eusunt mulfumit, du-te Si tu de te culcf,.

Dar tattrl sXu voia si-l vadf, cf, doarme, se a$ezA l6nga patul lui, ii lui m6naintr-a sa Si ii spuse:

- Dormi, dormi, copilul meu!$i Giulio, fr6nt de obosealtr, adormi si dormi ore in gir, bucurdndu-se in '

sfdrSit pentru prima oar6, dupf, atitea luni, de un somn linigtit, ugor gi cu visesenine; cAnd deschise ochii in lumina puternici a soarelui, ridicat de o sulita,mai intii simfi, apoi vf,zu ldnga pieptul lui, sprijinit de marginea patului, capulalb al tatalui siu, care stf,tuse toati noaptea acolo gi acuma mai dormea acolo,cu fruntea aproape de inima lui.

- 159

II

I

Fr^afii 6.riwlrt+t

Yrtnpul "fernr ecafr

A fost odati ca niciodati, a fost unimplrat care avea mai multe fete gi toate erau

frumoase ca nigte zdne. Dar cea mai mici era atdtde frumoasd, ci pAna gi soarele, caredoar vizuse atitea, se oprea in loc,uitAndu-se la ddnsa si se minuna deatata frumusete.

La o mica depirtare de palatulimparAtesc se intindea o pidure addnce Si

intunecoasi, iar in pddure, la umbra unui teibAhan, se putea vedea o fhntdna. in zilele cu prea mare zaduf, cea mai rnicl dinrefetele imparatului se ducea in pidure $i se a$eza pe ghizdurile f0ntdnii racoroase.StAtea ea a$a, ftrri str faci nimic, si cdnd o prindea uriful, scotea dintr-un buzunaro minge de aur, o arunca in sus, o prindea din zbor in caugui palmelor qi-apoi oarunca iar. Asta era jocul care-i bucura cel mai mult inima.

S-a intimplat insi o dati ca mingea si-i scape din palme 9i, cizAnd pepf,mfuit, sf, se duci de-a rostogolul, de-a dreptul in fdntdna. Fata de imparat ourmf,ri cu privirea, dar mingea pieri de parci n-ar fi fost, gi t'Antdna era tareaddncf,, atdt de addncl, de nu-i puteai zari fundul!... Se pomi afunci domnila pepl6ns 9i plinse ln hohote, neputAnd in nici un chip si-$i ostoiasci amdriciunea.$i cum se jeluia ea, numai ce aude ci-i striga cineva din apropiere:

- Ce tr s-a tntAmplat, domnila, de te bocegti a$a...? Pldngi ci s-ar muia sipietrele de mila ta!

Fata citf, ln jur, sf, afle cine anume ii vorbegte, gi vfrzu un broscoi caretaman atunci igi scosese din apa capul lataret gi bubos gi privea la ea cu nigteochi cdt cepele.

- Ah, tu erai, mos Balicili! se miri ea. Iaca, pl6ng ca mi-a cazut mingeade aur in ffintana.

- $terge-tri lacrimile si nu mai plinge - o mingdie broscoiul - ca-rni stain putintl s[ te ajut. Dar vorba e: ce-mi dai daca-F aduc din api jucaria?

- Orice doregti, dragul meu broscoi: rochiile mele, pietrele nestemate,mlrgtrritarele, chiar gi coroana de aur pe care o port pe cap, de-o poftegti cumva.

Broscoiul o asculti pe ginduri, apoi grii:

- 160

L. i{

- Nu-mi trebuie nici rochiile, nici mtrrglritarele, nici pietrele nestemate,nici coroana ta de aur, dar dacl ai incepe si mf, iube5ti, dacl ai ingadui sl-ti fiuprieten gi tovarag de joaci, str stau lAnga tine, la mtrsufa ta, sf, mtrninc din talerultau de aur, sir beau din cupa ta Si sa dorm in pdtuceanul tau, dacl-mi flg4duiegtitoate astea, acu' mi cobor in fdntdna Si-ti aduc mingea.

- id fagaduiesc, iti fagaduiesc tot ce vrei, numai. sd-mi aduci mingea!Dar in aceeagi vreme, fata igi zicea in sinea ei: ,,Ce tot indruga nerodul

dsta de broscoi! Ca doar i-e sortit sA se bal4ceasctr ln api cu cei de-o fiinp cu elgi si ordcaie intruna; cum poate unul ca el sl lege prietenie cu oamenii?!..."

