Anii de liceu nu se compară cu nimic în astă lume. Sunt atâtea lucruri interesante ce se petrec în pereţii liceului încât nici nu-ţi vine să pleci de acolo niciodată. În aceii trei ani am învăţat ce înseamnă spiritul de echipă, ce înseamnă să fii înconjurată de prieteni adevăraţi şi de călăuzitori de lumină. Spun asta, pentru că, parcă mai ieri eram în clasa a X-a,o copiliţă cu mii de vise ce urcase pe o treaptă mai sus,o treaptă nouă numită”Liceu”. Păcat că totul e trecător pe acest pămînt şi păcat că au rămas doar amintiri plăcute ce s-au gravat în sufletul meu. Profesorii acele astre călăuzitoare, care ne-au dezvăluit mistere îndrumîndu-ne să mergem pe o cale bună ca să ne descoperim pe noi înşine, datorita lor am devenit mai puternici şi mai rezistenţi în încercările pe care ni le pregăteşte viaţa. Trecut-au anii repeziţi şi fiind pe băncile universităţii adesea îmi aminteam de colegi şi profesori, de bancile care”scirţîiau cînd ieşeam la răspuns”, de peripeţiile făcute în pauză. Însă nicicînd nu îmi imaginam că voi reveni din nou în liceu, la “casa cu suflet de lumină” şi nu în calitate de elevă ci de profesoară, activînd alături de scumpii mei dascăli, intrînd într-un colectiv care m-a primit cu căldură şi prietenie. Mergînd pe coridoarele liceului mă apucă uneri şi nostalgia după anii ce au rămas doar amintire.

În prag de jubileu, scumpule şi dragule liceu, suntem cu toţii alături de tine şi am dori să cuprinzi în braţele tale durabile înca, multe multe finiţe dornice de a afla tainele Universului,misterele trecutului,realitatea prezntului şi calea spre un viitor mai prosper ce tindem mereu.

[Valeria Dichii(Mihăluţă) promoţia 2011