Informații generale

2

Programul ESPON 2013

Autoritatea Naţională pentru Programul ESPON 2013: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Direcţia Generală Dezvoltare Teritorială Serviciul Strategie şi Cooperare Teritorială Strada Apolodor nr. 17, Latura Nord, Sector 5, Bucureşti, ROMÂNIA, 050741 - RO Telefon: + 40 0372 114 560, Mobil: 0749 196 946 Fax: 0372 114 587 E-mail: espon2013@mdrt.ro Punctul de Contact ESPON din România: Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Departamentul de Geografie Centrul Universitar de Geografie Umană şi de Amenajarea Teritoriului „Teritorii Inovante - Gestiune Regională şi Interacţiune Spaţială” Cuguat - TIGRIS Strada Alexandru Lăpuşneanu nr. 14, Birourile 514-515 Iaşi, ROMÂNIA, 700057 – RO Telefon: + 40 232 201 487 / 201 751, Mobil: + 40 754 068 106

Fax: + 40 232 201 779

e-mail: pcer@uaic.ro

Această publicație a fost realizată de cercetătoriii centrului de cercetare Cuguat-TIGRIS, în cadrul căruia

funcționează Punctul de Contact ESPON din România, cu participarea doctoranzilor Alexandra Blăgeanu,

Lucian Ionuț Roșu, Tudor Anistoroaie și Eva Mihail.

Publicația se bazează pe rapoartele finale ale proiectelor ESPON disponibile până în luna decembrie 2012.

Aceste rapoarte au fost realizate de echipe transnaționale de cercetători și de experți. Lista rapoartelor utilizate

se găsește la finalul acestei publicații.

Informații detaliate despre programul ESPON, despre rapoartele finale și despre partenerii din echipele

proiectelor pot fi găsite pe www.espon.eu. Informații despre rolul și activitatea PCER - Punctul de Contact

ESPON din România se pot accesa pe adresa www.esponromania.ro.

ISSN: 2343 – 8606

© Cuguat-TIGRIS, ESPON Programme și echipele din rapoartele analizate. Reproducerea informațiilor din

această publicație este permisă cu condiția indicării sursei și a trimiterii unei copii către PCER.

Imprimat la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Cu excepția materialelor realizate de membrii Cuguat-TIGRIS, conținutul acestui raport este bazat pe

rezultatele cercetărilor realizate de echipe transnaționale în cadrul Programului ESPON 2013. Prin urmare,

hărțile și textele nu reflectă în mod necesar opinia Unității de Coordonare ESPON, a Comitetului de

Monitorizare ESPON, a Autorității Naționale ESPON sau a Punctului de Contact ESPON din România.

3

Octavian Groza Alexandru Rusu Daniel Tudora

Raportul anual

al Punctului de Contact ESPON din România Decembrie 2012

România în rapoartele ESPON

din perspectiva Strategiei Europa

2020

Lista tabelelor

8

Introducere

Pachetul legislativ pentru politica de coeziune 2014-2020 adoptat de Comisia Europeană pe 6

octombrie 2012 este bazat pe o serie de elemente noi, foarte importante pentru devenirea Uniunii

Europene în general și a fiecărui stat membru în particular. Aceste elemente se focalizează asupra

simplificării implementării și asupra verificării eficienței acțiunilor politicii regionale europene prin:

concentrarea pe obiectivele strategiei Europa 2020, o mai bună coordonare a diferitelor acțiuni

europene, monitorizarea atentă a implementării proiectelor și recompensarea performanțelor, un

mediu macrobugetar sănătos, întărirea cooperării teritoriale la toate nivelele (local, regional,

interregional, transfrontalier, transnațional), coeziunea teritorială și simplificarea politicilor implicate.

Noul cadru legislativ presupune, alături de reformularea utilizării fondurilor structurale, și

implementarea unor modalități de acțiune care întăresc dimensiunea teritorială a politicii de coeziune

pentru perioada 2014-2020. Descentralizarea deciziilor și întărirea responsabilităților la nivel

subnațional și transnațional (promovarea Grupurilor de acțiune locală - GAL și a Grupărilor europene

de cooperare teritorială - GECT), promovarea Investițiilor teritoriale integrate (ITI) sunt doar câteva

dintre acestea, care ridică serioase provocări mai ales pentru noile statele membre, mai puțin

familiarizate cu mecanismele guvernanței teritoriale.

Deoarece noile coordonate ale politicii de coeziune se bazează în bună măsură pe experiențele

anterioare și pe tendințele spațiale generate de acestea, ambele evidențiate prin programele de

monitorizare a teritoriului european, printre care un rol primordial îl are ESPON - Reţeaua

europeană de observare privind dezvoltarea şi coeziunea teritorială, prezentul Raport al

Punctului de Contact ESPON pentru România se concentrează asupra situației relative a țării

noastre în spațiul Uniunii Europene, așa cum apare în rapoartele finale ale proiectelor desfășurate

până acum în cadrul acestui program. Scopul raportului este acela de a realiza o sinteză a poziției

teritoriului românesc în funcție de obiectivele Strategiei Europa 2020.

În linii generale, studierea teritoriului European prin intermediul Programului ESPON a generat, în

afara rezultatelor specifice, un suport științific care a permis conturarea unor linii majore de politică

regională comunitară:

luarea în considerare a diversității teritoriilor europene și flexibilizarea politicilor prin

articularea lor directă cu nivele administrative infranaționale (regionale, zonale, locale) și cu

cele transfrontaliere;

conștientizarea de către factorii de decizie a limitelor impactului teritorial al politicilor

sectoriale și concentrarea eforturilor pe promovarea strategiilor și acțiunilor transversale,

combinate;

diminuarea ponderii intervențiilor politice pe termen scurt și mediu în favoarea celor pe

termen mediu și lung;

combinarea strategiilor de dezvoltare competitivă cu acelea care vizează coeziunea socială,

economică și teritorială;

Introducere

9

conștientizarea și promovarea tot mai intensă a dimensiunii teritoriale în conceperea și

implementarea politicii de coeziune.

tendința trecerii politicii regionale dinspre categoria competențelor rezervate statelor

membre către statutul de politică exclusivă a Uniunii.