Cum o auzi pe domnita fagaduindu-i tot ce dorea, broscoiul se dtrduaftrnd in fAnt8na gi, cAt ai bate din palme, iesi iar deasupra apei cu mingea deaur in guri, gi-o zvlrli in iarbl. Fata de imptrrat str sartr ln sus de bucurie, nualtceva, cdnd isi revlzu jucaria ei draga.

O ridica si, fara si-i spuna broscoiului un singur cuvdnt, o lul la fug6.- Stai, stai, nu fugi! strigi ln urma ei broscoiul. Ia-ml gi pe mine, ci nu

pot s-alerg atdt de repede!Dar in zadar oriciia broscoiul cdt il ;ineau puterile, ctr fata de impirat nu

se sinchisea de el gi, cu cAt se apropia mai mult de casf,, cu atit fugea mai tare.isi uitase cu destrvirsire de bietul mos Biltrcila, iar acesta, neavind incotro, seinapoie $i se lasa din nou sa cada in fundul fantanii.

A doua zi, domnila nici nu apucase bine str se a$eze la mastr impreuni cuimparatul si cu toti curtenii, Si nici nu incepuse sd ia o buciturd. din talerul ei deaur, ci $i auzi deodata niqte pagi lipaind afarf,, pe scara de marmurA... $i paSiifaceau: ,,plici-pleosc, plici-pleosc!" Asculta ea un rf,stimp, gi numai ce sepomeni c-o bataie in usa si deslusi un glas strigAnd:

- Fata de lmparat, tu cea mai micf, dintre domnite, vino de-mi deschide uSa!Domnita alergl intr-un suflet la u$a sl vadi cine era gi cdnd o

intredeschise, se gi trezi cu broscoiul in fata ei. Trdnti repede uga, gi luAnd-o lafuga inapoi, se agezd din nou la mastr, tremurdnd toati de spaimA. imparatul bagade seama ca fetei ii batea inima, mai-mai s[-i spargtr cogul pieptului, gi-o infteba:

- De ce te-ai ingrozit aga, copiltr dragil? Au nu cumva a zarit la ugtr unzmeu, care a venit sf, te rlpeascA?

- Da' de unde, tata, n-arn vizut nici un zmeu - rispunse fata cu sila inglas. La ug6 e un broscoi buburos!...

- Un broscoi? $i ce vrea broscoiul trsta de la tine?. - Nu indramesc, tatd, a-ti spune cum a fost!... Ieri, pe cdnd ml jucam lfuigi

fAnt0na din pddure, mi-a cdzut mingea de aur in apl. $i fiindca plAngeam dupl eade nu mai puteam, a iesit din fantanA un broscoi, 9i pocitania ast4 cum a fAcul cumn-a ficut, mi-a scos mingea tocmai de la frlrd. Iar mai inainte imi ceruse sa-ifagaduiesc ca dacl mi-o aduce mingea, o si leglm prietenie si o sf, fim tovarlgi dejoaca. Atdta m-a batut la cap, ca i-am faglduit, ce era s6 fac! Dar nu mi-a tecut nici

161

o clipl prin minte ca broscoiul si-ar putea face veacul gi alrundeva decdt in apa! ...

$i-acum sti profap afard Si tine mo{iS sf, vina la mine!in timpul trsta, broscoiul bltea cu inver$unarela usd si striga:

Hai, deschide uga,Fata de-mpdrat!Ai uitat cuvdntulCare mi l-ai datIeri, cAnd la fintilnaMi te-am ajutat?...Hai, deschide u$a,Fatd de-mpdrat!

Auzind acestea, implratul grai:- Acu', daci ai apucat sa fagaduie$ti, tine-ti fAglduiala. Du-te de-i deschide!Fata se duse si deschidl uga gi broscoiul siri pe dat6 pragul in sala

impirtrteascf,; gi se tinu scai dupi domnita pdna ce ajunse in dreptul scaunului ei.Acolo se opri, gi cum fata dadu si se ageze, glasul broscoiului se auzi poruncitor:

- Da' pe mine cui mi lasi? Ia-ma lAnga tine!Se codi ea ce se codi, se facu a nu fi auzit, dar impf,ratul fi porunci sa-i

lndeplineasci. voia broscoiului. Cum se vizu broscoiul pe scaun, gata, ceru sa-lurce gi pe masa... $i dintr-o saritura se pofti singur intre blide. $i ceru de-acolo:

- Ia trage talerul mai aproape, si mincf,m amAndoi din el!Biata copild se vf,zu siliti sl faca aga cum ii poruncea broscoiul, cu toate

ci-i era scArbi gi n-avea nici o tragere de inimi. Broscoiul mdnca cu mare pofta,dar fetei de implrat i se opreau buciturile in gAt gi nu se atinse aproape de nimic.

La urmf,, broscoiul zise:- M-am ospatat cum se cuvine, dar ma simt ostenit riu. Du-ma in odaip

ta gi vezi de infatd pituceanul cu a$ternuturi de matase, ca sa ne culcam.Domnita incepu s[ pldngi: tare se mai temea de broscoi. De fricl 9i siia,

nu-i venea nici s4-l atingtr, c-avea o piele umeda $i rece ca ghea[a...

$i cdnd te gAndegti ca de aici inainte trebuia sa doarmd cu el, in pltucelulei curat $i frumos... Parcl ar fi vrut si se impotriveascA, dar imparatui se mAniegi-i spuse:

- CAnd te-ai aflat la ananghie, ti-a pllcut si te bucuri de ajutorulbroscoiului! Iar acum crezi cit se cade sa-l disprefuie$ti, nu-i aga?!... Nu-ti maiface placere tovirasia lui!

Nemaiavind incotro, domnita apuci broscoiul cu douf, degete si, duc6ndu-lcu ea sus, il zvdrli lntr-un unghe.r al iatacului. Dar cdnd dldu str se intinda $i eain pat, broscoiul fupai pdna aproape de marginea patului gi-i strig[ de-acolo:

- N-ai auzit ca-s ostenit rlu? Vreau str dorm si eu la fel de bine ca si tine;ia-ma sus in pat cA de nu, te spun impdratului!

T

L-

Domnila se facu foc si para cind il auzi cum o ameninfi; il ridica de jos,:;: -:d0 se otara la ea, gi, izbindu-l cu toatA puterea de perete, striga:

- Na ce ti-a trebuit, broscoi buburos! Acu' ai si tu liniste, am gi eu...

$i ce sa vezi? De indata ce cazvjos, broscoiul se prefdcu intr-un fecior de

-:.:3rat, cl {i-era mai mare dragul si te uiti la el: chipes la infatisare, cu privirea:.::i.or bldnda gi c-un farmec in ei, cum nu se mai poate...

imparatul isi dadu cu mare bucurie incuviinfarea ca t6niLrul crai s-o ia de-:1 3,ita pe fiici-sa. Iar acesta ii povesti domnitei cum fusese blestemat de-o:"'itoare rea si se prefaci in broasci gi ci nimanui, in afari de ddnsa, nu i-ar

,- s:at in putinta si-l scape de sub povara cea grea a blestemului.Apoi luarA hotdrdrea ca a dona zi sd pomeasci impreuna spre imparatia

::r-lorului de implrat. Mai povestira ei ce mai povestiri, si-apoi se culcari. Cdnd

-- :eziri din somn, in revarsaful zorilor, bagarA de seama ca la poarta ii a$tepta o

: iea5ca trasi de opt cai albi, impodobiti cu pana$e albe de strut si avAnd hamuri: i :orul Si cu totul de aur. Iar la spatele caleEtii gedea Heinrich, sluga credincioasi. :eciorului de imparat. intr-at6t se intristase sluga asta credincioasa ci st?rpAnull:u fusese prefacut in broasci, incit umblase nduc cdtava vreme, $i de teami ca:.-r cr.rnva sl-i plesneasci inima de durere, $i-o strAnsese in trei cercuri de fier.

Caleagca a$tepta la scara palatului sa-l ductr pe t6nairul crai Si pe aleasa:.rmii lui in imparatia parinteasci. Heinrich cel credincios, care pregatise totul,::lpa cum cerea cuviinfa, ii ajutl pe amdndoi si se urce in caleagci, iar dupa:--eea se sui Si el ln locul din spate. $i inima ii tresalta de bucurie ca-i fusese::r sa-$i revada sttrpAnul.