Aceste direcții nu sunt întotdeauna explicite și nici prezentate cu toate implicațiile lor în documentele

politice, cum se întâmplă și în cazul Strategiei Europa 2020. Din această cauză există riscul pentru

statele membre de a nu putea exploata toate oportunitățile și de a nu putea evita toate neajunsurile

induse de forma inerent eliptică a textelor politice.

În acest context, Raportul 2012 prezentat de Punctul de Contact ESPON pentru România este

realizat ca un instrument de susținere a dezbaterilor politice naționale focalizate pe strategia țării

noastre privind articularea intereselor naționale cu acelea comunitare care reies din politica de

coeziune pentru perioada 2014-2020.

Structura raportului urmărește să evidențieze două elemente principale:

poziția relativă a teritoriului românesc în cadrul Uniunii Europene, așa cum este prezentată

în rapoartele finale ale proiectelor ESPON, finalizate sau în curs de finalizare. Această

direcție sintetizează și viziunea spațială asupra României pe care autoritățile europene și

ale celorlalte state membre au putut să și-o construiască prin intermediul proiectelor

ESPON, permițând astfel sesizarea dimensiunilor pozitive și negative ale acesteia și prin

urmare deschizând calea reflecțiilor pentru utilizarea punctelor forte și pentru corectarea

celorlalte;

existența structurilor, dinamicilor și tendințelor teritoriale care pot impulsiona sau,

dimpotrivă, îngreuna realizarea angajamentelor României pentru îndeplinirea obiectivelor

Strategiei Europa 2020.

Caracterul necesar sintetic pe care îl are acest raport nu permite dezvoltarea tuturor ideilor rezultate

din analiza Programului ESPON și nici insistarea asupra back-ground-ului științific al proiectelor

studiate. Trimiterile bibliografice și lista proiectelor realizate în cele două etape de evoluție a

programului, respectiv ESPON 2006 și ESPON 2013 facilitează accesul tuturor celor interesați la

întreaga bogăție de date, informații, mijloace, metode și teorii dezvoltate în cadrul acestui

experiment unic la scară mondială, de monitorizare a unui teritoriu a cărui singură caracteristică de

unitate este diversitatea sa teritorială.

Iași

decembrie 2012

România și strategia Europa 2020

10

România și strategia Europa 2020

Strategia Europa 2020

Strategia Europa 2020 - SE2020 (lansată în 2010), continuare a Strategiei Lisabona (inițiată în

martie 2000) și document programatic destinat să propună statelor Uniunii Europene căi de depășire

în perioada 2010-2020 a urmărilor crizei economice se axează pe trei priorități:

creștere inteligentă – dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

creștere durabilă – promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al

utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

creștere favorabilă incluziunii – promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței

de muncă, în măsură să asigure coeziunea economică, socială și teritorială.

Pentru a stimula progresele necesare urmăririi celor trei priorităţi, Comisia Europeană a identificat

şapte iniţiative-fanion / inițative emblematice, stabilind - în cadrul fiecăreia - acţiuni concrete care

vizează atât nivelul Uniunii Europene, cât şi cel al Statelor Membre. Cele şapte iniţiative se referă

la1:

„O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru

cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor

inovatoare în produse și servicii care creează creștere și locuri de muncă;

„Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a

facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

„O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de

mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică

gospodăriilor și întreprinderilor;

„O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite

decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o

economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile de

energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența energetică;

„O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în

special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în

măsură să facă față concurenței la nivel mondial;

1 sursa: http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-62/Documente_Suport/Studii/1_Studii_POR/9_Strategia

_europa_2020_Strategie_crestere_inteligenta.pdf

România și strategia Europa 2020

11

„O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii

și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot

parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune

corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea

profesională;

„Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și

teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar

persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea

de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

Urmărirea celor trei priorități și implementarea inițiativelor emblematice prin politica de coeziune

2014-2020 se focalizează asupra îndeplinirii până în 2020 a cinci obiective principale:

75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de

muncă;

3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C&D);

obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a

emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);

rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din

generația tânără ar trebui să aibă studii superioare;

numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

Ținând cont de diversitatea situațiilor teritoriale din Uniunea Europeană și de altfel din întregul spațiu

ESPON2, de potențialul diferit al fiecărui stat membru și al fiecărei regiuni componente, de nivelele

diverse de pornire și de tradiția de funcționare comunitară, interogațiile referitoare la realismul

acestor obiective se impun aproape de la sine.

De altfel chiar Comisia Europeană, în cel de-al șaptelea raport asupra coeziunii, cu un an în urmă

(European Commission, noiembrie 2011) își punea aceleași întrebări. Răspunsul a fost evident: nu

toate regiunile europene vor putea îndeplini la parametrii maximi obiectivele enunțate prin

Strategia Europa 2020 și aceasta dintr-un motiv foarte simplu: distanța dintre punctul de plecare și

obiectivele propuse este imposibil de parcurs pentru un anumit număr de regiuni.

Cercetările efectuate între august 2011 și septembrie 2012 în cadrul proiectului ESPON-SIESTA

(Spatial Indicators for a „Europe 2020 Strategy” Territorial Analysis - Indicatori Spațiali pentru o

analiză teritorială a „Strategiei Europa 2020”) confirmă din plin acest lucru. Drept urmare, chiar dacă

între limite aparent reduse, estimările referitoare la îndeplinirea obiectivelor se situează în bună

măsură sub nivelul parametrilor adoptați prin documentele programatice:

2 Spațiul ESPON cuprinde cele 27 de state membre ale Uniunii Europene la care se adaugă Elveția, Islanda, Liechtenstein

și Norvegia.

România și strategia Europa 2020

12

Tabelul 1 Relativizarea obiectivele generale ale strategiei Europa 2020

Obiectivele

statelor

membre/UE

Rata

ocupării

forței de

muncă

în %

Investiții

în C&D

în %

din PIB

Obiective

privind

reducerea

emisiilor de

CO22

în %

Surse

regenera-

bile de

energie

în %

Eficiența

energetică –

reducerea

consumului

de energie în

Mtep

Părăsirea

timpurie a

școlii

în %

Învățământ

terțiar

în %

Reducerea

riscului

sărăciei

în număr

de

persoane

Obiectivul

principal

al UE

75% 3%

-20%

(comparativ

cu nivelurile

din 1990)

20%

creștere cu 20

% a eficienței

energetice,

echivalentul a

368 Mtep

< 10% >40% -20 000

000

Estimări la

nivelul UE 73,70-74%

2,65-

2,72%

-20%

(comparativ

cu nivelurile

din 1990)

20% 206,9 Mtep <10,30-

10,50%

>37,50-

38,0% *

Obiectivul

României 70% 2% -19 % 24% 10,09 Mtep <11,3% >26,7% -580 000

*Rezultatele nu pot fi calculate din cauza diferențelor în ceea ce privește metodologiile naționale Sursa: PNR aprilie 20113

Două întrebări se impun în urma acestor constatări:

- care este consecința conștientizării diversității europene asupra implementării efective a politicii de

coeziune 2014-2020 (de exemplu care este etica după care vor fi penalizate sau recompensate

statele și implicit regiunile care, prin rapoartele periodice, vor dovedi că se află sub și respectiv pe

traiectoria cerută de politica de coeziune, fundamentată de strategia Europa 2020)?

- care sunt implicațiile concrete ale aplicării principiilor politicii de coeziune 2014-2020 și ale

implementării efective a acesteia asupra statelor și implicit a regiunilor care, de la bun început, este

evident că nu vor putea atinge nivelul maxim al obiectivelor?

Raportul Punctului de Contact ESPON din România nu poate, sau nu poate să își permită să

răspundă la aceste întrebări, însă poate propune atenției autorităților chemate să dezbată această

problemă o bază teritorială analitică, care să se constituie ca fundament științific pentru strategiile pe

care trebuie să le urmeze România în anul 2013, crucial pentru negocierile desfășurate pe fundalul

Strategiei Europa 2020, document ce constituie pânza de fond a politicii de coeziune pentru

următoarea perioadă de programare.

3 http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/targets_ro.pdf

România și strategia Europa 2020

13

Dimensiunile teritoriale ale Strategiei Europa 2020

Creat în urma unei inițiative din 1994 și confirmat în 1997 de Miniștrii Uniunii Europene însărcinați cu

Amenajarea Teritoriului, Programul ESPON a contribuit din plin la consolidarea dimensiunii teritoriale

a politicii regionale comunitare.

Rezultatul cel mai remarcabil este fundamentul asigurat Agendei Teritoriale a Uniunii Europene

(ATUE), document redactat în 2007, în urma întâlnirii informale de la Leipzig, și care sintetizează

recomandările miniștrilor în direcția construirii unei politici integrate de amenajare spațială.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care include explicit coeziunea teritorială ca

obiectiv principal al Uniunii Europene și criza economică, care a obligat Uniunea să caute căi de

contracarare, concretizate de Strategia Europa 2020, adoptată în 2010, a condus la modificarea

ATUE în cadrul întâlnirii informale de la Budapesta, în 2011. Cu această ocazie, ATUE devine

AT2020, Agenda Teritorială 2020, într-o încercare de armonizare a prevederilor sale cu acelea

enunțate de Strategia Europa 2020.

Armonizarea celor două categorii de obiective s-a dovedit o întreprindere dificilă deoarece

obiectivele Strategiei Europa 2020 sunt prin excelență aspațiale, așa cum a demonstrat un studiu

efectuat sub președinția poloneză4 (Böhme și alii, 2011). Documentul încearcă de asemenea să

explice și lipsa de coordonare între „documente teritoriale” (Schema Europeană de Dezvoltare

Spațială, ATUE) și cele „neteritoriale” (Strategiile Lisabona, Göteborg, Europa 2020) din cadrul

politicii de coeziune prin (p. 5):

lipsa înțelegerii reciproce a fundamentelor politice ale acestor documente

complexitatea abordărilor teritoriale, exacerbate de limbajul prea tehnic, ermetic

pentru nespecialiști

fragilitatea dovezilor referitoare la valoarea adăugată pe care o are abordarea

teritorială asupra eficienței politicilor implementate.

Dificultatea articulării priorităților definite de Agenda Teritorială 2020 cu obiectivele Strategiei Europa

2020 provin și din aceea că acestea din urmă sunt interdependente (invesțiile în educație pot

conduce la creșterea competențelor forței de muncă, ceea ce induce dinamism economic și deci

reducerea sărăciei) precum și din cauză că uneori interdependența poate avea contrare (de exemplu

dinamismul economic poate intra în conflict cu obiectivele creșterii durabile, prin intensificarea

presiunilor asupra mediului).

Pentru a facilita înțelegerea dimensiunii teritoriale a politicilor de coeziune și pentru a crea

mecanismele de conectare ale priorităților AT2020 cu obiectivele Strategiei Europa 2020, echipa

reunită în acest scop a sintetizat câteva principii teritoriale (territorial keys), însoțite de o serie de

elemente corelate (linked issues), dublate de indicatori cuantificabili, relevanți.