Mersera ei o bucata bund de drum si numai ce auzr feciorul de imparat o:osnitura inapoia lui, de parci s-ar fi rupt ceva.

$i cum nu-gi putu da seama ce poate fi, ii strigi slujitorului siu:- Heinrich, auzi trosnitura?Nu cumva s-a rupt trhsura?

Iar Heinrich se gribi si rispundi:- Fii, stApilne, linigtit,Ia un cerc ici a plesnit,Ce-mi tinea inima strdns,Sa nu mor de-atAta pl6ns;Ca un biet broscoi erai,

$i sub vrajA grea ziceai...

$i se auzi trosnind inch o datl si apoi iar o data... Iar feciorul de imparatirn nou ctezrJ ca ffosne$te calea$ca Si ca-i gata str se rup6. Dar nu caleagca sempea, ci cele douf, cercuri de fier, care se desprindeau din jurul inimii luii{einrich cel credincios, care nu mai putea de bucurie ca stipdnu-sau scapase:e sub urgia blestemului gi cd era acum fericit cu aleasa inimii lui.

163

L-ev N ikolaewici -Eolstoi- 1828-1910; cel mai mare scriitor realist rus $i unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii -

Creanqa de alun

A fost odattr un negustor bogat, care avea trei fete. intr-un rdnd s-a pregltitel si plece dupl marfl Si a intrebat pe fete ce vor sf, le aduca. Cea mai mare l-arugat sl-i aducl mlrgele, a doua a cerut un inel, iar cea mai mica a spus:

- Nu-mi ffebuie nimica. De-ti vei aduce aminte de mine, adu-mi $i mie ocreangi de alun.

A plecat negustorul. $i-a terminat treburile gi a cumpdrat fetei celei maimari mf,rgele, iar celei de-a doua un inel.

Trece ella intoarcere prinfr-o pddure mare si-gi aduce aminte ci fata ceamictr n-a cerut nimic altceva decit o creangi de alun. Coboartr din caruta sa ruphuna. Deodat4 ziregte intr-un tufig o creanga de alun, dar nu o creangd obignuita,ci una cu alune de aur pe ea. igi spune atunci negustorul: ,,Iat4 un dar frumos gipentru fata mea cea mai mictr Si cuminte". A aplecat creanga gi-a rupt-o.

Pe dati a rtrsarit, ca din pam0nt, un urs, l-a apucat pe negustor de mdna gii-a spus:

- Cum ai indriznit si rupi creanga mea? Acum am sa te mtrnAnc.Negustorul s-a speriat gi i-a rispuns:- N-aS fi luat creanga, dacl nu m-ar fi rugat fata mea cea mai mici.Se rAzgdndi atunci ursul:- Du-te acastr, dar tine minte: cine te va intAmpina intAi, pe acela ai sa mi-l

dai mie.Negustorul i-a flgltuit $i ursul i-a dat drumul. Pe urml, negustorul a por-

nit mai departe 9i a ajuns acasi.Cum a intrat in curtea casei sale, i-a iesit fuga inainte fata lui cea mai mici

Si iubit6. Negustorul qi-a_adus aminte c6 a ftrglduit ursului pe fiinla care-i va iegiintai in intAmpinare $i i s-au muiat picioarele.

El a povestit apoi tot ce i s-a intAmplat Si c6 ursul i-a cerut se i-o dea pefata cea mai mictr. Cu totii au lnceput sa pldngi.

- Nu plingeli - spuse atr,rnci mama - $tiu eu ce-i de ficut. Cind o sA vinaursul dupi fata noasfrf,, apoi o s-o gtrtim pe fata ciobanului Si i-o dfm pe ea in loc.

Infr-o zi,pe cdnd se aflau cu totii acasf,, iati intrl ln curte o trlsurtr. $i ces[ vezi? Se coboartr din trisurtr un urs, se apropie de negustor gi ii spune:

-iil

- Ddr-mi fata!Negustorul nu gtia ce si rispundi. Mama insl a priceput tndatX ce are de

iacut. A gatit-o pe fata ciobanului gi a adus-o ursului. Cum au pomit, ursul anceput si mormi{e $i a vrut s-o minAnce. Atunci, ea a mirturisit ca-i fata;iobanului gi nu a negustorului.