4 Document disponibil la adresa

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/challenges2020/2011_territorial_dimension_eu2020.pdf

România și strategia Europa 2020

14

Tabelul 2 Principiile teritoriale și elementele lor corelate care pot conecta obiectivele strategiei Europa 2020 și prioritățile Agendei Teritoriale 2020

Sursa: Böhme și alii, 2011 Analiza Tabelului 2 evidențiază faptul că dificultatea principală de articulare a priorităților AT2020 cu

obiectivele SE2020 reiese din aceea că primele necesită o viziune unitară, privilegiind acțiuni bazate

pe politici transversale care implică planificarea strategică la nivelul Uniunii, pe când cele din urmă

sunt focalizate mai degrabă pe aplicarea politicilor sectoriale, mai ușor de implementat și de evaluat

și aflate mai departe de spectrul încălcării principiului subsidiarității.

Acest lucru implică și temporalități diferite: dacă Agenda Teritorială este concentrată pe inițierea și

aprofundarea construirii unor structuri spațiale a căror evoluție depășește în mod evident orizontul

anului 2020, Strategia E2020 are obiective fixe, limitate la actuala perioadă de programare.

Rezultatul natural acestei stări de fapte este conturarea unei amenințări cât se poate de reală și

anume aceea de a conduce guvernele statelor membre de a se concentra pe îndeplinirea

obiectivelor SE2020 și de a trece în plan secund prioritățile Agendei Teritoriale.

În acest context apare de maximă importanță necesitatea coordonării celor două seturi de politici,

atât la nivelul Uniunii Europene, cât la acela al statelor membre. Tabelul 3 propune o grilă

încrucișată de lectură a exigențelor impuse de urmărirea documentelor programatice care vor

controla evoluția teritoriului comunitar în următorii șapte ani.

În afara sintezei realizate, utilă deciziei politice, autorii demonstrează indirect și faptul că politica de

dezvoltare regională comunitară nu poate exista sau cel puțin nu poate deveni eficientă în lipsa unui

sistem continental de planificare spațială, agreat stât de toate statele membre cât și de statele din

imediata vecinătate a Uniunii. În același timp tabelul propune și o viziune integratoare a politicilor

România și strategia Europa 2020

15

necesare, care îmbină elemente ce pot satisface orice orientare majoră a forțelor politice implicate în

evoluția Uniunii Europene.

Tabelul 3 Corespondențele dintre obiectivele strategiei Europa 2020 și cele ale Agendei Teritoriale 2020

Sursa: după Böhme și alii, 2011

Din punct de vedere teritorial, tabelul este important prin acee că oferă o viziune multiscalară, care

permite simultan desfășurarea acțiunilor la scară comunitară cu acelea la scară națională, descriind

astfel o perioadă de punere în loc, prin tatonări succesive, a unui sistem comun de administrare a

spațiului european, cu respectarea tuturor principiilor care guvernează conctrucția teritoriului unional.

Dimensiunile transscalare sunt prezente și ele, atât la nivel intracomunitar (cooperarea

transfrontalieră de exemplu) cât și extracomunitar (glocalizarea regiunilor sau a ariilor

metropolitane).

Succesul interdependenței dintre prioritățile spațiale ale Agendei Teritoriale 2020 și obiectivele

aspațiale ale Strategiei Europa 2020 poate conduce către situația ideală a unui teritoriu european

echilibrat, flexibil și integrat, fundamentat pe funcționarea unor economii macroregionale dinamice și

ancorate în realitățile locale, conform principiilor dezvoltării durabile.

România și strategia Europa 2020

16

Harta 1 prezintă o astfel de proiecție ideală a spațiului european la nivelul anului 2030, ilustrând

concretizarea obiectivelor legate de competitivitate și de coeziune. Descongestionarea centrului

european a condus la apariția economiilor regionale puternice (arii de integrare economică),

bazate pe rețele urbane policentrice, interconectate la nivel global și european prin metropole-

releu. Deplasarea producției, consumului și schimburilor comerciale către aceste economii

regionale, le-a făcut atractive și capabile pe de o parte să-și stabilizeze propriile populații (prin

asigurarea unor piețe de muncă în creștere și absorbante și prin ridicarea calității vieții) iar pe de altă

parte să atragă populații din exterior (emigranți mediu și înalt calificați, turiști, pensionari).

Ariile de integrare economică, prin reducerea fluxurilor transeuropene, alături de dezvoltarea

sistemelor de transport fluvio-maritim, care au fortificat un sistem durabil de transporturi,

diminuează puternic efecte negative ale activităților umane asupra mediului. La acest caracter de

durabilitate teritorială contribuie și restructurarea spațiilor rurale, devenite competitive și

ecologice prin reconversia către producția de biomasă și către economii domestice / rezidențiale

(turism, produse locale certificate, integrarea populației pensionate în căutare de spații calme).

Accesibilitatea intraregională și intrametropolitană este asigurată de rețele publice de transport în

comun, nepoluante iar cea continentală de rețele de transport calibrate noilor dimensiuni ale

fluxurilor de bunuri și de persoane, promovând tehnologii ecologically friendly. Nucleele rețelelor

policentrice rămân principalele conexiuni globale ale economiilor regionale.

România și strategia Europa 2020

17

Harta 1 Uniunea Europeană în 2030 - Scenariu proactiv roll-back

Sursa: Proiectul ESPON 3.2

România și strategia Europa 2020

18

Perspectivele României în cadrul strategiei Europa 2020

Asumate de statele membre prin documente proprii, precum Planul Național de Reformă, obiectivele

Strategiei Europa 2020 ar trebui să le continue pe cele ale Strategiei Lisabona, care prevedeau să

facă din Uniunea Europeană, până în 2012 cea mai dinamică și mai competitivă economie din lume,

bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere economică durabilă, de crearea de locuri de muncă mai

multe și mai bune și de o mai mare coeziune socială.

Realizarea obiectivelor multiple ale Strategiei Lisabona, care amintesc de creșterea inteligentă

(alocarea a 3% din PIB pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, facilitarea accesului la noi

tehnologii, consolidarea pieţei unice în domeniul telecomunicaţiei, a energiei şi a serviciilor,

financiare, adoptarea regimului unic de brevete european, creşterea concurenţei în transporturi) ori

de cea incluzivă (creşterea gradului de ocupare prin stimularea micilor întreprinzători,

perfecţionarea profesională a angajaților, formarea continuă, restructurarea generală a sistemului de

pensii în vederea asigurării viabilității sistemului, reducerea numărului de persoane supuse, riscului

de excludere socială, flexibilitate şi siguranţă pe piața muncii, formarea lucrătorilor puţin calificaţi

aflaţi în şomaj, angajarea tinerilor, a persoanelor din grupurile minoritare, lupta împotriva

discriminărilor de orice fel) a fost împiedicată de cauze multiple, principalele fiind acelea induse de

criza economică actuală.

Luând act de acest neajuns, Comisia Europeană a redus în cadrul SE2020 numărul de obiective

(incluzând în același timp pe cele relative la creșterea durabilă, ale Strategiei Göteborg), cu scopul

eficientizării utilizării bugetului comunitar. Ținând seama de continuitatea obiectivelor celor trei

strategii, analiza gradului de îndeplinire a obiectivelor Strategiei Lisabona poate asigura o vedere

generală asupra nivelului de plecare al statelor și regiunilor europene către orizonturile descrise de

noile orientări ale politicii de coeziune.

Următoarele două hărți ilustrează competitivitatea economică regională conform criteriilor stabilite de

Strategia Lisabona. Pentru prima hartă, măsura competitivității este dată de un indicator care

combină 7 din cei 14 indicatori ai strategiei, respectiv PIB/loc., PIB/angajat, rata de ocupare a forței

de muncă, rata de ocupare a lucrătorilor în vârstă, procentul din PIB investit în cercetare-dezvoltare,

șomajul regional și șomajul pe termen lung. Regiunile sunt ordonate descrescător după fiecare

indicator și se stabilesc astfel primele cele mai bune 25%, următoarele cele mai bune 25% etc.,

obținându-se patru grupe (cuartile) pentru fiecare indicator. Pentru fiecare regiune se stabilește

poziția (1, 2,... etc.) ocupată în cele 7 clasamente realizate, se adună pozițiile lor și se calculează

media acestora, obținându-se astfel poziția relativă a fiecărei regiuni în ierarhia europeană, în relație

cu îndeplinirea criteriilor economice ale Strategiei Lisabona. Indicele variază între 1 (cea mai bună

performanță pentru toți indicatorii, în cea mai bună cuartilă) și 4 (cea mai scăzută performanță la toți

indicatorii, în cea mai nefavorabilă cuartilă).

Dând o pondere egală tuturor celor 7 indicatori, metoda permite, pentru a doua hartă, reprezentarea

modificării în timp a pozițiilor relative a regiunilor analizate: între 2000-2006, din cele 287 de regiuni

104 și-au îmbunătățit poziția, 72 au rămas relativ la fel iar 111 au ajuns într-o poziție inferioară celei

de plecare.

România și strategia Europa 2020

19

Harta 2 Indicatorul compozit al performanței economice conform Strategiei Lisabona, 2006

Sursa: Territorial observation, no.3, 2010

România și strategia Europa 2020

20

Harta 3 Evoluția indicatorul compozit al performanței economice 2000-2006

Sursa: Territorial observation, no.3, 2010

România și strategia Europa 2020

21

Poziția României nu este una de invidiat, pe niciuna dintre hărți, însă această situație trebuie

relativizată deoarece diversitatea regiunilor europene le face greu de comparat unele cu altele. Este

suficient să amintim faptul că hărțile propun analize bazate pe aceleași criterii și pentru regiunile

occidentale, care au evoluat liber, și pentru acelea din centrul și din estul Europei, care erau afectate

de profunde procese de tranziție politică, economică și socială.

Harta 2 nu trebuie privită global,ca o analiză discriminantă care pune în evidență deosebiri între

regiuni, ci ca pe un instantaneu care arată poziția de plecare a unei regiuni oarecare, poziție care

trebuie considerată independentă de aceea a celorlalte. În cel mai bun caz se poate merge până la o

analiză pe mari regiuni geografice (sudul, centrul, estul, vestul Europei) sau pe mari structuri

teritoriale (centru-periferie), ceea ce poate fi util pentru schițarea foarte generală a unor politici

flexibile duse la scară supranațională.

Mai importantă este Harta 3, care, de data aceasta, surprinde dinamici ce se puteau dovedi

convergente sau divergente dezideratelor Strategiei Lisabona. În cazul României doar București-

Ilfov prezinta tendințe conforme, toate celelalte regiuni îndepărtându-se mai mult sau mai puțin de

obiectivele dorite. Dacă se ține cont de faptul că indicatorii luați în calcul sunt susceptibili să afecteze

majoritatea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin exacerbarea fenomenelor de patologie socială

care conduc la diferite forme de excluziune, atunci poziția inițială a țării noastre prezintă mai degrabă

o structură fragilizată, improprie unui start normal pentru competițiile anunțate pentru perioada de

programare 2014-2020. Acest fapt este cu atât mai evident cu cât demarajul înregistrat după

aderare a fost cel puțin temperat de efectele crizei economice.

Plecând de la aceste baze, cercetările ESPON au evoluat către analiza directă a indicatorilor

identificați în cadrul SE2020, cel mai ambițios proiect în acest sens fiind SIESTA - Spatial indicators

for a Europe 2020 Strategy Territorial Analysis, care își propune „să ofere o bază pentru

dimensiunea teritorială a SE2020 prin identificarea oportunităților prezentate de diferitele tipuri de

regiuni în relație cu obiectivele și cu inițiativele emblematice ale strategiei. Aceste rezultate se

doresc utile decidenților politici de la diferitele scări spațiale în vederea identificării intervențiilor

teritoriale necesare, cum ar fi de exemplu nivelele locale și regionale unde autoritățile trebuie să-și

pregătească strategiile de dezvoltare”.5

Harta 4 confirmă poziția precară a României la startul pentru îndeplinirea obiectivelor SE2020, cu

excepția notabilă a regiunii București-Ilfov. Cu un nivel de plecare de sub 60% și chiar de sub 50%

către țintele prevăzute de SE2020, țării noastre îi va fi greu să își respecte angajamentele, mai ales

dacă se ține seama de specificul administrativ (administrații oficiale județene în loc de administrații

regionale) și de gradul redus și incomplet de descentralizare a instituțiilor care trebuie mobilizate

pentru păstrarea unor traiectorii corecte, capabile că conducă la îndeplinirea obiectivelor.