Ursul s-a intors la negustor gi i-a spus:- M-ai ingelat, da-mi-o pe fata cea adeviratl!Din nou s-au pomit cu totii sa pl0ngl. Au gltit fata, gi-au luat rimas bun

de la ea gi au dat-o ursului. Ursul a a$ezat-o in trtrsurtr gi au plecat. Au mers eic0t au mers, au ajuns intr-o pldure mare $i s-au oprit. Ursul s-a dat jos dinrasura gi a spus:

- Aici e casa noasfftr, vino dupl mine! Ursul a cobor6t infr-o groapa, iarfata s-a dus dupi el. Dupa aceea, ursul a deschis o ugf, mare, a tras-o pe fatiintr-un beci intunecos gi a spus:

--Vino dupa mine!Fata tremura de spaima $i se gAndea c[ i-a sosit sfirgitul, dar tot s-a dus

dupa urs.Deodati se auzi un bubuit ca de tunet. Se facu lumini Si fata vAzu ctr nu-i

intr-un beci, ci intr-un palat bogat. Peste tot lumini, muzici; oameni frumosimbricati o intAmpinl Si i se inchina, iar lAnga ea - un print tdnar. Prinful s-aapropiat de fata qi i-a spus:

- Nu sunt urs, sunt prinl gi vreau sl mA insor cu tine.Pe urma au trimis dupa parinfii fetei, au poftit oaspeti $i au facut nuntl.

$i au trait fericili, iar creanga de alun au pistat-o cu mare grijf,.

ffi

165

lR.^dya,rd Kipli^g- 1865-19i6; poet gi prozator englez; Premiul Nobel, 1907 -

Tovestea balenei

Odatf,, demult, draga me4 trlia in mare oBalentr, si Balena aceasta m6nca tot soiul depegti. Mdnca gi steaua-de-mare, 9i pisica-de-mare, $i crabul, gi crapul, gi morunul, gi

barbunul, gi calcantrl, $i ciortanul, gi cega sipAsfuga si homanrl, si tipanrl. Toli pegtii pecare-i gasea pe unde umbla ii lnfuleca -

uite-asa!Dar tot hapeind, se pomeni lnff-o zi c[

nu mai rirnasese in toati marea decAt un singurpegtigor: un pegtigor mic de tot, dar tare istef, care inota la adipostul urechii drepte aBalenei, ca sf, fie in afara oricarei primejdii. Nemaigasind nimic de mAncare, Balenase ridicf, in coada gi spuse:

* Mi-e foame.Auzind vorbele acestea, peStiSorul cel istet raspunse cu o voce mici, dar

gireati:* Nobil gi generos cetaceul, ai gustat vreodatf, om?- Nu, rf,spunse Balena. Ce gust are?

" - Are gust bun, spuse pe$ti$orul cel istet. E bun,.dar cam greu de mistuit.- Atunci fa-mi rost de cdtiva, spuse Balena plesnind din coada, de se

tnspuml marea cdt vedeai cu ochii.- Ti-ar ajunge si cdte unul, din cind in c0nd, rispunse pegtigorul cel iste1.

Daci inoli pdnl la cincizeci de grade latitudine nordictr gi patruzeci de gradelongitudine vestictr (asta e ceva mai complicat, draga mea), o si afli in mijloculm6rii, gezdnd pe o pluttr, un marinar naufragiat, imbrdcat doar cu o pereche depantaloni de pdnzi albastri, cu o pereche de bretele (nu care cumva sa uifibretelele, draga mea) Si lnarmat cu un cufit. Trebuie hsa sa-ti rnAfturisesc cimarinarul este un om grozav de infelept 9i de priceput.

A$a ctr Balena se a$temu la drum gi inottr, $i iar inota, c6t putu de repede,pAni ce ajunse la cincizeci de grade latitudine nordici gi patruzeci de grade

1 cetaceu = mamifer acvatic.

- t6

,4. --

-ongitudine vesticf,. Acolo, pe o plutf,, in mijlocul mfuii, imbracat doar cu orreche de pantaloni de pdnzl albastri $i cu o pereche de bretele (neaplrat s[ tii:rinte bretelele, draga mea) Si inarmat cu un cutit, $edea singur-singurel unnarinar naufragiat, blllcindu-si picioarele in api. (Mamica lui ii dAduse voie strse balaceasci, pentru ca altfel nu s-ar fi incumetat niciodati, fiind un om grozavde intelept gi de priceput.)