Tabelele 4 și 5 ilustrează clar dificultățile care stau în calea României, singurele sale atu-uri fiind

înregistrate la capitolul creștere durabilă, unde tranziția și dinamismul scăzut al economiei din ultimii

ani a condus la scăderea emisiilor poluante iar echiparea hidroelectrică de dinainte de 1989 și cea

eoliană din prezent conferă țării o poziție confortabilă în ceea ce privește ponderea resurselor

energetice regenerabile.

5 http://www.espon.eu/main/Menu_Projects/Menu_AppliedResearch/siesta.html

România și strategia Europa 2020

22

Harta 4 Stadiul îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020 (2009-2010)

Sursa: ESPON-SIESTA, 2012

Harta arată poziția relativă din 2010 a regiunilor europene față de 8 dintre cei 11 indicatori ai SE2020

(deoarece trei dintre aceștia, ai creșterii durabile, nu sunt disponibili decât la scară națională).

Indicele utilizat oscilează între 100 (toți indicatorii naționali sunt conformi țintelor SE2020) și 1 (toți

indicatorii naționali sunt foarte îndepărtați de aceia ai strategiei). Cu excepția regiunilor cu o poziție

foarte bună, toate celelalte sunt greu comparabile între ele, din cauza naturii extrem de diferite a

indicatorilor SE2020. Astfel, Andaluzia din Spania și Regiunea Nord-Est din România se află în

aceiași clasă, însă din motive diferite, ceea ce implică măsuri politice diferite...

România și strategia Europa 2020

23

Tabelul 4 Obiectivele și indicatorii Strategiei Europa 2020 pentru Uniunea Europeană

Obiective principale /

Indicatori Unitatea

Perioada de referință Ținta 2020 2005 2007 2008 2009 2010 2011

75% din populația de 20-64 ani ar trebui să fie angajată

Rata de ocupare a grupei 20-64 ani

% din populația de 20-64 ani

68 70 70 69 69 69 75

3% din PIB-ul european ar trebui investit în C&D

Investiții C&D în PIB % din PIB 1,82 1,85 1,92(s) 2,02(s) 2,01(s) 2,03(s) 3,00

Emisia de gaze cu efect de seră ar trebui redusă cu 20% față de 1990 Ponderea surselor de energie regenerabilă în consumul final de energie ar trebui să crească la 20% Eficiența energetică ar trebui îmbunătățită cu 20% (206,9 mil. TEP)

Emisia de gaz de seră

Indice 1990 = 100

92 91 89 83 85 (:) 80

Ponderea surselor de energie regenerabilă în consumul final de energie

% 8,5 9,9 10,5 11,7 12,5 (:) 20,0

Consumul de energie primară

1 000 tone echivalent petrol (TEP)

1704354 1686155 1683452 1596185 1646839 (:) 1474000

Abandonul școlar timpuriu ar trebui să scadă sub 10% și cel puțin 40% din populație de 30-34 ani ar trebui să aibă educație superioară sau echivalentă

Rata abandonului școlar timpuriu

% din populația de 18-24 ani

15,8 15,1 14,9 14,4 14,1 13,5 10(i)

Ponderea populației cu educație superioară

% din populația de 30-34 ani

28,0 30,0 31,0 32,2 33,5 34,6 40(i)

Numărul persoanelor amenințate de sărăcie sau de excluziune socială ar trebui redus cu 20 de milioane

Persoane cu risc de sărăcie sau de excluziune socială(1)

Mii 123892(s) 119281 115186 113767 115726 (:) (:)

Persoane care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii

Mii 39112(s) 36687 34267 34222 37860 (:) (:)

Persoane cu risc de sărăcie după transferurile sociale

Mii 79070(s) 80580(s) 80660 80174 80747 (:) (:)

Persoane cu privațiuni materiale severe

Mii 51729(s) 44374 41435 39763(s) 40104 (:) (:)

(1) = persoanele sunt numărate numai odată, chiar dacă apar în mai mult decât un indicator (s) = estimare (:) = date nedisponibile (i) = explicații pe http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/documents/Europe2020_i-icon.pdf Sursa: Eurostat, 2012 (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_indicators)

România și strategia Europa 2020

24

Tabelul 5 Obiectivele și indicatorii Strategiei Europa 2020 pentru România

Obiective principale /

Indicatori Unitatea

Perioada de referință Ținta 2020 2005 2007 2008 2009 2010 2011

70% din populația de 20-64 ani ar trebui să fie angajată

Rata de ocupare a grupei 20-64 ani

% din populația de 20-64 ani

63,6 64,4 64,4 63,5 63,3 62,8 70

2% din PIB-ul național ar trebui investit în C&D

Investiții C&D în PIB % din PIB 0,41 0,52 0,58 0,47 0,46 0,48 2,00

Emisia de gaze cu efect de seră ar trebui redusă cu 19% față de 1990 Ponderea surselor de energie regenerabilă în consumul final de energie ar trebui să crească la 24% Eficiența energetică ar trebui îmbunătățită cu 20% (10,09 mil. TEP)

Emisia de gaz de seră Indice 1990 = 100

59 59 58 49 48 (:) (:)

Ponderea surselor de energie regenerabilă în consumul final de energie

% 17,6 18,3 20,3 22,4 23,4 (:) 24,0

Consumul de energie primară

1 000 tone echivalent petrol (TEP)