De indattr ce-l zini, Balena deschise gura mare, atdt de mare, incdtcol[urile buzelor i se llsara pAna aproape de coada. it ingtrig pe marinar cupantaloni, bretele (pe care nu trebuie si le uifi), cufit $i cu pluta cu tot. it ingtriti

si-i dldu drumul in cimara caldl si intunecoasa a pdntecului ei. Apoi plescli dinbuze - aga - gi facu trei tumbe.

Dar, de tndam ce se vtrzu in pdntecul Balenei, marinarul, care era un omgrozav de intelept gi priceput, se pomi pe topait gi trAntit, pe sarit 9i buqit, apoilovi si izbi, se smuci, se rf,suci, trosni gi plesni, mugci gi pigca, se invdrti, sezvdrcoli, urla si strigi, se tdri $i ocari, chiui si sudui, se stropgi $i hauli, 9i se pusepe danfuit tocmai unde nu trebuia gi, nu mai incape vorba, Balena se simti cumnu se poate mai nenorocita. (Mai tii minte bretelele?)

A$a ci ii spuse pe$ti$orului celui istef:- Omul trsta e greu de mistuit, 9i unde mai pui ca din pricina lui gi sughit.

Ce s[ fac?- Spune-i sf, iasf,, iSi dadu cu pirerea pestisorul cel iste1.Zis Si ficut, Balena strigl in josul gdtlejului citre marinarul naufragiat:- Iesi afartr si poartA-te cuviincios! Din cauza ta sughit intruna.- Nu, nu, rispunse marinarul, nu merge asa. Altul o sa fie tdrgul nostru.

Du-mtr acasl, pdni la stdncile albe ale A-lbionului 9i pe drum o sa ma mai gAndesc.

$i se pomi str danfuiasca mai dihai decit pdna atunci.- Ai face mai bine si-l duci acasi, o sfatui pegtigorul cel istef. Trebuia sl

te fi prevenit cl-i un om grozav de in{elept 9i de priceput.Aga ctr Balena se puse iarxgi pe inotat $i inota, 9i iar inoti cu aripioarele

$i coada, atAt de repede cAt o lasa sughifut. in sfArsit, zari tamul de bastina almarinarului si albele stAnci ale Albionului. AjunsA acolo, se salta cu jumahte

din trup pe plajA gi deschise o gura cAt o $uri, strigdnd:- Aici coboartr cei care merg la Winchester, Ashuelot, Nashua, Keene gi

celelalte stafii dinspre Firchburg. $i cind rosti Fitch, marinarul sari afara la luminl.Dar, pe cind Balena inota de zor spre tann, marinarul, om grozav de

intelept gi priceput, pusese mdna pe cufit qi, sp[rgAnd lemnele plutei, ficuse omultime de agchii pe care apoi le legase strdns cu bretelele intr-un fel de gritar(acum Stii de ce nu trebuia si uiti bretelele!) O data treaba terminati, infepenisegrltarul in gdtlejul Balenei. $i acolo rimase! Apoi recita urmitoarele versuri, pecare, tu nemaiauzindu-le pdna acum, o sa ti le spun eu:

- L67

,,Un grdtar fi-am pus in ght,Sd nu mai mtuilnci atdt!,,

$i marinarul, de felul siu, era lipsit de scrupule.o datl ce pigi pe mal, se duse acastr la mimica lui, care-i daduse voie si

se bd.ltrceasctr; mai tirziu se insurl si rai fericit inca multi ani. $i tot aga defericitl fu si Balena. Dar, din ziua aceea, gratarul din gdtlej, pe care nu putu nicis[-l scuipe, nici si-l inghita, n-o lasa si man0nce decdt pegti foarte, foarte mici.Iat[ de ce, in zilele noasfre, balenele nu mfurdnca oameni, nici baied si nici fetite.

Pestisorul cel istef fugi qi se ascunse ln mdlul de sub pragul Ecuatorului.Se temea ca nu care cumva Balena sa se fi mdniat pe el.

Marinarul lul cu sine cutitul cAnd iesi la lumind" Mai purta pantalonii de p6nzialbasffi" dar nu mai avea bretele, penffu c4 dupi cum gtii, legase cu ele grahrul.

$i cu asta, povestea s-a terminat.

i,3 ,,,*1.,&i:

n:n|168

h .