36910 38223 38127 33631 33985 (:) (:)

Abandonul școlar timpuriu ar trebui să scadă la 11,3 % și cel puțin 26,7 % din populație de 30-34 ani ar trebui să aibă educație superioară sau echivalentă

Rata abandonului școlar timpuriu

% din populația de 18-24 ani

19,6 17,3 15,9 16,6 18,4 17,5 11,3

Ponderea populației cu educație superioară

% din populația de 30-34 ani

11,4 13,9 16,0 16,8 18,1 20,4 26,7

Numărul persoanelor amenințate de sărăcie sau de excluziune socială ar trebui redus cu 580 000 de persoane

Persoane cu risc de sărăcie sau de excluziune socială(1)

Mii (:) 9904 9418 9112 8890 (:) (:)

Persoane care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii

Mii (:) 1466 1413 1299 1176 (:) (:)

Persoane cu risc de sărăcie după transferurile sociale

Mii (:) 5347 4988 4745 4522 (:) (:)

Persoane cu privațiuni materiale severe

Mii (:) 7879 7023 6817 6643 (:) (:)

(1) = persoanele sunt numărate numai odată, chiar dacă apar în mai mult decât un indicator (s) = estimare (:) = date nedisponibile (i) = explicații pe http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/documents/Europe2020_i-icon.pdf Sursa: Eurostat, 2012 (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/headline_indicators)

Lista proiectelor ESPON 2013

62

Lista proiectelor ESPON 2013

Prioritatea 1

1. Attractiveness: ATTREG - Attractiveness of European Regions and Cities for Residents and Visitors

2. Cities: FOCI - Future Orientation for Cities 3. Climate Change: ESPON Climate - Climate Change and Territorial Effects on Regions

and Local Economies in Europe 4. Demography: DEMIFER - Demographic and Migratory Flows Affecting European Regions

and Cities 5. Energy: ReRisk - Regions at Risk of Energy Poverty 6. EU Directives: ARTS - Assessment of Regional and Territorial Sensitivity 7. EU 2020 Strategy: SIESTA - Spatial indicators for a Europe 2020 Strategy Territorial

Analysis 8. Globalisation: TIGER - Territorial Impact of Globalization for Europe and its Regions 9. Governance: TANGO - Territorial Approaches for New Governance 10. Green Economy: GREECO - Regional Potential for a Greener Economy 11. Growth Poles: SGPTD - Secondary growth poles in territorial development 12. Innovation: KIT - Knowledge, Innovation, Territory 13. Land use: EU-LUPA - European Patterns of Land Use 14. Poverty and exclusion: TIPSE - Territorial Dimension of Poverty and Social Exclusion in

Europe 15. Rural areas: EDORA - European Development Opportunities in Rural Areas 16. Scenarios: ET2050 - Territorial Scenarios and Visions for Europe 17. Seas: ESaTDOR - European Seas and Territorial Development, Opportunities and Risks 18. Services of general interest: SeGI 19. Specific types of territories: GEOSPECS - Geographic Specificities and Development

Potentials in Europe 20. Territorial Cooperation: TERCO - European Territorial Cooperation as a Factor of Growth,

Jobs and Quality of Life 21. Territorial impact assessment: TIPTAP - Territorial Impact Package for Transport and

Agricultural Policies 22. Transport: TRACC - TRansport ACCessibility at regional/local scale and patterns in

Europe Prioritatea 2 23. Agglomeration economies: CAEE - The Case for Agglomeration Economies in Europe 24. Convergence regions:SURE - Success for Convergence Regions’ Economies 25. Cross-border development: ULYSSES - Using applied research results from ESPON as a

yardstick for cross-border spatial development planning 26. European cooperation: TranSMEC - Transnational Support Method for European

Cooperation 27. Growth poles: GROSEE - Growth Poles in South-East Europe – 28. Indicators for Territorial Cohesion: KITCASP - Key Indicators for Territorial Cohesion

and Spatial Planning 29. Integrated strategies: RISE - Identifying and Exchanging Best Practices in Developing

Regional Integrated Strategies in Europe 30. Islands: EUROISLANDS - The Development of the Islands – European Islands and

Cohesion Policy 31. Metropolitan regions: BEST METROPOLISES - Best Development Conditions in

European Metropolises: Paris, Berlin and Warsaw 32. Metropolitan regions: METROBORDER - Cross-Border Polycentric Metropolitan Regions

Lista proiectelor ESPON 2013

63

33. Metropolitan regions: POLYCE - Metropolisation and Polycentric Development in Central Europe: Evidence Based Strategic Options

34. R&D: AMCER - Advanced Monitoring and Coordination of EU R&D Policies at Regional Level

35. Rural migration: SEMIGRA - Selective Migration and Unbalanced Sex Ratio in Rural Regions

36. Rural regions: PURR - Potential of Rural Regions 37. Scenarios: SS-LR - Spatial Scenarios: New Tools for Local-Regional Territories 38. Territorial diversity: ESPON TEDI - Territorial Diversity in Europe 39. Territorial governance: SMART-IST, Smart Institutions for Territorial Development 40. Territorial impact assessment: EATIA - ESPON and Territorial Impact Assessment 41. Territorial performance: TPM - Territorial Performance Monitoring Prioritatea 3 42. Atlas: ESPON Atlas - ESPON Atlas on European Territorial Structures and Dynamics 43. Database: ESPON Database 2013 Phase II (2011-2014) - Multi Dimensional Database

Design and Development (M4D) 44. Database: ESPON Database 2013 45. HyperAtlas: HyperAtlas 46. Map Updates 47. Mapping Tool: RIMAP - ESPON Online Mapping Tool 48. Territorial indicators: INTERCO - Indicators of Territorial Cohesion 49. Territorial monitoring: BSR-TeMo - Territorial Monitoring for the Baltic Sea Region 50. Typologies: Typology Compilation Prioritatea 4 51. Capitalisation: ENECON - ESPON Evidence in a North European Context 52. Capitalisation and dissemination: CaDEC - Capitalisation and Dissemination of ESPON

Concepts 53. e-learning: ESPONTrain - Establishment of a transnational ESPON training programme to

stimulate interest to ESPON2013 knowledge 54. Territorial scales: SCALES - Breakdown and capitalisation of ESPON results on different

scales 55. Territorial strategies: INTERSTRAT – ESPON in Integrated Territorial Strategies 56. Transnational perspectives: NORBA - Nordic-Baltic Dialogues on transnational –

perspectives in spatial planning

Lista proiectelor ESPON 2013

64

Lista proiectelor ESPON 2006

Prioritatea 1: Proiecte tematice

1. ESPON 111 Potentials for polycentric development in Europe

2. ESPON 1.1.2 Urban-rural relations in Europe

3. ESPON 1.1.3 Enlargement of the European Union and the wider European Perspective as

regards its Polycentric Spatial Structure

4. ESPON 1.1.4 The Spatial Effects of Demographic Trends and Migration

5. ESPON 1.2.1 Transport services and networks: territorial trends and basic supply of

infrastructure for territorial cohesion

6. ESPON 1.2.2 Telecommunication Services and Networks: Territorial Trends and Basic

Supply of Infrastructure for Territorial Cohesion

7. ESPON 1.2.3 Identification of Spatially Relevant Aspects of the Information Society

8. ESPON 1.3.1 The Spatial Effects and Management of Natural and Technological Hazards

in Europe

9. ESPON 1.3.3 The Role and Spatial Effects and Cultural Heritage and Identity

Prioritatea 2: Proiecte de cercetare a impactului politicilor 10. ESPON 2.1.1 Territorial Impact of EU Transport and TEN Policies

11. ESPON 2.1.2 The Territorial Impact of EU Research and Development Policies

12. ESPON 2.1.3 The Territorial Impact of CAP and Rural Development Policy

13. ESPON 2.1.4 Territorial trends of energy services and networks and territorial impact of EU

energy policy

14. ESPON 2.1.5 Territorial Impacts of European Fisheries Policy

15. ESPON 2.2.1 The Territorial Effects of the Structural Funds

16. ESPON 2.2.2 Pre-Accession Aid Impact Analysis

17. ESPON 2.2.3 Territorial Effects Of the Structural Funds In Urban Areas

18. ESPON 2.3.1 Application and effects of the ESDP in the Member States

19. ESPON 2.3.2 Governance of Territorial and Urban Policies from EU to Local Level

20. ESPON 2.4.1 Territorial Trends and Policy Impacts in the Field of EU Environmental Policy

21. ESPON 2.4.2 Integrated Analysis of Transnational and National Territories Based on

ESPON Results

Prioritatea 3: Proiecte trans-tematice de coordonare

22. ESPON 3.1 Integrated Tools for European Spatial Development

23. ESPON 3.2. Spatial Scenarios and Orientations in relation to the ESDP and Cohesion

Policy

24. ESPON 3.3 Territorial dimension of the Lisbon-Gothenburg strategy

Prioritatea 4: Studii și proiecte de suport științific

25. ESPON 1.4.1 The Role of Small and Medium-Sized Towns

26. ESPON 1.4.2 Preparatory Study on Social Aspects of EU Territorial Development

Lista proiectelor ESPON 2006

65

27. ESPON 1.4.3 Study on Urban Functions

28. ESPON 1.4.4 Preparatory Study on Feasibility on Flows Analysis

29. ESPON 3.4.1 Europe in the World

30. ESPON 3.4.2 Territorial impacts of EU economic policies and location of economic activities

31. ESPON 3.4.3 The modifiable areas unit problem

32. ESPON 4.1 ESPON – DATA NAVIGATOR I 33. ESPON 3.2 ESPON – DATA NAVIGATOR I

Bibliografie

66

Bibliografie

Böhme, K., Hague, C., Zillmer, S., Schön, P. (2010) - New Evidence on Smart. Sustainable and Inclusive

Territories, First ESPON 2013 Synthesis Report. Results by summer 2010, Luxembourg, ESPON

CU, ISBN - 978-2-9599669

Böhme, K., Doucet, Ph., Komornicki, T., Zaucha J., Świątek, D. (2011) - How to strenghten the territorial

dimension of „Europe 2020” and the EU Cohesion Policy, Report based on the Territorial Agenda

2020 prepared at the request of the Polish Presidency of the council of the European Union,

Warsaw, September

ESPON Project 3.2 (2007) - Scenarios on the territorial future of Europe, ISBN 2-9600467-4-9, May 2007

ESPON CU (2010) - Territorial Dynamics in Europe. Trends in Economic Performance of European Regions

2000-2006, Territorial Observation No. 3, September, Luxembourg, ISBN: 978-2-9599669-4-1

ESPON CU (2011) - Territorial Dynamics in Europe. Trends in Internet Roll-out, Territorial Observation No. 4,

April, Luxembourg, ISBN: 978-2-919777-01-3

ESPON CU (2011) - Territorial Dynamics in Europe. The Creative Workforce, Territorial Observation No. 5,

November, Luxembourg, ISBN: 978-2-919777-05-1

ESPON CU (2012) - Territorial Dynamics in Europe, Regions and cities in the global economy, Territorial

Observation No. 6, May, Luxembourg, ISBN: 978-2-919777-18-1

European Commission (2007)- Guidelines for transport in Europe and neighbouring regions. Extension of the

major trans-European transport axes to the neighbouring countries and regions, Directorate

General for Energy and Transport

European Commission (2011)- The urban and regional dimension of Europe 2020. Seventh progress report on

economic, social and territorial cohesion, November, ISBN: 978-92-79-21727-2

67

www.espon.eu

www.esponromania.ro

ISBN : 978-973-703-848-7